Sunteți pe pagina 1din 8

Suport de curs

1. Fiecare copil este creatorul propriei persoane

2. Tendințele umane

3. Cele patru planuri de dezvoltare

4. Mintea absorbantă

5. Perioadele senzitive

6. Adaptarea copilului la mediu

7. Libertate și disciplină

8. Independența

9. Dezvoltarea socială

10. Recompensă și pedeapsă

11. Obediența

12. Deviațiile

13. Normalizarea

14. Pedagogul Montessori

1.Fiecare copil este creatorul propriei persoane


Aceste cuvinte se referă la dezvoltarea unei persoane. Se identifică înlăuntrul copilului ca
fiind un arhitect ce îl ajută să se construiască pe sine. Când începem să construim o casă
începem cu temelia, tot astfel și copilul începe cu propria personalitate.

Cu cât înaintează în vârstă, copilul, devine tot mai puternic și mai inteligent, munca și
activitatea lui îl ajută să dobândească toate acestea. Viața copilului începe de la un adult și se
sfârșește în alt adult.

2.Tendințele umane
2.1. Orientarea

2.2. Ordine

2.3. Explorare

2.4. Comunicare

2.5. Activitatea în general

2.6. Manipularea

2.7. Lucrul cu un scop

2.8. Repetiția

2.9. Exactitatea

2.10. Abstractizarea

2.11. Auto perfecționare

3. Cele patru planuri de dezvoltare


4. Mintea absorbantă
Cea mai importantă perioadă a vieții este prima perioadă 0-6 ani, în special 0-3 ani.
Este acea perioadă în care se formează inteligența omului, unealta cea mai valoroasă.
Nu se formează numai inteligența ci și totalitatea completă a puterilor sale psihice. În
noul născut descoperim propria noastră natură ascunsă. Pasul minunat făcut de
bebeluș este acela de a trece de la nimic la ceva. Această operă nu este produsul
intenției conștiente. Adulții știu ce vreau, dacă doresc să învețe ceva se apucă de
învățat în mod conștient, însă la copil nu există așa ceva, atât cunoașterea cât și
voința trebuie să fie create. Dacă mentalitatea adultă o numim conștientă atunci pe
cea a copilului trebuie să o numim inconștientă.
Impresiile nu pătrund pur și simplu în mintea lui ci o formează. Ele se încarnează în
el. Copilul își creează proprii mușchi mentali folosind pentru aceasta ceea ce se
găsește în lumea care-l înconjoară. M. Montessori a numit acest tip de mentalitate
MINTE ABSORBANTĂ.

5. Perioadele senzitive
Sunt acele perioade din viața copilului în care au loc puternice sensibilități spre
cunoașterea unor lucruri și spre îndemânare. Este timpul în care el se concentrează
pe un aspect din mediu și exclude orice altceva. Când vedem un copil că repetă
anumite lucruri cu pasiune și determinare și nimic nu îl poate face să renunțe, el este
satisfăcut. Acesta este timpul unei concentrări intense, adultul nu trebuie să facă
altceva decât să îi pregătească mediul și să îl încurajeze în acest timp special al său
de învățare.

6. Adaptarea copilului la mediu


Dezvoltarea copilului nu înseamnă numai achizițiile pe care le face, inteligența
limbaj, putere, dobândirea unor calități, el se adaptează și ca ființă umană la
condițiile mediului înconjurător. Copiii își făuresc propriul caracter construindu-și
calități pe care le admirăm. Aceste calități nu se nasc în urma exemplelor sau a
corectărilor noastre ci rezultă numai și numai dintr-o îndelungată și lentă succesiune
de activități desfășurate chiar de către copil între 3-6 ani. După vârsta de 6 ani copiii
nu își mai pot dezvolta caracterul și calitățile în mod spontan.
Ti
Dez
Co
Mu
Cap
nca
ordi
nc
rici
mi
ne
u
ent
dit
ate
rar
Dis
Soc
Le
ene
cipli
iab
vie

ilit
ate
Ext
ra-
Su
soc
pe
ial
r-
so
cia
l

7. Libertate și disciplină
Nu putem vorbi despre o persoană că este disciplinată atunci când este forțată să
stea tăcută și nemișcată. Putem spune despre un individ că este disciplinat atunci
când este stăpân pe el însuși și deci poate să dispună de sine, când trebuie să urmeze
o regulă de viață. Disciplina conține un înalt principiu de educație cu totul deosebită
de constrângere absolută și evidentă la imobilitate.

Disciplina este în conexiune cu voința.

Libertatea copilului trebuie să aibă ca limită interesul colectiv iar ca formă ceea ce
numim educația bunelor comportări și atitudini.

8. Independența
Câștigarea independenței de către copil începe din momentul nașterii. Pe măsură ce
se dezvoltă, el se perfecționează și depășește fiecare obstacol ce îi stă în cale. În
interiorul lui acționează o forță vitală(Horme) care îi călăuzește eforturile spre
scopul lor.

Independența fizică- 0-3 ani

Independența mentală- 3-6 ani


Independența socială- 6-12 ani

Independența financiară- 12-18 ani

Independența economică – 18-24 ani

Independența este o stare fiziologică, o schimbare produsă de procesele creșterii.

9. Dezvoltarea socială
Primul lucru esențial pentru dezvoltarea copilului este concentrarea. Ea stă la baza
caracterului și comportamentului social.

În grădinițele Montessori copiii au la dispoziția lor materiale făcute pentru vârsta


lor. Viața socială pe care acești copii au ajuns să o desfășoare a adus la suprafață
tendințe neașteptate. Copiii ne-au demonstrat că preferă să lucreze, să se joace cu
ustensilele folosite de către părinți în casă în loc să se joace cu jucăriile. Din
experiențele proprii se naște o virtute-răbdarea. Schimbarea, adaptarea nu este
altceva decât însăși nașterea vieții sociale.

10. Recompensă și pedeapsă


Recompensa- este un obicei de a-l face pe copil să facă ceea ce dorește adultul. În
Montessori copilul va găsi singur recompensa în lucrul pe care îl face în reușita sa ,
face singur, reușește singur, fără ajutor.

Pedeapsa- este o oprimare ale unor acțiuni întreprinse de copil, a-l pedepsi pentru ce
a făcut, însă nu avem de unde ști că acel copil a greșit. Trebuie să îl înțelegem pe
copil, să îi înțelegem nevoile.

11. Obediența
Există o mare confuzie, foarte mulți cred că voința și ascultarea sunt idei opuse,
educația fiind direcționată către suprimarea sau înfrângerea voinței copilului și
înlocuirea ei cu voința învățătoarei care cere copilului o ascultare necondiționată.
Voința omului pornește dintr-o colosală forță universală-HORME. Această forță
universală nu este fizică ci este forța vieții înseși în procesul evoluției.
12. Deviațiile
Deviația- este devierea de la normalitate.

Deviații: - deliberată, are loc datorită adulților

- Nondeliberată, când nu provine de la adult

Copilul trebuie să ia contact cu realitatea, cu cât mintea este mai desprinsă de funcția sa
normală cu atât devine mai extenuată.

13.Normalizarea
Cele mai recente studii asupra caracterului descoperă în el elemente fizice, morale și
intelectuale-voință, personalitate, ereditate.

Cercetările pedagogiei Montessori s-au ocupat de acest lucru-studiul copiilor în vederea


caracterului. Interesul este îndreptat către observarea și interpretarea muncii pe care o
realizează natura în construirea omului pe latura sa psihologică. Acets lucru trebuie să îl
facem de la naștere atunci când caracterul ți personalitatea sunt nule până la vârsta la
care încep să se dezvăluie singure.

14. Pedagogul Montessori


Ce trebuie să facă un pedagog?

Să se pregătească pe sine, trebuie să își păstreze imaginația vie, să aibă convingerea


că un copil se va revela pe sine prin muncă, nu trebuie să o îngrijoreze multitudinea
tipurilor diferite de copii, ea trebuie să vadă același singur tip normalizat care
trăiește în lumea spiritului, ea trebuie să creadă în acel copil, să creadă că își va
arăta adevărata natură atunci când va găsi acea activitate care să îl atragă, ea
trebuie să își dăruiască energiile iar activitățile ei se vor schimba de la un stadiu la
altul.