Sunteți pe pagina 1din 1

Herta Müller

Herta Müller (n. 17 august 1953, Nițchidorf, fosta Regiune


Timișoara, actualul județul Timiș) este
o scriitoare germană de limbă germană și română, originară
din România, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe
anul 2009.
Leagănul respirației (în germană Atemschaukel) este un
roman al scriitoarei Herta Müller. A apărut la Carl Hanser
Verlag în 2009, anul în care autoarei i-a fost decernat Premiul
Nobel pentru Literatură. Romanul
tematizează deportarea unei părți din populația
civilă germană din România (și a zonelor învecinate) în lagăre
de muncă forțată din Uniunea Sovietică.

Romanul a fost gândit ca o colaborare cu poetul Oskar


Pastior, care și el fusese deportat în tinerețe. Scriitoarea,
împreună cu Pastior, începând din anul 2001 au început să
asculte povestirile experiențelor groaznice ale deportaților din
comuna autoarei și spusele mamei ei, care fusese și ea
deportată cinci ani. În anul 2004 Fundația Robert Bosch i-a
susținut pe Herta Müller și pe Oskar Pastior astfel încât cei
doi scriitori au putut vizita pentru o săptămână unele din
locurile în care s-au aflat lagărele de muncă din Ucraina.
Oscar Pastior a decedat însă în anul 2006.
Romanul povestește întâmplările din perspectiva tânărului Leo Auberg din Sibiu, care la vârsta de
17 ani așteaptă în noaptea spre 15 ianuarie 1945 să fie ridicat de patrula formată dintr-un
jandarm român și un soldat sovietic. Așteaptă cu nerăbdare, în loc de frică, plecarea din orașul
care devenise mic și îngust pentru că mai avea o altă problemă, era homosexual.
După cinci ani petrecuți în lagărul de muncă din Ucraina Sovietică, plini de privațiuni, urmărit
pretutindeni de gardienii lagărului și de Tur Priculici, un deportat colaboraționist, dar însoțit
permanent de „îngerul foamei”, Leo, eroul principal revine în Sibiul natal. Împreună cu el se întorc
în țară și o parte dintre supraviețuitorii lagărului.
Romanul se compune din 64 de capitole.
Tatăl ei a fost un șvab bănățean și, ca mulți alți cetățeni români de naționalitate germană, a fost
înrolat în Al Doilea Război Mondial în Waffen-SS, iar după război își
câștiga existența fiind șofer de camion. După venirea la putere
a comunismului în România, a fost expropriat de autoritățile statului
comunist român.
Mama scriitoarei, ca majoritatea populației de naționalitate germană
din România (cei între 17-45 de ani), după accederea comuniștilor la
putere, a fost deportată în 1945 în Uniunea Sovietică. Acolo a fost
deținută timp de cinci ani într-un lagăr de muncă forțată. Fostul lagăr
de la Novo-Gorlovka se află pe teritoriul Ucrainei.
În romanul ei Atemschaukel (Leagănul respirației), publicat
la München în anul 2009, Herta Müller a prelucrat aspecte
privind deportarea germanilor originari din România în Uniunea
Sovietică. Acest roman, care prin „Fundația Robert Bosch” a fost
nominalizat pentru Deutscher Buchpreis (Premiul german al cărții), a
ajuns la 16 septembrie în finala celor șase.
Herta Müller a făcut studii de germanistică și de limbă și literatură
română la Universitatea din Timișoara, în perioada 1973–1976.

S-ar putea să vă placă și