Sunteți pe pagina 1din 8

Toamna- cîntec în culoare Prezentatorul 1: Frumoasa toamnă e o zână deli-

cată cu un gust rafinat, care împodobeşte ţara în


straie de diferite culori. Ba îi plac nuanţele verzui,
Scopul: -cultivarea dragostei pentru natura şi
ba le schimbă pe straie galbene ca spicele grâului,
muncă.
apoi se plictiseşte şi le dă o nuanţă roşietică ca
Obiective:
para focului, astfel creând nişte peisaje
1. cultivarea dragostei pentru natură şi a tuturor
enigmatice. Şi îmi apare o întrebare: Ce culoare
elementelor care intră în componenţa ei: ape,
are toamna?
plante, animale, etc;
Un elev: Pot sa vă răspund eu la această întrebare.
2. dezvoltarea simţului estetic, Toamna nu e doamna
3. dezvoltarea capacităţii de receptare a Care, cât e ziulica de mare,
mesajului vizual si utilizarea lui în crearea de Stă la oglindă
imagini şi obiecte proprii; De-şi pune cercei de ghindă,
4. stimularea imaginaţiei şi a creativităţii Ori se dă cu roşeaţă de ardei pe faţă.
5. atragerea efectivă a copiilor în organizarea Mai degrabă,
unor activităţi cu caracter extracurricular, Toamna e femeie de treabă,
conducând la creşterea calitativă a acestora. Frumoasă şi muncitoare,
Care, cât e ziulica de mare
Participanţi: Nu stă nici o clipă,
Elevii claselor a IV-a. Aleargă ca o furnică...

Prezentatorul 2: Da, într-adevăr, toamna are o


Prezentatorul 1: Calmă şi solemnă Toamna pare mulţime de culori: verde, arămie, ruginie... Ea mai
o zînă care ne invită în regatul ei de basm ca pe poate fi asemănătoare cu o gutuie dulce-amăruie.
nişte oaspeţi de suflet, ca pe cei mai doriţi şi mai La început împărăteasă, iar spre sfârşit pustie,
aşteptaţi prieteni. Parcă ne roagă să-i admirăm în tristă, întunecoasă.
linişte frumuseţile, mărturisindu-ne cu părintească
silabă, că oamenii în graba şi zbuciumul lor de la Dans – Hora fetelor
o zi la alta, ar uita să-şi împrospăteze sufletul cu
parfumul îmbătător al florii pe cale să aţipească Elev: - Ce e toamna, dragi copii?
pînă la o nouă primăvară, ar uita să asculte izvorul Anotimp de bucurii!
singuratic, împletit de rădăcina copacului. Frunzele se sfătuiesc
Cu culori se potrivesc
Prezentatorul 1: De după orizont răsare soarele Unele roşii mirate,
Văzduhul haina neagră-şi lasă Altele gălbui, pătate,
îşi pune altă haină mai frumoasă,
încet se duc spre sud cocoarele. Arămii şi visătoare,
Se aştern pe alei, covoare!
Prezentatorul 2: Mere - mbujorate, fine
Copacii pe pământ îşi pun veşmântul Stau în coşurile pline
Şi învelesc ţărâna grijuliu N-am uitat că în panere
în jur e toamnă, totul e pustiu Avem struguri, nuci şi pere!
Şi galben s-a făcut pământul. Toamna ninge?
Toamna plouă
Prezentatorul 1: La noi, în Moldova, toamnele Câte - un pic din amândouă
sunt întotdeauna nespus de frumoase. Ele vin să Şi noi toţi îi spunem iară:
ne umple pământul şi casele cu bogăţii fără de Fericiţi că te avem în ţară.
seamă. Ele aduc aurul pe copaci, răbdarea în
stradă şi melancolia în suflete. Prezentatorul II
Dragi invitaţi! Doriţi să aflaţi de ce toamna este
Prezentatorul 2: E toamnă. Două cuvinte care al- numită Grădina Raiului?
cătuiesc un poem al inimii, al sufletului şi al
cunoştinţei. Acum avem ocazia, mai mult ca Elevii: Da!!!
oricând, să visăm printre picăturile aurii ale
frunzelor vii colorate. Prezentatorul II
Atunci, ascultaţi legenda Toamnei.
Toamna: Daţi-mi ulciorul, eu îmi continui
Autorul: Cele patru surori: iarna, vara, drumul.
primăvara şi toamna, umblară multă vreme prin Autorul: Surorile se despărţiră. Toamna o luă pe
pădure, dar nu dădură de izvorul despre care le cărarea ce urcă la deal, şerpuind printre copaci.
vorbiseră părinţii. Nici de - ale gurii nu găsiră Ca să nu-i fie urât, fata începu a cânta. Când
nimic: nici tu pomuşoare, nici tu ciuperci. Arşiţa ajunse în vârful dealului, văzu un bătrân
şi seceta ce se abătură pe meleagurile lor au mărunţel, care se căznea să ridice
topit iarba, au ofilit frunzele copacilor. o sarcină de vreascuri. Toamna îl salută cu tot
Pământul era crăpat şi ars de uscăciune. respectul:
Surorile priviră la cer şi oftară. Nici un firişor de
nor nu se vedea pe bolta înaltă. Toamna: Bună vreme, uncheşule!

Toamna: Dacă aş avea eu putere ... Bătrânul: Bună să-ţi fie inima, copilo, după cum
ţi-e chipul!
Primăvara: Ce ai face?
Toamna: E prea mare sarcina, uncheşule.
Toamna: Aş trezi vântul şi l-aş ruga să adune
norii şi să cheme ploaia, ploaia cea bătrână şi Bătrânul: E mare, păcatele mele, dar după ce am
domoală care, dacă porneşte, o tot ţine câteva adunat cu atâta greu vreascurile, nu mă îndur să
zile la rând ... le las aici.

Vara: Lumea moare de necaz, iar ea visează! Toamna: Să te ajut eu, văd că ţii drumul tot spre
Voi cum vreţi, dar eu mă întorc acasă. Am Văgăuna Lupului.
obosit să tot tai frunza frăsinelui de dragă
dimineaţă. Bătrânul: Nu ajung la văgăună, o iau la dreapta
spre casă.
Iarna: Ai dreptate, soro. Să ne întoarcem acasă;
eu nu rezist pe o asemenea căldură. Am ameţeli Toamna: Atunci să împărţim sarcina în două
şi mi se face rău. Mi s-au umflat picioarele mai mici.
butuc şi abia mă mai mişc.
Autorul: Propuse fata şi se apucă de lucru.
Primăvara: Şi eu vreau acasă ... Aranja gospodăreşte vreascurile, le lega cu funia
pe care i-o dădu bătrânul şi porniră pe cărarea
Toamna: Recunosc, am obosit şi eu, dar trebuie, care cobora în jos.
fetelor, să mergem în Văgăuna Lupului. Tata
spunea că acolo era un izvor puternic. Poate îşi Bătrânul:Sarcina mea e cam uşoară, ai pus mai
mai susură apele şi acum. Hai să încercăm puţine vreascuri?
norocul.
Toamna: Am pus mai puţine, uncheşule, dar nu-
Vara: Norocul e surd şi chior, dar nu-i prost să ţi fă griji că nu e grea nici a mea. Şi-apoi sunt
stea în drum pe o arşiţă ca aceasta. Ori crezi că deprinsă, merg adesea în pădure după vreascuri.
arde de nerăbdare să te întâlnească, Toamno? Azi am venit cu surorile mele să căutăm vreun
izvor, că sunt pe sfârşite rezervele noastre de
Toamna: Norocul nu doarme niciodată, îţi iese apă, ca şi cele de mâncare.
în cale când nici nu te gândeşti. Dar, vorba
mamei, norocul calcă în urma minţii şi vine la Bătrânul: Păi, te văd singură, unde-ţi sunt
cel vrednic, pentru că cine aşteaptă mură-n gură surorile?
nu ajunge ziua bună.
Toamna: S-au întors acasă. Au obosit,
Primăvara: Vorba lungă e sărăcia omului, sărmanele, căci umblăm de dragă dimineaţă şi
surorilor. Fiecare face cum îi dictează inima. fără de folos.
Sunt sleită de puteri.
Autorul: Din vorbă-n vorbă. Toamna şi uncheşul
Iarna şi Vara: Şi noi... au ajuns la o răscruce de cărări. Bătrânul puse
sarcina jos şi-i zice fetei.
Bătrânul: Aid trebuie să ne despărţim, copilo. Autorul:Toamna deschise porţile şi ieşi în drum.
îşi aduse aminte că nu-l întrebase pe bătrân cum
Toamna: Dar cum ai să duci mata două îl cheamă. Se întoarse, dar în urmă nu mai era
sarcini?! Merg de-acum până acasă, cred că nu-i nici casă, nici grădina fermecată.
departe!?
Toamna: Ce să însemne aceasta?
Bătrânul: Locuiesc la o aruncătură de băţ, dacă
vrei să-ţi faci pomana până la urmă, eu accept Vântul: Asta înseamnă că ţi-a ieşit în cale un
cu dragă inimă. moş, moş - Noroc!

Toamna: Aşa m-au învăţat tata şi mama - orice Toamna: Dar tu cine eşti?
lucru început trebuie scos la capăt, iar dacă faci
cuiva un bine, să-l faci cu toată inima, pentru că Vântul: Eu sunt vântul pe care voiai să-l vezi.
lui Dumnezeu îi place.
Toamna: Vântule, te rog mult mergi în căutarea
Bătrânul: Înţelepţi şi vrednici părinţi ai, Ploii.
Tomniţă!
Vântul: De aceasta au grijă fraţii mei mai mici,
Toamna: Sănătate uncheşule! ia te uită la cer.

Bătrânul: Nu Toamno, eu te rog să întri în casa Autorul: Fata îşi ridică capul. Cerul era
mea şi să fii oaspete de cinste. Aş vrea să-ţi arăt împresurat de nori mari şi grei de ploaie.
ceva.
Toamna: Mulţumesc, uncheşule Noroc! Mulţu-
Toamna: Bine uncheşule, dacă zici mata. mesc!

Autorul: Bătrânul trase zăvorul la o uşă, o Autorul: Pe pământ căzură primii stropi de
deschide şi o invită pe fată să intre. Toamna păşi ploaie. Uite aşa s-au împrietenit Toamna, Ploaia
pragul şi rămase înmărmurită. şi Vântul, şi de atunci tot timpul sunt împreună
puşi veşnic pe şotii.
Toamna: Uncheşule, păi aici e Grădina Raiului.
Vîntul
Bătrânul: la tot ce-ţi doreşte inima, copilo, Ştiam c-ai să vii, opreşte-te o clipă
pentru că meriţi. Eşti fată bună cu adevărat. Şi păsări în zbor, fugară aripă,
Ţi-arată spre sud dacă vrei să le vezi,
Toamna: Mi-ar fi de ajuns dacă-mi umplu Porneşte apoi zâmbitoare-n livezi.
ulciorul. Sunt vântul şi-aştept să ne prindem de mână
Pe dealuri şi văi să zburăm împreună.
Bătrânul: Umple-I fata mea, şi bea cât îţi
doreşte inima. Toamna: Doar o clipă zăbovesc-
Tare-aş vrea să îi vorbesc
Toamna: îţi mulţumesc, uncheşule. Apa aceasta Greieraşului artist,
parcă e fermecată. M-a răcorit şi mi-a dat puteri. Văd că nu mai este trist!
Ard de nerăbdare să mă întorc acasă.
Greierele: Fii liniştită, toamnă dragă,
Bătrânul: la la drum şi coşul acesta, Toamno. Căci vara asta, fără grabă,
Ţi-am pus aici roadele copacilor mei. Am adunat după putere,
Sub un copac, o mică avere.
Toamna: Uncheşule, ce noroc că întâmplarea mi Am cântat şi-am tot cântat,
te-a scos în cale. Furnica s-a impresionat,
Şi mi-a fost de ajutor
Bătrânul: Nu întâmplarea, fata mea, ci inima şi În finalul concertelor:
cuvântul tău bun. La revedere, Toamno, la Amândoi, umăr la umăr,
revedere! Am strâns boabe fără număr.
Mă gândesc la-nsurătoare, razele sale firave, parcă şi- ar lua rămas bun.
Dar furnicuţa are familie mare! Frunzele de pe copaci se îngălbenesc şi se lasă
purtate de vânt. Nucile îşi dezbracă haina şi cad
Toamna: Bine că v-aţi împăcat! jos, se ascund de ochii culegătorilor. Dacă
Nu vreau să te ştiu certat rămân furişate printre frunze, în primăvară
Şi-n cărare îngheţat! încolţesc şi se fac şi ele neam de nucar.
În luna mea, rândunelele pleacă în ţările calde şi
Cântecul ..A venit şi toamna" bem cu poftă must ca mierea În popor mi se
spune Răpciune - asociată cu răcirea timpului,
Elev: Toamna a sosit şi - acuma, altădată Viniţel - ceea ce indică culesul
Aşteptăm să cadă bruma strugurilor şi stoarcerea vinului.
Vântul bate tot mai tare
Unde să ne-ascundem oare? Elev: A venit din nou septembrie
Unde? Unde? S-au copt strugurii în vii
Glasul lui ar vrea să spună: Carele sunt mari şi pline
Urcă spre gospodării.
Vântul: Cânt şi eu deşi n-am strună Pretutindeni oameni harnici
Căci sunt muzicant de seamă Roade-mbelşugate adună
Şi vă-nvăţ, ce este-o gamă. împărţindu-se în muncă
Şi cântând de voie bună
Ploiţa: Cât de bine-i, dragi copii Dans – Sîrba
C-am dat ploaia prin câmpii,
Prin livezi cu fructe mari Octombrie:
Şi prin vii la gospodari. Din pomul verde şi frumos
însă n-am muncit aşa O frunză cade, încă una
Eu de una singurea Pân-se-aştern covor frumos
Ghiciţi cine m-a ajutat Aşa-i octombrie întotdeauna.
S-aduc rodul cel bogat? Şi păsări zi de zi seduc
Ici-colo vezi doar câte una
Elevii: Soarele! Precum o nucă-n vârf de nuc
Aşa-i octombrie întotdeauna.
Soarele: Salut prieteni! Pe câmp, pe case şi pe flori,
Scald cu raze aurii Frumoase brume-şi pun cununa
Vii, livezi, multe câmpii Şi-adoarme soarele în nori
Fructele le îndulcesc, Aşa-i octombrie întotdeauna.
Strugurii înveselesc. Iar eu sunt Octombrie!
Iar acum, surpriză mare! Dimineţile îi sperie pe toţi cu frigurici, cade
La această sărbătoare bruma, de aceea în popor mi se spune Brumărel,
Sunt prezente şi fiicele Toamnei! adorm insectele. Şi cerul pare a aduna toată
tristeţea, prefăcând-o în lacrimi. Prinde să plouă
Septembrie: Sunt septembrie, înseamnă, zile în şir. Ploaie ciobănească, aşa i se spune.
Că putem vorbi de toamnă Ştiţi?! Dintre frunze gălbioare
Şi putem fireşte, spune
Că-n păduri s-au copt alune Furnica privi spre soare:
în podgorii - struguri grei, Suflând nasul în batistă
Pe câmp - pepeni rotofei Spune, răvăşită, tristă.
în grădini de toate celea:
Ardei, morcovi, pătlăgele, Furnica: Soare, când te-ai micşorat?
în livezi pe întrecute,
Mere, pere, pergamute. Păsări dragi, unde-aţi plecat?
Ne mândrim, deci, încă-o-dată Cerule te-ai tulburat...
Că ne e toamna bogată Voi frunzelor când aţi picat?
în septembrie se ştie Uff! Ceva cam bănuiesc
Noi avem o bucurie Dar am teamă să rostesc!
Veseli, voi băieţi şi fete Şi tot sper în sinea mea,
La şcoală mergeţi pe-ndelete. Că poate nu e aşa!
În luna Septembrie soarele mai mângâie cu
Octombrie: Soarele a priceput Şi prăsade cum vă plac!
Şi spune posomorât încet, Mere rumene-n livadă
cu chipul mohorât, Pentru suc şi marmeladă.
De abia l-a auzit:
Un copil: Toamnă mândră, harnică
Soarele: Fugi, furnico, şi te ascunde Şi de bunuri darnică
Că n-or fi zile bune Noi cu toţi îţi mulţumim
Ai muncit o vară-ntreagă Şi la serbare te poftim.
Adăposteşte-te în grabă. Chiar de-i timpul mai ploios
Vremea trece cu folos
Octombrie: Însă furnica cum e ea Noi cu toţi ne adunăm
Nu prea poate ca să stea: Recităm, cântăm, dansăm.

Furnica: Am văzut o boabă mică Cântecul „Toamnă tîrzie"


S-o ignor? Sunt doar furnică.
Elev: Peste codru, peste iarbă
A căzut o brumă albă
Cântecul ..Acum e toamnă, da" Frunză roşie, gălbuie
Până sus la cer se suie.
Noiembrie: Noiembrie, târându-şi pasul,
Pe fuioarele de vânt
A scuturat caisul
Se aşează la pământ
Tezaurul de şoapte
Iar se suie, iar coboară
Bătuţi cu aur prunii
Fluturând hoinară
Şi ei aud risipit
Liberă, dar ofelită
Vuind din miază noapte.
E de toamnă păcălită.
Şi-n urma lui, livada Prezentatorul I: Ştiţi ceva! în cămară adunate
Se umple de argint, Stau la sfat legume coapte
Căci bruma se aşterne Nu e greu de ghicit
Pe sufletul livezii Ce anotimp a sosit?
Pe răsuflarea ierbii,
PrezentatorulII: Ştiu eu! Toamna!
Şi-a blândelor fântâni, Tare-mi plac legumele
Iar pomii stau şi-ascultă în poalele amiezii Le ştiu toate numele
Cum nucul spune snoave Ce-mi dau ele-i o avere:
Şi basme din bătrâni. Vitamine şi putere!
Nu fi mâhnită pe Brumărel, dragă furnică, Castraveţi, roşii, ardei
Ceapă verde, dacă vrei
pentru că dacă intru eu. Noiembrie, în calendar, Ridichi, morcovi şi spanac
poţi socoti că a rămas o nimica toată până la Varză, cartofi, toate-mi plac!
iarnă. Bate la uşă nerăbdător Decembrie,
cucoana iarnă vine pe nepusă masă. Elev: Pe-o parcelă, spre pădure,
În popor, până şi după introducerea numelui ofi- Am plantat nişte legume,
Nu-i grădină-n altă lume
cial „noiembrie", au circulat şi alte numiri ca Mai grozavă decât ea.
Brumar, Promorar, Brumarul cel Mare.
Provenirea lor e destul de clară: Elev: O săpăm c-o lopăţică,
Brumar - de la brumă, Promorar - de la O udăm c-o stropitoare
promoroacă. Fie planta cât de mică
Iese mare şi delicioasă.
Un copil: Toamnă dragă, bun sosit, Elev: Dar să vedeţi ce s-a-ntâmplat!
Iar în ţară ne-ai venit La noi în grădină
Şi ne-am bucurat nespus Este mare zarvă,
Dar ce daruri ne-ai adus? Sar legumele la sfadă
Că nu ştiu care să fie
Mai gustoasă, mai grozavă.
Toamna: V-am adus făină-n saci!
Pentru pâine şi colaci, Roşia: la ascultaţi - aici, surate.
Hrişcă multă cât aţi vrea Vreau de-acum să se ştie
Şi legume berechet Cât sunt eu de minunată.
Dolofană şi-mi stă bine,
Pentru borş şi vinegret! Eu am multe vitamine.
Roşioară şi zemoasă. primăvară, când fiecare frunză e o floare.
Dintre toate-s mai gustoasă!
Prezentatorul 2: Covoarele de flori suflate cu
Varza: Ba, mai pune-ţi pofta-n cui, cele mai minunate culori şi-au ascuns pălărioarele.
Frumoasă ca mine nu-i!
Că eu sunt mai înfoiată, Un copil: Vine toamna prin vâlcele
Verde, creaţă, aranjată, Cu un braţ de crizanteme
Nimeni nu-i mândră ca mine Cu prosoape gălbioare
Când mă-nvârt printre legume. Aşternute peste zare.

Morcovul: Tot degeaba vă certaţi, Sceneta „Grădinarul şi crizante-


Că tot nu mă egalaţi. ma"
Eu sunt fraged şi mustos.
Pe deasupra şi gustos Nepoţelul:
Şi am multe vitamine Bunele, au înflorit iar crizantemele,
Bune pentru orişicine. Că-i prea târziu, nici nu le pasă!
A fost şi soare mai devreme
Ceapa: la nu vă mai lăudaţi!
Când apar eu, lăcrimaţi. Şi-acum ploaia se revarsă.
Nu-i alta ca mine de frumoasă, Noi vă privim cu nostalgie
Moţată şi arătoasă, Uimiri de gingăşie şi lumină,
Eu fac ciorba mai gustoasă. Dragi crizanteme din grădină
Simţiţi că iarna vrea să vină.
Cartoful: Fără mine n-ar fi ciorbă,
Nu încape nici o vorbă! Grădinarul: Noi în calea tuturor
Nu sunt eu aşa frumos,
Dar se ştie că-s gustos. Ţesem în prag mândre flori
La o parte, lăsaţi sfada. Şi voioşi noi le sădim
Că n-am timp să stau degeaba! Celor dragi le dăruim.
Ardeiul: Sunt ardeiul cel gustos, În caleaşcă de safire
Sunt cărnos şi somnoros. Soarele e numai mire
Dar dacă te uiţi la mine,
Eu sunt plin de vitamine. Singura doamnă mireasă
Nu mă mai ţineţi de vorbă. Crizantemă, numai ea
Merg să sar direct în ciorbă. înfruntă vremea rea.
Ţelina: Ba pardon, eu-s mai arătoasă, Nepoţelul: Crizantemă, dragă floare,
Aromată şi gustoasă! Nu ţi-e frică de ninsoare?
Când pui o ţelină-n ciorbă, Nu ţie frică că din cer
Nimeni nu mai stă de vorbă.
Fără mine, cum v-am spus, O să cadă iarăşi ger?
Ciorba n-are nici un gust.
Crizantema: Copilaşi, nu-mi este frică
Prezentatorul I: Că zăpada nu mă strică
Numai împreună toate Mă pitesc frumos sub ea
Faceţi ciorbe minunate.
Linişte şi sus în ciorbă Şi-apoi ningă ... cât o vrea.
Că nu-i timp de stat de vorbă.
Grădinarul: Dar, să-ţi povestesc ceva:
Prezentatorul II: Şi de ceartă nici atât Vântul, văzând-o aşa frumoasă
Căci copiii-au flămânzit. Şi-mbrăcată ca o stea,
iar voi să ţineţi minte
Numai câteva cuvinte: A venit şi a luat-o
Ca să creşteţi toţi voinici, Şi-a pornit în dans cu ea
Mâncaţi legume de mici! Şi dansează acum, dansează
Vânt-o ţine-n braţ de stei
„Ghici ce ai mâncat" Pomii azvârle cu confete
Câte un copil, având ochii legaţi, este servit cu Frunze galbene de tei...
bucăţele de fructe sau legume (pe scobitori).
Ulterior, aceştia trebuie să recunoască fructul sau ZÂNA FLORILOR
leguma mâncată. Crizanteme subţirele
Nu se tem de ploi rebele.
Dans ţigănesc Tufănele bucheţele
Se feresc de vânturi rele.
Prezentatorul 1: Se zice că toamna este a doua
Numai dalia, mirată, Toţi copiii cei frumoşi.
Fiindcă e aristocrată, Un desert cu sănătate,
Face ochii mari la mine Şi bomboanele-s uitate!
Şi mă-ntreabă: ,,- Ţi-este bine?”
Îi răspund cu-nfiorare: Gutuia: Ce atâta ciocolată?
-Iubesc fiecare floare! Ia gutuia parfumată!
Eu sunt Zâna Florilor, Şi la iarnă, nu uita,
Plăcută privirilor. Din dulceaţă poţi gusta.
Învăluită-n parfum
Petale dantelate adun. Conopida: Din grădina de legume,
Cine e cea mai frumoasă?
PLOAIA Iar rochiţa mea, pot spune,
De eşti Zâna Florilor, Este una de mireasă.
Dă-mi taina culorilor! Sunt atât de delicată
Ploaia sunt, şi aş dori Cu rochiţa înflorită
Pe copii să-i pot uimi. Pelerina însă, iată,
Roşu, Oranj, Galben, E din frunze verzi croită.
Lumină fără de seamăn,
Verde, apoi albastru, şi iată, Grădinarul: Eşti conopida, toţi am ghicit,
Sunt pictoriţă talentată! Imediat ce te-am privit!
Indigo şi violet,
Curcubeu pe şevalet. ROŞIA
Pe cerul proaspăt răcorit, De eşti băiat sau de eşti fată,
Minune v-am dăruit! Roşia zemoasă este preferată.
De aceea, pot chiar spune,
TOAMNA Că-n grădina de legume
Ce culori strălucitoare! Eu sunt cea mai căutată.
Dar cine lipseşte oare? Pentru supe şi salată,
Pentru zacuscă şi suc,
Eu savoare vă aduc.
Vîntul: Lipsesc gustul şi savoarea,
Vitaminele, culoarea… „Coşul cu ghicitori"
Rodul toamnei cel bogat, Dintr-un coş se extrag fişe pe care au fost scrise
Se cam lasă aşteptat. ghicitori despre fructe, legume şi se ghicesc
răspunsurile. Dacă elevii cunosc poezii, cântece
Grădinarul: Nu vă-ngrijoraţi, prieteni, despre fructul respectiv, atunci le prezintă (de ex.
Am pus la murat nişte pepeni. cântecul „Galbenă gutuie").
Sunt grădinarul şi-s cam ocupat!
Trei anotimpuri am lucrat Un elev: Cu ale sale dalbe flori.
Şi v-am adus spre delectare Vara pleacă dintre noi
Legume, fructe rotunjoare. Vine toamna când bat vânturi
Cu furtune şi cu ploi.
Mărul:Sunt mărul, şi cum bine ştii, Dulce vara se sfârşeşte.
Un măr în fiecare zi Soarele s-a depărtat
Va ţine medicul departe, Frigul toamnei mereu creşte
Deci, îngrijiţi-vă de sănătate! Iară vara ne-a lăsat.
Păsărică cea vioasă,
Para: Galbenă, strălucitoare, Ce cânta pe rămurea.
Dulce fără asemănare, Văzând vremea răcoroasă
Nu-i ca para fruct mai bun, Biata, a plecat şi ea.
De gustaţi veţi şti ce spun!
Un elev: Vine toamna cu trei care
Grădinarul: Ai dreptate, draga mea, Şi cu trei perechi de boi,
Iar în care, fiecare,
Şi de te vor asculta, Tot ce vrei şi tot de soi.
Vor avea dinţi sănătoşi Poame, care mai de care,
Şi parfumuri şi culori
Ai văzut mai mândră toamnă,
Mai bogată în comori?
Un elev: Toamna la poartă bate
Fructele sunt toate coapte
Struguri, prune de doreşti
Toamna o să le găseşti
Mere, pere pe alese
Toate-n coşuri sunt culese
Şi vă roagă azi pân-mâine
Să poftiţi la vitamine.
Prezentatorul 1:
O ştiu bine, o ştiu bine,
Că au multe vitamine!
Un elev: în livadă şi în vie
Toamna! Ce mai bogăţie.
Nucii-şi leagănă pe dâmburi
Fructele cu dulce sâmburi.
Cum şi prunii pe cărare,
Vinetele pietre rare
Se iţesc din viţă groasă
Strugurii şi tămâioasă.
Mere dulci, gutui acrui
Parcă luminează-n grui.
Iar a perelor recoltă
Pe sub ceruri face baltă.
Dacă inima vă-ndeamnă
Hai copii, cântaţi de toamnă,
Umpleţi coşuri şi panere
Cu a toamnelor avere!

Cântecul : ,,Foaie verde, sălcioară"