Sunteți pe pagina 1din 3

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" deschide volumul

de debut al autorului, si anume "Poemele luminii",

aparut in 1919 si are ca simbol dominant lumina.

Este o arta poetică deoarece autorul îşi

exprimă crezul liric şi viziunea asupra lumii

Prin mijloace artistice sunt redate ideile

creatorului despre poezie si despre rolul

poetului.

Opera apartine modernismului, întrucât:

subiectivitatea este accentuata ( pronume

personale/adjective pronominale posesive

şi verbe de persoana I: "eu", "lumina mea",

"calea mea", "nu strivesc", "întâlnesc" etc);

- mesaj ambiguizat prin metafore

abstracte: "corola de minuni a lumii", "vraja

nepătrunsului ascuns", "sfânt mister";

ideile filozofice se transforma in idei

poetice;

-nu se respectă prozodia clasica, poezia

fiind alcătuită din 20 de versuri alternând cele

scurte cu cele lungi. Lucian Blaga foloseşte

versul liber, cu rima variabilă şi ritm interior

De asemenea se foloseşte ingambamentul.

Poetul afirma "Datoria noastra in fata unui mister nu

este de a-l dezlega, ci de a-l transforma intr-unul si mai

mare" din care putem deduce ca Blaga este adeptul

cunoasterii luciferice.
Tema poeziei o reprezinta modalitatea de cunoastere a

lumii care se poate realiza numai prin iubire.

Ideea poetica exprima atitudinea poetului filosof de a

proteja misterele lumii prin metafore revelatorii, prin

imagini ce scot in evidenta atat opozitia filosofica intre

rational si irational cat si o diferenta intre gandirea

rationala si cea poetica

In poezia lui Blaga intalnim doua tipuri de cunoastere:

cea paradisiaca, de tip logic, specifica oamenilor de

stiinta, avand ca scop dezlegarea tainelor universului;

cea luciferica, de tip poetic, avand ca scop protejarea

tainelor universului, potentarea misterului si

transformarea acestuia intr-unul si mai mare.

Poetul afirma "Datoria noastra in fata unui mister nu

este de a-l dezlega, ci de a-l transforma intr-unul si mai

mare" din care putem deduce ca Blaga este adeptul

cunoasterii luciferice.

Titlul textului reprezinta o metafora revelatorie, lumea

este perceputa ca o corola de minuni (o imensa floare cu

nestemate petale), palpaind de taine.

In incipitul poeziei este reluat titlul, iar intentia eului liric

este de a nu sugruma vraja, taina lumii.

In prima strofa apar enumeratii semnificative precum "in


flori, in ochi, pe buze ori morminte", care semnifica

frumusetea, cunoasterea, sarutul si marea taina a mortii.

A doua strofa aprinde apozitia dintre "lumina mea" vs.

"lumina altora", aceasta corespunde celor doua tipuri de

cunoastere si anume luciferica si paradisiaca.

A treia strofa are o nuanta cauzala, exprimand atitudinea

eului liric fata de tainele care se realizeaza numai prin

iubire.

In text apar elemente de prozodie precum masura

versurilor inegala, acest fapt fiind specific poeziei moderne.

In concluzie, datorita elementelor prezentate mai sus

putem afirma ca in opera citata apar influente mitice si

filosofice creandu-se astfel un caracter puternic reflexiv al

limbajului. Totodata opera se incadreaza in curent

modernism, interbelic.