Sunteți pe pagina 1din 1

O scrisoare pierduta

De I. L. Caragiale

Scriitorul si dramaturgul Ion Luca Caragiale face parte din perioada marilor clasici, fiind cunoscut ca cel
mai mare dramaturg roman. Opera sa este caracterizata prin satira acerba, se divizeaza in opere in proza de tip
nuvela si schita sau opere dramatice de tip comedie si drama.
Scriitorul formeaza o lume aparte inspirata din burghezia vremii in cadrul comediilor O scrisoare pierduta,
D-ale carnavalului, O noapte furtunoasa, Conul Leonida, Fata cu reactiunea. Scrie o singura drama numita Napasta, in
epoca fiind discutata la nivel de proces paternitatea acestuia. Titu Maiorescu este cel care il reabiliteaza in epoca pe
I.L.Caragiale.
Se remarca in scrierile lui I.L.Caragiale satira vehementa fata de tot ce era morav social, situatie sau caracter
discutabil, comediile sale fiind inspirate din evenimente locale petrecute.
Opera literara “O scrisoare pierduta” se inspira din evenimentele politice ale anului 1883, este jucata pe scena
in 1884 si publicata in 1885. Opera apartine genului literar dramatic si este o comedie de moravuri de tip clasic.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru putere politica se
realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic “o scrisoare pierduta” – pretextul
dramatic al comediei. Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderile
succesive ale scrisorii, aplificate prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect).
Tema operei o constituie satirizarea societatii burheze si a lumii politice de la mijlocul secolului al 19-lea.
Opera are un caracter de generalitate prin tema, fapt evidentiat si de reperele spatio-temporale “In capitala unui
judet de munte, in zilele noastre.” Opera cuprinde 4 acte in care conflictul dramatic se cumuleaza prin tehnica
bulgarelui de zapada, conflicte secundare acumulandu-se in cel principal, scotandu-se astfel in evidenta amplificarea
treptata a conflictului.
Piesa este structurată în patru acte, fiecare dintre ele fiind alcătuit din mai multe scene. Personajele piesei, numite de
către autor „persoane”, sunt menţionate cu numele şi statutul social pe care îl are fiecare în cadrul acţiunii. Locul şi
timpul derulării acţiunii sunt specificate de autor: „în capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre”.
Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica. Caragiale este considerat cel mai
mare creator de tipuri din literatura romana. Ele epartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie
comica, avand o dominanta de caracter si un repertoriu fix de trasaturi.
Principalul mijloc de construire a personajelor este comicul, foarte variat ca manifestare, între care se pot
enumera: comicul de situaţie, comicul de caracter, comicul de limbaj, comicul de moravuri, comicul de intenţie,
comicul de nume etc. Caragiale a avut intenţia de a contribui la îndreptarea moravurilor sociale, fiind adeptul
cugetării clasice: „ridendo castigat mores” („râsul îndreaptă moravurile”).
Zaharia Trahanache este unul din personajele principale ale comediei "O scrisoare pierdută" a lui Ion Luca
Caragiale, soțul cochetei adulterine, Zoe Trahanache. Deși în aparență, Zaharia Trahanache, care este sensibil mai în
vârstă comparativ cu Zoe și Tipătescu, este mai încet în gândire și mai ușor de dus de nas, conform clișeului său verbal
folosit foarte frecvent, "Ai puṭintica rǎbdare, stimabile!", care pare a-l caracteriza, în realitate este un individ abil și
oportunist care acceptă situația de adulter a soției sale în favoarea propriului său interes.
Avand in vedere aceste caracteristici, opera literara O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale este o comedie de
moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului.
In opinia mea, prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar, in acelasi timp, atrage atentia cititorilor/
spectatorilor, in mod critic, asupra “comediei umane”.

S-ar putea să vă placă și