Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT

SPECIALIZAREA ȘTIINȚE PENALE

DREPT EXECUȚIONAL PENAL

LIBERAREA CONDIȚIONATĂ

Coordonator științific:
Lect. univ.dr. Ana Mocanu Suciu

Masterandă:
Ciobanu Elena-Gabriela

Sibiu
2018
CUPRINS

CUPRINS ...................................................................................................................2

Cap. I Considerații introductive .................................................................................3

Cap. II Condiţii de acordare a liberării condiţionate .................................................3

I.1 Condamnări la pedeapsa închisorii....................................................................4

I.2 Condamnări la pedeapsa detenţiunii pe viaţă ....................................................5

Cap. III Aspecte procedurale .....................................................................................6

III.1 Procedura administrativă în faţa comisiei de liberare condiţionată ...............6

III.2 Procedura în faţa instanţei judecătoreşti .........................................................7

Cap. IV Termenul de supraveghere ...........................................................................9

Cap. V Măsurile de supraveghere ..............................................................................9

Cap. VI Obligaţiile condamnatului ..........................................................................11

Cap. VII Efectele liberării condţionate ....................................................................13

Cap. VIII Revocarea şi anularea liberării condiţionate ...........................................14

VIII.1 Revocarea liberării condiţionate ................................................................14

VIII.2 Anularea liberării condiţionate ..................................................................15

Cap. IX Aplicarea amistiei şi graţierii .....................................................................16

Bibliografie ..............................................................................................................17

2
Cap. I Considerații introductive

Liberarea condiţionată este considerată în literatura de specialitate 1 ca fiind o


instituţie complementară regimului de executare a pedepsei închisorii şi un mijloc de
individualizare administrativă a pedepsei, care constă în punerea în libertate a
condamnatului din locul de deţinere mai înainte de executarea în totalitate a pedepsei,
dacă sunt îndeplinite o serie de condiţii.
Liberarea condiţionată este o instituţie complexă, ce interesează atât dreptul penal
material, cât şi dreptul procesual penal, precum şi dreptul execuţional penal. Astfel,
liberarea condiţionată este reglementată în Codul penal (art. 99-106), în Codul de
procedură penală (art. 587-588) şi în Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi
a măsurilor privative de libertate (art. 95-97).

Cap. II Condiţii de acordare a liberării condiţionate

Condiţiile de acordare a liberării condiţionate diferă în funcţie de pedeapsa


principală din care se solicită liberarea. Astfel, există anumite condiţii ce trebuie
îndeplinite pentru a se putea dispune liberarea condiţionată din executarea pedepsei
detenţiunii pe viaţă şi alte condiţii pentru liberarea condiţionată din executarea pedepsei
cu închisoarea.

1
C. Mitrache, Cr. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 487.

3
I.1 Condamnări la pedeapsa închisorii

Pentru a se putea dispune liberarea condiţionată în cazul pedepsei inchisorii


trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) cel condamnat a executat cel puţin 2/3 din durata pedepsei, în cazul închisorii care
nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin 3/4 din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20
de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;

La calcularea acestor fracţiuni de pedeapsă nu se ia in considerare doar timpul


petrecut efectiv in detenţie, ci şi perioada considerată ca executată în baza muncii
prestate1.
Pentru a nu se ajunge la executarea unei părţi foarte mici din pedeapsă, legiuitorul
a stabilit nişte fracţiuni care trebuiesc executate efectiv în penitenciar. Astfel, potrivit
noului Cod penal, fracţiunea este de 1/2 din pedeapsă atunci când aceasta este mai mică
de 10 ani şi de 2/3 din pedeapsă când aceasta depăşeşte 10 ani.
În cazul infractorilor care împlinesc 60 de ani în cursul executării pedepsei
beneficiază de anumite fracţii speciale ce se cer executate pentru a se obţine liberarea
condiţionată. Astfel, condamnaţii care ajung la 60 de ani pot fi liberaţi condiţionat după
executarea a 1/2 din pedeapsă atunci cand aceasta este mai mică de 10 ani şi a 2/3 din
pedeapsă cand aceasta depăşeşte 10 ani. Şi pentru aceştia se cere să se fi executat efectiv
o anumită fracţie de pedeapsă. Este vorba despre cel puţin 1/3 din durata pedepsei
inchisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi cel puţin 1/2, când pedeapsa este mai mare
de 10 ani.

1
Conform art. 96 din Legea nr. 254/2013, pedeapsa se consideră executată pe baza muncii efectuate în
vederea liberării condiţionate se calculează astfel:
a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă;
b) în situaţia în care se prestează o muncă neremunerată se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;
c) în cazul în care munca este efectuată pe timpul nopţii se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă;
d) în cazul participării la cursurile de şcolarizare pentru formele de învăţământ general obligatoriu se
consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an şcolar;
e) în situaţia participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile
executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională;
f) în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii brevetate, se consideră 20 de zile executate.

4
b) cel condamnat se află in executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis1;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărarea de
condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nici o posibilitate să le
indeplinească;
d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a indreptat şi se poate reintegra
în societate.

I.2 Condamnări la pedeapsa detenţiunii pe viaţă

Pentru a se putea dispune liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă


trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detenţiune;


b) cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, afară de cazul cand dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le
îndeplinească;
d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra
în societate.

În cazul liberăririi condţionate din executarea detenţiunii pe viaţă, legea nu mai


prevede vreo condiţie cu privire la regimul de executare a pedepsei în care să se afle
condamnatul la momentul solicitării liberării condiţionate.
Indiferent că este vorba despre pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau de pedeapsa
închisorii, liberarea condiţionată nu intervine automat după împlinirea fracţiunilor de
pedeapsă, ci infractorul va beneficia de această măsură doar dacă instanţa care judecă
cererea de liberare condiţionează apreciază că infractorul s-a îndreptat şi reeducarea
acestuia poate continua şi fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă2.

1
Pt. detalii cu privire la regimurile de executare a pedepsei, a se vedea art. 31 din Legea nr. 254/2013.
2
Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 6/1970, în R.R.D. nr. 8/1970, citată de I. Neagu în I. Neagu, M.
Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea specială- în lumina noului Cod de procedură penală, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2015, p. 640.

5
Cap. III Aspecte procedurale

III.1 Procedura administrativă în faţa comisiei de liberare condiţionată

Comisia de liberare condiţionată este alcătuită din1:

 judecătorul de supraveghere a privării de libertate, care este şi preşedintele


comisiei;
 directorul penitenciarului;
 directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar;
 directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială;
 un consilier de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit
legii în circumscripţia căruia se află penitenciarul.

Persoana condamnată este adusă în faţa comisiei de liberare condiţionată, cu


excepţia sistuaţiei în care prezintă anumite afecţiuni medicale confirmate de medic, care
nu permit prezenţa sa 2. În această situaţie, persoana privată de libertate poate depune
înscrisuri.
Comisia de liberare condiţionată va avea în vedere următoarele aspecte [art. 97
alin. (3)]: fracţiunea din pedeapsă efectiv executată şi partea din durata pedepsei care este
considerată executată, regimul de executare a pedepsei privative de libertate, îndeplinirea
obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cu excepţia cazului în care
condamnatul dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate pentru a le îndeplini, conduita
persoanei condamnate şi antecedentele sale penale. Ca urmare a analizei efectuate,
comisia de liberare încheie un proces-verbal, care cuprinde poziţia membrilor cu privire
la cererea de liberare condiţionată. Comisia va putea concluziona că sunt îndeplinite
condiţiile liberării condiţionate sau, dimpotrivă, că nu sunt îndeplinite condiţiile şi că nu
se impune sesizarea instanţei de judecată.

1
Art. 97 alin. (2) din Legea nr. 254/2013.
2
I. Neagu, op. cit. , p. 641.

6
În cazul în care comisia propune liberarea condiţionată a persoanei condamnate,
procesul-verbal, împreună cu documentele care atestă menţiunile cuprinse în acesta, se
înaintează judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul 1 şi se comunică
persoanei condamnate. În cazul în care comisia pentru liberare condiţionată constată că
persoana condamnată nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi liberată condiţionat, va stabili
un termen pentru reexamniarea situaţiei acesteia, care nu poate fi mai mare de un an. În
situaţia în care cererea de liberare este formulată înainte de executarea fracţiei de
pedeapsă prevăzută de noul Cod penal, iar perioada rămasă până la executarea acestei
fracţii este mai mare de un an, termenul stabilit de comisie pentru reexaminare va fi data
împlinirii fracţiei2.

III.2 Procedura în faţa instanţei judecătoreşti

Competenţa de a decide asupra liberării condiţionate a condamnatului aparţine


judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială se află locul de deţinere la momentul în
care este formulată cererea de liberare condiţionată de către persoana condamnată sau a
înaintării propunerii formulate de comisia de liberare condiţionată 3. Aşadar, nu contează
instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare.
Sesizarea instanţei poate fi făcută de către comisia de liberare condiţionată, atunci
când propune liberarea condiţionată a condamnatului ori de către condamnat, atunci când
comisia de liberare condiţionată a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se
dispune liberarea condiţionată. Aşadar, condamnatul are posibilitatea ca, în termen de 3
zile de la aducerea la cunoştinţă, sub semnătură, a procesului-verbal care conţine părerea
comisie de libereare, să formuleze cererea de liberare condiţionată. Acesta va depune
cererea la administraţia locului de detenţie, care o va înainta judecătoriei competente.

1
Ibidem, p. 642.
2
M. Udroiu, Procedură penală. Partea specială, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 379.
3
În practica judiciară s-a decis că această competenţă va aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de
deţinere unde se afla condamnatul la momentul formulării cererii, chiar dacă ulterior este tranferat într-un alt loc de
deţinere (Î.C.C.J. , s. pen., încheierea nr. 1064/2006, disponibilă pe www.scj.ro).

7
Procedura de soluţionare a liberării condiţionate în faţa instanţei de judecată se va
desfăşura în şedinţă publică, cu participarea obligatorie a procurorului. Persoana
condamnată va fi adusă în faţa instanţei, iar asistenţa juridică a acestuia este obligatorie1.
Instanţa de judecată va analiza cererea de liberare condiţionată sub aspectul
îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege prin raportate la momentul soluţionării
acesteia, iar nu la momentul formulării acesteia2.
În cazul în care instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de
lege pentru acordarea liberării condiţionate, va dispune repsingerea cererii printr-o
sentinţă, fie ca prematur introdusă (în cazul în care nu a fost executată fracţia prevăzută
de lege), fie ca neîntemeiată, când nu sunt îndeplinite celelalte condiţii.
Prin sentinţa de respingere, instanţa va stabili termenul după expirarea căruia
propunerea sau cererea va putea fi reînnoită, termenul neputând fi mai mare de un an şi
care curge de la rămânerea definitvă a hotărârii3. În ipoteaza în care persoana condamnată
va introduce o nouă cerere de liberare condiţionată înainte de împlinirea termenului
stabilit de către instanţa, instanţa căreia îi este adresată va constata prematuritatea
acesteia. Dacă instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, va
dispune prin sentinţă liberarea condiţionată a condamnatului.
În acest caz, este obligatorie prezentarea motivelor de fapt care au determinat
acordarea liberării condiţionate, precum şi atenţionarea condamnatului cu privire la
conduita sa viitoare şi a consecinţelor la care se expune, dacă va mai comite infracţiuni
ori nu va respecta măsurile de siguranţă ori nu va îndeplini obligaţiile impuse 4. Conform
art. 587 alin. (3) NCPP, hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestaţiea la tribunalul
în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în termen de 3 zile de la comunicare.
Dacă această constestaţie este formulată de către procuror va fi suspensivă de executare.
O copie a hotărârii rămase definitivă se va comunica serviciului de probaţiune competent,
precum şi unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte cel liberat.
1
M. Udroiu, op. cit. , p. 380.
2
Această soluţie a fost statuată de instanţa supremă prin intermediul unui recurs în interesul legii, pronunţat sub
imperiul vechii legi, dar care îşi păstrează aplicabilitatea (Î.C.C.J., s.u., dec. nr. 67/2007, disponibilă pe www.scj.ro).
3
I. Neagu, op. cit. , p. 642; Î.C.C.J., s.u., dec. nr. 8/2006, disponibilă pe www.scj.ro.
4
C. Mitrache, Cr. Mitrache, op. cit. , p. 490.

8
Cap. IV Termenul de supraveghere

Termenul de supraveghere este acel termen în care se verifică conduita persoanei


care beneficiază de liberarea condiţionată.
Termenul de supraveghere reprezintă diferenţa între pedeapsa aplicată şi pedeapsa
executată efectiv prin privare de libertate. În cazul liberării din executarea pedepsei
detenţiunii pe viaţă termenul de supraveghere este de 10 ani.
Persoana va fi considerată in continuare ca aflându-se în executarea pedepsei, dar
fără privare de libertate. Astfel, pe perioada termenului de încercare se vor executa
pedepsele accesorii dispuse faţă de condamnat.

Cap. V Măsurile de supraveghere

Conform art. 101 alin. (1) NCP, dacă se dispune liberarea condiţionată din
executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă sau în cazul în care restul rămas de executat din
pedeapsa închisorii, la data liberării, este de 2 ani sau mai mare, instanţa de judecată va
trebui să dispună respectarea următoarelor măsuri de supraveghere de către persoana
liberată condiţionat:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, in prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5

zile, precum şi momentul întoarcerii;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

9
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale

de existenţă.

Aceste măsuri de supraveghere se vor aplica în mod obligatoriu şi cumulativ. Din

modul de reglementare a noului Cod penal reiese faptul că nu se va dispune impunerea

acestor măsuri de supraveghere în situaţia în care restul rămas de executat este mai mic

de 2 ani.

Măsurile de supraveghere nu se vor executa pe întreaga durată a termenului de

supraveghere, ci doar pentru o perioadă egală cu 1/3 din durata termenului de

supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani.

Instanţa, pe parcursul perioadei în care se execută măsurile de supraveghere, nu

poate dispune modificarea sau încetarea acestora1.

Potrivit art. 58 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor

educative şi a altor măsuri neprivative de libertate, instanţa de judecată care a dispus

liberarea condiţionată va transmite serviciului de probaţiune o copie de pe hotărâre, cu

menţiunea că toate măsurile de supraveghere prevăzute de art. 101 alin (1) NCP se

execută integral şi, de asemenea, se va indica perioada de executare a acestora.

1
M. Udroiu, op. cit. , p. 382.

10
Cap. VI Obligaţiile condamnatului

În cazul în care se dispune liberarea condiţionată din executarea pedepsei


detenţiunii pe viaţă sau în cazul în care restul rămas de executat din pedeapsa închisorii,
la data liberării, este de 2 ani sau mai mare, instanţa de judecată poate impune
condamnatului să execute una sau mai multe din următoarele obligaţii:

a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;


b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de
către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din
comunitate;
c) să nu părăsească teritoriul Romaniei;
d) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la
alte adunări publice, stabilite de instanţă;
e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanţii la
săvarşirea infracţiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se
apropie de acestea;
f) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;
g) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

Instanţa care a dispus liberarea condiţionată poate dispune impunerea uneia sau a
mai multora din aceste obligaţii ori poate decide că nu este cazul să se impună vreuna din
aceste obligaţii. În cazul în care se stabileşte vreuna din obligaţiile prevăzute la literele
d)-f), instanţa trebuie să individualizeze în concret conţinutul acestei obligaţii având în
vedere împrejurările cauzei.
Art. 101 alin. (3) C.pen. prevede că obligaţiile prevăzute in alin. (2) lit. c) - g) pot
fi impuse în măsura in care nu au fost aplicate în conţinutul pedepsei complementare a
interzicerii exercitării unor drepturi. Aceasta deoarece pe durata liberării condiţionate,
pedeapsa fiind considerată a fi în executare, se vor executa, de asemenea, pedepsele
accesorii.

11
Or, având în vedere noul regim al pedepselor accesorii, acestea vor avea acelaşi
conţinut cu cea a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. Textul de lege
evită astfel suprapunerea pe durata termenului liberării condiţionate a interdicţiei
exercitării unor drepturi, atât ca pedeapsă accesorie, cât şi ca obligaţie din conţinutul
liberării condiţionate1. Alin. (5) al art. 101 C.pen. stipulează că măsurile de supraveghere
şi obligaţiile prevăzute in alin. (2) lit. a) şi lit. b) se execută din momentul acordării
liberării, pe o perioadă egală cu 1/3 din durata termenului de supraveghere, dar nu mai
mult de 2 ani. Obligaţiile prevăzute in alin. (2) lit. c) - g) se execută pe toată durata
termenului de supraveghere.
Pe parcursul termenului de supraveghere, obligaţiile impuse prin hotărârea
judecătorească prin care s-a dispus liberarea condiţionată pot fi modificate, fie prin
impunerea unor noi obligaţii, fie prin înlăturarea unora dintre obligaţiile impuse.
Sesizarea instanţei în vederea modificării se poate efectua de către serviciul de probaţiune
sau de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea celui liberat sau a persoanei
vătămate, după consultarea raportului realizat de consilierul de probaţiune2.
De asemenea, instanţa care a dispus liberarea condiţionată va putea dispune
încetarea executării uneia sau a mai multora dintre obligaţiile impuse, atunci când
consideră că menţinerea acestora nu se mai impune. Sesizarea instanţei se va face de
către serviciul de probaţiune ori de către judecătorul delegat cu executarea.
Serviciul de probaţiune este instituţia care va avea cel mai important rol în
verificarea respectării măsurilor de supraveghere, precum şi a obligaţiilor impuse pe
durata termenului de supraveghere.

1
C. Mitrache, Cr. Mitrache, op. cit. , p. 492.
2
M. Udroiu, op. cit. , p. 385.

12
Cap. VII Efectele liberării condţionate

Liberarea condiţionată produce două categorii de efecte: efectele imediate şi


efectele definitive.
Primul efect imediat al liberării condiţionate constă în punerea in libertate a
persoanei ce beneficiază de liberarea condiţionată.
În situaţia în care cel condmnat este o persoană străină faţă de care s-a dispus
pedepsa complementară a interzicerii dreptului de a se afla pe teritotirul României,
această pedeapsă va începe să se execute de la data liberării condiţionate [art. 68 alin. (2)
C.pen.]. Pe
perioada liberării condiţionate condamnatul este considerat ca aflându-se în executarea
pedepsei, astfel că eventualele pedepse accesorii aplice vor continua să fie executate 1
Efectul definitiv se produce la expirarea termenului de incercare, adică la
împlinirea duratei pedepsei, şi constă în considerarea pedepsei ca executată. Pedeapsa va
fi considerată executată dacă2:
 condamnatul nu a comis o nouă infracţiune care să fie descoperită până la
expirarea termenului de supraveghere;
 nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate;
 nu s-a descoperit o cauză de anulare.

După expirarea termenului de incercare incepe să se execute pedeapsa


complementară a interzicerii unor drepturi.

1
C. Mitrache, Cr. Mitrache, op. cit. , p. 494.
2
Ibidem.

13
Cap. VIII Revocarea şi anularea liberării condiţionate

VIII.1 Revocarea liberării condiţionate

Conform art. 104 C.pen. revocarea liberării este obligatorie atunci când:

a) pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu respectă


măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse;
b) după acordarea liberării cel condamnat a săvarşit o nouă infracţiune, care a fost
descoperită in termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare
la pedeapsa inchisorii, chiar după expirarea acestui termen.

Revocarea pentru comiterea unei noi infracţiuni intervine dacă sunt indeplinite
următoarele condiţii:

 s-a comis o nouă infracţiune ulterior liberării condiţionate, indiferent de forma de


vinovăţie;
 infracţiunea să fie descoperită in termenul de supraveghere;
 pentru această infracţiune să se pronunţe o hotărârea de condamnare la pedeapsa
închisorii, chiar după expirarea termenului de supraveghere.

În caz de revocare datorată comiterii unei noi infracţiuni se va stabili o pedeapsă


pentru noua infracţiune, care se va contopi, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă
sau pluralitate intermediară cu restul de pedeapsă rămas de la prima condamnare1.

1
Conform art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca
executată pe baza muncii sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată.

14
VIII.2 Anularea liberării condiţionate

Conform art. 105 C.pen., pentru a se putea dispune anularea liberării condiţionate
este necesar a fi întrunite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

 să se fi săvarşit anterior dispunerii liberării o altă infracţiune, indiferent de forma


de vinovăţie;
 infracţiunea să fie descoperită pe parcursul termenului de supraveghere;
 pentru infracţiunea nou-descoperită să se aplice pedeapsa închisorii, chiar după
expirarea termenului de supraveghere.

Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, se va dispune anularea liberării condiţionate.


În continuare, se vor aplica, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni,
recidivă sau pluralitate intermediară. Dacă in raport de pedeapsa rezultantă astfel obţinută
sunt întrunite condiţiile din art. 99 sau art. 100 C.pen., instanţa poate acorda liberarea
condiţionată. Dacă s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculează de la data
acordării primei liberări1.
Dacă, după anulare, se dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata
pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data
anulării liberării se va executa după executarea pedepsei inchisorii.

1
C. Mitrache, Cr. Mitrache, op. cit. , p. 497.

15
Cap. IX Aplicarea amistiei şi graţierii

Aplicarea amnistiei postcondamnatorii şi a graţierii se face de către judecătorul


delegat cu executarea de la instanţa de executarea, iar dacă cel condamnat se află în
executarea pedepsei, de către judecătorul delegat cu executarea de la instanţa
corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Procedura de aplicare a aministiei sau graţierii este una necontradictorie,
judecătorul delegat cu executarea urmând a se pronunţa printr-o încheiere executorie,
dată în camera de consiliu, cu participarea procurorului şi fără citarea condamnatului.
Împotriva încheierii pronunţate se poate declara contestaţie de către procuror, în termen
de 3 zile de la pronunţare, aceasta fiind suspensivă de executare1.
În ipoteza constatării intervenţiei amnistiei postcondamnatorii sau graţierii
postcondamnatorii¸dacă nu a fost emis mandat de executare a pedepsei, acesta nu se va
mai emite, iar în cazul în care a fost emis, nu va mai fi comunicat ori pus în executare2.

1
I. Neagu, op. cit. , p. 648.
2
M. Udroiu, op. cit. , p. 394.

16
Bibliografie

I. Tratate, cursuri, monografii

1. Mitrache Constantin, Mitrache Cristian, Drept penal român. Partea generală,


Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014.
2. Neagu Ion, Damaschin Mircea, Tratat de procedură penală. Partea specială- în
lumina noului Cod de procedură penală, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2015.
3. Udroiu Mihail, Procedură penală. Partea specială, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2014.

II. Legislaţie

1. Codul penal (Legea nr. 286/2009).


2. Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010).
3. Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a
altor măsuri neprivative de libertate.
4. Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de
libertate.

III. Resurse internet


1. www.scj.ro

17