Sunteți pe pagina 1din 2

Pentru uni din vest , ei au intrat deja intr-o era unde a vorbi despre drepturile omului devine

banal. Un bun exemplu este povestea lui Milan Kundera. Povestea incepe cu Brigitte care dupa
un argument cu profesorul ei despre absenta logici in gramatica germana, pleaca sa cumpere o
sticla de vin. Dorea sa parcheze , insa afla ca e imposibil si dupa 15 minute de invartit in jur fara
noroc, a parcat pe trotuar si a plecat spre magazin. Magazinul era unul destul de scumpt si in
aceasta ocazie era plin cu 100 de persoane in haine ieftine ce doar doreau prin simpla prezenta
sa strice cheful celor bogati , fiind felul lor de protest fara sa atace pe cineva sau sa strige un
slogan. Dupa ce si-a cumparat vinul si s-a intors la masina a fost asteptata de doi politisti ce
dorea sa le fie platita amenda. Fata a aratat spre toata linia de masini si a intrebat unde ar trebui
sa poata parca " daca este permis sa cumperi masini , atunci ar trebui sa iti fie datorat si un loc
unde sa o poti parca, trebuie sa fie logic".

Kundera ne spune povestea cu atentie pe anumite detalii. In momentul in care fata tipa la
politisti ea si-a adus aminte de acel protest din magazin si a inceputut sa simpatizeze cu acestia.
Se simtea unita cu ei intr-o cauza comuna , ce i-a oferit curaj si a inceput sa tipe mai tare. Politisti
ezitanti ,ca femeile din magazin sub prezenta protestantilor, intr-o forma prosteasca au inceput
sa foloseasca cuvinte precum interzis, disciplina,ordine si in final au plecat fara sa ii mai dea
amenda.

Kundera ne spuna ca in tot acel argument fata tot dadea din cap in stanga si dreapta, iar cand a
povestit tatalui ei tot aceasi miscare in stanga si dreapta a capului o avea. Kundera spune ca a
mai intalnit aceasta miscare si exprima indignare si mirare la faptul ca cineva vrea sa iti interzica
cel mai evident drept, asa ca o numeste un gest de protest impotriva violari drepturilor omului.

Conceptul de drepturile omului exista de 200 de ani insa a ajuns in cea mai mare glorie in
jumatatea anu;ui 1970. Alexander solzhenitsyn tocmai a fost exilat din tara, iar figura lui cu barba
si catuse, a hypnotizat intelectuali din vest ce cautau un destin ce le-a fost interzis. A fost datorita
lui ca au inceput sa creada ,dupa o pauza de 50 de ani, ca in Rusia comunista existau lagare de
concentrare si au gasit o justificare perfecta pentru aceasta cauza " Rusia comunista a violat un
drept al omului, in ciuda faptului ca aceste drepturi au fost proclamate de revolutia franceza".
Asa ca din cauza lui Alexander, drepturile omului au ajuns din nou in vocabularul din prezent.

Eseul lui Kundera are cateva idei despre lumea schimbatoare a drepturilor omului. In primul rand
pentru oameni din ziua de azi, drepturile omului sunt evidente , logice.De multe ori nu exista o
problema cand vine vorba de sursa acestor drepturi sau chiar de teoria fundatiei acestor
drepturi.

In al doilea rand drepturile omului se aplica imediat cuiva ce se simte nedreptatit. Un apel cadre
drepturi sunt in ziua de azi multa mai convintatoare decat un contract social, legea naturi sau
motive drepte. Brigitte a convins acei politisti cu un apel la logica dreptului de a parca pe trotuar.

Al treilea este un sense de comun de de durere ofera ajutor catre cei ce doresc aceste
drepturi.Cand cei ce se simt nedreptatiti stau impreuna simtim putere in solidaritate.Legea in
sine poate sa fie cazul protestului. Atacul catre o lege poate sa schimbe perceptia si celor ce o
impun. Invocand drepturile omului a devenit un mod de a ataca legile ce le simtim nedrepte.

In al patrulea rand , apeland la drepturi si asigurand respect fata de acestea este un mod de a
schimba sistemul in care traim.Drepturile omului sunt un intrument de a schimba aceasta lume.

Azi, nu doar au devenit drepturile omului un instrument in a schimba legile nationale, dar
principiile drepturilor omului au devenit relevante pentru formarea proiectelor de dezvoltare
internationalam, reconstruirea societatilor distruse de razboi, combatarea saraciei.

In al cincilea rand pentru uni exista o legatura intre drepturile omului si preocuparile din vest si a
devenit usor sa nu bagi in seama aceste probleme ale drepturile omului . Exemplul fetei bogate
ce se plange ca nu exista loc de parcare este absunr si ironic , insa povestea lui Kundera arata
cum drepturile omului pot sa ajunga rapid sa sune apsurde.

In final observam prin ochii lui Kundera si brigitte cateva logici ale drepturilor omului depinzand
de cultura, timp, spatiu si cunostinte.Aceasta este o poveste europeana, exista insa povesti din
Africa, Asia sau America care ar fi diferitem insa Kundere indentifica speciala miscare actuala ca
o miscare naturala interoara.