Sunteți pe pagina 1din 4

Etape de luare a deciziei

1. 1) Perceperea necesitatii si oportunitatii de a decide:


2. -stabilirea problemei care trebuie rezolvata; determinarea obiectivelor care trebuie
urmarite si atinse; colectarea, selectarea si prelucrarea primara a celor mai potrivite informatii
3. 2) Formularea liniilor de actiune posibile:
4. -stabilirea unui numar mare de alternative; folosirea unor de metode adecvate
pentru a depista cat mai multe variante posibile; cuantificarea cunostintelor economice si
sociale pentru fiecare varianta
5. 3) Evaluarea avantajelor fiecarei linii de actiune:
6. -stabilirea criteriilor de apeciere si ierarhizare a lor; folosirea unor metode si tehnici
adecvate fiecarui tip de decizie, pentru stabilirea avantajelor
7. 4) Alegerea caii de actiune ce trebuie urmata se face in functie de criteriile cele mai
potrivite si pe baza evaluarilor facute.
8. 5) Aplicarea si urmarirea rezultatelor deciziei.

Managementul de proces si componentele lui


Procesul de management are un caracter ciclic. Acesta incepe in momentul in care se stabilesc
obiectivele, continua cu trasarea sarcinilor ce revin celor angrenati in procesul de executie si se incheie
cu realizarea obiectivelor.

Sistem de management si componentele lui


Ansamblu de component de natura organizatorica, metodologica, decizionala si informationala care,
intr-o maniera sistematica, faciliteaza exercitarea de catre o persoana( sau grup de persoane) a celor
cinci atribute( functii) ale managementului. Functiile : functia de organizare, functia coordonare,
functia de antrenare, functia de control evaluare, functia de control-reglare.

Planul de afaceri, utilitate si structura


Planul de afaceri este un document care descrie conceptual de afaceri si modul de functionare a firmei,
precum si proiectia acestora in viitor, pe o perioada de 3-5 ani. Fara a avea un continut standardizat,
un asttfel de plan cuprinde urmatoarele capitole : Partea introductive( Titlul,cuprinsul) Prezentarea
firmei( descrierea afacerii, a sistemului sau de management, a produselor/serviciilor realizate) Analiza
stakeholderilor, analiza pietei, strategia, informatii financiare, anexe si alte documente.

Organizarea procesuala.
Structurarea activitatlor desfasurate in organizatie conform organizarii procesuale , sta la baza aplicarii
principalelor tehnici de reengineering managerial, dintre care se disting ca importanta modelarea
proceselor, proiectarea sistemelor informatice pentru management sau dezvoltarea ststemelor de
management al performantelor.

Organizarea procesuala consta in stabilirea si oriuectarea proceselor necesare realizarii obicetivelor


organizatiei.
Organizarea procesuala este un demers permanent, beneficiind din acest pct de vedere de un nivel
mult mai ridicat de flexibilitate decat organizarea strucuturala , deoarece pt a contribui in mod efectiv
la realizarea obicectivelor intreprinderii , este necesar ca ea sa se adapteze continuuu la noile realitati
si cerinte, prin reviziuni periodice.

Una dintre ceele mai cunoscute metodologii utilizata pentru formularea obiectivelor organizationale
este cea de baza pe folosirea citeriilor SMART . pentru a fi mai usor de cuantificat, obicetivele smart
iau forma indicatorilor de performanta.

Indicatorii de performanta reprezinta marimi calitative s cantitative care cuantifica nivelul de


performanta asociat unei anumite antitati organizatorice , permitand compararea acestora cu valorile
referentialului.

Metoda utilitatii globale


Este cea mai simpla metoda de optimizare a deciziilor in conditii de certitudine si care poate fi
utilizata atat in situatia in care criteriile decizionale sunt la fel de importante pentru decident,dar si in
situatia in care criteriile decizionale au coeficienti de importanta diferiti pentru decident.

-faciliteaza alegerea variantei optime

-constituie un suport logic pentru anticiparea avantajelor diferitor modalitati de actiune posibile

-varianta optima se stabileste in functie de diferite criteri decizionale si coeficienti de importanta

-utilitatea unei variante se calculeaza in functie de consecinta economica a unei variamte dupa un
criteriu decisional

Functiunea de personal
Functiunea de personal cuprinde activitatile legate de gestionarea si dezvoltarea resursei umane din
cadrul firmei. Componente: Recrutarea,selectarea incadrarea, pregatirea profesionala, motivarea,
salarizarea, promovarea.

Care sunt principalele metode de fundamentare a deciziilor în condiţii de


incertitudine?
 Tehnica pesimista = varianta optima este cea care aduce cele mai mari avantaje in
situatia in care conditiile obiective sunt cele mai nefavorabile.
Varianta optima = max min (V I, Cj);
 Tehnica optimista = varianta optima este cea care aduce cele mai mari avantaje in
situatia in care conditiile obiective se prezinta cel mai favorabil;
Varianta optima = max max (V I Cj);
 Metoda de simulare MONTE-CARLO pentru adoptarea deciziilor in conditii de
incertitudine;
 Tehnica optimalitatii (Hurwicz L.) = combinatie dintre cele doua prezentate mai
sus; stabileste varianta optima ca fiind maximul dintre consecinta economica
maxima a variante si cea minima a variantei;
 Tehnica proportionalitatii/echilibrului (Bayes-Laplace) = stabilirea variante
optime pentru care media consecintelor este mai mare (Pasul 4 -> alg. multimilor
vagi)
 Tehnica minimizarii regretelor (Savage L.) = stabileste varianta optima ca fiind
acea varianta pentru care regretul de a nu fi ales varianta cea mai buna sa fie cel
mai mic.

Management de proiect
Managementul proiectelor constă în aplicarea cunoștințelor, capabilităților, instrumentelor și tehnicilor
specifice pentru activitățile unui proiect, care au obiective, scopuri și cerințe definite, referitoare la
timp, costuri, calitate și parametri de performanță, activități considerate ca importante și adecvate
pentru finanțare. Timpul, costul,calitatea și performanțele sunt constrângeri pentru proiect.

Organizarea structurala:
-definirea unor posturi in care se efectueaza activitati pentru atingerea obiectivelor firmei;
gruparea lor in compartimente si stabilirea unor legaturi. =>
==> STRUCTURA ORGANIZATIONALA (totalitatea posturilor, compartimentelor +
relatiile dintre ele).

Elemente:
- structura de conducere (manageriala) -> asigura cadrul propice desfasurarii
activitatii;
- structura operationala (de productie) -> realizarea directa a obiectului de
activitate.

1. Postul: celula de baza a structurii organizationale; ansamblu de sarcini si responsabilitati.


Caracteristici:
- obiective;
- sarcini specifice;
- competente;
- responsabilitati.
Pentru identificarea punctelor forte si slabe, trebuie analizata fiecare componenta.

2. Functia: totalitatea posturilor cu atributii identice sau asemanatoare. Atat functiile, cat si
posturile, pot fi manageriale si de executie. Ex: contabil, vanzator, sef de birou.
3. Aria de control (ponderea ierarhica): nr. de posturi coordonate de un anumit post
managerial. Aceasta valoare variaza in functie de mai multe elemente: caracter repetitiv,
grad de interdependenta etc.
4. Compartimentul: posturi subordonate aceleiasi autoritati. In general, se efectueaza
activitati omogene si asemanatoare. Ex: ateliere, sectii, uzine/birouri, oficii,
servicii/laboratoare, magazine.
5. Nivelul ierarhic: totalitatea posturilor investite in aceeasi masura cu autoritate, de aceeasi
complexitate organizatorica; structura aplatizata, inalta. Totalitatea nivelelor formeaza
piramida ierarhica/organizatorica/manageriala.
6. Legaturile dintre compartimente:
- functionale (de cooperare, de colaborare): fara drept de comanda si control al unui
compartiment asupra altuia;
- ierarhice (pe verticala):
o de autoritate (A -> B);
o de subordonare (B -> A).

Lucrul in echipa.
Lucrul in echipa este o competenta care se regaseste in cerintele pentru aproape
fiecare post disponibil intr-o companie. Specialistul in recrutare analizeaza aceasta
competenta pe parcursul procesului de selectie, utilizand diferite mijloace de
investigare: intrebari specifice care evalueaza capacitatea de interrelationare
personala si de intelegere a nevoilor persoanei cu care interactioneaza. Prezenta
calitatilor necesare pentru a fi un bun membru de echipa sau, din contra, lipsa lor
pot fi factori decisivi in angajarea unei persoane ori in mentinerea ei in organizatie.

Funcțiunea de Cercetare-Dezvoltare. Obiectiv general, activități specifice.


Functiunea de cercetare-dezvoltare
- ansamblul activitatilor prin care se studiaza, concepe si elaboreaza concret cadrul
tehnic, tehnologic si organizatoric viitor al unitatii.
Activitati componente:
- cercetare: descoperirea de noi cunostinte pentru satisfacerea clientilor;
- dezvoltare: determinarea cailor prin care vom aplica noile cunostinte,
materializand rezultatele cercetarii (produse, lucraru, proceduri).