Frédéric Chopin

Muzica generează cele mai intense, cele mai variate şi mai multe
emoţii decât oricare artă, făcându-ne să trăim într-o perioadă scurtă de
timp stări diverse. Perspectiva mai modernă în studiul emoției arată că
muzica induce experiențe emoționale asociate cu modificări fiziologice,
comportamentale și de trăire prin asocieri semantice sau prin efectele
sonorității. Există cercetări care susțin că emoțiile estetice sunt mai
subtile, mai profunde și mai nuanțate decât alte emoții, sau autori care au
încercat chiar să măsoare emoțiile induse de muzică.
Spațiul afectiv al nocturnelor chopiniene este unul particular, la fel
și valențele emoționale ale lucrărilor. Ce poate fi mai emoționant pentru
suflet decât nocturna chopiniană?
Piesă muzicală cu caracter visător și melancolic, nocturna este prin
excelență un gen romantic, însă și astăzi compozitorii simt nevoia
exprimării prin această formă, de exemplu Carr Edwin cu lucrarea
Ngataringa Nocturne and Scherzo, compusă în 1997. Nocturnele
chopiniene sunt imagini reprezentând stări de suflet. Subiective și intime,
acestea pulsează pasionat, melancolic, misterios sau tensionat.
Rareori exuberant, vesel, compozitorul este totuși foarte trist și
nostalgic în Nocturnele compuse pe întreaga perioadă de creație, între
1831 și 1846, dezvăluind procese afective complexe.
Considerate ”cântece de seară, de noapte” (Nocturne), unele sunt
”mai agitate, dramatice, cu chipul plin de remușcări, altele cantabile,
văzute ca șoaptele la asfințit”.
Nocturna op. 72 nr. 1 în mi minor, dedicată doamnei de R. de
Konneritz, este compusă între 1827-1829. Sugerând parcă moartea
oricăror iubiri, de o extremă tristețe, nocturna îmbină melodia dureroasă
cu acompaniamentul ostinat, ce se desfășoară asemenea timpului care
curge imperturbabil, indiferent la pierderile sufletești. Tema nocturnei a
fost utilizată în multe filme de marcă.
Nocturna nr. 20 postumă, în do diez minor, compusă în 1830 este
dedicată surorii compozitorului, Ludwiga Chopin din Varșovia. Tema
amintește de cea din Concertul în fa minor op. 21. Lento con gran
espressione dezvăluie o estetică a frumosului și a tristeții nobile, de care
numai Chopin era capabil.