Sunteți pe pagina 1din 35

Fenomenele demografice europene semnalează procese profunde de micşorare şi îmbătrînire a

populaţiei în ţările occidentale încă de la mijlocul secolului trecut. Conform estimărilor ONU, populaţia
a 24 de state membre ale UE, în anul 2004 în număr de 455 de milioane de locuitori, se va reduce la
397 de milioane în anul 2050.

Cu extinderea UE, populaţia ei s-a completat cu 74,3 milioane de persoane, dar fiind afectată de
procesele de declin, în 46 de ani, se va pierde echivalentul de 80% din populaţia nouă primită.

Scăderea populaţiei în Federaţia Rusă şi în Europa de Est a început spre sfîrşitul secolului XX.
Potrivit variantei medii ONU a prognozei demografice, fenomene similare ce vor produce în cîţiva ani
în ţările Europei de Sud, după anul 2010 - în Europa de Vest, iar în Europa de Nord - după anul 2030.
Declinul demografic cel mai grav se aşteaptă în Federaţia Rusă, în Europa de Est şi de Sud.

Întrucît cauza principală a crizei demografice constă în reducerea natalităţii şi îmbătrînirea


populaţiei, fiecare ţară în parte, în funcţie de condiţiile social-economice concrete, a adoptat modele şi
mecanisme proprii de redresare a situaţiei în domeniu.

Majoritatea absolută a ţărilor europene dispun de instituţii statale specializate, care asigură
monitorizarea fenomenelor, elaborarea politicilor demografice pe termen mediu sau pe termen lung,
încadrate în condiţiile necesare pentru dezvoltarea durabilă a ţării. Astfel, Federaţia Rusă, promovează
foarte insistent politica de sporire demografică prin atragerea imigranţilor, în special, din cadrul ţărilor
CSI.

Republica Cehă propune modele de restabilire a numărului populaţiei prin promovarea unor
politici de sporire a natalităţii, politici educaţionale, precum şi prin atragerea migranţilor din ţările în
care calitatea capitalului uman este compatibilă cu propriul potenţial, în special din Ucraina, Moldova,
Kazahstan. Imigranţilor din aceste ţări, în mod preferenţial, li se acordă cetăţenia cehă, deci cetăţenia
UE. O practică foarte eficientă în acest sens aplică ţările Baltice, Bulgaria şi România.

2. Demografia Republicii Moldova

Resursele umane ale unei ţări sunt cele care gestionează dezvoltarea ei şi pun în valoare şi
celelalte resurse naturale, culturale ale patrimoniului existent. De aceea, problematica demografică
constituie fondul extrem de sensibil la efectele marcante ale politicilor puterii publice. Performanţele
acestora, fie că este vorba de politica economică, de cea socială, de cea militară, etc., interferează cu
evoluţiile demografice ale ţării.

În Republica Moldova a apărut pericolul unui declin demografic grav, care presupune
dezechilibre economico-sociale la fel de grave. Astfel, actualele reforme în sfera social-economică, în
special în domeniul asistenţei sociale, urmează să ţină cont de dinamica proceselor demografice.

Asigurarea elaborării unor politici demografice complexe constituie o necesitate stringentă şi


vor contribui la dezvoltarea economică a ţării noastre. Problema demografică este vitală, deoarece
anume ea proiectează perspectiva modului în care vom trăi şi ne vom dezvolta ca naţiune.

2.1. Populaţia

Schimbările prezente în dinamica negativă a populaţiei sînt rezultatul direct al tendinţelor


înregistrate în fenomenele demografice, intensificate în toate aspectele de mişcare a populaţiei.

La 01.01.2007 populaţia stabilă a ţării a constituit 3581,1 mii locuitori, din care 1718,9 mii
bărbaţi (48%) şi 1862,2 mii femei (52%). Din numărul total al populaţiei 41,3% (1478,0 mii) locuiau în

1
localităţile urbane şi 58,7% (2103,1 mii) în cele rurale. Aproximativ jumătate din populaţia urbană este
concentrată în mun. Chişinău (tabelul nr.1). Valorile negative ale sporului natural, conjugate cu migraţia
externă, au cauzat diminuarea populaţiei, în perioada aa.1997-2006 cu 76,8 mii persoane, inclusiv
populaţia urbană a scăzut cu 46,1 mii, iar cea rurală – cu 30,7 mii persoane.

Conform prognozelor, situaţia se va complica mai mult către anii 2008-2010, cînd în vîrsta de
pensionare vor intra generaţiile născute în aa.1948-1950, care sînt de 2-3 ori mai numeroase decît cele
anterioare. Populaţia vîrstnică în continuă creştere va avea nevoie de sprijin din partea statului, dar
capacitatea economică şi instituţională, estimată pe termen scurt, limitează posibilitatea satisfacerii
acestor nevoi. Problema se va acutiza, dacă politicile ocupaţionale şi sociale reale nu vor fi revizuite
pentru a se potrivi longevităţii în creştere şi dacă productivitatea muncii nu va creşte accelerat.

Structura pe vîrste a populaţiei poartă amprenta caracteristică procesului de îmbătrînire


demografică, datorat scăderii natalităţii, care a determinat reducerea populaţiei tinere (0-14 ani).
Comparativ cu 01.01.1997, la 01.01.2007 s-a remarcat reducerea ponderii populaţiei cu vîrsta de 0-14
ani de la 25,6% la 18,1%, avînd o scădere cu 283,4 mii persoane şi creşterea ponderii celor cu vîrsta de
peste de 65 ani, de la 9,3% la 10,2%, semnalînd o creştere cu 29,5 mii persoane.

Populaţia adultă (15–64 ani) reprezintă 71,6% din total, avînd creşterea cu 184,4 mii persoane
faţă de situaţia de la începutul anului 1997. În cadrul populaţiei adulte a crescut ponderea grupelor cu
vîrsta 15-34 şi 45-59 ani şi a scăzut ponderea grupelor cu vîrsta 35-44 şi 60-64 ani. Schimbări
importante au avut loc şi în cadrul structurii pe vîrste şi sexe a populaţiei vîrstnice.

Numărul vîrstnicilor „tineri” (65-74 ani) a scăzut cu 8,3 mii persoane. A crescut însă populaţia
din grupa celor de 75 ani şi numărul vîrstnicilor „bătrîni” (80 ani şi peste) cu 37,8 mii persoane.
Implicaţiile sociale şi economice ale creşterii rapide, mai ales a segmentului populaţiei „foarte bătrîne”
(peste 80 ani), sînt foarte importante. Dacă grupele „mai tinere” ale populaţiei vîrstnice pot fi încă
active din punct de vedere economic, fiind capabile să se întreţină singure, cei „foarte bătrîni”, mai ales
femeile, sînt tot mai dependenţi de alţii, necesitînd suport social şi medical special.

Aproape 12% din populaţia rurală a depăşit vîrsta de 65 ani şi peste, în totalul populaţiei
feminine rurale ponderea femeilor vîrstnice este de 14%. În mediul rural ponderea populaţiei vîrstnice
este mai mare decît cea din mediul urban de 1,4 ori.

Vîrsta medie a populaţiei ţării a crescut de la 32,9 ani (1998) la 35,6 ani (2007), devenind ca şi
vîrsta medie caracteristică ţărilor cu o populaţie „adultă”. În mediul urban, vîrsta medie a populaţiei
feminine este cu 2,9 ani mai mare decît cea a populaţiei masculine, iar în mediul rural diferenţa este de
3,3 ani.

Diferenţieri în structura pe vîrste a populaţiei apar mai pregnant în profil teritorial, determinate
de variaţia teritorială a fenomenelor demografice şi a mişcării migratorii a populaţiei.

Raioanele cele mai „tinere”, cu o pondere a populaţiei de 0-15 ani peste 23% din total, sînt
următoarele: Teleneşti, Cantemir, Sîngerei, Nisporeni. Raioanele Donduşeni, Briceni, Drochia, Edineţ,
Rîşcani, Ocniţa, au înregistrat un procent ridicat al populaţiei vîrstnice (peste 20%), în timp ce în
raioanele Ialoveni, Criuleni, Cantemir, Anenii Noi şi mun. Chişinău ponderile respective au fost sub
13%. Populaţia în vîrsta aptă de muncă a avut o pondere de peste 65% în mun. Chişinău şi Bălţi,
raioanele: Anenii Noi, Basarabeasca, Criuleni, Dubăsari, Orhei, Străşeni şi U.T.A. Găgăuzia.

Republica Moldova este o ţara europeană cu cel mai scăzut grad de urbanizare, avînd numai
41,3% din populaţie în localităţile urbane. Această distribuţie a populaţiei pe medii de reşedinţă are
implicaţii majore pentru politicile de ocupare a forţei de muncă, atît prin crearea locurilor de muncă în
mediul rural, cît şi în sectoarele de producţie alternative agriculturii.
2
Scăderea populaţiei apte de muncă şi îmbătrînirea forţei de muncă va afecta multe domenii
socio-economice, cu impact direct asupra cererii totale a forţei de muncă, distribuirii venitului,
cheltuielilor publice pentru asigurarea socială, investiţiilor, etc. În corespundere cu cadrul politico-
social, inclusiv cel referitor la piaţa forţei de muncă din prezent, procesele de îmbătrînire ulterioară a
populaţiei vor cauza unele insuficienţe a capitalului uman necesar dezvoltării durabile a ţării.

În contextul îmbătrînirii forţei de muncă, problema productivităţii are un rol extrem de


important. Întrucît capacitatea de muncă este foarte dependentă de etapele vieţii, cererea forţei de
muncă şi productivitatea sînt foarte influenţate de schimbările în structura pe vîrste a populaţiei pe
motive de îmbătrînire a resurselor umane.

2.2. Natalitatea şi fertilitatea

Descreşterea ratei natalităţii, care reprezintă prima componentă demografică, a redus ponderea
copiilor în numărul total al populaţiei, astfel că în prezent doar 24% din populaţie constituie copii cu
vîrsta 0-17 ani, faţă 33% în anul 1990. Numărul copiilor în ultimii 5 ani a scăzut cu 15%.

În anul 2006 s-au născut 37,6 mii copii, sau cu 8,0 mii mai puţini decît în anul 1997, rata
natalităţii micşorîndu-se de la 12,5 pînă la 10,5 născuţi-vii la 1000 locuitori. Nivelul natalităţii în
localităţile rurale se menţine mai înalt decît în localităţile urbane.

Rămîne mare ponderea copiilor născuţi-vii în afara căsătoriei (17,3% în 1997 şi 23,3% în 2005).

În mediul rural frecvenţa naşterilor în afara căsătoriei (24,4%) a fost mai mare comparativ cu
cea din mediul urban (21,2%).

Rata natalităţii pe medii, în anii 1997-2006

Distribuţia născuţilor-vii după grupa de vîrstă a mamei denotă concentrarea acestora pînă la
vîrsta de 30 ani. Totodată, trebuie de menţionat, că în anul 2006 s-a păstrat tendinţa de scădere a
ponderii naşterilor la femeile în vîrstă de pînă la 20 ani - 13,0% din numărul total al născuţilor-vii, faţă
de 15,2% în 2002 (17,4% - în 1998). Vîrsta medie a mamei la prima naştere a fost de 22,5 ani. Mamele
din mediul rural nasc la o vîrstă mai mică decît mamele din mediul urban, respectiv la 21,8 şi 23,8 ani.
Majoritatea copiilor născuţi în familiile numeroase revin mamelor din mediul rural – 83,4% din
numărul total de noi-născuţi din această categorie.

Structura născuţilor-vii după situaţia juridică a copilului, în anii 1997-2006

3
Ca şi în anii precedenţi, în anul 2006 născuţii-vii de rangul I (primul copil) şi II (al 2 copil)
deţin ponderea cea mai mare (85,9% din totalul născuţilor-vii). Proporţia născuţilor-vii de rangul III şi
peste a scăzut (de la 18,3% în 1997, la 14,1% în 2006).

Accentuarea concentrării născuţilor la femeile tinere, cu vîrsta sub 30 ani, analizată în


corelaţie cu structura născuţilor după rang, duce la concluzia că scăderea numărului de născuţi nu s-a
realizat decît în mod nesemnificativ prin creşterea ponderii cuplurilor, care nu doresc să aibă copii sau
care amînă venirea primului copil, ci prin evitarea sau amînarea naşterii copiilor de rangul doi şi
superior. Semnificaţia acestei tendinţe este importantă din perspectiva cunoaşterii modelului de
comportament demografic şi a atitudinii cuplurilor tinere faţă de numărul dorit de copii.

Rata fertilităţii este în descreştere pentru toate grupurile de vîrstă. În anul 2005 rata fertilităţii s-
a micşorat pînă la 37,1 născuţi-vii la 1000 femei fertile (15-49 ani), faţă de 46,7 în 1997.

La majoritatea grupelor de vîrstă fertilitatea femeilor din mediul rural se menţine superioară
celei din urban, excepţie fiind grupa de vîrstă cu 25-29 ani (în 2004-2005).

Rata totală de fertilitate în ultimii ani continuă să se micşoreze şi în 2006 a fost de 1,2, faţă de
2,2, necesară pentru o înlocuire simplă a generaţiei părinţilor de către copiii lor. În localităţile urbane
acest indicator a constituit 1,0, iar în cele rurale – 1,4. Rata fertilităţii în 2006 a scăzut la toate grupele
de vîrstă în comparaţie cu 1997, cu excepţia grupei cu vîrsta de 35-39 ani.

Rata fertilităţii pe grupe de vîrstă, în 2006, comparativ cu anul 1997 (1997=100)

4
Atunci cînd scăderea natalităţii ori menţinerea unui nivel scăzut al fenomenului se constată pe o
lungă perioadă de timp, intervine deteriorarea structurii pe vîrste a populaţiei. În condiţiile în care pe
termen scurt şi mediu nu ne putem aştepta ca migraţia externă şi mortalitatea să contribuie semnificativ
la reducerea scăderii demografice din Republica Moldova, natalitatea rămîne singura componentă
asupra căreia se poate acţiona cu rezultate eficiente pe termen scurt şi avînd efecte pozitive de
durată.

Constrîngeri. Deşi în domeniul sporirii natalităţii şi reducerii mortalităţii copiilor în Republica


Moldova se observă anumite progrese (îmbunătăţirea asistenţei medicale a femeilor de vîrstă
reproductivă, a mamelor şi copiilor, îmbunătăţirea condiţiilor social-economice şi de mediu sănătos
pentru copii şi mame), problema nu poate fi rezolvată doar prin măsuri de asistenţă medicală, care sînt
necesare, dar nu şi suficiente. Se impun eforturi conjugate ale autorităţilor şi comunităţii în vederea
soluţionării problemelor dezvoltării umane în contextul politicilor economice, sociale, educaţionale, de
protecţie a mediului etc.

2.3. Mortalitatea, îmbătrînirea populaţiei

Fenomenele demografice, în aspectul mişcării naturale, sînt în funcţie directă de nivelul


mortalităţii populaţiei. Rata mortalităţii în aa.1990-2006 s-a majorat de la 9,7 decese pînă la 12 decese
la 1000 persoane. La fiecare una mie de persoane decedează cu două persoane mai mult decît se nasc.
Rata mortalităţii este şi mai mare în mediul rural. Se observă o rată înaltă a mortalităţii populaţiei în
vîrsta aptă de muncă, în special în grupul de vîrstă de 40-60 ani.

În anul 2006 au decedat 43137 persoane, faţă de 44689 persoane în anul 2005, iar sporul natural
a constituit “minus 1,5‰”, faţă de “minus 1,9‰” în anul 2005. Structura mortalităţii pe cauze de deces
în anul 2006 relevă că cele mai multe decese (56,3%) au drept cauză bolile aparatului circulator, urmate
de tumori (11,7%), bolile aparatului digestiv (10,3%), accidentele, intoxicaţiile şi traumatismele
(8,7%), bolile aparatului respirator (6,3%).

Se menţine decalajul între ratele mortalităţii generale pe medii: în cel urban au fost înregistraţi
9,3 decedaţi la 1000 locuitori, în cel rural – 14,0. Diferenţa semnificativă între ratele mortalităţii
generale pe medii este rezultatul unui proces mai accentuat de îmbătrînire demografică a populaţiei din
mediul rural.

Structura mortalităţii populaţiei în vîrsta aptă de muncă semnalează nivelul înalt al mortalităţii
premature a bărbaţilor din multe cauze, mai pronunţate fiind decesele provocate de accidente,
intoxicaţii şi traumatisme, care ocupă al doilea loc în această categorie de vîrstă.

În comparaţie cu 1997, rata mortalităţii masculine a crescut de la 12,5‰, la 13,1‰ în 2006, în


timp ce la femei s-a schimbat mai puţin. Fenomenul de „supramortalitate masculină” a continuat să se
manifeste atît în mediul urban, cît şi în cel rural, cu valori mai ridicate însă în mediul urban (116,10%
faţă de 105,8%). Mortalitatea masculină, specificată pe cauze de deces, diferă de cea feminină, care a
5
fost de 3,2 ori mai mare în cazul accidentelor, intoxicărilor şi traumatismelor, de 1,9 ori – în cazul
bolilor aparatului respirator, de 1,3 ori – cazul tumorilor şi de 1,0 ori - a bolilor aparatului digestiv.

Anual, în urma cauzelor externe decedează aproximativ patru mii persoane, majoritatea fiind
bărbaţi în vîrsta aptă de muncă.

Structura mortalităţii pe principalele clase ale cauzelor de deces şi sexe, în 2006

Femei Bărbaţi

Mortalitatea generală pe cauze de deces diferă semnificativ şi în profil teritorial. Decesele


cauzate de bolile aparatului circulator au fost mai pronunţate în r-le Donduşeni, Briceni, Floreşti,
Edineţ şi Rîşcani; maladiile aparatului digestiv – în Şoldăneşti, Orhei, Căuşeni, Călăraşi, Leova, Rezina
şi Dubăsari; maladiile aparatului respirator – în Ocniţa, Briceni, Glodeni şi Donduşeni.

În anul 2005 Republica Moldova şi-a asumat angajamentul de implementare a Obiectivele de


Dezvoltare ale Mileniului, inclusiv realizarea sarcinii de reducere continuă a mortalităţii infantile, prin
micşorarea coeficientului mortalităţii infantile de la 14,7 la1000 născuţi-vii în anul 2002, la 6,3 - în
anul 2015.

În 2006 mortalitatea infantilă a înregistrat o scădere (11,8 decedaţi la 1000 născuţi–vii,


comparativ cu 19,8 - în 1997). Deşi tendinţa de scădere din ultimii ani continuă, mortalitatea infantilă
se menţine încă la un nivel ridicat, faţă de ratele înregistrate în ţările UE. În afara de aceasta trebuie de
menţionat, că criteriile de determinare a născuţilor-vii şi a născuţilor-morţi nu corespund
recomandărilor OMS. Din cauza înregistrării incomplete a născuţilor-vii şi născuţilor-morţi în ţara
noastră indicatorul mortalităţii infantile este diminuat. Mortalitatea infantilă diferă în profil teritorial.
Cele mai scăzute rate ale mortalităţii infantile au fost înregistrate în raioanele: Leova (3,4‰), Taraclia
(4,5‰), Cimişlia (5,2‰), Glodeni (6,1‰) şi Soroca (6,4‰), iar cele mai înalte - în raioanele Edineţ
(24,1‰), Donduşeni (19,8‰) şi Nisporeni (18,9‰). Principalele clase ale cauzelor de deces ale
copiilor au rămas stările ce apar în perioada perinatală, care constituie o treime din totalul copiilor
decedaţi în vîrstă sub 1 an, malformaţiile congenitale, deformaţiile şi anomaliile cromozomiale -
30,3%, bolile aparatului respirator - 15,8%, accidentele, intoxicaţiile şi traumele – 7,7%.

Progresul economic din ultimii ani şi reformarea sistemului de sănătate publică au determinat o
îmbunătăţire a unor indicatori de sănătate a populaţiei. Statistica denotă o creştere a speranţei de viaţă a
populaţiei, atingînd media de 68,4 ani. Concomitent, menţionăm că speranţa de viaţă la naştere în
Republica Moldova este cu aproximativ 12 ani mai mică decît în ale ţări (Japonia, Australia, Italia,
Suedia, Spania, Franţa, care se caracterizează cu un nivel înalt al speranţei de viaţă - 81-79 ani).

6
Speranţa de viaţă la naştere pentru femei (72,23 ani) este mai longevivă decît la bărbaţi (64,57
ani) cu 7,66 ani. Acest decalaj se datorează mortalităţii premature a bărbaţilor. Durata medie a vieţii a
locuitorilor din mediul urban e mai mare decît a celor din mediul rural, respectiv cu 3,2 ani la bărbaţi şi
cu 3,0 ani la femei.

Speranţa de viaţă la naştere pe sexe şi medii, în anii 1997-2006

În contextul problemelor îngrijirii de sănătate a copiilor este necesară caracterizarea


mediului de trai al copiilor în familie. Comparativ cu alte ţări din regiune, în Republica Moldova este
înregistrată cea mai înaltă rată a copiilor, care nu locuiesc cu mama şi/sau tata. Doar circa 2/3, sau 69%
din copiii sub 15 ani locuiesc cu ambii părinţi, 15 % din ei locuiesc numai cu mama, deşi tatăl lor este
în viaţă, 5% - locuiesc doar cu tata, deşi mama este în viaţă, şi 7% nu locuiesc nici cu unul din părinţii
biologici, care sînt în viaţă.

Potrivit Studiului demografic şi de sănătate în Republica Moldova, realizat în anul 2005, 3/4 din
numărul mamelor cu copii sub 15 ani, care au domiciliul înregistrat în aceeaşi gospodărie, se află peste
hotare - 76%, circa 1/5 din numărul mamelor - locuiesc în altă gospodărie din ţară. De asemenea, circa
46% din numărul taţilor, care nu locuiesc în aceeaşi gospodărie cu copiii lor, se află peste hotare şi
aproape acelaşi număr locuiesc în altă gospodărie din ţară.

2.4. Sănătatea reproducerii

Una din realizările de bază din ultimii ani este implementarea asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală. Aprobarea Programului Unic de către Guvern, începînd cu anul 2004, a contribuit la
soluţionarea problemelor majore ce ţin de sănătatea populaţiei, mai cu seamă a păturilor vulnerabile
(copii, gravide, tineret, pensionari, invalizi), în special, prin asigurarea cu medicamente parţial
compensate a unor contingente şi asigurarea cu medicamente compensate integral din Fondurile
asigurării obligatorii de asistenţă medicală a copiilor în vîrstă de la 0-5 ani şi a femeilor gravide.

În ocrotirea sănătăţii copiilor principala componentă a factorului medical este starea sănătăţii
reproducerii.

Situaţia în Sănătatea Reproducerii pe parcursul ultimului deceniu (1994-2004) poate fi


caracterizată prin scăderea natalităţii, amploarea proceselor de emigraţie a populaţiei; nivelul înalt al
mortalităţii materne, al morbidităţii şi mortalităţii perinatale şi infantile, numărul mare al copiilor
născuţi cu vicii congenitale, numărul mare al sarcinilor neplanificate, numărul avorturilor şi a
complicaţiilor în consecinţă. Se manifestă nivelul scăzut de informare a populaţiei, insuficienţa
pregătirii cadrelor medicale în problemele de planificare a familiei, accesul limitat al tinerilor la servicii
7
de sănătate reproductivă şi sexuală, creşterea incidenţei bolilor cu transmisie sexualã, inclusiv
HIV/SIDA, cancerului genito-mamar, violenţa sexuală şi traficul de femei, nivelul înalt al infertilităţii,
lipsa serviciilor de consiliere a femeilor în raport cu necesităţile de vîrstă.

Astfel, setul de măsuri orientat spre ameliorarea sănătăţii reproducerii din ultimii ani a asigurat
elaborarea bazei legislative în sănătatea reproducerii şi lansarea programelor naţionale respective.

În anul 2001 a fost adoptată Legea cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea
familială, a fost realizat Programul Naţional de asistenţă în planificarea şi protejarea sănătăţii
reproductive pe anii 1999-2003. Implementarea Programului a contribuit la reducerea semnificativă a
numărului de întreruperi de sarcină nedorită, rata lor diminuîndu-se de la 59,1 în anul 1993 pînă la 14,7
cazuri la 1000 femei de vîrstă fertilă în anul 2005. Rata utilizării metodelor de contracepţie modernă a
crescut pînă la 50,0%.

În urma reformei sistemului sănătăţii, planificarea familială a devenit parte integrantă a


serviciului de asistenţă medicală primară. Actualmente în ţară activează 3 Centre de sănătate pentru
femei (mun. Chişinău, or. Drochia şi or. Cahul), 40 cabinete de planificare familială în instituţiile
medicale, 12 Centre de sănătate prietenoase tinerilor, care contribuie pe larg la acordarea serviciilor
medicale, de informare şi educare a femeilor, inclusiv celor din grupul “de risc”, adolescenţilor şi
tinerilor, consultîndu-le în aspect psihologic şi juridic. A fost elaborat şi aprobat Conceptul Naţional al
serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor, s-au elaborat ghiduri de activitate pentru managerii,
consultanţii şi voluntarii serviciilor de acest tip: „Ghidul organizatorului”, „Ghidul consultantului”,
„Ghidul voluntarului”. Strategia naţională a sănătăţii reproducerii, aprobată prin Hotărîrea Guvernului
nr.913 din 26.08.2005 asigură continuarea activităţilor începute prin realizarea Planului de acţiuni care
se referă la priorităţile sănătăţii de reproducere, bazate pe următoarele principii:

 maternitate fără risc, îngrijirea preconcepţională, diagnosticul şi îngrijirea prenatală, prevenirea


naşterii copiilor cu malformaţii congenitale;
 planificarea familială, drepturile în realizarea funcţiei de reproducere, opţiuni contraceptive;
 sănătatea reproducerii şi sexualităţii la adolescenţi şi tineri; servicii prietenoase tinerilor,
educaţia în şcoală;
 prevenirea şi managementul infecţiilor cu transmisie sexuală şi a infecţiei cu HIV/SIDA;
servicii de diagnostic şi tratament;
 serviciile de întrerupere a sarcinii, consilierea postavortum, infertilitatea, prevenirea
infertilităţii, servicii de diagnostic şi tratament al infertilităţii;
 prevenirea şi managementul violenţei domestice şi abuzului sexual;
 prevenirea traficului cu fiinţe umane, emigraţia;
 diagnosticul precoce şi managementul cancerului genito-mamar;
 sănătatea sexuală a persoanelor în vîrstă, servicii de consiliere;
 sănătatea sexual-reproductivă a bărbaţilor.

Şansa naşterii unui copil sănătos, precum şi şansa de a supravieţui în primul an de viaţă a
copiilor în Republica Moldova este diferită celei din majoritatea statelor Europei. Acest fenomen are la
bază problemele socio-economice, politice şi administrative, cu care se confruntă populaţia. Măsurile
întreprinse au drept scop asigurarea accesului tuturor copiilor şi gravidelor la asistenţă medicală
calitativă; prevenirea morbidităţii, invalidităţii şi mortalităţii copiilor; protejarea maternităţii;
respectarea drepturilor copiilor la sănătate şi supravieţuire.

Impactul combinat al sărăciei, migraţiei ilegale şi al investiţiilor insuficiente în sectorul social


au slăbit considerabil capacitatea familiilor de a-şi creşte şi îngriji copiii, cauzînd creşterea numărului
de copii cu necesităţi speciale, copii rămaşi fără îngrijirea părintească, copii abandonaţi, fără adăpost,
abuzaţi, neglijaţi, copii aflaţi în conflict cu legea. Din mai multe motive familiile s-au detaşat în marea
8
măsură de grijile sănătăţii fizice, emoţionale şi intelectuale ale propriilor copii. Astfel, numărul copiilor
cît şi familiilor, care necesită asistenţă specială, este în creştere permanentă. Actualul sistem public al
protecţiei sociale oferă soluţii, dar bazate preponderent pe asistenţă instituţională.

Soluţionarea problemelor cu care se confruntă familia cu copii a devenit un obiectiv prioritar al


protecţiei sociale şi un angajament politic. Acest obiectiv vizează dezvoltarea unui sistem coerent şi
unitar de suport al familiei şi copiilor şi este foarte importantă intervenţia soluţiilor prin:

 promovarea politicilor active de sprijin familial;


 formularea soluţiilor concrete de redresare a situaţiei în domeniu;
 dezvoltarea şi acordarea de servicii sociale profesioniste, menite să prevină şi să asiste familia
în depăşirea situaţiilor de criză;
 determinarea unui sistem de mecanisme şi măsuri necesare în scopul optimizării relaţiilor între
stat, societate şi familie/copii.

Unul din scopurile principale ale protecţiei sociale a familiei, mamei şi copilului îl constituie
eficientizarea prestaţiilor sociale acordate la naşterea, îngrijirea şi întreţinerea copilului. Prin acordarea
facilităţilor în formă de indemnizaţii, adresate familiilor cu copii, statul tinde să amelioreze situaţia în
domeniu. În prezent există mau multe tipuri de indemnizaţii, acordate familiilor cu copii:

 indemnizaţie de maternitate;
 indemnizaţie unică la naşterea copilului;
 indemnizaţie pentru creşterea copilului:
- indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, persoanelor asigurate şi
pînă la vîrsta de 1,5 ani a persoanelor neasigurate;
- indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu vîrsta 1,5/3–16 ani, persoanelor asigurate;
- indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav.

Cuantumul indemnizaţiilor din anii 2001-2005 sînt indicate în Tabelul nr.11 al anexei.

2.5. Căsătorii şi divorţuri

Evoluţia proceselor demografice în mare măsură depinde de numărul căsătoriilor şi divorţurilor.


În ultimii 5 ani s-a observat atît creşterea numărului căsătoriilor, cît şi a divorţurilor. În anul 2006 au
fost înregistrate în total 27,1 mii căsătorii şi 12,6 mii divorţuri. În mediu, la 1000 căsătorii revin 465
divorţuri. Aproape 1/4 din numărul total al divorţurilor este constituit de grupul perechilor tinere, după
o durată de căsnicie mai puţin de 5 ani, 1/5 – după o perioadă de căsătorie de peste 5-9 ani şi tot atîtea
căsătorii se desfac după o perioadă de 10-14 ani. Durata medie a căsătoriei desfăcute prin divorţ în
2006 a fost de 11 ani.

Căsătoriile desfăcute în cazul cuplurilor cu copii minori au reprezentat 1/3 din totalul
divorţurilor. În rezultatul divorţurilor cca. 6 mii copii minori anual rămîn fără unul din părinţi. Mai
frecvent divorţează familiile tinere, la care vîrsta soţilor este de 25-34 ani.

Comportamentul reproductiv al populaţiei se manifestă prin 2 factori: (1) necesitatea strictei


planificări în familie a naşterii copiilor în corespundere cu reacţia populaţiei la factorii socio-
economici; (2) schimbarea esenţială în stilul şi modul de viaţă a tinerilor în perioada de pînă la
înregistrarea căsătoriei, cînd relaţiile de lungă durată capătă caracterul de concubinaj. Acest fenomen
este argumentat prin numărul mare al copiilor născuţi în afara căsătoriei şi datele despre starea civilă a
populaţiei. La recensămîntul populaţiei din 2004, cca. 57 mii bărbaţi şi 60 mii femei la rubrica „starea
civilă” au declarat că sînt „căsătoriţi neoficial”.

9
2.6. Migraţia

Migraţia este un fenomen demografic, a cărui evoluţie depinde direct de forţa factorilor de
„atracţie/respingere” şi care sînt preponderent economici. Atîta timp cît va exista decalajul economic
între Republica Moldova şi alte state dezvoltate, tendinţele emigraţionale se vor păstra. Politicile
imigraţioniste dure promovate de ţările UE nu vor face decît să schimbe migraţia legală în una ilegală,
cu sporirea costurilor acesteia.

Cu referinţă la emigrare menţionăm, că transformările profunde în sistemul politico-social în


ţară, exercitarea dreptului la libera circulaţie a persoanelor, precum şi declinul economic, nivelul de trai
scăzut, inclusiv şomajul pe termen lung au generat exodul masiv al populaţiei apte de muncă.

Majoritatea emigranţilor legali (cu schimbarea domiciliului) au avut un nivel ridicat de instruire
şi calificare, demonstrînd caracterul selectiv al politicilor de imigrare din ţările de destinaţie.

Plecarea populaţiei în străinătate la muncă a căpătat amploare în perioada de tranziţie la


economia de piaţă. Astfel, la 05.10.2004, data recensămîntului, 255,3 mii persoane cu domiciliul în
Republica Moldova erau absente, fiind declarate de alţi membri ai familiei ca plecate în străinătate
pentru diferite perioade. Ponderea cea mai însemnată din rîndul acestora o deţineau persoanele cu vîrsta
cuprinsă între 20 şi 29 ani (38%), urmaţi de cei cu vîrsta între 30 şi 39 ani (23%).

Prin intermediul transferurilor, emigraţia a servit drept instrument important de supravieţuire


pentru gospodăriile casnice. În acelaşi timp, acest fenomen influenţează asupra situaţiei demografice. O
consecinţă dureroasă a emigraţiei este dezintegrarea definitivă a multor familii prin divorţ formal sau
informal, atunci cînd unul din soţi a emigrat pe termen lung. Astfel, familia, ca instituţie socială
fundamentală, a fost zdruncinată profund.

La examinarea acestei probleme este necesar de a ţine cont de faptul că emigrarea poate fi
definitivă, în legătură cu stabilirea cu traiul în altă ţară, şi una de durată provizorie, în legătură cu
studiile sau angajarea în cîmpul muncii în altă ţară.

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică pe trimestrul III, 2007, numărul persoanelor
declarate plecate peste hotare, la lucru sau în căutare de lucru a fost de circa 356 mii persoane, ceea ce
constituie 26,0% din totalul populaţiei active în vîrstă de 15 ani şi peste. Peste două treimi din cei
declaraţi plecaţi o constituie bărbaţii. Persoanelor din mediul rural le-a revenit o pondere de 71,49%.

Migraţia externă se caracterizează prin exodul masiv al persoanelor de vîrstă reproductivă şi


economic activă. Ponderea cea mai însemnată din rîndul acestora o deţin persoanele cu vîrsta de 35-49
ani (39,2%) şi 25-39 ani (29,6%).

Un alt factor alarmant îl constituie perioada îndelungată de aflare peste hotare a migranţilor.
Potrivit studiilor efectuate de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, persoanele care se află peste
hotare o perioadă mai mare de 3-5 ani, care constituie 17% din numărul persoanelor plecate, se
integrează în ţara de destinaţie, pierd legăturile cu patria, în special, în cazul decesului rudelor de
gradul întîi, şi nu revin în patrie.

Mai mult de o pătrime din bărbaţii şi femeile, care se află în străinătate, au lăsat în ţară soţia sau
soţul în gospodăria lor originară. Deoarece majoritatea migranţilor sînt tineri, plecarea lor a avut un
impact direct asupra scăderii ratei natalităţii.

Cu regret, în Republica Moldova lipsesc evidenţe statistice compatibile şi continue referitor la


numărul copiilor rămaşi fără îngrijirea unuia sau a ambilor părinţi în legătură cu plecarea lor peste
hotare şi monitorizarea continuă a numărului de copii de vîrstă preşcolară şi şcolară, plecaţi împreună
10
cu părinţii, evidenţele segregate pe vîrsta şi genul copiilor. S-a estimat că 42% din emigranţi au lăsat
copii în Moldova, dintre care 37% emigranţi din ariile urbane. Printre emigranţii care au copii, aproape
2 din 10 au lăsat doi sau mai mulţi copii.

În rezultatul migraţiei din ţară este subminat fondul genetic de reproducere a populaţiei, pentru
restabilirea căruia va fi nevoie de cîteva decenii, de eforturi şi cheltuieli enorme. Procesele migratorii
pentru ţară sînt valoroase, dar numai în cazul cînd nu este afectată capacitatea de reproducere a
populaţiei. Direcţia-cheie a politicii migraţioniste trebuie să fie adaptată la acest principiu.

Imigrarea. Importanţa fenomenului dat pentru Moldova în contextul demografic este nemotivat
neglijată. Din categoriile imigranţilor fac parte: persoanele repatriate (foştii cetăţeni ai Republicii
Moldova) şi cetăţenii străini (intraţi în ţară în scop de lucru, studii sau reîntregirea familiei). Spre
deosebire de prima categorie, aceştia sînt cetăţeni ai altor state, purtători de tradiţii socio-culturale,
religioase, norme de comportament comunitar, care pot să difere esenţial de normele locale. Dacă
prima categorie de persoane urmează să fie luată în consideraţie la proiectări demografice în mod
ordinar, categoria a doua urmează a fi examinată prin prisma aspectelor specifice. Potrivit datelor BNS
numărul persoanelor repatriate în Republica Moldova este destul de stabil.

Persoanele repatriate de peste hotare* (revenite în Moldova)

Anul 2002 2003 2004 2005 2006 total

Persoane 1614 1285 1816 1131 1608 7454


repatriate

*Datele BNS şi MAI

Tabloul comparat pentru aceeaşi perioadă de timp a datelor plecării cetăţenilor Republicii
Moldova cu traiul permanent peste hotare, precum şi datele cu privire la persoanele repatriate în ţară
denotă o discrepanţă negativă semnificativă.

Persoanele plecate cu traiul permanent peste hotare

Anul 2002 2003 2004 2005 2006 Total

Persoane plecate 6592 7376 7166 6827 6685 34646

* Datele BNS şi a RSP al MDI

Ţara noastră devine atractivă pentru imigranţii din alte state, fiind situată în apropierea imediată
a hotarelor UE. Din aceste considerente urmează să fie efectuate un şir de proiectări demografice
pentru categoria respectivă de imigranţi, segregate pe gen şi vîrstă. Necesită de ţinut cont de calitatea
potenţialului uman, atitudinea în ţara de origine faţă de familie (monogamie, poligamie) şi valorile
sociale şi morale, tradiţional acceptate în Moldova. Aceşti factori trebuie luaţi în consideraţie la
elaborarea politicilor migraţioniste şi demografice de durată.

Una din sarcinile de importanţă statală a Ministerului Dezvoltării Informaţionale este crearea şi
desfăşurarea Registrului de stat al populaţiei, un sistem unic integrat de evidenţă automatizată a
locuitorilor Republicii Moldova ce vizează: cetăţenii străini, apatrizii-domiciliaţi permanent/temporar
pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi cetăţenii plecaţi peste hotare pentru a se stabili cu traiul
permanent.

11
Astfel la 01.02.2007, Banca Centrală de Date conţinea informaţii despre 3 762 654 locuitori,
inclusiv:
1) 2 660 884 persoane cu documente valabile:
 2 418 504 cetăţeni ai Republicii Moldova cu buletine de identitate valabile;
 1 578 apatrizi;
 6 428 cetăţeni străini;
 234 374 persoane, care au numai paşaport/permis de conducere, sar n-au buletin de
identitate.
2) Alte 932 562 persoane au fost introduse în BCD în legătură cu acordarea serviciilor fără a
produce documente; cu acte nevalabile, proiecte „înregistrarea primară”;
3) 175 039 persoane, avînd informaţia despre naşterea copiilor (din oficiile Direcţiei generale a
stării civile).

Registrul de stat al populaţiei este permanent actualizat.

Una din problemele dificile, care nu permite exercitarea evidenţei depline a populaţiei
Republicii Moldova este situaţia din raioanele de Est ale ţării. În scopul asigurării dreptului
constituţional al cetăţenilor Republicii Moldova din localităţile din stînga Nistrului la cetăţenie, la
libera circulaţie, MDI va întreprinde măsuri pentru deservirea locuitorilor în orice subdiviziune
teritorială din republică.

Odată cu stabilirea unor facilităţi la eliberarea iniţială a actelor de identitate din Sistemul de
paşapoarte (Hotărîrea Guvernului nr.959 din 09.09.2005 ”Cu privire la măsurile de confirmare a
cetăţeniei Republicii Moldova şi documentării populaţiei din sînga Nistrului (Transnistria)” a crescut
numărul de adresări din localităţile date pentru a primi acte de identitate. Astfel, la data de 01.02.2007
în Transnistria, numărul populaţiei cu vîrsta de peste 16 ani constituie cca. 429,1 mii locuitori, în BCD
a fost acumulată informaţia despre 235 514 locuitori, ceea ce formează 55%. Deţinători de buletine de
identitate cu cetăţenia Republicii Moldova sînt 187 695 locuitori domiciliaţi în sînga Nustrului; 184
798 deţinători de paşapoarte; 174 279 persoane deţin paşapoarte şi buletine de identitate.

O altă problemă legată de situaţia demografică din ţară, o constituie evidenţa înregistrării în
termen legal a nou-născuţilor, ce ţine de deschiderea unor filiale ale oficiilor de stare civilă în incinta
maternităţilor. Concomitent menţionăm că problemele evidenţei în localităţile din partea stîngă a
Nistrului, fac imposibilă identificarea numărului de beneficiari de diferite plăţi sociale (compensaţii
nominative, achitarea pensiilor şi altor indemnizaţii), precum şi acumularea datelor privind migraţia
internă din regiunea dată, etc.

Constrîngeri: Lipsa unor mecanisme de evidenţă şi monitorizare a întregului flux migraţional;


lipsa datelor cumulative privind completarea cotei migraţionale, evidenţelor nominale la schimbarea
statutului migranţilor, evidenţa copiilor din căsătoriile mixte; necesitatea asigurării compatibilităţii
datelor în domeniul emigrării/imigrării, care ar permite elaborarea politicilor adecvate în privinţa
capitalului uman, corelate cu posibilităţile socio-economice ale ţării şi cu dependenţele faţă de
tendinţele regionale; inconsecvenţa în promovarea politicilor declarate şi/sau adoptate de stat;
eficienţa redusă în promovarea intereselor naţionale în plan extern; politicile interconexe sînt puţin
corelate între ele şi implementarea acestora depinde de stabilitatea cadrului instituţional pe ţară.

3. Concluzii

Niciodată încă în istoria umanităţii nu s-a înregistrat o creştere economică fără o creştere a
populaţiei. Din cele expuse mai sus reiese că situaţia demografică contemporană în Republica Moldova
este nesatisfăcătoare. Creşterea tendinţei de îmbătrînire a populaţiei este însoţită de scăderea natalităţii
cu numărul stabil înalt de decese, înrăutăţirea problemelor familiare, prezenţa migraţiei, ceea ce

12
determină o situaţie dificilă în domeniul resurselor umane. Nivelul scăzut al natalităţii şi înalt al
mortalităţii este rezultatul influenţei îndelungate a unui şir de factori sociali şi economici. Copiii în
prezent devin factorul esenţial al sărăciei, de aceea refuzul familiei de a naşte copii, sau limitarea
numărului lor, este modul social de autoapărare.

1. În Moldova în prezent nu există o instituţie autorizată pentru gestionarea şi analiza datelor


demografice şi de formulare a unor politici în baza acestor date. La fel, nu există mecanisme de
corelare a responsabilităţilor instituţionale în cadrul elaborării programelor, strategiilor de ordin socio-
economic cu tendinţele demografice (în 15 ani de independenţă în Republica Moldova nu au fost
efectuate prognoze demografice). Lipsa prognozelor demografice a condus la promovarea unor politici
inadecvate situaţiei reale, cu efecte economice şi sociale reduse, cu utilizarea ineficientă a fondurilor
publice, inclusiv a clor primite din exterior.

2. Instituirea şi activitatea Comisiei naţionale pentru populaţie şi dezvoltare va contribui la


crearea mecanismelor de evidenţă şi gestionare a riscurilor demografice pentru Republica Moldova,
elaborarea unor propuneri privind politicile prioritare în domeniul demografic, elaborarea Cărţii verzi a
populaţiei Republici Moldova, a Strategiei Naţionale în problemele securităţii demografice şi a
Programului naţional în domeniul securităţii demografice în Republica Moldova.

3. Efectele deciziilor în domeniu vor fi vizibile şi utile doar în cazul în care se vor depune
eforturi în monitorizarea permanentă a proceselor demografice prin instituirea şi asigurarea activităţii
durabile a unei instituţii specializate statale. Practica ţărilor din regiune (Bulgaria, România, Federaţia
Rusă, Estonia) oferă modele de activitate eficientă de gestionare a problemei. Accentuăm, că o condiţie
necesară ar fi şi asigurarea durabilităţii activităţii acestei instituţii. Posibilele reforme instituţionale nu
ar trebui să afecteze statutul instituţiei.

4. La elaborarea şi structurarea Strategiei Naţionale în domeniul securităţii demografice a


Republicii Moldova un factor determinant urmează să-l constituie populaţia. Intervenţiile în acest
domeniu urmează, dacă este posibil, să stopeze scăderea populaţiei, lucru complicat, deoarece este
condiţionat şi de tendinţele din regiune. Unul dintre obiectivele pasibile realizării ar fi diminuarea
nivelului de deteriorare a structurii pe vîrstă a viitoarei populaţii.

5. La elaborarea Strategiei trebuie să se ţină cont de faptul că rezultatele intervenţiilor vor fi


sesizabile peste cîteva generaţii).

6. În ceea ce priveşte populaţia în vîrstă aptă de muncă, în timpul apropiat, fenomenele social-
demografice vor exercita presiune asupra lor. Pînă în prezent creşterea numărului populaţiei în vîrsta
aptă de muncă a fost influenţă de doi factori: 1) intrarea în această grupă a născuţilor din perioada
creşterii relative a natalităţii din anii ’80; 2) ieşirea din ea a grupelor reduse de populaţie, formate din
născuţii în anii celui de-al doilea Război Mondial. Începînd cu anul 2007, poziţia o va determina, pe de
o parte, numărul mic al născuţilor din prima jumătate a anilor ’90, pe de altă parte, ieşirea din vîrstele
de muncă a generaţiilor de după război, care sînt mult mai numeroase. Ca urmare, populaţia în vîrstă
aptă de muncă începe să se reducă.

7. Trebuie de menţionat că la începutul anilor 2000 în vîrsta demografică cea mai activă (20-29
ani) a intrat cea mai numeroasă generaţie a populaţiei din ultimii ani. Această şansă demografică
trebuie de folosit pentru creşterea numărului natalităţii. În acest scop, în politica social-economică a
ţării în viitorul apropiat trebuie prevăzute şi realizate toate măsurile ce contribuie la formarea familiilor
tinere şi stimularea natalităţii. Cu condiţiile corespunzătoare şi eficienţa măsurilor politicii demografice
poate avea loc creşterea natalităţii, analogic cum a fost de exemplu în anii ’80. Dar aceasta va fi
insuficient pentru asigurarea unei creşteri pozitive şi stabile a populaţiei.

13
8. Opunerea tendinţei depopulării în marea majoritate o poate crea scăderea mortalităţii.
Desigur, obiectivul scăderii mortalităţii din pricinile esenţiale ale mortalităţii pînă la nivelul ţărilor
dezvoltate şi înfruntarea rămînerii în urmă a speranţei de viaţă nu e simplă, dar totuşi este mai reală,
decît creşterea esenţială a natalităţii. La micşorarea esenţială a mortalităţii trebuie să contribuie mai
întîi de toate ridicarea nivelului de trai al populaţiei. În afară de aceasta, e important de a conştientiza şi
promova acel model de comportare a populaţiei, prin care viaţa şi sănătatea să devină valoarea
prioritară în conştiinţa societăţii, precum şi în politica social-economică de stat.

9. Situaţia demografică din ţară poate fi ameliorată prin adoptarea măsurilor urgente legate de
ameliorarea sănătăţii populaţiei, stimularea natalităţii şi gestionarea eficientă a migraţiei, prioritari
rămînînd factorii: economici, sociali, medicali, etico-morali, religioşi, etnici, geografici, etc.

10. Pentru a influenţa sporirea natalităţii, considerăm necesară examinarea posibilităţii


elaborării la nivel de stat a unei politici de stimulare a numărului de naşteri, eficientizarea prestaţiilor
sociale acordate la naştere, îngrijirea şi întreţinerea copilului, cu asigurarea unui suport real familiilor
tinere.

În contextul menţionat, considerăm actuale şi necesare următoarele propuneri, care vor


contribui la schimbarea aspectului demografic în republică:

1. Elaborarea Strategiei naţionale în domeniul securităţii demografice şi a Programului


Naţional în problemele securităţii demografice din Republica Moldova;

2. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale prestate femeilor gravide, nou născuţilor şi


copiilor de vîrstă fragedă;

3. Crearea condiţiilor optime în maternităţi prin programul „Graviditate fără risc”;

4. Fortificarea serviciului de sănătate a reproducerii şi planificarea familială;

5. Majorarea semnificativă a indemnizaţiei unice pentru naşterea copilului;

6. Majorarea indemnizaţiilor lunare pentru creşterea copilului la nivelul salariului lunar;

7. Stabilirea indemnizaţiilor pentru fiecare copil pînă la atingerea vîrstei de 14 ani;

8. Condiţii avantajoase pentru creditarea familiilor tinere la procurarea spaţiului locativ în


funcţie de numărul de copii în familie;

9. Susţinerea economică în educaţia copilului (creşe, grădiniţe gratuite).

4. Riscuri demografice:

1. Depopularea ţării, îmbătrînirea populaţiei, scăderea ratei natalităţii, scăderea ratei fertilităţii,
creşterea ratei mortalităţii etc;

2. Diminuarea ponderii copiilor în numărul total al populaţiei;

3. Majorarea numărului de pensionari în anii 2008-2010 din rîndul generaţiilor născute în anii
1948-1950, care numeric sînt de 2-3 ori mai mari decît cele anterioare;

7. Îmbătrînirea forţei de muncă şi rolul extrem de important a problemei productivităţii muncii;

14
4. În cazul dacă politicile ocupaţionale şi sociale reale nu vor fi revizuite pentru a se potrivi
longevităţii în creştere şi dacă productivitatea muncii nu va creşte cu rapiditate, statul nu va avea
posibilitate de a susţine păturile defavorizate ale populaţiei;

8. În corespundere cu cadrul politico-social şi al pieţei forţei de muncă din prezent, o


îmbătrînire ulterioară a populaţiei va fi cauza unei insuficienţe a capitalului uman pentru dezvoltarea
durabilă a Moldovei;

5. Micşorarea cantitativă a populaţiei apte de muncă şi îmbătrînirea forţei de muncă va afecta


multe domenii ale vieţii socio-economice şi deciziile pe care le iau factorii de resort, ceea ce va duce la
micşorarea totală a forţei de muncă; distribuirea venitului, cheltuielilor publice pentru asigurarea
socială, investiţiile etc., terminînd cu bunăstarea generală a naţiunii;

6. Distribuirea populaţiei pe medii de reşedinţă are implicaţii majore pentru politicile de ocupare
a forţei de muncă, atît prin crearea locurilor de muncă în mediul rural, cît şi în sectoarele de producţie
alternative agriculturii;

9. Scăderea numărului de născuţi şi creşterea ponderii cuplurilor care nu doresc să aibă copii sau
care amînă venirea primului copil, prin evitarea sau amînarea naşterii celui de-al doilea copil şi
următorilor copii. Semnificaţia acestei tendinţe este importantă din perspectiva cunoaşterii modelului
de comportament demografic şi al atitudinii cuplurilor tinere faţă de numărul dorit de copii;

10. Nesoluţionarea problemei privind elaborarea mecanismelor de evidenţă şi monitorizare a


întregului flux migraţional;

11. Lipsa bazei de date cumulative privind completarea cotei migraţionale, evidenţei nominale
la schimbarea statutului migranţilor, evidenţa copiilor din căsătoriile mixte; necesitatea asigurării
compatibilităţii datelor în domeniul emigrării/imigrării, care ar permite elaborarea politicilor adecvate
în privinţa capitalului uman, corelate cu posibilităţile socio-economice ale ţării şi cu dependenţele faţă
de tendinţele regionale;

12. Promovarea lentă a politicilor declarate şi/sau adoptate de stat; eficienţa redusă în
promovarea intereselor naţionale în plan extern;

13. Corelarea inadecvată a politicilor interconexe şi implementarea acestora în funcţie de


stabilitatea cadrului instituţional pe ţară.

II. Premisele actuale şi măsurile iniţiate în vederea asigurării dezvoltării umane


Schimbările de structură a populaţiei implică în mod inerent o abordare distinctă a
constrîngerilor în aspectul politicilor sociale, iar amploarea declinului demografic impune restructurări
în societate la nivelul: economic, de infrastructură, ocrotirii sănătăţii şi asistenţei sociale, de educaţie şi
instruire continuă, gestionării şi previziunii forţei de muncă şi a migraţiei.

Caracteristicile situaţiei curente în domeniile de activitate socio-economice au fost determinate


de interdependenţa dintre procesele sistemului economic în tranziţie şi comportamentul demografic al
populaţiei. Efectele fenomenelor de dezechilibru demografic au fost resimţite în mai multe domenii şi
au determinat reflectarea acestora în cadrul unor documente de program, prezentînd iniţiative de
redresare, dar cu efecte deocamdată modeste.

15
1. Protecţia socială

Tendinţele demografice şi de migraţie indică creşterea riscurilor pentru durabilitatea financiară a


sistemului de protecţie socială pe termen mediu şi lung, fapt ce impune urgentarea implementării
integrale a reformei în domeniu, începute în anul 1998. Stabilitatea financiară a sistemului este
subminată de neuniformitatea tarifelor contribuţiilor pentru diferite sectoare şi tipuri de angajare.
Pentru eliminarea lor a fost elaborată Strategia de reformare a sistemului de pensionare în sectorul
agrar, prin care se propune aplicarea cotei contribuţiei individuale a agricultorilor şi subsidării parţiale
de la bugetul de stat, ceea ce presupune majorarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale şi
soluţionarea problemelor stringente din ramură.

Concomitent, necesită accelerare implementarea evidenţei individuale a contribuabililor şi


contribuţiilor de asigurări sociale ca instrument atît pentru îmbunătăţirea stabilităţii financiare, cît şi
pentru asigurarea legăturii dintre contribuţii şi plăţi. Întîrzierea acestei activităţi şi amînarea termenului
de implementare pentru începutul anului 2008 a frînat aplicarea principiului achitării plăţilor în
dependenţă de mărimea contribuţiilor reale şi nu a salariului declarat.

Pentru estimarea costurilor economice şi sociale ale reformei sistemului de pensii, inclusiv cu
modelul de lungă durată al acestuia, şi modelul de scurtă durată al echilibrului Fondului de pensii,
precum şi modele specializate, este necesară elaborarea iniţială a modelului de prognozare pe termen
scurt în domeniu (5-6 ani). Utilizarea unui astfel de instrument va permite analiza evoluţiei cheltuielilor
sociale în diferite condiţii economice şi în cadrul diferitor scenarii de reforme, examinate şi prin prisma
proceselor de schimbări demografice.

În ultimii ani costul programelor de asistenţă socială a fost în creştere. Compensaţiile


nominative continuă a fi cel mai costisitor program social, reprezentînd 47% din cheltuielile pentru
asistenţă socială ale bugetului de stat. Cu toate că sistemul de compensare bazat pe principiul categorial
este recunoscut de o eficienţă scăzută, numărul de categorii de beneficiari nu s-a redus, ci, dimpotrivă,
s-a extins de la 11 la 13 categorii.

În contextul reformării sistemului de asistenţă socială, a fost implementat mecanismul de testare


virtuală a eligibilităţii beneficiarilor de compensaţii nominative şi evaluate rezultatele pilotării în 4
raioane, estimînd că din totalul beneficiarilor de compensaţii circa 50% revin pentru două categorii:
invalizii de gr. II de muncă – 34,5% şi pensionari singuri – 13,9%. Din totalul pensionarilor singuri,
femeile reprezintă 80%, iar variaţiile compensaţiei anuale pe categorie sînt cuprinse, în mediu, între
965 lei şi 690 lei. Totodată, în trimestrul III, 2007, au fost examinate de către Guvern Programul de
eficientuzare a sistemului de asistenţă socială pe anii 2007-2008 şi Legea cu privire la ajutorul social,
care actualmente se află în Parlamentul Republicii Moldova.

De asemenea, a fost iniţiată elaborarea unui mecanism de susţinere a femeilor pentru naşterea a
2 şi 3 copii şi examinarea posibilităţilor de majorare a pachetului de privilegii acordate familiilor cu
mulţi copii, precum şi familiilor tinere. În acest sens, Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi
Copilului, cu implicarea partenerilor sociali, preconizează elaborarea unui program naţional pentru
soluţionarea problemelor menţionate şi propune în cadrul politicii sectoriale “Protecţia familiei şi
copilului” în proiectul Planului strategic de cheltuieli pentru CCTM pe anii 2008-2010 următoarele
măsuri:
 majorarea indemnizaţiei unice la naşterea copilului, inclusiv pentru copilul adoptat: pînă la 1200
lei în 2008, 1400 lei – 2009, 1600 lei – 2010;
 majorarea indemnizaţiei unice la naşterea celui de-al doilea şi următorului copil, inclusiv pentru
copilul adoptat: 1500 lei în 2008; 1700 lei – 2009, 2000 lei - 2010;
 majorarea indemnizaţiei pentru îngrijirea (creşterea) copilului pînă la 1,5/3 ani, pentru persoane
asigurate va constitui:

16
25% din baza de calcul din venitul mediu lunar realizat, dar nu mai puţin de 200 lei - anul 2008;
30% din baza de calcul din venitul mediu lunar realizat, dar nu mai puţin de 300 lei - 2009;
35% din baza de calcul din venitul mediu lunar realizat, dar nu mai puţin de 400 lei - 2010;
pentru persoanele neasigurate, mărimea indemnizaţiei va constitui: 150 lei în 2008; 200 lei –
2009; 250 lei – 2010.

De asemenea, măsurile de protecţie socială a contingentelor defavorizate, în cadrul asigurării


obligatorii de asistenţă medicală, începînd cu 2007, sînt extinse şi cuprind mamele cu 7 şi mai mulţi
copii, persoanele care îngrijesc la domiciliu un copil invalid cu severitatea 1 sau invalid din copilărie de
gradul I imobilizat la pat, cu vîrsta de pînă la 18 ani. Sînt înaintate propunerile de completare a
contingentelor asigurate de Guvern, prin includerea mamelor cu patru şi mai mulţi copii.

Parteneriatele internaţionale de dezvoltare socială au fost prezente în cadrul Proiectului SIDA


„Susţinerea în acordarea unor servicii de asistenţă socială eficiente şi durabile”, care are scopul de
reducere a dimensiunilor sărăciei şi oferirea protecţiei grupurilor sociale vulnerabile prin îmbunătăţirea
eficienţei şi eficacităţii sistemului de asistenţă socială.

În cadrul proiectului UNICEF-UE/TACIS „Dezvoltarea serviciilor sociale integrate pentru


familiile vulnerabile şi copiii în situaţii de risc” s-a elaborat Proiectul final al Strategiei Naţionale şi al
Planului de Acţiuni pentru Reforma Sistemului Rezidenţial de Îngrijire a Copilului.

1.2. Forţa de muncă, migraţia, egalitatea genurilor, violenţa

Măsurile pentru stimularea angajării forţei de muncă sînt aprobate în cadrul Strategiei Naţionale
privind Politicile de Ocupare a Forţei de Muncă în Republica Moldova pe perioada 2007-2015, care
defineşte cadrul naţional în domeniul ocupării depline şi eficiente a forţei de muncă şi stabileşte
intervenţia activă pentru prevenirea şi redresarea riscurilor economice ale forţei de muncă.

Concomitent, a fost promovată politica de stimulare a agenţilor economici, inclusiv prin


acordarea creditelor, la condiţii avantajoase, pentru crearea locurilor de muncă, dar efectele sînt încă
modeste, fiind necesară o susţinere financiară mai consistentă.

Cadrul instituţional pentru asigurarea aplicării eficiente a legislaţiei în domeniul egalităţii


genurilor, include Comisia Guvernamentală pentru problemele femeii, aprobată de Guvern, şi factorii
ministeriali cu atribuţii în domeniu. Pentru promovarea egalităţii şi a drepturilor femeilor în corespunde
cu exigenţele internaţionale au fost adoptate Legea cu privire la asigurarea de şanse egale între femei şi
bărbaţi şi Planul naţional „Promovarea egalităţii genurilor umane în societate pentru perioada 2006-
2009”.

În vederea prevenirii şi combaterii violenţei în familie, a intrat în vigoare Legea cu privire la


violenţa în familie. Un şir de proiecte susţinute de donatorii externi contribuie la reducerea comerţului
ilicit de persoane din ţară prin acordarea asistenţei instituţiilor naţionale de drept în implementarea
acţiunilor de combatere a traficului de fiinţe umane. A fost acordată asistenţă pentru instruirea şi
obţinerea deprinderilor de muncă, anunţate ofertele existente şi ofertele noi de angajare, create condiţii
de obţinere a unor medii sigure de trai şi de instruire supervizată a victimelor.

Activităţile întreprinse de partenerii externi, îmbinate cu efortul comunităţilor interne prin


consolidarea capacităţilor autorităţilor locale în administrarea traficului de fiinţe umane şi crearea
sistemului de control instituţional pentru lupta contra traficului de fiinţe umane, au redus numărul
victimelor şi au prevenit traficarea mai multor copii din grupul înalt de risc.

Cu referinţă la fenomenul migraţiei menţionăm, că pe primul plan sînt situate măsurile cu


privire la combaterea migraţiunii ilegale, îmbunătăţirea bazei instituţionale pentru cooperarea în
17
domeniul migraţiunii şi eficientizarea regimului de vize. Reconsiderarea regimului de control la
frontieră este îmbinat cu eforturile concomitente de menţinere a unor bune relaţii reciproce pe multiple
planuri cu ţările din vecinătate. La 8 noiembrie 2007 Parlamentul Republicii Moldova a ratificat
Acordul dintre Moldova şi Comunităţile Europene privind facilitarea eliberării vizelor, iar la 13
noiembrie Parlamentul European a ratificat acordul dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova
privind Vizele de scurt sejur între CE (Comunităţile Europene) şi Acordul de readmisie între CE şi
Republica Moldova. Această măsură de colaborare în cadrul politicii europene de vecinătate a Comisiei
de coordonare a activităţilor privind procesele migraţionale este destinată îmbunătăţirii regimului de
vize Schengen şi combaterii migraţiei ilegale în Europa.

Migraţia externă este un element de importanţă majoră în mutaţiile structurale ale populaţiei,
vizînd procesele sociale cu consecinţe profunde pe termen mediu şi lung.

Politici naţionale în domeniul demografiei, care ar putea anticipa şi reacţiona instituţional


coerent şi la timp la implicaţiile economice şi sociale ale schimbărilor în structura populaţiei, trebuie să
recomande clar folosirea oportunităţilor de reduce a pierderilor prin migraţie.

Programele naţionale în domeniul migraţiunii trebuie să se bazeze pe cercetări special finanţate


privind analiza volumului şi structurii ocupării, atît la nivel naţional, cît şi în profil regional, axate pe
obiective de restructurare a forţei de muncă, modernizate conform cerinţelor de dezvoltare economică,
iar priorităţile trebuie orientate pe vîrste şi categorii profesionale ale resurselor umane.

1.3. Sarcinile asumate în domeniul protecţiei sociale, forţei de muncă şi migraţiei:

 elaborarea strategiei de unificare a sistemelor de pensii;

 modificarea legislaţiei pentru a permite achitarea pensiilor în baza contribuţiilor


individuale de asigurări sociale;

 implementarea strategiei de reformare a sistemului de pensionare în sectorul agrar;

 implementarea practicii de prognoză pe termen mediu a veniturilor şi cheltuielilor


bugetului asigurărilor sociale de stat;

 efectuarea evidenţei individuale a persoanelor asigurate şi a contribuţiilor acestora;

 susţinerea financiară a familiilor cu copii prin majorarea prestaţiilor de asigurări sociale;

 elaborarea unui plan de acţiuni privind reforma asistenţei sociale în scopul direcţionării
mai bune către cei săraci;

 determinarea mecanismului nou de acordare a compensaţiilor nominative în baza


principiului de evaluare a veniturilor beneficiarilor;

 crearea unei baze unificate de date a beneficiarilor programelor de asistenţă socială prin
transferuri băneşti;

 crearea reţelei de asistenţi sociali prin instituirea unităţilor de asistenţi sociali la nivel
local;

 elaborarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale de stat şi a ghidurilor


metodologice de aplicare a acestora;

18
 prevenirea riscurilor sociale şi reducerea abandonului, instituţionalizarea copiilor prin
diversificarea mecanismelor de protecţie a familiei şi copilului;

 promovarea politicilor de susţinere socială a familiilor cu copii prin majorarea


volumului prestaţiilor sociale (îndemnizaţii, alocaţii);

 dezvoltarea sistemului informaţional al pieţei forţei de muncă şi elaborarea strategiei de


comunicare în serviciul de stat pentru ocuparea forţei de muncă;

 perfecţionarea măsurilor pasive de protecţie socială a şomerilor;

 modernizarea şi diversificarea măsurilor active de ocupare a forţei d muncă;

 dezvoltarea formelor de analiză a prognozei în cadrul pieţei de muncă, implementarea


cercetărilor de marketing a pieţei muncii;

 ajustarea legislaţiei cu privire la migraţie şi azil la standardele internaţionale: elaborarea


proiectelor Legii cu privire la migraţia de muncă, Legii privind regimul străinilor în Republica
Moldova.

2. Ocrotirea sănătăţii

Realizarea Programului “Promovarea serviciilor perinatale de calitate” şi a Iniţiativei Globale


„Graviditate fără Risc”, a condus la fortificarea sistemului regional de asistenţă medicală perinatală, la
prestarea serviciilor de calitate, perfecţionarea cadrelor medicale, la dezvoltarea sistemului de
supraveghere în asistenţa perinatală, elaborarea protocoalelor de tratament şi a materialelor instructiv-
metodice.

În urma evaluării stării tehnico-materială a maternităţilor din ţară, factorii de resort, în comun cu
administraţiile publice locale, au elaborat un plan de redresare a situaţiei constatate.

Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare au semnat un


Memorandum de înţelegere privind modernizarea sistemului perinatal, prin care 26 centre de
perinatologie de nivelul I vor fi dotate cu echipament medical modern pentru prestarea serviciilor de
calitate gravidelor şi nou născuţilor. De asemenea, a fost elaborată şi aprobată ediţia a II a Ghidurilor
Naţionale de Perinatologie şi Protocoalele clinice în obstetrică şi ginecologie.

Este în realizare Strategia Conduitei Integrate a Maladiilor la Copii, promovată de OMS, care
are drept scop ameliorarea calităţii asistenţei medicale primare acordate copiilor sub 5 ani şi diminuarea
mortalităţii infantile.

Prin eforturile comune ale instituţiilor medicale şi de învăţămînt, în anul 2006 a fost
instituţionalizată reţeaua Centrelor Serviciile de Sănătate Prietenoase Tinerilor. Serviciile acordate în 12
Centre Prietenoase Tinerilor au fost incluse în Programul Unic al asigurării obligatorii de asistenţă
medicală.

Dezvoltarea sistemului serviciilor de transfuzie a sîngelui, este iniţiată în r-l Cahul, unde sînt
realizate lucrările de formare a centrului regional de transfuzie a sîngelui pentru Zona de Sud. A fost
elaborat un nou Program „Securitatea transfuzională şi auto-asigurarea cu preparate sanguine pentru
anii 2007-2011”, care este corelat cu normele internaţionale de exercitare a lucrărilor cu produse
sanguine.

19
Grija faţă de resursele umane şi formare profesională s-a manifestat prin operarea modificărilor
în Legea ocrotirii sănătăţii, conform cărora tinerii specialişti, plasaţi în cîmpul muncii în localităţile
rurale, vor beneficia de anumite facilităţi materiale la debutul carierei medicale.

A fost elaborat proiectul „Regulamentului cu privire la plasarea în cîmpul muncii a medicilor şi


farmaciştilor în sistemul sănătăţii”. Tinerii specialişti vor fi angajaţi conform repartizării pentru
activitate timp de 3 ani, iar specialiştii cu stagiu vor fi angajaţi exclusiv prin concurs, în condiţii de
maximă obiectivitate şi transparenţă, cu o implicare largă în procesul de luare a deciziilor a asociaţiilor
profesionale şi studenţeşti.

A continuat perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ în domeniul medicinii preventive cu


armonizarea lui la cerinţele şi standardele Uniunii Europene.

Serviciile sanepidului semnalează deficienţele cauzate de asigurarea insuficientă a populaţiei cu


apă potabilă şi consumul produselor alimentare necalitative. Aceşti factori menţin la cote înalte bolile
diareice acute. În instituţiile preşcolare şi preuniversitare nu este soluţionată definitiv problema
securităţii alimentaţiei copiilor din colectivele organizate. Este necesară elaborarea şi implementarea
conceptului controlului microbiologic în bolile infecţioase, care va fi adaptat la noul sistem de
supraveghere epidemiologică, de combatere a bioterorismului şi maladiilor infecţioase noi, fortificarea
preconizată a monitoring-ului socio-igienic şi a modului de realizare a Programelor Naţionale de
sănătate.

Direcţiile strategice în domeniul ocrotirii sănătăţii vor fi orientate spre îmbunătăţirea dirijării
sistemului de sănătate în vederea asigurării condiţiilor necesare implementării obiectivelor propuse în
cadrul Politicii Naţionale de Sănătate. În acest context va fi promovată pentru aprobare „Strategia de
dezvoltare a sistemului de sănătate pe termen mediu”, care va include şi Planul de acţiuni pentru
implementare.

În scopul asigurării unui echilibru în generarea resurselor sistemului de sănătate vor fi


raţionalizate investiţiile în pregătirea şi distribuţia uniformă a cadrelor medicale. În acest scop va fi
elaborată Strategia resurselor umane în sistemul de sănătate, care va include şi un mecanism raţional de
motivare a angajaţilor din sistem.

2.1. Sarcini asumate:

 implementarea mecanismului de cuprindere a populaţiei cu medici de familie şi asistenţi


ai medicilor de familie, prin motivarea practicii lor în mediul rural;

 realizarea integrală a Programelor naţionale în domeniul ocrotirii sănătăţii;

 sporirea cuprinderii populaţiei, în special a persoanelor autoangajate, în asigurarea


obligatorie de asistenţă medicală,

 adoptarea procedurii pentru contractarea directă a centrelor de sănătate primară;

 elaborarea strategiei de dezvoltare a sistemului sănătăţii pe termen mediu şi a planului


general pentru restructurarea sectorului spitalicesc.

3. Educaţia

Un factor important, care contribuie la protecţia socială a copiilor, în special a celor din familii
sărace, este alimentaţia copiilor. Măsurile întreprinse în acest sens au contribuit la creşterea numărului

20
de copii, care au beneficiat de programul de alimentaţie (datele anului curent denotă că se alimentează
gratuit 99,9% din numărul elevilor claselor primare şi 42% din numărul elevilor claselor V-XII).

Aprobarea şi implementarea proiectului de Lege care prevede obligativitatea părinţilor de a


asigura copiilor frecventarea şcolii şi tragerea la răspundere în cazul neşcolarizării acestora va contribui
la eficientizarea cuprinderii în sistemul de educaţie a tuturor copiilor.

Îmbunătăţirea accesului şi calităţii serviciilor educaţionale se realizează prin implementarea


proiectelor „Educaţie pentru toţi – iniţiativa de acţiune rapidă” şi „O educaţie de calitate în medul rural
din Moldova”. Programul educaţional „Salt” prevede crearea sistemului informaţional educaţional şi
implementarea tehnologiilor informaţionale în educaţie, inclusiv din mediul rural.

Reducerea numărului de copii de vîrstă şcolară impune optimizarea reţelei instituţiilor, în care
scop este iniţiată crearea „şcolilor de circumscripţie” şi organizarea acordării serviciilor de transportare
a copiilor cu domiciliul mai îndepărtat de şcoală.

A fost perfecţionat sistemul de acordare a burselor, inclusiv a celor de merit, fiind aprobat
Regulamentul-cadru cu privire la condiţiile şi modul de acordare a burselor, recent majorate.

Pentru atragerea tinerilor specialişti, Guvernul a decis alocarea indemnizaţiei unice,


nerambursabile, în trei etape, pentru cei ce se angajează în instituţiile de învăţămînt din sectorul rural.
În ultimii 2 ani de studii au beneficiat de indemnizaţii 815 persoane, din care 462 au beneficiat de I
tranşă (cîte 7 mii lei) şi 353 de tranşa a II (cîte 10 mii lei).

3.1. Sarcini asumate:

 realizarea integrală a Programului “Salt” şi implementarea soft-urilor educaţionale în


predarea-învăţarea disciplinelor şcolare;

 asigurarea gratuită cu dejun cald şi manuale a elevilor din clasele I-IV;

 dezvoltarea reţelei de instituţii extraşcolare din mediul rural;

 elaborarea demersurilor strategice privind reformarea sistemului rezidenţial şi


dezvoltarea educaţiei, inclusiv a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;

 dotarea instituţiilor speciale de învăţămînt cu echipament pentru copiii cu cerinţe


educaţionale speciale (echipament special didactic şi recuperatoriu);

 asigurarea cu transport şcolar;

 elaborarea strategiei pentru optimizarea reţelei de şcoli;

 renovarea instituţiilor de învăţămînt preşcolar şi crearea centrelor de alternativă;

 implementarea strategiei şi planului de acţiuni în domeniul tineretului la nivel naţional şi


local.

4. Securitatea alimentară

Securitatea alimentaţiei este în funcţie de factorii stării mediului ambiant, a calităţii şi gradului
de contaminare a materiilor prime, condiţiilor tehnice, tehnologice, sanitare, în care se obţin produsele
alimentare. Este extrem de necesară menţinerea şi finanţarea lucrărilor de investigare în aspectul

21
asigurării cu produse şi alimente inofensive, necesităţilor de suplimentare a lor cu ingrediente cu micro-
şi macronutrimenţi. Realizarea acestei probleme necesită desfăşurarea investigaţiilor pe baza unor
concepţii fundamentale despre alimentaţie, recunoscute pe plan internaţional.

În acest context, protejarea sănătăţii şi calităţii vieţii a consumatorilor prin alimentaţie


echilibrată şi inofensivă a devenit un criteriu de bază, care apreciază pe viitor preocuparea specialiştilor
şi organizaţiilor din diferite ramuri, responsabili de producerea industrială a alimentelor.

Studierea influenţei tratamentului tehnologic asupra inofensivităţii şi biodisponibilităţii


nutriţionale ale produselor alimentare, elaborarea tehnologiilor de obţinere a alimentelor echilibrate
prin fortificarea cu micro-şi macronutrimenţi (iod, fier, calciu, glucide), stabilizarea substanţelor
biologic active, vor asigura direcţii noi în industria alimentară şi vor servi la soluţionarea problemelor
complexe privind siguranţa alimentelor şi securitatea alimentară.

În rezultatul implementării Acordului de finanţare a Programului de securitate alimentară,


semnat cu Comisia Europeană, ţara beneficiază de finanţare externă în sprijinirea realizării prevederilor
Planului de Acţiuni RM-UE, inclusiv pentru susţinerea protecţiei sociale, finanţarea serviciilor
alternative pentru îngrijirea copiilor, realizarea unui proiect-pilot de direcţionare a compensaţiilor
nominative, aprovizionarea cu apă potabilă, controlul sănătăţii animaliere ş.a. În cadrul proiectului
HACCP (Hazard Analysis Critical Control Points) în industria alimentară a Republicii Moldova a fost
creat Fondul „Centrul de Calitate şi Securitate Alimentară din Moldova”.

4.1. Alimentarea cu apă şi canalizarea

Activitatea de armonizare a legislaţiei naţionale la directivele Uniunii Europene a inclus


elaborarea normelor sanitare privind calitatea apei potabile, a proiectul Hotărîrii Guvernului „Cu
privire la marcarea apelor minerale naturale, apelor potabile şi băuturilor non-alcoolice îmbuteliate”,
elaborarea proiectului Strategiei de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor Republicii
Moldova. A fost de asemenea efectuată inventarierea sondelor de apă şi bazinelor acvatice în vederea
determinării stării şi modului de gestionare. Monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă se efectuează
lunar, iar monitorizarea apelor subterane se efectuează pe tot teritoriul republicii.

Componentele dezvoltării rurale şi consolidarea infrastructurii respective au fost vizate în


Programul de alimentaţie cu apă şi canalizare a localităţilor Republicii Moldova pînă în anul 2015.

În cadrul Programului de securitate alimentară menţionat că au fost investigate 120 surse de apă
de profunzime şi 2000 fîntîni freatice. În 10 raioane s-a efectuat inventarierea tuturor surselor de apă cu
întocmirea registrelor, s-au paşaportizat 2000 surse cercetate. Extrem de utilă a fost organizarea
instruirii specialiştilor.

Au demarat lucrările proiectului „Susţinerea procesului de aliniere a standardelor de calitate a


apei din Moldova la cele ale UE” implementat de către Secretariatul Grupului Special de Lucru pentru
implementarea Programului de Acţiuni în domeniul Mediului în Europa Centrală şi de Est.

4.2. Sarcini asumate:

 dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în 53 de


localităţi;

 amenajarea şi restabilirea a 15 300 de fîntîni în zonele rurale;

 realizarea proiectului-pilot pentru tratarea surselor de apă subterane, cu eliminarea


hidrogenului sulfurat şi azotului amoniacal prin metoda biologică;
22
 elaborarea strategiei pentru sectorul de apă şi canalizare, precum şi dezvoltarea strategiei
naţionale pentru finanţarea acţiunilor ce ţin de alimentarea cu apă şi canalizare a localităţilor urbane
şi rurale din ţară.

5. Locuinţe şi construcţii locative

Adoptarea în lectura a doua a proiectelor Legii cu privire la locuinţe, care conţine un capitol ce
se referă la locuinţele sociale şi alte tipuri de locuinţe pentru categoriile de populaţie socialmente-
vulnerabile (cum ar fi locuinţele de manevră, aziluri, etc.) şi Legii cu privire la modificarea şi
completarea Legii condominiului în fondul locativ, va impulsiona dezvoltarea activităţilor de
construcţie a spaţiilor locative, definind noţiunea de locuinţă socială, stabilind categoriile de populaţie
beneficiare şi condiţiile de acordare a locuinţelor respective. La aceasta va contribui şi perfecţionarea
cadrului normativ, care este în proces de ajustare la standardele europene.

Este iniţiată realizarea unui proiect de construcţie a locuinţelor sociale, finanţat de Banca
Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Au fost încheiate negocierile în privinţa
construcţiei de locuinţe sociale în 6 localităţi ale ţării - mun. Chişinău, raioanele Taraclia, Nisporeni,
Glodeni, Drochia şi Bălţi. Proiectul va fi implementat într-o perioadă de 2 ani.

Adoptarea legii cu privire la creditarea ipotecară, pe care a elaborat-o Ministerul Economiei şi


Comerţului, cu asistenţa experţilor BERD şi a altor experţi locali şi străini, va permite atragerea mai
multor credite pe termen lung de la băncile străine şi alte structuri, care s-au arătat disponibile să
participe la rezolvarea problemei locative din ţară.

5.1. Sarcini asumate

 construirea locuinţelor sociale în municipiile Chişinău, Bălţi şi oraşele Cahul, Glodeni,


Donduşeni;

 definitivarea cadrului legislativ şi regulatoriu cu privire la condominiu în fondul locativ


şi formarea infrastructurii pentru creditarea ipotecară a construcţiilor;

 elaborarea şi implementarea proiectelor pilot de modernizare a locuinţelor existente.

6. Protecţia mediului şi utilizarea durabilă a resurselor

Managementul eficient al deşeurilor a fost realizat prin activităţile de depozitare centralizată şi


distrugere a pesticidelor inutilizabile şi interzise, inclusiv din clasa poluanţilor organici persistenţi.
Astfel, au fost reambalate şi stocate în depozitele centrale din 22 de raioane cca. 2600 tone de pesticide.

Activitate de realizare a Planului general de acţiuni privind aproximarea legislaţiei naţionale cu


normele internaţionale a cuprins elaborarea unor legi, precum şi a proiectului Strategiei de
implementare a Protocolului privind Evaluarea Strategică de Mediu (ESM) al Convenţiei privind
Evaluarea Impactului asupra Mediului înconjurător în context transfrontalier.

S-a efectuat inventarierea rampelor de depozitare a deşeurilor menajere solide. Depozitarea


controlată şi colectarea separată a deşeurilor continuă să fie o problemă. Organele administraţiei
publice locale, gospodăriile comunale şi alte instituţii trebuie să se implice mai activ în rezolvarea
problemei de gestionare corectă a deşeurilor şi salubrizare a teritoriilor. Realizarea măsurilor prevăzute
produce beneficii de ecologizare şi asanare a mediului, de protejare a sănătăţii populaţiei prin crearea
condiţiilor mai bune de trai.

23
În vederea reducerii ritmurilor de degradare a solurilor au fost îndeplinite lucrări de extindere a
suprafeţelor terenurilor acoperite cu vegetaţie forestieră pe terenuri degradate, pe o suprafaţă de 7,5 mii
ha. Conform noii politici de gestionare a pădurilor, prioritate s-a acordat ajutorării regenerării lor
naturale. În fondul ariilor naturale protejate de stat au fost incluse 94705 ha. cu zone umede de
importanţă internaţională, in special, lacurile Prutului de Jos, Nistrul de Jos, din raioanele Căuşeni,
Ştefan Vodă, Ocniţa, Donduşeni, Soroca.

Au fost organizată în mai multe raioane instruirea proprietarilor de pămînt şi a fermierilor în


problemele de utilizare a solului, a îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor, desfăşurate cursuri de
instruire şi reciclare a cca. 120 specialişti şi producători agricoli în domeniul producerii agroalimentare
ecologice.

6.1. Sarcini asumate:

 prevenirea poluării şi reducerea impactului substanţelor şi deşeurilor toxice asupra


mediului;

 protecţia resurselor acvatice prin monitorizarea permanentă a calităţii apelor şi


elaborarea Cadastrului resurselor de ape subterane pentru exploatare;

 regenerarea terenurilor fondului forestier şi extinderea terenurilor împădurite în scopul


sporirii fertilităţii solurilor.

7. Tehnologii informaţionale şi telecomunicaţii

În scopul realizării sarcinilor ce ţin de politicile sectoriale de dezvoltare a tehnologiilor


informaţionale a fost elaborat şi înaintat pentru aprobare proiectul Legii „Cu privire la protecţia datelor
personale” şi proiectului Legii „Cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal”, expertizat de
Consiliul Europei.

Implementarea proiectului-pilot pentru crearea punctelor de acces colectiv la informaţii în baza


secţiilor poştale, şcolilor, bibliotecilor etc. a cuprins crearea a şase puncte de acces public la Internet. A
fost aprobat Regulamentul privind mecanismul de implementare a Planului de acţiuni pentru realizarea
Strategiei Naţionale – “Moldova electronică”, conform căruia proiectele şi programele în domeniul
tehnologiilor informaţionale vor fi finanţate din diverse surse centralizate, locale şi internaţionale,
accelerînd astfel lucrările de informatizare a teritoriilor din ţară.

7.1. Sarcini asumate:

 eficientizarea interacţiunii dintre instituţiile de stat prin dezvoltarea Portalului


Guvernamental;

 elaborarea sistemului informaţional automatizat “Registrul resurselor şi sistemelor


informaţionale de stat”;

 extinderea accesului populaţiei din zonele defavorizate la serviciile de telefonie,


Internet, fax, asigurarea accesului gratuit la serviciile de urgenţă.

III. Oportunităţile de dezvoltare a politicilor demografice


Determinarea politicilor de orientare strategică naţională, inclusiv în cadrul Planului Naţional de
Dezvoltare pentru anii 2008-2001, implică reflectarea unei viziuni realiste şi eficiente asupra
dezvoltării economice şi sociale a ţării în următorii ani, care trebuie să includă definirea şi structurarea
24
unei strategii viabile pentru dezvoltare durabilă a populaţiei, destinată diminuării degradării şi
redresării stării demografice.

La aprecierea sarcinilor imediate şi viitoare privind încetinirea şi stoparea declinului demografic


trebuie să se ţină cont că rezultatele aşteptate se vor manifesta în timp, în mod direct sau indirect prin
efortul întregului context politic, economic şi social.

În această ordine de idei, considerăm prioritare domeniile ce vizează creşterea natalităţii,


scăderea nivelului morbidităţii şi a mortalităţii, reducerea migraţiei externe, a căror sarcini necesită
reprezentare pronunţată în cadrul strategiilor de creştere economică şi dezvoltare socială pe următoarea
perioadă.

În vederea adoptării unei politici naţionale în domeniul populaţiei propunem măsurile de actuală
intervenţie demografică, prevăzute în cadrul Planului de acţiuni urgente în domeniul demografic, care
prevede responsabilizarea instituţiilor de stat, a factorilor economici de influenţă, antrenarea
specialiştilor, a comunităţii ştiinţifice, mass-media, opiniei publice pentru soluţionarea problemelor de
stabilizare demografică şi proiectare a dezvoltării umane.

Planul de acţiuni urgente în domeniul demografiei


aprobat prin Hotărîrea Guvernului 741 din 29.06.2007

Nr. Acţiunile preconizate Responsabili de Termenul de


d/o implementare implementare
1. Desemnarea instituţiei guvernamentale Guvernul, la 2007
responsabile de monitorizarea indicatorilor privind propunerea CNPD
populaţia şi dezvoltarea
2. Desemnarea instituţiei ştiinţifice responsabile de CNPD, 2007
determinarea şi monitorizarea indicatorilor privind AŞM
populaţia şi dezvoltarea
3. Elaborarea unor prognoze demografice generale AŞM, BNS, MEC 2007-2008
pe termen lung
4. Adoptarea Politicii Naţionale de Sănătate MS Tr. II, 2007
5. Elaborarea Strategiei Naţionale în domeniul MEC, MS, Tr. IV, 2007
securităţii demografice în Republica Moldova MPSFC, MERN,
IEFS, BNS
6. Elaborarea Programului Naţional în domeniul MEC, MS, Tr. IV, 2007
securităţii demografice în Republica Moldova MPSFC, MERN,
IEFS, BNS
7. Determinarea priorităţilor pe termen mediu în CNPD, ministerele aprilie 2007
dezvoltarea resurselor umane şi elaborarea cu competenţe în
componentei «Situaţia demografică şi problemele domeniu
dezvoltării populaţiei» în cadrul Planului Naţional
de Dezvoltare pe anii 2008-2011
8. Elaborarea Cărţii Verzi a populaţiei Republicii BNS, ministere, 2007-2008
Moldova, conform recomandărilor Fondului AŞM, instituţii de
Naţiunilor Unite pentru Populaţie cercetare ştiinţifică
universitară,
Fondul ONU
pentru Populaţie în
Moldova
25
9. Perfecţionarea politicilor ce ţin de susţinerea MPSFC, CNAS, permanent
familiei şi copilului (inclusiv, majorarea MEC, MET
semnificativă a indemnizaţiei unice pentru
naşterea copilului şi a indemnizaţiei pentru
îngrijirea copilului pînă la atingerea vîrstei de 14
ani, susţinerea economică a copilului)
10. Adoptarea unui nou Program naţional de asigurare MERN 2007
a securităţii ecologice a Republicii Moldova
pentru anii 2007-20015
11. Adoptarea strategiei pentru sectorul de apă şi MERN, ACDT Tr. II, 2007
canalizare al Republicii Moldova, dezvoltarea
strategiei naţionale pentru finanţarea acţiunilor ce
ţin de alimentarea cu apă şi canalizare a
localităţilor urbane şi rurale
12. Intensificarea activităţilor privind aplicarea MEC, MAEIE, 2007
Planului de acţiuni în domeniul migraţiei şi MDI, MAI
azilului şi a prevederilor H.G. “Privind crearea
Sistemului informaţional integrat automatizat în
domeniul migraţiei” nr.40 din 12.01.2007
13. Iniţierea elaborării unor acte normative referitoare MEC, MAI, MDI 2007
la prevenirea şi controlul proceselor migraţiei
ilegale
14. Încheierea Acordurilor internaţionale pentru MAEIE, MEC,
protecţia socială a persoanelor plecate la muncă MPSFC
peste hotare
15. Adoptarea şi implementarea reglementărilor MS, MPSFC 2007
privind dezvoltarea şi extinderea la nivel naţional
a serviciilor adecvate nevoilor speciale ale
populaţie vîrstnice (asistenţa medicală, îngrijirea la
domiciliu, îngrijiri paleative ş.a.)
16. Planificarea şi iniţierea elaborării proiectului Legii MPSFC, CNPD 2007-2008
cu privire la persoanele vîrstnice
17. Determinarea măsurilor de implementare a Legii MPSFC, MJ, MAI Tr. III-IV, 2007
cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între
femei şi bărbaţi, Legii cu privire la prevenirea şi
combaterea violenţei
18. Adoptarea Legii locuinţei şi elaborarea unui ACDT, MET 2008
program naţional special de asigurare cu locuinţe
sociale, sau în condiţii avantajoase, pentru
familiile tinere
19. Fortificarea capacităţilor analitice a instituţiilor cu Fondul ONU permanent
atribuţii în domeniul demografic (seminare, pentru populaţie în
întruniri de informare) Moldova, AAP,
instituţii ştiinţifice,
specialişti, experţi
internaţionali, ONG
20. Iniţierea unui program de antrenare a instituţiilor MPSFC, MET, MS, 2007
mass-mediei la sensibilizarea comunităţii privind organele de
problemele persoanelor vîrstnice şi pentru informare în masă,
promovarea principiilor unei îmbătrîniri active şi ONG.
independente.

26
IV. Cadrul juridic cu implicări în domeniul demografiei:
1. Constituţia Republicii Moldova

2. Codul familiei nr.1316-XIV din 26.10.2000

3. Hotărîrile Parlamentului privind aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor


omului pentru anii 2004-2008 nr. 415-XV din 24.10.2003

Legi:

4. Legea privind aderarea Republicii Moldova la Protocolul opţional la Convenţia asupra


eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei, adoptat la New York la 6 octombrie
1999 nr.318-XVI din 15.12.2005

5. Legea asistenţei sociale, nr.547-XV din 25.12.2003

6. Legea cu privire la protecţia socială specială a unor categorii de populaţie, nr. 933-XIV din 14
aprilie 2000

7. Lega cu privire la măsurile de protecţie socială a populaţiei în legătură cu majorarea tarifelor


la gazele naturale, nr. 261-XVI din 27.07.2006

8. Legea privind protecţia socială a cetăţenilor care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la
Cernobîl, nr.909-XII din 30.01.1992

9. Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, nr.499-XIV din
14.07.1999

10. Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de
asigurări sociale, 289-XV din 22.07.2004 (privind indemnizaţie pentru deces)

11. Legea privind sistemul public de asigurări sociale, nr.489-XIV din 08.07.1999

12. Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XIV din 14 octombrie 1998

13. Legea cu privire la fondurile nestatale nr.329-XIV din 23 martie 1999

14. Legea cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, nr.5-XVI din
09.02.2006

15. Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, nr.241-XVI din 20.10.2005

16. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, din 01.03.2007

17. Legea cu privire la migraţiune, nr.1386-XV din 11.10.2002

18. Legea privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea
unui loc de muncă, nr.102-XIX din 13.03.2003

19. Legea cu privire la tineret, nr.279-XIV din 11.02.1999

27
20. Lege cu privire la drepturile copilului, nr.338-XIII din 15.12.1994

21. Legea ocrotirii sănătăţii, nr.411-XIII din 28.03.1995

22. Legea cu privire la statistica oficială, nr.412-XV din 09.12.2004

23. Legea privind actele de stare civilă, nr.100-XV din 26.04.2001

24. Legea cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială, nr.185 din
24.05.2001

25. Legea cu privire la asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei, nr.1513 din 16.06.1993

26. Legea privind donarea de sînge, nr.1458 din 25.05.1993

Strategii, Programe, Concepţii:

27. Strategia reformei de asigurare cu pensii din Republica Moldova, HPRM nr. 141-XIV din
23.09.1998

28. Strategia naţională privind protecţia copilului şi familiei, HG nr.727 din 1606.2003

29. Strategia de reformă a sistemului de asistenţă socială, HPRM nr. 416—XIV din 28.05.99

30. Concepţia naţională privind protecţia copilului şi familiei, HG nr.51 din 23.01.2002

31. Concepţia eficientizării sistemului de asistenţă socială, H.G nr.1117 din 27.10.2005

32. Concepţia politicii migraţionale a Republicii Moldova, HPRM nr.1386-XV din 11.10.2002

33. Planul naţional de acţiuni în domeniul migraţiei şi azilului, HG nr. 448 din 27.04.2006

34. Strategia Naţională a Sănătăţii Reproducerii, HG nr.913 din 26.08.2005

35. Programul naţional de control şi profilaxie al tuberculozei pentru anii 2006 – 2010 HG nr.1409
din 30.12.2005

36. Programul naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat „MoldDiab” pentru anii
2006 – 2010 HG nr.439 din 26.04.2005

37. Programul naţional de imunizări pentru anii 2006 – 2010 HG nr.523 din 16.05.2006

38. Programul naţional de profilaxie şi control a infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere


sexuală pe anii 2006 – 2010 HG nr.1218 din 23.10.2006

39. Programul naţional de combatere şi profilaxie a holerei şi altor boli diareice acute pentru anii
2003-2010, HG nr.940 din 17.08.2006

40. Programul naţional privind securitatea transfuzională şi autoasigurarea cu preparate sanguine


pentru perioada 2007-2011

41. Programul naţional de sănătate mintală pentru anii 2007-2011, HG nr. 353 din 30.03.2007

42. Programul naţional de combatere a hepatitelor virale pentru anii 2006-2010

28
43. Programul naţional de promovare a modului sănătos de viaţă pentru anii 2007-2015, HG nr.
658 din 12.06.2007.

Hotărîri ale Guvernului:

44. Cu privire la aprobarea Standardelor minime de calitate privind îngrijirea, educarea şi


socializarea copiilor din Centrul de plasament temporar, nr.450 din 28.04.2006

45. Cu privire la crearea sistemului informaţional integrat automatizat în domeniul migraţiei nr.40
din 12.01.2007

46. Cu privire la aprobarea componenţei nominale a Comisiei naţionale pentru populaţie şi


dezvoltare şi a Regulamentului acesteia, nr.126 din 07.02.2007

47. Cu privire la situaţia demografică în Republica Moldova nr. 741 din 29.06.2007

29
V. Anexe
Tabelul nr.1. Numărul populaţiei Republicii Moldova prezente
la situaţia din 1 ianuarie 2007*
mii persoane
2003 2004 2005 2006 2007
Total populaţie 3618,3 3607,4 3600,4 3589,9 3581,1
Pe sexe:
Masculin 1733,3 1728,4 1724,8 1719,3 1721,0
Feminin 1885,0 1879,0 1875,6 1870,6 1860,1
Pe medii:
Urban 1484,1 1477,9 1476,0 1469,8 1478,0
Rural 2134,2 2129,5 2124,4 2120,1 2103,1
*Sursa: BNS, fără Transnistria şi mun. Bender

Tabelul nr. 2. Mişcarea populaţiei, în anii 1997-2006*


mii persoane
Numărul Schimbări pentru an
Anii populaţiei la spor/scădere sold
sfîrşitul anului scădere totală
naturală migratoriu
1997 3655,6 -2,3 +2,6 -4,9
1998 3649,9 -5,7 +1,4 -7,1
1999 3644,1 -5,8 -2,8 -3,0
2000 3635,1 -9,0 -4,3 -4,7
2001 3627,8 -7,3 -3,6 -3,7
2002 3618,3 -9,5 -6,1 -3,4
2003 3607,4 -10,9 -6,6 -4,3
2004 3600,4 -7,0 -3,4 -3,6
2005 3589,3 -11,1 -7,0 -4,1
2006 3581,1 -8,2 -5,5 -2,7
Sursa: BNS (începînd cu 1997 datele sînt prezentate fără raioanele din partea stîngă a Nistrului
şi mun. Bender)

Tabelul nr. 3. Principalii indicatori ai mortalităţii, în anii 1997 şi 2006


1997 2006
Număr decese (mii) 43,0 43,1
Rata mortalităţii generale (‰)
- Total 11,8 12,0
- Masculin 12,5 13,1
- Feminin 11,1 11,1
- Urban 9,2 9,3
- Rural 13,6 14,0

Tabelul nr.4. Contribuţia grupelor de vîrstă la numărul total al decedaţilor,


pe sexe în anii 1997 şi 2006
Grupa de vîrstă Masculin Feminin
(ani) 1997 2005 1997 2005
Total 100 100 100 100
0-14 4,1 1,8 1,8 1,6
30
15-29 3,6 2,9 2,9 1,1
30-59 30,8 35,8 35,3 18,3
60 şi peste 61,5 59,5 60,0 79,0

Tabelul nr.5. Mortalitatea populaţiei în vîrsta aptă de muncă pe sexe şi clase de deces,
în 1997-2006
(persoane la 100 000 locuitori)
1997 2006
Populaţia din care: Populaţia din care:
în vîrstă în vîrstă
aptă de bărbaţi femei aptă de bărbaţi femei
muncă muncă
Total decedaţi 488,9 722,2 249,8 529,5 775,7 279,9
din care:
Boli infecţioase şi
19,2 32,1 6,0 27,9 46,4 9,1
parazitare
Tumori maligne 81,6 106,8 55,7 95,4 121,5 69,1
Boli ale sistemului nervos
11,2 15,3 7,0 10,4 15,0 5,6
şi organelor de simţ
Boli ale aparatului
115,4 172,2 57,1 131,0 194,1 67,0
circulator
din care, infarctul acut al
15,9 27,6 3,8 23,0 38,3 7,4
miocardului
Boli ale aparatului
31,4 49,5 12,8 35,3 58,2 12,1
respirator
din care, pneumonie
17,7 27,7 7,4 24,8 40,9 8,5
acută
Boli ale aparatului
72,5 97,5 46,9 87,5 114,6 60,1
digestive
din care, ciroze ale ficatului 47,9 59,8 35,8 62,1 75,7 48,3
Accidente, intoxicaţii şi
123,5 201,9 43,0 114,9 190,0 38,8
traumatisme
Alte cauze 34,2 46,9 21,3 27,1 35,9 18,2

Tabelul nr. 6. Coraportul dintre populaţia totală pe ţară şi a populaţiei temporar absente
(plecată peste hotare), pe sexe, în profil teritorial
Total populaţie pe sexe, în profil Populaţie temporar absentă %
teritorial (plecată peste hotare), pe sexe, populaţiei
în profil teritorial plecate
faţă de
Ambele Ambele numărul
Localitatea Masculin Feminin Masculin Feminin
sexe sexe total al
populaţiei
Chişinău 712.218 332.484 379.434 27.380 13.623 13.757 3,84
Bălţi 127.561 58.418 69.143 8.593 4.718 3.875 6,73
Anenii-Noi 81.710 39.784 41.926 8.012 4.428 3.584 9,80
Basarabeasca 28.978 14.120 14.858 3.119 1.578 1.541 10,76
Briceni 78.027 36.864 41.163 4.656 2.625 2.031 5,96
Cahul 119.231 57.503 61.728 10.920 6.102 4.818 9,15
Cantemir 60.001 30.058 29.943 6.839 3.896 2.942 11,39
31
Călăraşi 75.075 36.814 38.261 7.071 3.706 3.365 9,41
Căuşeni 90.612 44.404 46.208 9.599 5.710 3.889 10,59
Cimişlia 60.925 29.866 31.059 7.666 3.871 3.795 12,58
Criuleni 72.254 35.301 36.925 4.231 2.389 1.842 5,85
Donduşeni 46.442 21.674 24.768 3.685 2.051 1.634 7,93
Drochia 87.092 41.406 45.686 8.307 4.872 3.435 9,54
Dubăsari 34.015 16.756 17.259 2.692 1.643 1.049 7,91
Edineţ 81.390 38.396 42.994 5.929 3.553 2.376 7,28
Făleşti 90.320 43.631 46.689 8.880 5.643 3.237 9,83
Floreşti 89.389 42.919 46.470 9.057 5.179 3.878 10,13
Glodeni 60.975 29.249 31.726 6.679 4.004 2.675 10,95
Hînceşti 119762 58.917 60.845 11410 5.940 5.490 9,52
Ialoveni 97.704 48.074 49.630 7.619 4.415 3.204 7,79
Leova 51.056 25.384 25.672 5.647 3.296 2.351 11,06
Nisporeni 64.924 32.088 32.836 7.042 3.623 3.419 10,84
Ocniţa 56.510 26.4438 30.072 6.831 3.707 3.124 12,08
Orhei 116.271 56.970 59.301 9.060 5.299 3.761 7,79
Rezina 48,105 23.699 24.406 4.056 2.475 1.581 8,43
Rîşcani 69.454 33.275 36.179 6.026 3.829 2.197 8,67
Sîngerei 87.153 42.426 44.727 9.678 6.200 3.478 11.10
Soroca 94.986 45.872 49.114 7.714 4.530 3.184 8,12
Srăşeni 88.900 43.505 45.395 7.618 4.171 3.447 8,56
Şoldăneşti 42.227 20.468 21.759 2.988 1.769 1.219 7,07
Ştefan Vodă 70.594 34.839 35.755 5.599 3.634 1.965 7,93
Taraclia 43.154 21.042 22.112 3.928 2.321 1.607 9,10
Teleneşti 70.126 34.825 35.101 6.082 3.743 2.339 8,67
Ungheni 110. 545 54.263 56.22 11.534 7.140 4.394 10,43
UTA Găgăuzia 155.646 75.957 79.689 16.909 8.748 8.161 10,86
*Sursa: Recesămîntul populaţiei 2004, vol. 1 vol.2

Tabelul nr. 7. Populaţia temporar absentă, plecată peste hotare,


după ţara în care se află şi motivul absenţei*
Motivul
Ţara Total
la lucru la studii alt motiv
Total 273.056 242.243 17.731 13.082
Cehia 1786 1694 46 46
Cipru 855 780 21 54
Franţa 3504 2890 412 202
Germania 1906 1364 308 234
Grecia 5584 5019 259 306
Irlanda 1235 1080 53 102
Israel 2633 2455 63 115
Italia 53010 49498 1792 1720
Marea Britanie 1399 1090 244 65
Portugalia 9467 8660 314 493
România 10515 3247 6708 560
Rusia 153356 142331 4512 6513
SUA 1184 619 371 194
Spania 3868 3458 219 191
Turcia 8228 7694 216 318
32
Ucraina 8582 6171 1163 1248
*Sursa: Recensămîntul populaţiei 2004

Tabelul nr.8. Emigranţi conform ţării de destinaţie


persoane
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Plecaţi din Republica
Moldova - total 4783 6318 9128 6446 6592 7376 7166 6827 6685
din aceştia, în
Germania 1406 1258 1396 861 964 731 487 373 253
Israel 784 1338 1110 482 290 235 218 220 201
Rusia 502 954 3087 2575 2913 3316 3252 3310 2890
S.U.A. 1350 1241 1115 941 627 1084 1082 568 612
Ucraina 477 1097 1947 1350 1531 1712 1853 2057 2350
Alte ţări 264 430 473 237 267 298 274 299 379

Tabelul nr. 9. Prognoza evoluţiei populaţiei Republicii Moldova în perioada anilor 2010-
2020*

Total Mediul urban Mediul rural


În % faţă În % faţă În % faţă
Mii Mii Mii
de anul de anul de anul
locuitori locuitori locuitori
2005 2005 2005
2010
Varianta II 3297,3 97,4 1277,2 97,6 2026,2 97,5
Varianta I 3293,6 97,3 1277,1 97,6 2016,5 97,1
2015
Varianta II 3262,6 96,4 1273,9 97,3 1988,8 95,7
Varianta I 3228,6 95,4 1247,5 95,3 1981,1 95,4
2020
Varianta II 3189,8 94,2 1277,3 97,6 1912,5 92,1
Varianta I 3164,4 93,5 1222,7 93,4 1941,7 93,9
*Sursa: Studiul ASEM „Impactul migraţiei populaţiei asupra situaţiei demografice în Republica
Moldova, 2005.

Tabelul nr. 10*. Structura pe grupe de vîrste a populaţiei Republicii Moldova**

Grupa de Anul 2020


2005 2010 2020
vîrstă, anii în procente
Mii Mii Mii faţă de
% % %
locuitori locuitori locuitori anul 2005
0-4 173,9 5,1 165,9 5,0 144,3 4,5 83,0
5-9 227,9 6,7 166,5 5,0 152,6 4,8 67,0
10-14 298,9 8,8 219,7 6,7 160,9 5,0 53,8
15-19 342,8 10,1 291,5 8,8 153,6 5,2 47,7
20-24 300,4 8,9 331,4 10,0 213,3 6,7 71,0
25-29 273,7 8,1 291,5 8,8 282,9 8,9 103,4
30-24 209,7 6,3 264,1 8,0 321,1 10,1 153,1
35-39 220,1 6,5 201,4 6,3 281,9 8,8 128,1
33
40-44 272,6 8,0 210,3 6,3 252,4 7,9 92,6
45-49 252,3 7,4 254,4 7,6 189,6 5,9 74,9
50-54 230,5 6,8 235,1 7,1 194,9 6,1 84,2
55-59 110,4 3,3 210,4 6,3 224,5 7,0 203,3
60-64 141,1 4,2 94,6 2,9 211,3 6,6 149,8
65-69 120,8 3,6 121,4 3,7 175,4 5,5 146,0
70-74 99,0 2,9 97,6 3,2 56,4 1,8 57,0
75-79 65,0 1,9 72,3 2,2 79,3 2,5 122,0
80-84 32,5 1.0 46,8 1,4 54,5 1,7 167,7
85 şi peste 13,8 0,4 22,4 0,7 30,8 1,0 223,2
total 3385,5 100 3297,3 100 3189,8 100

Sursa: *Studiul ASEM „Impactul migraţiei populaţiei asupra situaţiei demografice în Republica
Moldova, 2005. Studiul proiectează reducerea esenţială a efectivului în grupa de vîrstă de 0-4 ani, ca
rezultat al scăderii natalităţii;
**Reducerea ponderii grupelor de vîrstă tînără. Dacă în 2005 ponderea grupului de vîrstă 10-19 ani
constituia 30,7 % din totalul populaţiei, atunci în 2020-doar 19,5%. Deci se va micşora cu 36% faţă de
anul 2005;
Creşterea ponderii populaţiei de peste 60 de ani de la 14% în 2005 la 19,1 în 2010. Procesul îmbătrînirii
populaţiei devine şi mai pronunţat.

Tabelul nr.11. Mărimea cuantumului indemnizaţiilor pentru copii în perioada 2001-2007

Tipul indemnizaţiei 2001 2002 2003 2004 2005 2006 începînd cu


01.01.2007

Indemnizaţiile plătite din contul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru persoanele
asigurate

Indemnizaţia unică la 245 370 420 420


naşterea copilului 500 800 1000
Indemnizaţia unică la 165 250 280 280
naşterea fiecărui
următor copil
Indemnizaţia lunară 50 75 100 100 20% din 20% 20% din
pentru îngrijirea salariul din salariul
copilului pînă la mediu salariul mediu lunar,
împlinirea vîrstei de lunar, mediu dar nu mai
1,5/3 ani dar nu lunar, puţin de 100
mai dar nu
puţin de mai
100 lei puţin
de 100
lei

Tabelul nr.12. Populaţia economic activă şi ocupată, numărul şomerilor în dinamică

Categoriile 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Populaţia totală 3639 3630 3622 3612 3603 3589,3 3585,2


Populaţia economic activă 1655 1617 1615 1474 1433 1422,3 1357,2
34
Populaţia ocupată în economie, total 1515 1499 1505 1356 1316 1318,7 1257,3
Populaţia ocupată – salariată 951 899 892 868 860 830,6 842,7
Populaţia ocupată – nesalariată 564 600 613 488 455 488,1 414,6
Populaţie ocupată în agricultură,
economia vînatului, silvicultură; pescuit 766 764 747 583 592 536,5 422,4
Ponderea populaţiei ocupate în
agricultură în total populaţie ocupată,
50,6 51,0 49,6 43,0 43,6 40,7 33,6
(%)
Din populaţia ocupată în agricultură: 287 248 220 189 167 134,7 102,5
Salariată 37% 32% 29% 32% 28% 25,1 24,3
Nesalariată 479 516 527 394 425 401,9 319,9
63% 68% 71% 68% 72% 74,9 75,7
Şomeri: 140 118 110 117 116 104 99,9
- conform B.I.M.
- înregistraţi, media pe an 28,9 27,6 24,0 19,7 21,0 21,7 24,4
Rata şomajului:
- conform B.I.M. (%) 8,5 7,3 6,8 7,9 8,1 7,3 7,4
- înregistrat, % 2,3 2,2 2,1 2,0 2,0 2,0 1,9
Persoane declarate plecate după hotare
la lucru sau în căutare de lucru 138,3 172,0 231,3 291,0 345,3 394,5 310,1
Din care:
Urban 56,2 68,0 78,7 89,7 106,6 112,1 92,7
Rural 82,1 104,0 152,5 201,3 238,7 282,4 217,4

Notă: Începînd cu anul 2006 cercetarea statistică Ancheta Forţei de Muncă se efectuează pe un nou
eşantion de gospodării casnice conform metodologiei ajustate la ultimele recomandări BIM şi la
normele europene.

35