Sunteți pe pagina 1din 1

P-aici o trecut și tătarii, că aci la noi în vecini, chiar în colț unde-i casa ‘cee n’etăncuită, acol’e

pă pământu’ ală sus era o b’iserică. Și când am vin’it io în ’51 aci, ș-atunc’ia o scos p’iatră d’i-acolo –
o fo’ făcută de p’iatră, cum să făce’ oa’recând. Atuncea, o ven’it tătarii, acolo-n vârfu d’ialului, (cum
să ved’ie d’e la bunicu to) la Imaș – d’i-acolo, o dat cu tunurile, o publicat în sat să să strângă lumea la
bd’iserică. Numa care, no, sânt óamini care să duc, sând óamini care nu să duc la b’eserică. Cu copt’ii,
cu tăt să margă acolou că – nu știu – ce s-a face. Ș-o vinit și i-o omorât și puțâni óamini o rămas aiși la
noi... în sat. O murit o mulțâm’e d’e lume...

C-o fo’ mare satu’ nost’. I’este o fântână... i’este aic’a, în rât, i’este o fântână – o fântână mare
– cum își făce’ boierii oa’recând care țâne animal’e, c-aceia, cu-acee’ să (mai ales evreii) ei pânt-acee’
o știut, cu comerțu’. Ș-ap’i fântâna ’cee’ o fost la mn’ijlocu satului... o fost la mn’ijlocu satului – c-așe
o rămas denumirea ’cee și la pământuril’e ’cele până acolo ce-s... grajdurile alea făcute d’i căt’ă
Arduzăl – Ogrăzi. Așe’ o rămas denumirea pământului... și fântâna ’cee’ o fost la mn’ijlocu satului. Și
era sat mare aci la noi, că... Imaș – aici, pă pășun’e – vin’e cu marhă care-i era boii, era vaci, juninci d-
aiste t’inere. Și le-anuna o’minii și le țân’e aici la noi, pă pășuni, pă locurile aiste, a no’ste.