ISOBEL COOK

Planul lui Liz

ALCRIS
M-94
 Capitolul 1

Tân`ra de la volanul ma[inii mari [i vechi privi

\ngrijorat`, prin oglinda retrovizoare, remorca \n care era
transportat calul ei. Chiar [i acea scurt` privire i-a fost de-ajuns
s` se lini[teasc`: acum, calul nu mai p`rea deloc agitat.
Biata Liz, avusese emo]ii \n timpul c`l`toriei din cauza
lui. |n plus, remorca era atât de veche, \ncât te-ai fi a[teptat
s` se dezmembreze din clip` \n clip` pe pantele acelea
abrupte \n serpentin`. Dar Red era obi[nuit s` c`l`toareasc`
\n remorc` [i nici nu era foarte temperamental – \n
definitiv, nu mai era demult un mânz neastâmp`rat.
Liz \[i concentr` toat` aten]ia asupra [oselei ce [erpuia \n
fa]a ei, m`rginit` de-o parte [i de alta de arbori de ceai care
coborau pe distan]` de zeci de metri, \n viroage adânci.
Trebuia s` se obi[nuiasc` de-acum cu acest tip de peisaj
tipic Noii Zeelande, din moment ce se hot`râse s` r`mân`
\n acea zon` necunoscut` de unde principala cale de
6 ISOBEL COOK

leg`tur` cu restul lumii avea s` fie chiar [oseaua pr`fuit`,

acoperit` cu argil` ro[ie, pe care mergea.
|[i \ng`dui un moment de relaxare, gândindu-se \nc` o
dat` la decizia luat`. Da, se p`rea c` e momentul ideal
pentru a renun]a la via]a de la ora[, acum când colega ei de
apartament, Mary se c`s`torise cu un fermier [i plecase \n
alt` regiune [i, mai ales, dup` desp`r]irea de Leon... Oft`
f`r` s`-[i dea seama. Sigur, nu era prima femeie dezam`git`
de cel \n care avusese \ncredere [i atât de naiv` \ncât s` se
\ndr`gosteasc` de un b`rbat care preferase pe altcineva. Cel
pu]in, dac` i-ar fi spus imediat, \n loc s-o lase s` spere \n
continuare, s`-[i fac` planuri, s` viseze. Trebuia s`-[i fi dat
seama c` un b`rbat sofisticat ca Leon nu putea alege ca so]ie
decât pe cineva ca Elaine – un top model plin de
rafinament... |n nici un caz pe ea, o fat` \nnebunit` dup`
via]a la ]ar`. Sau poate c` acesta era un pretext inventat de
ea \n acele clipe de consternare [i dezam`gire. Din nou o
cople[ir` gândurile. Gata, \[i spuse din nou, ferm. S-a
terminat totul; s-a terminat de [ase luni. De fapt, ajunsese la
performan]a de a nu se mai gândi la Leon zile \ntregi. Un
lucru era cert: dac` asta \nsemna dragostea – suferin]`,
deziluzie, chin sufletesc – nu mai avea nevoie tot restul
vie]ii! Se va concentra asupra altor lucruri, va c`uta noi
puncte de interes. De exemplu, pentru \nceput, aceast`
nou` afacere \n care se lansa, datorit` unchiului Harry.
|n`l]` spre cer un gând pios de mul]umire pentru unchiul
s`u – mo[tenirea pe care acesta i-o l`sase \i d`duse
PLANUL LUI LIZ 7

posibilitatea s`-[i \ndeplineasc` visul... m` rog, poate nu \n

totalitate, nu \nc`, dar inten]iona s` fac` totul pentru a-[i
realiza planul.
Ce ciudat! Primul anun] de la rubrica „Propriet`]i de
vânzare“ din ziarul local se dovedise a fi singurul pe
care-[i putea permite s`-l ia \n considerare. |n anun] se
scria: patruzeci de acri, cas`, dependin]e, ponei, loc
adecvat pentru [coal` de echita]ie. Se entuziasm`
citindu-l. La pre]ul incredibil de mic la care proprietatea
fusese evaluat`, \i r`mânea din banii lui Harry – continua
s`-i considere astfel – o sum` suficient de mare pentru a-[i
putea acoperi cheltuielile. {i dac` la sfâr[itul perioadei
de prob` se va dovedi o afacere profitabil`, poate c`
altcineva era amator s-o preia. Numai dac` respectivul
loc n-ar fi prea departe. Rangiwahia... cuvânt cu mare
sonoritate, dând impresia c` vine de foarte departe. Cu
toate acestea, când telefon` avocatului care se ocupa de
tranzac]ie, proprietatea se dovedi a nu fi chiar atât de
departe de ora[: o mic` ferm` \n Auckland, pe coasta de
vest. Proprietarul anterior, fusese informat` de avocat,
pe un ton sec, oficial, inten]ionase s` \nfiin]eze acolo o
[coal` de echita]ie, a[a c`, dac` sunte]i interesat`,
domni[oar` Kennedy...
– Oh, da, sigur.
– |n cazul acesta, trebuie s` v` decide]i imediat,
deoarece mai exist` un client dornic s` cumpere, dar, cum
dumneavoastr` v-a]i interesat prima...
8 ISOBEL COOK

Domni[oara Kennedy era mai mult decât interesat` [i se

hot`r\ imediat s` achizi]ioneze acel teren care promitea s`
fie locul ideal pentru planul ei [i care, minunea minunilor,
era la un pre] accesibil.
Chiar \n ziua urm`toare s-a semnat acordul [i astfel, Liz
intr` \n posesia a patruzeci de acri de p`mânt, a unei case,
a diverse dependin]e [i a doi ponei. Dar, \nainte de a se
muta acolo, mai avea de rezolvat unele lucruri \n ora[:
trebuia s`-l anun]e pe directorul Institutului pentru Copii
Infirmi unde lucra cu mici pacien]i suferinzi de paralizie,
s`-l duc` la potcovit pe Red, calul ei de curse cu obstacole,
s` evacueze apartamentul.
|ncerc` s`-i telefoneze surorii ei mai mari, Helen, care locuia
\ntr-un ora[ la o sut` de mile dep`rtare spre sud, dar nu se
putuser` \n]elege, din cauza leg`turii telefonice foarte proaste.
„Uite ce este“, spusese Helen, „n-aud aproape nimic din
ceea ce spui, dar b`nuiesc c` inten]ionezi s` faci o
schimbare. Nu face nimic pân` nu discut`m. Trebuie s` vin
\n Auckland – Alan m-a rugat s`-i rezolv o problem`, a[a c`
voi veni chiar azi, cu avionul de dup`-amiaz`“.
Se ]inuse de cuvânt [i ajunsese acas` la Liz chiar când
aceasta terminase de a[ezat masa pentru ele dou`. Când afl`
de proiect, Helen nu se ar`t` deloc entuziasmat`.
– Cred c` e o nebunie s` te arunci pur [i simplu \n a[a
ceva, f`r` s` te gânde[ti. Mo[tenirea de la unchiul Harry
]i-a dat asemenea idei! Fac pariu c` nu ]i-ar fi l`sat nici
m`car un cent dac-ar fi [tiut ce vrei s` faci cu banii!
PLANUL LUI LIZ 9

– {tii bine c` mi-ar fi l`sat! |mi spunea adesea c`, dac`

vrei s` investe[ti capital \n aceast` ]ar`, niciodat` nu gre[e[ti
dac` investe[ti \ntr-o proprietate.
– Nu [i dac` proprietatea e undeva \n regiunea de
semide[ert [i are un nume de care nimeni n-a auzit
vreodat`. Cum spuneai c` se nume[te?
– Rangiwahia. N-o s`-]i vin` s` crezi ce \nseamn` \n limba
maori: „\ns`n`to[irea unui bolnav“, sau „o raz` de soare
p`trunzând printre nori“. Oricum, e exact locul pe care-l
c`utam. Adic`, asta e ideea centrului de echita]ie pe care
vreau s`-l \nfiin]ez – de a da o [ans` copiilor handicapa]i, de
a le da un loc sub soare.
– Vor avea soare din bel[ug, dar mai nimic altceva. Vei
vedea; nu vor exista magazine, puncte de atrac]ie, nimic...
mai ales c` e atât de departe.
– Nici nu-i chiar atât de departe de ora[...
– Ah! Drumurile acelea [erpuitoare de pe coasta de
vest... acolo chiar [i câteva mile pot \nsemna foarte mult. Nu
[tiu de ce faci asta.
– De ce? Ochii ei mari devenir` brusc gânditori. Cred c`
este ceva ce mi-am dorit s` fac de când am \nceput s` lucrez
cu copii handicapa]i. M-am gândit tot timpul la asta, dar
n-am spus niciodat` nim`nui – n-avea nici un rost, din
moment ce tot nu puteam face nimic. Apoi, când unchiul
Harry, binecuvântat fie sufletul s`u bun, ne-a l`sat fiec`reia
din noi câte o jum`tate din averea lui... Gata! S-a rezolvat
totul!
10 ISOBEL COOK

– Copii handicapa]i? Helen f`cu o figur` nedumerit`.

Credeam c` \nfiin]ezi o [coal` de echita]ie; nu mai \n]eleg
nimic.
– E vorba de o veche convingere a mea. Sunt sigur` c`
dac` ace[ti copii spastici ar putea fi urca]i pe cal [i \nv`]a]i
s` c`l`reasc`, ei bine, lucrul acesta ar face minuni pentru ei.
Ar sim]i c` pot face [i ei ceva din ceea ce fac copiii obi[nui]i!
I-ar ajuta enorm s` fie \ncrez`tori \n ei \n[i[i. Dup` ce vor
\nv`]a s` c`l`reasc`, relaxa]i [i f`r` team`, poate c` vor
prinde curaj s` \ncerce [i alte lucruri... lucruri pe care n-au
visat niciodat` c` le pot face. |n plus, le va face bine \n multe
alte privin]e: mi[care \n aer liber, o mai mare mobilitate, o
schimbare complet` fa]` de via]a de la ora[. Doresc de atâta
timp s` pot realiza acest lucru [i acum... parc` totul a venit
de la sine. Am permisiunea medicilor de a aduce acolo
copiii. Sigur, nu va fi u[or... la \nceput va fi nevoie de
ambulan]e, terapeu]i, medici, pentru a fi siguri c` nu exist`
nici un pericol. Inten]ionez s` montez o bar` de sus]inere
special` de unde copiii s` poat` fi ridica]i [i a[eza]i pe
ponei.
– Un copil paralizat nu-[i va putea men]ine niciodat`
echilibrul pe cal.
– Ba da, dac` poneiul este condus de cineva [i dou`
ajutoare, de-o parte [i de alta, \l sus]in cu o centur` special`
de siguran]`.
– Ce ajutoare?
– Prieteni, rude, oricine poate veni pentru o zi [i da o
mân` de ajutor. La nevoie, voi da anun] \n ziarele locale, la
PLANUL LUI LIZ 11

televizor sau la radio. Poate c` unii dintre ei vor transporta

[i copiii, cu ma[ina, ceea ce va constitui, de asemenea, un
mare ajutor.
Helen p`rea s` aib` \ns` un ra]ionament cu totul
diferit.
– E o nebunie! Nu te gânde[ti ce s-ar putea \ntâmpla?
– Ba da, dar tocmai \n asta const` provocarea. Oricum,
nu e o nebunie. Medicii [i terapeu]ii cu care am discutat
consider` c` e o idee grozav` [i c` merit` \ncercat`; ar putea
\nsemna enorm pentru ace[ti copii handicapa]i. {i n-ar fi
decât \nceputul! Dac` ar avea succes – [i [tiu sigur c` va
avea – proiectul va putea fi extins astfel \ncât s` includ`
copii cu tot felul de alte handicapuri: orbi, surzi...
tratamentul va trebui diversificat, dar to]i vor avea de
câ[tigat. Imagineaz`-]i, Helen! Un centru de echita]ie
permanent pentru copii cu handicap!
– Pesemne \l mo[tene[ti pe tata, remarc` Helen
posomorât`. Erai prea mic` [i nu cred c` ]i-l mai aminte[ti,
dar tot a[a era [i el... ca tine... |ntotdeauna visa la câte un
proiect grandios, gata s` vând` totul pentru a finan]a cine
[tie ce idee nes`buit`. Din fericire, mama \l ]inea cu
picioarele pe p`mânt! Of! Dac-ai fi discutat mai \ntâi cu
Allan! Nu te-ar fi l`sat niciodat` s` te arunci \ntr-o astfel de
afacere, a[a, cu ochii \nchi[i.
– {tiu c` nu m-ar fi l`sat! Tocmai de aceea am procedat
a[a. Allan ar fi [tiut totul legat de partea financiar`, dar am
vrut s` m` descurc singur`.
12 ISOBEL COOK

– Ai pl`tit deja?
– Da. Dac` nu e Rangiwahia, nu va mai fi nic`ieri \n alt`
parte, pentru mine; n-a[ mai avea niciodat` o asemenea
[ans`.
– Dac` ai putut cump`ra patruzeci de acri de p`mânt cu
banii l`sa]i de unchiul Harry, \nseamn` c` e ceva \n
neregul` cu proprietatea...
– Chiar mi-au mai r`mas bani.
– Atunci, sigur e ceva \n neregul`! Liz, cum ai putut face
a[a o prostie?
– N-ai dreptate. Avocatul m-a sunat la serviciu [i mi-a
spus despre ce e vorba. Terenul e acoperit tot cu iarb` [i
exist` o cas` \n care pot locui. Casa e locuit` momentan de
un \ngrijitor [i de so]ia lui, dar exist` trei dormitoare, a[a c`
b`nuiesc c` e foarte spa]ioas`. {i, n-o s`-]i vin` s` crezi, dar
\n aceea[i zi mai ap`ruse un cump`r`tor; a trebuit s` m`
hot`r`sc pe loc. Va fi bine, vei vedea. Proprietarii anteriori
inten]ionau s` foloseasc` locul respectiv tot ca [coal` de
echita]ie. Exist` deja grajduri [i dependin]e, [i chiar doi
ponei [i echipament de c`l`rie, dup` câte mi-a spus
avocatul.
– Avoca]ii nu spun \ntotdeauna totul.
– Dac` este \ntr-adev`r ceva foarte \n neregul`, pot s`
vând; nu se poate s` pierd revânzând p`mântul, mai ales c`
este vorba de o sum` mic`.
– Nu fi atât de sigur`. Vei vedea c` e o capcan` la mijloc.
{i-n plus, tot planul acesta al t`u mi se pare mai mult un fel
PLANUL LUI LIZ 13

de oper` de caritate. Cum crezi c`-]i vei putea câ[tiga

existen]a din a[a ceva?
– Nu, n-am s` pot.
– Acum [tiu sigur c` e[ti nebun`. {i din ce vei tr`i?
– Un an, m` descurc! M-am gândit la toate. Am
economisit destui bani din salariul de la institut pentru a
putea rezista timp de dou`sprezece luni. Dac` situa]ia
devine critic`, a[ putea permite [i accesul copiilor normali,
la sfâr[it de s`pt`mân` [i chiar adul]ilor... oricui ar dori s`
fac` o plimbare c`lare la ]ar`. {i pentru ponei va fi bine: \[i
vor p`stra antrenamentul. Ca s` nu mai vorbesc despre Red;
nu va mai trebui s` se limiteze la un manej o dat` la câteva
s`pt`mâni, ci va avea la dispozi]ie \ntinderi nesfâr[ite de
iarb`, aer curat...
– Nu eram \ngrijorat` \n privin]a lui Red! Când ai spus c`
inten]ionezi s` pleci?
– S`pt`mâna viitoare.
– S`pt`mâna viitoare! Era de a[teptat de la tine;
impulsiv` pân` la prostie! Sigur, nu spun c` nu e o idee
bun` pentru acei copii; \ntr-adev`r, le-ar da \ncredere \n ei
\n[i[i, dar de ce s` nu fac` asta o organiza]ie caritabil` care
dispune de pe o mul]ime de fonduri?
– Dac` nu ini]iez eu acest proiect, nimeni altcineva n-o
va face.
– Nici m`car n-ai mers s` vezi locul?
– N-am avut timp [i, de fapt, nici nu e necesar. Dac` e un
loc potrivit pentru c`l`rie, sunt câ]iva ponei [i unde s`
locuiesc, e suficient pentru mine.
14 ISOBEL COOK

– Auzi, „nu e necesar!“ repet` Helen ridicându-[i privirea

exasperat` spre tavan. A[a faci \ntotdeauna: te repezi
nebune[te f`r` s`-]i pese c` nu mai e cale de \ntoarcere,
renun]i la un post bun [i te aventurezi \ntr-o utopie, doar
pentru c` ]i-e mil` de copiii aceia. {i mie mi-e mil` de ei,
tuturor ne este, dar... Pe tine nu te intereseaz` ceea ce este
cu adev`rat important.
– De exemplu?
– Dac` te-ai gândi s` te c`s`tore[ti...
– Ah...
Liz \[i \ntoarse capul \ntr-o parte, \nainte ca sora ei s`
ghiceasc` motivul pentru care privirea i se \ntunec` brusc.
Dac-ar [ti Helen de câte ori nu visase ea anul trecut la
c`s`torie!... Leon a fost cel pe care nu l-a interesat subiectul,
cel pu]in nu \n privin]a ei.
Helen, la rândul ei, \[i privi gânditoare sora mai mic`. Ea,
care era atât de pedant` \n ceea ce prive[te ]inuta sa, de
altminteri mereu impecabil`, privi exasperat` spre Liz:
mignon`, brunet`, ochi c`prui enormi care oglindeau
fiecare schimbare de expresie, gur` mic`, \ncânt`tor
conturat`, maxilar fin, p`r lung prins neglijent la spate,
pielea fin`, f`r` nici o urm` de fard. Purta o bluz`
[col`reasc` alb` din bumbac, blugi decolora]i, sandale din
cauciuc din care se vedeau picioarele bronzate.
– Nu pentru c` b`rba]ii n-ar fi atra[i de tine... Sunt,
\ntr-un fel... Probabil ochii t`i \i atrag; te fac s` pari de
[aptesprezece ani, nu de dou`zeci [i doi. Liz f`cu ochii mari
PLANUL LUI LIZ 15

[i-[i \ncre]i nasul mic, drept, cu o expresie zeflemitoare.

Dac` ai cunoa[te un b`rbat cumsecade... Doar ai ocazii.
– Da...
– Dar nu \ncerci, asta e! Uite, de exemplu Neville,
vecinul nostru. De când ai petrecut acea vacan]` cu noi, se
pare c` s-a \ndr`gostit de tine. Mereu m` sun` [i m`-ntreab`
de ce nu te invit \n weekend la noi. Atunci, când am fost to]i
\mpreun`, nu-[i putea lua ochii de la tine. Nu se poate s` nu
fi observat.
– Sigur c-am observat. De aceea nici n-am mai venit!
– Sigur, niciodat` nu faci ceea ce trebuie. Ai putea avea
un post de asistent` medical` bine pl`tit, o cas` frumoas` [i
pe Neville. De ce nu vrei s` te gânde[ti?
Liz se gândi pu]in la Neville, la p`rul lui castaniu
piept`nat \ntotdeauna \ngrijit [i la via]a lini[tit` [i anost` pe
care, f`r` \ndoial`, pl`nuia cu mintea lui ordonat` de
contabil s` i-o ofere [i-l \ndep`rt` imediat din perspectiva sa.
– }i-am mai spus, pur [i simplu nu te intereseaz`.
– Necazul cu tine este c` ai aceast` idee fix`: cas`toria.
Pentru c` tu ai un b`rbat atât de dr`gu] ca Allan lâng` tine,
acum \ncerci s` convingi pe toat` lumea de binefacerile
c`s`toriei. Dar, Dumnezeule, nu cu Neville!
– Ar fi un so] minunat pentru orice fat`.
– Pentru orice alt` fat`, râse Liz.
– Pur [i simplu nu te \n]eleg. Nu vei cunoa[te pe nimeni
\n acea pustietate. Am fost o dat` \n regiunea aceea [i,
crede-m`, parc` e cap`tul lumii; nimic altceva decât stânci,
talazuri sp`rgându-se \n nisipul negru, desi[uri...
16 ISOBEL COOK

– Poteci lini[tite pe care copiii s` se plimbe c`lare \n voie.

Se obi[nuise cu prevestirile sumbre prin care Helen
anun]a o catastrof` iminent` [i nici nu le mai lua \n seam`;
de fapt, era \nc` din copil`rie obi[nuit` cu atitudinea
protectoare a surorii ei mai mari. Probabil din cauz` c` \[i
pierduser` p`rin]ii când erau mici – Helen avea doar zece
ani, iar Liz era cu mult mai mic`.
Indiferent de ceea ce spunea Helen sau oricine altcineva,
Liz inten]iona s` nu rateze ocazia aceea unic` [i, chiar dac`
munca era nepl`tit`, cel pu]in \i aducea satisfac]ie. Un loc la
]ar` [i, \n acela[i timp, pe malul m`rii. Sim]ea deja \n n`ri
mirosul m`rii, parfumul florilor s`lbatice [i al ierbii. Va fi un
punct de \nceput [i pentru ea; \ntr-un fel, va fi o vacan]` [i,
chiar dac` lucrurile nu vor merge a[a cum \[i dore[te ea, cel
pu]in a \ncercat. |n definitiv, un an nu e o ve[nicie.
Liz redeveni atent` la drumul din fa]a sa [i, brusc, o
cople[i o senza]ie de izolare. Vândul desena modele \n nisip
[i \mpr`[tia spuma valurilor. Se hot`r\ s` fac` o pauz` ca s`
\noate \n golful singuratic. Acum, c` ajunsese deja pe
coast`, nu putea fi prea departe de destina]ie [i o baie \n
apa r`coroas` era tot ce-i trebuia. Soarele puternic \i va usca
[ortul [i c`ma[a cu care era \mbr`cat` [i care aveau s`
suplineasc` absen]a costumului de baie, a[a c` va ajunge la
destina]ie \ntr-o stare destul de prezentabil`.
– Nu dureaz` mult, amice! \[i asigur` ea calul,
mângâindu-l u[or pe gât [i verificând dac` se simte bine,
dup` care porni prin nisipul fierbinte.
PLANUL LUI LIZ 17

Când ajunse pe ]`rm, se l`s` \n voia valurilor, ademenit`

de jocul pic`turilor de ap`, r`sf`]at` de r`coarea lor [i cu
greu se hot`r\ s` renun]e la acest deliciu. Se plimb` pân` la
cap`tul golfului, \n briza m`rii, sperând ca hainele de pe ea
s` se usuce destul de repede, imaginându-[i figura \ngrozit`
a surorii ei la vederea scenei [i comentariul ei ironic: „Liz,
vei ajunge acolo ca un [obolan \necat!“
Brusc, o umbr` profilat` pe apa m`rii o anun]a c` nu e
singur` pe plaj`. Se-ntoarse uimit`, [i v`zu un tân`r bronzat
care-i arunc` un zâmbet scurt \nainte de a plonja \n valuri.
R`mase s` priveasc` silueta \nalt` a b`rbatului \mbr`cat cu
un tricou portocaliu [i un [ort decolorat, trecând repede
prin fa]a ei, spre un punct stâncos [i observ` c` acesta
ducea cu el un „kon-tiki“, o ambarca]ie mic` de pescuit. Nu
se vedea nici o alt` ma[in` \n afar` de a ei, a[a c` Liz trase
concluzia c` trebuie s` fi fost vreun fermier care coborâse
de pe dealul din apropiere.
Ciudat cum chipul lui, v`zut o frac]iune de secund`, i se
\ntip`ri \n minte: tr`s`turi puternice, p`r negru... dar mai
ales expresia aceea de vitalitate, debordând de via]`.
Desigur, \i re]inuse aten]ia pentru c` era o curiozitate,
având \n vedere ce pu]in populat` era acea zon`; era a[adar
normal ca orice \ntâlnire s` nu treac` neobservat`, mai ales
c` individul se-ntâmpla s` fie foarte atr`g`tor – verdict
nea[teptat pe care subcon[tientul ei \l formul`.
|l mai v`zu \nc` o dat`, a[teptând ca vântul s`-i pun` \n
mi[care barca [i \n cele din urm`, lansându-[i micul kon-tiki.
18 ISOBEL COOK

Str`inul continua s`-i atrag` aten]ia: lat \n umeri, ]inându-se

foarte drept, era categoric o imagine la care merita s`
prive[ti, fie numai pentru contrastul pe care pielea foarte
bronzat` [i portocaliul viu al c`m`[ii \l f`ceau cu albastrul
m`rii. |n acel moment [i el o v`zu [i-[i ridic` mâna, \ntr-un
gest de salut. Liz, jenat` de a fi fost surprins` privind atât de
deschis, r`spunse schi]ând [i ea la rândul s`u un salut, apoi
se-ntoarse repede, c`utând un punct solid de sprijin de
unde s` poat` s`ri pe o stânc`, scurtând astfel drumul
\napoi.
– Nu s`ri! auzi ea deodat`, \n timp ce tocmai \[i lua
avânt. A[teapt`-m`! strig` el din nou, gr`bindu-se spre ea. E
periculos s` traversezi pe acolo. Exist` un loc mai bun. Vin
acum s`-]i ar`t.
– Nu e nici o problem`! strig` Liz peste um`r, \ncercând
s-acopere vuietul unui talaz care se sp`rgea de stânc`.
– Nu \ncerca s` sari!
Liz se hot`r\ s`-i ignore sfatul. Ce era asta? O \ncercare de
a face \n mod original cuno[tin]` cu ea? Dac` vroia s-o mai
vad`, putea foarte bine s-a[tepte pe stânci, vizavi. Cât
despre pericolul de a s`ri peste acea sp`rtur` \n stânci... e
adev`rat, nu era prea \ngust`, dar nici imposibil de s`rit.
Aproape c` necunoscutul o ajunsese, când Liz, dup` ce
a[teptase ca vântul s` spulbere trena de spum` a ultimului
val spart, \[i lu` avânt, considerând c` e momentul potrivit
s` sar` pe stânca din fa]`. Se-ntâmpl`, \ns`, s`-[i piard`
echilibrul la aterizare [i, de[i-ncerc` s` se aga]e de ceva,
PLANUL LUI LIZ 19

c`zu pe stânca de dedesubt; \[i d`du seama c` se lovise la

cap de unul din col]urile ascu]ite ale acesteia [i \n aceea[i
clip`, un zid de ap` rostogolindu-se amenin]`tor spre ea
explod` \ntr-o miriad` de schije de spum`, târând-o \ntr-un
vârtej [i f`când-o s` se rostogoleasc`, neputincioas`, ca o
p`pu[` de cârp`. |ncerc` din r`sputeri s` se lupte cu valul
[i s` ias` la suprafa]`; reu[i \n cele din urm`, aproape
sufocându-se, ca imediat un alt val s-o târasc` nemilos
afundând-o din ce \n ce mai adânc. Nu mai avu putere [i
ced` – era mai u[or s` se lase purtat` repede, tot mai
repede, de-a lungul unui tunel \ntunecat unde, \n scurt
timp, n-a mai fost nimic, decât un h`u imens.
|[i reveni cu greu, vag con[tient` c` se afl` \ntr-un loc
umbrit. Auzea pic`turile de ap` scurgându-se pe pere]ii
\ncrusta]i cu ferigi ai unei grote. Care grot`? {i cine era
b`rbatul \ngenuncheat lâng` ea care o privea atent [i pe a
c`rui fa]` ap`ru o expresie de u[urare \n momentul \n care
deschise ochii?
– Ce s-a \ntâmplat?
– Ai alunecat pe stânc`, ai c`zut, apoi un val uria[ te-a
aruncat \n mare. Credeam c` nu voi mai ajunge niciodat` la
tine.
– Aha...
Deocamdat`, se sim]ea \n siguran]` [i era mul]umit`. Nu
era \nc` pe deplin con[tient` [i explica]ia lui \i era de-ajuns.
Pe de alt` parte, mintea ei se \nc`p`]âna s` g`seasc`
am`nunte [i puncte de sprijin, dar totul era \nc` prea
\nce]o[at. |ncerc` s` se ridice, dar \n clipa aceea figura lui
20 ISOBEL COOK

deveni neclar` [i Liz se pr`bu[i din nou \n bra]ele str`inului.

Uimit`, \[i duse mâna la frunte, dar el i-o \ndep`rt` repede.
– Hei, nu atinge! Doar nu vrei s`-ncepi s` sângerezi iar!
|n mintea ei, totul devenea din ce \n ce mai confuz. Ce
s` nu ating`? P`rea un bandaj. |ncerca s` pun` frânturi de
imagini cap la cap, dar \i era greu s` se concentreze.
– Nu \n]eleg.
– Nici nu-ncerca. Te-ai lovit la cap când ai c`zut; nu e
foarte grav, dar ai sângerat mult! E riscant s` sari de acolo;
stâncile sunt foarte alunecoase. Apoi, a mai fost [i valul
acela mare care te-a târât... credeam c` nu voi reu[i s-ajung
la tine. Am urlat, am \ncercat s` te avertizez s` nu sari, dar
probabil nu m-ai auzit din cauza vântului.
Pentru prima dat` \n via]`, Liz ascunse adev`rul,
nerecunoscând c`-[i imaginase c` individul n-avea alt`
inten]ie decât s` fac` o cuno[tin]` ocazional` cu o fat` pe plaj`.
– Acum te sim]i bine?
– Da, sigur!
Pentru a-i dovedi, se for]` s` se ridice \n pozi]ie [ezând [i
se trezi privindu-l drept \n fa]` pe b`rbatul care st`tea \nc`
\n genunchi lâng` ea. R`mase câteva clipe uimit` \n fa]a
ochilor lui c`prui extrem de lumino[i, apoi, stânjenit` \n
mod inexplicabil, \[i \ntoarse privirea.
– |mi amintesc, acum! Valul acela uria[... m-a \nghi]it pur
[i simplu, f`r` s` pot face nimic. Probabil ai \notat pân` la
mine [i m-ai salvat. |]i...
– S-a \ntâmplat s` fiu la momentul [i la locul potrivit,
spuse el, oprind-o de a-i mul]umi. Din fericire...
PLANUL LUI LIZ 21

Liz \[i aminti acele clipe de groaz` tr`ite [i-[i d`du seama
c` fusese la un pas de a-[i pierde via]a, indiferent de cum
\ncerca el s`-[i minimalizeze fapta. |i datora via]a, dar nu
g`sea cuvintele potrivite s`-i mul]umeasc`. Va mai \ncerca o
dat`, \ns` f`r` s`-l priveasc`; expresia din ochii lui o tulbura
\n mod inexplicabil.
– Cred c`-]i datorez...
– S` nu mai discut`m despre asta. Nume[te-o mai bine
un bun antrenament. Avem o mul]ime de cazuri \n plin
sezon, dar acum e cam devreme; tu ai fost primul caz.
Liz \[i amintea vag c` trecuse de o cl`dire mic` venind
spre plaj` – probabil Centrul de Salvamari. Iar el, \nsemna
c` este membru al echipei de salvamari, ceea ce explica [i
statura lui atletic`.
– Aceea de sub copaci e ma[ina ta? Crezi c` po]i ajunge
pân` acolo?
– Sigur, acum pot merge f`r` efort.
Se ridic` repede \n picioare, dar imediat pere]ii grotei
\ncepur` s` se mi[te \n mod alarmant, astfel \ncât trebui s`
se sprijine de suprafa]a lor umed`, acoperit` de mu[chi.
– V`d; va trebui s` apelezi la un mod de deplasare mai
rapid [i mai sigur.
|nainte de a-[i da bine seama ce se \ntâmpl`, Liz sim]i
cum bra]ele lui puternice o ridic`. Era atât de surprins`,
\ncât nu putu spune nimic. Oricum, n-ar fi avut nici un fel
de importan]` dac-ar fi protestat, pentru c` individul p`rea
22 ISOBEL COOK

neab`tut de la hot`rârea luat`. Cu o delicate]e deosebit`, o

purta \n bra]e f`r` nici un efort, l`sând chiar impresia c`-i
face pl`cere.
– Cum te cheam`? \ntreb` el zâmbind, surprinzând-o
privindu-l curioas`.
– Elizabeth, dar mi se spune Liz.
– Bun. Eu sunt Peter – Peter Farraday.
Când ajunser` \n dreptul ma[inii, o a[ez` u[or pe iarb`,
la umbra copacilor.
– M` simt bine, acum. Mul]umesc pentru tot. Bietul Red,
cred c` nu mai sper` s` m` vad`. Brusc, avu un fior
gândindu-se c` s-ar fi putut chiar \ntâmpla acest lucru.
Bine... cred c-ar trebui s` plec, acum.
– Stai pu]in... Geamantane, calul \n remorc`... mai ai
mult de mers ast`zi?
– Nu chiar.
– {tii bine c` nu po]i conduce \nc`. Mai bine las`-m` s`
te conduc la mine acas`, po]i s` te schimbi cu haine uscate,
s`-]i schimbi bandajul... Doar nu e[ti chiar atât de gr`bit`.
Trebuie s-anun]i pe cineva c` \ntârzii?
– Nu.
– Bine, atunci, vino cu mine.
Din nou, orice \ncercare din partea ei de a i se \mpotrivi
p`ru o pierdere inutil` de timp. Urcar` amândoi \n ma[in`
[i imediat ap`rur` [i doi câini – câinii lui care \l \nso]iser` la
plaj` [i care se instalar` imediat pe bancheta din spate
printre cutii [i harna[amente.
PLANUL LUI LIZ 23

Drumul [erpuia urcând \n pant` abrupt` dealurile

acoperite de vegeta]ie. Aproape ascuns` de ferigile uria[e, o
poart` purta o pl`cu]` pe care era inscrip]ionat cu litere
[terse „Ferma Arundel“ [i o alta mai nou` pe care scria
„Vânatul interzis“. Intrar` cu ma[ina [i, la mic` distan]`,
Peter cobor\ \nc` de dou` ori pentru a mai deschide dou`
por]i al`turi de care t`bli]ele fixate \n trunchiurile copacilor
anun]au: „Interzis a se face foc. Accesul interzis. Drum
particular“.
– E proprietatea ta?
– Da.
– Ai pus o mul]ime de afi[e [i-ai ar`tat clar ce vrei. Dar
aici, la ]ar`, e un loc atât de lini[tit, \ncât nu cred... adic`...
ai \ntr-adev`r nevoie de ele?
– Da, am nevoie de ele.
O anumit` \ncordare a b`rbiei lui o avertiz` pe Liz c` e
mai bine s` nu continue subiectul.
– Cred c` se vede la dep`rtare de mile de aici, din vârful
dealului!
– E una dintre cele mai frumoase perspective, \ncuviin]`
el, fa]a luminându-i-se deodat` de pl`cere. Cuprinzi
\ntregul golf cu privirea. Gata, am ajuns.
Frân` \n fa]a unor trepte de lemn tocite care duceau spre
o verand` \ntinzându-se pe toat` lungimea casei vechi \n stil
colonial.
– Te sim]i bine? o \ntreb` el, privind-o cu aten]ie, dup`
ce cobor\ [i-i deschise [i ei portiera, invitând-o s` coboare.
24 ISOBEL COOK

– Da, sigur. Persisten]a acelei ame]eli era \ngrozitor de

sup`r`toare, \ns` \n nici un caz n-ar fi recunoscut; \[i adun`
toat` puterea [i urc` treptele \n pas cu el.
O invit` \ntr-un living spa]ios cu fotolii confortabile [i o
canapea veche, masiv`, acoperit` cu o cuvertur` cu motive
florale \n culori vii, proaspete. Buchetul enorm de flori
aranjat \n vaza de pe o m`su]` joas` era indiciul clar al unei
prezen]e feminine. |n mod absurd, Liz sim]i o oarecare
dezam`gire; nici ea nu [tia de ce, poate din scuz` c` era
singur când \l \ntâlnise, presupusese c` e nec`s`torit.
– Hei, Kate, e[ti pe aici? strig` el, aplecându-se deasupra
unei ferestre larg deschise. N-are nici un rost s` mai \ncerc...
De când s-a apucat de gr`din`rit, nu se mai dezlipe[te de
parcela din vale; st` acolo ore \n [ir. |n orice caz, [tiu ce-]i
trebuie. Merse la barul din col]ul camerei [i turn` pu]in
coniac \ntr-un pahar pe care apoi \l \ntinse spre ea.
– Chiar trebuie?
Se strâmb`, dar \l ascult`; câteva clipe mai târziu, trebui
s` recunoasc` \n sinea ei c` Peter avusese dreptate: sângele
i se pusese deja \n mi[care, alungând ultimele r`m`[i]e ale
sl`biciunii. Ridicându-se s` a[eze paharul pe policioara
c`minului, r`mase privind uluit` imaginea ei reflectat` \n
oglind`: un bandaj ud, portocaliu – f`cut dintr-o fâ[ie din
c`ma[a lui Peter – p`tat de sânge, unghiile rupte, hainele
ude pline de nisip negru... Spera din tot sufletul ca acea
Kate s` nu-[i fac` apari]ia \nainte ca ea s` poat` fugi cumva
din cas`.
PLANUL LUI LIZ 25

– Geanta ta de voiaj este \n camera de al`turi, spuse el

parc` i-ar fi citit gândurile. Baia e la cap`tul coridorului;
po]i s` faci un du[ – te vei sim]i mult revigorat`. Kate nu
m-ar ierta niciodat` dac` te-a[ l`sa s` pleci a[a, continu` el,
v`zând-o c` ezit` stânjenit`.
La auzul acelui nume, Liz se hot`r\ imediat [i, dup` pu]in
timp, \n salon reveni o fat` zvelt`, delicat`, mignon`, cu
ochi c`prui enormi, tenul bronzat, p`rul \nc` umed
piept`nat \ngrijit [i l`sat liber pe umeri, \mbr`cat` cu o
c`ma[` crem din m`tase [i blugi decolora]i, haine al c`ror
atribut esen]ial consta \n faptul c` erau uscate.
– A[a e mai bine?
– Mai bine? Este... t`cu, amuzat [i surprins, cu o privire
str`lucind de admira]ie.
– ... cu totul altceva?
– Un mic am`nunt... Se duse la o cutiu]` de pe c`min [i
lu` un plasture mic pe care i-l lipi cu degete \ndemânatice
pe frunte, unde se mai vedea \nc` o mic` t`ietur`. Am f`cut
cafea.
Liz lu` cea[ca pe care i-o \ntinse [i se duse s` se a[eze
lâng` fereatr`. Se-ntreba ce-ar spune Kate dac-ar veni \n acel
moment [i [i-ar g`si so]ul la cafea cu o necunoscut`; dar,
probabil c` pentru cei ce locuiau \n zona aceea de coast`
periculoas`, nu era ceva neobi[nuit s` fie adu[i acas` la ei
diver[i accidenta]i.
– De-aici se vede pân` \n golf. Sus, pe stânci, este un
punct de supraveghere al salvamarilor.
26 ISOBEL COOK

– Un loc grozav! {i pentru pescuit, ad`ug` el, venind

lâng` ea.
– Pescuit! Brusc, \[i aduse aminte c`, de fapt, asta f`cea
Peter \n mica lui barc`. Sper c` nu ]i-am stricat programul.
– Nu... De obicei las undi]ele câteva ore [i-apoi merg s`
v`d rezultatul. Mergi departe?
– Ah, nici nu-]i imaginezi...
– Poveste[te-mi.
– Am cump`rat o proprietate – nu poate fi prea departe
de aici. Inten]ionez s` \nfiin]ez o [coal` de echita]ie pentru
copii.
– Echita]ie? Nu cumva e vorba despre Rangiwahia?
\ntreb` el pe un ton t`ios.
– Ba da! Eu sunt proprietara.
Peter nu p`rea deloc impresionat, ci mai degrab`
surprins [i, brusc, circumspect.
– Ai spus c-ai cump`rat-o?
– Da... Ce-i r`u \n faptul c` \nfiin]ez o [coal` de echita]ie?
– Nimic... deocamdat`.
Liz hot`r\ s`-i ignore atitudinea. |n definitiv, nu-l privea
deloc ce face ea cu banii.
– Nu mi-a venit s` cred, \ncepu ea s` povesteasc`, plin`
de entuziasm. Doream de mult timp s` fac ceva asem`n`tor,
dar pur [i simplu n-aveam destui bani... propriet`]ile sunt
mult prea scumpe, cu mult peste ceea ce-mi puteam
permite. Apoi, s-a \ntâmplat ceva minunat: am primit o
mo[tenire, nu mare, dar suficient... Din clipa \n care am
PLANUL LUI LIZ 27

v`zut anun]ul \n ziar, am [tiut c` este exact ceea ce c`utam.

Scria: patruzeci de acri de p`mânt, iarb`, o cas`... asta
\nseamn` c` am unde s` locuiesc... dependin]e... adic` voi
avea unde s` ]in harna[amentele, chiar [i doi ponei. Acesta
va fi doar \nceputul. Arunc` o privire spre el, dar nu v`zu
decât dezaprobare pe chipul lui.
– N-ai v`zut locul \nainte de a-l cump`ra?
– Nu! sim]ea c` nu mai suport` atitudinea lui
descurajatoare. E[ti la fel de r`u ca Helen!
– Da? {i cine-i Helen?
– Sora mea; tot a[a vorbe[te [i ea, ca s`-mi strice toat`
pl`cerea. S-ar spune c` \nfiin]area unui centru de echita]ie
pentru copii ar fi cel mai \ngrozitor lucru. Dar voi reu[i [i
dac` Rangiwahia este a[a cum sper...
– Vei vedea curând, spuse el calm, privirea lui c`p`tând
o expresie de nep`truns. Fumezi?
– Nu acum, mul]umesc. Trebuie s` plec. Abia a[tept
s-o v`d.
– Te deranjeaz` dac`-mi aprind o ]igar`?
– Sigur c` nu.
– Te duc eu acolo.
– Nu, te rog. Acum m` simt bine. Nu e nevoie...
– Totu[i, te duc. Ai primit deja o lovitur` ast`zi.
Liz nu \n]elese bine ce \nsemnau aceste cuvinte, dar
oricum, o nelini[teau.
– E departe?
– Deloc; dup` deal.
28 ISOBEL COOK

A[adar, acest b`rbat imprevizibil care o deranja [i o

atr`gea \n acela[i timp, avea s` fie vecinul ei cel mai apropiat.
– Crezi c-am putea pleca acum?
N-ar fi vrut ca so]ia lui s` vin` tocmai acum [i s-o
g`seasc` acolo, ar trebui s` dea explica]ii [i, oricum,
accidentul se-ntâmplase din cauza neaten]iei ei. |n plus, era
curioas` s`-[i vad` cât mai repede proprietatea.
– Bine! S` mergem.
– N-ar trebui s` sp`l ce[tile?
– Nu-]i face griji! Le spal` Kate când vine.
Liz ie[i, bucuroas` c` nu fusese nevoit` s-o \ntâlneasc`
pe Kate. Ei, de exemplu, dac-ar fi fost so]ia lui, nu i-ar fi
f`cut mare pl`cere s` g`seasc`... se opri, intrigat` de direc]ia
\n care gândul ei r`t`cise pentru o clip`.
– Bine, dar cum te vei \ntoarce?
– Este aproape, dac` [tii scurt`turile.
– Cre[ti oi, aici?
– La Arundel? Da. P`rin]ii mei au de asemenea o ferm`
de oi, undeva mai departe, pe coast`. Acolo am crescut. La
\nceput, mi-a fost greu când am venit aici – totul era
aproape numai buruieni [i tufi[uri. |ncet-\ncet, am defri[at
zona, cu excep]ia v`ilor dintre dealuri.
– Lucrezi singur?
– Am cu mine câ]iva b`ie]i care m-ajut`. Uite-l pe unul
din ei! indic` el \n dep`rtare spre un motociclist care
cobora dealul \n vitez` mare. Lui Wayne \i place s` mearg`
pe motociclet`, dar Tim e ca mine – prefer` s` mearg`
PLANUL LUI LIZ 29

c`lare; cred c` e ceva ce \n]elegi foarte bine... Apoi,

aruncând o privire \n oglinda retrovizoare: calul t`u
particip` la concursuri?
– Ah, a câ[tigat o mul]ime de premii. Fa]a ei str`lucea de
pl`cere, ca de fiecare dat` când vorbea despre Red. O dat`
a câ[tigat cea mai mare distinc]ie la un concurs de c`l`rie.
Nu m-am sim]it niciodat` atât de mândr` ca atunci. Numai
c`... \n ultimele dou` sezoane l-am cam neglijat. Era destul
de greu s` locuiesc cu el \n ora[; trebuia s`-l duc la p`scut
la distan]` de câteva mile, \n suburbie [i-n ultimul timp am
avut un program foarte \nc`rcat la spital... Vocea \i deveni
[ov`itoare; de fapt, adev`rul era altul: din cauza lui Leon,
renun]ase la activit`]ile \n aer liber, de[i o pasionau. Dar el
n-avea timp pentru cai [i c`l`rit, iar ea renun]ase la pl`cerile
ei pentru el. Abia a[tept s-o instalez pe Red \n acela[i loc \n
care locuiesc [i eu, nu s`-l am la dou`zeci de mile dep`rtare
de cas`! Când trecur` de ultima poart`, \[i d`du seama c`
p`r`sise Arundel [i, din [oseaua principal`, se-ndreptau
spre o deschiz`tur` \ntr-un gard lung de hotar alc`tuit din
pini. Doar nu e Rangiwahia...
– Ba da, [tii bine c` da...
Poarta din sârm` ghimpat` [i bambus z`cea trântit` \n
iarba \nalt` de la intrare.
– Nu se poate... adic`... nu m-am a[teptat s` fie a[a!
 Capitolul 2

Peter Farraday nu r`spunse, iar Liz privea consternat`

padocul denivelat, neamenajat, pe care mergeau. |n fa]` se
vedea o cas` din lemn cu acoperi[ ro[u, care necesita
vopsire [i repara]ii urgente [i, dup` ce parcurser` o alee
m`rginit` de trandafiri [i arbu[ti crescu]i neglijent \n toate
direc]iile, imaginea deveni [i mai dezolant`. Paji[tea din
jurul cl`dirilor fusese tuns` recent, dar casa, v`zut` de
aproape, era o priveli[te dezolant`: vopseaua de pe pere]i
era scorojit`, iar treptele de la intrarea principal` p`reau pe
punctul de a se dezintegra, roase de putregai. La mic`
distan]`, pe alee, era un [opron enorm gol, cu u[ile
deschise larg, atârnând \n balamale – probabil grajdul
men]ionat \n anun].
– Priveli[tea este totu[i fantastic`, \ncerc` Liz s` se aga]e
de singurul aspect care era conform a[tept`rilor ei. Aproape
la fel de frumoas` ca aceea care se vede de la tine... se opri,
PLANUL LUI LIZ 31

pentru a mai face vreo compara]ie \ntre ferma lui de o mie

de acri [i proprietatea ei \n paragin`. {i... mai este un
avantaj: o mul]ime de iarb` peste tot...
– |ntotdeauna e a[a \n aceast` perioad` a anului.
– Dar grajdurile? \[i punea abia acum aceast` \ntrebare,
de[i ar fi trebuit s` se gândeasc` de la bun \nceput.
– Care grajduri?
Da, \[i d`du seama c` Peter avea dreptate. Pe por]iuni
mici, gardul de \mprejmuire era intact, dar \n cea mai mare
parte stâlpii erau c`zu]i [i rugini]i, cu sârmele desprinse,
astfel \ncât orice turme de oi puteau intra [i ie[i \n voie.
Probabil de aceea [i poarta de la intrare fusese l`sat` trântit`
la p`mânt – \nchis` sau deschis`, era oricum acela[i lucru.
– Caii... parc` i-am z`rind p`scând \n spatele [opronului,
\ncerc` ea s` se aga]e de ultima speran]`.
Peter \i arunc` o privire sardonic`, f`când-o s` regrete c`
i-a \ng`duit s-o \nso]easc`. Liz cobor\ rapid din ma[in` [i
porni hot`rât` de-a lungul aleii, croindu-[i drum printre
tufele ce se ag`]au de ea, \ncâlcite [i spinoase. Se a[tepta
deja la ce era mai r`u, dar tocmai de aceea vroia s` treac` de
momentul confrunt`rii cât mai repede. De[i neinvitat, Peter
o ajunse din urm`, mergând acum al`turi de ea. Trecur` de
[opronul gol care ad`postea doar câteva hamuri plesnite [i
putrede [i un sac plin rezemat undeva, \ntr-un col], iar \n
spatele lui, \ntr-adev`r, p`[teau doi ponei. Dintr-o privire,
Liz \[i d`du seama c` erau b`trâni. Unul din ei, cel pestri],
obi[nuit s` primeasc` pâine [i morcovi, se apropie de ea,
32 ISOBEL COOK

[chiop`tând dar plin de speran]`. Liz \i examin` copita,

pip`ind umfl`tura tare de pe pinten.
– Nu cred c` se mai poate face ceva, spuse Peter. De
acum, infirmitatea lui e permanent`.
Avea dreptate, ca \ntotdeauna. Oftând, Liz se-ntoarse
spre cel`lalt ponei, cel murg, care venea deja \n trap spre
ea. Cum [i acesta avea un defect – o zvâcnire \napoi,
\nsemna c` amândoi caii erau inutilizabili.
– Nu prea corespunde a[tept`rilor, nu-i a[a?
Se p`rea c` nimic nu poate fi ascuns privirii lui
cercet`toare.
– Nu prea.
– Am \ncercat s` te previn.
Liz nu r`spunse; se gândi, enervat`, c` Peter p`rea s`-[i
fi f`cut un obicei \n a avertiza asupra pericolelor, f`r` nici
un succes \ns`. Hot`rât lucru, era o zi \n care [ansa nu-i
surâdea deloc.
– Se poate renova. M` duc s`-]i aduc calul; cred c` s-a
s`turat s`racul, de stat \n remorc`. Poate sta \mpreun` cu
poneii?
– Da, sigur.
Oricum, nu mai avea nici un fel de importan]` dup` tot
ce i se \ntâmplase \n ziua aceea.
Eliberat din captivitate, Red \ncepu s` cerceteze imediat
teritoriul, iar Liz, privind \ntr-o doar` spre un [opron mare,
nu departe de cas`, porni \ntr-acolo, \mpins` de curiozitate.
Spre surprinderea ei, când Peter deschise u[a, v`zu o
PLANUL LUI LIZ 33

\nc`pere spa]ioas` [i \nalt`, cu o mas` lung` sub o fereastr`;

pe mas`, un telefon. Desigur, n-a fost nici o surpriz` s`
constate c` linia era decuplat`, dar cl`direa, cel pu]in, p`rea
o construc]ie mai recent` [i mai solid`.
– M` \ntreb la ce-o fi servit ini]ial... spuse ea, trecând \n
revist` din nou fiecare `manunt.
– Primii proprietari aveau o ferm` de p`s`ri; aici era
clocitoarea.
„Clocitoarea!“ Liz avu un moment ce friza isteria, dar o
voce necunoscut` o temper`.
– Bun` ziua! |mi pare r`u c` n-am auzit ma[ina, altfel a[
fi ie[it s` v` \ntâmpin. O femeie \nalt`, cu tr`s`turi cam
col]uroase, de vârst` mijlocie, st`tea \n pragul u[ii; p`rul ei
sur, sinuos, era ca un nimb luminos \n jurul capului. Ne
\ntrebam, Stan [i cu mine, dac` ve]i ajunge aici \nainte de a
se \nsera, spuse ea cu un zâmbet larg.
– Da, iat`-m`. Dumneavoastr` sunte]i...
– Familia Evelyn [i Stan Gallagher. Luna trecut`, când am
auzit c` ferma e nelocuit`, ne-am mutat aici. Dar casa e foarte
spa]ioas` [i e loc pentru to]i. Intra]i. Merg s`-l chem pe Stan.
Nu a mai fost necesar, pentru c` imediat, un b`rbat
robust de aproximativ [aizeci de ani, veni spre ei [i d`du
mâna cu Liz.
– Ne-am gândit s` c`ut`m de lucru, ceva mai u[or \n
aceast` regiune, explic` femeia cu o u[oar` nelini[te. Am
putea s` mai r`mânem un timp? Desigur, am pl`ti chiria
corespunz`toare.
34 ISOBEL COOK

– Evvie g`te[te grozav! spuse so]ul ei, zâmbind timid.

– Iar el se pricepe la orice repara]ie.
– Nu v`d de ce nu s-ar putea. Sunte]i amândoi bineveni]i s`
r`mâne]i un timp. |nc` nu sunt sigur` ce planuri de viitor am.
– Este foarte bine pentru noi, spuse Evelyn u[urat`.
Acum, s` intr`m, ca s` vede]i casa. Nici noi nu suntem aici
de mult timp, dar acum, dac` r`mânem, vom renova pu]in
camerele. Stan se pricepe la zugr`vit [i la tapetat [i se pare
c` de asta e nevoie aici \n primul rând. Peter, vii [i tu cu noi?
– Mul]umesc, doamn` Gallagher, dar trebuie s` plec. Liz,
culc`-te devreme. Mâine vei avea tot timpul s` te gânde[ti la
ceea ce ai de f`cut. {i, dac` apare ceva \n neregul`... ceva,
oricât de ne\nsemnat... o durere de cap, o ame]eal`, orice...
sun`-m` la Arundel [i vin imediat cu doctorul. Liz a c`zut de
pe stânc` azi, le explic` el celor doi.
– Nu-]i face griji, o vom supraveghea.
– Atunci, plec. La revedere.
– A[teapt` pu]in, strig` Liz, pornind imediat pentru a-l
ajunge din urm`. Vroiam s`-]i mul]umesc pentru tot. {i, te
rog, cere scuze din partea mea so]iei tale pentru nisipul pe
care l-am l`sat pe covor.
– Cui? So]iei mele? Ah, te referi la Kate! Ei, nu prea e de
vârsta mea... firesc pentru o m`tu[`, nu crezi? S`-]i spun
ceva, Liz: când voi g`si fata potrivit`, vei fi prima care vei afla.
Liz se-ntoarse, r`v`[it` de gânduri [i emo]ii; nu [tia ce s`
mai cread` despre el. |n plus, o \nnebunea ideea c`-i era
atât de \ndatorat`.
PLANUL LUI LIZ 35

– Am auzit f`r` s` vreau, spuse Evelyn, venind spre ea.

Kate e o rud` a lui Peter Farraday [i face menajul pentru el
[i cei doi b`ie]i care lucreaz` la ferm`. Se pare c` nu vor mai
avea nevoie de ea mult` vreme, dup` cum se vorbe[te pe
aici. Stan [i cu mine am locuit \n acest district cu câ]iva ani
\nainte, iar pe vremea aceea Peter era \ndr`gostit de o fat`
de aici, Beryl... Beryl Manning, se nume[te acum. Pe atunci,
tr`iau p`rin]ii ei [i aveau o ferm` imens` nu departe de aici.
Apoi, brusc, a fost o ne\n]elegere... Nimeni nu a [tiut exact
despre ce-a fost vorba, dar Beryl a fugit \n Queensland [i
dup` un timp am auzit c` s-a c`s`torit cu un cresc`tor de
vite de acolo, un v`duv cu un fiu, un tân`r pe nume Darryl
pe care ea \l iube[te ca pe propriul ei fiu. Beryl s-a \ntors aici
doar pentru o vizit`, dar a r`mas de câteva luni; locuie[te cu
Darryl [i cu m`tu[a ei Olga la vechea ferm`. Acum, c` Beryl
e liber`...
– Liber`? Liz nu se putu ab]ine s` nu-ntrebe, de[i [tia c`
\ncurajeaz` bârfa.
– Ah, nu ]i-am spus c` so]ul ei a murit acum câteva luni
din cauza unui stop cardiac. Era mult mai \n vârst` decât ea.
|n orice caz, nu are probleme financiare. Se spune c` so]ul
ei era extrem de bogat [i, de fapt, [i ea avea o situa]ie
material` foarte bun`, chiar \nainte de a se c`s`tori cu el.
Nu are nici un fel de probleme nici \n privin]a propriet`]ii.
Administratorul care a avut grij` de ferm` de când au murit
p`rin]ii ei a plecat acum o lun`, dar ea a chemat un altul din
Australia, care locuie[te acum tot la ferm`. Când s-a \ntors
36 ISOBEL COOK

aici, Beryl ar`ta superb, ca-ntotdeauna; \ntotdeauna am

considerat-o cea mai frumoas` fat` pe care am v`zut-o
vreodat`. Am z`rit-o zilele trecute [i este exact a[a cum o
[tiam; nu mai este tân`r`, dar pare tân`r` [i asta conteaz`.
Nu e tipul de femeie pe care un b`rbat s-o uite u[or. Nu [tiu
ce-a adus-o \n col]ul acesta de lume, dar o femeie ca ea
putea tr`i \n orice capital` european`. Sau ce o re]ine aici.
|ntotdeauna spunea c` ur`[te via]a la ]ar` [i totu[i, acum se
pare c` n-are nici o inten]ie de a pleca.
– Poate are prietene aici?
– N-o intereseaz` prietenele [i to]i b`rba]ii pe care-i
cuno[tea aici sunt \nsura]i acum... cu excep]ia lui Peter. Eh,
ea \ntotdeauna \[i atinge scopul... |n sfâr[it, treaba ei. {tii,
continu` ea dup` o scurt` pauz`, v`zându-l pe Peter cum te
prive[te direct \n ochi, nu-]i vine s` crezi ce s-a \ntâmplat cu
pu]in timp \n urm` \ntre el [i fostul proprietar al acestui loc.
Nou` ne-au povestit p`rin]ii lui Lance Pritchard.
– Veni]i \n cas`, le propuse Stan, venindu-le \n
\ntâmpinare, ca apoi s` intre to]i trei \n livingul s`r`c`cios
mobilat. Ceea ce se vede de la fereastr` compenseaz` multe
din inconvenientele de aici.
|ntr-adev`r, când Stan ridic` pu]in draperia uzat` din
catifea, marea, dealurile acoperite de arbu[ti [i golfurile
\ndep`rtate se \nf`]i[ar` vederii \ntr-o panoram` superb`. {i
totu[i, lui Liz \i era greu s` se concentreze asupra a tot ce o
\nconjura; gândurile ei continuau s` graviteze \n jurul lui
Peter: \nc` nec`s`torit, dar nu avea s` mai continue mult a[a
PLANUL LUI LIZ 37

– se pare c`-[i g`sise deja „fata potrivit`“, cu toate c`

nu-n]elegea ce-o deranja pe ea atât de mult. {i mai era ceva
ce o descuraja: ce-nsemna acea ne\n]elegere dintre Peter
Farraday [i proprietarul anterior al acelei ferme,
ne\n]elegere de care amintise Evelyn? |ncet-\ncet, deveni
con[tient` de vocea prietenoas` a acesteia, \ncercând s-o
familiarizeze cu atmosfera casei.
– Aici e buc`t`ria... uite ce mare e... [i aragazul care e
\nc` bun, de[i e un model mai vechi. Stan spune c`, dac`
mai r`mânem câtva timp aici, va monta o masc` la chiuvet`.
Aici sunt dormitoarele...
|nc`perile erau spa]ioase [i curate, de[i totul – de la
linoleumul ieftin [i uzat care acoperea podelele, pân` la
comode [i paturi – trebuia renovat.
– De afar`, pare mai r`u decât e cu adev`rat \n interior;
nu e chiar atât de \ngrozitor, nu-i a[a?
– Nu, r`spunse Liz pe gânduri.
|ngrozitor era ceea ce se petrecea \n universul ei interior
atâta timp cât nu \ntrevedea nici o porti]` de ie[ire din
\ncurc`tura \n care intrase cu proprietatea. {i totu[i, nu
vroia s` se dea b`tut`... cel pu]in nu de la \nceput, nu
\nainte de a fi \ncercat tot ce era posibil.
– Cât ar costa s` \nlocuiesc gardul? \ntreb` ea pu]in mai
târziu, \n timpul cinei.
– Cât ar costa? P`i... ar trebui s` apelezi la un
constructor, r`spunse Stan, \ncercând s` evalueze situa]ia
cât mai bine. Dar, fii atent`: gardul de delimitare a
38 ISOBEL COOK

propriet`]ii mai poate rezista un an sau doi, iar celelalte ar

putea fi reparate. Inten]ionai s` cre[ti animale?
– M` gândeam la ponei... aproximativ cincisprezece. M`
gândeam la un fel de [coal` de c`l`rie.
– |n]eleg... Ei bine, pentru cai nu e nevoie de atâtea
]arcuri ca pentru oi, de exemplu. Cred c` s-ar putea rezolva
cu o mie de dolari.
O mie de dolari! La fel de bine ar putea fi [i zece mii.
Pentru ea ar fi acela[i lucru, din moment ce nu dispunea de
aceast` sum`.
– Inten]ionezi s` \ncepi repara]iile [i amenajarea
imediat?
– Nu... m` gândeam a[a... {ti]i, am \n]eles de la avocat c`
proprietarul dinaintea mea avusese cam acelea[i planuri...
adic` tot o [coal` de c`l`rie. Cu toate acestea, v`d c` nu
exist` nici un echipament care s` poat` fi folosit, nici un fel
de ]arcuri, n-au r`mas decât doi ponei infirmi... Ce s-a
\ntâmplat? S-a r`zgândit?
– A fost nevoit s` se r`zgândeasc`. Ar fi stat mai mult,
dar... \ncepu Evelyn, apoi f`cu o scurt` pauz` când so]ul ei
\i arunc` o privire de avertizare. {tii, nu era genul de om
care s` stea la ]ar`. Noi am discutat cu el o singur` dat`,
când tocmai pleca, dar era clar c` nu-l interesa o astfel de
via]`. Se pare c` tat`l s`u \l trimisese aici, sperând c` Lance
va reu[i s` porneasc` aceast` afacere, dar s-a dovedit a fi o
pierdere de bani [i de timp. {i-a petrecut aici o vacan]`
\mpreun` cu prietenii [i asta a fost tot! Cred c` la \nceput a
PLANUL LUI LIZ 39

avut o oarecare sum` de bani, un minimum de echipament,

câ]iva cai... dar l-a atât s-a redus totul; nici m`car nu s-a
deranjat s` repare gardul.
– Nici n-ar fi fost \n stare, dup` p`rerea mea.
Privirea semnificativ` a lui Stan puse cap`t discu]iei.
Terminar` de b`ut ceaiul [i se retraser` to]i trei \n
camerele lor pentru a se preg`ti de culcare.
Liz \[i despachet` lucrurile [i-ncerc` s` citeasc` pu]in
\nainte de a adormi. Cum literele \i dansau \n fa]a ochilor,
destr`mând sensul cuvintelor, renun]` la lectur` [i stinse
lumina, r`mânând a[a, cu ochii \nchi[i, familiarizându-se cu
zgomotele ce r`zb`teau, din când \n când, prin lini[tea
nop]ii. Probabil c`, la un moment dat a]ipise, dar se trezi nu
dup` mult timp, speriat`, mai \ntâi de decorul cu care nu se
obi[nuise \nc` [i imediat, de un zgomot de pa[i pe aleea de
la fereastra camerei ei. Merse s` se uite pe fereastr` [i i se
p`ru c` vede umbra unui b`rbat \naintând spre grajdul de
la cap`tul aleii. „Va fi dezam`git dac` inten]ioneaz` s` fac`
ceva“, se gândi ea cinic. Poate c` doar i se p`ruse, dar... era
mai bine s` se asigure. |[i puse repede un halat peste pijama
[i ie[i \n grab`. La cap`tul aleii se ciocni pur [i simplu de cineva
care tocmai ie[ise din grajd. Aprinse instantaneu lanterna
[i-n fa]a ochilor \i ap`ru fa]a speriat` a unui tân`r cu p`rul
blond r`v`[it, o barb` blond` [i privirea m`rit` de groaz`.
– M-ai speriat \ngrozitor! Stinge chestia aia!
– Tu m-ai speriat! Ce ai acolo? \ntreb` Liz, dându-[i
seama c` individul ducea \n mân` un sac.
40 ISOBEL COOK

– Stai pu]in! puse sacul jos, pe alee \ntre ei. |mi dau
seama ce-]i \nchipui, dar gre[e[ti. Am venit s`-mi iau \napoi
ceva ce am l`sat zilele trecute aici. Ah... acum \n]eleg! Tu
e[ti fata care a cump`rat!
– A[a e. {i acum, s` te \ntreb eu ceva. Ce e cu secretul
`sta? Ai fi putut veni aici oricând [i ]i-a[ fi dat tot ce doreai.
Brusc, \i trecu prin minte un gând: avocatul i-a spus c`
exist` un oarecare echipament de c`l`rie inclus \n pre]. Ce
\ncerca s` fac` individul?
– Am v`zut luminile stinse [i n-am vrut s` v` trezesc.
Oricum, nu erau decât ni[te lucruri personale...
\mbr`c`minte [i altele de genul `sta... Dar... ce te-a f`cut s`
cumperi locul acesta? Te-ai gândit s` faci o investi]ie?
– |nc` nu m-am hot`rât!
– Ascult` sfatul meu [i nu \ncerca niciodat` s` faci o
[coal` de c`l`rie. Crede-m`, [tiu bine ce spun. Nu va ie[i
nimic, atât timp cât \l ai vecin pe Farraday. Pe mine m-a
for]at s` p`r`sesc locul [i a[a va proceda [i cu tine dac`
\ncerci s` \ntreprinzi ceva \n acest sens.
– |n]eleg c` totu[i ai \nfiin]at o [coal` de c`l`rie.
– Am \ncercat; vreo [ase c`lu]i, un minimum de
echipament... cam atât. Inten]ionam s` cump`r mai mult,
dar la ce bun? Gardurile erau \ntr-o stare jalnic` [i Farraday
\nnebunea pur [i simplu dac` vreun animal intra pe
proprietatea lui. |n cele din urm`, am decis s` pun cap`t
\ntregii afaceri. Iar Farraday n-a avut lini[te pân` nu m-a
v`zut plecat.
PLANUL LUI LIZ 41

– Bine, dar nu te putea obliga s` pleci.

– Crezi? Nu [tii de ce este \n stare. Oricum, \]i poate face
via]a un co[mar, astfel \ncât nu merit` efortul s` te
\nc`p`]ânezi s` r`mâi. {tii ce se \ntâmpl` dac` vreun c`lu]
se r`t`ce[te pe pre]ioasa lui proprietate? Te amenin]`
imediat c` te d` \n judecat`! O dat` m-a amenin]at chiar cu
arma. Nici nu [tiam m`car c` p`trunsesem pe teritoriul lui.
Ascult`-m` pe mine, nu vei ajunge nic`ieri atât timp cât \l ai
ca vecin. S-a purtat astfel, \ncât m-a for]at s` plec [i va face
acela[i lucru [i cu tine. Dar... [i eu m-am r`zbunat: n-am
spus nimic despre inten]ia mea de a p`r`si locul [i am
a[teptat pân` când a trebuit s` mearg` undeva \n sud; apoi,
am dat imediat anun] la ziar [i dup` o s`pt`mân`, am
vândut locul, datorit` ]ie!
– Nu \n]eleg. Vrei s`-mi spui c` proprietatea aceasta atât
de mic` poate \nsemna ceva pentru un latifundiar ca Peter
Farraday?
– S-ar putea s` \nsemne foarte mult. {tiu c` e \nnebunit
s` pun` mâna pe ea.
– Cu toate hectarele pe care le are? Nu-mi vine s` cred.
Ce-l face s`...
– Nu-]i dai seama? De aici, e u[or de ajuns pe plaj`. Nu
trebuie decât s` se defri[eze cu buldozerul o por]iune din
zona de tufi[uri pentru a se face o alee. {i mai este ceva
mult mai important, mai ales \n timpul acestor veri fierbin]i
[i secetoase – sursa de ap` de la râul de aici, din albia de
jos... Se opri brusc [i o privi lung. Hei, e[ti extrem de
42 ISOBEL COOK

atr`g`toare, spuse el insinuant, cu voce r`gu[it`. Cum de nu

mi-am dat seama mai devreme? De ce mai pierdem timpul?
F`cu un pas spre ea [i, \nainte ca Liz s` b`nuiasc` inten]iile,
o prinse \n bra]e, strângând-o cu putere la piept.
– Las`-m` \n pace! strig` Liz \n lini[tea nop]ii, zb`tându-se
[i \mpingându-l cu amândou` mâinile.
|n acela[i moment, o umbr` \nainta spre ei [i un pumn
bine ]intit \n b`rbie \l f`cu pe tân`r s` cad` la p`mânt.. Dup`
câteva clipe acesta se ridic`, tremurând de furie.
– Ce-]i \nchipuiai? Nu f`ceam nimic r`u!
– Da? {i atunci ce cau]i aici?
Chiar [i \n \ntunericul nop]ii, Liz putu s` disting`
expresia amenin]`toare de pe figura lui Peter – pentru c`
era \ntr-adev`r Peter Faraday.
– Nimic! Venisem doar s`-mi iau ni[te lucruri ce-mi
apar]in.
– Lucruri ce-]i apar]in... Cu o mi[care rapid`, Peter se
aplec` [i, luând sacul, \i v`rs` con]inutul chiar acolo, pe
alee: o [a str`lucitoare, evident nou`, un c`p`stru cu
clopo]ei [i un bici cu mâner din argint c`zur` imediat. {tiai
foarte bine c`, \n pre]ul propriet`]ii, era inclus [i
echipamentul. Sperai s` sustragi aceste obiecte, a[a cum ai
f`cut cu toate celelalte. Lucrurile acestea nu-]i apar]in [i o
[tii foarte bine.
– D`-mi... T`cu imediat când \l v`zu pe Peter f`când un
pas amenin]`tor spre el.
– Dispari de aici, Pritchard, cât po]i de repede, pân` nu
iau m`surile necesare!
PLANUL LUI LIZ 43

– Este biciul care a apar]inut tat`lui meu; are numele lui

gravat...
– Ia-l! spuse Peter, aruncându-l spre el. {i acum, du-te.
Dac` te mai prind pe aici, vei regreta; ai \n]eles?
– Bine, bine... plec! Mai morm`i ceva, apoi se-ndep`rt`
cu pa[i repezi [i-n scurt timp se auzi zgomotul unui motor
de ma[in`.
– M-am gândit eu c` pune la cale ceva, spuse Peter, cu
aceea[i expresie crâncen` pe figur`. Treceam pe aici din
\ntâmplare [i i-am v`zut ma[ina la poart`.
– Bine, dar nu trebuia s`-l love[ti!
Liz [tia c`-i datora mul]umiri pentru c` intervenise la
momentul potrivit [i totu[i, cuvintele refuzau s` ias`. |ntr-un
mod total lipsit de ra]iune, era furioas` pe el. Bine, dar
trebuia s` fie furioas`, pentru c` altfel...
– Merita ceva mult mai r`u! |n orice caz, nu trebuie s`-]i
mai faci griji \n privin]a lui Lance Pritchard; nu va mai veni,
de acum.
Liz nici nu-[i f`cea griji; n-o mai interesa decât b`rbatul
din fa]a ei. Gândurile i se precipitau nebune[te \n minte: s`
fi vrut Peter Farraday s` cumpere aceast` proprietate? Dac`
\nc` mai râvnea la Rangiwahia ei, trebuie s` fi fost foarte
mul]umit de dezam`girea ei. Poate de asta [i insistase s-o
\nso]easc`, s` vad` el \nsu[i cât e de nemul]umit`. Apoi, nu
va fi decât o chestiune de timp pân` ce va fi chiar bucuroas`
s` se debaraseze de acea povar` de proprietate, pasându-i-o
lui. Oare pe asta miza?
44 ISOBEL COOK

– De ce nu mi-ai spus ce s-a \ntâmplat cu fostul

proprietar când a \ncercat s` \nfiin]eze o [coal` de c`l`rie,
\n loc s` m` la[i s` vorbesc aiurea? Trebuie s` te fi amuzat
grozav.
– Ce ]i-a spus despre mine? \ntreb` el, cu o voce
periculos de calm`.
– A spus c` l-ai for]at s` plece.
– Nu e adev`rat. El...
– M` rog, nu direct, dar i-ai creat o situa]ie atât de
nepl`cut` \ncât se pare c` n-a mai suportat.
– }i-a povestit cumva c` el [i prietenii lui de la ora[ s-au
amuzat vânând ra]e s`lbatice [i fazani pe proprietatea mea,
[i asta \n extra sezon? L`sau mereu por]ile deschise, au
omorât oi gonind cu ma[inile pe [osea, au speriat
animalele, au rupt gardurile... |ntr-o sear`, i-am v`zut
\ntâmpl`tor cu pu[ti [i lanterne unde p`[teau caii. Sigur,
i-am gonit imediat, dar abia spre diminea]` am v`zut c`-mi
r`nise calul – unul din cei mai grozavi arm`sari – atât de
r`u, \ncât a trebuit s`-l \mpu[c chiar eu ca s` nu se mai
chinuie. A motivat apoi c-a fost un simplu accident.
– Nu, nu mi-a spus nimic din toate acestea...
– B`nuiam. Uite ce e, Liz, nu ]i-am povestit dinainte
pentru c` m` gândeam c` vei renun]a la ideea ta, dup` ce
vei vedea locul... Asta, \n cazul \n care nu ai o sum` enorm`
de bani pe care s-o investe[ti \n renovare. Ai a[a ceva?
– Nu!
– P`cat; ar fi fost de ajutor.
PLANUL LUI LIZ 45

– Fac pariu c` situa]ia mea \]i convine de minune.

Avocatul mi-a spus c` mai era un cump`r`tor interesat [i
Lance Pritchard era convins c` punctul de interes pentru
care \]i dore[ti aceast` proprietate este sursa de ap`.
– A[a e; sunt \nc` interesat.
– Adic`, vrei s` renun] [i s` cumperi tu?
– Da. Nu vei g`si alt cump`r`tor [i nu vei pierde nimic
vânzându-mi mie; \]i promit.
Liz [tia c` era o ocazie de a sc`pa de ceea ce, \n loc s`-i
realizeze visul, nu-i promitea decât necazuri [i frustrare.
Dac` oferta ar fi venit de la altcineva, poate c` s-ar fi hot`rât
pe loc s` renun]e, dar a[a... când propunerea venea de la
acest str`in care se implicase deja prea mult \n treburile ei...
– Nu! Cred c` nu [tiu s` pierd. Nu vreau s` renun], f`r`
s` fi luptat pentru ideea mea. M` voi gândi eu la ceva... nu
[tiu \nc` la ce, dar voi vedea.
– Cum dore[ti. Tu hot`r`[ti, dar nu uita c`, dac` te
r`zgânde[ti, oferta mea r`mâne valabil`.
S` uite. Ar fi vrut s` poat`, dar individul acesta avea ceva
ce n-o l`sa s` [i-l scoat` din minte. |nalt, bronzat, vibrând de
via]`, p`rea c` face deja parte din existen]a ei.
– S` spunem c` a[ reu[i s` amenajez acest loc, \ncepu ea,
\ncercând cu desperare s` p`streze un ton non[alant,
canalizând discu]ia spre sfera sigur` a afacerilor. S`
presupunem, m`car... Ei bine, nu trebuie s` te temi c` vei
avea b`taie de cap; poneii trebuie s` fie lini[ti]i [i nu prea
tineri, pentru ca acei copii invalizi s` poat` c`l`ri \n siguran]`.
46 ISOBEL COOK

– Ce-ai spus? O privea, parc` nevenindu-i s` cread`.

– Copii cu paralizie. Ah, nu ]i-am spus? [i \ncepu s`-i
explice \n detaliu proiectul care \nsemna atât de mult
pentru ea. Uite, mi-a venit o idee; mi-a mai r`mas un mic
capital cu care a[ putea pl`ti s` se \mprejmuiasc` ni[te
p`[uni [i cump`ra câ]iva ponei [i harna[amente la mâna a
doua. Ar putea \nsemna un punct de pornire, chiar dac` nu
va fi loc pentru prea mul]i copii deodat`. Exist` vreun
antreprenor \n aceast` zon`, cineva care s` \nceap` lucrul
imediat?
– Sigur c` da; chiar mâine diminea]` voi lua leg`tura cu
Charlie.
|n orice caz, chiar dac` era dezam`git c` pierde acel
teren cu sursa de ap`, nu l`sase s` se observe nimic.
– Mul]umesc. Roag`-l s`-mi trimit` un calcul estimativ.
– S`-]i mai spun ceva: vinerea viitoare va fi un târg de cai
la Omera, la câteva mile dep`rtare de aici. Sper s`-mi pot
cump`ra un arm`sar, a[a c`, dac` vrei s` vii cu mine...
Nu era o invita]ie c`lduroas`, dar ce mai conta...
Important era s` vad` proiectul \nceput cât mai repede.
– Bine. Cine [tie? Poate m`-ntorc cu ni[te ponei.
– Am s` vin s` te iau pe la nou`.
Urm` o scurt` t`cere. Vântul rece al nop]ii r`v`[i p`rul
lui Liz, ducându-i o [uvi]` aproape de obrazul lui. Liz f`cu o
mi[care brusc` a capului [i, ridicându-[i privirea [i v`zându-i
ochii str`lucitori, avu pentru o clip` impresia c` inten]iona
s-o s`rute.
PLANUL LUI LIZ 47

– Noapte bun`, Liz. Apoi, se-ntoarse imediat [i disp`ru

\n \ntuneric.
Liz r`mase locului, aproape dezam`git`, pân` când \[i
aminti de „fata deosebit`“ pe care o c`uta el. Chiar atunci,
\n \ntunericul nop]ii r`sun` râsul unei femei – \nsemna,
a[adar, c` Peter nu venise singur.
„Dragul meu“, auzi ea clar o voce ascu]it`, ca de copil,
ale c`rei inflexiuni tr`dau o oarecare intimitate, „de ce ai
stat atât de mult? Credeam c` nu mai vi?“
|ncet, Liz se-ntoarse spre cas`. Putea foarte bine s` fie
Beryl. Beryl, care avea totul!
|nainte de a adormi, trecu \nc` o dat` \n revist` tot ce se
\ntâmplase \n cursul zilei [i spiritul ei combativ p`ru c` se
treze[te la via]`. N-avea nevoie decât de inteligen]`, pu]in
spirit de organizare [i... mult noroc. Trebuia reparate
garduri, cump`ra]i cai, dar va reu[i, chiar dac` pentru
\nceput, [coala dorit` de ea avea s` func]ioneze [ase luni, \n
loc de un an. Principalul era s` \nceap` [i, dac` ideea ei avea
s` aib` succes, poate mai ap`reau [i al]ii care s`-i continue
ideea. Va reu[i, pentru c` nu era vorba numai despre ea, ci
despre o mul]ime de copii care altfel n-ar avea niciodat`
ocazia s` simt` cum e s` fii deasupra celorlal]i. |n orice caz,
era o provocare, dar \n afar` de asta... s` fi avut aceast`
hot`râre ceva de-a face cu acel tulbur`tor Peter Farray?
 Capitolul 3

|n diminea]a urm`toare, un camion \nc`rcat cu materiale

de construc]ii opri pe aleea din fa]a casei [i un b`rbat de
vârst` mijlocie, cu pieptul bronzat descoperit [i purtând un
[ort kaki dori s` discute cu proprietara casei. Chiar dac`
privirea \i tr`da surprinderea v`zând-o pe Liz atât de tân`r`,
nu spuse nimic \n acest sens [i imediat \ncepur` s`
inspecteze terenul [i s` discute costul materialelor [i al
mâinii de lucru.
La sfâr[itul zilei, gardurile erau deja montate, astfel \ncât
Liz putea face planuri \n continuare: dac-ar putea cump`ra
trei ponei [i câteva [ei [i hamuri la mâna a doua, ar fi un
\nceput.
Urm`toarele zile devenir` extrem de agitate la ferm`,
unde telefonul suna aproape continuu! Totul \ncepu când
Stan lu` leg`tura cu un fermier, prieten de-al s`u, care avea
de vânzare dou` [ei la un pre] foarte mic. Când acesta afl`
PLANUL LUI LIZ 49

scopul \n care erau achizi]ionate, refuz` s` primeasc` bani

pentru ele [i oferi, \n plus, [i câteva hamuri uzate. Vestea se
\ntinse repede, a[a cum se \ntâmpl` \n micile comunit`]i [i
o mul]ime de al]i fermieri \i urmar` exemplul [i, \n curând,
pe podeaua vechiului grajd se adunar` [ei, hamuri, p`turi
pentru cai.
|ntr-o sear`, Liz primi un telefon de la un b`rbat, de la o
ferm` aflat` la câteva mile dep`rtare, pe nume Stafford.
Auzise de proiectul pentru copii handicapa]i [i oferea doi
ponei care deveniser` prea mici pentru copiii lui. Garanta
c` erau s`n`to[i [i lini[ti]i [i-i putea trimite a doua zi
diminea]` cu unul din b`ie]i.
B`iatul era un tân`r foarte \nalt [i slab, cu ochi negri [i
zâmbet pl`cut. Când Liz veni \n \ntâmpinarea lui,
desc`rcase deja din camionet` un ponei negru cu alb.
– Sunt exact ceea ce-mi doresc! strig` ea entuziasmat`.
Cum se numesc?
– El e Silver.
– Era de imaginat.
– {i acesta e Little Joe.
– Iar tu e[ti...
– Malcolm.
Ro[ea]a din obraji \i tr`da timiditatea [i, pentru a-l ajuta
s` treac` peste acest moment nestânjenit, Liz merse la
camionet` [i lu` o piele de oaie.
– S` nu-mi spui c` da]i [i aceasta [i [eile [i
harna[amentul...
50 ISOBEL COOK

– Da, tata a dat totul. {i a[a poneii s-au cam \ngr`[at [i

le-ar prinde bine pu]in` mi[care. Dac` vrei, am putea face o
plimbare pân` la plaj` s` vedem cum se comport`.
– Cum s` nu! |i \n[eu`m [i pornim imediat. {tii ceva? Eu
nici n-am reu[it s-ajung pân` la plaj` pân` acum.
Coborâr` pe o potec` [erpuitoare \n pant` abrupt` pân`
când, \n sfâr[it, ajunser` pe nisip. Deodat`, ap`ru un
elicopter care se l`s` \n jos, aproape razant cu creasta
valurilor [i cineva din`untrul lui f`cu semn cu mâna celor
doi c`l`re]i.
– Ah, e Peter Farraday, explic` Malcolm lui Liz care p`rea
extrem de surprins`.
– Dumnezeule, ce face acolo?
– Este o patrul` de salvare – \n cadrul programului
clubului salvamarilor. Peter e c`pitanul clubului local [i a
ob]inut o medalie de bronz, iar acum aproximativ un an a
f`cut parte dintr-o echip` care concura \n cadrul campi-
onatului mondial. Este cunoscut ca fiind campion la \not.
– Da, [tiu, spuse Liz, f`r` s` explice circumstan]ele \n
care aflase acest lucru, ca [i cum nu mai vroia nici ea \ns`[i
s`-[i aduc` aminte cât de mult \i datora. {i acum, te provoc
la \ntrecere \napoi, pân` la [oseaua principal`.
Cum ajunser` acas`, \ncepur` imediat s`-[i [tearg` de
transpira]ie caii.
– Cum ]i se pare, domni[oar` Kennedy?
– Spune-mi Liz. Caii \mi convin de minune; sunt exact
ceea ce trebuie pentru acei copii. |mi place foarte mult c`
pornesc [i se opresc ascult`tori [i c` nu se sperie.
PLANUL LUI LIZ 51

– Bine, dar cum se vor descurca acei copii, cum vor fi

men]inu]i \n [a?
– Am o mul]ime de idei! M` gândesc de mult timp la
asta, doar nu e o idee ce mi-a venit a[a, dintr-o dat`. Trebuie
sc`ri speciale cu dispozitive de siguran]`, curele de
sus]inere \n jurul gâtului, pentru ca micu]ii s`-nve]e s`-[i
men]in` echilibrul [i, cel mai important lucru, o curea cu
mânere din piele care s` fie fixat` \n jurul taliei c`l`re]ului.
Stai pu]in, \]i ar`t imediat. Intr` \n grajd [i ie[i imediat cu o
centur` special` de siguran]` pe care o \ntinse spre el.
– Foarte interesant. Te-ai implicat enorm \n acest
proiect, dup` cum v`d.
– |ntr-adev`r, dar la fel s-ar fi \ntâmplat [i cu tine dac-ai
fi lucrat cu astfel de copii.
– Presupun c` da. Uite, crezi c` ]i-a[ putea fi cumva de
folos?
– E adev`rat ce spui? Sunt o mul]ime de lucruri de f`cut
\nainte de venirea primilor copii s`pt`mâna viitoare. Acum,
Stan alege lemnul pentru a construi o lamp` pentru
c`rucioarele cu rotile, iar când va fi gata, a promis s`
monteze o bar` lung` de care s` priponim poneii. Dar mai
sunt atâtea de pus la punct... |ns` po]i s`-]i sacrifici atâta
timp? Când vei mai lucra [i la ferm`?
– Ei, nu e cum crezi; nu sunt deloc indispensabil acas`.
Fratele meu Philip e nebun dup` via]a la ]ar`, dar nu e deloc
cazul \n privin]a mea. Sunt axat mai ales pe partea de
inginerie. La \nceputul semestrului viitor, voi fi \n ora[, la
52 ISOBEL COOK

universitate. Deocamdat`, cam pierd timpul. |n orice caz, te

po]i baza \n totalitate pe mine pentru proiectul t`u.
Petrecur` \ntreaga dup`-amiaz` a[eza]i pe iarb` \n fa]a
casei, sortând c`[ti, centuri de siguran]`, suporturi de
sus]inere pentru gât.
– Am barele speciale pentru sc`rile de [a. Nu voi putea
avea mul]i copii de la bun \nceput, dar, dup` un timp...
– Ceea ce \ntreprinzi este cu adev`rat grozav. Fac pariu
c` nu sunt multe fete atât de dr`gu]e...
– Nu sunt multe fete care au [ansa de a lucra cu copii
handicapa]i, de a-i cunoa[te...
– Da, dar ca s` faci acest efort [i s` cheltuie[i atât de
mult...
– Nu fac nici un efort, \mi face pl`cere. Numai c`...
momentan nu prea am fonduri.
– Doar nu vrei s` spui c` nu te sus]ine nimeni financiar?
– Am \nfiin]at un fond de dona]ii publice pentru
achizi]ionare de echipament special, amenajarea terenului
[i altele, dar pân` acum nu s-a f`cut nici o dona]ie... Dar,
dup` ce voi face pu]in` reclam` [i oamenii vor afla ce \ncerc
s` realizez... Ideea este c` totul trebuie s` fie foarte sigur.
Am citit c` s-au mai f`cut astfel de experien]e, dar nu \n
aceast` ]ar`. Vreau ca micu]ii s` beneficieze de lec]ii
adev`rate, s` \nve]e s` c`l`reasc` [i s` poat` juca diferite
jocuri c`lare.
– |n]eleg; vrei s` fie trata]i ca ni[te copii obi[nui]i.
– Exact. Ei bine, eu \ncerc [i, cu pu]in noroc...
PLANUL LUI LIZ 53

|ntr-adev`r, norocul p`rea s` fie de partea ei, c`ci \n cutia

de scrisori fixat` \n poarta principal` o a[tepta o scrisoare
b`tut` la ma[in`, con]inând un cec. Era de necrezut, prea
frumos s` fie adev`rat: un cec \n valoare de o mie de dolari,
\nso]it de o scrisoare din partea Comitetului de strângere
de fonduri al {colii de echita]ie pentru copii handicapa]i,
prin care era informat` c` dona]ia venea din partea unei
firme de avoca]i din Auckland, al c`rei client prefera s`-[i
p`streze anonimatul. Dona]ia avea ca scop cump`rarea de
ponei, de echipament special, sau \mbun`t`]iri \n
amenajarea terenurilor.
– Privi]i! strig` ea, alergând [i fluturând \n mân` cecul
spre Stan, care construia rampa, ajutat de Malcolm. N-o s`
v` vin` s` crede]i. O dona]ie! O mie de dolari! Acum putem
\mprejmui tot terenul, cump`ra mai mul]i ponei...
– {i eu care credeam c-am terminat de sortat
echipamentul, se plânse Malcolm \n glum`.
– Dar eu? Asta \nseamn` s`-ncep imediat s` mai fac un
]arc, complot` Stan, expresia de pe fa]` tr`dându-i \ns`
satisfac]ia.
– Cheam`-m` oricând s` te ajut.
|ntr-adev`r, amândoi erau atât de \ndatoritori, se gândi
Liz recunosc`toare. De fapt, toat` lumea din regiune o
ajutase – to]i \n afar` de Peter Farraday. Se oferise atunci s-o
conduc` la târgul de cai, dar oricum, el tot s-ar fi dus, dup`
care din partea lui nu mai venise nici o propunere de
ajutor. Pân` la urm`, era normal; n-avea nici un interes ca
54 ISOBEL COOK

ea s`-[i pun` \n aplicare planul nebunesc. Liz abia a[tept`

s`-i spun` vestea cea mare, care era un fel de victorie asupra
lui. |i venea s` cânte de fericire când intr` \n fostul grajd,
acum transformat \n sal` de recreere, pentru a vedea \nc` o
dat` dac` totul e \n ordine. |ntr-un col], fuseser` aduse un
bufet cu b`uturi r`coritoare [i pahare [i un filtru de cafea,
pentru \nso]itori [i p`rin]i. Copiii puteau mânca la o mas`
mare, fiind suficient loc [i pentru scaunele cu rotile. |n alt
col] al \nc`perii, fusese instalat pianul vechi pe care
Malcolm \l adusese \ntr-o diminea]`. O u[` de la cap`tul
\nc`perii ducea, \n mod surprinz`tor, spre un mic sp`l`tor.
Cur`]at`, renovat` [i amenajat` a[a cum era, \nc`perea
p`rea \ntr-adev`r de nerecunoscut. Se reparase [i instala]ia
telefonic`, a[a c` Liz putea s` discute imediat cu
constructorul [i s` aranjeze ca noua lucrare de \mprejmuire
s` fie gata la sfâr[itul s`pt`mânii urm`toare. Era atât de
entuziasmat`, \ncât telefon` apoi imediat [i la Institutul
pentru cazurile de Paralizie Cerebral`.
– Da, totul merge bine aici, la Rangiwahia. Prima lec]ie ar
putea avea loc la sfâr[itul s`pt`mânii viitoare, dac` le
asigura]i transportul cu ambulan]e. Vom organiza dou`
grupe, una diminea]a [i cealalt` dup`-amiaza. Atunci,
r`mâne a[a, \i a[tept s` vin` cu medicii [i terapeu]ii vineri?
Când puse receptorul \n furc`, mintea ei lucra deja la noi
planuri. |n câteva zile, visul ei va deveni realitate. Mâine,
când Peter va veni s-o ia la târgul de cai, va merge categoric
\n calitate de cump`r`tor, nu de simplu spectator, a[a cum
crezuse. Vei fi foarte mirat, domnule Peter Farraday!
PLANUL LUI LIZ 55

***

Aglomera]ia de ma[ini acoperite de praf deveni un

indiciu clar pentru Liz c` se apropiau de târgul de cai. |ntr-
adev`r, dup` câteva clipe ap`rur` pa[unile \ngr`dite [i se
sim]i mirosul puternic combinat de cai, iarb` [i fân.
– Hei, [efu'!
Doi b`ie]i de aproximativ [aptesprezece ani \[i f`cur` loc
prin mul]ime spre ei; [i cel mai scund, pistruiat [i cu p`r
ro[cat, [i cel`lalt, brunet [i mai \nalt, erau cu ochii a]inti]i
spre Liz.
– Face]i cuno[tin]`, spuse Peter. Liz Kennedy – Wayne...
Tim. Liz a venit s` prospecteze pia]a.
– A[a e, râse Liz. Sunt \n interes de serviciu. Inten]ionez
s` cump`r ni[te ponei.
– Dar... Pe fa]a pistruiat` a lui Wayne se a[ternu o
expresie de total` uluire. Doar nu sunte]i propietara
centrului de la Rangiwahia... Nu, nu se poate.
– Ba da. Cum te a[teptai s` arat?
– El spunea... \ncepu Wayne, \ntorcându-se furios spre
colegul lui. De ce-ai spus c` are \n jur de cincizeci de ani?
– P`i... glumeam [i eu... Ei, de unde era s` [tiu c` arat`
a[a! Pe mine m` scuza]i... trebuie s` plec.
– Veni]i o dat` la mine s` vede]i cum e! \i invit` Liz,
amuzat` de vizibila stânjeneal` a celor doi. Sper ca [coala s`
intre efectiv \n func]iune vineri.
56 ISOBEL COOK

– Mul]umim, domni[oar` Kennedy, [i dac` v` putem

ajuta cumva, v` rog s` ne chema]i.
– Negre[it.
Liz le zâmbi, apoi se l`s` condus` de Peter prin mul]ime.
Se p`rea c` Peter era foarte cunoscut, dup` cum era salutat
cu entuziasm de atât de mul]i fermieri. |n orice caz, toat`
lumea \ntorcea discret capul dup` tân`rul fermier \nalt, cu
umeri la]i [i fata brunet` [i zvelt`, care abia \i ajungea cu
capul pân` la umeri.
|n cele din urm` ajunser` la ]arcul cu cai, [i Liz \ncepu s`
priveasc` atent` la fiecare.
– Trebuie s` fiu atent` numai la ponei. Mi-ar trebui unii
care s` aib` peste cinci ani, dar s` nu fie nici prea b`trâni,
nici bolnavi.
– Te-ai hot`rât s` cumperi doi, azi?
Tonul lui era indiferent [i Liz \[i plec` privirea, ca nu
cumva s`-i surprind` sclipirea de triumf [i \ncerc` s` par` [i
ea la fel de indiferent`.
– M` gândeam c`, dac` se ive[te ocazia, a[ putea alege o
jum`tate de duzin`.
– Oho! Bine c` te-am adus aici!
– Acum, când terenul e \mprejmuit \n totalitate,
\nseamn` c` pot \ncepe mai curând decât m-am a[teptat...
de fapt, chiar de s`pt`mâna viitoare.
– Bravo, Liz, asta e grozav.
Liz nu-n]elegea expresia enigmatic` din privirea lui [i
nici t`cerea lui; \n cele din urm`, hot`r\ s`-l l`mureasc`.
PLANUL LUI LIZ 57

– Presupun c` te \ntrebi ce-a intervenit de m-a f`cut

s`-mi schimb planurile.
– {i ce-a intervenit, Liz? Vocea lui era nea[teptat de
blând`. O alt` mo[tenire? Un dram din norocul pe care ]i-l
doreai?
– Da, da! S-a \ntâmplat ceva fantastic! Uite, cecul acesta
mi-a sosit prin po[t`. Cineva din ora[ a f`cut o dona]ie. |n
clipa \n care am primit-o, am [tiut c` pot s` termin
\mprejmuirea terenului. Antreprenorul mi-a promis c` va
\ncheia lucrarea pân` la sfâr[itul s`pt`mânii viitoare. De
asemenea, de când ne-am v`zut ultima dat`, un anume
domn Stafford mi-a d`ruti doi ponei care deveniser` prea
mici pentru copiii s`i, ceea ce-mi d` posibilitatea de a
cump`ra mai mult cu banii pe care \i am.
– |n]eleg... A[adar, acum ar trebui s` mergem s` vedem
poneii.
|n clipa aceea, Liz se sim]i cuprins` de o nea[teptat`
bucurie: nici ea nu-n]elegea prea bine ce i-o provocase –
ziua aceea pe care soarele o poleia cu aur? Visul ei care
devenea realitate? Ce vis, Liz? {coala de c`l`rie pentru copii
handicapa]i, sau acest b`rbat de lâng` ea, care o ]inea de
bra]. De ce-[i dorea ca ziua s` nu se mai sfâr[easc`
niciodat`, iar ei doi s` r`mân` mereu ca acum, singuri \n
mijlocul mul]imii?
– Care dintre ace[tia \]i place? o trezi la realitate vocea lui
Peter când ajunser` \n dreptul ]arcului cu ponei.
58 ISOBEL COOK

– Hmm... acesta, ar`t` ea spre cel mai apropiat cal pag,

destul de durduliu. Nu pare prea tân`r [i lipsit de
experien]`; cred c` nu are obiceiuri rele. Ce spui, Peter? Era
ciudat` senza]ia pe care pronun]area numelui lui i-o l`sase
pe buze.
– |n nici un caz, Liz!
– Mi se pare \n regul`.
– Asta pentru c` nu-l cuno[ti: are obiceiul s` dea din
copite [i-ar arunca imediat copilul care-l c`l`re[te.
– Atunci... acesta? Pare lini[tit.
– Nu... \l cunosc. E prea gras [i cade destul de des.
Dac-ar fi s` cump`r eu, uite, `sta e o achizi]ie bun`... [i
acela... [i cel din cap`tul [irului. {i iapa aceasta micu]`,
neagr`. S-ar zice c` formeaz` un grup acceptabil, trase el
concluzia dup` ce \i inspectar` pe fiecare \n parte.
– Ceea ce-mi place la ei este c` sunt lini[ti]i... Ce faci,
notezi [i num`rul unsprezece? \ntreb` ea mirat`, v`zându-l
pe Peter scriind pe spatele unui pachet de ]ig`ri numerele
cailor ale[i. C`lu]ul acesta sl`b`nog cu privirea atât de
indiferent`?
– Nu-i trebuie decât câteva por]ii bune de mâncare.
|ntâmpl`tor, [tiu de unde provine – oamenilor acelora ar
trebui s` li se interzic` s` ]in` animale. Dar, ascult`-m` pe
mine, Liz! E un c`lu] grozav, exact ce-]i trebuie pentru acei
copii. Nu vei regreta niciodat` c` Amicul face parte din
grupul t`u.
PLANUL LUI LIZ 59

– Amicul! Ce nume frumos!

– Iar el este pe m`sura numelui – simpatic [i prietenos.
– Te cred. Când Liz \i zâmbi [i privirile li se \ntâlnir`,
sim]i din nou aceea[i inexplicabil` fericire... ceva
asem`n`tor dragostei. |l cump`r. Dar arm`sarul pe care vrei
s`-l cumperi?
– Nu... nu e nici un cal deosebit aici... nici unul care
s`-l egaleze pe cel pe care l-am pierdut. S` mergem, \ncepe
licita]ia.
Se a[ezar` pe o banc` [i, la scurt timp, licita]ia \ncepu cu
un câine ciob`nesc adjudecat unui fermier, urmat de un
terier.
– Mi-ar pl`cea s`-l cump`r, [opti Liz. Se uit` chiar la mine
[i mi-e greu s`-i rezist, dar am deja un câine; cel pu]in
Evelyn a promis s-aduc` unul de la o prieten`. Am nevoie
de o capr`, una blând`, c`reia s`-i pun numele McGinty.
{tii, explic` ea v`zându-i mirarea, \n afar` de cai, trebuie s`
mai am [i o mul]ime de animale mici, cu care copiii s` se
poat` juca \n timp ce-[i a[teapt` rândul la lec]ia de c`l`rie...
Stai pu]in, se vând harna[amente [i [ei... Trebuie s` fiu
atent`.
Licitând cu vocea ei blând`, Liz deveni proprietara a [ase
hamuri uzate [i a câtorva [ei \nc` \n stare bun`.
– Vrei s` licitezi tu pentru mine? \ntreb` ea când se
aduser` primii cai. Vocea ta se aude mai bine [i [tii ce vreau.
Avea \ncredere \n el, [tia c` va oferi pre]ul corect, nu \ns`
mai mult decât era necesar.
60 ISOBEL COOK

– Las` totul \n seama mea.

Pentru prima dat` \n scurtul r`stimp de când se
cuno[teau, p`reau a fi \n deplin` \n]elegere.
Dup` ce-[i adjudecar` [i cel de-al [asea ponei, se
hot`râr` s` nu mai asiste la restul licita]iei [i se-ndreptar`
spre ma[in`. Ce noroc, se gândi ea, c` Peter venise cu o
remorc` mare, de[i era planificat s` se cumpere doar
arm`sarul lui [i, eventual un ponei pentru ea.
– Unde mergem? \ntreb` ea când urcar` \n ma[in`.
– Undeva unde s` lu`m prânzul, dac` te intereseaz`.
– Oh, sigur! Mi-e atât de sete, dup` toat` aceast` c`ldur`
[i praful \nghi]it.
– {i dup` ce-ai licitat...
– Tu ai f`cut aproape totul.
– E[ti fericit`, Liz?
– Oh, cum s` nu! Copiii aceia vor vedea via]a cu al]i ochi.
Aceste lec]ii de c`l`rie vor \nsemna mult mai mult pentru ei
decât \nt`rirea musculaturii.
– Te referi la avantajul psihologic.
– Nu-]i po]i \nchipui cum este s` trebuiasc` s` te târ`[ti
pe jos! {i apoi, deodat`, s` sim]i acea uria[` diferen]`. Este
ciudat, dar c`l`ritul relaxeaz` mu[chii care, \n mod normal,
reac]ioneaz` atât de violent la al]i stimuli. Uneori, am
impresia c` m` las purtat` de un val de entuziasm, dar
lucrul acesta \nseamn` atât de mult! Nu e vorba numai de a
le da un sentiment de \mplinire.
– O nou` dimensiune \n via]`?
PLANUL LUI LIZ 61

– Exact. Sper chiar... t`cu, de parc` [i-ar fi dat seama c` un

astfel de plan ambi]ios era prea mult pentru un simplu om.
– Ce speri, Liz?
– Ei, m` gândeam c` poate \ntr-o bun` zi acest loc va
deveni un centru na]ional de echita]ie pentru handicapa]i.
– De ce nu? Nu p`rea deloc surprins de planul ei m`re],
sau poate c` nu-l interesa. Nu ]i se pare prea greu s`
munce[ti atât?
– Nu. Dac` pot face o bucurie copiilor, atunci merit` tot
efortul. Sun` fals, dar a[a e.
– {i ai de gând s` faci totul singur`?
– Da. Vezi c` sunt doar eu.
– Nu ai nici un prieten care s`-]i dea o mân` de ajutor?
– Sunt [oferii de la ambulan]e care sunt cu adev`rat
minuna]i. Unii doctori care lucreaz` \n aceast` specialitate
sunt interesa]i [i sper ca unii ta]i s` ne ajute, de asemenea.
– Nu la asta m` refeream.
– Ah, dac` am un iubit? Nu, nu am.
Spre surprinderea ei, \[i d`du seama c` nici nu se mai
gândise la Leon de când venise la Rangiwahia.
Intrar` pe o str`du]` cu magazine de mod` veche [i Peter
opri \n dreptul unui local a c`rui firm` anun]a c` e [i
ceain`rie [i restaurant. Se a[ezar` la o mas` \n dreptul unei
ferestre larg deschise prin care vântul le r`sf`]a fe]ele
\ncinse de c`ldur` [i, dup` un prânz u[or alc`tuit din
sandvi[uri [i cafea, \[i aprinser` câte o ]igar` [i r`maser` s`
mai discute.
62 ISOBEL COOK

– A[adar, e[ti preg`tit` s` \ncepi s`pt`mâna viitoare, Liz?

– Da. Abia a[tept s` testez poneii pe care i-am cump`rat
azi. Trebuie s` le g`sesc nume. Ce-ai zice de... Se opri,
privind cu surprindere blonda uluitor de frumoas` care
tocmai intrase. Fusese atât de mirat` s` vad` o femeie atât
de minunat`, purtând ni[te haine atât de moderne [i de
elegante, intrând \n acel local de la cap`tul lumii, \ncât nu-[i
d`du seama decât dup` câteva clipe c` se-ndrepta spre ei,
cu pas \ncet [i sigur, ca [i cum era obi[nuit` s` atrag` aten]ia
asupra ei.
Liz \[i d`du seama c` nu putea fi nimeni alta decât Beryl.
Fericirea care d`duse culoare acelei zile, disp`ru imediat, ca
un curcubeu \n cea]`. Dintr-o singur` privire, \i v`zu
tr`s`turile perfecte [i ]inuta impecabil`, devenind cu atât
mai mult con[tient` de propriile ei haine [ifonate [i pline
de praf.
– Peter! spuse tân`ra a[ezându-[i mâna pe bra]ul lui, cu
un gest posesiv.
– Bun`! r`spunse Peter, ridicându-se. Face]i cuno[tin]`:
Beryl, ea este Liz.
– Ah, da, am auzit c` locuie[te \n casa aceea veche, spuse
Beryl privind-o o frac]iune de secund` cu ochi de un
albastru metalic, rece.
– Credeam c-ai plecat \n acest weekend.
– Ei... m-am r`zgândit... Sandy s-a gândit c-am putea
cump`ra ceva pentru Darryl. I-a venit brusc ideea c` vrea s`
c`l`reasc`. Probabil a v`zut prea multe filme cu cowboy la
PLANUL LUI LIZ 63

televizor. |n orice caz, m-am gândit c` un ponei ar fi exact

ce-i trebuie, a[a c` am venit la licita]ie. Din p`cate, am avut
o defec]iune la ma[in` – Sandy e [i acum la garaj, pentru
repara]ie – [i când am ajuns, to]i poneii se vânduser`. }i-am
v`zut ma[ina parcat` aici. }i-ai ales un arm`sar?
– Nu; de fapt, numai Liz a cump`rat.
– Da... Clipi plictisit`, apoi purtându-se \n continuare de
parc` Liz nici nu exista, \[i concentr` toat` aten]ia asupra lui
Peter.
– A[a e, interveni Liz pe un ton vesel, hot`rând c` nu e
cazul s` se lase ignorat`. Am cump`rat [ase ponei! Abia
a[tept s-ajung acas` s` v`d cum se comport`. Sunt pentru
copiii...
– Ah, o \ntrerupse Beryl cu dispre], copiii... Iat`-l [i pe
Sandy.
Un b`rbat blond, robust, spre patruzeci de ani, \nainta
spre ei. Liz sim]i imediat simpatie pentru acest individ cu
tr`s`turi aspre, dar cu ochi cenu[ii blânzi \n care se citea
sinceritatea [i cu o atitudine foarte deschis`.
– Am auzit de dumneavoastr`, domni[oar` Kennedy,
spuse el strângându-i mâna cu c`ldur`. Face]i un mare efort
pentru proiectul de la Rangiwahia.
– Mul]umesc, dar sunt abia la \nceput.
– Scuz`-m`, Pete, se suprapuse vocea autoritar` a lui
Beryl, dar nu mai putem r`mâne; Sandy are \ntâlnire cu un
agent de la burs`.
– Las`-l s` a[tepte! suger` Sandy, administratorul
propriet`]ii ei, care p`rea dornic s` mai r`mân`.
64 ISOBEL COOK

– Nu, mai bine plec`m. Ne vedem disear`, Pete, ad`ug`

ea pe un ton de intimitate [i, dup` ce schi]` un vag semn de
salut spre Liz, se-ntoarse cu spatele [i plec`, l`sând \n urm`
un miros discret de parfum.
Liz era u[or nedumerit`: cum de un om ca Sandy
McPhail accept` s` fie angajatul lui Beryl? Era imposibil ca,
la valoarea lui profesional` [i la experien]a pe care o avea,
s` nu fi g`sit altceva de lucru. Dar poate [i el era subjugat
de farmecul ei; nu era de mirare. {i mai era ceva ciudat:
senza]ia aceea c` Beryl nu-i era complet str`in`, de[i era
imposibil s-o mai fi v`zut undeva \nainte. Evelyn avusese
dreptate: elegan]a lui Beryl nu numai c` nu trecea
neobservat`, dar nu se putea uita.
– Va trebui s` plec`m [i noi. |[i lu` geanta de um`r [i se
ridic`. Magia zilei aceleia se risipise [i brusc, sim]ea nevoia
de a ajunge acas` cât mai repede. Mai era atât de mult de
lucru \n vederea apropiatei deschideri a [colii [i, din
fericire, astfel putea s`-[i ocupe mintea cu altceva decât cu
gânduri stupide, ca, de exemplu, prietenia cu Peter
Farraday, \n ciuda relativei animozit`]i a rela]iei dintre ei.
Fusese o zi reu[it` [i totu[i, Liz se sim]ea trist` [i nu se
putea gândi decât la Beryl – rece, echilibrat`, perfect
st`pân` pe situa]ie. „Ne vedem disear`, Pete!“.
 Capitolul 4

Liz se trezise foarte devreme \n ziua \n care copiii trebuia

s` soseasc` \nso]i]i de medici [i terapeu]i. Se plimba prin
gr`din`, l`sându-[i picioarele goale mângâiate de firele de
iarb` \nc`rcate de rou`. Deodat`, observ` c` venise deja
cineva: erau cele dou` ajutoare de la ferma Arundel.
– Vai, ce frumos din partea voastr` c-a]i venit! Nu trebuia
s` v` deranja]i, totu[i!
– Nici un deranj, domni[oar` Kennedy. Ne place mult
aici, nu-i a[a, Wayne?
– Spune]i-mi Liz.
– Acum, se va sim]i mult mai bine, spuse Wayne
terminând de scos ni[te pietricele din copita unui ponei.
{tiam c` vei fi extrem de ocupat` ast`zi [i c`-]i va fi foarte
greu. {eful m-a rugat s`-]i spun...
– Ei, las`... Era \n exclusivitate „ziua ei“ [i nu vroia ca
Peter s` se amestece, nici m`car cu un sfat. Mai bine,
spune]i-mi ce crede]i despre ponei.
66 ISOBEL COOK

– Pentru ni[te c`l`re]i obi[nui]i, ar fi cam prea lini[ti]i,

dar pentru acei copii, sunt exact ceea ce trebuie. Câ]i copii
a[tep]i?
– Dou`zeci [i [apte... dac` vin to]i.
– Oh! Atunci, spune-ne ce avem de f`cut.
– Nimic; totul e sub control... Ah, nu, ar mai fi ceva;
vroiam s` duc unul din jgheaburile cu ap` lâng` ramp`, dar
nu-i nimic, rezolv`m altfel – dac-am putea monta un
furtun...
– Las` pe noi, Liz. {tim bine ce avem de f`cut, o lini[tir`
b`ie]ii, luându-[i deja misiunea \n primire.
– Copiii vor veni \nso]i]i de doctori [i fizioterapeu]i, care
\[i vor da sau nu avizul; e un fel de examen pe care trebuie
s`-l trec. Dumnezeule, ce pu]in timp mai am pân` sosesc!
B`ie]i, r`mâne]i cu noi la micul dejun?
– Am dori mult, Liz, dar trebuie s` ne \ntoarcem. De fapt,
am terminat de montat furtunul. Te mai putem ajuta la
ceva?
– Nu, mul]umesc foarte mult.
A fost un gest foarte frumos din partea lor, se gândi ea
dup` ce-i conduse pân` la poart`. Spre deosebire de ei,
[eful lor nu-i d`duse nici m`car telefon s`-i ureze succes.
Sigur, nu se a[tepta la prea mult din partea lui, dar m`car
a[a, ca bun vecin... Ar fi dorit ca... dar alung` repede
gândul, \ncercând s` se concentreze asupra a ceea ce mai
era de f`cut. Oricum, era prea \ncordat` pentru a putea
mânca micul dejun.
PLANUL LUI LIZ 67

Când merse din nou \n curte, avu o alt` surpriz`: din

ma[ina sport ro[ie parcat` pe alee \n fa]a casei, cobor\
Malcolm.
– Bun`, Liz! M-am gândit c` poate ai nevoie de ajutor,
având \n vedere c` e o zi atât de important`.
– Ah, cum s` nu! Era \ntr-adev`r \ncântat` de prezen]a
lui, care se dovedi a-i fi de mare ajutor.
Nu dup` mult timp ap`ru prima ambulan]`, urmat` de
câteva ma[ini particulare [i de o a doua ambulan]` [i
imediat, Liz se afla \n centrul unui grup de medici, terapeu]i
[i [oferi de ambulan]`.
Scaunele cu rotile au fost desc`rcate rapid din vehicule,
apoi copiii au fost transporta]i, unii urmând a-[i lua \n
primire cârjele, iar ceilal]i, incapabili s` stea \n picioare,
târându-se pe iarb` pân` când aveau s` fie a[eza]i \n
c`rucioarele lor. Cu toate acestea, fericirea care se citea pe
fa]a fiec`rui copil d`dea \ntregii atmosfere un aer de
s`rb`toare.
„Voi reu[i“, \[i propuse Liz \n gând, „[tiu bine c` voi
reu[i“. Apoi, \ncepu s` explice medicilor cum avea s`
func]ioneze echipamentul special de c`l`rie, precum [i
m`surile de precau]ie pe care le luase.
– A[adar, \ncheie ea, nu v`d ce-ar putea fi \n neregul`.
– Nici eu, \nt`ri [eful echipei de medici, un b`rbat mai \n
vârst`, cu reputa]ie interna]ional` pentru succesele
\nregistrate \n activitatea sa \n acest domeniu. Este un
proiect grozav, domni[oar` Kennedy. N-am putea \ncepe
68 ISOBEL COOK

chiar acum s` satisfacem curiozitatea copiilor? Ave]i sufi-

cien]i cai?
– Vor putea face to]i câte un tur ast`zi, dac` pute]i
a[tepta. Ar fi p`cat ca vreunul dintre micu]i s` rateze aceast`
pl`cere.
– Doar pentru asta am venit. S` \ncepem [i s` vedem
care dintre ei pot beneficia cel mai bine de acest exerci]iu
fizic.
Imediat, to]i se puser` \n mi[care, dând o mân` de ajutor
la preg`tirea primei [edin]e de c`l`rie.
– Domni[oar` Kennedy! Domni[oar` Kennedy! Era Julie,
o feti]` blond` cu fa]a radiind de fericire. E[ti aici! Când ai
plecat, am crezut c` n-am s` te mai v`d niciodat`.
Domni[oar` Kennedy, spune-mi, chiar am s` urc pe cal? Voi
c`l`ri cu adev`rat?
– Da, draga mea, o asigur` Liz \mbr`]i[ând-o [i s`rutându-i
buclele blonde. Am un ponei special pentru tine; \l cheam`
Pinocchio. |]i aminte[ti ce mult \]i pl`cea povestea [i cum
m` rugai s` ]i-o citesc?
– Pinocchio! Voi c`l`ri pe Pinocchio! strig` Julie, \n timp
ce ochii ei alba[tri str`luceau de entuziasm. Tati! Aceasta
este asistenta despre care ]i-am vorbit... cea care-mi place.
Abia atunci, Liz observ` b`rbatul care st`tea \n picioare
\n spatele scaunului cu rotile al feti]ei. Zvelt, cu tr`s`turi
fine, purtând ochelari de soare [i \mbr`cat cu un costum
sub]ire de var`, impecabil, p`rea s` aib` \n jur de patruzeci
de ani.
PLANUL LUI LIZ 69

– A[adar, dumneavoastr` sunte]i tat`l ei! |mi vorbea mult

despre dumneavoastr`.
– Domni[oar` Kennedy, face]i un lucru minunat pentru
ace[ti copii.
– |mi face mult` pl`cere. Dac` a]i vrea s` m` ajuta]i,
domnule Ridgway, o vom ridica pe Julie \n [a.
Dup` ce o instal` pe Julie, potrivind sc`rile [i fixându-i
centura de siguran]` [i feti]a lu` frâul entuziasmat`, Liz
se-ndrept` spre urm`torul copil ce-[i a[tepta rândul.
– Danny!
Un b`iat destul de \nalt pentru cei paisprezece ani ai s`i,
zâmbi timid, privind speriat spre Polonio, poneiul cel gras.
– Domni[oar` Kennedy, \ncepu el ezitând, calul acesta
pare atât de mare...
– Doar pare. Când vei fi \n [a, vei vedea c` vei fi mai \nalt
decât oricare dintre noi.
– Da? \nghi]i nervos, iar privirea \i era plin` de team`.
{ti]i ceva? Nu pot! Pur [i simplu nu pot.
– Hai, Danny! Te vom ajuta. Va fi permanent cineva lâng`
tine, de-o parte [i de alta ta, a[a c` nu po]i s` cazi nici s` vrei.
Voi conduce eu poneiul; uite, nu mai departe de poart`.
Apoi, dac` nu mai vrei s` continui, te d`m jos. Ei, ce spui?
– A[ vrea, dar... nu pot.
– Doar de data aceasta; pentru mine.
– Bine, voi \ncerca.
Privirea \nc` \i era plin` de spaim` când, dup` ce Liz
ajutat` de un [ofer de ambulan]` [i de o terapeut`, \l instal`
\n [a, lu` frâul cu mâini crispate.
70 ISOBEL COOK

– Ei, parc` nu e chiar atât de r`u, \ncerc` Liz s`-l fac` s`

se destind`. Dumnezeule, cât e[ti de sus!
– Ve]i r`mâne lâng` mine, domni[oar` Kennedy?
– Tot timpul; doar ]i-am promis.
Liz nu se pututse \mp`ca niciodat` cu imaginea lui
Danny târându-se pe podea, la Institut. Acest b`iat o
\ngrijora \n mod deosebit din cauza verdictului dat de
medici: din cauza permanentei lui st`ri de team` [i agita]ie,
nu \nregistra nici un progres – normal, din moment ce,
neputându-[i dep`[i teama, era refractar s` \nve]e s` mearg`
sprijinit \n cârje [i, poate chiar f`r`, de[i foarte greoi. |n
orice caz, Danny fusese unul din factorii cheie care o
determinaser` s`-[i pun` \n aplicare acest plan, iar acum,
imaginea lui stând \n [a [i str`duindu-se s`-[i \nving` teama,
era deja o victorie.
– Privi]i-m`! Privi]i-m`! Sunt cowboy! r`sun` vocea lui.
Cum \l cheam` pe calul meu? Trebuie s` aib` [i el un nume
tot ca-n filmele cu cowboy.
– Pancho! strig` repede Liz, pe placul b`ie]elului deja
angajat \n b`t`lii imaginare.
Dup` ce to]i copiii din prima serie au fost urca]i pe [ei,
[irul de cai se puse \n mi[care, al`turi de \nso]itori.
– Am pornit! spuse zâmbind tat`l lui Julie. C`lu]ul meu
e \ncântat. Dar al t`u?
– |ncepe s` se obi[nuiasc`, nu-i a[a Danny?
De[i acesta era \nc` prea \ncordat ca s` r`spund`,
\ncuviin]` din cap.
– Nu-mi vine s` cred, spuse \n [oapt` unul din medici,
al`turându-se lui Liz. Danny se descurc` destul de bine.
PLANUL LUI LIZ 71

Dac` reu[e[te s`-[i \nving` acel complex de team`, cred c`

b`t`lia e pe jum`tate câ[tigat`. Poate va accepta cârjele.
|ncep s` cred c` totul e posibil. |mi pun mari speran]e \n
ceea ce faci aici, domni[oar` Kennedy.
– |nc` n-am dovedit mare lucru, dar [tiu c` rezultatele nu
vor \ntârzia s` apar`. {i nu e vorba numai de partea fizic`.
– {tiu la ce te gânde[ti; la partea psihologic`, la
sentimentul de \mplinire al acestor copii, la convingerea c`
au realizat \ntr-adev`r ceva.
Dup` ce [i copiii din a doua serie \[i terminar` turul
c`lare, entuziasmul deveni general. Asaltat` de grupul de
medici [i fizioterapeu]i, Liz reu[i \n cele din urm` s` pun`
\ntrebarea care o fr`mânta cel mai mult:
– Oare câ]i copii considera]i c` vor beneficia cel mai
mult de acest program?
– Copila mea, r`spunse decanul de vârst` al medicilor,
absolut to]i [i sunt convins c` sunt \n asentimentul tuturor.
– F`r` nici o \ndoial`! \ncuviin]ar` to]i \n cor, dup` care,
de[i discu]ia era general`, se stabilir` reguli de func]ionare
a [colii, sub supravegherea personalului de specialitate.
Copiii \[i desf`cuser` pachetele cu mâncare cu care
veniser`, \nso]itorii fuseser` trata]i cu cafea [i pr`jiturile pe
care Evelyn avusese minunata idee de a le face [i atmosfera
era una de bucurie general`, \n care mul]umirea pentru
ceea ce se realizase se \mpletea cu speran]a enorm` \n ceea
ce avea s` urmeze.
De[i era g`l`gie, Liz auzi vocile unor femei afar`, \n fa]a
s`lii de recreere \n care unul din grajduri fusese
72 ISOBEL COOK

transformat. Merse s` vad` cine e [i din nou o \ntâmpin`

privirea aceea glacial` – Beryl. Ce o adusese aici?
Curiozitatea? V`zând-o c` zâmbe[te, Liz se gândi c` poate ea
e cea r`ut`cioas` [i face acuza]ii nedrepte.
– Domni[oar` Kennedy, sper c` nu deranj`m. Ea e
m`tu[a mea, Olga. Femeia \nalt` cu p`r argintiu, care o
\nso]ea, zâmbi blând spre Liz. Am vrea s` [tim dac` nu
\nchiriezi cai pentru copii normali; de fapt, m` interesez
pentru fiul meu, Darryl.
– Sigur c` nu deranja]i. Intra]i, v` rog. Le conduse la
masa lung` \n jurul c`reia se grupaser` medicii [i terapeu]ii,
dup` care f`cu prezent`rile. Malcolm v` va aduce imediat
cafea. Câ]i ani are Darryl?
– Treisprezece. M-am gândit c-ar fi o ocazie excelent`
pentru el s` \nve]e s` c`l`reasc` acum, cât st`m la ]ar`.
– Dar nu ave]i cai la ferm`?
– Nu mai avem de ani de zile. Acum, Sandy
administreaz` mo[ia, dar prefer` s` utilizeze tractor sau un
Land Rover. Problema este c` Darryl \[i \nchipuie c` poate
c`l`ri, dar, de fapt, nu s-a urcat niciodat` pe un cal.
– Nu vrem s` risc`m s` i se \ntâmple ceva, interveni [i
femeia zvelt`, cu p`rul argintiu. De aceea, Beryl ar dori ca
el s` urmeze cursuri de echita]ie, s` \nve]e de la bun
\nceput a[a cum trebuie. {ti]i cum e... când ai un singur
copil...
– Nu i se poate \ntâmpla nimic aici... cu c`lu]ii `[tia
b`trâni... {i nu uita c` domni[oara Kennedy [tie s` aib` grij`
de copii – doar e meseria ei.
PLANUL LUI LIZ 73

– De fapt, nu \nchiriez cai. Poate g`si]i \n alt` parte...

– Nu avem nici o [ans`.
– V` rog s`-l accepta]i, domni[oar` Kennedy, o rug`
Olga. Dac` a]i [ti câte speran]e [i-a f`cut....
Dup` toate indiciile, Liz era convins` c` acel Darryl
Manning era un copil neascult`tor [i r`sf`]at, dar, pe de alt`
parte, acea doamn` mai \n vârst` p`rea foarte prietenoas`,
de[i \n mod v`dit dominat` de nepoata ei. De asemenea,
nutrea speran]a c` nu va dura mult pân` când b`iatul se va
plictisi de orele de curs destul de stricte.
– Ei bine, vom \ncerca, accept` ea gr`bit`, dându-[i
seama c` medicii o a[teapt` s`-[i ia r`mas bun de la ea. S`
r`mân` pentru miercuri dup`-amiaz` atunci. Acum, v` rog
s` m` scuza]i. Trebuie s`-mi conduc oaspe]ii. Dup` care se
duse spre Julie pe care o conduse, \mpingându-i c`ruciorul
spre ie[ire. }i-a pl`cut?
– A fost super! Domni[oar` Kennedy, pot s` vin \n
fiecare s`pt`mân`? Nu-i a[a c` poneiul meu m` va
recunoa[te?
– Sigur, scumpa mea.
– {tiu de ce se nume[te Pinocchio – pentru c` este atât
de mic. A[a e, tati?
– L`sa]i-m` pe mine, spuse tat`l fetei, luând c`ruciorul
din mâna lui Liz, pe care astfel o atinse pentru o clip`. Nu
uita]i, dac` ave]i nevoie de ajutoare \n zilele \n care sunt
lec]ii de c`l`rie, v` stau la dispozi]ie.
– Cum s` nu am nevoie de ajutor! Inten]ionez s` dau
câteva anun]uri la ziar, chiar [i la televiziune, dac` se poate,
\n speran]a de a primi cât mai multe oferte de serviciu. Ar fi
74 ISOBEL COOK

minunat dac` a]i putea veni cu Julie \n fiecare s`pt`mân`,

dar... ezit`; parc` auzise odat` c` Lewis Ridgway de]inea o
func]ie important` \n acel ora[. Desigur, numai dac` timpul
v` permite.
– Nimic nu este atât de important \ncât s` m` re]in` de
a veni aici. Tonul pe care o spusese d`dea cuvintelor lui o
semnifica]ie deosebit`.
Ma[ina elegant` porni, \n timp ce Julie \nc` mai f`cea
semn cu mâna la fereastr`, pân` când se pierdu \n
dep`rtare. Când se-ntoarse, Liz \[i d`du seama c` Beryl era
lâng` ea, privind-o cu sub\n]eles.
– So]ia lui a murit acum câ]iva ani, sim]i ea nevoia s`
explice, de aceea Julie locuie[te la Institutul pentru Copii
cu Handicap locomotor. Ar face orice pentru ea, chiar dac`
asta \nseamn` s` vin` aici \n fiecare s`pt`mân`.
– Doar pentru Julie?
Liz se sim]i deranjat` deopotriv` de ro[ea]a care-i colora
obrajii [i de gestul dispre]uitor al lui Beryl. Dac` aceast`
insinuare n-ar fi fost atât de absurd`, poate c-ar fi protestat,
dar a[a, era mai bine s-o ignore total. Ridicol! Ca [i cum
Lewis Ridgway ar fi manifestat cel mai mic interes pentru ea!
Ceea ce nu-n]elegea era r`utatea celeilalte fete. Gelozie?
Exclus! Cum putea o femeie atât de frumoas` ca Beryl s`
simt` vreo urm` de gelozie pentru cineva cu o figur` atât de
banal` [i nesemnificativ` ca ea? S` fie acea ostilitate cauzat`
de prietenia ei complet nevinovat` cu Peter Farraday? Liz
reu[i s` se smulg` din vârtejul acelor gânduri, pentru a-[i
lua r`mas-bun de la ultimii oaspe]i, urma]i de Beryl [i de
m`tu[a ei.
PLANUL LUI LIZ 75

|ntorcându-se \n sala care g`zduise oaspe]ii, Liz \[i l`s`

gândul s` r`t`ceasc` f`r` voia ei, \n aceea[i nedumerire
obsedant`: de ce \i erau tr`s`turile lui Beryl atât de
familiare? Era imposibil s` se fi cunoscut \nainte! |ncepu
s`-i ajute pe Stan [i pe Evelyn s` fac` ordine, când Malcolm
ap`ru \n prag.
– S` organiz`m o petrecere disear`, pentru strângerea
de fonduri pentru tân`rul Riki Mann.
– Cânt`re]ul maori?
– Exact. Se strâng fonduri pentru a-i da posiblitatea de a
face o carier` de succes \n str`in`tate. M` gândeam s` merg
[i eu... nu numai pentru a-l ajuta... N-ai vrea s` m` \nso]e[ti?
Sigur... numai dac` nu ai altceva de f`cut...
– Cum s` nu! Mi-ar face mare pl`cere. Sim]ea nevoia s`
s`rb`toreasc` [i-i era dor de astfel de petreceri!
– {tiu c`-mi va p`rea r`u; \ntotdeauna e la fel \n aceste
ocazii: mai mul]i b`rba]i decât fete. Parc` v`d c` abia voi
apuca s` te v`d.
– Nu-]i face griji; primul dans e al t`u.
– A[a mai merge. Atunci, ne vedem disear`.
Liz era atât de \ncântat` de cum ie[ise totul, \ncât nici nu
observ` când plec` Malcolm. Desigur, mai avea de \nfruntat
o mul]ime de dificult`]i, dar acum avea \ncredere c` le va
putea dep`[i. |i venea s` danseze de bucurie, chiar [i f`r`
muzic`. Malcolm \i spusese c` toat` lumea avea s` vin` la
petrecere; asta \nsemna c` [i Peter... abia a[tepta s`-i
povesteasc` despre succesul ei!
 Capitolul 5

– Dumnezeule, Liz, nici nu te mai recunosc, exclam`

Malcolm când veni s-o ia la petrecere.
– Te asigur c` sunt eu. |[i strânsese p`rul \ntr-un coc, era
u[or fardat` la ochi cu turcoaz [i purta o fust` lung` [i o
bluz` vaporoas` care-i punea \n eviden]` silueta.
– {i parfumul `sta \nnebunitor... Ce folose[ti?
– Gluinri alb – absolut original; mi l-a adus o prieten`
din Hawaii. |]i place?
– Dac`-mi place? Abia m` pot concentra s` conduc.
Complimentul sincer \i f`cu pl`cere, chiar dac` venea de
la Malcolm care avea ocazia s` vad` un chip nou de fat` din
lun` \n lun`.
Când ajunser`, era atât de mult` lume, \ncât se p`rea c`,
\ntr-adev`r, nimeni din ]inut nu lipsea. |naintau \ncet prin
mul]ime, deoarece Malcolm \i cuno[tea pe to]i cei prezen]i
[i aproape fiecare \l oprea pentru a-l saluta [i a schimba cu
PLANUL LUI LIZ 77

el câteva cuvinte. Pentru Liz, singurii cunoscu]i erau Stan [i

Evelyn care plecaser` mai devreme de acas` [i-i f`ceau
acum semn cu mâna din partea opus` a s`lii. Privind spre
ei, Liz \i observ` pe Tim [i Wayne [i inima \i tres`ri de
speran]`: dac` ajutoarele de la Arundel erau acolo, poate
c` [i Peter... |l c`ut` cu privirea prin mul]ime, dar era clar
c` nu venise.
Muzica \ncepu [i ea [i Malcolm se amestecar` prin
mul]ime, l`sându-se \n voia ritmurilor pop. Din clipa \n care
Liz p`[i pe ringul de dans, schimb` o mul]ime de parteneri,
dar privirea ei era mereu \ndreptat` spre u[`, sperând c`
poate va ap`rea [i Peter. Nu pentru c` ar fi interesat-o prea
mult... {i a[a, dac` venea, era foarte posibil s` fie \nso]it de
Beryl. Nici asta n-ar fi deranjat-o, oricum nu \nsemna nimic
pentru ea. Atât doar c-ar fi vrut s`-i spun` despre succesul
ei, \n ciuda ne\ncrederii lui fa]` de acel proiect pe care-l
considerase cu siguran]` dincolo de puterile ei. La un
moment dat, \ncet` s` mai priveasc` spre u[` [i s` spere;
trebuia s` se consoleze cu gândul c` Peter nu va veni. P`cat!
Ce satisfac]ie putea s`-i aduc` o victorie dac` adversarul nici
m`car nu-[i d`dea seama de \nfrângere?
– V` rug`m s` v` invita]i partenerele la vals! se auzi
anun]ul prezentatorului \ntr-o scurt` pauz` \ntre dansuri.
Se auzir` primele acorduri ale melodiei atât de
cunoscut` „Cândva, dragostea mea“, când Tim, cu care
dansase dansul dinainte, \ncepu s` ezite, stânjenit.
78 ISOBEL COOK

– Te rog s` m` scuzi, dar nu m` pricep s` valsez. N-am

reu[it niciodat` s`-nv`]. Dar tu?
– Eu am \nv`]at când...
Nu reu[i s`-[i termine fraza pentru c` \n aceea[i clip` \l
v`zu pe Peter lâng` ea – \nalt, bronzat, extrem de chipe[.
Deodat`, seara c`p`t` un farmec aparte.
– Dans`m?
F`r` s` mai a[tepte r`spunsul ei, o conduse pe ringul de
dans. |ntr-un caleidoscop de culori, faldurile ample ale
fustei lui Liz puneau \n plutirea lor accentele piruetelor. |n
sincronismul perfect al pa[ilor, trupurile lor deveniser`
unul singur. Continuau s` danseze, f`r` s`-[i dea seama c`
\n jurul lor se formase un cerc de spectatori care-i priveau
\ncânta]i, aplaudând [i aruncând confeti asupra lor [i c`
abia \ntr-un târziu li se al`turar` [i alte perechi.
Când muzica se opri, r`maser` nemi[ca]i, ea cu fa]a
\mbujorat` ridicat` spre zâmbetul lui enigmatic.
– E[ti aproape de-a noastr`, Liz!
– Sigur c` sunt. Mi se pare c` a trecut o ve[nicie de când
m-a adus Malcolm. Credeam c` nu mai vii! Regret` chiar din
clipa \n care rosti aceste cuvinte, dar era prea târziu [i n-avea
nici un rost s`-[i fac` iluzii c` el le va l`sa s` treac`
neobservate.
– A[adar, ]i-am lipsit?
– Nu, sigur c` nu... Numai c` Malcolm spusese c` va fi
toat` lumea aici \n seara aceasta [i...
PLANUL LUI LIZ 79

Un nou vals pe care orchestra \l \ncepu o salv` [i se

abandon` din nou dansului, pân` la urm`toarea pauz`,
când se organiz` un bufet. Peter o conduse spre mesele
\nc`rcate cu pr`jituri, sandvi[uri [i specialit`]i cu fructe de
mare, apoi o l`s` pentru a se al`tura unui grup \n
extremitatea cealalt` a s`lii. Era firesc s` nu fi venit singur,
Liz se a[teptase la a[a ceva [i, cu toate acestea, sim]i o
dezam`gire \ngrozitoare când o v`zu pe Beryl. |mbr`cat`
cu o rochie neagr`, simpl` [i elegant`, aceasta \[i pusese [i
mai bine \n eviden]` p`rul blond [i tenul de un alb
imaculat.
Nu, categoric, nu se va mai gândi la ei. |i zâmbi din toat`
inima lui Malcolm, care tocmai venise s-o \mbie cu pr`jituri
[i cu o can` cu ceai. Bine c` exist` Malcolm, dragul de el!
Nu va [ti niciodat` cât de mult o ajutase prin prezen]a lui \n
seara aceea. F`r` s` vrea, mai arunc` o privire spre grupul
de vizavi. Beryl discuta cu \nsufle]ire cu Sandy, iar Peter era
[i el lâng` ea. |n acel moment, surprinzându-i privirea,
Beryl \nclin` u[or capul, considerând suficient acel semn de
vag` recunoa[tere. Olga, \n schimb, \i zâmbi cu mult`
prietenie. Apoi, Liz observ` b`iatul care st`tea al`turi de ei:
destul de scund pentru vârsta lui, cu p`r blond, drept [i o
figur` bosumflat`. Desigur, era Darryl [i Liz nu putu s` nu
remarce imediat c`, a[a cum era \mbr`cat, elegant [i rafinat,
f`cea not` discordant` cu to]i ceilal]i pu[ti de vârsta lui
prezen]i acolo \n acea sear`.
80 ISOBEL COOK

Când dansul re\ncepu, Liz refuz` dans dup` dans, \n

speran]a c` Peter o va invita iar. |n definitiv, nu-i spusese
nimic din ceea ce-[i propusese; t`cuser` amândoi aproape
tot timpul [i pu]inele cuvinte pe care ea le rostise se
dovedir` a fi o catastrof`. Dar, nu numai c` Peter nu mai
veni s-o invite la dans, dar \l [i v`zu dansând cu Beryl – atât
de relaxa]i amândoi, atât de degaja]i, ca ni[te vechi prieteni,
sau ca ni[te fo[ti iubi]i care se reg`siser`.
Era trecut mult de miezul nop]ii când se anun]` ultimul
dans. Liz merse pe podium \mpreun` cu Malcolm, f`r` s`
mai priveasc` o dat` \n urm`: oricum, Peter nu mai era de
g`sit. Cu atât mai surprins` a fost când, la sfâr[itul dansului,
\l v`zu venind cu pa[i mari spre ei, pentru a discuta cu
Malcolm.
– Am un mesaj pentru tine. Tocmai eram afar` [i fumam,
când Toby trecea cu ma[ina; s-a oprit câteva minute s`-mi
spun` c` e foarte gr`bit s-ajung` acas`, pentru c` so]ia lui
nu se simte bine [i c` m` roag` s` iau leg`tura cu tine [i s`
te anun] c` David, fratele t`u, are un necaz cu ma[ina; nu e
\n pericol, dar a intrat \ntr-un [an] undeva la câteva mile de
aici [i te roag` s` mergi s`-l aju]i s` scoat` ma[ina.
– Ah, tocmai \n seara asta [i-a g`sit s` intre \n [an]!
Conduce mizerabil! Ar trebui s`-l las s` se chinuie pân`
diminea]`, ca s` se-nve]e minte! Dar... cred c` n-am \ncotro,
a[a c` voi porni \n mare ac]iune de salvare. Unde anume
este?
PLANUL LUI LIZ 81

– Pe drumul lateral, chiar vizavi de ferma Maybury.

– Of! Cred c` \n curând am s`-l omor pe acest fr`]ior
al meu! Brusc, se lovi cu palma peste frunte [i se-ntoarse
spre Liz, cu o figur` extrem de nefericit`. Te rog s` m`
ier]i! |mi pare foarte r`u pentru aceast` situa]ie... m`
\n]elegi...
– Nu-]i face griji, interveni Peter; o conduc eu pe Liz.
– Atunci, e-n regul`.
– Mul]umesc pentru invita]ia la aceast` petrecere,
Malcolm.
– Pl`cerea a fost de partea mea. La revedere. |i zâmbi
trist, apoi, de[i f`r` nici o tragere de inim`, plec`, disp`rând
imediat \n mul]ime.
Pe ea n-o \ntrebase nimeni dac` vroia sau nu s` fie
condus` de Peter, se gândi Liz; parc-ar fi fost un colet care
trebuia livrat la adresa de destina]ie. Era ceva \n leg`tur` cu
el – ceva profund masculin [i autoritar – care o deranja. {i
apoi, se temea c`, singur` cu el \n ma[in`, \i va fi greu s`-[i
aminteasc` \n fiecare clip` c` el apar]ine altcuiva! Da, era
mai bine s` poat` sc`pa de acel drum cu Peter – Peter, care
dansase practic \ntreaga sear` cu Beryl.
– Nu te deranja, pot merge cu Stan [i Evelyn.
– Nu po]i, pentru c` tocmai au plecat.
– |nseamn` c` putem s`-i ajungem din urm`.
– Nu!
– De ce?
82 ISOBEL COOK

– Pentru c` prefer a[a.

– Ah... Nu prea [tia ce s`-n]eleag` din r`spunsul lui, dar
era ceva ciudat \n tonul s`u. Ezit`, apoi mai f`cu o \ncercare.
Dar... cum r`mâne cu Beryl?
– Beryl?
Privirea lui dur` \i d`du de \n]eles c`, \n seara aceea, nu
prea era inspirat` s` spun` lucrul cel mai potrivit...
– Da... m` gândeam c-a]i venit \mpreun`... tot grupul...
Beryl, m`tu[a ei, Sandy McPhail...
– A[a e, confirm` el pe un ton glacial.
– N-a[ vrea s` te deranjez...
– Nu e nici un deranj. Hai s` plec`m din aglomera]ia
asta.
Urcar` \n ma[in` [i pornir`. Ciudat, dar Liz nu g`sea
nimic de spus; o atrac]ie irezistibil`, mai presus de voin]a ei,
o f`cea incapabil` de a-[i desprinde privirea de profilul lui,
conturat \n lumina slab` din ma[in`.
– Cum te-ai descurcat azi?
Liz f`cu un efort s` se concentreze; \n definitiv aceasta
era \ntrebarea pe care o a[teptase tot timpul. Poate c`, dac`
nu l-ar privi, i-ar fi mai u[or s` se gândeasc` la lucruri
importante, ca, de exemplu, replica pe care o repetase de
atâtea ori \n gând.
– Ast`zi? hot`r\ s` mai tergiverseze pu]in, pentru ca
efectul s` fie cu atât mai mare. Te referi la...?
– {tii foarte bine la ce m` refer, Liz.
PLANUL LUI LIZ 83

O privi zâmbindu-i [i, deodat`, discursul rece, pe un ton

indiferent pe care-l preg`tise pentru el, i se [terse din minte
[i \ncepu s`-i povesteasc`, plin` de entuziasm.
– Ah, a fost fantastic! Un adev`rat succes! Fiecare copil a
putut c`l`ri, astfel \ncât personalul medical a avut
posibilitatea s` stabileasc` dac` proiectul este sau nu
benefic. {i, ce crezi? Am primit imediat avizul de a continua.
Voi organiza un curs de zece lec]ii [i, dac` se va constata c`
a fost benefic, lucru de care nu m`-ndoiesc, copiii vor putea
continua s` vin` \n fiecare s`pt`mân`. {i medicii [i
terapeu]ii au fost \ncânta]i.
– Felicit`ri! Câ]i copii au venit, \n cele din urm`?
– To]i, a[a cum speram: dou`zeci [i [apte.
– Inten]ionezi s`-i aju]i pe to]i? Dou`zeci [i [apte de
miracole – nu e cam mult, chiar [i pentru tine?
– N-a[ spune.
– Categoric, crezi \n minuni!
– Oh, da!
– Le provoci? Faci posibil` realizarea lor?
– Dac` pot... Deodat`, \[i dori nebune[te ca \nc` o
minune s` se-ntâmple – cea mai mare, cea mai important`...
Peter s` se \ndr`gosteasc` de ea, \n loc de a o iubi pe Beryl.
– A[adar, acum e totul pus la punct.
– {i, având poneii pe care m-ai ajutat s`-i cump`r, nu mai
exist` nici un impediment. De fapt, totul a fost posibil
datorit` cecului de la amabilul domn X.
84 ISOBEL COOK

– Domnul acela necunoscut?

– Exact. |n imagina]ia mea, are \ns` deja un chip.
– Da? {i cum \l vezi?
– S` ]i-l descriu, \ncepu Liz, g`sind cât se poate de
firesc s`-i \mp`rt`[easc` lui Peter speran]ele, visele, chiar
[i \nchipuirile ei copil`re[ti. Este genul de individ tipic
[aten, nu prea tân`r. Este \nalt, robust, poate un pic cam
\ncrezut [i are atât de mul]i bani, \ncât nu [tie ce s` mai
fac`. Poate c` se simte pu]in vinovat, [tiind c` al]ii sunt
strâmtora]i. {i, \ntr-o bun` zi, aude despre o fat` care
\ncearc` s` \nfiin]eze un centru de c`l`rie pentru copii
infirmi: imediat, \i vine o idee. Poate c`, demult, [i el a
avut o infirmitate. Sau, mai probabil, cred c` [i-a reamintit
de perioada copil`riei, când, undeva la ]ar`, mergea
descul] la [coal`.
– Asta se-ntâmpla \nainte de a se hot`r\ s` devin`
magnat?
– Categoric! A realizat totul prin propriile sale for]e, cel
pu]in a[a mi-l imaginez... Dar, \n ciuda succesului s`u \n
afaceri, e destul de timid; \i place s` fac` acte caritabile \n
secret.
– Poate c` so]ia lui nu e de acord.
– Ah, nu, nu e c`s`torit!
– E[ti foarte sigur`?
– Da!
– Te tenteaz`?
PLANUL LUI LIZ 85

– Nu. Vreau s` r`mân` a[a cum este, binecuvântat` fie

inima sa bun`. Am avut noroc; oamenii de aici m-au ajutat
atât de mult!
– |nseamn` c` acum nu mai ai probleme.
– Glume[ti! Exist` \ntotdeauna probleme, cea mai
mare dintre ele fiind cauzat` de partea financiar`.
|nceputul a fost f`cut, dar acum trebuie s` continuu – e
[ansa vie]ii mele. Voi fixa o tax` simbolic` de zece dolari
pentru tot cursul; dac` vor dori, copiii vor putea veni \n
continuare [i dup` terminarea acestuia. Trebuie s` fixez
o tax`, m`car simbolic`, pentru a putea face fa]`, dar
dac` un p`rinte nu-[i va putea permite s` pl`teasc`
suma, voi accepta copilul oricum. Sper c` mul]i dintre ei
vor fi sponsoriza]i de o firm` sau de o persoan`
particular`.
– |n]eleg. Te-ai gândit la posibilitatea strângerii de
fonduri?
– Da! Vorbea repede, ca pentru a contracara efectul
acelei atmosfere ce devenea din ce \n ce mai intim`. „Nu
uita c` iube[te pe altcineva, [i asta de mul]i ani!“ \[i tot
spunea ea, pentru a reveni la realitate. M-am gândit c`
pu]in` publicitate ar fi foarte util`: la radio, la televizor,
\n pres`. Dac` oamenii vor afla ce se \ntâmpl` aici, poate
c` vor sim]i nevoia s-ajute \n vreun fel – nu neap`rat cu
bani, dar poate oferindu-[i serviciile. Merit` s` \ncerc,
nu-i a[a?
86 ISOBEL COOK

– Da, s-ar putea s` reu[easc`! r`spunse el indiferent.

– Ei, unde mergem? \ntreb` Liz surprins`, când v`zu c`,
\n loc s` intre pe aleea ce ducea spre cas`, Peter continu`
drumul de-a lungul [oselei [erpuitoare.
– S` ne plimb`m pu]in. M` gândeam c` ]i-ar face pl`cere
s` vezi priveli[tea de pe stânc`, atunci când luna se ridic`
din ap`.
– De pe proprietatea ta?
– Nu; este un loc special, sus pe stânci, la jum`tatea
distan]ei dintre casele noastre. Vei vedea imediat.
|ntr-adev`r, când cobor\ din ma[in` [i se l`s` condus` de
Peter pe poteca \ngust`, Liz v`zu valurile cu crestele
argintate de lumina lunii – o priveli[te de o frumuse]e
ireal`, desprins` parc` dintr-un basm.
– Ai avut dreptate, Peter; merit` s` vii aici.
– De aceea am [i venit. F`cu un pas spre ea [i, cuprins`
brusc de panic` – nu cumva s` nu aib` t`ria de a rezista –
se d`du pu]in \napoi, dislocând câteva pietre care se
rostogolir` la zeci de metri sub stânc`. O prinse repede, cu
o mân` ferm`, dar la atingerea lui... Tremuri, Liz?
– M-am speriat... Cred c` am r`u de \n`l]ime.
Sim]i imediat bra]ele lui strânse \n jurul ei – dup` care,
orice altceva disp`ru [i se l`s` purtat` pe culmile unui extaz
absolut.
Când \i d`du drumul, gândul care i se insinu` \n minte
stric` totul: Liz Kennedy, un copil amuzant, cu planurile [i
PLANUL LUI LIZ 87

visele ei ciudate... o fat` pe care po]i s-o s`ru]i... când Beryl

nu se afl` prin preajm`, s` vad`. |nc` tremurând, se d`du la
o parte, urându-l [i urându-se. Merse \mpiedicându-se spre
ma[in`, furioas`.
– A[ vrea s` ne \ntoarcem. Cred c` Evelyn \[i face griji \n
privin]a mea.
– Are atât de mare importan]`?
Când \ntoarse capul, Liz \l v`zu r`mas nemi[cat la
marginea stâncii, privind-o, dar, pref`cându-se c` nu l-a
auzit, deschise portiera [i urc` \n ma[in`.
Peter mai z`bovi pu]in, apoi veni [i, f`r` s` spun` nici un
cuvânt, porni ma[ina. Abia când ajunser` \n fa]a casei [i opri
motorul, o privi gânditor [i i se adres`:
– M` bucur pentru tine, Liz. Faci un lucru bun.
Continu`.
Privirea [i tonul lui cald d`deau impresia c`, \ntr-
adev`r, nu era indiferent. Dac` n-ar [ti de rela]ia lui cu
Beryl...
– A[adar, nu te deranjeaz` c-am venit aici [i-am \nfiin]at
aceast` [coal`?
– S` m` deranjeze? Bine, dar de ce?
– Nu [tiu... M` gândeam c`-]i dore[ti proprietatea pe
care m-am instalat eu... pentru sursa de ap` [i accesul spre
plaj`.
– {i ]i-ai imaginat c` ]i-a[ sta \n cale doar din cauza
disputei cu fostul proprietar? }i-ai imaginat a[a ceva?
88 ISOBEL COOK

– P`i... Se gândi s`-i aduc` aminte de faptul c` nu

manifestase un entuziasm prea mare auzind de proiectul
ei [i nici n-o ajutase altfel decât c` o luase la licita]ia de
cai. Dar cuvintele refuzau s` se dezlipeasc` de buze. De
fapt, \i era greu s` gândeasc` limpede când era atât de
aproape de el.
– Liz, prive[te-m`!
|i ridic` b`rbia, obligând-o astfel s`-l priveasc` \n ochi.
Buzele lui \i c`utar` din nou gura, \nv`luind-o \n acelea[i
senza]ii \nnebunitoare. |n cele din urm`, Liz se desprinse de
el. Ce era nebunia asta? Cum putea s` simt` a[a pentru un
b`rbat care apar]inea altei femei?
– E târziu. Mul]umesc c` m-ai adus acas`.
– Bine, dar...
Cobor\ repede [i, abia mult mai târziu, când se r`sucea
\n pat, de pe o parte pe cealalt`, chinuit` de gânduri, \[i
d`du seama c` nu ob]inuse nici o victorie asupra lui, ci, mai
degrab` \i \ng`duise lui s` ob]in` o victorie asupra ei.
Fusese \n mare pericol de a se \ndr`gosti de un b`rbat care,
f`r` \ndoial`, o trata doar ca pe o curiozitate \n acel ]inut cu
fete cam pu]ine: impulsiv`, sincer`, simpatic` – o fat` cu
care era amuzant s` te \ntâlne[ti un timp. Dar, când venea
vorba de dragoste... Se gândi din nou la tr`s`turile perfecte
ale lui Beryl [i-[i imagin` privirea batjocoritoare a acesteia.
 Capitolul 6

|n urm`toarele zile, Liz avu o mul]ime de treburi de

f`cut: [eile trebuia cur`]ate [i unse, poneii, inspecta]i zilnic,
\nvelitorile pentru cai, cusute la ma[in`; acestea nefiind
decât câteva dintr-un [ir lung de sarcini de onorat.
|ntr-o sear`, se a[ez` la birou, \ncercând s` scrie un
articol referitor la centrul de c`l`rie, articol pe care
inten]iona s`-l trimit` editorului unei reviste pentru femei.
Dup` o jum`tate de or` de [ters`turi [i rescrieri, renun]`
pentru moment, dându-[i seama c-ar fi fost mult mai bine s`
includ` [i ni[te fotografii; avea s` surprind`, a[adar, câteva
instantanee la urm`toarea vizit` a copiilor [i abia dup`
aceea va definitiva articolul. |n orice caz, nu-[i imaginase
c`-i va fi atât de greu s` g`seasc` formularea cea mai
potrivit` pentru un subiect care \i era, de altfel, atât de drag.
Tocmai se ridicase, când auzi soneria de la u[`. Poate e
Peter! De ce s-a gândit imediat la el? De ce se gândea la el
90 ISOBEL COOK

toat` ziua [i jum`tate din noapte? Nu-l mai v`zuse din seara
petrecerii, de când o dusese pe stânc`, dar de atunci tot
a[tepta s`-i aud` pa[ii sau vocea. Cum de un s`rut putea
schimba totul?
Se mai auzi sunând o dat`. Evident, Evelyn [i Stan
priveau la televizor [i erau prea departe, a[a c` merse ea s`
deschid`.
– Domni[oar` Kennedy! |n pragul u[ii st`tea Lewis
Ridgway, \n costumul lui impecabil. Pot s` intru?
– V` rog! Bun` seara, spuse Liz surprins`; surprins`... [i
dezam`git`.
– Ar fi trebuit s` telefonez s` v` anun] c` vin, dar am fost
foarte ocupat la birou [i am neglijat; oricum, \ns`, m`
gândeam c` voi avea norocul s` v` g`sesc acas`.
– A[a e; de obicei sunt aici. Deodat`, se \ngrijor`. Doar
nu s-a \ntâmplat ceva cu Julie!
– Din fericire, nu! E cât se poate de \ncântat` [i num`r`
zilele pân` la urm`toarea lec]ie de c`l`rie.
– M` bucur enorm. Dori]i o cafea? A]i f`cut un drum
lung pân` aici.
– Da, mul]umesc. Ar fi grozav.
|n timp ce Liz preg`tea cafeaua la filtru, domnul Ridgway
se a[ez` la birou, l`sându-[i privirea s` r`t`ceasc` asupra foii
de hârtie scrise de ea.
– Ce-i asta?
– Ah, un articol pe care \ncercam s`-l scriu; m` rog, dac`
se poate numi articol. Incredibil cât timp mi-a luat s`-l
concep [i tot nu e bine.
PLANUL LUI LIZ 91

– Pot s`-l citesc [i eu?

– A[ fi \ncântat`.
– Este foarte bine, se pronun]` el \n cele din urm`, dup`
ce citi. Trebuie s` recunosc c` la asta m-am gândit [i eu când
am venit aici. Publicitatea este chiar domeniul meu. Dac`
nu v` deranjeaz`, am putea schi]a \mpreun` ceva pentru
pres`. De asemenea, una sau dou` reviste locale au astfel de
rubrici. O voi ruga pe secretara mea s` le predea mâine
diminea]`. Ce spune]i?
– Ah, dac` a]i vrea... Liz era aproape tot atât de
mul]umit` ca atunci când primise cecul de la domnul
Necunoscut.
– L`sa]i totul \n seama mea. Voi avea ca punct de
plecare pagina aceasta pe care a]i scris-o – con]ine toate
datele [i ideea de baz`. Acum, \n ceea ce prive[te ziarele...
Cunosc editorii celor dou` ziare importante din ora[; le voi
telefona mâine [i-i voi ruga s` trimit` reporteri; ar putea
scrie un articol despre lec]ia de c`l`rie de s`pt`mâna
viitoare. E bine?
– Ar fi minunat! Nu ave]i idee ce u[urare \nseamn`
pentru mine s` fiu scutit` de partea asta. Este extrem de
amabil din partea dumneavoastr` c` v` deranja]i atât de
mult.
– A[ dori s` fac mult mai mult, pentru dumneavoastr`.
Rosti ultimul cuvânt aproape \n [oapt` [i, observându-i
privirea nedumerit`, continu` pe un ton neutru, a[a cum ar
92 ISOBEL COOK

fi discutat o afacere. M` rog, n-are importan]`... e un proiect

de-al meu pe termen lung. S` vedem acum ce s-ar putea
face pentru ca acest centru s` devin` cunoscut, s`
beneficieze de publicitate... Cred c` radioul are cea mai
mare audien]` [i, \ntâmpl`tor, \l cunosc pe [eful postului
principal, a[a c` nu vor fi probleme \n aceast` privin]`.
Rezultatele ar trebui s` apar` imediat.
– Cunoa[te]i o mul]ime de persoane influente, constat`
Liz, privindu-l uluit`.
– Da, e util mai ales când vrei s` realizezi ceva repede
f`r` pierdere de timp. Tonul lui era cel al cuiva obi[nuit s`
organizeze, s` dea ordine subalternilor. Mâine la prima or`
m` voi ocupa de asta. Trei articole \n reviste... asta
\nseamn` c` e nevoie de câteva fotografii care s` capteze
interesul publicului.
– Of, dac` m-a[ fi gândit s` surprind câteva instantanee
cât erau c`lare copiii! Pân` acum ar fi fost deja gata [i-am fi
putut trimite articolele imediat. Sunt reviste care nu apar
decât o dat` pe lun`.
– Nu v` face]i griji. Am f`cut eu câteva fotografii \n ziua
aceea. Scoase din buzunarul de la piept câteva fotografii alb-
negru [i le \ntinse pe birou. Sunt mici, dar pot fi m`rite
destul de u[or.
– Iat-o pe Julie! A]i mai v`zut vreodat` un zâmbet atât de
minunat?
PLANUL LUI LIZ 93

– Da, [tiu... Pentru Julie, fericirea \nseamn` un ponei. |n

general e un copil vesel, dar aici, cu dumneavoastr` [i cu
caii... Aici e Taiere – numai la un mic maor po]i vedea un
rânjet atât de monstruos; se vede clar c` e \nnebunit de
pl`cere [i mândrie, parc-ar c`l`ri \n cadrul unui campionat
na]ional.
– Cred c` exact asta \[i imagina....! \n clipele de r`gaz,
când nu era cowboy! Apoi, pe fa]a ei ap`ru o umbr` de
triste]e când lu` urm`toarea fotografie. Bietul Danny,
deopotriv` \ngrozit [i curajos!
– Data viitoare nu-i va mai fi atât de greu.
– {tiu.
– Ei, cred c-ar fi de-ajuns pentru \nceput, spuse el
strângând pozele. Ah, mai e ceva de care era aproape s` uit.
Am discutat cu cei de la televiziune \n leg`tur` cu proiectul
dumneavoastr`. |n dou` s`pt`mâni, vor trimite o echip`
care s` filmeze; consider` c` [coala de c`l`rie constituie un
subiect foarte bun pentru un reportaj. Sper [i eu s`
trezeasc` interesul publicului [i astfel, s` se g`seasc` fie
ajutor financiar, fie m`car ajutor fizic. Apropo, echipa de la
televiziune realizeaz` o reclam` \n care o fat` trebuie s`
c`l`reasc`, pentru o nou` marc` de produse cosmetice,
denumite“Today's Girl“.
– N-am auzit niciodat`...
– Ve]i auzi. Caut` un loc nu prea departe, unde se poate
c`l`ri [i vroiau s` [tie dac` ar putea veni aici s` filmeze
94 ISOBEL COOK

câteva scene \n aer liber. M-au rugat s` v` \ntreb din partea

lor dac` a]i fi dispus` s` filma]i câteva scene pe calul
dumneavoastr`.
– Bine, dar... nu se poate s` m` vrea tocmai pe mine!
– De ce nu? A]i mai lucrat vreodat` pentru televiziune?
A]i prezentat vreun program, a]i f`cut reclam` la vreun
produs – ceva de genul acesta?
– Dumnezeule, nu, \n nici un caz! Nu sunt potrivit`
pentru a[a ceva!
– De unde [ti]i? S` v` spun ceva, domni[oar` Kennedy,
continu` el cu o voce plin` de c`ldur` [i entuziasm; din
ceea ce mi-au spus cei de la televiziune, se pare c` sunte]i
exact tipul de fat` pe care o caut` pentru aceast` reclam`.
Aproape c` Liz nu mai asculta. Prezentare de mod`? |n
sfâr[it, [tia de ce figura lui Beryl i se p`rea cunoscut`. Cu
câ]iva ani \n urm`, chipul perfect al acesteia ap`ruse pe
micul ecran, \n cadrul unor prezent`ri de mod`. Brusc, \[i
d`du seama c` Lewis t`cuse [i o privea curios.
– S-a \ntâmplat ceva?
– Nu, nimic. Pentru a dovedi, f`cu un efort s`-[i
concentreze aten]ia spre momentul prezent [i observ`,
surprins`, cum \n privirea lui ap`ru o expresie de nespus`
duio[ie.
– Caut` acel tip de fat` c`reia-i place s` stea \n aer liber...
f`r` nimic artificial [i studiat... o fat` descul]` [i cu p`rul \n
vânt, c`l`rind cu pasiune!
PLANUL LUI LIZ 95

– Ei, a[a m` mai recunosc...

– Asta \ncerc s` v` spun. Ce p`rere ave]i?
– Eu [tiu... ezit`, jucându-se incon[tient cu o [uvi]` de
p`r lung, negru. Dac` nu e un prim-plan...
– B`nuiesc c` nu; \i intereseaz` un peisaj de ]ar` pe
fundalul c`ruia s` filmeze o fat` s`rind cu calul peste un
obstacol „Intra]i \n vârtejul vie]ii cu Today's Girl“. Cam a[a
ceva.
– Nu-l am decât pe Red [i e maro-ro[cat; va ie[i bine \n
imagine?
– Sigur. Au spus c` poate fi oricum, numai alb, nu. Mi-au
spus s` v` rog s`-i decolora]i pu]in coama [i coada, pentru
un contrast mai bun \n imagine. Din ceea ce mi-au spus, am
\n]eles c` sunte]i exact persoana care trebuie.
– Pentru Dumnezeu!
– Nu e ideea mea! {i-apoi, ave]i nevoie de bani,
nu-i a[a?
– Ah, da, uitasem. Bine, atunci o voi face.
– Adev`rat? Grozav! Trebuie s` v` avertizez, totu[i, c` e o
munc` dur`. Pute]i veni mâine la ora dou`?
– Se pare c` deja a]i aranjat totul \n numele meu, spuse
ea cu oarecare suspiciune.
– Totul \n afar` de acordul dumneavoastr`, domni[oar`
Kennedy.
– N-ar fi timpul s`-mi spune]i Liz, ca to]i ceilal]i?
– Numai dac` [i tu \mi spui Lewis.
96 ISOBEL COOK

– Ne-am \n]eles.
– S` d`m mâna ca pentru a pecetlui \n]elegerea, propuse
el, luându-i mâna cu o v`dit` pl`cere. |ncep acum s-o
\n]eleg pe Julie, pentru care e[ti soarele de pe cer.
Având \nc` mâna \n mâna lui, deoarece se p`rea c` Lewis
n-avea deloc inten]ia de a-i da drumul, Liz \ntoarse brusc
capul, sim]indu-se privit`. |ntr-adev`r, \n prag era o siluet`
\nalt`, \nv`luit` \n mister.
– Bun`, Liz!
O spusese \ntr-adev`r pe un ton u[or ironic, sau doar i
se p`ruse astfel? {i, de când st`tea acolo, asistând la acea
scen` – ea [i Lewis a[eza]i la birou, cu o strângere de mân`,
mult prelungit`?
– Peter! Tr`gându-[i mâna, s`ri \n picioare. Vroiai s`
discut`m?
– |mi pare r`u, dar nu pot sta. }i-am adus ceva... L-am
l`sat la Stan. Ceva ce spuneai c`-]i dore[ti, mai ad`ug` el,
\ntorcându-se deja s` plece. Vei vedea.
– Nu cumva... ai adus-o pe McGinty?
– E cam mic; mai bine l-ai numi Mac. Te rog s` m` scuzi,
trebuie s` plec.
Liz reveni \n \nc`pere, dar tot entuziasmul ei \n leg`tur`
cu publicitatea pentru [coala de c`l`rie disp`ruse. Dac`
n-ar fi fost tocmai \n seara aceasta cu Lewis Ridgway! Dac`
Peter n-ar fi ales chiar seara aceasta pentru a veni! |[i d`du
seama c` Lewis o prive[te cu aten]ie.
PLANUL LUI LIZ 97

– Un prieten?
– Nu, un vecin. Unde r`m`sesem?
– Cred c`, pentru moment, este de-ajuns.
|[i strânse imediat hârtiile, \i mul]umi pentru cafea [i
plec`.
|nc` se mai vedeau farurile ma[inii lui elegante pe
[oseaua [erpuitoare, când Liz alerg` s` vad` dac` Peter \i
adusese \ntr-adev`r c`pri]a. Bucuria i-a fost cu atât mai mare
când, din ]arc, veni s`rind spre ea un ied cu blan` lung` [i
m`t`soas` [i, reac]ionând la numele Mac, de parc-ar fi [tiut
c` despre el era vorba, i se cuib`ri la piept.
– Cum ]i se pare? \ntreb` Peter, f`când-o s` tresar`.
Venise \nso]it de Stan, dup` care acesta din urm`
se-ntoarse [i intr` \n cas`.
– Ah, e un scump! Credeam c-ai plecat... se auzi ea \ns`[i
surprins`, spunând, dup` ce puse iedul pe iarb`:
– A[a trebuia, dar Stan mi-a cerut un sfat \n leg`tur` cu
o construc]ie pe care trebuie s-o realizeze pentru [efa lui.
– Trebuie s` fie vorba despre noua ramp`...
– Categoric, ]ii totul sub control, Liz. Ce vroia Ridgway?
– Lewis? |l cuno[ti?
– Doar din vedere. I-am v`zut de multe ori fotografia \n
ziare. |n]eleg c` e creierul celei mai mari companii de
publicitate din ]ar` – genul de individ care te-ar putea ajuta
enorm \n acest sens, dac-ar vrea; vrea s-o fac`?
98 ISOBEL COOK

|n lumina stelelor, Liz nu-i putea vedea prea bine

expresia fe]ei, dar n-avea nici o \ndoial` \n privin]a tonului
lui sarcastic.
– Abia l-am cunoscut. E interesat de [coala mea de
c`l`rie pentru c` fiica lui...
– Nici n-am spus c` n-ar fi interesat. E[ti susceptibil` \n
seara aceasta, Liz!
– Ba nu, nu sunt, dar tonul pe care ai spus-o... A fost
extrem de amabil din partea lui s` aranjeze partea de
publicitate pentru acest centru [i sunt convins` c`-l va face
cunoscut. Va chema reporteri s` scrie despre [coal` \n
presa local` [i cameramani pentru realizarea unui reportaj
la televiziune.
– M` bucur pentru tine, Liz.
Tonul lui ironic o puse din nou \n \ncurc`tur`. Nu-[i
d`dea seama dac` râdea de ea sau nu. |i explic` \n
continuare, mai degrab` pentru a rupe t`cerea ce se
instalase \ntre ei.
– Mi-a spus c` produc`torii caut` un peisaj adecvat [i o
fat` care s` [tie s` c`l`reasc`, pentru a face un spot
publicitar pentru un produs cosmetic. Mâine va veni o
echip` care va filma aici. Nu e ridicol? Tocmai pe mine s`
m` aleag`?
– Nu cred. Mi se pare c` ]i se potrive[te foarte bine!
– S` fac reclam` pentru un produs cosmetic când eu
aproape c` nu folosesc deloc a[a ceva?
PLANUL LUI LIZ 99

– Tocmai de asta e[ti persoana potrivit`!

– Ai v`zut vreodat` cum se face o reclam` pentru
televiziune? Echipa va veni aici mâine la ora dou` dup`-
amiaz`. Ah, Dumnezeule, acum \[i va \nchipui despre ea c`
se laud` – Dac` vrei s` asi[ti...
– Abia a[tept.
Acum [tia cu siguran]` c`-[i bate joc de ea.
– Mul]umesc pentru ied, va fi preferatul copiilor. {i
pentru ponei e bine s` fie obi[nui]i cu alte animale.
– M` bucur c` este ceea ce ]i-ai dorit. Atunci, pe
mâine!
Plec` imediat, l`sând-o pe Liz profund nemul]umit`.
Nu-[i explica schimbarea lui de atitudine fa]` de ultima lor
\ntâlnire. Cum putea Peter s` fie gelos pe Lewis? Exclus! Pe
de alt` parte, cum putea un s`rut s` aib` o importan]`
pentru el, din moment ce era \ndr`gostit de alta? Din zi \n
zi era posibil ca Peter s`-i d`ruiasc` lui Beryl un inel
str`lucitor de logodn`; ei \i d`ruise un ied! Nu era nici
m`car amuzant!
Nu trebuia s` spun` nimic despre reclama aceea pentru
televiziune; acum, se va sim]i obligat s` vin`, de[i cu
siguran]` c` n-avea nici un chef.

***
100 ISOBEL COOK

Liz se preg`ti cu grij` \n vederea film`rii. |[i c`lc` blugii,

\[i cusu butonierele destr`mate, \[i sp`l` p`rul. Stând pe
treptele din fa]a u[ii, cu pletele \nc` jilave \n b`taia soarelui,
deodat` \[i d`du seama c` iedul McGinty lipsea din ]arcul
lui, de[i mai devreme \l v`zuse acolo. Mic [i agil, probabil
c`-mpinsese o sârm` care nu era bine fixat` \n gard [i
evadase. Sim]i \n clipa aceea c` nimic nu era mai important
decât s`-l g`seasc` pe McGinty \nainte de venirea lui Peter,
de[i – \[i d`dea bine seama – era destul de greu de g`sit un
animal mic alb.
Porni imediat \n c`utarea lui, dar dup` o or`, tot nu-l
g`sise – erau atâtea ]arcuri [i tufi[uri unde se putea
ascunde. Trebuie s` fi mers destul de mult, strigându-l pe
nume [i scotocind fiecare posibil` ascunz`toare, când, \n
sfâr[it, un ghemotoc alb \i atrase aten]ia printre ferigi [i
in. |ntr-adev`r, era McGinty, care \ncerca s-ajung` la o
tuf` de mure, prea \nalt` pentru el. |ncepu s` se târasc`
\n spatele lui, pentru a-l lua prin surprindere, dar
zgomotul unei crengu]e frânte o tr`d` [i iedul fugi. F`cu
[i Liz un salt [i, aterizând pe burt` pe tufa de mure, reu[i
s`-l prind` de un picior, s`-l trag` pân` la ea [i s`-l ia \n
bra]e. }inând iedul \nc` zb`tându-se strâns la piept, Liz
ajunse la [osea.
O ma[in` cunoscut` se apropia; de pe scaunul [oferului,
Beryl f`cu semn cu mâna, apoi frân` imediat.
PLANUL LUI LIZ 101

– Ce naiba s-a \ntâmplat? \ntreb` ea, contrariat`.

– McGinty... \ncepu Liz, \ngrozitor de stânjenit` din clipa
\n care \[i d`du seama cum ar`ta, contrastul fiind cu atât
mai mare al`turi de ]inuta impecabil` a lui Beryl. A ie[it din
]arcul lui [i m-am chinuit s`-l g`sesc, dar am reu[it pân` la
urm`.
– Urc` repede, o invit` Sandy, deschizând portiera din
spate.
Liz se strecur` pe bancheta din spate, \ntre m`tu[a lui
Beryl [i b`iatul pe care-l v`zuse deja \n seara petrecerii.
– Ce caraghios ar`]i! remarc` imediat pu[tiul,
\ntorcându-[i spre ea fa]a moroc`noas`. Ai iarb` \n p`r.
– {i tu ai avea dac-ai fi urm`rit un ied prin tufi[uri. Brusc,
\[i d`du seama c` avea nu numai iarb` \n p`r, ci [i toat`
bluza p`tat` de mure [i... cel mai grav, abia atunci o
b`nuial` i se strecur` \n minte. Doar nu veneai la lec]ia de
c`l`rie, Darryl?
– Ba da, ai uitat? Numai c` nu e lec]ie, ci voi c`l`ri pur [i
simplu. Eu nu iau lec]ii, ad`ug` el dispre]uitor; lec]iile sunt
pentru copii.
– Nu numai! Nici nu-]i \nchipui câ]i adul]i iau lec]ii de
c`l`rie, de[i este posibil s` fi c`l`rit de ani de zile.
– Exact asta am \ncercat [i eu s`-l fac s` \n]eleag` toat`
s`pt`mâna, \nt`ri [i Sandy.
– Eu sunt \n totalitate de acord cu Darryl: copiii trebuie
s` aib` \ncredere \n ei \n[i[i, spuse Beryl. Dup` p`rerea
102 ISOBEL COOK

mea, este mult mai important ca Darryl s` aib` \ncredere \n

propria sa capacitate de a c`l`ri, decât s` fi \nv`]at o
mul]ime de lucruri care [i a[a nu au nici o importan]`.
– Nu cumva ui]i un am`nunt? \ncerc` Sandy s-o
contrazic`. Cum e cu propria lui protec]ie [i siguran]`? Nu
poate urca pe cal f`r` s` \nve]e câteva elemente de baz`,
dac` nu vrea s` cad` imediat.
– Fii serios, Sandy! De pe c`lu]ii ace[tia b`trâni?
– Nu glumesc deloc. Chiar [i cel mai lini[tit ponei se
poate speria de ceva ce apare pe drum [i atunci trebuie s`
fii \n stare s`-i st`pâne[ti reac]iile nea[teptate.
– E[ti prea dur, Sandy. Se pare c` nu-l \n]elegi deloc pe Darryl.
– Am mai discutat despre asta. Nu-i vreau decât binele.
Dac-ar fi copilul meu...
– Ei bine, nu e; [i nici nu va fi, râse ea nervos.
Sandy nu r`spunse.
– N-am de gând s` \ncalec pe nici unul din pr`p`di]ii
aceia de ponei b`trâni! ]ip` Darryl. Nici n-a[ fi venit aici -
dac-a[ fi [tiut c` e vorba de ni[te ponei ca ni[te legume. {i
pentru c` tocmai ajunseser` la destina]ie [i-l v`zu pe Red
p`scând lini[tit \n ]arcul s`u, ar`t` hot`rât spre el. Voi c`l`ri
calul ro[cat de acolo!
– |mi pare r`u, spuse imediat Liz pe un ton politicos dar
ferm, dar Red este calul meu care particip` la concursuri de
s`rituri peste obstacole [i nu poate fi c`l`rit decât de c`l`re]i
cu experien]`. Doar nu vrei s` te expui unei situa]ii penibile...
PLANUL LUI LIZ 103

– Eu? M-a[ descurca u[or cu el!

– Mai târziu, dup` ce vei lua câteva lec]ii, poate m` voi
gândi s` te las s` \ncaleci pe Red... poate. Dar, pentru
\nceput, toat` lumea trebuie s` c`l`reasc` pe cai mai
lini[ti]i. }i-l pun la dispozi]ie pe Amicul.
– Mul]umesc, n-am nevoie; n-am s` \ncalec pe nici unul
din poneii `[tia prost`naci. Beryl, ai spus c` voi avea un cal
decent dac` vin aici.
– Merg s`-l duc pe McGinty la locul lui, anun]` calm Liz,
neluând \n seam` tonul plâng`cios al b`iatului.
Tocmai atunci, Stan veni \n \ntâmpinarea lor.
– L-ai g`sit, Liz! D`-mi-l mie, am eu grij` de el.
– Mul]umesc, Stan. A venit Darryl pentru o plimbare
c`lare. V` rog s` a[tepta]i pu]in, se adres` ea din nou
grupului. M` duc s`-l aduc pe Amicul.
|l aduse imediat, a[a cum a promis [i-l \n[eu`,
conducându-l pe Darryl, ignorând pur [i simplu figura lui
bosumflat`.
– Iat`-l. E cel mai mare ponei pe care-l avem.
– Ha! Ha! C`lu]ul `sta pr`p`dit – cel mai mare pe care-l
ave]i! Ia te uit`! I se v`d oasele. Nu v` hr`ni]i caii?
Liz \[i st`pânea cu mare greutate furia; insolen]a lui
Darryl devenea cu atât mai greu de suportat, cu cât
contrasta cu imaginea celuilalt b`iat de aceea[i vârst`,
Danny, pentru care plimbarea c`lare \nsemnase o victorie
asupra unor obstacole aproape insurmontabile.
104 ISOBEL COOK

– Vino aici; te voi ajuta s` urci \n [a.

Surprins de tonul autoritar, de[i blând, Darryl veni plin
de sine lâng` ea.
– Pe cealalt` parte, te rog, când \ncaleci.
– ~`.. da, da... [tiu...
|n ciuda \ncerc`rii sale de a blama, nu reu[i s` se ridice
\n [a decât dup` câteva tentative penibile.
– Acum, ]ine minte: ]ii frâiele a[a – nu, nu e bine. A[a!
Acum e bine. Nu te ]ine de coam`. Genunchii lipi]i de
coastele calului! Spatele drept... mai drept! Acum, te voi
conduce pân` la poart` [i \napoi.
– Nu vreau s` m` conduci, doar nu mai sunt un copil mic.
F`r` a-i lua \n seam` protestele, Liz porni. Pentru o clip`,
\ntâlni privirea lui Sandy [i, v`zându-i expresia de mânie
abia re]inut`, \[i d`du seama cât de greu trebuia s`-i fie s`
accepte ca autoritatea lui asupra b`iatului s` e[ueze
lamentabil \n fa]a r`sf`]ului din partea lui Beryl.
– Acum, po]i merge cu Amicul \n ]arcul de lâng` cas` –
nic`ieri \n alt` parte!
Merse apoi s` se al`ture grupului, gândindu-se c` e inutil
s` \ncerce s`-l \nve]e ceva pe Darryl, atâta timp cât acesta \[i
pusese \n minte c` [tie totul. Avea o singur` speran]`: era
pu]in probabil ca, dup` aceast` experien]`, b`iatul s` mai
vrea s` vin`. |n cele din urm`, când consider` c` bietul
ponei ame]ise de cât mersese Darryl cu el \n cerc, Liz puse
cap`t acelei prime [edin]e de c`l`rie.
PLANUL LUI LIZ 105

– E suficient pentru ast`zi. Mai a[tept pe cineva.

– Mai vine cineva s` ia lec]ii? \ntreb` Darryl, mirat.
– Nu. De data asta, eu sunt cea care voi c`l`ri. De fapt,
a[tept o echip` de la televiziune.
– Oh! tonul lui deveni deodat` plin de respect.
– Am auzit bine? \ntreb` Beryl care tocmai venise \n
\ntâmpinarea lor [i care, pentru prima dat`, o privea cu
interes pe Liz. Ai spus c` vine o echip` de la televiziune
pentru a filma?
– Da... vor pe cineva c`lare pentru o reclam`... un
produs cosmetic. Dumnezeule! Trebuie s` apar` din clip`
\n clip` [i... trebuie neap`rat s`-mi schimb bluza!
– Duc eu poneiul la locul lui, se oferi imediat
Sandy. Du-te [i aranjaz`-te pu]in. Ne \ntre]inem noi cu
ei pân` vii.
– {i, nu numai... ad`ug` Beryl, brusc, plin` de
\nsufle]ire. Ce noroc, s` fiu [i eu aici tocmai acum! {i când
te gânde[ti c-am venit numai pentru c` Darryl m-a b`tut la
cap c` vrea s` c`l`reasc`!
– Te gânde[ti la experien]a ta \n ceea ce prive[te
realizarea de reclame? \ntreb` ezitând m`tu[a ei.
– Bine\n]eles. Vezi tu, \ncepu ea s`-i explice lui Liz, pe
un ton neobi[nuit de prietenos, am foarte mult`
experien]`, pentru c` am lucrat mult \n televiziune. Mi
s-a spus de sute de ori c` blondele naturale, ca mine,
sunt extrem de fotogenice. A[a c`, dac` vor o fat` pentru
106 ISOBEL COOK

o reclam`... Mesajul ei era clar: avea frumuse]e, talent,

experien]`; ce altceva mai puteau dori pentru un spot
publicitar perfect?
– Iat`-i, vin, anun]` Olga.
Liz fugi \n camera ei [i, \n cea mai mare grab`, arunc` pe
ea prima bluz` curat` pe care o g`si, a[a [ifonat` cum era,
[i reveni imediat.
– V` rog s` m` scuza]i pentru \ntârziere, se adres` ea
cameramanilor care \ncepuser` deja s`-[i preg`teasc`
aparatele de filmat. A]i f`cut cuno[tin]` cu toat` lumea?
– Da, r`spunse un tân`r cu musta]`, privind-o cu aten]ie.
Sunte]i doamni[oara Kennedy? Putem face câteva fotografii?
– Da... Desigur, dac` nu mai dori]i ca eu s` apar \n
reclam`...
– De ce s` nu mai vrem? Ce s-a \ntâmplat? Nu vrem decât
s` film`m câteva cadre... nu v` re]inem mult.
– Nu, nu e vorba de asta. M` gândeam c` prefera]i... o
profesionist`. Vede]i, doamna Manning are mult`
experien]` \n acest domeniu. Poate v` mai aminti]i?
– Se poate s` fi lucrat \nainte de angajarea mea, r`spunse
indiferent cameramanul.
Deodat`, Liz observ` c` Beryl era palid`, cu buzele
strânse, categoric furioas`.
– Da, o cunosc pe doamna Manning de undeva, spuse
un alt cameraman mai \n vârst`, dar nu mai [tiu exact de
unde... Ah, ba da! O parad` a modei televizat`, la bordul
unui vas de linie ancorat \n portul din Auckland.
PLANUL LUI LIZ 107

– Da, \ncuviin]` Beryl. |i era, parc`, extrem de greu s`

vorbeasc`, iar albastrul ochilor ei p`rea complet
decolorat.
– Ne pare r`u c` nu putem lucra cu dumneavoastr`,
dar... [ti]i cum e; trebuie s` ]inem seama de sponsori [i,
fiind vorba de o marc` a[a cum e „Today's Girl“...
– Ce vre]i s` spune]i? C` nu sunt...
– Nu, nu m`-n]elege]i gre[it. A]i fi extrem de potrivit`
pentru o reclam` obi[nuit` pentru un asemenea produs.
Numai c`, \n cazul acestei reclame, c`ut`m un anume gen...
o fat` cu un zâmbet fericit... care s` radieze libertate...
\ndr`zneal`... tinere]e. Cred c` Ridgway a avut dreptate
când ne-a spus c` fata pe care a g`sit-o nu trebuie s`
interpreteze acest rol, ci aceasta e chiar starea ei natural`!
C`ut`m o fat` care s` poat` c`l`ri ca vântul, s` sar` cu calul
peste un gard...
– Asta e cu totul altceva! se ag`]` Beryl de acest
pretext ce-i fusese oferit cu elegan]`, pentru a ie[i din
situa]ia umilitoare. Sigur, \n aceste condi]ii, nici eu n-a[
accepta.
– A[a m` gândeam [i eu, spuse diplomat cameramanul.
Acum, v` rog s` v` retrage]i pu]in. Sunte]i gata, domni[oar`
Kennedy?
– Nu am echipament adev`rat...
– Cui naiba \i pas`? |n nici un caz fetei care va deveni
simbolul „Today's Girl“. N-o intereseaz` s` poarte
108 ISOBEL COOK

echipamentul conven]ional. Ea tr`ie[te fiecare clip` la

maximum, p`rul \i flutur` \n vânt [i ochii str`lucesc de
fericire când se las` purtat` \n goana calului ei. Cam asta ar
fi imaginea.
|n timp ce se f`ceau ultimele preg`tiri, Stan plec` s`-l
aduc` pe Red. Dar, când calul ap`ru cu p`rul str`lucind \n
lumina soarelui, Peter era cel ce-l conducea.
– Succes, Liz! O ajut` s` urce pe cal [i-i zâmbi cu acel
zâmbet deosebit pe care p`rea s`-l p`streze numai
pentru ea.
– Mul]umesc, Peter. {tia sigur c` momentul acela \i
va r`mâne ve[nic \ntip`rit nu numai \n minte, ci [i \n
suflet.
– Hei, nu vede]i c` n-are [a? strig` Darryl contrariat. {i
obstacolul acela pare \ngrozitor de \nalt.
– Nu-]i face griji, b`iete! \l lini[ti cameramanul mai tân`r.
Domni[oara Kennedy nu pare s`-[i fac` griji \n privin]a
aceasta [i dac` pe ea n-o deranjaz` c` st` pe un sac vechi de
zah`r, pe noi nici atât. Domni[oar` Kennedy, ce-a]i zice
dac-am ridica obstacolul pu]in? Cu cât e mai \nalt, cu atât
mai bine se vede \n imagine.
Liz \ncuviin]` din cap [i, aplecându-se \n fa]`, aproape
paralel cu gâtul calului, ea [i Red devenir`, \ntr-o \ncordare
comun`, un bolid ce trecu la \n`l]ime destul de mare pe
deasupra obstacolului.
PLANUL LUI LIZ 109

– Buun! spuse mul]umit cameramanul mai \n vârst`. |nc`

o dat`! A[a! Acum, ce-a]i spune s` mai ridic`m pu]in [tacheta?
– Red nu are nimic de obiectat, strig` Liz râzând [i,
strângând calul \ntre genunchi, se abandon`, ca de fiecare
dat` când acesta se desprindea de p`mânt, clipei de extaz,
amestec de imponderabilitate [i glorie ce d`dea vie]ii ei un
farmec aparte.
– Grozav! Doamni[oar` Kennedy, se poate \nc` pu]in
mai sus?
Cerul [i paji[tea \[i unir` contururile, \n timp ce ea [i
calul – un singur trup – sfidau limitele posibilului.
– E suficient? A]i f`cut destule cadre?
– Oh, da, mul]umim, domni[oar` Kennedy. Fata
potrivit` pe fundalul [i \n mediul cel mai potrivit. Exact ceea
ce c`ut`m, se adres` cameramanul mai \n vârst` colegului
s`u. S-ar putea s` lu`m leg`tura [i cu dumneavoastr`,
doamn` Manning, ad`ug` el amintindu-[i de Beryl. Sigur,
dac` v` mai intereseaz` acest tip de munc`.
– Oricând. G`si]i num`rul meu de telefon \n carte.
Când cameramanul se-ntoarse, Beryl o privi pe Liz cu o
r`utate pe care nici m`car nu \ncerca s-o disimuleze. Dac`
pân` atunci Liz [tia c` fusese aproape ignorat` \n numele
unui dispre] suveran, din clipa aceea deveni con[tient`
c`-[i f`cuse un du[man.
– Vom veni s`pt`mâna viitoare s` facem câteva fotografii
copiilor, dac` ne permite]i.
110 ISOBEL COOK

– Sigur c` da, v` a[tept.

– C`ut`m mereu subiecte interesante [i sunt convins c`
acest proiect al dumneavoastr` va capta interesul
publicului. Acum, trebuie s` ne \ntoarcem la studio. La
revedere.
Privind cu coada ochiului, Liz v`zu c` [i Peter se preg`tea
s` plece. Se opri o clip` lâng` ea [i din privirea lui se vedea
c` e \ncântat.
– Felicit`ri, Liz. Abia a[tept s` te v`d la televizor.
Dup` care zâmbi [i plec`. Beryl alerg` dup` el,
adresându-i-se cu voce tare:
– Pete! Vii disear` la cocteil, nu-i a[a? Ai promis.
– Sigur.
Liz \l privi urcându-se \n ma[in` [i plecând [i brusc, toat`
bucuria acelei zile p`li. Beryl \[i amintise c` pentru ea, Liz,
Peter Farraday nu era decât un vecin oarecare, chiar dac`
ar`ta un vag interes pentru ceea ce f`cea ea, dar nimic mai
mult.
Se \ndrept` spre cas`, f`r` s`-[i dea seama c` [i ceilal]i
merseser` tot acolo, pân` când auzi vocile celor dou`
femei, ajungând clar pân` la ea, prin fereastra deschis` de la
buc`t`rie.
– Mul]umesc, Beryl. |mi era \ngrozitor de sete, dar nu
m-am \ndurat s` pierd nici o secund` din acel spectacol.
M-a pasionat pur [i simplu fata aceasta care s`rea fericit` [i
nep`s`toare peste ni[te obstacole atât de \nalte. Cred, \ntr-
PLANUL LUI LIZ 111

adev`r, c` este minunat ceea ce domni[oara Kennedy face

pentru acei copii infirmi. Presupun c` o cost` enorm [i nu
are nici un profit.
– Vai, Olga, nu mai fi atât de naiv`! se auzi clar vocea lui
Beryl. Doar nu-]i \nchipui c` face asta doar de dragul
copiilor.
– Nu?
Liz nu se putu ab]ine [i se opri pentru a asculta.
– Dumnezeule, mai crezi \n basme la vârsta ta? Deja \l are
pe Lewis Ridgway la degetul ei mic – v`duv, unul din cei
mai boga]i [i mai influen]i oameni din ora[... Ei, nu te uita
la mine a[a! |n curând, vei auzi pe toat` lumea vorbind ca
mine. Dar to]i acei medici [i speciali[ti care se-nvârteau \n
jurul ei, l`udând-o, \n ziua \n care au venit copiii? Mi se face
pur [i simplu grea]`! Este clar c` vâneaz` un so]. Chiar [i cu
Peter... Ar pune imediat mâna pe el, dac-ar putea. Oricine
[i-ar da seama de ceea ce urm`re[te, \n afar` de-o b`trân`
sentimental` ca tine.
Liz sim]i o durere aproape fizic`. Pline de venin,
cuvintele acelea \i r`nir` inima ca o lovitur` de pumnal; o
r`nir` [i o f`cur` s`-[i dea seama, \nc` o dat`, c` nu putea
\nsemna nimic pentru el.
– Indiferent ce spui, eu totu[i cred c` te-n[eli \n privin]a ei.
– Vei vedea foarte curând c` am dreptate. Dac` a reu[it
s`-l determine pe Lewis Ridgway s` fac` exact ceea ce vrea
ea \ntr-o singur` \ntâlnire... \]i po]i \nchipui!
112 ISOBEL COOK

Liz nu mai r`mase s-asculte. Intr` orbe[te \n fostul grajd.

I-ar fi fost imposibil s-o mai vad` pe Beryl. A[adar, asta era
r`zbunarea acesteia pentru c` echipa de la televiziune o
ignorase \n favoarea ei. F`r` \ndoial`, va r`spândi,
pretutindeni aceste zvonuri. Liz \[i d`du seama c`-i
tremurau mâinile. Era posibil ca Beryl s` mai aib` [i un alt
motiv de gelozie \mpins` pân` la ur`? Poate pentru c`, doar
cu pu]in timp \n urm`, Peter o privise cu atât de mult`
pl`cere [i mândrie?
Peter... Ar da orice ca Peter s-o iubeasc` tot a[a cum \l
iubea ea. Asta era! A[adar, putea s` iubeasc` din nou, numai
c`, de data aceasta, era cu adev`rat dragoste, nu doar o
scurt` atrac]ie fizic`. Chiar dac` Peter \i apar]inea lui Beryl,
chiar dac` \[i d`dea seama c` totul era \n zadar, \l va iubi \n
continuare, pentru c` sentimentul acesta era mai presus de
voin]a ei, mai presus de orice; \l va iubi \n continuare.
 Capitolul 7

Mar]i, când prima ambulan]` ap`ru pe alee, Liz reu[ise

cu ajutorul lui Stan [i al lui Malcolm, s` preg`teasc` totul la
timp pentru sosirea copiilor. |n câteva minute, atmosfera se
\nsufle]i de un entuziasm general.
– Domni[oar` Kennedy! Julie scosese capul pe fereastra
ma[inii [i-i zâmbea fericit`.
– Bine ai venit!
Imediat, Liz \l ajut` pe Lewis s-o a[eze \n [a, pe micul
ponei negru.
– Ai v`zut? Pinocchio m` cunoa[te! Mi-a f`cut cu ochiul!
{i-acum, ce urmeaz` s` fac? Asta este prima mea lec]ie
adev`rat`, nu-i a[a?
– E \nnebunit` de pl`cere, explic` Lewis. E normal, nu crezi?
– Are [i motive! E ceva s` cape]i, brusc, mobilitate. Acum,
Julie, trebuie s` \nve]i cum s`-]i men]ii echilibrul pe
Pinocchio.
114 ISOBEL COOK

– Ce-nseamn` echilibru?
– S` stai dreapt` [i s` te sim]i relaxat`.
– Dar chiar a[a m` simt!
– Perfect. }ine spatele drept, ]ine frâul \n mân`...
– Uite, tati! C`l`resc! Sunt mai \nalt` decât tine! strig` ea,
cu fa]a luminat` de o expresie de incredibil` pl`cere [i
surpriz`.
Lewis [i Liz schimbar` o privire pe ascuns, \mp`rt`[ind
aceea[i speran]` [i bucurie. Apoi, Liz \i l`s`, pentru a merge
s` verifice dac` totul era \n regul` [i cu ceilal]i copii. Un
doctor [i o terapeut` tocmai ridicau un b`iat \nalt \n [aua
unui ponei gras, pe jum`tate adormit. Danny – pentru c`
despre el era vorba – se ag`]a cu desperare de coama
calului.
– Voi c`dea! Vreau s` cobor! Nu m` simt bine.
– }ine frâul, Danny, se auzi imediat vocea blând` a lui
Liz. |ncearc`, Danny, f`-o pentru mine. {tii c` data trecut`
te-ai descurcat bine [i am fost foarte mândr` de tine. Vor fi
dou` persoane de-o parte [i de alta ta, iar eu \l voi conduce
pe Silver. Nu ]i se poate \ntâmpla nimic. Doar [tii c` n-a[
risca s` ]i se \ntâmple ceva.
– Nu pleca de lâng` mine!
– Nu voi pleca nici m`car o clip`. {tia c`, dac` b`iatul va
reu[i s` r`mân` pe cal pu]in mai mult, \[i va \nvinge acea
team` care-l \mpiedicase s` fac` vreun progres. Prive[te-l
pu]in, Danny! Te place.
Fa]a lui Danny r`mase la fel de crispat`.
PLANUL LUI LIZ 115

– {tii cum \l cheam`?

B`iatul \[i scutur` capul nervos, f`r` s` r`spund`.
– |l cheam` Silver [i [tii de ce e atât de gras? Pentru c`
nimeni n-a mai c`l`rit pe el de mult timp. A[a c`, acum e
extrem de fericit.
– Crezi c`... m` va pl`cea?
– Cum s` nu, din moment ce-l faci s` se simt` fericit?
– Trebuie s` mai merg?
– Dac` nu vrei, nu, dar Silver va fi dezam`git.
– Uit`-te la botul lui! |l doare [i e ro[u.
– Ah, l-am v`zut de diminea]`, dar apoi am uitat de el.
– Dar ce-a p`]it?
– N-o s`-]i vin` s` crezi: l-a ars soarele.
– Cum? p`ru interesat [i \ngrijorat deopotriv`. |l doare?
– Pu]in. Uite ce facem: a[teapt`-m` câteva clipe pân`
aduc ceva din trusa de prim ajutor. Liz veni numaidecât cu
un borcan cu ulei de nuc` de cocos.
– Pot s`-i dau eu cu alifie pe nas? Te rog...
– De ce nu?
– Nu s-a sup`rat, spuse Danny \ncântat. M-a l`sat s`-l
ating.
– Cum s` se supere? {tie c` e[ti prietenul lui.
– A[a este; suntem prieteni. Acum, a[ vrea s` merg cu el
s` \ncep prima mea lec]ie.
F`r` s`-[i arate mirarea, Liz \l conduse spre p`[une, cu
sufletul invadat de o fericire f`r` seam`n.
116 ISOBEL COOK

Când se preg`tea cea de-a doua serie de copii, Liz \i v`zu

pe cei doi cameramani. Dumnezeule, uitase complet de
venirea lor. Se gr`bi s`-i \ntâmpine, când observ` c` erau
\nso]i]i [i de o tân`r`.
– Domni[oar` Kennedy, v-o prezint pe Ann.
– Nu v` face]i griji \n privin]a noastr`, o lini[ti reportera,
pe un ton prietenos. V`d c` sunte]i \n plin` activitate, a[a c`
este exact a[a cum ne place – s` fim \n miezul
evenimentelor. Colegii mei vor filma copiii, iar noi vom
discuta mai târziu, când nu ve]i mai fi atât de ocupat`.
– V` mul]umesc. Atunci, am s` v` rog s` a[tepta]i pân`
termin` lec]ia [i cea de-a doua serie [i, cât timp copiii \[i vor
mânca sandvi[urile \nainte de plecare, vom avea timp s`
discut`m.
|ntr-adev`r, când lec]ia se termin` [i Liz \i servi pe
\nso]itori cu cafea [i pe copii cu suc, veni, a[a cum
promisese, [i explic` reporterei ceea ce inten]iona s`
realizeze cu [coala de c`l`rie pe care o \nfiin]ase.
– Mul]umesc foarte mult, spuse reportera satisf`cut`,
când termin` de notat. Acum am toate datele necesare [i
abia a[tept s` scriu despre aceast` frumoas` poveste.
– Apropo, interveni [i cameramanul. Sponsorii au fost
\ncânta]i de reclam`. Au spus c` „fata aceea“ face ca absolut
totul s` pulseze de via]`. {i noi suntem mândri de ceea ce-am
realizat... Ve]i vedea [i dumneavoastr` la \nceputul lunii
urm`toare; dar \nainte, ve]i primi un cec. M-am gândit c`
vre]i s` [ti]i cum a ie[it... La revedere, domni[oar` Kennedy.
PLANUL LUI LIZ 117

– Se pare c` reclama e \ntr-adev`r un succes, Liz.

Abia când Lewis rosti aceste cuvinte, Liz \[i d`du seama
de prezen]a lui lâng` ea, mereu calm [i discret.
– Red a jucat un rol tot atât de important ca mine. Ceea
ce conteaz` cu adev`rat, este cum s-a desf`[urat ziua de
ast`zi [i pot spune c` a fost un adev`rat succes, nu-i a[a?
– Absolut. Cred c` vei realiza mult cu aceast` idee a ta.
Suntem to]i al`turi de tine. }i se va face [i publicitate...
– Datorit` ]ie.
– Pl`cerea e de partea mea. O ridic` pe Julie din c`rucior
[i r`mase cu ea \n bra]e. Când ne mai vedem?
– Nu [tiu. Cred c` la urm`toarea lec]ie, spuse Liz, având
\ns` aten]ia concentrat` asupra copiilor care erau \mbarca]i
\n ambulan]e.
– E prea mult pân` atunci. |]i voi telefona \nainte. Poate
voi trece pe la tine \ntr-o sear`, s` v`d ce mai faci.
– La revedere, Julie; ne vedem s`pt`mâna viitoare.
Aproape c` nici nu-l auzise pe Lewis.
– A[ vrea s` fii mama mea... atunci, a[ putea sta cu tine
tot timpul. Tati, \ntreab-o! |ntreab-o dac` vrea!
– Nu fi prostu]`, Julie, glumi Liz cu blânde]e.
– De ce nu po]i, domni[oar` Kennedy?
– Nu pot, pentru c`... A[tepta ca Lewis s`-i vin` \n ajutor,
dar acesta continua s` tac`, privind-o pe deasupra buclelor
blonde ale feti]ei cu o privire pe care nu [tia cum s-o
interpreteze. Atunci, ne vedem s`pt`mâna viitoare, spuse ea
118 ISOBEL COOK

repede, stânjenit`, pentru a pune cap`t acelui moment ce

devenise penibil [i plec` imediat s-ajute la \mbarcarea
celorlal]i copii.
Când [irul de ma[ini nu se mai v`zu pe [osea, Liz \ncepu
s` dea o mân` de ajutor lui Evelyn [i lui Malcolm care
f`ceau ordine.
– E[ti fericit` pentru ziua de ast`zi? o \ntreb` Malcolm
care sorta harna[amentele.
– Cum s` nu! Dac-ai [ti de câte ori mi-am imaginat ceea
ce acum, iat` c` se \ntâmpl` cu adev`rat!
– E ciudat c` numai un singur tat` vine aici \mpreun` cu
copilul s`u!
– Te referi la Lewis Ridgway? Cred c` Julie \nseamn`
totul pentru el. So]ia lui a murit cu ani \n urm`, iar Julie e...
– Ce ghinion! Dar acest individ pare foarte interesat de
ceea ce se-ntâmpl` aici [i are [i extrem de mul]i bani. Ar
putea finan]a \ntregul proiect... Se \ntrerupse, dându-[i
seama c` Liz nu-l mai asculta. La ce te gânde[ti?
– M` gândeam la Danny. Ai observat c` deja azi a f`cut
un progres?
– Am auzit foarte bine cum \i explicai de ce Silver s-a \ngr`[at
[i e trist – pentru c` fostul st`pân, adic` eu, l-a neglijat...
Liz râse, apoi uit` de Malcolm. Se gândea când avea s`-l
mai vad` pe Peter; abia a[tepta s`-i povesteasc` [i lui cum
decursese ziua. |n definitiv, chiar dac` era \ndr`gostit de
altcineva, proiectul ei tot \l interesa. {tia sigur c`-l interesa.
Ca [i cum ar fi fost vorba de telepatie, chiar atunci
telefon` Peter.
PLANUL LUI LIZ 119

– Tu e[ti, Liz? Cum a mers azi?

– Grozav! Dac-a[ putea s`-]i spun...
– Vei putea – mâine. Tocmai m-a sunat un cunoscut – e
p`durar [i m-a invitat s` trec pe la el. Planta]iile acelea de
pin sunt un loc grozav unde se poate c`l`ri. M` gândeam c`
poate vrei s` m` \nso]e[ti... E departe, dar putem transporta
caii \n remorc` pân` acolo. Nu uita s`-]i aduci [i costumul
de baie; la \ntoarcere, poate l`s`m [i caii s` \noate. Ce spui?
– Ar fi grozav! Ah, când avea s` \nve]e s`-[i controleze
aceast` exaltare? Dup` un astfel de r`spuns entuziast, Peter
putea crede c`... putea crede... La ce or` s` fiu gata?
– Vom pleca devreme. La ora nou` e prea devreme
pentru tine?
– Nu, e bine.
– Ne vedem mâine. Pa.
Cum de era posibil, se-ntreba Liz, ca doar la auzul vocii
lui, via]a s` devin` atât de diferit`: palpitant`, imprevizibil`,
minunat`!
Diminea]a se trezi \n aceea[i stare euforic`, de[i era
absurd s` simt` atât de mult` fericire doar pentru c` Peter
o invitase s` c`l`reasc` \mpreun` \n planta]ia de pini.
Undeva, \n adâncul fiin]ei, era ceva ce-o avertiza c` o astfel
de fericire nu poate dura, dar nu era dispus` s` ia \n seam`
aceast` premoni]ie. Ce importan]` avea? De ce s` nu se
bucure de nea[teptata ocazie ce i se oferea? {tia c` el
iube[te pe altcineva, nici nu mai merita s` se gândeasc` la
asta! Nu, nu se va gândi decât la plimbarea c`lare.
120 ISOBEL COOK

– Bun`, Liz! E timpul s` te plimbi [i tu pu]in!

– Abia a[tept.
|[i conduse calul spre remorca \n care era deja un
arm`sar cenu[iu, care b`tea ner`bd`tor cu copitele \n
podeaua din lemn a remorcii.
– {i eu. Privirea lui era cald` [i deosebit de intens`. Nu
am \n fiecare zi [ansa s` iau la plimbare o fat` ca tine – [i
care s` [tie [i s` c`l`reasc`! Urc`!
Pentru o clip`, entuziasmul lui Liz p`li: \ntr-adev`r, Beryl
nu c`l`rea! Acesta era singurul ei avantaj fa]` de cealalt`...
desigur, dac` o astfel de realizare minor` putea fi
considerat` avantaj. Aceasta fusese doar o umbr` trec`toare,
pentru c`, imediat ce se a[ez` lâng` el [i-i privi profilul
parc` sculptat, se sim]i din nou cuprins` de aceea[i
inexplicabil` fericire.
– Am discutat cu amicul meu; trebuie o aprobare pentru
a c`l`ri pe potecile planta]iei, dar se ob]ine u[or.
– E interzis?
– Dac` se-ntâmpl` s` fie acolo speciali[tii care se ocup`
de lemn... sau dac` e prea cald [i e risc de producere a unui
incendiu. Ast`zi \ns`, se pare c` totul e \n regul`. Cum a
mers ieri, cu copiii?
– Ah, grozav! Nici nu-]i po]i \nchipui. P`cat c` n-ai fost [i
tu acolo, s` vezi... Se opri, speriat` ea \ns`[i de ce spunea;
dac` mai continua a[a, se putea foarte bine trezi
m`rturisindu-i: „Te iubesc, te doresc.... tot timpul; f`r` tine,
nimic nu are sens“.
PLANUL LUI LIZ 121

– Voi fi [i eu, data viitoare.

– Poneii pe care i-am cump`rat \mpreun` s-au comportat
perfect [i pân` [i cel mai reticent dintre copii, b`iatul acela,
Danny, a reu[it s`-[i \nving` teama.
– Dar ceilal]i?
– Au fost extrem de ferici]i! Merita s` le vezi fe]ele! {i au
venit [i multe ajutoare...
– Dar Ridgway? A venit [i el?
– Lewis? Da, inten]ioneaz` s` vin` la fiecare lec]ie. Se
pare c` are timpul necesar [i pentru el, Julie \nseamn` totul.
Bia]a feti]`! Nu mai are mam` [i e [i infirm`; [i cu toate
acestea, este cel mai inteligent [i mai fericit copil pe care
l-am v`zut. Malcolm m` ajut` enorm; \mi va lipsi când va
\ncepe cursurile la universitate.
– Lewis vine \n fiecare s`pt`mân`?
– Da. Nu-i putea \n]elege interesul pentru acel b`rbat pe
care nu-l cuno[tea decât vag. Are o ma[in` foarte rapid` [i
disponibilitatea de a face acest lucru.
– A[a e.
– A venit [i echipa de la televiziune, ceea ce \nseamn` c`
se va face publicitate [i, \n consecin]`, s-ar putea strânge noi
fonduri...
– Din nou Lewis?
– Da, s-a oferit s` m` ajute \n acest sens. Se pare c`
lucreaz` \n domeniul publicit`]ii [i, având-o pe Julie la
[coala mea, e foarte interesat.
122 ISOBEL COOK

– Chiar prea interesat; am observat.

– E plin de idei – asta ]i-o spun categoric.
– Presupun c` tot a lui a fost ideea ca tu s` realizezi
spotul acela publicitar.
– Da. Credeam c`, fiind vorba de un astfel de ajutor
substan]ial, vei fi mul]umit.
– Mul]umit? Când \l [tiu c` vine mereu [i se amestec` \n toate?
Liz nu-l \n]elegea; dac` rela]ia dintre ei doi ar fi fost
diferit`, poate s-ar fi putut gândi c-ar fi vorba de-o gelozie
complet ira]ional`, pe când a[a... Nu obiectase nimic când
\i spusese despre ajutorul lui Malcolm. Hot`r\ s`-i ignore
atitudinea ciudat` [i schimb` subiectul.
– McGinty a constituit marea surpriz` pentru copii – a
fost vedeta spectacolului, crede-m`.
– M` bucur.
– Darryl a venit dup` ce ceilal]i copii au plecat.
– Da?
Reu[ise s`-i distrag` pu]in aten]ia de la Lewis.
– Nu i-a pl`cut deloc c-a trebuit s`-ncalece pe un ponei
[i nu pe Red, cum ar fi vrut.
– M` mir c-ai reu[it s`-l convingi.
– A trebuit; nu [tie absolut nimic despre cum se
c`l`re[te, de[i se laud` c` e expert. Va trebui s` lupt cu el
de fiecare dat` când vine.
De ce-l interesa Darryl? se gândi Liz. Oare inten]iona s`
schimbe modul de educa]ie a acestuia, dup` ce avea s`-i
devin` tat` vitreg? Adic`, dup` ce el [i Beryl... Of, de ce
uitase de Beryl?
PLANUL LUI LIZ 123

– S` l`s`m remorca aici, propuse Peter când ajunser` la

liziera p`durii, [i s` lu`m caii.
– Este foarte frumos calul t`u. Cum \l cheam`?
– Troy. }ine-l tu pu]in, te rog, pân` \l \n[euez pe Red.
Peter o ajut` s` \ncalece, apoi se urc` [i el pe Troy [i
pornir` \n galop pân` ajunser` la o colib`. P`durarul
ap`ru \n prag \nconjurat de câinii s`i [i, când \l
recunoscu pe Peter, se ar`t` \ncântat [i-i pofti pe
amândoi la mas`.
|n buc`t`ria mic`, de o cur`]enie impecabil`, se a[ezar`
to]i trei \n jurul mesei, \n fa]a unor ce[ti cu ceai [i a unor
tartine groase cu unt, miere [i gem [i, \n timp ce b`rba]ii
discutau, Liz profit` de ocazie pentru a-l privi pe Peter, f`r`
c` nimeni s` observe, f`când totu[i efortul de a nu-[i l`sa
gândurile s` zboare [i de a fi atent` la ceea ce spunea
p`durarul.
– Sunt foarte singur aici, dar sunt hot`rât s` mai stau un
an sau doi. Este cel mai bun mod de a economisi ni[te bani.
Merit` din plin s` fac acest efort pentru Lois – asta
\nseamn` s` putem avea mai repede casa noastr`. Dar tu,
Peter? |n continuare, nec`s`torit? N-a]i putea face ceva \n
leg`tur` cu aceast` situa]ie, domni[oar` Kennedy?
„Ah, dac-ar putea!“
– Nu m` privi]i pe mine! spuse ea, str`duindu-se ca
tonul ei s` par` cât mai firesc [i nep`s`tor. Ne cunoa[tem
abia de pu]in timp.
124 ISOBEL COOK

– Ce importan]` are de cât timp?

Era adev`rat; uneori, nici ea nu mai [tia dac` se
cuno[teau de câteva s`pt`mâni doar, sau de-o via]`.
– Liz e preocupat` de alte lucruri, salv` Peter situa]ia.
„Oare? De unde s` [tii tu, Peter, c` m` gândesc numai
la tine – \n fiecare zi, \n fiecare noapte, \n fiecare clip`.
Nu voi uita niciodat` ziua aceasta, doar pentru c` am
fost \mpreun`. {tiu c` pentru tine nu \nsemn nimic, dar
asta nu schimb` lucrurile. Tot a[a cum sunt
con[tient` c` nu m-a[teapt` decât durere [i
dezam`gire, dar este ceva mai presus de mine, ceva la
care nu m` pot \mpotrivi“.
|l auzi pe Peter spunând ceva despre copiii infirmi [i, cu
mare greutate, Liz \[i adun` gândurile pentru a putea
explica p`durarului planurile ei.
R`maser` un timp s` mai discute, apoi, \n ciuda
insisten]elor gazdei de a r`mâne, hot`râr` s` plece.
– De ce nu trece]i prin parcul care se \nvecineaz` cu
planta]iile de pini? Este un fel de rezerva]ie natural` \ntins`
pe cincizeci [i cinci de acri.
– Ce spui, Liz?
– Mi-ar pl`cea grozav.
Pe c`r`rile \nguste ale rezerva]iei, printre arbori uria[i
amintind parc` de \nceputul lumii, urmând firul de ap` \n
albia c`ruia pietrele semipre]ioase ispitiser` c`ut`tori de
pretutindeni, cu sim]urile \mb`tate de parfumul de neuitat
PLANUL LUI LIZ 125

al florilor [i pomilor, timpul p`rea s`-[i fi pierdut

semnifica]ia pentru ei, plasându-i \ntr-o feerie ce estompa
contururile realului. Când Peter propuse, \ntr-un târziu, s`
se \ntoarc`, Liz se supuse, \mpotriva voin]ei ei, consolându-se
la gândul c` mai aveau \n plan s` fac` o baie \n mare,
\mpreun` cu caii.
|n scurt timp, ajunser` pe plaj`. |[i puser` repede
costumele de baie, apoi intrar` c`lare \n mare, tr`ind la
maximum bucuria pur` a unui joc copil`resc.
Liz ie[i din ap` [i, \n lumina odihnitoare a soarelui de
dup`-amiaz`, sim]i o lini[te ciudat`, aceasta pân` când,
\ntorcând capul, \ntâlni privirea lui Peter [i inima i se
strânse dureros. Era b`rbatul care [tia s` aib` grij` de o
femeie. Oare cum era s` fii iubit` de un astfel de b`rbat?
|[i desprinse privirea de a lui [i-ncepu s`-[i usuce p`rul
cu un prosop, dar, \n vârtejul gândurilor ei persista
aceea[i idee! Poate c`, dac` nu-l mai privea, Peter nu-[i
va da seama c`... \l iube[te. Cu câtva timp \nainte, doar
\[i imaginase c` e \ndr`gostit`, dar n-avusese cum s`-[i
dea seama de asta pân` nu-l cunoscuse pe Peter. „|l
iubesc; \l iubesc chiar din prima zi când ne-am \ntâlnit pe
plaj`“.
– Hei, Liz, e[ti undeva departe... spuse Peter ridicându-se
\ntr-un cot, cum st`tea \ntins pe nisipul fierbinte. Vino [i
a[az`-te aici, lâng` mine! |ntinse mâna [i o trase al`turi.
Deodat`, te-ai \ntristat. Ce e cu tine?
126 ISOBEL COOK

Liz lu` o mân` de nisip pe care-l l`s` s` se scurg` printre

degete; la fel ca timpul, se gândi ea – la fel ca zilele pe care
urma s` le mai petreac` \mpreun` cu Beryl, pân` când el...
– |n prima zi, atunci.... pe plaj`... [opti ea, aproape f`r`
[ir, aveai o c`ma[` portocalie...
– Aveam, ai spus corect.
– {tiu; a fost vina mea. |]i voi cump`ra una nou` prima
oar` când merg \n ora[, pentru a m` revan[a.
F`r` s` r`spund`, Peter \i cuprinse obrazul cu palma
[i-o trase spre el. Când era lâng` el, Liz era parc` sub
puterea unei vr`ji; era \n stare s` uite de toate, chiar [i de
Beryl. Nu era nici o nenorocire dac` fura sor]ii o zi \n care
s` tr`iasc` bucuria f`r` margini de a fi \ndr`gostit`;
oricum, viitorul nu-i va rezerva decât zile \n care va fi
departe de el. |n clipa aceea, ced` dorin]ei dureroase de a-i
sim]i buzele fierbin]i.
|nc` ame]it` de fericirea acelui s`rut, Liz nu-[i d`du
seama imediat c` nu mai erau singuri pe plaj`.
– A[ putea s` \not mai departe decât voi! se auzi vocea
lui Darryl [i vraja momentului se f`râmi]` \n sute de
]`nd`ri.
B`iatul st`tea \n picioare \n fa]a lor, cu mâinile vârâte
adânc \n buzunarele blugilor.
– Crezi? Peter se trânti pe nisip cu mâinile sub cap,
privind spre ma[ina oprit` sub ni[te copaci; \n iarb`, nu
departe de ei. Totu[i, de unde ai ap`rut? Te-a adus mama ta?
PLANUL LUI LIZ 127

– N-am nevoie de ea. Pot [i eu s` conduc, nu [tiai? Pot s`

[i c`l`resc. Numai dac` mi-a]i da un cal ca lumea,
domni[oar` Kennedy. Atunci s` vede]i!
– Nu te-a[ sf`tui s`-ncerci, amice! \l puse la punct Peter
pe un ton aspru. Beryl [tie c` iei ma[ina?
– Da, [tie. Oricum, va afla când m` \ntorc. {i nu e mama
mea.
– Este ca [i cum ar fi.
Drept r`spuns, b`iatul se strâmb`, apoi le-ntoarse
spatele [i porni spre ma[in`. Urc`, trânti portiera, porni
motorul [i-n scurt timp ma[ina disp`ru.
– Ar fi nevoie de un b`rbat acolo, care s`-l pun` la punct.
Dup` cum stau lucrurile, mama lui va avea \n curând mari
necazuri cu el.
– Cred c` ai dreptate, r`spunse Liz, continuându-[i ideea
\n gând: „{i Beryl are nevoie de un b`rbat – de acel b`rbat
pe care nu a \ncetat nici o clip` s`-l iubeasc`“. Poate c` va
exista unul foarte curând, continu` ea cu voce tare.
– Cum ai aflat asta? Trebuia s` fie secret. Se pare c`
nu-]i scap` nimic, Liz. Trebuie s` cuno[ti multe pe tema
dragostei, ca s`-]i po]i da seama atât de repede.
|ncerc` s-o prind` de mân`, dar ea se feri.
– N-a[ spune. Durerea pe care o sim]ea era atât de mare,
\ncât \i era greu s` vorbeasc`. Merg s` m` \mbrac.
A[adar, era adev`rat. Cum de a putut fi atât de naiv` \ncât
s`-[i \nchipuie c`-i vorbea de ceva mai mult decât de o
128 ISOBEL COOK

simpl` amici]ie! Probabil \l amuza... iar el \[i umplea un gol

de timp cu ea. Profe]ia lui se-mplinise dureros: „Când voi
g`si fata potrivit`, vei fi prima care va afla“. Incon[tient,
sperase nebune[te c` o minune se va \ntâmpla; acum [tia
sigur c` nu exista nici cea mai mic` [ans` ca el s`-i
\mp`rt`[easc` sentimentele. St`pânindu-[i cu greu lacrimile
[i tremurul buzelor, se-ntoarse cu pas [ov`itor.
– Ar fi trebuit s`-mi spui, Liz.
– Ce s`-]i spun? Nu \n]elegea de ce o privea atât de
\ngrijorat.
– Brusc, ai p`lit. Se pare c` ai stat prea mult \n ap`. Te
duc imediat acas`. Nu mi-am dat seama c` nu ai
antrenamentul meu. Am s` am grij` s` nu se mai \ntâmple
a[a ceva.
– Nu e vina ta.
|l privi enervat` cum \i zâmbea, ca [i cum ar fi uitat de
Beryl. |ntr-adev`r, nu era vina lui, ci a inimii ei atât de
vulnerabil`. Dar, era ultima dat` când mai risca s` fie
singur` cu Peter. Nu se va mai \ntâmpla a[a ceva – exact a[a
cum spusese [i el.
 Capitolul 8

|n s`pt`mâna urm`toare, Liz munci [i mai mult,

\ncercând cu desperare s` uite. Cândva, crezuse c`
realizarea proiectului ei \i va aduce deplin` satisfac]ie, dar
asta se-ntâmpla \nainte de a-l fi cunoscut pe Peter. Sigur, era
mul]umit` de progresul f`cut.... dar... dac` n-ar fi fost acel
dor chinuitor de a-l vedea pe Peter \nc` o dat`... Nu-[i
\nchipuise c`, \n afara cercului magic al iubirii, pân` [i
succesul profesional \[i pierdea semnifica]ia; c` nimic pe
lumea aceasta nu putea ]ine locul iubirii b`rb`tului de care
se \ndr`gostise.
|[i tot repeta c` trebuia s` fie recunosc`toare pentru
ofertele pe care nu mai contenea s` le primeasc` de la
diferite persoane dornice s-o ajute. De asemenea, fusese
pl`cut surprins` de impactul pe care reportajul transmis la
130 ISOBEL COOK

televiziune \n leg`tur` cu centrul de c`l`rie \l avusese

asupra publicului. Primise imediat dona]ii \n bani, oferte de
ajutor din partea unor voluntari, ponei [i echipamente. Se
p`rea c` poate fi lini[tit` \n privin]a viitorului afacerii ei. Ar
fi trebuit s` fie fericit`, [i totu[i...
Chiar [i sora ei, Helen, \i scrisese o scrisoare \n care
recuno[tea c` se-n[elase [i-o felicit` pentru succesul ei, cu
toate c`, dup` p`rerea ei, nimic nu se compara cu o
c`s`torie reu[it`. Oare nu cunoscuse nici un fermier care
s`-i plac`?
Liz rupse scrisoarea, \ntr-un acces de furie.
Singura raz` de soare \n universul ei sumbru era Danny:
acesta f`cuse \ntr-adev`r progrese uria[e, transformând \n
realitate ceea ce abia \ndr`znise s` spere. Dac-ar putea s`-i
spun` lui Peter... Alung` repede din minte gândul aduc`tor
de plan perfid.
Peter. Singurul mod \n care ar fi putut s` tr`iasc` \n
continuare lini[tit` era s` [i-l [tearg` din minte. Dar cum s`
fac` asta, când tres`rea de fiecare dat` când suna telefonul,
când auzea o ma[in` oprindu-se \n fa]a casei, când vedea
silueta unui b`rbat \nalt?
{tia c` lipsise toat` s`pt`mâna, c` fusese plecat s`
cumpere oi, dar când se va \ntoarce... Va trebui s` nu-l mai
vad` niciodat`, pentru c`, altfel, toate hot`rârile ei s-ar
putea risipi ca un fum.
PLANUL LUI LIZ 131

Sun` din nou telefonul [i Liz r`spunse cu un gest

automat, a[teptându-se s` mai primeasc` o ofert` de lucru.
– Peter la telefon.
– Peter! Pentru o clip` sim]i o bucurie imens`, apoi \[i
aminti de hot`rârea luat`.
– Vroiam s` v`d ce mai faci. Am fost plecat \n sud; ai
remarcat?
– Da... nu.... adic`, am auzit...
– Te cam \ncurci, Liz, dar te iert dac` m` la[i s` te invit
undeva disear`. Sigur, nu e acela[i lucru s` te v`d la
televizor, dar, oricum, e ceva! E[ti mul]umit` de cum a ie[it
reportajul filmat la Rangiwahia?
– Da, am fost mul]umit`. Ai v`zut cumva [i reclama?
– E nemaipomenit`. Nici Red nu e mai prejos. |n curând,
vei fi faimoas`! M-am gândit s` s`rb`torim acest succes.
– S` s`rb`torim?
– De ce nu? Ajungem imediat \n ora[ [i am rezervat o
mas` la Matador. Ce spui?
Tenta]ia era atât de mare, \ncât a trebuit s` lupte din
r`sputeri cu ea \ns`[i pentru a o \ndep`rta.
– |mi pare r`u, dar nu pot \n seara aceasta. Câteva
persoane din conducerea spitalului vin special aici s`
discute cu mine... cel pu]in, a[a cred...
– Atunci, mâine sear`?
– Nu...
132 ISOBEL COOK

– De ce? Alte discu]ii de afaceri?

Ce vesel [i \ncrez`tor p`rea, de parc` nimic n-ar fi stat \n
calea lor. Era sigur deja de c`s`toria cu Beryl [i, oricum,
nimeni n-avea s` afle dac` se distra \ntr-o sear` \n ora[ cu o
alt` fat`.
– De fapt, nu sunt sigur` când urmeaz` s` vin` acea
echip` [i trebuie s` fiu acas`, pentru orice eventualitate.
– Dar s`pt`mâna viitoare?
– |mi pare r`u... „Ah, dac` el nu i-ar \ngreuna atât de
mult situa]ia [i dac` fiecare cuvânt rostit n-ar durea-o atât de
mult“.
– |]i pare r`u... Ei, ghinion! Poate reu[im totu[i s` ne
vedem \ntr-o zi. La revedere, Liz.
Cuvintele lui \i r`sunau \n minte ca un dang`t funebru.
Nu era genul de b`rbat care s-o roage s` se r`zgândeasc`.
Cât despre ea, chiar dac` i-ar fi fost \ngrozitor de greu, a
trebuit s` taie orice leg`tur`. Treaba lui! S` cread` ce vroia
despre comportamentul ei ciudat!
Nici pentru ea nu era u[or s`-[i ]in` promisiunea, iar
zilele p`reau s` se târasc` \n absen]a oric`rei ve[ti din
partea lui. |ntr-o diminea]`, g`si \n cutia po[tal` un alt cec
generos de la domnul X. Acum, putea \n sfâr[it asfalta aleea
de la poart` pân` la cas`! Desigur, primul impuls a fost s`-i
telefoneze lui Peter, s`-i spun` [i lui vestea cea bun`, dar
imediat renun]`, \n`bu[indu-[i gestul de durere.
PLANUL LUI LIZ 133

Zilele de mar]i, când veneau copiii, treceau cel mai u[or.

Malcolm \[i f`cuse un obicei de a veni aproape zilnic [i de a
o ajuta la orice era necesar. Deseori, Lewis venea seara [i la
sfâr[it de s`pt`mân`. |n seara aceasta, adusese cu el [i
registrele de contabilitate.
– Trebuie s` facem asta acum? \ntreb` Liz, strâmbându-se.
– Nu dureaz` mult [i e important s` [tiu care e situa]ia.
Dar, dac` vrei, putem amâna.
– Nu, nu. De fapt, am preg`tit totul: cecurile, dona]iile
\n bani, chitan]ele.
Lewis se dovedise a fi de mare ajutor. Toat` aceast`
munc` de contabilitate la care ea nu se pricepea... De fapt,
tot lui \i datora mare parte din succesul proiectului ei. Era
\ntotdeauna prietenos [i corect. Ce ridicol` p`rea gelozia
lui Peter! Dar nu trebuia s` se mai gândeasc` la Peter.
Lucrau deja de o or` când sun` telefonul.
– Liz, aici e Beryl. P`rea atât de fericit`, \ncât uitase s-o
trateze pe Liz cu obi[nuitul ei dispre]. Este cumva Peter la
tine? Parc` spunea c` vrea s` treac` pe acolo...
– Nu, nu este.
– Dac` vine la tine, spune-i, te rog, s` se-ntoarc` imediat,
pentru c` trebuie s`-i dau o veste important`. Po]i s`-i spui
c`, \n sfâr[it, am luat hot`rârea cea mare.
– |i spun, dac` vine.
S` vin` Peter la ea chiar \n seara aceea? N-ar suporta a[a
ceva. O decizie important`? Poate se certaser` [i Beryl vroia
134 ISOBEL COOK

s` l`mureasc` totul imediat. Sau poate stabilise data la care

s` anun]e logodna lor – poate chiar nunta. Nu-i de mirare
c` Beryl era atât de fericit`.
– Ce s-a \ntâmplat, Liz? \ntreb` Lewis, privind-o \ngrijorat.
– Nimic... trebuie s` transmit un mesaj... cuiva.
– E[ti sigur` c` asta-i tot? Mie po]i s`-mi spui. Ar`]i de
parc-ai fi avut un [oc. Ai primit vreo veste proast`?
– Nu... nimic important. Brusc, sim]i nevoia s` evadeze.
Nu putea r`mâne acolo, a[teptându-l pe Peter.
– Vrei s` facem o plimbare cu ma[ina?
– Ar fi grozav.
– Atunci, s` mergem pân` nu te r`zgânde[ti.
S` se r`zgândeasc`! Dac-ar [ti el cât era de ner`bd`toare
s` plece cât mai departe de locul acela! N-ar fi fost \n stare
[i nici n-ar fi vrut s`-l vad` pe Peter. Se mai relax` pu]in abia
când urc`, \n sfâr[it, \n ma[in`, dup` ce i se p`ruse o
ve[nicie pân` când Lewis strânsese toate dosarele.
– E[ti foarte t`cut`.
– Nu, m` gândeam...
– Nu te mai gândi la nimic. Relaxeaz`-te. Nu se vede
mare lucru, deocamdat`, dar... Oricum, ai ales un peisaj
grozav pentru [coala ta de la Rangiwahia – ce-o fi
\nsemnând asta.
– |nseamn` „un lic`r de lumin` pe cer“, un fel de
„sp`rtur` \n nori“.
PLANUL LUI LIZ 135

– Sun` grozav.
– Da, e foarte sugestiv; parc` vezi cum se \nsenineaz`
cerul.
– Poate c` pentru mine e un semn bun.
Liz nu \n]elese ce-a vrut s` spun` [i, de altfel, nici nu-i
p`sa, pentru c`, \n acel moment, \n ma[ina ce trecea pe
lâng` ei din direc]ia opus`, \l z`ri pe Peter. Era clar c`
mergea acas` la ea. S` fi recunoscut ma[ina lui Lewis?
Oricum, nu mai avea nici o importan]`. Principalul era c`
plecase la timp.
– Unde ai vrea s` mergem?
– Nu conteaz`. Adic`, oriunde. |nc` nu a ap`rut luna.
– Vom merge spre coast`.
Când ajunse la cap`tul unui promontoriu, Lewis opri
motorul [i se-ntoarse spre Liz.
– Nici nu [tii cât am dorit clipa aceasta. |i cuprinse
umerii [i o s`rut` pe buze, de[i Liz, uimit`, r`mase
impasibil`. Te iubesc, Liz. Te iubesc din clipa \n care te-am
v`zut. Mi-am spus s` a[tept pân` când voi fi mai sigur \n
ceea ce prive[te sentimentele tale fa]` de mine, dar.... Un
b`rbat nu poate a[tepta la nesfâr[it, mai ales când sunt pur
[i simplu \nnebunit dup` tine. Las`-m` s` am grij` de tine!
Nu, nu spune nimic, ad`ug` el v`zând-o c` vrea s`
protesteze. Vroiam s` p`strez t`cerea, câteva luni cel pu]in.
Presupun c` e cam desuet s` curtezi o femeie, dar asta
136 ISOBEL COOK

inten]ionam s` fac. V`zându-te \ns` \n seara aceasta,

\ncercând s` faci fa]` altor probleme... Avem nevoie unul de
cel`lalt, Liz, chiar dac` nu e[ti con[tient` de asta. |i mângâie
p`rul [i-i zâmbi tandru.
– Dar abia dac` m` cuno[ti, rosti Liz primul lucru ce-i
trecu prin minte, mirându-se c` nu-[i d`duse seama de
sentimentele lui.
– Te cunosc destul de bine. {i cred c` nici tu nu m` vei
considera chiar un tip imposibil. Nu am obiceiuri de
burlac, nu am vicii. Am o singur` obsesie – iubirea pentru
tine.
– Nu e chiar atât de simplu...
– Exist` altcineva?
– Nu. |n glasul ei era o triste]e nem`surat`. Nu exista
nimeni altcineva.
– Asta \nseamn` mult. {tiu c` n-ar trebui s` spun asta,
dar s` n-o uit`m pe Julie. |mpreun`, i-am putea crea un
adev`rat c`min. |mi dau seama c` poate nu e[ti \nc`
\ndr`gostit` de mine, dar acord`-mi pu]in timp.
|mpreun`, vom fi o echip` grozav`. Vei vedea. D`-mi
aceast` [ans` – m`rit`-te cu mine. Vom \nfiin]a un centru
de c`l`rie la nivel na]ional, pentru orice tip de infirmitate.
Dac` vrei, ne mut`m \n alt` parte, lu`m totul de la
\nceput. Nu vei mai avea niciodat` vreo grij` \n privin]a
banilor.
PLANUL LUI LIZ 137

– Sc`ri de [a din argint, Lewis? Zâmbetul ei era plin de

triste]e.
– De ce nu? Placate cu aur, dac` vrei. Nimic nu va fi
suficient de bun pentru so]ia mea.
– E[ti foarte bun cu mine. Dac`...
– Nu spune „dac`“, Liz; cuvântul este „când“. Când vei fi
so]ia mea. Cum \]i sun`?
Liz nu-i r`spunse – n-avea nici un rost. Nu sim]ea
nimic pentru el, sau, m` rog, sentimentele ei nu erau de
natur` s-o fac` s` se gândeasc` la o c`s`torie. Iar el, care
era atât de sigur c-o poate convinge! Când \i sim]i buzele
pe mân`, avu senza]ia ciudat` c` toate acestea i se
\ntâmplau altcuiva, nu ei. Pe de alt` parte, se gândea cu
compasiune la Lewis: soarta \i d`duse mult prea multe
lovituri nea[teptate – o c`s`torie scurt` c`reia o tragedie
\i pusese cap`t, singurul lui copil n`scut infirm, iar
acum... de ce-a trebuit s` se \ndr`gosteasc` de ea, când
existau cu siguran]` alte femei care i-ar fi apreciat
bun`tatea [i farmecul discret.
– Nu vei regreta niciodat`, Liz! Te voi iubi toat` via]a.
Gânde[te-te, avem interese comune [i am duce o via]`
fericit` cu suficiente fonduri pentru a realiza ce-]i dore[ti.
Dac` vrei, putem merge dincolo de ocean, s` vezi ce s-a
f`cut acolo \n acest domeniu. N-ar fi o via]` chiar atât de rea,
nu-i a[a? Ce altceva \]i po]i dori?
138 ISOBEL COOK

– Doar... iubire...
– Bine, dar eu te iubesc, Liz [i te voi iubi mereu; doar [tii asta.
– Da, [tiu, dar...
– Te voi \nv`]a s` m` iube[ti, Liz... a[a. |n clipa
urm`toare, \[i ap`s` u[or buzele de gura ei, ca o mângâiere
tandr`, f`r` \ns` s`-i provoace nici o emo]ie. N-a fost chiar
atât de r`u, nu-i a[a?
Nu se poate s` nu-[i fi dat seama de ceea ce ea sim]ea cu
adev`rat, se gândi Liz, dup` care, f`r` s`-i lase timp de
r`spuns, continu` pe acela[i ton persuasiv:
– De ce s`-]i irose[ti via]a a[teptând ceva ce s-ar putea s`
nu mai vin` niciodat`; este posibil s` nu fie decât o iluzie,
pe când noi doi avem ceva mult mai durabil. Ai \ncredere \n
mine, m`rit`-te cu mine, Liz. |]i promit c` nu vei regreta
niciodat`.
Liz ezit`. O privire rapid` spre el o f`cu s`-[i dea seama
c`, sub calmul lui aparent, profunzimea sentimentelor tr`da
o existen]` interioar` tumultuoas`. }inea \ntr-adev`r la ea,
de[i pân` atunci nu l`sase s` se observe nimic. Era convins`
c` l-ar fi r`nit \ngrozitor cu un refuz categoric – doar [i ea
tr`ia agonia de a fi \ndr`gostit` nebune[te, f`r` nici o
speran]` ca sentimentele s`-i fie \mp`rt`[ite. Poate chiar \n
clipa aceea Peter [i Beryl, ferici]i, puneau la punct ultimele
am`nunte \n leg`tur` cu c`s`toria lor, \n timp ce ea...
Deodat`, nes`buin]a lu` locul desper`rii: de ce s` nu ia \n
PLANUL LUI LIZ 139

considerare oferta lui Lewis? Ce avea de pierdut? Acum,

via]a ei nu se mai concentra decât asupra copiilor; nu-[i mai
dorea decât s` fac` via]a acelor neferici]i mai suportabil`.
C`s`torindu-se cu Lewis, i-ar putea ajuta pe to]i, [i mai ales
pe acea feti]` ale c`rei cuvinte \i r`m`seser` gravate adânc
\n minte: „A[ dori s` fii mama mea“.
Gândurile i se \nvârteau nebune[te \n minte. Sigur, [i ea
\l pl`cea a[a, ca persoan` [i nu se-ndoia de afec]iunea lui
fa]` de ea. A[adar, de ce nu l-ar face [i pe el fericit, ca [i pe
copii? Singura care n-avea s` fie fericit` era ea \ns`[i, dar
asta nu era decât vina ei: de ce-a trebuit s` se \ndr`gosteasc`
de un b`rbat pentru care nu \nsemna nimic pentru c` iubea
deja pe alta? |l iubea \mpotriva oric`rei ra]iuni [i f`r` nici o
speran]`, dar n-avea ce face. Sau exista o solu]ie? Imediat,
totul deveni foarte limpede: ori continua a[a, cu perspectiva
de a tr`i \n umbra fericirii lui Peter [i a lui Beryl, ori \l f`cea
fericit pe Lewis [i avea posibilitatea de a-[i extinde
proiectul. De ce s` nu-i dovedeasc` lui Peter c` poate exista
cineva care s` ]in` suficient la ea pentru a o cere \n
c`s`torie? Da, astfel se va convinge [i el! P`cat c` nu sim]ea
nici o pl`cere la acea perspectiv`.
– M` voi gândi la aceast` propunere, se auzi ea spunând.
– Adev`rat Liz? Este cea mai bun` veste pe care am auzit-o
\n toat` via]a mea. Dar, de ce s` mai a[tept`m? Spune-mi
acum!
140 ISOBEL COOK

– Trebuie s` m` gândesc; d`-mi pu]in timp. Organizez o

petrecere pentru copii de Cr`ciun, s`pt`mâna viitoare [i
sunt foarte ocupat`, dar dup` aceea...
– Te voi a[tepta \n pragul u[ii \n momentul \n care vei
termina cu copiii. O strânse din nou la piept [i o s`rut`, f`r`
\ns` a ob]ine vreo reac]ie din partea ei. |n curând, vei
\ncepe s` sim]i ceva pentru mine...
|nsemna c` lipsa ei de r`spuns nu trecuse
neobservat`.
– E[ti sigur \n ceea ce m` prive[te?
– Niciodat` n-am fost mai sigur. Vom avea atât de multe
lucruri de discutat, atâtea planuri de f`cut... Vei spune „da“,
nu-i a[a? |]i po]i \nchipui cât de fericit` va fi [i Julie când va
auzi vestea!
– Nu, Lewis, te rog! se alarm` ea brusc. Nu-i spune
nimic, pentru c` nu e nimic de spus... deocamdat`.
– Bine... Zâmbetul lui indulgent era ca o mângâiere.
Dac` spui tu a[a... dar numai pân` când aduc inelul,
s`pt`mâna viitoare. Sper s` nu te deranjeze c` nu-l po]i
alege chiar tu, dar \n familia noastr` tradi]ia este ca
viitoarea so]ie s` poarte bijuteriile de familie. A fost al
mamei mele...
– {i al lui Edith, presupun. Abia dup` ce rosti aceste
cuvinte \[i d`du seama c` Lewis le interpretase ca pe o
gelozie la adresa primei lui so]ii.
PLANUL LUI LIZ 141

– Cum dore[ti, Liz. Eu \l voi aduce dup` petrecerea de

Cr`ciun [i vei hot`r\. Ai s` vezi, e foarte frumos: un smarald
mare, p`trat, \nconjurat de diamante. Dar, dac` nu-]i place,
nu e nevoie s`-l por]i; mergem imediat \n ora[ [i-]i alegi altul.
– Ba da, sigur c` mi-ar pl`cea, dac`... t`cu, pentru c` i-ar
fi fost imposibil s`-i explice: adev`rul era c` atât de pu]in o
interesa, \ncât n-avea nici un fel de importan]` ce fel de
piatr` pre]ioas` urma s` aib` inelul.
– Va fi o s`pt`mân` lung`, dar merit` a[teptarea dac` voi
primi r`spunsul pe care-l doresc. Va trebui s` facem planuri
pentru cas`, continu` el, ignorându-i t`cerea. Voi ruga un
arhitect s` fac` mai multe proiecte, [i apoi \]i vei spune
p`rerea.
– O cas`?
– De ce nu? Am putea construi chiar aici, lâng` [coala de
c`l`rie, dac` asta dore[ti, iar eu voi merge la ora[ \n fiecare
zi de aici.
– S` faci tot drumul `sta? Ar \nsemna s`-]i schimbi
\ntregul mod de via]`.
– Asta [i sper, scumpa mea. Crezi c`, dac` te-a[ avea pe
tine, mi-ar mai p`sa de altceva?
S`rutul lui \i mângâie din nou, rapid, buzele reci,
impasibile.
Când ajunser` \napoi acas`, era târziu [i Evelyn [i Stan se
culcaser` deja, dar Lewis tot n-avea de gând s` plece.
142 ISOBEL COOK

– Cu pu]in noroc, \n curând nu va mai trebui s` ne

desp`r]im. {tii ceva? E timpul s` aib` cineva grij` de tine. |n
ultima vreme ar`]i cam obosit`... pu]in schimbat` fa]` de
cum erai când ai venit; munce[ti mult prea mult la acest
proiect al t`u!
– Prostii! }i-am spus c`-mi place la nebunie.
– Nu-]i consuma chiar toat` dragostea pe copii...
Liz \l privi cum se urc` \n ma[in` [i pleac`, fiind \ns`
con[tient` c` l-ar putea uita cu u[urin]` chiar din clipa \n
care ma[ina lui disp`rea pe [osea \n noapte. Dac` ar fi fost
a[a [i cu Peter! Se-ntreba dac` aceast` c`s`torie era corect`,
atât pentru Lewis, cât [i pentru ea. Oricum, mai avea pu]in
timp de gândire – o s`pt`mân` \ntreag`. Se puteau
\ntâmpla multe \n aceast` s`pt`mân`, poate, cine [tie, chiar
un miracol. |[i aminti cuvintele lui Peter: „Dou`zeci [i [apte
de miracole! Nu e cam mult s` ceri sor]ii!“ {i totu[i, iat` c`
acum se ruga s` se mai \ntâmple \nc` unul, cel mai
imposibil dintre toate! Poate c`, dac` ea [i cu Lewis plecau
\n alt` parte, undeva unde s` nu-l mai \ntâlneasc` pe Peter,
poate c` l-ar uita. {tia \ns` c` nu se va putea smulge de
acolo. „Peter, Peter, e[ti parte din mine, mi-ai intrat \n
sânge; [i totu[i, va trebui s` fac cumva s` \ncetez s` te
iubesc!“
 Capitolul 9

{i totu[i, timpul \ncepu s` treac` mult prea repede – mai

era atât de pu]in pân` ce Lewis urma s` vin` s` primeasc`
r`spunsul! Trebuia s` se hot`rasc`. |[i repeta de zeci de ori
pe zi c` va fi o c`s`torie fericit` [i lupta din r`sputeri
\mpotriva impresiei absurde c` se izola de fericire, de Peter,
de \ns`[i via]a. |ncerca s` se concentreze asupra petrecerii
pe care inten]iona s-o organizeze pentru copii la sfâr[itul
lec]iei de s`pt`mâna viitoare, ultima \naintea vacan]ei mari.
Nu era vina copiilor c` nu era deloc \ntr-o stare de spirit
adecvat`.
De multe ori, c`dea \ntr-un fel de visare cu ochii
deschi[i. Desigur, Lewis era bun, inteligent, un om pe care
te puteai baza; aveau amândoi interese comune, apoi mai
era [i Julie la al c`rei farmec era imposibil s` r`mâi
insensibil. Dac-ar fi fost [i dragoste... Nici ea nu-n]elegea de
144 ISOBEL COOK

ce \i venea atât de greu s` se lase convins` c` tot ce sim]ea

pentru Peter era o simpl` iluzie, era lipsit de importan]`.
Chiar [i dup` ce aproape c`-i spusese \n fa]` c` nu mai
vrea s`-l vad`, tot mai spera s` primeasc` o veste de la el.
Dar, a[a ceva nu avea cum s` se mai \ntâmple. Trebuia s` se
educe s` nu mai tresar` la fiecare sunet al telefonului [i la
orice zgomot de pa[i; trebuia s` fac` tot posibilul ca
petrecerea s` ias` bine, pentru c` to]i copiii o meritau din
plin.
Mintea ei \ncepu s` lucreze repede, punând la punct
fiecare am`nunt al programului. Un lucru era cert: pentru
fiecare copil trebuia s` existe un cadou sub pomul de
Cr`ciun – un pin pe care Stan \l adusese chiar \n acea
diminea]`. Dar de unde s` cumpere cadourile? |[i aminti de
or`[elul unde Peter o dusese pentru licita]ia de cai. Ce mult
p`rea c` trecuse de atunci. Va mai fi oare vreodat` atât de
fericit` cum fusese \n ziua aceea? „Nu te mai gândi, nu-]i mai
aminti de nimic“ \[i impuse ea [i-ncepu repede s` fac` o
list` cu micile daruri pe care ar fi dorit s` le poat` oferi.
Totu[i, se gândi c` lucrul cel mai \n]elept ar fi s`-i cear`
ajutorul lui Helen care f`cea pur [i simplu minuni când era
vorba de cump`r`turi.
|ntr-adev`r, Liz nu se-n[el`. |nainte de sfâr[itul
s`pt`mânii la Rangiwahia sosi o cutie enorm` din care Liz
scoase \ncântat` decora]iuni de Cr`ciun, hârtie de ambalaj,
c`r]i de vizit` [i cadourile pe care le comandase [i care-i
\ntreceau a[tept`rile: p`l`ria de cowboy [i tocul de pistol
PLANUL LUI LIZ 145

pentru Taiere, l`n]i[orul cu medalion din argint pentru

Julie, \n care vroia s`-i pun` fotografia lui Pinocchio, cartea
despre \ngrijirea poneilor pentru Danny, diferite c`r]i [i
e[arfe cu imprimeuri cu ponei pentru celelalte feti]e,
centuri din piele, c`m`[i de cowboy [i pistoale pentru
b`ie]i.
Cu o sear` \naintea petrecerii, Liz \mpodobi pomul de
Cr`ciun [i amenaj` sala, Evelyn umplu frigiderul cu
pr`jituri, \nghe]at` [i sucuri [i to]i \mpachetar` cadourile,
astfel \ncât, \n diminea]a zilei celei mari, totul era gata.
Liz inten]iona s` se ]in` doar o lec]ie scurt` de c`l`rie, ca
apoi copiii s` fie adu[i \n sala preg`tit` pentru ei.
Ma[ina lui Lewis venea \n spatele ambulan]elor. Julie \i
f`cu semn cu mâna de la fereastr` [i Liz \i r`spunse, apoi \l
privi pe Lewis; p`rea atât de fericit [i plin de \ncredere, iar
ea \nc` nu putea s` ia o decizie.
Chiar \n acel moment venir` spre ea câ]iva exper]i
printre care recunoscu pe unul din renumi]ii speciali[ti cu
multiple realiz`ri \n domeniul bolilor copiilor.
– Am putea discuta pu]in, domni[oar` Kennedy, dup`
terminarea lec]iei?
– Sigur, promise ea [i merse apoi imediat s` ajute la
preg`tirea copiilor, dup` care se opri lâng` Danny. A[tep]i
cu ner`bdare petrecerea? \ntreb` ea, conducându-i poneiul,
\n timp ce \nsu[i b`iatul ]inea frâul, f`r` ca de o parte [i de
alta a lui s` mai fie vreun ajutor.
146 ISOBEL COOK

– Ah, [tergeam zi dup` zi \n calendar [i... am o surpriz`

pentru dumneavoastr`.
– Da? Ce anume, Danny? Un cadou de Cr`ciun?
– Oarecum. Cred c` v` va pl`cea.
– Sunt sigur` c`-mi va pl`cea, r`spunse Liz, gândindu-se
de fapt c`, acum o lun`, b`iatul era atât de \ncordat, \ncât
n-ar fi putut pentru nimic \n lume s` discute \n timp ce
c`l`rea.
Ca de fiecare dat` \n zilele \n care veneau copiii la lec]ii,
timpul zbura [i se terminase deja cursul pentru a doua
serie.
– Felicit`ri, domni[oar` Kennedy! spuse distinsul medic
specialist, venind spre ea. Am urm`rit copiii \n timpul lec]iei
[i sunt convins c` acest centru reprezint` un exemplu
perfect de ceea ce se poate realiza \n acest domeniu. Am
citit fi[a medical` a fiec`rui copil [i \n fiecare caz \n parte
s-a \nregistrat un progres, atât din punct de vedere fizic, cât
[i psihic. Merita]i mul]umirile noastre, ale tuturor, pentru
ceea ce a]i realizat.
– M` bucur c` am putut ajuta pu]in...
– Pu]in? Ceea ce a]i realizat este fantastic. Doar [ti]i
bine cu ce probleme ne confrunt`m ca s` ob]inem o
reac]ie cât de mic` a mu[chilor la copiii cu aceast`
infirmitate.
– Mul]umesc, dar e doar un \nceput. Am [i alte proiecte
pe termen lung [i sper ca experimentul s` poat` fi extins
pentru copiii cu alte infirmit`]i.
PLANUL LUI LIZ 147

– De ce nu? Acest lucru s-a experimentat \n Anglia [i se

poate face [i aici. A]i f`cut deja un mare progres. V`
mul]umesc [i nu uita]i c` suntem to]i al`turi de
dumneavoastr`.
Pentru Liz, privirea plin` de admira]ie a expertului era
echivalentul unui buchet enorm de trandafiri pus la
picioarele ei. O felicitar` [i ceilal]i medici, dar momentul de
exaltare se stinse repede. Nici m`car satisfac]ia de a-[i vedea
visul \mplinit nu era de-ajuns; nimic nu putea umple golul
din inima ei. Dac-ar fi fost [i Peter aici...
Când intr` \n sala \n care erau deja copiii, Liz se sim]i
asaltat` de strig`tele lor de pl`cere [i entuziasm la
descoperirea cadourilor cu numele lor \nscrise pe ele.
– A[tepta]i! se auzi vocea autoritar` a unei terapeute. Nu
\ncepe]i \nc` s` despacheta]i cadourile. Lipse[te cineva;
ghici]i cine?
– Danny! se auzi imediat un cor de voci de copii. Unde
e Danny?
– Sunt aici, domni[oar` Kennedy.
Liz \[i \ntoarse privirea spre u[` [i, de[i aproape nu-i
venea s` cread`, \l v`zu pe Danny p`[ind \ncet, cu aten]ie,
\n cârje. Danny, care pân` atunci se târâse de podea,
refractar la orice \ncercare de a dobândi o mobilitate mai
mare. Liz nu [tia dac` s` râd` sau s` plâng` de bucurie, dar
\[i d`du seama c`, de fapt, le f`cea pe amândou`.
– E minunat, Danny! Alerg` spre el [i-l \mbr`]i[` strâns.
Este cea mai frumoas` surpriz` pe care am avut-o vreodat`.
148 ISOBEL COOK

Este reu[ita ta, Danny! Ai v`zut, ai putut \nv`]a s` mergi \n

cârje! Ah, Danny, sunt atât de mândr` de tine!
|n acel moment, Malcolm \ncepu s` cânte la pian colinde
[i s`rb`toarea \ncepu cu adev`rat. Pu]in mai târziu, când
platourile aproape c` se goliser`, Liz auzi deschizându-se o
sticl` de [ampanie [i-l v`zu pe Lewis, umplând paharele
tuturor.
– Pentru Liz [i [coala ei de c`l`rie!
– Pentru Liz, r`spunser` to]i \n cor.
– Nu, nu sunt numai eu implicat`, r`spunse Liz,
cople[it`. To]i m-a]i ajutat, de la medici la terapeu]i, pân` la
ajutoare [i [oferi de ambulan]`. To]i a]i fost minuna]i,
inclusiv pianistul, ad`ug` ea, \nv`luindu-l pe Malcolm \ntr-o
privire tandr`, plin` de recuno[tin]`.
|n mijlocul aplauzelor generale, \n mintea lui Liz nu era
decât un singur gând: dac-ar fi fost [i Peter acolo, pentru a
\mp`rt`[i cu el acele clipe de fericire. |ntâlni, \ntâmpl`tor,
privirea lui Lewis – atât de plin` de mândrie [i de o lumin`
cald`, ca [i cum i-ar fi trimis un mesaj secret. Trebuia s`-i
dea r`spunsul...
– Privi]i! Privi]i! E Mo[ Cr`ciun! se auzi vocea unui copil,
ce reu[i s` str`pung` tot acel vacarm.
Spre surprinderea ei, Liz \i v`zu pe Wayne [i Tim
tr`gând dup` ei o sanie \n care st`tea zâmbind un Mo[
Cr`ciun \mbr`cat cu o pelerin` ro[ie. Sania se opri \n
dreptul ei [i Liz recunoscu imediat sclipirea din ochii lui
Peter.
PLANUL LUI LIZ 149

– Tu e[ti... [opti ea.

– Bine\n]eles, [i e cald al naibii sub aceast` barb`, [uier`
el. Iar `sta – ar`t` spre sacul umflat pe care-l ducea \n spate
– e opera lui Beryl. Am aflat de petrecerea de ast`zi [i a
]inut s` dea o mân` de ajutor. |ns`, s`-]i spun ceva: pentru
nimeni altcineva n-a[ fi f`cut asta. Desigur, se referea la
Beryl.
Apoi, Peter cobor\ din sanie [i \mp`r]i cadouri tuturor
copiilor, \n uralele [i ]ipetele de bucurie ale acestora.
Imediat, de sub amabalajele festive ie[ir` la iveal` cadouri
scumpe ce trebuie s` fi costat o avere: p`pu[i mari, juc`rii
teleghidate....
– Privi]i! se auzi din nou vocea entuziasmat` a unui
copil.
– Face]i cuno[tin]` cu P`pu[`reasa! prezent` Mo[
Cr`ciun.
Cu un chip ca de zân`, Beryl st`tea \n prag [i, spre
\ncântarea general`, \ncepu s` manevreze, cu o dexteritate
surprinz`toare, marionete.
De ce trebuia s` vin` [i s` preia conducerea aici? se gândi
Liz, al c`rei loc fusese deja uzurpat.
– {i acum, surpriza surprizelor! anun]` Beryl, r`spl`tit`
cu un ropot de aplauze la terminarea spectacolului de
marionete oferit [i scoase dintr-o cutie de carton un tort
uria[ cu trei etaje care aproape c` punea \n inferioritate
pr`jiturile de cas` preg`tite de Evelyn [i pe cele trimise de
Helen. |l tai eu?
150 ISOBEL COOK

– Te rog! o invit` Liz, care nu-[i putea reprima impresia

– chiar dac` meschin` – c` pl`cerea \i fusese stricat` [i
petrecerea furat`, de[i era con[tient` c` n-ar fi trebuit s`
conteze pentru ea decât bucuria copiilor – fie aceast`
bucurie adus` [i de Beryl!
– A[tepta]i! strig` Julie. Nu uita]i vâscul.
– Unde? Unde? \ntrebar` curio[i copiii.
– Acolo, sub acea grind`. L-am aruncat \n crengile
pomului de Cr`ciun. Asta \nseamn` c` trebuie s` s`ruta]i pe
cineva sub el, domni[oar` Kennedy!
Liz \l v`zu pe Lewis venind repede spre ea, dar \nainte de
a ajunge, silueta \nalt` a lui Peter \i bloc` drumul, a[ezându-se
\n fa]a ei. Dându-[i jos pelerina ro[ie, o \mbr`]i[` strâns
[i-[i lipi buzele de ale ei, f`când-o s` vibreze de dorin]` [i
pasiune, suspendând-o undeva \n afara timpului. Apoi \i
d`du u[or drumul [i râsetele copiilor risipir` vraja
momentului \n explozia lor de voie bun`.
– N-a fost vâsc adev`rat! se auzi Julie peste tot acel
vacarm de voci [i râsete. A fost o creang` din pomul de
afar`, legat` cu o panglic` ro[ie veche de-a mea, dar tata a
spus c` merge.
Suportându-i cu greu privirea intens`, Liz se chinuia
zadarnic s`-l \n]eleag`. |[i sim]ea obrajii arzând, pe când el
p`rea extrem de lini[tit [i nep`s`tor. |n definitiv, de ce nu?
|ntorcându-se, surprinse o sclipire mânioas` \n privirea lui
Beryl, \n`bu[it` imediat de un zâmbet fals.
PLANUL LUI LIZ 151

– Dumnezeule! V`d c` trebuie s` te supraveghez de

acum \nainte Peter, glumi ea.
– Nu fi \ngrijorat`, r`spunse Liz, con[tient` c` toate
privirile erau \ndreptate spre ea. Nu ai nici un motiv de a te
teme \n ceea ce m` prive[te.
Sentimentul puternic de frustrare [i furia aproape c`-i
umplur` ochii de lacrimi. De ce trebuia Beryl s` aib`
\ntotdeauna totul? De ce trebuia Peter s`-[i bat` joc de
sentimentele ei, dac` pentru el totul se reducea la un
simplu amuzament lipsit de orice importan]`?
– P`cat c` am ratat! Abia atunci \l v`zu pe Lewis lâng` ea,
f`r` \ns` s`-[i dea bine seama de adânca dezam`gire din
ochii lui cenu[ii. Bietul Lewis – mereu al`turi de ea la
nevoie, gata s` culeag` cioburile.
Automat, Liz \ncepu s` prind` baloanele pe care
Malcolm le desf`cea de unde erau prinse [i le d`dea
copiilor, urm`rit` \ns` tot timpul de imaginea lui Peter
râzând lâng` Beryl, parc` de o glum` numai de ei [tiut`.
N-aveau decât s` râd`! Nu-i p`sa nici de zâmbetul
r`ut`cios al lui Beryl, nici de cruzimea cu care Peter se juca
de-a dragostea. |[i va tr`i via]a ei, al`turi de Lewis. Era
ciudat de câte ori trebuia s`-[i repete lucrul acesta, ca
pentru a se convinge... mai ales acum, cu gustul s`rutului
lui Peter pe buze.
– Se pare c` petrecerea s-a terminat, spuse Lewis \ncet.
Liz, nu ai uitat...
Mai târziu. Spre marea ei u[urare, mul]i dintre invita]i
tocmai veniser` la ea s`-[i ia r`mas bun.
152 ISOBEL COOK

|n cele din urm`, trebui s` schimbe câteva cuvinte [i cu Beryl.

– Mul]umesc pentru ajutor. Copiilor le-a pl`cut mult
spectacolul de marionete.
Abia a[tepta ca Beryl s` plece; aproape c` nici nu mai
auzea ceea ce spunea aceasta – ceva despre Darryl, parc`.
– Trebuia s` fi ajuns acum; spunea c` vine dup`
petrecere ca s` mai c`l`reasc`. Probabil a intervenit ceva de
s-a r`zgândit...
Liz nu-[i dorea decât s` scape [i s` n-o mai vad`
niciodat`.
|n cele din urm` plecar` to]i, ma[inile particulare
formând un lung convoi \n spatele celor dou` ambulan]e.
Nu mai r`mase decât ma[ina lui Peter.
– Ai f`cut o petrecere grozav` [i copiii au fost \ncânta]i,
spuse el venind spre ea.
– Mul]umesc c-ai venit [i-ai fost un Mo[ Cr`ciun atât de bun.
– Am crezut c` mor de c`ldur` deghizat a[a, dar a
meritat. Orice sacrificiu merit` f`cut când vezi bucuria pe
fe]ele copiilor.
– A fost ideea ta?
– Da. Am g`sit undeva prin cas` costumul, b`ie]ii au
montat sania [i... am pornit. Când ne mai putem vedea, Liz?
– Nu [tiu, murmur` ea. Ce u[or ar fi s` cad` iar \n vechea
capcan`.
– Ce-ai zice de seara aceasta?
– Nu, \mi pare r`u... vine Lewis.
– |n]eleg. Privirea lui deveni imediat rece [i t`ioas` [i
orice urm` de bucurie \i disp`ru de pe fa]`. La revedere.
PLANUL LUI LIZ 153

Liz \l privi cum pleac` f`r` s` mai \ntoarc` o singur` dat`

capul. Ea \ns`[i era palid`, cople[it` de durerea acestei
desp`r]iri definitive. Abia cu greu \[i d`du seama de o
oarecare agita]ie [i, \n sfâr[it, auzi clar l`tratul câinilor [i
tropot de copite. Imediat, un cal f`r` c`l`re] intr` \n galop
\n curte [i se opri lâng` ea.
– Red! Era plin de spum` [i ud de ap` de mare, iar un
frâu rupt atârna \n praf.
– L-a scos cineva azi? \ntreb` Peter care, v`zând scena,
veni imediat lâng` ea.
– Nu, dar...
– Te gânde[ti [i tu la ce m` gândesc eu? Darryl...
– Doar nu crezi c`... Ochii i se m`rir` de groaz`.
– Nu-]i face griji; probabil o fi r`mas undeva \n drum
spre cas`. Urc` repede, s` vedem dac`-l g`sim.
– Stan! strig` ea, tocmai v`zându-l \n apropiere. Cineva
l-a scos pe Red, b`nuim c` Darryl. Sun-o, te rog, pe Beryl [i
spune-i c`-l aducem acas` imediat cum \l g`sim.
Nici nu termin` bine ce avea de spus, c` ma[ina porni.
– S` mergem pe plaj`!
Dup` tonul grav cu care vorbea, era clar c` [i Peter se
gândea la acela[i lucru ca ea: dac` b`iatul fusese aruncat de
cal \n valuri...
– Cel pu]in [tie s` \noate. |ntotdeauna a vrut s`-l duc` pe
Red la mare [i probabil cât am fost noi ocupa]i cu
petrecerea, a riscat [i l-a luat.
154 ISOBEL COOK

– A riscat mult mai mult, \n caz c` e \n valuri! De

diminea]`, am avertizat \not`torii c` zona a devenit deosebit
de periculoas`.
Merser` pe un drum [erpuitor care ducea spre o stânc`
de pe plaj`.
– Iat`-l! strig` Peter, s`rind din ma[in` [i scrutând apa.
Liz v`zu mai \ntâi marea agitat`, apoi, \ntr-o sp`rtur` \n
valuri, z`ri capul blond al b`iatului.
– Ce departe e \n larg...
Urcar` din nou \n ma[in` [i se-ndreptar` spre clubul
salvamarilor. Chiar \nainte de a ajunge la cl`direa coco]at`
pe stânci, se auzi un elicopter deasupra lor.
Peter alerga deja spre club, când se-ntâlni cu un alt
salvamar.
– E-n regul`. Am telefonat s` se trimit` un elicopter.
Iat`-l, a venit.
– Urc eu! spuse Peter care deja \ncepuse s` se \mbrace [i
s`ri imediat la bord când acesta se l`s` \n jos pe nisip.
– De când l-a]i observat pe Darryl \n mare? \ntreb` Liz pe
tân`rul salvamar, f`r` \ns` s`-[i \ndep`rteze privirea de la
elicopter.
– Am v`zut o mân` ridicat` \n semn de ajutor cu
aproximativ zece minute \nainte, dar atunci nu era chiar atât
de departe \n mare. Mi-am dat seama c` e vorba de un caz
dificil, a[a c` am chemat imediat elicopterul.
– A luat unul din caii mei [i-a intrat \n valuri.
– Aha, asta a fost... Dar nu v`d calul; probabil c` s-a dus
deja acas`. |mi \nchipui ce s-a \ntâmplat: calul trebuie s` se
PLANUL LUI LIZ 155

fi \mpiedicat \n una din g`urile adânci formate \n nisip [i

l-a aruncat \n ap`; \n orice caz, cu acest flux [i cu vârtejurile
care se formeaz`, e cu adev`rat norocos dac` mai ajunge
vreodat` la ]`rm. Din fericire, acum totul depinde de Peter
[i sunt sigur c`, \n curând, \l va scoate de acolo. Iat`-l! A
intrat \n valuri.
Liz nu r`spunse, urm`rind cu r`suflarea t`iat` cum Peter
se scufund`; i se p`ru un timp nesfâr[it de lung pân` ie[i
din nou la suprafa]`, \mpreun` cu b`iatul [i, ag`]a]i de o
frânghie de salvare, fur` ridica]i din ap`.
Numai când elicopterul se \ndrept` din nou spre plaj`,
Liz \[i d`du seama c` nu mai era singur` cu salvamarul:
Beryl \l ]inea strâns de bra] pe Sandy, iar la mic` distan]`
erau Evelyn [i Stan, to]i formând un grup t`cut.
Imediat ce elicopterul cobor\ pe nisip, Sandy alerg` s`-l
ia pe Darryl [i s`-l transporte la ma[in`.
– Cum se simte, Peter? Beryl era p`mântie la fa]`, cu
buzele albe, a[a cum Liz n-o v`zuse niciodat`. Crezi c` va....
– |[i va reveni. Acum s-ar putea s` fie \n stare de [oc, dar
\ntr-o zi sau dou` nu va mai avea nimic.
– Te vei face bine, Darryl! strig` ea izbucnind \n lacrimi
\mbr`]i[ându-[i fiul.
– Du-l acas`, d`-i s` bea ceva cald [i ]ine-l la c`ldur`.
– A[a voi face. Sandy, te rog s` conduci tu; nu m` simt \n
stare. Beryl plângea [i râdea \n acela[i timp, ]inându-l strâns
de bra] pe Sandy. Scumpul meu, ai avut dreptate. De fapt,
[tiam c` ai dreptate, dar n-am vrut s` recunosc; Darryl are
156 ISOBEL COOK

nevoie de o mân` ferm`. Are nevoie de tine, Sandy, la fel ca

[i mine, \n]elegi ce vreau s`-]i spun...
– {tiu, iubito.
Lui Liz nu-i venea s` cread` ce auzea [i, de fapt, nici nu
\n]elegea de unde era acea intimitate pe care tonul [i
cuvintele lor o tr`dau.
Beryl \l \nf`[ur` pe Darryl \ntr-o p`tur` [i-l a[ez` pe
bancheta din spate, apoi se a[ez` lâng` Sandy [i continu` s`
vorbeasc` tare, vrând parc` s` l`mureasc` lucrurile,
indiferent dac` to]i cei din jur o auzeau sau nu.
– Nu m` voi mai preface acum c` sunt \nnebunit` dup`
Peter [i el dup` mine, doar ca s` \ncerc s` te fac gelos, spuse
ea cu buzele tremurând de emo]ie. {tie [i el la fel de bine
ca mine c` \ntre noi totul s-a terminat cu mul]i ani \n urm`.
De-acum, pentru mine nu vei exista decât tu, Sandy.
– S` mergem acas`, iubito.
Evelyn [i Stan plecar` [i ei, iar elicopterul se \n`l]` din
nou \n cer.
– Liz, a[teapt`-m` câteva minute pân` m` schimb, spuse
Peter [i, \ntr-adev`r, se \napoie imediat. Te conduc acas`.
– Dar, nu mergi acas`... cu ei?
– |n nici un caz! Doar nu-]i \nchipui c` m` vor lâng` ei,
mai ales acum. N-ai auzit-o pe Beryl? |n ceea ce-l prive[te pe
Darryl, lec]ia aceasta \i va folosi. {i poate c` era nevoie de
a[a ceva pentru a l`muri lucrurile \ntre Beryl [i Sandy; \ntr-
adev`r se potrivesc grozav, dar ei i-a trebuit cam mult s` se
hot`rasc`.
PLANUL LUI LIZ 157

– La ce s` se hot`rasc`?
– S` se m`rite cu Sandy! Credeam c` ]i-ai dat seama de
mult...
– Nu...
– De fiecare dat` când Sandy \ncerca s`-i impun` pu]in`
disciplin` lui Darryl, Beryl se enerva [i toate planurile de
c`s`torie e[uau. Mai zilele trecute am primit un mesaj s`
merg la ea urgent pentru c` luase marea hot`râre. M-a
\ntrebat chiar dac` vreau s` fiu cavaler de onoare la nunta
lor. Apoi, iar s-au certat din cauza lui Darryl [i planul a
c`zut. Beryl nu vroia s` admit` c` face o mare gre[eal`
cedând tuturor capriciilor b`iatului; a trebuit s` se \ntâmple
aproape o nenorocire pentru a-[i da seama de asta. Acum
totul s-a terminat cu bine pentru ei.
Liz continua s`-l priveasc` uimit`, \ns` \ncet-\ncet, o
fericire f`r` seam`n \ncepea s`-i readuc` trupul la via]`.
– Tu [i Lewis...
– Bine, dar credeam c` tu [i Beryl...
– Spune-mi, Liz, rosti el cu vocea \nc`rcat` de emo]ie [i
strângându-i dureros bra]ul, spune-mi, dac` ai fi [tiut, ar fi
fost altfel? Am auzit c` urmeaz` s` te logode[ti cu Lewis.
– Nu! Asta nu se va mai \ntâmpla!
– Cum? Redevenise \ntr-o clip` Peter pe care \l
cunoscuse, plin de via]`, vibrând de energie, Peter al ei. Te
iubesc atât de mult...
Liz nu mai auzi restul, pentru c` se scufund` cu totul \n
s`rutul lui, un abis de senza]ii [i extaz.
158 ISOBEL COOK

Atât de preocupa]i unul de cel`lalt, nici unul din ei nu

observ` ma[ina oprit` pe o c`rare chiar deasupra lor, [i nici
pe b`rbatul ce cobor\ [i-i privi \n t`cere. Pentru o clip`,
inelul pe care acesta \l ]inuse strâns \n mân`, mai arunc`
spre lume o ultim` sclipire a nestematelor sale, dup` care
se scufund` pentru totdeauna \n valuri. Lewis urc` \n
ma[in` [i plec`.
– Nu te-ai putea c`s`tori cu altcineva, Liz! Ne apar]inem
unul altuia din clipa \n care ne-am v`zut.
– Când ar`tam ca un [obolan murat.
– Un adorabil [obolan murat. N-am s` te mai las
niciodat` s` pleci din via]a mea. M`rit`-te cu mine, Liz.
– Va trebui s` accep]i [i copiii, [i caii, probabil [i pe
Evelyn [i pe Stan.
– Po]i veni oricând de la Arundel s` vezi cum merg
lucrurile la tine. Stan [i Evelyn vor avea grij` de toate \n
absen]a ta.
– Minunat, pentru c` n-a[ putea s` renun] tocmai acum
la centrul de c`l`rie; dar am nevoie de cineva cu care s`
\mp`rt`[esc bucuria de a-l fi realizat, cineva care s` m`
\n]eleag`. Domnul X nu va [ti niciodat` c` nu mai este cea
mai important` persoan` din via]a mea.
– |n locul t`u, n-a[ fi atât de sigur.
V`zându-i zâmbetul enigmatic, Liz avu brusc o revela]ie.
– Tu ai fost acela....
– Te deranjeaz`? râse el [i-i alung` din nou orice gând
din minte cu s`rutul lui.
PLANUL LUI LIZ 159

– Ar fi trebuit s`-mi dau seama! De aceea cecurile veneau

\ntotdeauna prin avocat [i nu primeam nici un r`spuns la
scrisorile mele de mul]umire. N-am crezut niciodat` c` te
interesa...
– Sigur c` m` interesa, ca de altfel tot ce e legat de fata
pe care o iubesc.
Iubire. Inima lui Liz era un amalgam fierbinte de senza]ii.
Era ca [i cum se \ntorcea acas` dup` mult timp. De-acum
\ncepea marea aventur` a vie]ii ei, dar nu avea s` mai fie
singur` niciodat`. Ei doi, aveau s` fie mereu \mpreun` – ea
[i Peter.

Sfâr[it