Sunteți pe pagina 1din 1

A către e - Adrian Păunescu

Vai, de la A până la E Iubitul meu, cu a de mână!


Atâta depărtare e Nimic din noi n-o să rămână
Şi de la E până la A Şi ne vom stinge-ncet, încet
Tot alfabetul va-ngheţa. în insectar şi-n alfabet.
Şi nu va exista nici cale Adio, E, frumoasa mea,
Să lege blândele vocale li plânge depărtarea A
Vocalele împărăteşti Şi de la A până la E
Care am fost şi care eşti. Un pod ceţos de ţurţuri e
Şi de la A până la A Şi de la E până la A
E toată nebunia mea Consoanele se vor usca
Şi de la E până la E Şi vai, când strângi pe E cu A
Cum trece viaţa repede. Polen sonor, înseamnă EA
Şi A spre E ridică glas, Şi E în locul ei se zbate,
Iubito, singură-ai rămas Ea cea mai tristă dintre toate,
Şi E spre A ca-ntr-un deochi Şi A nu ştie că nici nu-i
Ridică negrii, blânzii ochi. Ea care-a fost motivul lui.
Mai stai îi spune A lui E Adio, E, iubirea mea,
Nu ai de ce, nu ai de ce
Mai stai îi spune E lui A Semnează trist vocala A.
Mă duc, că se va-ntuneca.
Şi jos, într-un absurd spital,
Consoanele au astăzi bal,
Iubita mea cu E major,
Acum, nici nu te mai implor