Sunteți pe pagina 1din 70

Plante furajere

cultivate
Culturi furajere semănate în
rânduri dese
Borceagurile

Măzărichile sunt plante


agăŃătoare, prin care se cultivă
pentru furaj în amestec cu o
plantă de susŃinere, de obicei o
cereală păioasă.

Borceagurile, în funcŃie de
momentul semănării sunt de
două tipuri: borceaguri de
toamnă şi borceaguri de
primăvară.
Borceagurile de
toamnă sunt amestecuri
dintre măzărichea păroasă
sau panonică şi o cereală
de toamnă (secară, ovay,
orz de toamnă, grâu,
Triticale), iar borceagurile
de primăvară sunt
amestecuri formate din
măzăriche de primăvară şi
ovaz.
Borceagurile sunt destul de răspândite, atât în
zona de câmpie cât şi în zona subcolinară şi
colinară.
Raspândirea lor a fost mult
mai mare, până când a
început a fi cultivat raigrasul
aristat, care a facut ca
arealul plantelor să se
reducă, pe de o parte
datorită producŃiilor mai mici
pe care le dau, iar pe de
altă parte datorită
dificultăŃilor în obŃinerea de
sămânŃă.
ImportanŃă
Borceagurile prezintă o deosebită importanŃă
datorită valorii lor nutritive mari, rezultat printr-un
raport favorabil dintre proteină şi celelalte
substanŃe, obŃinut ca rezultat al amestecului; 1 kg
masă verde conŃine 0,1-0,15 UN, pe hectar
obŃinându-se 4000-4500 UN.
Fiind un component de bază în asigurarea
hranei animalelor, borceagurile intră în alcătuirea
conveierului verde, ele fiind plante ce se recoltează
primăvara devreme.
Borceagurile pentru masă se pot recolta încă din a
doua jumătate a lunii aprilie şi până în a doua jumătate
a lunii iunie, în funcŃie de tipul de borceag (toamnă sau
primăvară) şi precocitatea plantei de susŃinere a (ovăz,
secară, ovăz, grâu, Triticale).

Borceagurile se administrează animalelor sub


formă de masă verde. Excedentul se poate însiloza.
Fânul obŃinut din borceaguri este relativ grosier
(datorită cerealei), fiind consumat bine doar de cabaline
şi ovine.
Măzărichea
.
Măzărichea

Măzărichea aparŃine genului Vicia. Acesta cuprinde


116 specii, ne interesează în mod deosebit 18 specii,
dintre care una perenă (Vicia cracca), plantă răspândită
în fâneŃe naturale şi trei specii anuale.

Vicia villosa sau măzăriche păroasă este originară din


S-E Europei şi S-E Asiei, unde se găseşte şi la ora
actuală ca buruiană
CerinŃe ecologice
Măzărichea păroasă rezistă la
temperaturi de -200C, chiar fără
stratul protector de zăpadă.
Măzărichea panonică este ceva mai
sensibilă, iar cea de primăvară
rezistă până la -60C.
Măzărichea păroasă se poate cultiva
atât pe soluri uşoare cât şi pe
soluri grele.
Măzărichea panonică şi cea de
primăvară realizează producŃii
corespunzătoare doar pe solurile
mijlocii, fertile, bine aprovizionate
cu Ca. Nu reuşeşte pe solurile
nisipoase, saturate sau acide.
Răspândire

Zonele de cultură cele


mai corespunzătoare,
pentru borcegurile de
toamnă, sunt cele cu
precipitaŃii anuale de 500-
700 mm şi temperaturi
medii anuale de 10-110C,
deci Câmpia de Vest,
Câmpia Dunării, Câmpia
Transilvaniei şi Nordul
Moldovei.
Răspândire

 Borceagul de primăvară
întâlneşte condiŃii de
cultură favorabile în
aceleaşi zone ca şi
borceagurile de toamnă,
dar el poate fi cultivat şi
în Lunca Siretului şi
Podişul Transilvaniei.
Cultura pentru furaj
Loc în asolament:

 Cerealele păioase sunt cele mai bune


premergătoare pentru borceagurile de toamna, iar
prăşitoarele pentru borceagurile de primăvara.

 Borceagurile sunt excelente premergătoare pentru


toate culturile.
Cultura pentru furaj
Fertilizarea:

 Sporurile de producŃie pe care le realizează


borcegurile, prin aplicare de îngrăsăminte
organice, nu sunt semnificative. De aceea nu este
indicată aplicarea lor direct borceagurilor.

 Epoca optimă de administrare a îngrăşămintelor, la


borceagul de toamnă, este la pregătirea terenului
pentru semănat.
 La borceagul de primăvara este recomandat ca
aplicarea fosforului să fie toamna, la arătura de
bază, iar azotul, primăvara, la pregătirea patului
germinativ.

 Amendamentele se recomandă să se aplice în


cazul solurilor acide, sporind producŃia cu 10-15%.
 Lucrările solului:
Pentru borceagul de toamnă, lucrările sunt
identice cu cele pentru o cereală de toamnă,
iar pentru borceagul de primăvară, cu cele
care se fac pentru o cereală de primăvară.
Arătura, pentru borceagul de toamnp, se
face la 20-22 cm, după cultura
premergătoare, iar pentru borceagul de
primăvară se face arătură adâncă de toamnă.
Lucrările solului

 Borceagurile de toamna se recomandă a se


semăna direct în miriştea plantei
premergătoare, în condiŃiile în care există
utilaje pentru sistemul de prelucrare minimală
a solului.
 Aceasta înseamnă că, printr-o singură
trecere, se realizează pregătirea solului şi
semănatul.
• SămânŃa şi semănatul
 Puritatea seminŃei constituie un rol important în
realizarea unor producŃii bune.

 La măzăriche, aceasta trebuie să fie de minim 90%,


iar capacitatea germinativă de minim 80%.

 SeminŃele măzărichii de toamnă au MMB de 20-40


g, iar a celei de primăvară, 45-80 g.
SămânŃa şi semănatul

 Pentru borceagurile de toamnă se seamănă 140-


160 kg/ha de seminŃe cu proporŃiile
cereală:măzăriche 1:2 sau 1:1. aceasta ar
corespunde cu 70-90 kg măzăriche şi 50-70 kg
cereale.

 Pentru borceagurile de primăvară, cele mai bune


rezultate se obŃin la 150 seminŃe ovăz+200 seminŃe
măzăriche/m2, ceea ce corespunde cu 45-50 kg
ovăz şi 80-95 kg măzăriche (deci un total de
130+150 kg/ha).
• Epoca de semănat
 Borceagurile de toamnă trebuie semănate în ultima parte
a verii, adică la sfârşitul lunii august, început de
septembrie, sau conform recomandărilor autorilor
soiurilor.
 Borceagurile de primăvară se seamănă cât mai
devreme posibil, deci imediat ce se poate intra în câmp.
 Este necesar săse respecte aceste epoci, pentru a se
obŃine producŃii mari şi căt mai timpurii.
 Semănatul se execută la 12,5 cm, cu semănătorile
obijnuite pentru semănat cereale şi leguminoase.
 Adâncimea de semănat este de 3-6 cm.
• Lucrări de îngrijire

 Borceagul creşte destul de repede şi de aceea nu


necesită multe lucrări de îngijire.

 În cazul borceagului de primăvară, dacă rezerva de


apădin sol este mică, se recomnadă tăvălugirea, se mai
recomandă această operaŃie şi în cazul borceagului de
toamnă, în primăvară, dacă plantele au fost descălŃate.

 Dacă îmburuienarea este puternică, se recomandă


cosirea, înainte ca buruienile să poată forma seminŃe.
• Recoltarea şi păstrarea

 Epoca de recoltare depinde de modul de folosire a


borceagurilor, de tipul lor şi de necesităŃile de nutreŃ
ale gospodăriei.
 Pentru masă verde, borceagul se recoltează
eşalonat, începându-se în momentul în care
cerealele au o înălŃime de 40-50 cm şi trebuie după
înspicat.
 Pentru borceagurile cu Triticale, perioada de
recoltare este: 15 aprilie-15 mai, în Câmpia de Vest.
Recoltarea şi păstrarea

 Pentru borceagurile cu orz, perioada de recoltare


este: 25 aprilie – 10 mai, în Câmpia de Vest.

 Pentru borceagurile cu grâu, perioada de recoltare


este: 30 aprilie – 20 mai, în Câmpia de Vest.

 Pentru borceagurile de primăvară, această perioadă


este între 1-20 iunie.
Raigrasul italian

Lolium multiflorum
Lolium multiflorum

 Plantă anuală sau bienală, cu tufă rară, tulpini


erecte sau geniculat-erecte, cu frunze plane, cu
limbul lat de 2-4(6) mm, lucioase pe faŃa inferioară,
urechiuşe mari, ligula scurtă.

 Specia se instalează rapid, însă, ca toate


gramineele perene, este pretenŃioasă faŃă de gradul
de mărunŃire a patului germinativ.
Lolium multiflorum

 Valorifică bine îngrăşămintele cu azot (fiind o plantă


azotofilă) şi apa, producând un furaj de bună
calitate, cu o digestibilitate ridicată.

 Recoltat în epoca optimă, se pretează atât pentru


pregătirea sub formă de fân cât şi sub formă de
semifân şi siloz.
Lolium multiflorum

 Mai remarcăm că Lolium multiflorum produce


cantităŃi însemnate de sămânŃă, în condiŃii de
irigare, în primul an de vegetaŃie putându-se obŃine,
la două coase, 2000-2500 kg/ha (ERDÉLYI şi
colab., 1990).
Iarba de Sudan

 Sorghum halepense L.
var. sudanense Piper.
Răspândire

Se cultivă pe toate
continentele, dar pe
suprafeŃe mici.

În Ńara noastră se cultivă în


zonele cu temperaturi
ridicate, pe căteva zeci de
mii de hectare.
ImportanŃă
Prezintă o importanŃă
deosebită în zonele
secetoase, unde asigură
un nutreŃ bun în perioadele
critice din a doua jumătate
a verii şi prima parte a
toamnei.
Se poate folosi prin păşunat,
cosit, sub formă de siloz
sau fân.
Masa verde, ca şi silozul, sunt
bine consumate de toate
speciile de animale.
CerinŃe ecologice
Este pretenŃioasă faŃă de căldură,
având temperatura de
germinare la 8-100C.
Temperaturile negative distrug
plantele tinere.
Dezvoltarea optimă se realizează
la temperaturi cuprinse între
23-320C.
Este rezistentă la secetă,
precipitaŃiile (500-700 mm
precipitaŃii anuale) sunt foarte
bine valorificate prin sporuri
însemnate de producŃie,
putându-se realiza până la 3-4
recolte pe an.
Cultura pentru furaj
Cultura pentru furaj
Fertilizarea

 P se aplică sub arătura de bază în doze de 40-80


kg/ha.
 N se aplică în funcŃie de zonă, sol şi planta
premergătoare. În zonele cu nivel bun de precipitaŃii
se aplică 80-120 kg/ha (poate fi aplicat şi fracŃionat),
iar în cele secetoase 50-60 kg/ha
 Gunoiul de grajd se recomandă plantei
premergătoare – 20-40 t/ha.
SămânŃa şi semănatul
 SămânŃa trebuie să fie liberă de costrei (Sorghum
halepense), cu o puritate de 97% şi o germinare
>70%, foarte bine condiŃionată şi selectată.

Epoca de semănat:
 - în sol sunt 11-13o C – sfârşitul lunii aprilie,
începutul lunii mai
Densitatea de semănat:
 Pentru masă verde 400-500 boabe germinabile/m2,
la 12,5-15 cm între rânduri cu 25-35 kg sămânŃă/ha
 Pentru siloz la 50-60 cm între rânduri cu 15-20 kg/ha
sămânŃă

Adâncimea de semănat: 4-6 cm


Lucrări de îngrijire

 Semănată în rânduri dese, în general, nu necesită


lucrări de combatere a buruienilor.

 Este indicat ca înainte de răsărire să se aplice o


lucrare cu grapa cu colŃi reglabili, iar după răsărire
cu sapa rotativă.

 Irigarea sporeşte foarte mult producŃia dacă se


asigură şi o fertilizare corespunzătoare.
Recoltarea

 Dacă se foloseşte prin păşunat (dozat), acesta


poate începe când înălŃimea plantelor este de 30-35
cm, asigurându-se astfel 4 cicluri de folosire pe an.

 Pentru masă verde administrată la iesle, recoltarea


începe când plantele au 40-50 cm înălŃime şi poate
dura până la înspicat (25 iunie-15 iulie).
- a doua recoltă se face după 30-35 de zile, iar a
treia după 40-45 de zile.
Recoltarea
 Pentru fân se face când plantele au înspicat,
obŃinându-se 2-3 recolte /an.

 Cea mai bună folosire este când prima coasă se


transformă în fân, a doua este administrată la iesle,
iar ultima recoltă se păşunează.

 Pentru siloz se recoltează la formarea boabelor.


Recoltarea

 ProducŃiile sunt de 40 t/ha masă verde, iar când se


însilozează, se pot realiza până la 50 t/ha masă
verde.

 În condiŃii foarte bune de cultură se pot obŃine şi 80


t/ha masă verde.
Culturi furajere semănate în
rânduri rare
Porumbul siloz (Zea mays)
În ultimele decenii culturile de porumb siloz şi
porumb masă verde ocupă suprafeŃe totmai mari
datorită importanŃeideosebite în asigurarea bazei
furajere.

 ImportanŃa
- poate asigura 15.000 UN/ha, dar cu un conŃinut
scăzut de proteină brută (5-10% din SU)
- se consideră ”păşunea” de iarnă a animalelor, fiind
bine consumat atât ca masă verde, cît şi ca siloz
CerinŃe ecologice
 CerinŃe mai reduse faŃă de temperatură, deoarece
se recoltează mai devreme,dar cerinŃele faŃă de
umiditate sunt mai mari datorită densităŃii ridicate a
culturii.

 Rezultatele cele mai bune se obŃin pe soluri


profunde, fertile, în special dacă se aplică irigarea.

 Se poate cultiva şi în zonele mai nordice sau mai la


altitudine.
Tehnologia de cultură
 Fertilizarea:

În ogor propriu gunoiul de grajd, în cantitate de


20-40 t/ha şi îngrăşămintele cu K şi P se
administrează toamna, iar N fracŃionat.

Pentru a produce 1 t de SU are nevoie de:


- 14-15 kg N
- 5-6 kg P2O5
- 13-14 kg K2O
- 4-5 kg Ca
Pregătirea terenului

 Porumbul este o plantă exigentă faŃă de nivelul de


mobilizare a solului, corespunzătoare fiind arăturile
timpurii şi neindicate cele de primăvară.

 Pentru pregătirea patului germinativ este nevoie de


o lucrare minimală a solului.
SămânŃa şi semănatul
 Şi pentru siloz şi pentru masă verde trebuie folosită
sămânŃa heterozis, calibrată şi tratată cu fungicide.

 Epoca de semănat: când temperatura depăşeşte 8o


C,calendaristic în prima parte a lunii aprilie la şes şi
a doua parte la deal.

 Densitatea: 7-9 plante/m2.

 Norma de sămânŃă 20-25 kg/ha


 Adâncimea: 6-8 cm
Lucrări de îngrijire

 Combaterea buruienilor se face prin prăşit mecanic


şi erbicidat.

 Irigarea. Are mare nevoie de apă în perioada


creşterii intensive- momentul apariŃiei
inflorescenŃelor. Norma de irigare este de 1500-
3000 m3/ha, realizată în 2-4 udări.
Recoltarea
 Epoca optimă: la maturitatea boabelor în lapte-
ceară sau ceară, când boabele au un conŃinut de
30-35% SU, când însilozarea se face în cele mai
bune condiŃii.
 Întârzierea face însilozarea mai dificilă, tasarea
relizându-se mai greu,dar creşte valoarea nutritivă a
silozului. (recomandată fermelor cu utilaje
corespunzătoare).
ProducŃia

 peste 50-60 t/ha în cultură neirigată


 80-100 t/ha în condiŃii de irigare
Cultura în benzi

 Având în vedere conŃinutul scăzut în proteină,


porumbul siloz poate fi cultivat în benzi alternative
cu o fabacee pentru compensare.

 Este recomandat cultura cu soia: (4) 6-8 rânduri de


porumb, alternativ cu (4) 6-8 rânduri de soia.
Sfecla şi gulia furajere
Sfecla furajeră – Beta vulgaris var. crassa

 Sfecla furajerã face parte din familia


Chenopodiaceae;
 este o plantã bienalã
 În primul an de vegetaŃie formează o rãdãcinã
tuberizatã o rozetă de frunze;
 În al doilea an emite tija floriferă.
Sfecla furajeră – Beta vulgaris var. crassa
ImportanŃa

 ProducŃiile de SU sunt printre cele mai mari, în


sensul că 1kg SU echivalează cu aproape 1 UN.
 Are efect lactogen. Prin administrarea ei se
realizează 2 l lapte la 1 Kg SU.
 Determină un conŃinut maxim de proteină şi grăsime
în lapte superior oricărui alt furaj,având de
asemenea şi unefect favorabil pentru creşterea în
greutate.
 Constituie un furaj suculent pentru iarnă, foarte
productiv şi apetisant
Sfecla furajeră – Beta vulgaris var. crassa

Sfecla furajerã se clasificã dupã conŃinutul în substanŃã


uscatã în trei grupe:
 Grupa formelor concentrate (sfecla semizaharatã) cu
12-14 % SU din care 9-11 % zahãr şi se pãstreazã bine
peste iarnã. Se recolteazã greu deoarece 2/3 dn corp
creşte în pãmânt.

 Grupa formelor intermediare, cu 10-12 % SU din care


7-8 % zahãr, cuprind soiuri de mare productivitate ce se
scot uşor din sol.

 Grupa formelor apoase cu 7 –9 % SU din care 3-6 %


zahãr cu soiuri de mare productivitate.
Sfecla furajeră – Beta vulgaris var. crassa
CerinŃe ecologice

 cerinŃe mari faŃă de temperatură, brumele târzii


provocând mari pagube
 Este mare consumatoare de apă
 Solurile necesare: cele mijlocii, permeabile, bogate
în humus, aerate,bine structurate, cu pH de 6,5-7,5 :
cernoziomurile levigate, solurile brune, brun roşcate
Zonele de cultură:
 Cele mai bune condiŃii le întâlneşte în zonele de
câmpie şi în luncile râurilor.
Sfecla furajeră – Beta vulgaris var. crassa
Cultura pentru furaj
Fertilizarea
 N este necesar în doze de 200-300 kg s.a şi se
administrează la ppg sau o parte în timpul lucrărilor
de îngrijire
 Se recomandă 50-60 kg P2O5 pe cernoziomuri şi 60-
70 pe solurile brune sau brun-roşcate
 K este necesar doar pe solurile acide care au fost
amendate, când se aplică 40-60 kg K2O.
 Gunoiul de grajd se administrează toamna sub
arătură în doze de 20-40 t/ha
Pregătirea terenului
 Are nevoie de un sol bine lucrat pentru creşterea
rădăcinii, bine mărunŃit şi nivelat.
 Arătura la 25-30 cm adâncime în agregat cu grapa
stelată
 Dacă solul este prea afânat, înainte de semănat, se
va efectua o lucrare cu un tăvălug uşor.
SămânŃa şi semănatul
 Epoca optimă este când în sol sunt 6-8 oC la
adâncimea de 5 cm.
 Densitatea: 80000 de plante în sistem neirigat şi
100.000 în sistem irigat la 50 cm între rânduri şi 20-
25 cm între plante pe rând.
 Cantitatea de sămânŃă: 4(6) - 9(12) kg/ha de
sămânŃă plurigermă, segmentată,şlefuită şi
monogermă
 UnităŃile producătoare livrează sămânŃa drajată, cu
insecticide şi fungicide.
Lucrări de îngrijire
 Imediat după semănat se recomandă o
tăvălugire uşoară
 Răritul când plantele au 1-2 frunze adevărate
(soiul plurigerm)
 Combatera buruienilor: prăşit
mecanic,combatere chimică
 Combaterea bolilor şi dăunătorilor: prin tratarea
seminŃelor, în preajma semănatului şi în
vegetaŃie
 Irigarea: în perioada îgroşării rădăcinii (iunie-
august)
Recoltarea şi păstrarea recoltei
Sfecla furajeră se poate administra

 direct animalelor (recoltarea la sfârşitul lui august)

 însilozată (se recoltează de la sfârşit de sept. până


la sfârşit de oct. – la maturitatea fiziologică, când
frunzele se îngălbenesc şi Temp. Scade la 5-6o C

 Recoltarea este mecanică, frunzele se îndepărtează


manual, se toacă şi se însilozează cu alte furaje.

 Temp de păstrare în siloz este de 1-3o C


ProducŃii

 Sfecla are o mare capacitate de producŃie

 În condiŃii de neirigare, producŃia de rădăcini pe ha


depăşeşte 100 t + 20-25 kg frunze

 În condiŃii de irigare: 150 t rădăcini + 30-40 t frunze


Gulia furajeră – Brassica napus var. napobrassica

 Gulia furajerã mai este cunoscutã şi sub denumirea de broajbã sau


nap furajer.

 Ea are corpul de formã sfericã sau platsfericã, corpul alb, verde sau
violaceu, iar partea crescutã în pãmânt este albã sau galbenã.
Gulia furajeră – Brassica napus var. napobrassica

Răspândire
 Se cultivă în zonele cu latitudine nordică de peste
46o
 Pe Glob este cultivată cu precădere în Europa
occidentală. În Ńara noastră este extinsă în
Transilvania şi nordul Moldovei.
Gulia furajeră – Brassica napus var. napobrassica

ImportanŃă
 100 kg corp tuberizat corespund cu 11 UN
 Este consumată cu plăcere de animale, atât în stare
proaspătă, cât şi în siloz, având acŃiune pronunŃat
lactogenă.
 Are grad mare de consumabilitate şi digestibilitate.
Gulia furajeră – Brassica napus var. napobrassica

CerinŃe ecologice
 CerinŃe moderate faŃă de căldură
 Dacă a trecut de faza de 4-6 frunze rezistă până la -
8o C
 Temperatura optimă de dezvoltare 16-180 C
 Nu suportă excesul de umiditate
 Preferă soluri mijlocii, profunde, fertile
Gulia furajeră – Brassica napus var. napobrassica

Cultura pentru furaj


Fertilizare
Rezultatele cele mai bune se obŃin când se
administrează
 80-100 kg/ha N
 40-60 kg/ha P2O5
 40 kg/ha K2O.
 gunoiul de grajd bine fermentat în doze de 20-40 t/ha de
regulă plantei premergătoare
Gulia furajeră – Brassica napus var. napobrassica

Pregătirea terenului

 Arătură la 20-25 cm

 Toamna se pregăteşte prin discuiri, iar primăvara


se lucrează cu combinatorul la 5-6 cm, asigurându-
se un pat germinativ bine mărunŃit şi nivelat.
Gulia furajeră – Brassica napus var. napobrassica
SămânŃa şi semănatul

 În ogor propriu se seamănă în prima urgenŃă, iar


pentru cultură succesivă ea trebuie semănată până
la 10 iulie.

 Densitatea optimă se realizează la distanŃa între


rânduri de 50 cm, folosindu-se 3,5 kg/ha sămânŃă

 Adâncimea de semănat: 2-3 cm


Gulia furajeră – Brassica napus var. napobrassica

Lucrări de întreŃinere

 Combaterea buruienilor: mecanic (1-3 praşile) şi


chimic
 Când plantele au 1-4 frunze se relizează răritul
manual la 20-30 cm între plante, asigurându-se
100.000-120.000 plante/ha.
Gulia furajeră – Brassica napus var. napobrassica
Recoltarea şi păstrarea
 Pentru furajare imediată, guliile se pot recolta
eşalonat, din momentul când frunzele de la bază
încep să îngălbenească şi până la căderea
bnrumelor.
 Însilozarea rădăcinilor: ca şi la sfeclă, după
fasonarea frunzelor, frunze ce pot fi administrate
imediat animalelor.
 ProducŃiile: 80-100 t/ha rădăcini

S-ar putea să vă placă și