Sunteți pe pagina 1din 156

DENISE ROBINS

S`rb`toarea
s-a sfâr[it
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ILEANA DINU

ALCRIS
Romance
Capitolul 1

Când sunase la u[a apartamentului lui Stephen Best, la ora


patru, \n acea dup`-amiaz` rece de noiembrie, Verona era
perfect con[tient` c` o f`cea pentru ultima oar`.
Nu avea de gând s`-l mai viziteze pe Stephen.
Venise des \n acest loc, \ncât cuno[tea foarte bine fiecare din
cele o sut` zece trepte, pe care le urcase pentru c` Stephen
locuia la ultimul etaj. Era o cas` s`r`c`cioas` [i mereu pr`fuit`.
De fapt, fusese o construc]ie cu alt` destina]ie transformat` \n
cas`, aproape de Brompton Road. De pe u[a lui Stephen se
cojise vopseaua, geamul era spart. Dar petrecuse aici multe
nop]i inedite [i pline de veselie cu al]i studen]i de la arte;
Stephen era cel mai talentat dintre ei.
Fuseser` colegi timp de trei ani. Unii dintre ei erau [i acum
buni prieteni, se cuno[teau foarte bine [i-[i f`ceau [i acum
vizite acas`. Nici unul nu avusese bani pe vremea aceea. Unii
dintre ei, precum Verona [i Margaret Shaw locuiau la p`rin]i [i
se putea spune c` duceau o via]` normal`.
6 DENISE ROBINS

Gemenii Noel [i Evelyn Turner \nchiriaser` un apartament


lâng` cel al lui Stephen.
Geoffrey Harland [i so]ia acestuia, amândoi pictori, care se
c`s`toriser` de curând, \nchiriaser` podul unei case \n South
Kensington. Organizau mici petreceri pe rând la fiecare cu bere
[i sandvi[uri. Nimeni nu putea s` cear` mai mult, c`ci nu-[i
permiteau.
Pe lâng` faptul c` nu aveau bani, fiind studen]i s`raci,
trebuia s` economiseasc` pentru a-[i cump`ra materiale
pentru pictur`. Pensule, perii, pânz`, culori, care nu erau
deloc ieftine.
Stephen, de[i cel mai talentat dintre ei, era [i cel mai s`rac.
Nici unul nu dep`[ise dou`zeci [i trei de ani, \n afar` de
Stephen care slujise cinci ani \n marin`, pe timpul r`zboiului
apoi fusese demobilizat, dup` ce suferise o ran` la um`r care-l
]intuise o vreme pe patul unui spital.
De atunci \ncepuse via]a de artist, dup` care tânjise mereu.
Stephen voia s` devin` pictor. De fapt, pictase destul de
mult, iar Verona [i restul prietenilor [tiau c` este foarte talentat
[i c` \ntr-o bun` zi va ajunge cunoscut. Avea flac`ra geniului \n
suflet [i nici anii r`zboiului, nici suferin]ele \ndurate nu
reu[iser` s` i-o sting`.
Dar nu ajunsese s` fie un nume, \nc`. Mai avea de \nv`]at, cu
toate c` \n opinia Veronei putea da lec]ii multora dintre
profesorii lor.
Stephen se mai ocupa [i de munc` a[a -zis comercial`, f`cea
ilustra]ii, coper]i de c`r]i, ca s` aib` din ce tr`i. Dar ambi]ia sa
era s` devin` portretist.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 7

Le pictase pe toate fetele din grupul lor. Când nu aveau de


lucru, ele \i pozau bucuroase. Toate voiau s`-i pozeze lui
Stephen. Iar Verona \i poz` cel mai mult, pentru c` o considera
modelul ideal. Era genul lui de femeie. Slab`, delicat`, cu pielea
m`t`soas`, p`rul castaniu– ro[cat, pome]ii proeminen]i, ochi
mari de c`prioar`, expresia unei femei inteligente. {i avea cele
mai frumoase [i expresive mâini, spunea el.
Verona nu lucra \n ulei. Acuarela era preferata ei... realiza
peisaje, pie]ele Londrei, str`zile [i acorda foarte mare aten]ie
detaliilor.
La Academie, i se spunea c` promite. {i Stephen spunea tot
a[a, iar \n el avea mare \ncredere.
Stephen era \ndr`gostit de ea, lucru cunoscut de toat`
lumea. Verona era con[tient` de dragostea lui [i asta f`cea
lucrurile foarte dificile pentru ea [i foarte triste. Triste pentru c`
Verona urma s` se m`rite cu altcineva.
Stephen, arta, vechii prieteni, via]a de pân` atunci, urmau s`
apar]in` curând de domeniul trecutului. Alesese o alta, care i se
p`rea c` i se potrive[te.
Era ultima vizit` pe care i-o f`cea lui Stephen.
Plecase de acas`, din Hampstead \ntr-o stare destul de bun`,
con[tient` de felul \n care va reac]iona el. Discutase despre el
cu al]i colegi care o aten]ionaser` c` gre[e[te renun]ând la
Stephen, pentru un b`rbat care apar]inea altei lumi.
Dar Verona era preg`tit` s` fie pe propriile-i picioare, s` ia
deciziile necesare. Iar pe drumul pe care-l f`cu \n autobuz spre
casa lui Stephen se gândi la ce-i va spune; argumente cu care-l
va convinge c` luase decizia corect`.
8 DENISE ROBINS

Dar curajul \i cam pieri când ajunse \n fa]a acelei u[i bine
cunoscute. Nu-i va fi foarte u[or s`-i spun` c` se logodise cu
Forbes Jefferton.
Stephen o l`s` s` sune mult \nainte de a-i deschide, apoi
d`du u[a de perete abia privind-o, se \ntoarse cu spatele [i
porni spre atelierul s`u cu paleta \ntr-o mân` [i pensula \n
cealalt`.
– Tocmai lucrez la ceva [i nu m` pot opri. M` scuzi o clip`?
zise el.
– Desigur, r`spunse Verona.
Dar curajul \i pieri de tot când p`trunse \n singura \nc`pere,
pe care Stephen o numea atelierul s`u, de[i acolo lucra, mânca
[i dormea.
Nu-l mai v`zuse niciodat` atât de ab`tut. Inima ei se strânse
când \l v`zu atât de slab. Stephen purta ochelari cu dioptrii
destul de mari [i cu toate astea p`rea \ntotdeauna c` vrea s`
\nghit` pânza, atât de aproape venea de ea.
Era \nalt, slab, tras la fa]`, palid, foarte inteligent, iubitor
de frumos, entuzismat de tot ce era art`, dispre]uia
conven]ionalitatea, micimea [i mai presus de toate
disciplina.
Cât \i va lipsi acest b`rbat! O dat` sau de dou` ori \n vara
aceasta s`rut`rile lui, mângâierile, \i treziser` reac]ii [i emo]ii de
o intensitate care o pusese pe gânduri. Dar nu putea s`-[i
piard` controlul. Ea nu \mp`rt`[ea opiniile lui Stephen \n
privin]a c`s`toriei; el prefera rela]ia neoficial` pe care epoca
Victorian` o categorisise drept p`c`toas`.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 9

Verona fusese crescut` \ntr-o familie conven]ional` [i de[i


era suflet de artist, avea un puternic sim] al moralit`]ii.
Stephen continua s` lucreze absorbit de pictura sa.
Cu timiditate, Verona se apropie [i privi peste um`rul lui.
Era portretul lui Patsy, fiica \ngrijitorului de la subsol. Avea
nou` ani [i ni[te ochi alba[tri, imen[i, inocen]i, bucle de
culoarea ebonitei, farmecul unui spiridu[. Era \ntotdeauna
murdar` [i pus` pe [otii. Stephen reu[ise s`-i surprind` aerul
pozna[ [i acea frumuse]e izvorât` de cine [tie unde.
Tat`l lui Pasty era alcoolic, [i nu avea niciodat` o slujb`
stabil`, iar mama femeie de serviciu. Dar portretul acestei feti]e
era unul din cele mai reu[ite.
Deodat`, Verona d`du uit`rii toat` triste]ea, apreciindu-l pe
Stephen doar ca artist.
– Stephen, e fantastic! Va fi cea mai reu[it` pies` din colec]ia ta!
El nu se \ntoarse s`-i r`spund`, dar Verona observ` c`
ridicase din umeri. Mai \nmuie o dat` pensula \n vopsea, f`cu
un pas \napoi lovindu-se de Verona c`reia \i ceru scuze f`r` a o
privi, concentrat asupra portretului feti]ei.
Inima Veronei \ncepu s` bat` mai tare. Obrajii ei, palizi de
obicei, c`p`tar` culoare. Deodat`, i se adres` indignat`:
– De ce nu aprinzi focul? Este foarte frig, aici, am \nghe]at.
Abia atunci el se \ntoarse [i o privi. Cu polite]e exagerat`, \i
r`spunse:
– Te rog s` m` ier]i, eu n-am sim]it frigul. Sigur c` voi
aprinde imediat focul.
|[i scoase ochelarii, cotrob`i prin buzunare unde g`si ni[te
monede. Rosti câteva vorbe cam neortodoxe. Verona se c`ut` \n
po[et` [i-i \ntinse o moned`.
10 DENISE ROBINS

– Uite, Stephen, am eu una.


El o lu` [i-i d`du restul, pe care ea \l refuz`.
– Nu-]i face probleme, nu-mi place s` am m`run]i[.
Stephen introduse moneda \n aparatul de \nc`lzit.
– Restul pune-l \n cutia pentru s`raci duminic`, \i spuse el
pe un ton ironic, apoi aprinse un chibrit [i d`du drumul la
sob`. M` tem c` nu sunt o gazd` bun` ast`zi, morm`i el. Dar voi
pune ceainicul, s`-]i fac m`car un ceai. Nu am nimic de
mâncare; te deranjeaz`?
Verona \[i mu[c` buzele pentru a nu izbucni \n plâns.
– Ce-ai vrut s` spui cu mersul la biseric`?
El, cu mâinile \n buzunarul [or]ului, o privi lung.
– Presupun c` de acum \nainte te vei duce regulat la
biseric`, dup` ce rupi leg`tura cu lumea p`gân` a artei [i devii
so]ia respectabil` a unui ofi]er din slujba Maiest`]ii sale.
Verona \[i ]inu respira]ia.
– Nu vrei s` te faci deloc pl`cut, Stephen, nu-i a[a?
– Nici nu \ncerc. Nu pot spune c` am dispozi]ia necesar`.
– {i oricum, de ce este socotit` p`gân` lumea artei? Pictorii
nu se duc la biseric`?
El râse amar.
– Draga mea copil`, s` nu devenim prea analitici. N-am vrut
s` te provoc la vreo dezbatere pe tema: ar trebui s` se duc`
arti[tii la biseric` sau nu?
– Nu e[ti prea pl`cut ast`zi, Stephen, conchise Verona.
– |mi cer scuze, zise el.
Verona era gata s` izbucneasc` \n lacrimi. Nu-[i \nchipuise
c` Stephen poate fi atât de antipatic. Dar privindu-l cu ochii ei
mari, cu lacrimi \n ei, observ` cât de r`u ar`ta.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 11

Stephen Best nu fusese niciodat` un b`rbat ar`tos, \n


adev`ratul sens al cuvântului. Era prea slab, avea fa]a cam
col]uroas`, nasul cam mare [i o gur` cam larg`, cu un
permanent zâmbet sarcastic. Numai ochii \i erau teribili, unici.
De culoarea alunei, cine-i privea, avea sentimentul c` Stephen
avea puterea de a penetra \n sufletele oamenilor.
Observând c` Stephen nu ar`ta bine deloc, inima ei se mai
\mblânzi. Nu putea presupune decât c` este nefericit; era
afectat mai mult decât [i-ar fi \nchipuit ea.
Verona \l privi printre lacrimi [i i se f`cu chiar team`.
– O, Stephen, izbucni ea la un moment dat, e[ti foarte
sup`rat pe mine?
El zâmbi, dar zâmbetul lui era mai mult o grimas`.
– Ce \ntrebare prosteasc`, Verona! De ce s` fiu sup`rat? Te
po]i sup`ra pe o erup]ie vulcanic` sau pe maree, pe tornad`?
Sup`rarea este un cuvânt preten]ios [i plin de sensuri, Verona.
Nu, nu sunt sup`rat pe tine, sunt doar [ocat, acesta este
cuvântul.
Verona ro[i pân` \n vârful urechilor.
– De ce ai fi [ocat?
El izbucni \ntr-un râs s`lbatic.
– {tii c` ai dreptate? De ce s` fiu [ocat? Acesta este un cuvânt
la fel de prostesc ca [i sup`rarea. Nimeni nu poate fi [ocat de
un vulcan, nici de o maree. Omul prime[te o lovitur` violent`,
care-l dezechilibreaz`, asta este. Cred c` sunt dezechilibrat,
draga mea. Du-te s`-]i \nc`lze[ti mâinile la foc, pân` \]i
preg`tesc ceaiul.
12 DENISE ROBINS

Verona nu mai plânse. Vorbele lui avuseser` un efect ciudat


asupra ei. |l privi cu triste]e, se duse la foc, de care-[i apropie
mâinile cu degetele r`sfirate.
Stephen Best r`mase nemi[cat câteva clipe. O sorbi din
priviri, cu talentul unui artist chinuit. Artistul din el se minuna
de frumuse]ea acelor degete lungi, care p`reau translucide \n
lumina aceea slab`. Observ` \n acela[i timp inelul de pe degetul
ei. Era un diamant discret. Probabil inelul de logodn` oferit de
acel Jefferton.
Gelozia puse st`pânire pe el, f`cându-l aproape s`-[i piard`
min]ile, s` se team` c` s-ar putea n`pusti asupra acelei femei de
la foc pe care s-o prind` cu putere de p`rul acela lung [i s-o
sugrume.... s` ia via]a din gâtul acela lung pe care-l admirase [i
pictase adesea...
– Felul \n care arat` gâtul t`u ar fi fost extrem de apreciat pe
vremea Tudorilor, draga mea. Ca [i cel al Annei Boleyn. Parc`-l
v`d \ntins \n fa]a c`l`ului.
Ea râsese pe atunci, se \nfiorase, rugându-l s` nu mai fie
oribil, iar el râsese [i-i s`rutase acel gât lung, ca de leb`d`. Dar
de acum n-o va mai face. Niciodat` nu va mai râde cu ea, n-o va
mai picta, nici nu va mai critica picturile ei
|n opinia lui, Verona era o artist` cu perspectiv`, cu condi]ia
s` lucreze foarte mult.
Iar ea, se m`rita.
Margaret, prietena lor comun`, venise s`-i spun` lui Stephen
c` Verona se m`rit`. {i ea era la fel de afectat`. O considera
nebun` pe Verona pentru acest gest.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 13

Verona \l cunoscuse pe Forbes Jefferton doar cu o lun` \n


urm` \n casa unor veri ai ei, militari de carier`, care serveau sub
comanda lui Forbes.
Forbes nu \mplinise \nc` treizeci de ani, se distinsese \n
timpul r`zboiului când adunase [i câteva medalii, \n campaia lui
Rommel.
Verona f`cea o mare nebunie dac`-[i \nchipuia, zicea
Margaret, c` va fi fericit` cu el. Nu era genul de femeie care s`
se lase c`rat` prin tot imperiul, tr`ind \n garnizoane, s` duc` o
via]` str`in` ei printre militari, promov`ri, stabilimente [i grade,
jocuri de noroc. Nu avea cu cine s` discute despre pictur`. Se
va plictisi imediat de moarte. Era o femeie prea sensibil` [i
inteligent`.
Cât despe Forbes, Margaret \l cunoscuse [i ea; era un tip
dr`gu], tipul de ofi]er englez; ar`ta foarte bine, avea [i bani,
fiind unicul fiu al unui general.
Stephen o trase pe Verona spre el, o prinse \n bra]e [i-[i
\ngrop` fa]a \n p`rul ei bogat.
– Verona, Verona, oft` el.
Ea se topi \n \mbr`]i[area lui, [i-l mângâie cu degetele ei
lungi.
– Stephen, iart`-m`, s` r`mânem amici. Te rog, nu-mi refuza
prietenia ta!
Cuvintele ei fur` ca un du[ rece peste flac`ra pasiunii lui.
F`r` s-o s`rute, \i d`du drumul [i se duse s` fac` un ceai.
– M` duc s` pun ceainicul pe foc, zise el.
Ea r`mase \ntr-o stare cam ciudat`, greu de definit,
ne[tiind ce putea s` fac` sau s` zic`. Oft`, apoi suspin` de
14 DENISE ROBINS

câteva ori. Era \ngrijorat` pentru Stephen. Nu voia s`-i


piard` prietenia, dar vedea c` acest lucru era imposibil.
Stephen nu putea accepta logodna ei.
Stephen era ca un leu \n cu[c`. Nu voia s` se \nsoare cu ea,
dar nici nu voia s-o lase altui b`rbat. Nu era cinstit. Cu câteva
luni \n urm` Verona fusese foarte \ndr`gostit` de el. S-ar fi
m`ritat atunci cu el cu sau f`r` consim]`mântul p`rin]ilor. Dar
Stephen voia doar s` profite de ea, iar ea, \n]elegând asta se
\ndr`gostise de alt b`rbat, care era opusul lui; o[tean pân` \n
m`duva oaselor, vioi, frumos, un om normal.
Lacrimile i se uscar` pe obraji [i se calm`. |ncepu s`
r`suceasc` inelul cu diamant pe deget gândindu-se la Forbes, la
cât era de bun [i de dr`gu]. Ai ei \l adorau.
Mama spunea c` un astfel de b`rbat se na[te odat` la un
secol; de[i \i p`rea r`u c` Forbes era militar [i Verona va pleca
de acas`, avea destul de câ[tigat. Un so] bun, cu venituri solide,
cu pozi]ie social`.
Nu suporta gândul c` fiica ei s` se \ncurce cu vreunul din
arti[tii \ntre care se \nvârtea la Academia de arte.
Forbes Jefferton avea s`-i schimbe via]a Veronei.
Capitolul 2

Terminaser` de b`ut ceaiul. Stephen b`use dou` c`ni [i


mâncase o felie sub]ire de pâine cu brânz`, pe care o mestecase
repede, pentru c` era foarte fl`mând; mâncase f`r` a o privi pe
Verona.
Ea se uitase prin atelierul lui Stephen de parc` l-ar fi v`zut
ultima dat`. Privi portretele binecunoscute ei, atârnate pe
pere]i, portrete executate de Stephen.
Mai erau [i ni[te schi]e \n creion ag`]ate de perete cu
bolduri. Pe perete se mai afla portretul unei fete executat chiar
\n materialul peretelui.
Verona \[i aminti ziua \n care \l terminase [i cum \i spusese
c` atunci când va fi foarte cunoscut, va trebui s` scoat` cumva
tabloul din perete, s`-l expun`.
Se uit` [i la divanul din col], acoperit cu o cuvertur` de
brocart florentin, pe care Stephen o achizi]ionase \ntr-un
moment de extravagan]`. Lâng` pat era atârnat un tablou al ei,
care reprezenta portul Dieppe, pe coasta francez`. Era unul
16 DENISE ROBINS

dintre cele mai bune tablouri ale sale pe care i-l d`ruise lui
Stephen de ziua lui. |[i aminti cu strângere de inim` c` luna
urm`toare era aniversarea lui Stephen; acesta \mplinind
dou`zeci [i nou` de ani, iar ea nu-i va fi al`turi la s`rb`toare.
Urma s` se despart` de Stephen, dup` doi ani de prietenie.
Lâng` u[` de afla un aparat de radio mic, dar de bun`
calitate. Lui Stephen \i pl`cea muzica [i aculta adesea concerte
simfonice.
|[i lua r`mas -bun de la toate acestea ast`zi. Nici nu realiza
ce mult se va gândi la acest loc \n anii care vor urma. Ea nu mai
avea cum s`-[i cultive talentul artistic, m`ritat` cu un ofi]er.
|n acela[i timp, erau aspecte ale vie]ii legate de Stephen pe
care nu le regreta; de exemplu, acest apartament sordid, plin
mereu de praf, cu podeaua murdar` [i covorul tocat de molii.
Stephen nici nu observa toate aceste lucruri, dar ei nu-i pl`ceau.
Cu toate acestea, \n certurile cu mama ei, Verona \l ap`rase
pe Stephen [i cercul lor de prieteni, pentru c` nu aveau nici
bani, nici timp s` cure]e locul. Erau prea ocupa]i cu lucr`rile
lor, argumentase Verona.
Deodat`, de parc` i-ar fi citit gândurile, Stephen l`s` cea[ca
jos [i zise:
– Verona, iart`-m`, m-am purtat foarte urât. Iart`-m`,
trebuia s` m` b`rbieresc, s` fac pu]in` ordine \nainte de venirea
ta. Dar doamna Burton n-a ap`rut nici ast`zi, cred c` trebuie s`
g`sesc pe altcineva.
– Nu este nici o problem`, Stephen, zise ea.
– Mai vrei ceai?
– Nu, mul]umesc.
El o privi oarecum resemnat.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 17

– A[adar, draga mea, este ultima cea[c` de ceai pe care o


bem \mpreun`.
Ea \l privi jenat`.
– O, Stephen, ar putea fi \ntr-adev`r ultima aici; dar nu cred
c` nu ne vom mai \ntâlni, \n alte \mprejur`ri.
– Crezi c-o s` ajung la garnizoana so]ului t`u, s` bem acolo
ceai?
Verona ro[i.
– Nu crezi c` dep`[e[ti m`sura?
El \[i mu[c` buzele [i-[i trecu mâna prin p`r.
– Trebuie s` fac un efort, s` fiu civilizat.
Ea oft`.
– }i se pare atât de greu?
– Foarte. Nu sunt civilizat când [tiu c` vei deveni so]ia
maiorului Jefferton.
– Aminte[te-]i c` tu m-ai \mpins la acest gest.
El ridic` sfid`tor b`rbia \n sus.
– Pentru c` nu eram preg`tit de o nunt` adecvat`?
– Da, recunoscu Verona.
El se mai uit` o dat` la chipul ei frumos dar palid, care acum,
f`r` s` [tie de ce, \l \nfuria. Dar nu putea fi sup`rat pe ea, nici
m`car s-o acuze c` nu avea dreptate.
– A[a este, recunoscu el. Nu te-am cerut \n c`s`torie. A[ fi
fost un so] \ngrozitor, care ar fi frânt inima oric`rei femei.
Ea \l privi acuzator.
– Acesta a fost singurul motiv pentru care nu te-ai \nsurat cu
mine, Stephen?
El se ridic`.
18 DENISE ROBINS

– Nu, nu este singurul. M-am gândit la tine. Dup` cum ]i-am


mai spus, nu am deocamdat` ce s` ofer unei femei. Ce câ[tig,
abia \mi ajunge pentru mâncare. Vreau s` pictez din ce \n ce
mai bine [i poate voi fi nevoit s` muncesc f`r` \ntrerupere chiar
s` [i fac foame, dar nu puteam cere unei femei s` fie cu mine \n
timpul acesta.
– Dar dac` a[ fi venit aici s` tr`iesc cu tine, n-ar fi trebuit s`
mor de foame al`turi de tine? Care ar fi fost diferen]a?
– Nu ]i-am cerut niciodat` s` vii aici s` \mpar]i via]a asta cu
mine; ai fi continuat s` locuie[ti acas` s` lucrezi [i...
– O, \n]eleg, izbucni ea ridicându-se, a[a c` n-ai fi fost
obligat cu nimic. N-ai fi avut nici o r`spundere, te-ai fi uitat la
mie când ]i-ar fi permis-o timpul.
El o privi indignat.
– De ce m` faci s` m` simt un egoist? De ce consider` femeia
c` numai ea face sacrificii [i c` b`rbatul este privilegiat? Iubirea
nu este un sentiment reciproc? Iar via]a pe care ]i-am
prezentat-o ar fi \nsemnat c` nu am obliga]ii, am fi r`mas
amândoi liberi s` ne continu`m vie]ile dup` cum consideram,
chiar dac` eram aman]i.
Verona ro[ise de indignare. Ea scutur` din cap.
– N-ar fi mers. Am mai v`zut astfel de leg`turi [i nu dureaz`
\n timp... sper c` recuno[ti c` nu sunt o puritan` sau o femeie
care nu gânde[te, dar cred \n institu]ia c`s`toriei, dac` doi
oameni se iubesc \ndeajuns.
Stephen se \nclin`.
– Ai perfect` dreptate, iar eu nu m-am de gând s`-]i distrug
aceste convingeri.
Verona ro[i, devenind stacojie.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 19

– Stephen, \nainte ca problema sexului s` apar` \ntre noi,


am fost prieteni buni. Iar eu te-am iubit chiar foarte mult. Asta
este tragedia.
El o privi cu am`r`ciune.
– Adev`rat?
– Nu-mi spune c` nu erai con[tient!
El ridic` din sprâncene.
– Foarte vag.
– Nu, erai con[tient.
– Bine, o s` cred c` m-ai iubit atât cât po]i iubi tu.
– Nu m` creditezi cu prea mult` \ncredere dup` cum v`d!
exclam` ea, ]i se pare c` sunt o la[`. Crezi c-ar trebui s` am
curajul acelui model, Pippa Leigh, care a continuat s` tr`iasc`
\mpreun` cu prietenul ei, Paul Simons. Am v`zut ce s-a \ntâmplat
cu ea: a muncit ca o sclav` pentru el, a sp`lat, a c`lcat, apoi el s-a
plictisit de ea [i a disp`rut \n America de sud. Ce s-a \ntâmplat cu
ea? S-a sinucis. |]i aminte[ti ce distru[i a fost cu to]ii? Biata Pippa!
Am mul]umit Domnului c` n-am fost eu \n locul ei!
Stephen privea atent ]igara care ardea singur`. Se \ntunecase [i
abia se mai vedeau, dar chiar [i a[a Stephen p`rea foarte slab [i tras
la fa]`. El se ridic` [i aprinse lumina. Verona duse mâna la ochi, dar
nu \ndeajuns de repede pentru ca el s` nu vad` c` plângea.
Stephen se sim]i dintr-o dat` extrem de obosit [i s`tul de
toat` lumea. Dar nu mai avea nimic \mpotriva ei, ci parc`
\ncepuse s` se simt` vinovat [i s` regrete.
Dac` n-ar fi fost fiin]a insuportabil` care era, ar fi putut s` se
poarte mai frumos cu fata asta frumoas`, s-o ia de nevast`. Nu
era nici \ngust` la minte, nici vreo la[`. Numai c` era foarte
cast`, atât.
20 DENISE ROBINS

{i nu era vina ei, a[a fusese crescut`; \[i dori s` fi fost altfel
de dragul ei. Dar nu se putea schimba, trebuia s` continue s`
picteze, avea pictura \n sânge, era menirea lui.
{i pân` când nu-[i satisf`cea ambi]ia de a deveni cel mai
mare pictor al vremii sale, nu putea deveni so]ul nici unei
femei.
Dup` o vreme, el zise:
– De ce-mi aminte[ti de Pippa? Nu are nici o leg`tur` cu noi,
iar Paul i-a cerut ceea ce eu nu ]i-am cerut niciodat`, s` dea
uit`rii totul s` tr`iasc` al`turi de el...
-Adesea m` \ntreb dac` n-a fost mai cinstit...zise ea cu
am`r`ciune.
Stephen se \nfurie.
– Sunt de acord! Nu sunt cinstit [i sunt un imoral, pe care
nu-l po]i considera prieten. Dar sunt sigur c` prin c`s`toria ta
vei pune cap`t prieteniei noastre!
– O, dragul meu, zise ea, n-am vrut s` te sup`r!
– Te compor]i copil`re[te, Verona! Ce-ai vrea s` spun
despre logodna asta a ta? Vrei s` te felicit, s`-]i mul]umesc c`
datorit` ]ie nu mai am al`turi singura femeie pe care am iubit-o
vreodat`?
Verona sim]i c` \ncepe s` tremure.
El \i spuse cu brutalitate:
– Te rog s` nu boce[ti, [tii c` nu-mi place!
Apoi, se aplec` spre ea, lu` una din frumoasele ei mâini \n
palmele sale mari:
– Iart`-m`, Verona, tu care e[ti un \nger. Sunt foarte obosit.
Nici nu mai [tiu ce spun [i m` comport ca un mizerabil. Am
avut ocazia s` fiu fericit cu tine, dar n-am fructificat-o. Aveai
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 21

dreptul s` m` refuzi [i s` te m`ri]i cu acest individ care are ce


s`-]i ofere. Dar vreau s` crezi c` unul dintre motivele pentru
care nu te-am cerut de so]ie a fost c` te iubesc prea mult,
pentru a te trage al`turi de mine \n bârlogul `sta sordid, pe
care-l numesc cas`.
Când pictez, pot face abstrac]ie de ce este \n jur, de foame,
de tot. Probabil nici n-a[ observa dac` tu ai mâncat ceva, mai
precis dac` este ceva de mâncare. Nu e[ti f`cut` pentru o via]`
de mizerie.
Poate, \ntr-o zi voi, ajunge bogat [i renumit [i ]i-a[ putea
oferi via]a pe care o meri]i, dar asta ar putea veni dup` mult
timp, sau ... cine [tie... poate niciodat`... Ce s` mai a[tep]i?
Verona \l asculta nemi[cat`. Avea o privire aproape speriat`.
Niciodat` nu fusese atât de nesigur` de sine, de via]a pe care o
va duce. Iar ce auzea de la Stephen o cam speria. Iar acum nu
mai plângea ea; \n ochii lui Stephen v`zu lacrimi mari de
durere, de neputin]`.
Stephen cinicul, cel care se voia un dur, lipsit de
sentimente... plângea pentru c` o pierdea. Iar ea fusese atât de
\ndr`gostit` de el \ncât el constituia \nceputul [i sfâr[itul
existen]ei ei.
Era teribil cum se schimbase totul. Incredibil s` [tie c` iubea
pe altcineva... Dar oare era adev`rat? |l putea iubi pe Forbes a[a
cum \l iubise pe Stephen, cu acea pasiune devastatoare a
tinere]ii? Considerându-l prieten [i dasc`l?
Se temea pentru c` vorbele lui mai ajungeau \nc` la ea [i
regreta c` Stephen n-o l`sase s`-[i \mpart` via]a cu el.
Tremur` când sim]i lacrimile lui c`zându-i pe mân`. Sim]ea
c`-l tr`deaz` pe Forbes.
22 DENISE ROBINS

Dar nu avea nimic de spus. Nu [tia ce ar fi putut spune, era


cam ru[inat` c` nu-l iubise \ndeajuns pe Stephen, pentru a-l
a[tepta la infinit. Voia siguran]a unui c`min, a unui so] [i numai
Forbes i-o putea da. Cu toate acestea, \n adâncul inimii, \l mai
iubea pe Stephen Best...
Deodat` ea strig`:
– O, nu fi atât de trist, Stephen! M` faci s` m` simt
\ngrozitor!
Momentul lui de sl`biciune trecu ca prin farmec de parc`
vorbele ei ar fi f`cut apel la sarcasmul lui. |i s`rut` mâna [i se
ridic`. Lu` o batist`, \[i sufl` nasul cu putere [i zise:
– Sunt un monstru, Verona! N-am nici un drept s` te fac s` te
sim]i ca naiba. Ar trebui s` fii fericit` c` te m`ri]i. Când va fi nunta?
Ea nu-i r`spunse. L`s` capul \n jos, jenat`.
Stephen reu[ise ca \ntotdeauna s-o scoat` din lumea ei de
vis [i s-o fac` s` vad` realitatea. Ei \i pl`cuse s` fie romantic`, s`
pretind` c` multe lucruri erau frumoase, când \n realitate nu
erau chiar a[a. |i pl`cea s`-[i imagineze lucrurile a[a cum nu
erau \n realitate, dar Stephen o readucea cu picioarele pe
p`mânt.
– Nici un artist nu trebuie s` se mul]umeasc` doar cu ce se
vede la suprafa]`. De aceea, marii portreti[ti nu redau figuri
care sunt simple m`[ti. |ncearc` s` redea [i sufletul persoanei
respective.
O convertise [i pe ea la acest mod de gândire al lui, dar
numai pentru c` avea putere asupra ei, iar ea \l asculta orbe[te.
Acum \ns`, avea s` se \ntoarc` la lumea ei de vis, la refuzul de a
intra \n profunzimea lucrurilor, de a se confrunta cu nefericirea
care, de cele mai multe ori, nu se vede de prima dat`.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 23

Stephen obi[nuia s`-i spun` c` numai acela care merge mai


\ntâi \n adâncuri [i apoi \ncepe s` urce pe culmi afl` adev`rul
absolut [i tr`ie[te st`ri de extaz. Dar poate c` ea nu era prea
puternic` pentru a c`dea \n acela abisuri sau a se ridica pe
culmi. Lupta era epuizant` pentru ea.
Oricum, al`turi de Forbes nu va trebui s` mai lupte; el era
un b`rbat obi[nuit, dedat pl`cerilor vie]ii care nu-i va pune
astfel de probleme.
Era nefericit` c`-l pierduse pe Stephen dar [i c` ratase
evolu]ia ei ca artist`. Se \ntreb` dac` va veni vreodat` ziua \n
care va obosi de partea facil` din via]` [i va tânji dup` lupta
al`turi de Stephen, indiferent ce-i va aduce aceasta.
Dar acum, Stephen trecuse de la triste]e [i am`r`ciune la
voio[ie nejustificat`.
El \i spuse:
– Doar n-o s`-]i faci probleme pentru mine, Verona! E[ti [i
trebuie s` fii fericit`. Nu te \nvinuiesc c` m-ai p`r`sit pentru alt
b`rbat. Iau asupra mea orice responsabilitate, iar tu m`rit`-te cu
soldatul `la, draga mea. Dac` vrei, voi veni chiar s` dansez la
nunta ta, dac` mama ta \mi va trimite invita]ie. Foarte bine,
chiar voi da mâna cu mirele t`u, v` voi vizita dac` r`mâne]i \n
]ar`. O, Dumnezeule, tu, Verona, femeia garnizoanei! Mi se
pare fantastic! Dar exist` [i o parte comic` \n asta. Nu te sup`ra
dac` râd. Dar schimbarea asta mi se pare comic`...am nevoie de
o ajustare mental` ca s` m` pot obi[nui cu ideea.
Verona \l privi cu inima mai u[oar`; prefera s`-l vad` astfel,
pentru ca s`-i par` bine c`-l alesese pe Forbes.... decât s`
retr`iasc` vechea ei adora]ie pentru el.
24 DENISE ROBINS

– Nu consider c` situa]ia asta are ceva comic, de[i trebuie s`


admit c` via]a mea se va schimba radical.
– M` duc s` m` b`rbieresc, zise el brusc, pentru ca ultima ta
amintire despre mine s` nu fie a unui individ slab, jig`rit [i
neb`rbierit. Te rog s` continui discu]ia cu mine cât va dura
aceast` opera]iune. Spune-mi totul despre maior, nu [tiu nimic
de el. Nici m`car n-am [tiut c` l-ai cunoscut.
Verona \[i scoase o ]igar`. Era la limit` cu nervii, nu mai avea
\ncrederea de sine cu care pornise \n aceast` ultim` vizit`.
Nu-l vedea pe Stephen, pentru c` st`tea cu spatele la
chicinet`, dar \l putea auzi \nc`lzindu-[i apa pentru b`rbierit.
Se gândi cum ar reac]iona Forbes dac`, din \ntâmplare, ar
surprinde-o \n \nc`perea asta s`r`c`cioas`, vorbind cu un
b`rbat care se b`rbierea la ora cinci dup`– amiaz`.
Desigur, pentru Forbes un b`rbat ca Stephen nu avea nici o
importan]`, poate c` nici nu l-ar considerat o amenin]are.
Forbes era un b`rbat pl`cut, avea umor, ceea ce o atr`sese spre
el [i ar`ta foarte bine. Dar tr`ia \ntr-o lume total diferit`... era
disciplinat poate [i din cauza meseriei [i a vie]ii de cazarm`. Era
\ntotdeauna foarte curat [i \ngrijit. Probabil ar dezaproba felul
\n care arat` Stephen, iar acest a[a– zis atelier i-ar provoca
repulsie.
Forbes nu [tia nimic despre art` sau pictur`, mai ales, era
sut` la sut` militar.
Iar dac` avea cuno[tin]e creatoare acestea se legau strict de
mecanic`; se pricepea la echipamentele electrice [i motoare.
Mai f`cuse \n timpul unor vacan]e studii despre covoarele
orientale [i cele persane. A[adar, nu se putea spune c` nu avea
nici cea mai vag` no]iune despre art`. Dar dup` cum se gândi
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 25

Verona, n-ar putea \n]elege niciodat` cum un om poate s`


tr`iasc` f`r` hran`, f`r` s` se b`rbiereasc` [i s` picteze toat`
ziua \n mizeria [i dezordinea asta. Era geniul pe care el nu-l
putea \n]elege.
Nu, Forbes [i Stephen nu s-ar putea \n]elege.
Stephen o strig`.
– Tot trist` e[ti, frumoaso?
Ea \ncerc` s` schi]eze un zâmbet.
– Nu, Stephen, m` gândeam doar.
– Mi-ai spus de atâtea ori c` te deranjeaz` [i te \ntristeaz` s`
gânde[ti la viitor, a[a c` n-o mai face. Vreau s`-mi poveste[ti
totul despre b`rbatul care-]i va fi so], iar eu nu voi fi sarcastic
sau necuviincios.
Ea ezit` o clip`, apoi \ncepu s`-i relateze totul, a[a cum le-ar
fi vorbit prietenilor. Dar faptul c` fum` ]igar` dup` ]igar` f`când
asta, era concludent.
|i povesti cum \l cunoscuse pe Forbes, prin veri[oara ei
Betty Lang, apoi fusese cu el la Londra, la o reuniune a
tinerilor ofi]eri. Forbes fusese \n permisie la vremea aceea, din
Palestina.
Stephen o asculta, sim]ind gelozie pentru felul \n care se
l`uda Verona cu acest Forbes [i ispr`vile lui. Era incredibil cât
\l durea s-o piard` pe Verona \n fa]a acestui individ.
Dar acum trebuia s` lase gelozia la o parte [i s-o fac` s` simt`
c` f`cuse alegerea potrivit`. Cu toate c` era convins c` Verona
f`cea o mare gre[eal` m`ritându-se cu un om de arme.
– Continu`, zise el, vreau s` [tiu totul.
– Chiar vrei? \l \ntreb` ea.
– Nu te-a[ \ntreba, dac` n-a[ vrea.
26 DENISE ROBINS

Verona trecu repede peste detaliile [i felul \n care-l


cunoscuse pe Forbes, impresia bun` pe care i-o f`cuse. Betty
i-l ar`tase; era organizatorul petrecerii. Era preocupat, vesel [i
eficient. Ar`ta foarte bine \n uniforma sa de gal`, era foarte
frumos, aranjat [i \ngrijit; totul str`lucea la el. Era \nalt, cu
umerii largi, drept, ca orice militar. Avea p`rul blond, musta]`,
[i era frumos bronzat, cu toate c` ro[ea adesea. Denota s`n`tate
[i bun` dispozi]ie de cum \l v`zuse. O privise cu ni[te ochi
alba[tri inteligen]i, \i zâmbise cu o dantur` perfect`.
Mai apoi, dup` ce se mai descotorosise de obliga]iile de
organizator, se a[ezase lâng` ea [i-i povestise entuziasmat
despre munca lui din Palestina, apoi din Egipt [i problemele
din Orientul Mijlociu.
|n acest fel Verona \ncepuse s` primeasc` primele informa]ii
despre armat`. Desigur, mai avusese scurte contacte \n timpul
r`zboiului dar acum se aflau la Aldershot, cu fanfar`, steaguri,
tancuri [i atmosfera era plin` de bun` dispozi]ie, molipsitoare
chiar. Mul]i tineri \i f`cuser` complimente pentru silueta ei
des`vâr[it`.
Era o schimbare fa]` de lumea artistic`, atât de cunoscut` ei.
Forbes ap`ruse \n via]a ei ca pentru a-i lua o greutate de pe
suflet, de a o elibera de acele continue c`ut`ri suflete[ti, sau
conflicte intelectuale cu Stephen.
|n seara aceea, dansând cu Forbes, el deschisese o alt` lume
pentru ea. Lumea care \nsemna o anumit` situa]ie... bani...
Forbes era \n permisie [i era dispus s` cheltuiasc`. |i
cump`r` o orhidee s` [i-o pun` la rochia de sear`, apoi
comand` [ampanie [i o cin` special`.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 27

O f`cu cu un aer firesc, de parc` asta era lumea lui. Se


observa c`-i f`cea pl`cere s` fie o gazd` bun` [i s` impresioneze
lumea. Era foarte iubit de camarazii s`i. Avea gusturi [i obiceiuri
masculine. |[i petrecuse ultimii zece ani din via]` \ntr-o tab`r`,
sau cort, la Mess. Voia s` ajung` general ca [i tat`l s`u. Nu avea
nici un fel de inhibi]ii, era un b`rbat cu care te puteai \n]elege
imediat f`r` probleme, f`cea glume pentru a-i distra pe cei din
jur, spunea bancuri, râdea mult. Veronei \i pl`cu aceast` fa]et`
vesel` pe care o ar`ta lumii.
Era un dansator excelent, iar Veronei \i pl`cea s` danseze,
lucru pe care Stephen \l detesta. Dac` se \ntâmpla vreodat` s`
fac` rost de bani, o ducea la vreun film sau un concert.
– Dansezi dumnezeie[te, Verona, \i declarase chipe[ul
maior. {i e[ti teribil de frumoas`.... de ce nu te-am \ntâlnit mai
devreme?
Ea se \mbujorase, râsese [i murmurase ceva cum c` era
foarte ocupat` cu pictura.
Când auzi c` era artist`, o privise uimit [i exclamase:
– Dumnezeule! De ce s` faci asta?
Apoi o strânse la piept, spunându-i c` este prea frumoas` [i
tân`r` pentru a se \nchide \ntr-un atelier cu acele vopsele care
miros atât de urât!
Ea \l \ntrebase ce altceva ar fi putut s` fac`. Forbes o privise
lung.
– S` te distrezi, s` te sim]i bine. M` faci s` m` cutremur când
m` gândesc c` pierzi atâ]ia ani \n [coala aia de arte \n loc s` fii
vesel`, s` te distrezi [i s` la[i naibii studiile.
Vorbele lui sunau a erezie, dup` doctrina lui Stephen.
|ncercase s`-l conving` pe Forbes c` picta destul de bine.
28 DENISE ROBINS

El o strânsese [i mai tare la piept, spunându-i c` era foarte


frumoas`, c` ar vrea s`-i vad` tablourile, a[a c` s` i le trimit`
foarte repede la Mess s` [i le pun` \n cort.
Acest b`rbat nu era serios nici o clip`. Avea mai mul]i ani
decât Stephen, de[i p`rea mult mai tân`r. Se vedea c` era un
om care nu suferise niciodat`, via]a fusese foarte darnic`
pentru el.
Seara, \ncerc` s` afle de la el cum era via]a lui \n afara
armatei, dar Forbes nu avu prea multe de spus.
Tat`l lui fusese general, iar el \[i petrecuse copil`ria \n
diferite [coli, unde sta]ionase regimentul tat`lui s`u. Participase
la r`zboi \n 1939, la Sandhurts, câ[tigase câteva medalii, care se
vedeau pe tunica sa.
Tat`l s`u murise cu doi ani \n urm`, pe când se afla \n India,
iar mama [i sora lui, Philippa, [i ea v`duv`, locuiau \mpreun`.
Aveau o cas` la Camberley.
Philippa avea un b`ie]el, Nicholas, de patru ani. Un pu[ti
grozav, dup` cum spunea Forbes. Iar sora lui, Phil, era [i ea o
femeie de treab`, nu cu mult mai mare decât Verona.
– A[ vrea s` mergi cu mine la Camberley, s` te prezint
familiei mele, ad`ugase el. Cred c` v` ve]i \n]elege foarte bine.
Nu au multe cuno[tin]e artistice, de[i bunica picta \n tinere]e.
Mai avem [i acum câteva acuarele lucrate de ea, le ]ine mama
printre „comorile ei“.
Forbes \i spuse toate astea \n glum`, a[a cum lua toat` via]a,
de altfel. Iar ea nu se putea ab]ine, molipsindu-se de voio[ia
lui. |[i \nchipuia picturile bunicii ca pe ni[te catastrofe, pictate
de o amatoare, a[a cum se puteau g`si \n multe case victoriene.
Acele tablouri stângace, de care ea [i Stephen râdeau adesea.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 29

Dar bine c` Forbes cel pu]in, nu lua \n serios picturile


bunicii sale. Dar Verona nu putu s` nu se \ntrebe dac` Forbes
s-ar amuza la fel de tablourile lui Stephen, sau de orice alt`
lucrare de art`.
Forbes \i mai spuse [i alte lucruri despre el. Casa din
Camberley era ceva pentru care nu sim]ea mare lucru, pentru
c` era obi[nuit s` se mute din loc \n loc, nu prindea r`d`cini
nic`ieri. P`rea c`-[i \ndr`ge[te mama [i sora, dar vorbea despre
ele, a[a cum vorbea de toat` lumea. F`ceau parte din existen]a
lui.
Stephen \[i adorase mama [i fusese aproape de a-[i pierde
min]ile când aceasta murise de cancer, la scurt timp dup` ce-l
cunoscuse Verona.
|nainte ca seara petrecut` al`turi de Forbes s` se \ncheie,
Verona se \ntreb` dac` acesta era capabil de emo]ii profunde.
Se desp`r]ir` dup` ce el \i repet` c-o place [i stabiliser` o alt`
\ntâlnire [i-i reamintise s`-i trimit` picturile ei s` [i le atârne \n
cort.
Verona se gândi mult la el, iar a doua zi veri[oara ei o sun`
s`-i spun` c`-i furase min]ile maiorului Jefferton.
Pân` atunci, el se considerase un holtei convins, dar acum
se declara \nvins de ochii frumo[i ai Veronei [i era gata s`
renun]e la burl`cie.
|[i aminti de orele petrecute \n compania lui, când nu-i
disp`ruse zâmbetul de pe buze nici o clip`.
Dar când se \ntorsese la [coala de arte, printre colegii ei [i
ascultase \mpreun` cu Stephen o prelegere minunat` despre
Leonardo da Vinci, apoi consultase cu acesta un catalog al
operelor lui Leonardo, care constituia singurul lucru de pre] al
30 DENISE ROBINS

lui Stephen, suferi o metamorfoz`. Se ru[in` de orele petrecute


\n compania maiorului Jefferton [i de neseriozitatea acestuia,
de faptul c` era lipsit de esen]`...Pentru ea aceasta era lumea
real`, lumea artei.
Stephen era o persoan` real`.
Forbes apela la partea fizic` a ei. Stephen, \n mare parte la
cea mental`. Nu era prea entuziasmat` de Forbes [i nu [tia dac`
era bine s`-l mai \ntâlneasc`.
Dar o f`cu.
Verona \i m`rturisi lui Stephen c` Forbes o invitase de multe
ori [i ie[ise cu el, la petreceri sau doar ei singuri. {i cum \n cele
din urm` el o convinsese s`-i d`ruiasc` un tablou, un peisaj pe
care-l lucrase cu Stephen având ca model Chanctonbury Ring
din Sussex.
Stephen o \ntrerupse:
– |mi amintesc ziua aceea. Cred c` ai realizat atunci cel
mai bun tablou al t`u. A[ vrea s` aud ce crede acest maiora[
despre el!
Verona \i ignor` sarcasmul, spunându-i c` Forbes apreciase
tabloul, pe care [i-l pusese pe peretele din fa]a patului. Dar
nu-i putuse spune dac` Forbes criticase tabloul pentru c` acesta
nu vorbea limbajul caracteristic arti[tilor.
Cu am`r`ciune, Stephen remarcase:
– Cred c` omul acesta nu vorbe[te aceea[i limb` cu tine.
Verona f`cuse o grimas`.
– Sunt sigur` c` va \nv`]a, astfel \[i va \mbun`t`]i educa]ia,
forma]ia spiritual`.
Stephen nu mai zise nimic. Arunc` aparatul de ras \n
chiuvet` cu zgomot, apoi spuse:
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 31

– N-are rost s` discut`m \n contradictoriu \n privin]a


valorilor educa]ionale. Mai spune-mi despre viitorul t`u so].
Pare un tip vesel, bonom. Când ai \nceput s` te \ndr`goste[ti de
el [i cum? N-a[ fi crezut c` o femeie ca tine se poate \ndr`gosti
de acest gen de b`rbat! Eu nu m-a[ \nscrie niciodat` \n categoria
asta, nu, iubito?
Verona ro[i. Era pe punctul de a-i m`rturisi lui Stephen c`
poate tocmai de aceea se \ndr`gostise de Forbes, pentru c`
fiind atât de diferit de ceea ce [tia ea, o intrigase. Dar Stephen
nu-i d`duse nici cea mai mic` speran]` de c`s`torie, pe când
lui Forbes i se p`rea imposibil s` cear` altceva de la ea decât
s`-i devin` so]ie.
|i povesti apoi despre week-endul petrecut la Camberley, \n
casa famiiei Jefferton. Stephen \i aminti c`-l min]ise par]ial
spunându-i c`-[i va petrece week-endul cu ni[te prieteni dar c`
nu-i spusese unde. El lucrase zi [i noapte atunci, având de
onorat o comand`.
Poate dac` ar fi fost gelos pe ea atunci, lucrurile ar fi c`p`tat
alt` \ntors`tur`. Dar Stephen nici nu-[i imaginase c` ar putea fi
\ndr`gostit` de alt b`rbat.
Verona \l sim]ise foarte str`in de ea, a[a cum era când picta
foarte intens.

***

Forbes o condusese la Camberley cu ma[ina sa.


Verona fu foarte impresionat` de faptul c` Forbes se
mândrea cu ea. Surorii sale, care-i primi la poart`, \i spuse:
32 DENISE ROBINS

– Ea este Verona. Nu ]i se pare extraordinar`?


Râseser` cu to]ii.
Philippa, cu p`rul blond [i ochii alba[tri ca ai fratelui ei, o
tân`r` care f`cea mult sport, probabil, o primi cu prietenie [i
curiozitate pe Verona.
– Fratele meu nu vorbe[te decât despre tine. Nici nu [tii cât
de bine ne pare c` te-a cunoscut. Eu [i mama eram deja cam
\ngrijorate, ni se p`rea c`-l interesaz` mai mult ma[inile [i
aparatura decât tinerele de vârsta lui. E[ti prima femeie pe care
ne-o prezint`.
Verona se l`s` impresionat` de cuvintele Philippei. Dar dup`
ce petrecu \n acea cas` vreo or` fu [i mai impresionat`. To]i o
considerau extrem de frumoas`, to]i \i v`zur` tablourile,
spuneau c` este foarte talentat`, c` este o f`ptur` aparte [i
altele; era o schimbare fa]` de lumea celor \n care se obi[nuise
s` fie considerat` neimportant` [i f`r` prea mult talent.
Stephen se \nclinase [i el \n fa]a frumuse]ii ei, dar ea suferea
un complex de inferioritate \n prezen]a lui.
|n casa Jefferton, era considerat` o mare achizi]ie.
Doamna Jefferton era o femeie mic` de statur`, cu p`rul alb,
slab`, ridat` dup` mul]ii ani petrecu]i sub soarele Indiei. Ca [i fiul
ei, tr`ise toat` via]a \n cazarme, al`turi de so]ul ei. Nu uita nicio-
dat` s` men]ioneze c` era fiic` [i so]ie de general. Iubise mult
acei ani de armat` \n care se mutaser` dintr-o garnizoan` \n alta.
|i pl`cea s` organizeze petreceri, s` se \ngrijeasc` de so]iile [i
copiii militarilor, s` fac` acte de caritate. Se bucura de o s`n`tate
bun`, era o fire vesel`, lucru pe care-l transmisese [i fiului ei.
Femeia \[i adora fiul. Tot ce f`cea sau spunea el era
excep]ional.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 33

Sora lui \l adora [i ea. Dar el accepta sentimentele lor \n felul


lui superficial f`r` a fi prea interesat de ele. Se purta frumos cu
ele, dar mai ales cu nepotul s`u, Nicholas.
Moartea cumnatului s`u, c`pitanul Clayton, o l`sase pe
Philippa doar cu o pensie de pe urma lui, iar acum profita de
pe urma generozit`]ii lui Forbes, dup` cum i se l`ud` doamna
Jefferton Veronei. Forbes se ocupa de educa]ia nepotului s`u,
care era destinat desigur, carierei militare.
Verona p`r`si acea cas` u[or cam confuz` [i ame]it` de
atâtea detalii militare, dar [i foarte impresionat`. Erau
continuatorii tradi]iei, o familie de patrio]i.
|[i aminti cu o strângere de inim` povestirile lui Stephen
care detestase anii \n care fusese \n marin`.
Forbes fusese n`scut [i crescut s` fie militar.
P`r`si Camberley cu convingerea c` Jeffertonii erau o
familie unit` [i foarte prietenoas`. O acceptaser` ca pe
„prietena“ fiului lor, o primiser` frumos.
Apoi, pe drum, Verona decant` informa]iile; nu fusese \ntr-o
cas` \n care tr`iau oameni cu un deosebit sim] al frumosului, nu
aveau gust \n alegerea decora]iilor [i mobilierului.
|i ar`taser` desigur peisajul cam neinspirat pictat de bunic`,
lucru pe care doamna Jefferton \l f`cu foarte mândr`, iar Verona
se str`duise mult s`-[i ascund` dezam`girea.
Dar dup` cum i se p`ru, nici unul din Jeffertoni nu lua \n
serios munca ei ca artist`. Era doar un hobby \n ochii lor.
Zâmbeau de câte ori le spunea c`-[i câ[tig` existen]a
pictând.
34 DENISE ROBINS

Mult timp Verona considerase casa din Hampstead unde


crescuse, ca fiind perfect`. Mama ei nu era altceva decât o bun`
gospodin`, care g`tea minunat [i cosea rochiile sale [i ale
frumoasei sale fiice.
Domnul Lang fusese directorul unei b`nci, iar acum avea un
mic venit de pe urma anilor servi]i. Casa se depreciase cu tre-
cerea anilor [i devenise mult prea mare pentru ei, dar el refuza
s` renun]e la gr`din`, pentru c` era un pasionat al trandafirilor.
Numai când \ncepuse s` aib` manifest`ri artistice [i ajunsese
\n compania lui Stephen, Veronei \ncepuse s`-i displac` acea
cas` p`rinteasc`. I se p`rea comun`, o deranjau draperiile
\nflorate, [i covoarele cu motive florale. Ea fusese format` s`
recunoasc` al`tur`rile reu[ite de culori.
Iar Stephen, de[i nu-[i putea permite s` cumpere nimic, [tia
multe despre antichit`]i. Discutaser` deja despre casa pe care o
vor avea imediat ce-[i vor permite; una simplu decorat`, \n care
se va afla doar o capodoper` a lui.
La Camberley, observase c` nu se reg`sea nimic din ceea ce
o \nv`]ase Stephen despre bunul gust. Fusese un pic
dezam`git` din acest punct de vedere. Dar uit` aceast`
dezam`gire, pentru c` familia se purtase foarte frumos cu ea.
De aceea, când Stephen \i ceru detalii despre familia lui
Forbes, fu destul de re]inut`. De parc` i-ar fi fost ru[ine s`
admit` c` f`cuse un pas gre[it [i nu evoluase artistic
c`s`torindu-se cu Forbes.
Nu-i spusese decât c` Forbes avea o cas` \ncânt`toare.
Acum, Stephen terminase b`rbieritul, se piept`nase.
P`rea foarte slab, cu ochii \nfunda]i \n orbite. |[i puse
ochelarii pe nas.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 35

Verona \[i aminti cum fuseser` prima oar` la un optician,


pentru c` Stephen avea probleme cu vederea.
Cu mâinile \n buzunare, o privea acum zâmbindu-i deta[at,
dup` cum i se p`ru.
– A[adar, zise el, \n timpul acesta micu]a mea Verona a
umblat cu maiora[ul `la, de aceea nu mai venea pe aici seara. {i
tot de aceea a \nceput s` picteze atât de prost.
Ea ro[i. Stephen reu[ea mereu s-o fac` s` nu se simt`
bine.
Forbes, \n schimb, o trata ca pe o prin]es`.
O scotea din min]i faptul c` niciodat` nu putea fi ea cea care
controla situa]ia cu Stephen.
Dac` o adora, era ceva care dura câteva minute, apoi mintea
lui care lucra foarte activ, era prins` cu alte lucruri mai
interesante. Aici probabil st`tea farmecul lui; era intangibil.
Dar aceast` intangibilitate a lui o ucisese pe ea \n timp, o
f`cuse s` renun]e la orice speran]`. Nu putea continua astfel
cu Stephen.
Tocmai atunci ap`ruse Forbes \n via]a ei ca o raz` de
speran]`.
– A[adar totul s-a \ncheiat cu o cerere \n c`s`torie pe care ai
acceptat-o asear`?
– Exact, r`spunse ea.
El o privi ciudat.
– Avea [i inelul preg`tit?
Verona ro[i [i mai tare.
– Da, \l avea, era un inel care-i apar]inuse bunicii lui.
– Este valoros, remarc` Stephen apoi ad`ug`: \mi pare r`u
c` n-am putut s`-]i ofer eu un asemenea inel.
36 DENISE ROBINS

– N-a fost s` fie, Stephen, spuse ea simplu.


– Iar acum vei fi doamna Forbes Jefferton.
– Da.
– Nevast` de militar.
– }i se pare prea pu]in?
– Nu, nici vorb`, dar este ceea ce vrei? Crezi c` te vei sim]i
bine? Parc` spuneai c`-]i dore[ti o cas` frumoas`, cu un atelier
mare, cu vedere spre lac sau deal... Sau un apartament pe
malurile Tamisei... Draga mea, cu sold`]elul t`u nu vei avea
nimic din toate astea. Vei locui \n corturile armatei [i te vei
muta de colo colo. M` mir` c` te-ai schimbat \ntr-atât \ncât s`
alegi un militar ca so].
Verona \[i strângea [i desf`cea degetele neputincioas`.
– Nu mi-am dorit s` fiu so]ie de militar, dar a[a s-a
\ntâmplat. Trebuie s` accept profesia so]ului meu.
– Chiar \n]elegi ce \nseamn` s` duci o astfel de via]`?
– Cred c` nu este prea pl`cut`, dar nici atât de
\nsp`imânt`toare cum vrei tu s-o prezin]i. Forbes mi-a spus c`
exist` [i case frumoase, mai ales pentru cei c`s`tori]i.
– Sunt casele [i lucrurile altora, pentru a fi folosite de to]i
ofi]erii care sta]ioneaz` \n acele locuri. Am mai auzit minuni
de-astea. Abia te a[ezi undeva [i so]ul t`u este trimis \n alt`
parte. {i schimbi locul \n fiecare an. Niciodat` nu [tii unde te
afli, sau ce te a[teapt`.
– Forbes crede c`-mi va face aceste c`l`torii foarte pl`cute.
– A[a crede Forbes? Sigur c` da! Doar te vrea! Sigur c`-]i
prezint` o via]` roz, dar nu va fi a[a. Draga mea, tu e[ti genul
de femeie care trebuie condus`; trebuie s` gândeasc` altcineva
pentru tine.
Verona se ridic` [i stinse nervoas` ]igara.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 37

– Nu fi ridicol, Stephen! Exagerezi cu grosol`nie!


– Vrei s` fiu [i mai exact? Vei abandona totul, etica, artele
care ]i-au fost atât de dragi, ambi]ia de a deveni o bun`
pictori]`. Vei fi doar doamna Jefferton. Via]a [i dorin]ele tale nu
vor \nsemna nimic pentru acest b`rbat. Nu va mai exista nimic
din Verona Lang; asta-]i dore[ti?
Verona scutur` capul, u[or disperat`.
– Consider c` exagerezi. De ce n-a[ putea continua s` pictez
dac` m` m`rit? De ce s` renun] la art` [i la obiceiurile mele?
– Pentru c` a[a se va \ntâmpla. Poate vei mai ]ine o dat` sau
de dou` ori pensula \n mân`, dar nu vei avea timp pentru
studiu, nici nu te vei putea concentra pentru a ajunge ce ]i-ai
dorit. Va trebui s` te \ngrije[ti de gospod`ria so]ului t`u, s`-i
cultivi amicii. Diminea]a vei bea cafeaua cu alte so]ii, vei face
cump`r`turi \n bazaruri....Nu ]i se potrive[te, Verona, via]a asta
nu va fi pentru tine. Tu e[ti o femeie sensibil`, Verona, iube[ti
arta frumosul, e[ti \nsetat` de cunoa[tere ca [i mine. Vei tr`i o
via]` searb`d` \n acea atmosfer` cazon`, care ucide spiritul. Te
vei plictisi de moarte. Pentru o nevast` de militar ar trebui s` fii
mai dur`, mai pu]in cultivat`, s` nu te intereseze altceva decât
profesia so]ului t`u. {tii s` joci bridge? Nu. |]i plac petrecerile
\n care se consum` alcool peste m`sur`? Nu.Va trebui s-o cultivi
pe so]ia superiorului so]ului t`u pentru ca acesta s` promoveze
mai repede...
Verona nu r`spunse. Era palid` [i tremura de indignare. Era
furioas` pe Stephen. |[i dorea cu disperare ca Forbes s` fi fost
prezent. s`-i poat` r`spunde, s-o apere.
– V`d c` vrei s` m` sperii cu orice chip, Stephen. Forbes
m-a prevenit c` ar putea fi o via]` pu]in cam limitat`, dar nu una
38 DENISE ROBINS

rea; voi putea avea c`r]i, acces la cultur`. Chiar ieri mi-a spus c`
superiorul lui. colonelul este un meloman.
Stephen rânji dispre]uitor.
– Poate c` ascult` vechiturile de la radio. Nu po]i conta pe
faptul c` Forbes va fi trimis \ntr-un loc civilizat. Dac` ajungi \n
de[ert?
– Acolo a[ putea picta de[ertul, ce m` opre[te?
– Nimic, numai c` nu vei mai avea timp. Va trebui s` te
ocupi de casa acestui individ... s`-i faci copii, viitorii militari ai
glorioasei noastre armate... carne de tun...
Verona \[i prinse fa]a \n mâini [i \ncepu s` tremure violent.
Ce crud era Stephen!
– Eu te iubesc la fel de mult, Verona, \l auzi. Numai dac` a[
putea avea curajul s` te cer de nevast`, numai dac` a[ avea
dreptul s` fac asta! Cred c` l-ai da uit`rii pe Forbes. Sau nu?
Verona nu mai putea rosti nici un cuvânt. Aproape le[inase
\n bra]ele lui. Nu voise s` ajung` astfel.
Cu toate astea urma s` se m`rite cu Forbes, b`rbatul care
nu-i ridica astfel de probleme. Era blând, tandru. O f`cea s` se
simt` \n siguran]` al`turi de el.
Deodat`, Stephen o \mpinse cu brutalitate for]ând-o s` se
ridice.
– Este mai bine s` pleci, desp`r]irea asta nu face bine nici
unuia. Iar eu n-am nici un drept s` \ncerc s` te distrag de la
drumul pe care l-ai ales. Nu m` pot \nsura cu tine acum, de
fapt cu nici o femeie. Tu m`rit`-te cu maiorul t`u [i fii
fericit`.
Verona \[i duse din nou mâinile la obrajii plini de lacrimi.
Stephen o privi cu ochi reci.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 39

– Nu voi veni la nunta ta, nici dac` m` vei invita. Sper c` vei
\n]elege, nu?
Ea \ncuviin]`, [tergându-[i ochii. Se sim]ea foarte singur`
pierzând prietenia lui Stephen. Era con[tient` c`-l iubea [i c`-l
va iubi \ntotdeauna.
Cu toate acestea, era foarte hot`rât` s` se despart` de el \n
aceast` sear`. Cu cât ie[ea mai repede de sub influen]a lui, cu
atât mai bine. Trebuia s` \nve]e s`-l iubesc` numai pe Forbes, s`
se bucure de via]a pe care i-o oferea el.
|[i lu` haina, apoi \[i puse e[arfa. Stephen o urm`rea, cu
inima frânt`. Nu-[i \nchipuise c` tân`ra din fa]a lui va ajunge s`
\nsemne atât de mult pentru el.
Era o lovitur` mortal` pentru el s` [tie c` urm`rea pentru
ultima oar` gestul ei de a-[i pune e[arfa \n jurul gâtului, apoi \[i
va scoate p`rul castaniu [i atât de frumos peste reverul hainei.
Verona \[i punea m`nu[ile cu blan` pe care le primise \n dar
Cr`ciunul trecut [i care \ncepuser` s` se uzeze.
Stephen [tia c` va suferi cumplit dup` plecarea ei.
Verona veni supus` \naintea lui, implorând o reac]ie din
partea lui, cu ochii ei atât de frumo[i, de expresivi.
Stephen sim]i nevoia s` \ngenuncheze la picioarele ei, s-o
implore s` nu-l p`r`seasc`.
Ea spuse cu greutate:
– R`mas– bun, Stephen, [i iart`-m` pentru tot.
– N-ai f`cut nimic r`u pentru care s`-]i ceri iertare, iubita
mea. N-ai fost a mea niciodat` [i ai dreptul s` te m`ri]i cu
b`rbatul pe care ]i l-ai ales.
Ea f`cu un gest greu de interpretat altfel decât c` regreta c`
nu era mai puternic`.
40 DENISE ROBINS

– Iart`-m` c` sunt... a[a cum sunt...O, Stephen, am cunoscut


atâta fericire al`turi de tine, \]i datorez atât de mult! M-ai \nv`]at
tot ce [tiu!
El for]` un zâmbet.
– Vei uita imediat tot ce te-am \nv`]at.
– Nu va fi a[a, am nevoie de tot ce am \nv`]at de la tine. {i
nu ai dreptate \n privin]a armatei; voi continua s` pictez.
Stephen era sigur c` Verona suferea din cauza desp`r]irii de
el, dar nu voia s` prelungeasc` agonia desp`r]irii; nu putea
oricum s` cread` c` ea va fi fericit` cu Forbes.
– Du-te acum, Verona, murmur` el.
Ea se sim]i respins`. Culoarea \i reveni \n obraji.
– R`mas– bun, Stephen, [opti ea.
El o conduse \n hol [i-i deschise u[a cu o curtoazie care
nu-i era caracteristic`. Ea \l mai privi o dat` ca un animal r`nit.
El \i ignor` privirea. Cum deschise u[a se sim]i aerul foarte rece,
c`ci la parter cineva uitase u[a deschis`, probabil.
– Este foarte frig, murmur` ea.
– Vrei s`-]i caut un taxi?
Nu-i mai f`cuse o astfel de ofert` pân` acum.
– Nu este nevoie, voi merge cu autobuzul.
Verona \l privi pentru ultima oar`. |n lumina slab` a becului
\i observ` din nou chipul usc`]it, chinuit, cu cearc`ne adânci.
Sim]i c` nu-l poate p`r`si. Deodat`, \[i pierdu controlul:
– O, Stephen, ne vom mai vedea vreodat`? O s` ne scriem?
De ce trebuie s` se termine prietenia noastr` astfel?
Forbes [tie...
– Ce [tie? C` am fost \mpreun` zi de zi \n ultimii doi ani, c`
am f`cut planuri de viitor, este adev`rat mult prea \ndep`rtat....
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 41

– {tie c` e[ti un foarte bun prieten. De fapt, când m-a


\ntrebat dac` am mai fost \ndr`gostit` i-a r`spuns c` am crezut
c` te iubeam.
– Ce diploma]ie! exclam` Stephen. De ce naiba vrei ca bietul
om s` te suspecteze de ceea ce n-a existat?
Verona se \nfurie din nou.
– E[ti imposibil, Stephen! Am vrut s` r`mânem prieteni.
N-am fost a ta niciodat`, iar asta nu-]i d` dreptul s` te por]i a[a.
Dup` ce ai spus \n seara asta, nu cred c` ai fost un adev`rat
prieten, Stephen. E[ti doar genul clasic de b`rbat gelos [i
posesiv. Afec]iunea, loialitatea mea au fost mult mai puternice.
Acum sunt bucuroas` c` totul s-a sfâr[it, pentru c` am reu[it s`
te cunosc cu adev`rat. Nu ne vom mai vedea niciodat`, sper!
Verona porni \n fug` pe sc`ri.
Stephen se aplec` peste balustrad` [i strig`:
– Verona, \ntoarce-te! Tot ce ai spus acum este adev`rat, m
-am purtat foarte urât. Te rog, \ntoarce-te [i iart`-m`, Verona,
nu m` p`r`si \n starea asta...Verona...
Dar ea nu se \ntoarse. Poate nici nu auzise tot ce-i strigase el.
El mai auzi doar u[a de la intrare trântindu-se.
Intr` \napoi \n atelierul s`u \[i scoase ochelarii [i \ncepu,
f`r` s` vad` prea mare lucru, s` scotoceasc` printre schi]ele pe
care i le f`cuse Veronei. Era ea v`zut` din unghiuri diferite,
zâmbindu-i \n]eleg`toare parc`. Mâinile ei expresive, cele mai
frumoase mâini din lume, parc` sculptate \n alabastru, st`teau
a[ezate una peste alta.
P`rul \i c`dea pe umeri, dezgolindu-i gâtul lung de leb`d`.
Deodat` le arunc` [i \[i prinse fa]a \n mâini, plângând
disperat.
42 DENISE ROBINS

Cineva b`tu la u[`. Pentru o clip`, se gândi c` se \ntorsese


Verona. Speran]a re\nvie. Dar nu era decât doamna O’Conor
\ngrjitoarea gras` [i murdar`.
– Ce dracului vrei, femeie? o \ntreb` el dezam`git.
Femeia \l privi ciudat, convins` c` era b`ut.
– Nu este un mod prea civilizat de a spune bun` seara,
domnule Best.
– Bine, ce dore[ti?
– Am venit s` v` transmit din partea l`ptarului c` nu v` mai
aduce lapte dac` nu-i pl`ti]i datoria pe s`pt`mâna treut`. Iar eu
[i tat`l lui Patsy n-o mai l`s`m s` vin` s` pozeze aici. Nu este
bine.
– Nu este bine... repet` Stephen. Dezam`git c` nu Verona
era cea care b`tuse la u[` se \ntoarse spre [evaletul pe care se
afla portretul feti]ei, \l scoase cu p`rere de r`u pentru c` Verona
spusese c` era cea mai reu[it` pictur` a sa [i-l puse \n mâinile
femeii.
– Poftim, ia-l, nu este gata, dar dac` nu este bine dup` cum
ai spus ca Patsy s` vin` aici, nu este nevoie s` mai vin`. Uite
banii pentru lapte.
Femeia \l privi uimit`, se uit` la portretul neterminat al fiicei
sale [i-i spuse:
– Dac` vre]i s`-l termina]i, domnule Best...
Dar Stephen strig` la ea.
– Ie[i! Nu vreau s`-l termin! Ie[i, am zis!
Convins` c` domnul Best era b`ut, femeia ie[i imediat.
Stephen se arunc` pe pat, dând drumul lacrimilor.
Capitolul 3

Veronei \i trebui o or` s` ajung` acas`. Cea]a se l`sase


deasupra Londrei, iar autobuzele circulau foarte \ncet. Când
ajunse la casa ei din Hampstead, era \nghe]at` bocn` [i ar`ta
atât de r`u \ncât mama ei o trimise direct la culcare.
– Ai r`cit, Verona! Du-te \n pat; o s`-]i aduc o gur` de scotch
de-al tatei s` te \nc`lze[ti, exclam` doamna Lang v`zând-o.
O ajut` s`-[i scoat` haina, iar ea nu protest`. Era epuizat`
atât fizic cât [i psihic [i nu mai avea putere s` reziste nim`nui,
mai ales mamei. Doamna Lang era convins` c` fiica ei se afla \n
acea stare datorit` faptului c` r`cise [i f`cu tot posibilul s-o fac`
s` se simt` bine.
– }i-am spus c` nu mai este cazul s` te duci la acel Stephen,
zise ea, gr`bindu-se s` umple cu ap` cald` o buiot`. {tiai doar
c` se va l`sa cea]a [i vei r`ci.
Verona nu r`spunse. Sim]ea c` are cea]` mai ales \n suflet [i
nu mai putea ra]iona. Fugise ca o apucat` din atelierul lui
Stephen. I se p`ruse c`-l aude strigând-o, dar fusese ceva abia
44 DENISE ROBINS

schi]at, iar ea nu reac]ionase. Se hot`râse s` nu-l mai lase s`-i


influen]eze via]a \n vreun fel. Voia s`-l uite, s` se dedice trup [i
suflet lui Forbes, s` fie fericit` cu via]a pe care i-o va oferi acesta.
|i promisese s` se m`rite cu el \nainte de Cr`ciun, peste [ase
s`pt`mâni. Abia avea timp s`-[i preg`teasc` trusoul, iar Forbes
s` afle unde urma s` se stabileasc` o vreme, c`ci numirea lui la
Aldershot se apropia de sfâr[it [i a[tepta o numire mai bun`,
posibil \n str`in`tate. Era mai bine a[a. Cu cât se dep`rta mai
mult de Londra, cu atât mai bine.
Doamna Lang \[i vedea visul cu ochii; i se c`s`torea fiica.
Frumoasa ei Verona se m`rita \n cele din urm` cu un om
care era un gentleman perfect, cu o carier` de succes. {i slav`
Domnului sc`pase de acel Stephen!
Cu toate c` abia a[teptase ca fiica ei s` se despart` de
Stephen Best, doamna Lang, care era o femeie cinstit` [i cu
con[tiin]`, nu uit` s`-i spun`:
– Te-a sunat acel Stephen, zise ea [i i-am spus c` te-ai culcat
deja.
Verona \[i ascunse chipul \mbujorat sub pern`.
– Ce dorea?
– Nu [tiu, s` discute cu tine.
– Oh, exclam` Verona, eu nu vreau s` mai vorbesc cu el!
Doamna Lang se \nveseli subit.
– A fost o prostie s` te duci pân` acolo pe vremea asta.
– Dar n-o voi repeta, mam`.
– A[ vrea s` te cred, draga mea.
Diminea]a, doamna Lang \i aduse fiicei sale o mul]ime de
scrisori printre care [i un plic pe care sta scris“ Miss Verona
Lang“, scrisul inconfundabil al lui Stephen.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 45

Desigur, \l deschise primul pe acesta. Se odihnise bine peste


noapte [i nici nu se sim]ea r`u dup` cea]a din seara trecut`,
luase un mic dejun s`]ios. A[tepta s` \nceap` cump`r`turile, a[a
c` era \ntr-o stare de spirit bun` când citi scrisoarea lui. Inima
\ncepu s`-i bat` necontrolat. Nu mai voia s` primeasc` nimic de
la el, voia s`-l dea uit`rii.
El \nsu[i adusese aceast` scrisoare [i o pusese devreme \n
cutia de scrisori. Era o alt` nebunie de-a lui Stephen, \[i spuse
ea s` str`bat` aasemenea distan]` prin vânt, cea]` [i ploaie .

„ Am sim]it c`-mi pierd min]ile dup` ce ai plecat, Verona, [i


m` detest pentru felul \n care te-am tratat. Te rog s` m` ier]i.
Dar te rog s` pui totul pe seama faptului c` te iubesc atât de
mult [i \nsemni atât de mult pentru mine, \ncât abia suport
ideea c` vei deveni so]ia altui b`rbat. |mi vei lipsi, numai
Dumnezeu [tie cât de mult. Deja m` simt abandonat [i singur,
a[a cum nu cred c` se mai simte vreo alt` fiin]` omeneasc`. Te
rog s` nu m` p`r`se[ti definitiv. Nu-mi lua tot ce mai am,
Verona. Mai d`-mi de [tire despre tine din când \n când, ca unui
prieten. Viitorul t`u so] nu-]i poate interzice o astfel de
prietenie. Scrie-mi când ai timp, iubita mea, spune-mi cum \]i
merge, ce faci...[i nu uita lucrurile pe care le-am \nv`]at
\mpreun`. O, Verona dac` sim]i c` trebuie s` m` p`r`se[ti, n-o
face de tot, mai precis nu p`r`si [i arta. Continu` s` pictezi.
Dac` vreodat` vei avea nevoie de mine m` vei g`si la fel,
neschimbat. |]i doresc din toat` inima fericire \n noua ta via]`.
Dac` voi mai fi capabil s` pictez bine \]i voi trimite un tablou ca
dar de nunt`.
Fii binecuvântat`, draga mea.“
Stephen
46 DENISE ROBINS

Toat` sup`rarea \mpotriva lui \i trecu. Avu, f`r` s` [tie de


ce, sentimentul c` va avea nevoie de Stephen mai mult
decât \[i imagina, \n anii pe care-i va petrece ca so]ie a lui
Forbes.
|nainte de a pleca s`-[i cumpere trusoul, \i scrise un bilet lui
Stephen.

„M` bucur c` mi-ai trimis aceast` scrisoare; vom r`mâne


\ntotdeauna prieteni. |]i promit c` voi continua s` pictez. Te
rog s` te sim]i fericit, Stephen, [i \]i mul]umesc.“

Verona

Pe drumul spre magazine, sim]i c` scrisoarea pentru


Stephen o arde.

***

Seara, prietena ei Margaret veni \n vizit` [i discutar`


\ndelung situa]ia Veronei, care, dup` aceea, se sim]i foarte r`u,
ba chiar \ncepu s` se team` de via]a pe care o va duce cu
Forbes.
Margaret era o tân`r` foarte direct`, mereu \n c`utarea
adev`rului, indiferent dac` p`rea astfel cam lipsit` de tact. Ea \i
declar` Veronei c` n-o \n]elegea [i c` nu era de acord cu decizia
ei subit` de a se c`s`tori cu Forbes.
– A[ vrea s` [tiu ce s-a \ntâmplat când ai fost ieri la bietul
Stephen, zise ea.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 47

– Nimic, \i r`spunse Verona evitând s-o priveasc`.


Cele dou` tinere erau singure \n camera de zi a familiei
Lang. P`rin]ii Veronei se duseser` la culcare. Doamna Lang le
preg`tise ceaiul apoi se retr`sese, scuzându-se c` avusese o zi
cam obositoare cu preg`tirea trusoului fiicei sale.
– Cum i-ai f`cut asta lui Stephen? explod` ea.
Verona ro[i.
– Nu \n]eleg de ce vezi astfel lucrurile. De ce spui c` i-am
f`cut asta lui Stephen? {tii ce mi-a f`cut el mie? Vara trecut`
m-a[ fi dus cu el pân` la cap`tul p`mântului, numai c` el n-a
vrut s` se \nsoare cu mine.
– Da, [i a avut dreptate. Tu ai spus \ntotdeauna c` Stephen
este un geniu. Trebuie s` dedice mul]i ani picturii, s` evite
responsabilit`]ile unei c`snicii, care l-ar trage mult \napoi.
– Foarte bine! A[adar nu s-a \nsurat cu mine iar eu n-am
acceptat s`-i fiu amant`.
– De ce n-a]i p`strat rela]ia voastr` de prietenie?
Verona \ntinse mâinile de parc` ar fi fost dezn`d`jduit` [i ar
fi cerut ajutor:
– {tii c` nu poate exista o rela]ie platonic` \ntre doi oameni
care sunt atât de atra[i unul de cel`lalt.
Margaretei \i sc`p` un pieptene din p`r. |l ridic` [i [i-l puse
la loc \ncruntându-se:
– Ar fi trebuit s` a[tep]i pu]in s` dobândeasc` un nume \n
pictur`. De fapt, e[ti foarte tân`r`, de ce nu mai a[tep]i?
Verona \[i mu[c` buzele.
48 DENISE ROBINS

– Po]i s` crezi ce vrei, Margaret, dar eu chiar \mi doresc un


c`min, un so] [i copii, a[a c` nu puteam a[tepta la nesfâr[it ca
Stephen s` capete renume \n portretistic`. Iar Forbes a ap`rut
la momentul potrivit, asta a fost...
– Asta \nseamn` c` nu l-ai iubit cu adev`rat pe Stephen.
Verona se ridic` nervoas` [i \ncepu s` str`bat` \nc`perea cu
pa[i mari. Singura surs` de lumin` din \nc`pere era o lumânare
care ardea pe [emineu. Se sim]ea teribil de nefericit`.
Margaret o urm`rea cu aten]ie. Verona sim]i ceva ciudat
fa]` de ea ca [i când ar fi urât-o \n clipele acelea. Deodat`, \i
spuse:
– Nu este adev`rat, l-am iubit pe Stephen. L-am iubit atât
de mult \ncât uneori abia mai puteam suporta dragostea asta.
Era ca un zeu pentru mine, dar n-am mai putut suporta. M`
strivea.
Margaret o privi cu mai mult` \n]elegere de data asta. {i ea
sim]ea la fel, c` anii lor de prietenie nu mai contau [i c-o ura
pe Verona c`-l p`r`sea pe Stephen. |ntr-un fel era geloas` pe
Verona pentru c` \n anii ace[tia Stephen avusese ochi doar
pentru ea [i nu mai v`zuse nici o femeie din jur. Cum o
invidia!
– Acum c` ai terminat cu Stephen, vei termina [i cu mine,
probabil. Cred c` maiorul Jefferton te va \ndep`rta de to]i
prietenii.
– Nu are nici o leg`tur`...zise Verona nu f`r` am`r`ciune \n
glas. Cu excep]ia ta n-a mai cunoscut pe nimeni din cercul
nostru [i te-a admirat, de[i nu [tie aproape nimic despre
sculptur`...[i mi s-a p`rut c` [i ]ie ]i-a pl`cut...
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 49

– Este un b`rbat prezentabil, un militar tipic.


– {i ce este r`u \n asta?
– Nimic, numai c` nu vorbe[te acela[i limbaj cu mine [i cred c`
nici cu tine. Asta m` face s` cred c` nici tu nu e[ti o artist` adev`rat`.
– Poate c` nu, admise Verona cuprinzându-[i fa]a \n palme.
Poate sunt o femeie obi[nuit`, care-[i dore[te o via]` obi[nuit`,
dar asta nu \nseamn` c` nu l-am iubit pe Stephen...
Margaret se ridic` veni mai aproape de ea [i o \mbr`]i[`.
– Verona, draga mea, nu mai plânge, n-am vrut s` te aduc \n
starea asta. Voi \ncerca s` te \n]eleg \n privin]a lui Forbes, dar am fost
cu to]ii [oca]i. {tii cât ]in la Stephen, iar el este teribil de afectat.
– Margaret, e[ti ultima persoan` cu care a[ vrea s` m` cert.
{i chiar Stephen mi-a promis c` vom r`mâne prieteni.
Margaret ridic` din sprâncene.
– Cred c` \n noua ta via]` nu vei mai avea ocazia s`-l vezi pe
Stephen sau pe vreunul din noi.
– Te asigur c` nu voi rupe leg`tura cu voi. Nu m` face s`
simt c` prietenia noastr` se sfâr[e[te aici [i c` gre[esc
m`ritându-m` cu Forbes.
– |]i doresc mult` fericire cu ofi]erul t`u, o via]` frumoas` [i
mul]i copii, iar acum s` nu mai discut`m decât despre lucruri
pl`cute.
Nici una nu mai pomeni numele lui Stephen.

***

Cu o sear` \nainte de c`s`torie, Verona cin` cu logodnicul


ei la Dorchester. Forbes insistase s` mearg` \n acest loc, pentru
c` acolo se cunoscuser`. El \i reaminti felul \n care se
cunoscuser` privind-o dr`g`stos.
50 DENISE ROBINS

– |mi place cum spui c` \nc` de atunci te-ai hot`rât de[i nu


[tiai dac` eu voi accepta.
– Cred c` am fost destina]i unul altuia, zise Forbes, plin de
voie bun` ca \ntotdeauna.
Verona nu se gândea decât la faptul c` \ncepând de a doua
zi [i pân` moartea \i va desp`r]i, va sta fa]` \n fa]` cu el \n fiecare
zi la mas`, c`-i va apar]ine, iar via]a ei va depinde de a lui.
|[i \mp`r]ea timpul \ntre Camberley [i Londra; \ncepuse s-o
\ndr`geasc` pe doamna Forbes, pe sora acestuia [i chiar pe el.
Forbes n-o dezam`gise cu nimic. Era un curtezan perfect,
\ncânt`tor [i corect.
Ea [i mama ei avuseser` la dispozi]ie o sum` mult prea mare
de cheltuit [i reu[iser` s` achizi]ioneze toalete foarte frumoase.
Cununia urma s` aib` loc \ntr-o bisericu]` nu departe de
casa Veronei. Petrecerea \n sine se organiza \n casa ei, care se
preta pentru a[a ceva, avand dou` \nc`peri foarte mari la parter,
cu o u[` care putea fi deschis`. O firm` de catering aducea
mâncarea, precum [i [ampania aleas` de dragul ei tat`.
Pân` \n acest moment, totul mergea ca pe roate. Urmau s`
plece la Paris \n luna de miere, apoi petreceau Cr`ciunul la
Greenhill. Cea mai mare dorin]` a doamnei Jefferton era ca fiul
[i nora sa s`-[i petreac` Cr`ciunul acas`.
Pentru Verona asta era o mare bucurie. Dar dup` aceea nu
mai f`cur` nici un aranjament, pentru c` Forbes urma s` fie
mutat la alt` unitate, [i nu [tia unde se va afla dup` Anul nou.
– Dau un ban pentru gândurile tale, iubito, \i spuse el la un
moment dat.
– M` gândeam [i eu...
– Cred c` e[ti cam istovit` dup` toat` alerg`tura pentru
toalete [i r`ceala pe care ai avut-o s`pt`mâna trecut`.
Ea \ncuviin]`.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 51

– Acum m` simt bine, noroc c` mi-a trecut pentru c` o


mireas` care str`nut` [i tu[e[te nu este prea pl`cut`.
– Eu tot a[ vrea s` m` \nsor cu tine chiar dac` nasul ]i-ar fi
ca o p`tl`gic`.
Dragul Forbes, gândi ea. |i pl`cea felul \n care o privea
[`galnic tr`gând din ]igar`. Era elegant [i ar`ta foarte bine.
Umorul nu-l p`r`sea niciodat`. Se c`s`torea cu un b`rbat
bine dispus, pl`cut, [i bun la suflet. Forbes fusese foarte atent
cu ea cât fusese la pat, \i trimisese flori [i venise s-o viziteze. Nici
o tân`r` nu-[i putea dori un viitor so] mai atent ca el. Cum mai
avusese momente de ezitare?
|n tot acest timp, nu primise nici o veste de la Stephen, nici
nu auzise nimic despre el.
Tabloul pe care i-l promisese ca dar de nunt` nu-i parvenise.
Margaret nu mai spusese nimic despre el, [i nici ea n-o
\ntrebase.
Câteodat`, se gândea cum se \ndr`gostise de Stephen.
Era ciudat c` acum când \ncepea o via]` nou`, se mai sim]ea
atât de puternic legat` de trecut.
Dup` ce terminar` masa, Forbes o conduse acas`. El trebuia
s` se duc` la Ministerul de R`zboi unde avea o \ntâlnire cu
cineva. |n taxi \i lu` mâna.
– Abia a[tept ziua de mâine, iubita mea, murmur` el cu
emo]ie \n glas.
Ea vru s` prelungeasc` acest moment.
– Forbes, dragul meu, voi fi o so]ie bun`!
– Nu m` \ndoiesc, iubita mea. Nici nu va trebui s` te
str`duie[ti prea mult, tot ce faci tu \mi este pe plac. Iar eu voi
face totul pentru a te [ti fericit`.
Ea \l privi chiar cu dragoste.
52 DENISE ROBINS

– A[adar, nu te vei sup`ra dac` din când \n când m` voi duce


la Paris s` pictez?
El o s`rut`.
– Nu [tiu dac` vei avea timpul necesar iubito, dar vom
vedea...
Verona \[i dori ca el s` nu fi rostit aceste cuvinte care venir`
ca un du[ rece. Ar fi vrut ca Forbes s` aprecieze pictura ei. Visul
c` se va plimba cu el prin Montmartre, c`-[i va alege locul
potrivit pentru a picta, se spulber`.
Ce vor face tot timpul? Se vor duce la teatru, la cinema, la
restaurante? Ce risip` de timp [i de bani! ar spune Stephen. Dar
nu cu el se m`rita, \[i aminti cu triste]e.
Sim]i pornirea de a lua mâna lui Forbes [i a [i-o duce la obraz.
– Spune [oferului s` a[tepte [i intr` pu]in, zise ea.
– De ce, iubito?
– Nu [tiu. Poate vreau s` mai fii câteva clipe cu mine.
El se uit` la ceas. Era un gest care \ncepuse deja s-o irite.
Forbes era un tip mult prea precis prea riguros, f`cea totul cu
ceasul \n mân`.
– Bine, pot sta câteva minute. O s`-i salut [i pe ai t`i.
– Nu pentru asta te-am rugat s` r`mâi. Oricum, nu cred c`
sunt acas`. Vreau doar s` m` ]ii o clip` \n bra]e, atât.
El observ` c` Verona era palid` [i emo]ionat`. Nu \n]elegea
din ce motiv dar era \ndr`gostit nebune[te de ea [i abia a[tepta
s-o ]in` \n bra]e.
L`s` taxiul s`-l a[tepte [i intr`.
Primul lucru pe care-l v`zu imediat ce intr` \n hol fu un
pachet mare care nu putea fi decât un tablou. Forbes \[i scoase
p`l`ria [i m`nu[ile.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 53

– Un alt cadou?
– Cred c` da, zise ea.
– Grozav! exclam` el. Ce poate fi la dimensiunile astea?
|l lu` [i-l duse \n camera de zi.
– Ia s` vedem ce este aici...
Verona ar fi vrut s`-i spun`; nu, nu acum, vreau s` m` iei \n
bra]e...dar nu zise nimic. Se uit` cum Forbes desface pachetul
cu ochii str`lucind ca ai unui copil. Verona se temea de ceva
f`r` s` [tie de ce anume, dar când hârtia c`zu
inima i se strânse pentru c` era tabloul de la Stephen.
Tabloul promis ca dar de nunt`, un portret al ei.
Era \mbr`cat` \ntr-o rochie de sear` verde, cu o cap` de satin
care-i c`zuse de pe umeri, l`sându-i dezgoli]i. Capul \i era u[or
l`sat \ntr-o parte, p`rea abandonat` \n a[teptarea unui s`rut, cu
p`rul c`zut pu]in pe fa]` acoperindu-i un ochi.
De ce i-l trimisese pe acesta? Acest tablou st`tuse tot
timpul deasupra patului lui din atelier. |]i aminti cum \l
pictase \ntr-o sear` de var`, apoi aruncase deodat` pensulele
[i o luase \n bra]e.
– E[ti splendid`, iubita mea, ai un aer unic \n aceast` rochie verde.
Erau \ndr`gosti]i nebune[te pe atunci, iar pasiunea [i
iubirea acelor zile \i revenir` cu putere, dar \[i aminti imediat
c` urma s` se m`rite cu Forbes Jefferton. Ro[i privind
portretul, urându-l, urându-se pe sine [i pe cel care i-l trimisese.
Forbes lu` cartea de vizit` care \nso]ea tabloul.
„Nu ]i-am putut trimite ceva mai bun decât acest tablou;
prime[te-l cu toat` inima, ca semn al viitoarei tale fericiri.“

Stephen Best
54 DENISE ROBINS

– Dumnezeule, ce tablou urât ! exclam` Forbes. Aduce pu]in


cu tine, dar te transform` foarte mult, te face s` semeni cu ... cu
nu [tiu ce...\ncepu el s` râd`.
Verona era ciudat de palid`.
– Nu-mi pace deloc, continu` el.
Verona \[i duse mâinile la tâmple, speriat` de propriile-i
sim]iri. Forbes avea o p`rere foarte bun` despre ea. Pentru el
era femeia perfect`. Pentru Stephen nu fusese mare lucru, sau
poate reprezentase un chip frumos, atât.
Dar ce [tia Forbes despre ea?
Forbes o \ntreb`:
– Cine este acest Stephen Best?
Ea se auzi \ng`imând:
– }i-aminte[ti, ]i-am mai spus despre el... este unul dintre
colegii mei de la [coala de arte. De fapt, era cel mai bun dintre
noi. Acest portret va fi foarte valoros, cred.
Forbes mai privi tabloul o dat`, \ncruntându-se. O v`zuse
\ntotdeauna pe Verona ca pe o fiin]` angelic`, nicidecum ca pe
una voluptuoas` cum o prezentase Stephen Best.
Forbes, care era un b`rbat f`r` prea mult` imagina]ie, avea
aceast` imagine a ei \n minte [i i se p`rea ciudat c` altcineva o
receptase diferit. Nimeni nu-l putea face s` cread` c` Verona ar
putea ar`ta ca femeia din tablou.
Capitolul 4

Stephen lucra la ilustra]ia unei c`r]i; era ceva ce-i displ`cea


teribil, dar din asta putea tr`i. Picta cu repeziciune, pentru c`
lumina f`cea loc \ntunericului. Afar` ploua cumplit de tare.
Stephen era dintre cei care nu suportau sunetul ploii pe
ferestre. |ntotdeauna ploaia \l deprima [i-i amintea de momente
foarte nepl`cute din via]a lui.
Nu-i pl`cuse ploaia \nc` de când copil fiind, la [coal` se uita
pierdut la trotuarele ude, p`r`site, la str`zile goale, la terenurile
de joac` goale [i ele. Nu-i pl`cuse niciodat` [coala [i ura zilele
\n care era dus cu for]a la trenul care-l ducea la [coal`, la
\nchisoare, cum \i spunea pe atunci.
Libertatea era lucrul cel mai apropiat de sufletul lui
Stephen. O, cum plânsese dup` ea \n anii r`zboiului! Urâse
via]a pe mare, mai ales atunci când ploua, tortura de a sta ud
pân` la piele ore \ntregi, de a \nfrunta furtunile din marea
Nordului.
56 DENISE ROBINS

Când iubita lui mam` murise fusese, o vreme la fel de


câineasc`, plouase ne\ncetat timp de o s`pt`mân`. |[i aminti
cum st`tea al`turi de ea, ]inându-i mâna \n palmele sale mari,
\ntrebându-se de ce o femeie atât de bun` [i frumoas` trebuia
s` sufere astfel.
Uneori când lucra pe o astfel de vreme, deschidea aparatul
de radio s` nu mai aud` zgomotul ploii.
L`s` pensula deoparte, se d`du un pas \napoi s` vad` mai
bine ce lucrase [i consider` c` era destul de reu[it [i c`-i va
aduce ni[te bani buni, dar se dispre]uia c` recurgea la astfel de
lucr`ri pentru a-[i duce existen]a.
Soneria \l trezi din gânduri.
Dac` era din nou doamna O’Connor o va strânge de gât. De
când \i d`ruise portretul lui Patsy aceasta venea implorându-l
s`-l termine. Dar el nu mai avea chef s` mai vad` fata \n atelierul
lui dup` ce i se spusese.
Stephen deschise nervos u[a. Când \n lumina slab` de pe
hol v`zu figura drag` a Veronei, p`li [i inima \ncepu s`-i bat`
necontrolat.
Ea \l privi de parc` [i-ar fi cerut scuze c`-l deranja. Era
\mbr`cat` cu o scurt` de blan` [i c`ciul`, pentru c` venise direct
de la restaurantul \n care luase masa cu Forbes. Stephen o
v`zuse o singur` dat` \mbr`cat` astfel. De obicei, purta un
pardesiu albastru. Dar acum nu ar`ta bine de loc. Era ud`,
p`rea dezorientat` [i foarte nefericit`.
El rupse t`cerea, izbucnind \ntr-un râs s`lbatic.
– Am tr`it s-o v`d [i p-asta! Cum se face c`-mi acorda]i
aceast` onoare, miss Lang? Frumoasa mireas` vine \n vizit` la
un vechi prieten, \n ajunul nun]ii. Mare scofal`!
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 57

Verona sim]i c` inima \i bate tot mai tare, c` trupul \i


tremur` violent. Se \ntrebase cum va reac]ioa Stephen la
vederea ei [i reac]ia lui \i confirmase a[tept`rile.
Nu voia s` se m`rite cu Forbes a doua zi.
|l iubea \nc` pe Stephen Best. |ntotdeauna \l iubise,
Margaret avusese dreptate.
Iar acum, când \i auzi observa]iile critice, când v`zu
dragostea din ochii lui, atelierul acela mizer dar atât de drag,
sim]i c` venise acas`.
– Stephen! murmur` ea.
El se \nclin`.
– Intr`, draga mea, ar`]i ca o pisic` plouat`. Nu vrei s` te
a[ezi lâng` foc, s`-]i dau o can` cu lapte?
Ea \[i scoase blana ud` [i o arunc` pe podea. R`mase
tremurând \n fa]a lui. Apoi, reu[i s` spun`:
– Nu pot merge \nainte, Stephen!
El o privi de parc` nu i-ar fi venit s` cread`.
– Ce vrei s` spui?
Stephen era \mbr`cat \n vechii lui pantaloni de catifea reiat`,
plini de vopsea, un pulov`r la fel de vechi [i destr`mat la coate,
[i era ciufulit.
Ea f`cu un pas spre el.
– Nu m` pot m`rita cu Forbes... te iubesc \nc`...
Se l`s` t`cerea. El f`cu un pas \napoi, scuturând din cap.
– O, draga mea, nu-mi po]i face asta.
– Ce s`-]i fac, Stephen?
– S` vii aici s`-mi spui asemenea lucruri. E[ti nebun`. De
fapt mie \mi plac nebunii pentru c` nici eu nu stau prea bine la
58 DENISE ROBINS

acest capitol. Dar nu sunt \ntr-atât de nebun. Mi-a luat câtva


timp s` m` obi[nuiesc f`r` tine [i nu vreau s-o lu`m de la cap`t.
Cred c` stai prost cu nervii.
– Nu, zise ea, a[teptând o reac]ie mai cald` din partea lui.
Forbes era cu mine când am primit tabloul t`u. El l-a desf`cut.
Nu i-a pl`cut, iar eu nu m` pot m`rita cu el acum.
– De ce nu i-a pl`cut? \ntreb` Stephen curios.
Verona cu obrajii aprin[i, f`cu un gest greu de \n]eles.
– Din multe motive. Nu l-am \ntrebat, dar am v`zut asta. El
n-o cunoa[te pe acea Verona. N-ar \n]elege-o.
Alt moment de t`cere. Stephen nu-[i lu` privirea de pe
chipul ei. Apoi \ncepu s` râd`.
– O, nu-mi spune c` n-a descoperit focul de sub stratul de
ghea]`?
– E[ti oribil, Stephen! zise Verona iar bra]ele \i c`zur` de-a
lungul corpului.
– A[a este, \ntotdeauna am fost a[a. Dar tu ai g`sit
gentlemanul perfect \n milit`ra[ul t`u. De ce vii acum s`-mi
spui c` nu te po]i m`rita cu el? Ar fi mai bine s` te \mbraci, s`
te duci acas`, Verona, s` te treze[ti la realitate.
– Asta \ncerc s`-]i spun, Stephen. Am realizat c` nu pot
continua cu Forbes.
– Verona, ce spui este foarte serios, mâine te m`ri]i, pentru
numele lui Dumnezeu! Nu cumva vrei s` renun]i?
– Da, [opti ea.
– Numai pentru c` individului nu i-a pl`cut portretul? Sau
pentru c` nu te-ar \n]elege?
Verona scutur` din cap.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 59

– Nu numai pentru asta... simt c` mariajul nostru n-ar fi


unul reu[it.
– Vrei s` spui c` nu ]i-ai f`cut debutul cu succes \n lumea
armatei?
– S` nu lu`m lucrurile astfel. Nu m` \n]elegi deloc. Forbes
este foarte atent cu mine, dar eu tot la tine m` gândesc
Stephen, acesta este adev`rul, nu mi te pot scoate din minte. A[
dori s` revin la via]a de aici din acest atelier...
Stephen o prinse \n bra]e [i o s`rut`, trecându-[i degetele
prin p`rul ei des, a[a cum f`cuse de multe ori. Deodat` Verona
deveni ca o p`pu[` \n bra]ele lui.
– Stephen, a[ vrea s` m` a[ez.
El o conduse spre un scaun, o a[ez` cu grij` apoi
\ngenunche lâng` ea \nc`lzindu-i mâinile mici.
– Biata mea, Verona!
Lacrimile care st`teau s` izbucneasc`, \ncepur` s` curg`
nestingherite. Era foarte frig \n atelier dar ea nu sim]ea gerul.
– Nu m` pot m`rita cu el, Stephen, nu-i a[a?
– Dac` nu—l iube[ti, sigur c` n-o po]i face. Dar am crezut c`
te-ai \ndr`gostit de el.
Ea \[i plec` \ncet capul.
– Am crezut c` m-am \ndr`gostit de Forbes.
– {i atunci, de ce te-ai mai logodit? Dac` pe mine m` iubeai,
de ce m-ai p`r`sit?
– Tu [tii prea bine r`spunsul la aceste \ntreb`ri.
El se \ndrept` spre mas` de unde lu` cu mâini tremurânde
o ]igar`, dar g`si acolo una pe jum`tate fumat`.
60 DENISE ROBINS

– Nu te \n]eleg, Verona.
– Tu m` \n]elegi, Stephen, dar el nu m` poate \n]elege. Nu
avem nimic \n comun.
– }i-am spus c` rela]ia voastr` n-o s` mearg`, Verona, tu e[ti
mult prea artist`.
– Acest lucru nu conteaz` prea mult ci doar faptul c` sunt
\nc` \ndr`gostit` de tine.
Tr`s`turile dure ale lui Stephen se \mblânzir` brusc. |[i
scoase ochelarii [i-i puse pe masa de lâng` el. Se a[ez` lâng` ea
o prinse dup` umeri iar ea-[i puse capul pe um`rul lui.
– Mi se pare extraordinar s` aud aceste vorbe dup` co[marul
prin care am trecut \n ultimele [ase s`pt`mâni. Dar la ce bun?
– Nu m` mai iube[ti?
El se ridic` [i o privi lung, apoi se r`sti la ea:
– Cu po]i face o afirma]ie atât de stupid`, Verona? {tii
prea bine c` te iubesc. Ce crezi c-am f`cut de când te-am
pierdut? M-am distrat? M-am sim]it bine? Afl` c` n-am f`cut
altceva decât s` pictez ca un nebun, pân` când nu mai
vedeam nimic. M-am abandonat picturii pentru a uita c` tu
\n vremea asta \]i preg`teai trusoul pentru a te m`rita cu
maiora[ul t`u.
– A[ vrea s` m` \ntorc.
– Unde s` te \ntorci, Verona?
Ea ro[i, apoi l`s` ochii \n jos.
– La prietenia noastr`.
El stinse ]igara.
– Nu. Vrei s` te m`ri]i cu mine [i nu cu Forbes.
Verona sim]i nevoia s`-[i umezeasc` buzele.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 61

– Stephen, nu fi atât de dur cu mine!


– Nu sunt nici pe jum`tate din cât de crud` ai fost tu
\ntorcându-te la mine.
– Dar ]i-am spus c` te iubesc pe tine, strig` ea revoltat`. A[
fi vrut s`-]i spun atâtea, iar \n dup` amiaza asta am realizat c`
n-a[ mai putea \ndura...
– Verona, am [tiut c` va durea teribil desp`r]irea de tine, dar
]i-am spus atunci [i-]i repet c` nu m` pot c`s`tori cu tine. Nu
pot, repet` el. Te iubesc din tot sufletul, dar trebuie s` pun
pictura pe primul plan. Trebuie s` fiu liber s` pot lucra. Nu
vreau s` port pe umeri r`spunderea unei familii, pe care [tiu c`
n-o pot \ntre]ine deocamdat`. O familie, un copil poate mi-ar
ucide inspira]ia, creativitatea. Nu sunt preg`tit pentru asta. {tiu
c` te dezam`gesc cumplit, dar asta este.
Verona \ncepu s` tremure violent. Stephen \i mai spusese
aceste lucruri care o r`niser` teribil, iar acum le repeta.
– Ai vrea s` te m`ri]i cu mine, nu? o \ntreb` el.
– Da, admise ea.
– {i dac` ]i-a[ propune s` continu`m rela]ia noastr`
devenind aman]i, ai fi de acord?
Ea [opti:
– Nu asta vreau, dar dac` nu se poate altfel...
– O, nu! o \ntrerupse Stephen. S` \ncheiem discu]ia asta. Nu
vreau eu s` ajungem \n situa]ia asta. {tiu c` e[ti o fat` cu
anumite principii la care nu vreau s` renun]i pentru mine, nu
am ce-]i oferi \n schimb.
Ea f`cu un gest disperat.
62 DENISE ROBINS

– Dar parc` nu erai de acord s` m` m`rit cu un b`rbat care


are o anumit` situa]ie [i m` poate \ntre]ine.
– S` renun]`m la discu]ia asta, intr`m \ntr-un cerc vicios. Am
gre[it cerându-]i s` devii amanta mea; oricum, trebuie s`
r`mânem credincio[i principiilor noastre.
– Atunci s` continu`m a[a cum am fost; eram ferici]i \n felul
nostru.
– Eu n-am fost fericit cu adev`rat, am vrut mai mult de la
tine, [tii asta prea bine. Ar fi mai bine s` te \ntorci acas` s` te
mai gânde[ti. Dar nu-mi cere s` te opresc aici, nu vreau. Mi-a[
dori asta din tot sufletul dar nu ne-ar duce la nimic bun. Ai
sfâr[i urându-m`. P`rin]ii t`i nu m` plac. Te-ai \nstr`ina de ei [i
n-ai putea fi fericit`. Ai putea continua s` vii aici [i s` pleci,
chinuindu-m` a[a cum ai f`cut \n ultimul an, dar acum nu mai
vreau nici asta.
– Bine, atunci plec, zise ea cu glas pierit.
– |mi pare teribil de r`u, iubito.
– {i mie, Stephen, iart`-m` c` am venit.
– Nu te gr`bi s` tragi o concluzie [i nu face nimic pripit. Nu
vreau s`-]i strici via]a din cauza mea.
Verona \[i lu` haina [i c`ciula cu mi[c`ri de robot,
continuând s` tremure.
– M` duc s`-]i caut un taxi ; n-are rost s` r`ce[ti tocmai
acum.
Cobor\r` scara \n t`cere. Verona r`mase \n hol iar el ie[i
dup` o ma[in`. Reveni dup` câtva timp cu una; era ud pân` la
piele. |[i scoase ochelarii uzi [i o privi cu o privire greu de
interpretat.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 63

– R`mas -bun, iubita mea. Te rog, alege via]a care crezi c` ]i


se potrive[te mai bine. Pe mine scoate-m` din gândurile tale.
Ea nu mai zise nimic ci urc` \n taxi cu capul plecat.
Stephen intr` \n cl`dire pe o ploaie blestemat de violent`, cu
zgomotul f`cut de ploaie pe pavaj [i de cel al ro]ilor taxiului
care o ducea departe pe Verona. Se desp`r]iser` definitiv pe
ploaie. {tia c`, de data asta, Verona nu va mai reveni.

***

|n taxi, Verona parc` \ncepu s` revin` la realitate, con[tient`


dintr-o dat` de situa]ia \n care se afla. Nu avea habar cum s-o
rezolve. Se dusese la Stephen \ntr-o clip` de nebunie [i
indecizie. Fusese \nc` de pe atunci con[tient` c` \ntre ei doi nu
mai putea fi nimic. El \i spusese asta clar [i r`spicat. Putea fi cu
el doar \ntr-o anumit` situa]ie dar aceasta era ceva de
neacceptat pentru ea. Stephen o respinsese, fusese mai
puternic decât ea.
Cum avea s` procedeze cu Forbes? Urma s` se m`rite cu el a
doua zi, la ora unsprezece. Toate aranjamentele fuseser` f`cute,
prietenii invita]i la nunt`.
Abia acum realiz` c` era prea târziu s` mai schimbe ceva.
Oare nu-l mai iubea pe Forbes? Dragul ei Forbes, care fusese
atât de bun [i \n]eleg`tor cu ea. Oare putea s`-i spun` c` nu se
va mai m`rita cu el?
Avea nevoie de pu]in curaj pentru asta.
Dac` nu mai avea loc aceast` c`s`torie lucrurile ar fi fost
grele nu numai pentru Forbes, ci [i pentru p`rin]ii ei, care abia
64 DENISE ROBINS

a[teptau ziua de mâine. Pe umerii ei ap`sa o mare


responsabilitate; \n mâinile ei st`tea fericirea [i lini[tea atâtor
oameni.
Lu` hot`rârea s` se duc` la Forbes s`-i spun` despre
Stephen, s` [tie exact ce sim]ea. |l va l`sa pe el s` ia decizia
final`. Forbes ar putea fi foarte afectat, poate va dori s` rup`
logodna.
Se va sim]i teribil de singur` f`r` el [i Stephen. Dar
avusese \ntotdeaua con[tiin]` [i acum trebuia s` dovedeasc`
acest lucru. Nu se putea m`rita cu Forbes f`r` s`-i spun`
adev`rul.
Se aplec` spre [ofer, spunându-i:
– Mergem la clubul armatei, pe Pall Mall.
{tia c` Forbes va fi acolo. Mama [i sora lui veneau diminea]a
de la Camberley, iar Forbes organizase o petrecere a burlacilor
\mpreun` cu ordonan]a sa, Tony Darell.
Dar \n momentul acela, un alt taxi opri \n fa]a clubului [i din
el cobor\ Forbes Jefferton.
Verona tocmai pl`tea cursa ei. |l v`zu imediat pe Forbes,
care zâmbea ca de obicei. O, Dumnezeule, f`cuse un b`rbat s`
ajung` la disperare iar acum [i lumea lui Forbes se va pr`bu[i
curând.
O z`ri [i el [i se gr`bi spre ea.
– Verona, iubito... ce cau]i aici?
– Trebuia s` te v`d, s`-]i vorbesc.
– Dar ce s-a \ntâmplat? Nu te sim]i bine? E[ti ud` pân` la
piele!
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 65

– Nu sunt bolnav`, dar trebuie s`-]i vorbesc.


– S` intr`m \n club, s` g`sim un loc lini[tit.
– Nu vei \ntâlni nici o cuno[tin]`?
– Nimeni cu care s` trebuiasc` s` vorbesc. Tony nu apare
decât la [apte. Masa cu b`ie]ii este la opt la Cafe Royal. De fapt,
\ncepem aici dar nu [tim unde o vom termina, \ncheie Forbes
cu un zâmbet.
Verona \l urm` \n club. G`sir` un col] mai retras cu dou`
fotolii mari, iar Forbes o ajut` s`-[i scoat` blana ud` [i-i
comanda un brandy.
– Ai nevoie de ceva tare, draga mea.
Verona se pr`bu[i realmente \ntr-un fotoliu, \ncercând s` se
relaxeze o clip`.
Forbes \i aprinse o ]igar`.
Verona \l privi lung remarcând \nc` o dat` c` ar`ta foarte
bine; era chipe[, elegant, spilcuit ca \ntotdeauna. Proasp`t
b`rbierit, cu un costum bine croit, pantofii bine lustrui]i.
Forbes \i spuse cu blânde]e:
– Draga mea, \ncearc` s`-mi spui ce te apas`. V`d c` e[ti
schimbat`. {tii c` nu trebuie s` ai secrete fa]` de mine, nu?
– Adev`rat, Forbes? Nu te vei sup`ra pe mine?
El \ncepu s` râd`.
– Sper c` nu-mi vei da niciodat` motiv s` m` sup`r pe tine.
De fapt, sunt cam greu de scos din s`rite.
– |n acest caz, \mi asum riscul s` te v`d sup`rat pe mine sau
nervos pentru c` trebuie s` fiu foarte cinstit` cu tine, Forbes.
Nu m` pot m`rita mâine cu tine f`r` s`-]i fi spus adev`rul.
66 DENISE ROBINS

– Ce solemn` e[ti, \ngerul meu!


– Forbes, n-a[ putea merge cu tine \n fa]a altarului sim]ind
ce simt acum.
– Ce sim]i, iubito? Nu m` mai iube[ti? Ce s-a \ntâmplat? De
ce spui asta?
– |]i aminte[ti portretul pe care l-am primit ca dar de nunt`?
– Da.
– }i-am spus c` este pictat de un anume Stephen Best.
Acest nume \l f`cu s` se \ncrunte. Era individul care o
imortalizase pe Verona lui \ntr-o ipostaz` care lui nu-i pl`cea.
Dar de ce era ea acum \ngrijorat`?
Peste câteva clipe, Forbes afl` tot adev`rul. Verona i-l spuse
\ncet, cu curaj. |i povesti cum ea [i Stephen fuseser` colegi când
se \nscrisese cu doi ani \n urm` la [coala de arte. Cu un an \n
urm` sim]iser` dragoste unul pentru cel`lalt.
Verona \i explic` de ce Stephen nu putea s` se \nsoare cu ea,
apoi motivele pentru care ea hot`râse s` rup` rela]ia. Pân` \n
acest moment, lui Forbes nu i se p`ru nimic deosebit.
Oricum, nu se a[teptase, de[i Verona era foarte tân`r`, s` nu
mai fi avut [i al]i curtezani, pentru c` era foarte frumoas`. Dar
nu suport` ideea c` un individ ca Stephen o tratase astfel,
indiferent de motivele sale. Era doar un nevrotic din cei care se
joac` adesea cu culorile. Cum putea un astfel de individ s`
resping` iubirea unei femei ca Verona? Nu, Forbes nu g`si c`
avea vreun motiv de \ngrijorare. Dar când auzi [i sfâr[itul
relat`rii, buna dispozi]ie \i cam pieri.
– Vrei s` spui c` \nc`-l mai iube[ti pe acel individ [i c` te-ai
\n[elat \n privin]a mea?
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 67

– A[a este, Forbes.


– Dumnezeule! exclam` el apoi d`du paharul peste cap [i
mai comand` alte dou`.
– Nu, mul]umesc, eu nu mai beau. |mi pare teribil de r`u,
Forbes. Sincer, nici nu [tiu ce mi s-a \ntâmplat, poate când am
v`zut portretul acela... Stephen este \nc` parte din via]a mea.
– Dar p`reai fericit` cu mine! Ne puteam \n]elege foarte
bine. Eram convins c` m` iube[ti!
– Forbes, a[ vrea s`-]i pot da o explica]ie, dar nu pot, din
p`cate, pentru c` n-o de]in nici eu.
– M` tem c` nu te pot \n]elege, e[ti prea complicat` pentru
mine.
– L-am cunoscut pe Stephen când eram foarte tân`r` [i
lipsit` de experien]`. Presupun c` nu m-am putut \mpotrivi
dragostei lui. M-a \nv`]at multe despre via]` [i mai ales despre
pictur` [i toate celelalte lucruri pe care le iubesc. Cred c`-l
consideri un tip oribil, dar nu este a[a, Forbes.
-Nu pot fi de acord cu tine, nu-i g`sesc nici o scuz` pentru
felul \n care s-a purtat cu tine. Nu avea dreptul s`-]i cear` s` fii
amanta lui! Te-a insultat teribil!
– Acum nu mai conteaz` oricum, dac` Stephen este un om
bun sau nu. Oricum, nu-l vei cunoa[te niciodat`.
– Cred c` dac` l-a[ prinde vreodat`, l-a[ \ncarcera o vreme
apoi l-a[ trimite la instruc]ia special` pentru astfel de
caractere.
– Stephen a fost \n marin` a luptat \n r`zboi pe submarine
[i a fost l`sat la vatr` dup` ce a fost grav r`nit.
Forbes ridic` din umeri.
68 DENISE ROBINS

– M` surprinde s` aud asta. Marina trebuia s`-l fac` s`


gândeasc` mai corect. Verona, ce mi-ai spus este al naibii de
\ncurcat [i naiba s` m` ia dac` [tiu ce s` spun!
Ea \l privi cu ochii plini de lacrimi.
– Trebuia s` [tii, nu? Nu era drept s` m` m`rit cu tine f`r`
s`-]i fi spus!
– Nu, sigur c` nu. {i cred c` e[ti o femeie deosebit` pentru
c` mi-ai spus adev`rul; alta n-ar fi f`cut-o.
– Forbes, eu n-am tr`it cu Stephen, ad`ug` ea cu jum`tate
de glas.
Figura lui se \nsenin`.
– Eram convins c` n-ai f`cut-o! Dar nu asta m` \ngrijoreaz`
ci faptul c` te-ai dus s`-l vezi pe acest individ cu o zi \nainte de
nunta noastr`. Probabil c`-l mai iube[ti \nc`.
Verona trase aer \n piept.
– |n parte, este adev`rat. {i cu toate astea te iubesc [i pe
tine, Forbes.
El o privi uimit.
– Nu prea te \n]eleg, Verona, ce-mi spui nu are sens, nu po]i
iubi doi b`rba]i \n acela[i timp.
– Nici eu nu cred, dar sunt pu]in confuz` \n acest moment.
Pe tine te iubesc \ntr-un fel diferit de cum l-am iubit pe
Stephen.
El o privi [i mai surprins.
– Vrei s` spui c` te-ai m`rita cu mine dac` a[ insista?
Ea-[i ]inu respira]ia. {tia c` adev`rata criz` abia cum \ncepea.
– Forbes, sunt foarte tulburat` [i poate nu gândesc corect
acum. Te-ai mai c`s`tori cu mine dup` tot ce ]ia-m spus?
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 69

El trase aer \n piept [i nu zise nimic câteva clipe. Era [i


pentru el un moment critic. Ceva, o voce interioar` [i spunea s`
fug` de aceast` femeie indiferent cât de mult o iubea... ar fi fost
o nebunie s` se mai \nsoare cu ea dup` ce i se confesase c`
iubea alt b`rbat. Dar Forbes nu era un bun psiholog. Nu-l
interesaser` niciodat` rela]iile interumane. Nu-[i putea imagina
c` un b`rbat care poseda mintea [i gândurile unei femei
de]inea mai mult decât cel care o poseda fizic. Cu toate acestea
re]inuse c` Verona nu se culcase cu acest b`rbat.
Oare mai voia s` se c`s`toreasc` cu ea? Aceasta era
\ntrebarea. Sigur c` voia! Era convins c-o va face s`-l uite. Se va
d`rui cu trup [i suflet lui, so]ului ei. |n simplitatea sa Forbes era
convins c-o va face s`-l iubeasc`.
Lu` mâna Veronei \n palmele sale mari.
– Verona, iubito, \i spuse el, sper c` nu vrei s` anulezi nunta,
nu?
– O, Forbes, exclam` ea, m` mai iube[ti [tiind acum
adev`rul?
– Trebuie s`-]i ar`t c` te iubesc [i s`-]i ar`t toat` \ncrederea
mea. Cred c` totul se datoreaz` faptului c` ai un suflet prea
bun, iubito. Simt c` ]i-a p`rut r`u pentru acest individ, a[a este?
Pare o persoan` demn` de comp`timire.
Verona \nchise ochii. Nu, cu siguran]` Stephen nu era un
b`rbat pe care s`-l comp`time[ti. Forbes se \n[ela \n privin]a lui.
Nu din bun`tate sufleteasc` se \ndr`gostise de Stephen, ci
pentru c` \l considerase unul din cei mai grozavi b`rba]i din
lume. Era unul dintre cei mai buni portreti[ti, c`ruia persoane
de vaz` \i \ncredin]au lucr`ri.
70 DENISE ROBINS

|l l`s` pe Forbes s` vorbeasc`, s`-i spun` c` o iube[te, c`


d`dea uit`rii informa]iile ei de parc` nici nu le-ar fi auzit.
Forbes mai spuse c` era absurd s` anuleze nunta.
|n cele din urm`, Verona zise:
– {tii c` ]in mult la tine, Forbes, [i dac` m` mai vrei \nc`...
– Sigur c` te vreau! Dar tu, iubito?
Ea sim]i o tandre]e infinit` pentru acest b`rbat. Se decise
s`-l dea uit`rii pe Stephen [i sufletul lui complicat. Consider`
c` avusese un scurt moment de nebunie, dar \l va iubi doar pe
Forbes [i vor fi ferici]i.
– Cred c` dac` vei avea pu]in` r`bdare, vom fi ferici]i.
Forbes r`sufl` u[urat.
– Slav` Domnului! Draga mea, a[ vrea s` te pot s`ruta acum,
dar nu-mi pot permite acest lucru pentru c` ne afl`m \ntr-un loc
public. Iubita mea, mi-ai dat emo]ii, dar cred c` \n afar` de asta
nu-mi mai spui nimic r`u, nu?
– Da, totul va fi bine, dragul meu.
– A, uite c` a ap`rut Tony, te va duce acas`, este cu ma[ina.
Zâmbe[te-mi, iubito, s` nu vad` c` ai plâns.
Verona se for]` s` zâmbeasc` [i ar`ta [i mai frumoas` ca de
obicei, cu ochii ei imen[i, m`ri]i [i mai mult din cauza emo]iei
[i a \ncord`rii.
Se sim]ea relaxat` acum. Forbes [tia adev`rul [i tot mai voia
s` se \nsoare cu ea; sim]i nevoia s`-l fac` fericit pentru
bun`tatea lui.
Capitolul 5

Ningea la Londra \n diminea]a \n care Forbes [i Verona se


\ntoarser` de la Paris, din luna de miere. {i la Paris ningea, dar
cel pu]in soarele \[i f`cuse apari]ia f`când ora[ul s` arate mai
frumos, sub mantia de z`pad`. Dar atmosfera \nc`rcat` de la
Londra o f`cu s` se \nfioare, chiar dac` aici era ceva mai cald ca
la Paris.
Forbes p`rea fericit [i mul]umit de cursul pe care-l luase
via]a sa, de[i era tot mai \nclinat spre c`scat, admi]ând c`
obosise dup` nop]ile petrecute la diferite petreceri, iar ficatul \l
cam deranja din cauza hranei mult prea consistente.
Verona, dup` p`rerea lui, ar`ta mai bine ca oricând. Era o
femeie adorabil` [i se declara satisf`cut de ea [i de mariajul lor.
D`duse uit`rii orice \ngrijorare legat` de dest`inuirile ei
dinaintea cununiei. El obi[nuia s` ia lucrurile a[a cum erau, iar
Verona \i p`rea mul]umit`. Nici un b`rbat nu putea cere mai
mult decât el de la proasp`ta sa so]ie.
72 DENISE ROBINS

– Am avut o vreme minunat` la Paris, nu? o \ntreb` el.


– Grozav`, Forbes. De[i luna noastr` de miere a fost cam
scurt`; mi-a[ fi dorit s` r`mânem acolo.
– M-am gr`bit cu \ntoarcerea pentru c` trebuie s`-mi clarific
situa]ia. Poate mi-a sosit o scrisoare cu informa]iile necesare.
– Crezi c` exist` posibilitatea s` r`mâi \n Anglia?
– Cred c`, mai degrab`, m` vor trimite \n str`in`tate.
– Unde?
– Iubita mea, acum c` e[ti so]ie de ofi]er, va trebui s` \nve]i
c` nu trebuie s` a[tep]i r`spuns la astfel de \ntreb`ri. Numai
Dumnezeu [tie r`spunsul. Sunt multe locuri \n care a[ putea fi
trimis: Orientul Mijlociu, cine [tie, nu am nici cea mai vag` idee.
S-ar putea s` afl`m \n seara asta, totu[i.
Verona \ncuviin]` [i privi pe fereastr`. Fulgii mari, pufo[i, se
lipeau de ferestrele automobilului.
La Paris, via]a al`turi de Forbes fusese agreabil`, pân` la un
punct. Avusese [i câteva momente \n care-l c`lcase pe nervi [i el
reac]ionase; se \ntâmplase \n diminea]a \n care fuseser` la
Luvru. Verona, care studiase arta, se delectase cu frumuse]ile
expuse, uitând complet de Forbes, pierzându-se extaziat` \n
fa]a Monei Lisa. Vedea \n sfâr[it originalul!
Forbes, plictisit, o \ntrebase de câteva ori dac` nu i-a ajuns
cât a v`zut, dar entuziasmat` de ce vedea, \ncepu s`-i explice
modul \n care percepea acele tablouri, l`sându-l pe bietul
Forbes f`r` replic`. Ce spunea era de ne\n]eles pentru el. El se
amuz` chiar auzind despre efectul bi [i tridimensional, sau f`cu
diferite comentarii idioate cum c` Van Gogh aruncase vopseaua
direct din tuburi folosind un cu]it \n locul pensulei. |i stric`
pl`cerea cu comentariile lui de ignorant.
Verona se \ntorsese revoltat` spre el \n câteva rânduri.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 73

– Forbes! \l admonestase ea, cum po]i face astfel de


comentarii? Nu trebuie s` reduci o capodoper` la un nivel
vulgar!
El pufnise \n râs.
– Bine, mica mea artist`. Se vede c` nu sunt deloc educat [i
nu \n]eleg astfel de lucruri. Este deja unu [i jum`tate, s`
mergem la Fouquet s` mânc`m o friptur` cât mai mare, mi-e
foame.
Ea \ncercase s` nu-[i aminteasc` de Stephen la Paris. Nu
luase cu ea pensulele nici vopselele, pentru a nu sim]i
impulsul s` se apuce de lucru stricând astfel luna de miere cu
impulsurile ei artistice. Voia s`-l fac` pe el s` se simt` bine, atât,
nu conta ce sim]ea ea.
Dar amintirea lui Stephen o urm`ri pretutindeni la Paris.
Chiar o \nsp`imânt` for]a amintirii. Era con[tient` c` era o
sl`biciune din partea ei s` se lase h`ituit` astfel de o imagine.
Forbes fusese nea[teptat de atent [i de tandru, de[i cam
lipsit de imagina]ie. Cu toate acestea, ceva lipsea rela]iei lor,
de[i ei \i era greu s` spun` ce anume. {tia doar c` nu se va sim]i
niciodat` \mplinit` al`turi de Forbes, pentru c` indiferent cât
de aproape s-ar fi sim]it fizic de el, gândurile le erau total
separate. Leg`tura spiritual` nu exista \ntre ei [i nici nu va
exista vreodat`, realizase ea.
Forbes citea doar c`r]i cu caracter strategic [i militar, legate
de r`zboi.
– Toate criticile, felul \n care diseci lucrurile \i face pe
oameni foarte neferici]i, \i spuse el. Avem o singur` via]` [i
trebuie s` ne bucur`m de ea, f`r` s` ne punem prea multe
\ntreb`ri.
74 DENISE ROBINS

Aceast` afirma]ie o f`cuse s` râd`, amintindu-[i f`r` s` vrea


ce comentarii ar fi avut Stephen.
Nu regreta \nc` mariajul cu Forbes. Spera doar ca slujba lui
s`-i duc` departe de Londra [i de amintirile ei.

***

Luar` masa \n ziua aceea la Greenhill. Verona p`rea chiar


fericit`, dar sora lui Forbes, Philippa, le stric` bucuria ap`rând
cu nasul ro[u, cu febr`, informându-i c` [i mama ei se sim]ea la
fel de r`u.
– Este o grip` grea [i imagineaz`-]i c` mai sunt doar dou`
zile pân` la Cr`ciun!
Forbes era [i el dezam`git, dar nu l`s` s` se vad`.
– Nu conteaz`, surioar`, o s` ne descurc`m, acum avem
for]e noi!
Verona zise:
– |mi pare r`u pentru Mabs!
Soacrei ei i se spunea Mabs, de la Mabel [i era o femeie
foarte prietenoas`.
{oferul taxiului le duse bagajele \n hol, iar dup` ce Forbes \l
pl`ti, plec` [i \nchiser` repede u[a dup` el. |n cas` domnea
frigul pentru c` micul Phil, care se lupta singur cu toate grijile
casei, nu reu[ea s` rezolve totul.
– Phil, mi se pare c` [i tu ai temperatur`, observ` Verona.
Ce-ar fi s` te duci imediat \n pat?
– Nici doamna Tooms n-a putut s` vin` de dou` zile pentru
c` fiul ei are pojar, o inform` pu[tiul. Eu am f`cut
cump`r`turile, focul, ceaiul...
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 75

– De acum m` voi ocupa eu de toate, zise Verona foarte


hot`rât`. Tu te duci direct \n pat, iar eu voi rezolva totul.
Verona prelu` controlul casei \ngrijindu-[i soacra [i cumnata
r`puse de grip`. Forbes sp`l` vasele.
Seara, Forbes observ` c` nu ar`ta prea bine [i c` avea
cearc`ne.
– Draga mea, nu vreau s` te obose[ti, s` te \mboln`ve[ti
cumva. S` mergem la culcare.
Ea se l`s` prins` \n bra]e [i se \ndreptar` spre camera
destinat` lor, când sun` telefonul.
Forbes vorbi destul de mult, iar când reveni lâng` ea era
foarte revoltat.
– }i-am spus c` nu m` a[teptam la nimic bun! \ncepu el.
Amicul meu Tony mi-a spus c` sunt trimis, unde crezi? |n
Grecia!
– Grecia! exclam` Verona, cu mâna la colierul primit dar de
nunt` de la so]ul ei.
– Da, la naiba, plec \ntr-o misiune special`. A[ fi fost
mul]umit \nainte dar acum este o lovitur`, pentru c` nu te pot
lua cu mine. Sunt probleme acolo [i n-a[ avea unde s` te cazez,
de asta sunt nervos.
– Am crezut c` so]iile pot merge cu voi oriunde!
– Da, \n majoritatea cazurilor. Dac` eram trimis \n Egipt,
Libia, nu era o problem`, dar aici...trebuie s` m` prezint pe
dou`zeci [i [apte.
– Dar mai e[ti \n permisie \nc`! se revolt` Verona.
– Da, se pare c` mi-au scurtat-o. Ministerul de R`zboi nu
accept` argumente de genul c` sunt proasp`t c`s`torit. Acum
chiar c` mi-au stricat Cr`ciunul!
76 DENISE ROBINS

Pe moment, Verona \ncepu s` \n]eleag` implica]iile numirii


lui Forbes [i consecin]ele asupra cuplului abia format.
|[i mu[c` buzele. |ncepu s` \n]eleag` c` oricât ar fi iubit-o
Forbes, ea venea pe planul doi dup` pasiunea lui pentru slujb`.
– Eu ce m` fac? murmur` ea.
El \[i aprinse pipa [i \ncepu s` trag` din ea. Era deprimat [i
dezam`git, dar deja \n minte i se conturau problemele legate de
noua sa numire \n Grecia, detalii tehnice [i idei interesante [i
nici nu auzi \ntrebarea Veronei. |ncepu s`-i spun` numele
camaradului care va fi [eful misiunii din Grecia, apoi trecu la
situa]ia militar` din zon`.
Verona \l \ntrerupse:
– Presupun c` vom fi separa]i luni de-a rândul, eu ce voi
face?
– Iubita mea, nu avem cas` [i sper c` m` vei urma curând.
– Speri doar, nu?
– Este o chestiune de timp. Dac` nu te voi putea lua \n
Grecia, voi cere s` fiu transferat. Dar nu pot cere asta imediat,
nu pot s` \ncep s` m` plâng când abia ne-am c`s`torit.
Ea r`mase t`cut`, crunt dezam`git`. Perspectiva care se
deschidea nu era una pl`cut`. Forbes sus]inea c` va putea locui
oriunde, la p`rin]ii lui sau ai ei, dar nici una din aceste variante
n-o \ncânta. Voia s` aib` casa ei.
Deodat`, izbucni:
– O, ur`sc armata!
{ocat, Forbes se apropie de ea sim]ind c` i se tope[te inima
de mila ei.
– Iubita mea, [tiu ce sim]i! |mi pare foarte r`u, dar [i eu simt
la fel.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 77

– Dar pentru tine nu este o problem` pentru c`-]i place


armata. E[ti obi[nuit.
– {i tu te vei obi[nui, iubito. Nu vreau s` te v`d nefericit`,
[tii c` voi face totul pentru a te aduce lâng` mine.
Ea scutur` dezam`git` din cap.
Fusese prevenit` c` s-ar putea s` fie desp`r]i]i o vreme nu
numai de c`tre Forbes, ci de toat` lumea. Pân` [i Stephen...
Gândul la el o sperie.
– Dragul meu, nu vreau s` m` la[i singur` aici.
El o strânse \n bra]e, fericit c` Verona \i va sim]i lipsa, c`ci
atât \n]elegea.
– Vino s` te duc la culcare, iubito, zise el. Pari foarte obosit`;
lucrurile vor fi altfel diminea]`.
Dar ea se gândea: Forbes pleac` \n Grecia iar eu r`mân
singur`, doamna Jefferton cea f`r` so]. Voi vrea s`-mi continuu
pictura, s` m` \ntorc la [coala de arte, dar nu se va putea din
cauza lui... Stephen...
Dac` se \ntâlnea \ntâmpl`tor cu Stephen? Cu Margaret se va
\ntâlni desigur [i va afla ve[ti despre el.
Tocmai de asta se temuse. Voise s` scape de el [i de magia
pe care o exercita asupra ei, dar via]a nu-i d`dea aceast` [ans`.
|l urm` ca un automat pe Forbes.

***

Era o zi cenu[ie, mohorât`, cu chiciur` [i vânt, când


Margaret Shaw plec` de la [coala de arte spre casa lui Stephen.
C`p`tase obiceiul de a trece pe la el zilnic, dup` ore pentru a-i
78 DENISE ROBINS

g`ti câte ceva. Stephen nu mai venea la [coal`, \[i terminase


studiile. |n ultimele luni pictase ca un disperat pentru a-[i
preg`ti o expozi]ie.
Margaret [tia mai bine ca oricine cât de mult muncise [i
sacrificiile pe care le f`cuse \n acest scop.
Margaret a[tepta mai mult de la Stephen de când Verona
disp`ruse din via]a lui. |l iubea ca o disperat`, iar el nu d`dea
semne c` i-ar \mp`rt`[i sentimentele. Din când \n când, \[i
amintea s`-i \napoieze banii cheltui]i de ea pentru a-l hr`ni. Ca
s` nu mai spunem c` uneori \i [i mul]umea, ceea ce pentru
Margaret era destul pentru a o \ncuraja s` continue.
Acesta pretindea c` n-o mai iube[te pe Verona, iar Margaret
\[i dorea \n secret s` fi ar`tat la fel de bine ca Verona, s` aib`
ochii ei languro[i care-l fermecaser` pe Stephen.
Margaret o ura pe Verona pentru c` fusese iubirea lui
Stephen [i pentru c` mai era \nc`. Sim]ea acest lucru, de[i
Stephen nu vorbea niciodat` despre Verona. Dar când, o dat`
din gre[eal`, el scosese dintr-un mald`r de pânze una pe care
se v`zu pictat chipul Veronei, \l privise lung [i ea \i citise
durerea din priviri. Aruncase pânza, f`r` a scoate o vorb`.
T`cerea lui fusese dovada c` nu uitase iubirea pentru Verona.
|n aceast` diminea]`, dup` ce sun` de dou` ori Margaret avu
de a[teptat.
Deodat`, se deschise u[a [i ap`ru Evelyn Turner, lucru care-i
readuse disperarea \n suflet Margaretei.
Dar când intr` observ` c` se aflau acolo [i gemenii. Noel \l
ajuta pe Stephen s` strâng` ni[te pânze, iar Evelyn probabil le
\nf`[ura pentru c` avea o bucat` mare de hârtie [i o foarfec` \n
mân`.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 79

– |mi cer scuze c` n-am putut s` r`spund de prima dat`


pentru c` aveam mâinile ocupate. |l ajut pe Noel s`
\mpacheteze, apoi bifez tablourile pe list`.
– Dar ce se \ntâmpl` aici? \ntreb` Margaret dup` ce intr`.
Stephen st`tea \n genunchi pe covor cu un mald`r de pânze
\n fa]`. P`rea foarte implicat \n ceea ce f`cea, dar [i foarte fericit.
|i m`rturisi c` ]inuse \n secret ceea ce f`cea nu numai fa]` de ea
ci [i fa]` de gemeni.
Cu dou` s`pt`mâni \n urm`, tat`l vitreg al lui Noel, care avea
un magazin de antichit`]i [i de bijuterii, invitase un olandez,
Sion Van Orga. Un nume \n lumea artei, critic de reputa]ie
interna]ional`. Noel \i ar`tase portretul lui Evelyn pictat de
Stephen. Van Orga \l apreciase [i ceruse s` vad` mai multe
lucr`ri ale lui Stephen.
Asta fusese cu dou` zile \n urm`, iar Van Orga \i oferise
lui Stephen un cec cu o sum` destul de important`, dup` ce
mai achizi]ionase alte dou` pânze ale lui. Sugerase ca
Stephen s` deschid` o expozi]ie imediat, apoi el urma s`
organizeze una adev`rat` de mari dimensiuni, la un salon de
pe strada Bond.
– Mai am mult de lucru, zise Stephen, trebuie s` muncesc ca
un apucat pân` joia viitoare. Iar astea trebuie \nr`mate imediat,
ad`ug` el ar`tând ni[te pânze dintr-un col].
Aici interveni Evelyn.
– Eu am auzit ce-a spus Van Orga despre Stephen. Vei avea
succes, b`iete, pentru mine este foarte clar. E[ti tân`r [i mai ai
mul]i ani de munc` \nainte, dar sunt sigur c` e[ti un mare
talent. I-au pl`cut mult culorile \ndr`zne]e folosite de Stephen.
Margaret se \ntoarse spre el.
80 DENISE ROBINS

– M` bucur mult pentru tine, Stephen!


– Mul]umesc, r`spunse el \ntorcându-se spre Noel.
– Nu uita c` vrea peisajul acela \n ulei, cu pescarii, Noel, cel
din dreapta.
– Dar ai unul mai bun, r`spunse Noel.
Stephen \l privi uimit, apoi \ncepu s` se scarpine nedumerit
\n cap.
– {i ce-am f`cut cu el?
Margaret \l urm`rea cu inima strâns` de durere. Observase
\nc` o dat` c` ea nu conta nici m`car ca sclav` pentru Stephen.
Succesul, banii, faima, recunoa[terea, ap`ruser` peste noapte
\n via]a lui. Ea r`mânea un personaj lipsit de semnifica]ie
pentru el, probabil pentru totdeauna. Abia o observa.
Deodat`, Stephen zise:
– A, [tiu, i l-am d`ruit Veronei! Era unul dintre cele mai bune
tablouri ale mele. I-am dat [i acel portret pe care i l-am f`cut. Era
superb`, cu ochii aceia mari, cu p`rul l`sat pe umerii goi.
– N-ai putea s-o rogi s` ]i le \mprumute pentru expozi]ie? \l
\ntreb` Noel.
Stephen zise cu r`ceal` \n glas:
– Unde este Verona, [tie cineva?
– La p`rin]ii ei, la Hampstead, r`spunse Evelyn.
– So]ul unde-i este? \ntreb` Stephen.
– |n Grecia, r`spunse tot Evelyn.
Margaret \l v`zu cum p`le[te [i se sim]i [i mai frustrat`.
De ce naiba nu plecase Verona cu so]ul ei? Ce f`cea ea oare?
Cum mai ar`ta?
– Verona cum naiba de a r`mas acas`? \ntreb` Stephen
nervos.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 81

– Cred c` nu-i este prea u[or s` se adapteze unei vie]i noi, o


scuz` Evelyn.
– Eu am v`zut-o, ar`ta grozav! se confes` Noel. Se mai
\mplinise.
Margaret ro[i de furie, a[a c` prefer` s` ias` din \nc`pere.
– Verona va fi \ntotdeauna frumoas`, zise Stephen. Avea
pome]ii aceia proeminen]i, ochii superbi, gâtul de leb`d`...un
exemplar rar!
– {i c`s`toria n-a schimbat-o defel! Este tot atât de frumoas`,
poate chiar mai frumoas`!
– Picteaz`?
– N-am apucat s-o \ntreb, m`rturisi Evelyn.
– Sunt sigur c` ]i-ar \mprumuta tablourile pentru expozi]ie,
zise Noel.
Mai apoi, dup` ce gemenii plecar`, Stephen i se adres`
Margaretei:
– Margaret, nu te mai obosi s`-mi g`te[ti pentru mâine. Voi
fi foarte ocupat câteva zile pentru a preg`ti expozi]ia.Trebuie
s`-mi cump`r [i un costum elegant; [tii, celor ca Van Orga le
plac oamenii elegan]i, de bun– gust... poate c`-mi voi permite
o cas` mai bun` [i-mi voi angaja o menajer`...
Margaret izbucni:
– Stephen, nu m` \ndep`rta de tine!Te iubesc atât de mult!
Stephen o privi uluit.
– Nu se poate! Ai fost o prieten` minunat`, Margaret, dar
atât! Du-te acas`, te rog, [i uit`-m`. |]i mul]umesc \nc` o dat`
pentru ajutor.
– E[ti un mare prost Stephen...te rog, uit` ce ]i-am spus...
82 DENISE ROBINS

***

Verona se sim]ea foarte singur` [i pierdut`, de parc` aceast`


c`s`torie trecuse deasupra ei ca un val ce o scosese din cadrul
ei natural [i o aruncase pe un ]`rm pustiu.
Nici nu mai \ncerc` s` se \ntoarc` la [coala de arte. Se
\nchidea câteodat` \n camera ei, \ncercând s` picteze. Dar nu fu
mul]umit` de rezultate, nu mai avea inspira]ie. Tablourile
\ncepute z`ceau peste tot, schi]e \n creion, acuarele, dovada
incapacit`]ii [i a lipsei de putere creatoare.
Era deprimat`. Continua s`-i scrie mereu lui Forbes,
exprimându-[i dragostea, spunându-i c`-i lipsea. Dar cu toate
acestea, sim]ea o foarte vie dorin]` de a-l vedea pe Stephen.
Erau momente \n care ar fi dat orice s` se poat` duce la el,
s` stea de vorb` s` se simt` re\nviat` spiritual; s-o ia \n
derâdere, s-o critice pentru ca s` se poat` sim]i vie [i nu acea
creatura apatic`, dezolat` care se m`ritase cu un ofi]er \n
misiune peste grani]`.
Se afla \ntr-o asemenea stare de deprimare când Margaret
Shaw veni s-o vad`.
– Ce bine \mi pare c` te v`d, Margaret!
Margaret se sim]i vinovat` pentru gândurile ei fa]` de
Verona. Verona era la fel de frumoas`, ochii ei erau la fel de
mari [i de patetici, lucru care o f`cu s` resimt` afec]iune fa]`
de ea.
– {i mie \mi face pl`cere s` te rev`d, Verona.
– M-ai evitat \n ultimul timp, Margaret? o \ntreb` ea.
Margaret ro[i.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 83

– Poate, murmur` ea.


– De ce, Margaret? Eram prietene...
– {tiu, dar presupun c` mariajul t`u ne-a desp`r]it.
– Nu se poate spune c` mariajul meu nu mi-a l`sat timp [i
pentru prieteni, zise Verona cu un zâmbet amar. M` simt destul
de singur` de când Forbes a plecat \n Grecia.
Margaret \i evit` privirea.
– Nu-l po]i urma?
– Deocamdat`, nu. Nici nu [tiu cum este s` tr`ie[ti \ntr-o
tab`r`.
– Cred c` ai c`lcat cu stângul \n c`s`toria asta, constat`
Margaret.
– M` simt lipsit` de orice bucurie sau satisfac]ie, nici nu [tiu
ce s` mai fac.
– Nu pictezi?
– Am \ncercat, dar nici asta nu merge.
Privirea Margaretei alunec` spre tabloul d`ruit de Stephen.
– Te-a sunat unul din gemeni?
– Nu; de fapt telefonul nostru a fost deranjat \n ultimul
timp.
Margaret r`sufl` u[urat`; Verona nu aflase \nc`.
Margaret se hot`râse s` fac` orice pentru a o ]ine departe pe
Verona de Stephen. Sim]ea nevoia s`-i loveasc` pe amândoi.
Venise umilit` de la Stephen, dar drumul lung pân` \n
Hampstead \i mai calmase inten]iile r`zbun`toare. Margaret era
de felul ei o fat` simpl`, decent` [i sensibil`. Primise o alt` lovi-
tur` la Stephen acas`, dar nebunia [i sup`rarea \i mai trecuser`.
Ajunsese acas` la Verona cam ru[inat` de propriile-i gânduri.
O \ntreb` pe Verona:
84 DENISE ROBINS

– Ce mai [tii despre Stephen?


Verona ro[i, figura ei revenind la via]`, parc`. A[adar \l mai
iubea pe Stephen!
Verona zise:
– Ce este cu Stephen? Nu mai [tiu nimic de el.
Margaret o inform` pe scurt despre succesul lui Stephen, iar
Verona se bucur` din suflet pentru succesul lui.
– Este minunat, Margaret! Acest lucru trebuia s` se \ntâmple
cu mult timp \n urm`. Stephen a muncit foarte mult pentru
acest succes.
– Verona, Stephen are nevoie de cele dou` tablouri care
sunt la tine, de peisajul de la Dieppe [i de portretul d`ruit la
nunta ta. Sunt dou` dintre cele mai bune lucr`ri ale lui.
– Sigur c` i le voi \napoia. Portretul meu este \mpachetat \n
pod, \l aduc imediat.
– Stephen mi-a spus c` ar dori s` te vad`, când \i duci aceste
tablouri. A mai spus s` iei un taxi, pe cheltuiala lui.
Margaret o studie pe fata frumoas` din fa]a ei pe care
Stephen o iubea [i pe care o pictase adesea.
Verona nu se gândea decât la Stephen. Dar \n mijlocul
acestei bucurii pentru succesul lui Stephen \[i aminti f`r` s`
[tie cum de Forbes, so]ul ei. Forbes care [tia de Stephen.
Forbes n-ar ierta-o dac` ar afla c` s-a dus din nou acas` la
Stephen. A[adar nu trebuia s` fac` acest pas. Era o gre[eal`,
mai ales c` sim]ea o nevoie imperioas` de a-l vedea pe
acesta.
– Din p`cate nu pot merge la Stephen, a[tept ni[te musafiri.
Nu-i po]i duce tu tablourile?
Margaret sim]i o mare bucurie inundându-i sufletul.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 85

– Sigur c` pot, Verona. Dar tu nu vrei s`-l vezi pe Stephen?


Verona se \ntoarse spre locul \n care se afla tabloul lui
Stephen, pe care-l d`du jos de pe perete. |l privi lung. Acel port
vesel, plin de culoare, era amintirea unei zile minunate de
vacan]`, când fuseser` amândoi \n Fran]a. Deodat`, sim]i dorin]a
nest`vilit` de a-l vedea, de a-i vorbi, de[i acum era so]ia lui Forbes.
– Poate ar fi mai bine s`-i duc eu tablourile, o auzi pe
Margaret.
– Da, zise Verona dup` o lung` pauz`, cred c` ai dreptate,
n-are rost s` mai re\nvii amintirile, dar te voi ruga pe tine s`-i
duci tablourile. S`-i transmi]i, te rog, salut`rile [i ur`rile mele
de bine. O s` m` duc \n pod, s`-l aduc pe cel`lalt...
Când se \ntoarse cu cel de al doilea tablou, \i spuse
Margaretei:
– Te rog, transmite-i lui Stephen c` pe acesta nu-l mai vreau
\napoi, va [ti de ce, i-am spus. Lui Forbes nu-i place. Dar Dieppe
\mi este foarte drag.
– Dar ce [tie Forbes al t`u despre pictur`? zise Margaret.
– Nu [tie nimic.
– E[ti fericit`, Verona?
Ea ro[i, evitându-i privirea.
– Pentru numele lui Dumnezeu, Margaret, sunt m`ritat`
doar de dou` luni, [i am tr`it cu so]ul meu zece zile!
– P`cat! Poate c` te vei duce curând la el.
Verona \[i dori ca Forbes s` apar` de undeva din fulgii de
afar` s-o ia cu el, s-o duc` departe de aceste locuri. Nu mai voia
s` stea \n Londra s` tr`iasc` aceast` via]` searb`d`.
Era atât de singur` [i de dezam`git` \ncât \[i dori s` fie deja
\ns`rcinat`, s` aib` un copil care s`-i umple via]a.
86 DENISE ROBINS

Dar \nainte de a pleca, Forbes \i spusese clar c` nu-[i puteau


permite copii, pân` nu se a[ezau undeva.
Privind-o, Margaret \n]elese c` lucrurile nu mergeau chiar
atât de bine pentru Verona. De fapt, era vina ei \[i spuse. O
cuno[tea pe Verona, \i [tia calit`]ile [i sl`biciunile. {tia c`
Verona nu putea r`ni pe cineva cu inten]ie. Cu toate acestea, nu
dovedise prea mult discern`mânt renun]ând la dragostea unui
b`rbat ca Stephen pentru un ofi]er oarecare.
|i p`rea r`u pentru Verona dar [i mai r`u pentru c` Stephen
n-o iubea pe ea.
Dar nu trebuia s`-i fie mil` de Stephen; fusese prea egoist [i
astfel pierduse fata iubit` f`când-o nefericit`, aruncând-o \n
bra]ele primului venit.
Mai vorbi o vreme cu Verona, având \n tot acest timp \n
minte faptul c`-l va revedea pe Stephen [i-i va face o bucurie
ducându-i tablourile.
– Sper c` m`car la expozi]ia lui Stephen te vei duce
s`pt`mâna viitoare.
Verona r`spunse f`r` nici un fel de emo]ie.
– Desigur, o s` m` duc cu mama, \ntr-o diminea]`.
Dup` plecarea Margaretei, Verona \ncepu o scrisoare c`tre
Forbes; ar fi vrut s`-i dea ve[ti care s`-l intereseze, s`-i fac` bucurii,
dar nu [tia ce s`-i spun`. Gândurile ei zburau doar spre Stephen
[i expozi]ia pe care i-o organiza Van Orga. Cu ochii min]ii o
urm`ri pe Margaret care plecase direct spre casa lui Stephen [i o
v`zu chiar urcând sc`rile [i pe Stephen deschizându-i.
Va fi dezam`git când o va vedea pe Margaret? O voia pe ea
s`-i duc` tablourile?
Dar apoi \[i spuse c` Stephen \[i dedicase via]a artei, iar pe
ea o sacrificase \n acest scop.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 87

***

Soarta \i era potrivnic` Veronei. Ar fi vrut s` procedeze


corect [i de aceea se decisese s` nu mearg` la expozi]ia lui
Stephen, s` nu-l tr`deze astfel pe Forbes. {i pentru a reu[i s`
reziste tenta]iei, \[i sun` soacra anun]ând-o c` vine la Greenhill
câteva zile.
Dar pentru prima oar` de la plecarea fiului s`u, doamna
Jefferton se scuz` c` nu avusese concediu de doi ani [i hot`râse
s` plece la o prieten` din Penzance.
Philippa plecase cu fiul ei la mare, iar servitoarea primise [i
ea liber o s`pt`mân`.
Dup` aceast` conversa]ie telefonic` Verona se sim]i cam
dezn`d`jduit` pentru c` lucrurile \i erau potrivnice [i era sortit`
s` stea \n Londra. Cum putea evita vizita la galeria lui Stephen?
{i dac` se \ntâlnea cu fo[tii colegi, cum le putea explica absen]a
de la un asemenea eveniment?
|n ziua expozi]iei, vremea se schimb` brusc, soarele \ncepu
s` str`luceasc` vesel, ceea ce o f`cu pe Verona s` se decid` \n
favoarea lui Stephen.
Dar nu-i putea cere mamei s-o \nso]easc`, fiind cam
suspicioas` [i mai ales [tiind c` nu-i pl`cea Stephen.
Primi o scrisoare de la Forbes, care o bucur`. Forbes a[tepta
o nou` mutare \n martie \n Egipt.

„Fayid se nume[te locul. Este \n zona Canalului de Suez, o


s`-]i scriu mai mult despre asta data viitoare. Exist` o colonie
mare \n mijlocul de[ertului, unde ofi]erii locuiesc cu so]iile.
88 DENISE ROBINS

Camerele de zi [i sufrageriile sunt comune. Am vorbit cu un tip


care a venit de acolo [i mi-a spus c` de[i nu este chiar raiul pe
p`mânt, nici foarte r`u nu este acel loc. El [i-a dus so]ia la un
hotel din Ismailia, care este la opt kilometri. A[ putea face [i eu
acela[i lucru dac` nu te vei acomoda la Fayid. Nu are rost s`-mi
fac planuri pân` ce mutarea nu devine oficial`, dar sunt sigur c`
la Pa[te vom fi \mpreun`.“

Dup` aceea urma un paragraf scurt \n care \[i repeta


sentimentele fa]` de ea [i asta fu de– ajuns s-o fac` s` spere.
Orice i se p`rea mai bine decât s` fie singur` la Londra.

|i r`spunse imediat entuziasmat`:

„Nu conteaz` cât de lipsit de confort este locul acela... dac`


m` po]i aduce acolo imediat ce ajungi \n Egipt, f`-o, dragul
meu, abia a[tept.“

Puse scrisoarea la po[t` pe drumul spre strada Bond.


Totul fusese incert pân` acum, dar iat` c` speran]a \nflorise.
|n aceast` stare ajunse la galeriile Van Orga, unde avea loc
vernisajul expozi]iei lui Stephen.
Imediat ce intr`, Forbes [i vestea lui \i pierir` din minte.
Studie catalogul [i imediat se l`s` absorbit` de calitatea
exponatelor. I se p`rea minunat s` vad`, \n sfâr[it, acele
tablouri ale lui Stephen expuse, multe dintre ele bine
cunoscute ei. Fiecare dintre acestea \i amintir` de el, de ocazia
\n care fuseser` pictate. Venise mult` lume la acest vernisaj.
Verona \l recunoscu pe unul dintre cei mai importan]i critici de
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 89

art` ai momentului. Mai veniser` doamne foarte bine


\mbr`cate, cu bijuterii [i parfumuri scumpe, dar [i studen]i de
la arte. To]i erau entuziasma]i de portretele lui Stephen. Unii
estimau chiar c` unul din tablourile lui se va afla anul viitor la
Royal Academy.
Cunoscu]ii o \ntrebar` [i pe ea ce mai picteaz`, ce-i face
so]ul, dac` l-a mai v`zut pe Stephen.
Le r`spunse cu amabilitate tuturor, a[a cum \i era
caracteristic, dar \n tot acest timp scruta cu ochii mul]imea s`-l
vad` pe Stephen. Era \ngrijorat` c` acesta nu ap`rea.
Unul din criticii pe care i-l prezentase Stephen, veni spre ea:
– Ce face]i, domni[oar` Lang? A]i fost modelul care a
inspirat unul din studii, dup` cum am observat.
Ro[ind, Verona \l corect`:
– |ntre timp, m-am c`s`torit; acum m` numesc Jefferton.
Acesta o felicit` [i-[i continu` discu]iile cu ceilal]i. Verona \l
auzi spunând cuiva:
– Acest Stephen Best este cel mai interesant pictor al tinerei
genera]ii.
Verona l`s` ochii \n jos pentru a nu se vedea c` privirea \i era
\mp`ienjenit`. Cât a[tepta s`-l vad` pe Stephen! Dar de ce nu-[i
f`cuse apari]ia?
|ntr-un târziu, se decise s` plece.
Când se \ndrept` spre ie[ire \l v`zu \n sfâr[it pe Stephen, \n
compania unui b`rbat scund, solid, ro[u la fa]`: Van Orga.
Verona r`mase blocat`; trecuser` dou` luni de când nu-l mai
v`zuse pe Stephen, timp \n care ea devenise alt om, [i ducea o
alt` via]`. Pe moment, Stephen i se p`ru un str`in. Abia \l
recunoscu pe acel tân`r bine \mbr`cat \ntr-un costum gri bine
90 DENISE ROBINS

croit, bine b`rbierit cu p`l`rie de fetru. Era atât de diferit de


vechiul, s`r`c`ciosul Stephen! {i nici nu mai p`rea tras la fa]`.
|n clipa aceea o v`zu [i el. Privi pierit tân`ra aceea frumoas`,
elegant`, cu blan` de vulpe argintie, cu c`ciul` la fel de
elegant` pe capul acela dr`g`la[ pe care-l cuno[tea atât de
bine, pe care-l pictase \n diferite ipostaze. Pe care-l iubise.
Inima \ncepu s`-i bat`. Se scuz` fa]` de Van Orga [i veni spre ea.
– Ce mult m` bucur c-a]i venit la expozi]ia mea, doamn`
Jefferton!
Verona \i observ` chipul, plec`ciunea pe care i-o f`cuse
ne[tiind dac` Stephen chiar se bucura c-o vedea sau \[i b`tea joc.
– Trebuia s` vin, Stephen.
– N-am crezut c-o vei face. Margaret mi-a spus c` nu mi-ai
adus tu pânzele pentru c` nu vrei s` m` mai vezi.
– Nu este adev`rat.
– Oricum, zise el \]i mul]umesc c` mi-ai \mprumuttat cele dou`
tablouri. Van Orga consider` c` portretul t`u este cel mai valoros.
I-am spus c` so]ul t`u ]i-a recomandat s`-l urci \n pod. Redevenise
vechiul Stephen, cel care [tia s` loveasc` \n punctul vulnerabil.
Verona \[i mu[c` buzele.
– Nu este chiar a[a, numai c` el a plecat imediat [i n-am avut
timp s`-l fix`m undeva.
Stephen \ncepu s` râd`.
– Draga mea, nu \ncerca s`-mi cru]i sentimentele. Chiar tu
mi-ai spus c` nu i-a pl`cut. Nu-i nimic, o s` i-l vând lui Van Orga
[i-o s`-mi cump`r o ma[in` cu banii \ncasa]i.
Verona nu mai zise nimic. El o examin` din cap pân` \n picioare.
– Ce-ar zice maiora[ul t`u dac` m-ar vedea ast`zi aici, Verona?
Verona se sim]i ofensat`.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 91

– Da, ar`]i schimbat. Dar n-am venit aici s` te aud


insultându-mi so]ul, Stephen.
– Vino s` ne plimb`m prin expozi]ie, vreau s` fiu v`zut la
bra] cu cel mai frumos model al meu. Vino s` te prezint lui Van
Orga. Te-a admirat de când a v`zut portretul care nu-i place
domnului maior.
Verona ridic` din umeri, se sim]se \ntotdeauna dezarmat` \n
prezen]a lui Stephen. Era evident c` nu se schimbase; era
acela[i b`rbat dificil care avea puterea de a o ridica la stele
pentru ca mai apoi s-o \ngroape pân` la umeri \n p`mânt.
Ar fi vrut s` fug` de el, dar Stephen o ]inea strâns de bra].
Palid`, \ncapabil` de a i se opune, \i asculta vorbele care nu
erau pu]ine, mare parte jignitoare. Apoi se mai potoli, [i \ncepu
s`-i vorbeasc` despre vânzarea tablourilor sale, despre
\ncuraj`rile lui Van Orga, ale altor critici importan]i. Iar o
doamn`, o frumuse]e din \nalta societate, voia s`-i pozeze.
– Cred c` vrea s-o fac s` arate ca pe tine, Verona, iubito, i se
confes` el. Dar cred c-o voi dezam`gi pentru c` te tine te-am
pictat cu sentiment.
Van Orga ap`ru ca din senin al`turi de ei; era un domn
foarte politicos care-i s`rut` mâna [i-i spuse c` era mult mai
frumoas` ca \n tablou. Ap`rur` fo[ti colegi de la [coala de arte
[i i se adresar` de parc` lucrurile nu s-ar fi schimbat de loc, iar
ea ar fi fost tot prietena lui Stephen. Dintr-o dat`, Verona se
sim]i foarte fericit`, ochii \ncepur` s`-i str`luceasc`.
R`maser` câteva clipe singuri, iar Stephen o trase \ntr-un
col] mai retras.
– A fost minunat, Verona, ca pe vremuri. Mi-ai lipsit mult.
Ea nu \ndr`zni s`-l priveasc`.
92 DENISE ROBINS

– {i mie mi-a lipsit prietenia ta, Stephen. I-am m`rturit


adev`rul despre rela]ia noastr` lui Forbes.
Stephen ridic` din sprâncene.
– Mare prostie!
– Nu, ar fi fost o mare gre[eal` s` m` m`rit cu el f`r` s` [tie!
– {i dup` ce-a aflat, tot s-a c`s`torit cu tine?
– Da.
– {i tu?
– O, Stephen, ce rost are s` mai discut`m acum? {tii cum a
fost. {tii c` m-ai \ndep`rtat, iar Forbes \ncepuse s`-mi fie drag,
a[a c` am considerat corect s` m` m`rit cu el.
Stephen scoase o ]igar` din pachet, cu ochi tri[ti, evident
afectat de vorbele ei.
– N-ar fi trebuit s` se \ntâmple asta, am fost un prost c` te-am
l`sat s` pleci. Pe atunci, credeam c` vor trece ani buni pân` s`
ajung s` am succes [i uite c` au trecut doar dou` luni. De ce
oare nu m-ai a[teptat?
– Nu ai dreptul s`-mi faci astfel de repro[uri! izbucni ea. Ai
spus c` nu vrei s` te c`s`tore[ti.
Cu aceea[i durere \n priviri, el \[i aprinse ]igara.
– Iar tu ]i-ai salvat virtutea, te-ai m`ritat, a[a c` ar trebui s`
fii fericit`.
Se f`cu t`cere. Verona nu se sim]ise niciodat` atât de r`u.
– E[ti fericit`, Verona? insist` el.
– Da, Forbes este un so] foarte bun.
– Z`u? Stai s` vedem! A]i fost \mpreun` vreo zece zile dup`
care te-a l`sat singur`, nu? {i \]i convine s` tr`i]i astfel,
desp`r]i]i?
Ea \i evit` privirea.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 93

– Nu, dar curând va fi mutat \n Egipt, unde \l voi \nso]i.


– Egipt! Tu, Verona, \n de[ert! Verona pe malul Nilului!
Sun` exotic!
– Nu este chiar a[a. Vom sta]iona \ntr-o tab`r` unde nu va fi
nimic exotic, dar mie o s`-mi plac`. Abia a[tept s` plec.
– Oare a[a este? \ntreb` Stephen cu blânde]e.
Verona \i \nfrunt` privirea, de[i sim]ea c` genunchii
\ncepuser` s`-i tremure. |n clipa aceea nu [tia dac`-l iubea sau
\l ura, [tia doar c` amintirea lui Forbes, ca [i inelul de c`s`torie,
nu erau ni[te amulete atât de puternice \mpotriva pericolului
care-i amenin]a sufletul.
– Cred c-ar fi mai bine s` plec, zise ea.
Stephen f`cu un pas spre ea.
– Dac` a[a dore[ti...
Verona \[i puse po[eta sub bra] sim]ind dintr-o dat` c`-i este
frig. Toat` bucuria [i str`lucirea \i pierir` de pe fa]`.
{tia acum c` nici c`s`toria cu Forbes, nici faptul c` pleca \n
curând la mare dep`rtare nu puteau distruge iubirea pentru
Stephen. Ea [tia asta [i o [tia [i el. Dar el nu f`cu nici o \ncercare
de a o re]ine. {i el suferea \n felul lui. Realizase c` fusese un
mare prost, c` l`sase iubirea s` se piard`. Pusese altele \naintea
iubirii pentru ea.
Nu putea spune nimic, nu putea face nimic, pentru c` acum
Verona apar]inea altui b`rbat. {tia doar c` \i era foarte greu s`
\ndure via]a f`r` ea, la gândul c` Forbes Jefferton era acum
st`pânul iubitei sale Verona.
Sperase c` va veni la vernisajul lui, dar la ce bun? |ntre ei se
ridicase o barier` insurmontabil`.
94 DENISE ROBINS

– |]i mul]umesc c-ai venit, Verona, [i iart`-m` c` te-am mai


sup`rat \nc` o dat`. Am fost ca \ntotdeauna egoist. R`mas-bun,
Verona, fii fericit`.
Ea schi]` un zâmbet care fu mai mult o grimas`.
– La revedere, Stephen. Te felicit pentru reu[it`. |]i doresc
s` mergi din succes \n succes.
– |]i mul]umesc, Verona, r`spunse el gândindu-se c` nu mai
avea nici o importan]` acum dac` ajungea cel mai mare pictor
al lumii, atâta timp cât Verona nu mai era al`turi de el.
Verona p`r`si galeria, iar el sim]i un gust teribil de amar
v`zând-o cum pleac`.
Van Orga veni spre el.
-Stephen, tocmai am discutat cu Vincent Collins. Cred c`
mâine toat` presa te va elogia. Vino s` te prezint unui prieten,
un olandez care vrea s` faci portretul fiicei sale. Cred c` po]i
s`-i ceri o sum` serioas` de acum, fiind un artist consacrat. Este
o fat` foarte frumoas`, Stephen. Vrei s` ne vedem la mas`?
– Ea a plecat, zise Stephen scurt.
– Se mai \ntorce? \ntreb` Van Orga.
Stephen privea pierdut portretul Veronei, \n fa]a c`ruia se
adunaser` mai mul]i admiratori.
– Nu, Verona nu se mai \ntoarce.
Capitolul 6

Era cea de a dou`zeci [i patra aniversare a Veronei; Forbes


organizase o petrecere la clubul ofi]erilor din Fayid, de care
beneficiau familiile ofi]erilor sta]iona]i \n zona canalului de
Suez.
|n ultimii doi ani, Forbes fusese deta[at \n aceast` zon`.
Sc`pase destul de repede de acea numire din Grecia. Imediat ce
primise numirea cea nou` f`cuse rost de un apartament la
Ismailia [i o adusese acolo neoficial, \n a[teptarea unui spa]iu la
Fayid.
Timp de un an, Verona ocupase acel apartament, \ntr-o zon`
plin` de verdea]` pe malul Canalului de Suez [i nu fusese chiar
nefericit` acolo. Totul era nou [i interesant pentru ea.
Dup` câteva luni, lui Forbes i se repartizase un apartament
cu dou` camere din cele opt existente, chiar \n tab`ra de la
Fayid.
Verona se afla \n dormitor luptând cu p`rul care i se uscase
foarte tare din cauza climei, \ncercând s`-l aranjeze cumva. De
96 DENISE ROBINS

acum se obi[nuise cu Egiptul. La \nceput, c`ldura excesiv` \i


luase toat` vitalitatea, suferise de dizenterie, fiind chiar
internat` \n spital dou` s`pt`mâni, iar când ie[ise Forbes o
dusese \n Cipru, unde clima fiind mai blând`, \[i revenise.
Se obi[nuise cu Egiptul, cu praful care se depunea peste tot
cu o repeziciune fanfastic`, [i cu mu[tele de care nu putea
sc`pa pentru c` se rupsese plasa de la geam, pe care Forbes nu
avea de gând s-o repare. Erau nevoi]i ca din cauza c`ldurii s`
doarm` [i noaptea cu geamurile deschise, dar asta producea
foarte pu]in curent.
|ncepuse s` urasc` vântul care se stârnea din senin din zona
lacului din apropiere, ura de[ertul, aceast` tab`r` \n care nu se
putea vedea nimic interesant \n afar` de echipamente militare,
blocuri de piatr`, sârm` ghimpat`, camioane, solda]i [i
nevestele lor, toat` lumea \mbr`cat` \n kaki.
Erau [i so]ii c`rora le pl`cea acest loc; era mereu soare,
aveau totul la dispozi]ie, nu mai erau nevoite s` g`teasc`.
Numai generalii aveau case [i servitori sudanezi. Restul
gradelor tr`iau \n aceste apartamente [i mâncau la popot`.
Verona era distrus`, tânjea dup` acel apartament din
Ismailia, unde putea s`-i fac` singur` menajul. Dar pentru
Forbes fusese prea obositor s` fac` zilnic drumul pân` la tab`r`
[i \napoi. De fapt lui \i pl`cea s` tr`iasc` al Al Fayid. Era militar
[i obi[nuit cu via]a de campanie.
Verona nu comentase mutarea \n tab`r`, dar ura acest loc.
Nu mai suporta sufrageria cu pere]ii vopsi]i verde [i mobilierul
de campanie; dou` paturi, o mas` [i patru scaune. Tr`ia ca \ntr-o
barac`, nu avea unde s` se ascund`.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 97

Pentru a ajunge la baia comun` trebuia s` traverseze o zon`


cu nisip, [i chiar s-o \mpart` cu familia unui alt maior aflat [i el
cu so]ia.
|n aceast` sear`, poate [i pentru c` era ziua ei de na[tere,
Verona sim]ea tot mai mult dorul de cas`. |ncerc` s`-[i
aminteasc` alte anivers`ri [i felul \n care le petrecuse, dar apoi
renun]`. Reu[ise s` se preg`teasc` pentru petrecere \mbr`cat`
\n rochia alb` lung`, care-i pl`cea mult lui Forbes. |[i pusese
chiar [i o floare \n p`r. Era preg`tit` pentru petrecere, de[i se
sim]ea foarte sl`bit` [i transpira]ia \i curgea pe frunte.
Indiferent cât de des \[i [tergea fruntea, aceasta era mereu
umed`.
Verona era foarte slab`. Alte so]ii \ncepuser` s` se \ngra[e
dup` venirea \n acest loc, pe când ea...
Aveau [i terenuri de sport, bazine de \not, dar ei \i lipseau
copacii din Anglia cu coroanele lor bogate, se sim]ea deprimat`
de \ntinderile nesfâr[ite de nisip.
Se putea bucura ca artist` doar de apusuri, când lacul din
preajm` str`lucea ciudat, p`rea chiar violet \n lumina de apus.
Iar noaptea, când era lun` plin`, peisajul c`p`ta o tent`
anume. Nop]ile Egiptului aveau o frumuse]e aparte greu de
redat \n cuvinte. Toate acestea erau frumoase când se afla \n
compania altor persoane dar când r`mânea singur` era foarte
nefericit`, iar Egiptul era pentru ea cea mai neprietenoas` ]ar`.
Nici m`car nu-[i scosese pensulele [i vopselele din bagaje.
Iar \n aceast` sear`, gândurile \i zburau tot mai des spre
Stephen. Cât trecuse din ziua vernisajului când se v`zuser`
ultima oar`? Doi ani sau dou` sute? Nu mai aflase nimic despre
98 DENISE ROBINS

el din acea zi. Evelyn Turner \i mai scria câte ceva. |i spunea c`
Stephen \ntreab` adesea de ea, vrând s` [tie unde se mai afl`.
El devenise un artist cunoscut, locuia acum \ntr-un
apartament superb, unde-[i avea [i atelierul, pe strada Tite, avea
menajer`, d`dea uneori petreceri, dar \n general era acela[i
b`rbat. Uneori lucra \n atelier \n aceea[i pereche veche de
pantaloni de catifea reiat` de pe vremea Veronei.
|n afar` de scrisorile Evelynei, Verona mai aflase despre el
din ziare, unde \ntrunea aprecierile unanime ale criticilor.
Stephen Best era un nume consacrat.
O dat`, pe ultima pagin` a unui ziar pe care-l citea Forbes
Verona g`si fotografia unui tablou expus de Stephen la
Academie. Forbes nu-l observase sau poate o f`cuse dar nu
comentase.
Dar Verona t`ie fotografia [i continu` s-o priveasc` zile la
rând. I se p`rea ciudat c` de mult fusese al`turi de acest b`rbat
ajuns celebru acum. Cu toate acestea, nu era surprins`.
Ea [tia mai bine ca oricine c` Stephen era un mare artist.
Numai c` nici unul nu crezuse c` succesul lui va ap`rea atât de
curând.
Exista vreo femeie \n via]a lui? Asta era \ntrebarea dureroas`
pe care [i-o punea deseori. Dar Evelyn n-o informa niciodat` \n
acest sens, iar ea nu putea s` \ntrebe.
Iar \n aceast` sear` \[i aminti de el \n mod special, pentru
c` petrecuse [i cu el o aniversare special`. Dar acea Verona
care \mplinise dou`zeci de ani pe atunci, care mâncase
crenvur[ti [i b`use bere cu to]i prietenii \n atelierul lui
Stephen, era moart`.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 99

Devenise o nevast` tipic` de militar. A[a voise Forbes, iar ea


\l \nso]ise \n str`in`tate cu un singur gând \n minte: s` uite
trecutul, s` fie o so]ie bun` [i credincioas` pentru Forbes.
|[i lu` [i o slujb`. Se al`tur` trupelor SAFA [i-[i petrecu
dimine]ile sub comanda unei so]ii de colonel, Katherine
Bourne. Era o doamn` cu p`rul grizonant devotat` so]ului [i
armatei, dar care-i \n]elegea pe cei care nu aveau chemare \n
acest sens.
Forbes fu foarte \ncântat s` observe c` so]ia sa era agreat` de
nevasta unui superior. {i chiar remarc` acest lucru, ca un merit
al ei.
Curând, Verona \ncepu s` se gândeasc` la ideea de a avea un
copil. Dar Forbes era reticent [i nu voia s` mai adauge [i
aceast` sarcin` pe umerii ei pe lâng` cea de a sta cu el \n Egipt.
Degeaba argumentase ea c` zeci de so]ii n`scuser` copii chiar [i
\n aceste condi]ii, el nu era de convins. Erau prea tineri, spunea
el, [i puteau a[tepta pân` se \ntorceau \n Anglia.
Dar ea continua s` se gândeasc` la copil ca la singura
solu]ie pentru problemele ei. Ceva care s`-i umple golul din
suflet.
|n aceast` sear` se sim]ea foarte nesigur`, ne\mplinit` [i nu
era nicidecum \n form` pentru petrecere. Dar trebuia s` se
adapteze situa]iei pentru c` Forbes insistase s`-i organizeze
aceast` petrecere. El o dusese cu o zi \nainte la Port Said unde
\i cump`rase o sticl` mare de Channel [i ni[te cercei de aur
foarte frumo[i, pe care-i purta \n aceast` sear`.
Auzi vocea so]ului ei ca [i alte voci, iar el se scuz` cuiva c`
intrase primul. Verona \ncerc` s` aib` un aer normal.
100 DENISE ROBINS

– Am sosit, draga mea, putem \ncepe cheful.


Forbes \[i [terse fa]a [i gâtul cu un [erve]el. Se cam \ngr`[ase
dup` doi ani de c`s`torie [i de Egipt, dar nu-i st`tea r`u.
Mai veniser` trei persoane cu el. Pe dou`, Verona le
cuno[tea; Bunny Kintell, un b`rbat \nalt bronzat c`ruia p`rul
\ncepuse s` i se r`reasc` pe la tâmple, cel mai bun prieten al lui
Forbes. Doamna Kintell se numea Brownie. Era o femeie mic` de
statur`, cu ochii foarte mari de[i nu avea alte tr`s`turi deosebite.
Era \ns` plin` de via]`, tuns` paj, cu o voce de copil, care nu se
potrivea vârstei ei; era cu zece ani mai mare ca Verona.
Mai era un b`rbat pe care nu-l cuno[tea; un b`rbat \mbr`cat
\n uniform` kaki, un colonel medic, dup` cum i-l prezent`
Brownie.
– Sper c` nu te deranjeaz` c` mai avem un invitat, draga
mea, zise Forbes. Stephen, mai precis colonelul Caulder
tocmai a fost repartizat la unitatea noastr` venind de la Londra.
Este un medic minunat. Ea este so]ia mea, Verona, s`rb`torim
ziua ei de na[tere.
Colonelul \i \ntinse mâna.
Pe moment Verona sim]i c` va le[ina, auzind numele
colonelului. Stephen! De fapt, fu mai afectat` de asem`narea
dintre el [i Stephen.... al ei. Colonelul era \ns` mai \n vârst`, se
apropia de cincizeci de ani. Oricum, asem`narea dintre
Stephen [i acest colonel era uluitoare.
Era ultimul lucru care-i trebuia acum Veronei pentru a-i
zdruncina [i pu]ina \ncredere de sine. F`cu un efort s`-[i revin`,
pentru c` nu trebuia s` se fac` de râs \n fa]a acestor oameni.
Deodat` \l auzi spunându-i:
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 101

– Sta]i pu]in jos, doamn` Jefferton, nu-mi place cum ar`ta]i.


Verona sim]i c` totul \ncepe s` se \nvârt` cu ea. Se trezi
a[ezat`, iar apoi sim]i bra]ul lui Forbes \n jurul umerilor ei. Auzi
vocile celor din jur:
– Drag`, ce s-a \ntâmplat cu tine?
– Repede, aduce]i ni[te brandy!
– Este din cauza c`ldurii, nu se simte nici m`car briza...
Când \[i reveni sim]i gustul de alcool, \l v`zu pe Forbes
\ngenuncheat \n fa]a ei, iar Brownie \i freca tâmplele cu ap` de
colonie. |[i pierduse cuno[tin]a, iar acum \[i revenea \ncetul cu
\ncetul. Stephen Caulder \i lua pulsul.
– Te sim]i bine acum?
Colonelul \i zâmbea peste ramele ochelarilor. |ncet,
culoarea \i reveni \n obraji [i inima re\ncepu s`-i bat` normal.
Nu se putea uita la str`inul pe care-l adusese familia Kintell. O,
Dumnezeule, de ce trebuia s-o priveasc` peste ramele
ochelarilor, a[a cum obi[nuia [i Stephen?
Numele [i asem`narea erau o adev`rat` problem` pentru ea.
|ncerc` s` se ridice.
– |mi pare r`u, Forbes, cred c-a fost din cauza c`ldurii. Am
mai sim]it c` le[in când m-am \mbr`cat. Acum m` simt bine, v`
rog s` be]i, s` v` sim]i]i bine, apoi s` mergem la club.
– Ce bine am f`cut c` l-am adus pe doctor! exclam`
Brownie, a fost la momentul oportun.
To]i \ncepur` s` râd`. Ea se duse \n dormitor pentru a-[i
pudra nasul. Ce-o fi crezut doctorul despre ea?
Stephen Caulder se sim]ea atras \ntr-un mod ciudat de
tân`ra so]ie a lui Forbes. Oare de ce le[inase? El avea reputa]ia
102 DENISE ROBINS

unui foarte bun ginecolog, dar [i psiholog. Ceva anume \l f`cea


s` cread` c` le[inul fusese cauzat de ceva din trecutul tinerei
doamne Jefferton. Era una dintre cele mai frumoase femei pe
care le v`zuse vreodat`.
Colonelului \i pl`ceau femeile, de[i nu fusese niciodat`
c`s`torit. Singura dragoste din via]a lui fusese o femeie pe care
o cunoscuse \n India, pe nume Laura. Aceast` Laura era
c`s`torit` cu o brut`. Integritatea profesional` \l oprea pe
Stephen s`-i declare dragostea pentru c` el o tratase.
Suferiser` amândoi teribil din cauza desp`r]irii, iar la câteva
luni dup` ce el plecase din India, ea murise \ntr-o epidemie.
Dar nu murise \nainte de a-i transmite printr-o asistent` c`-l
iubise mult.
Trecu mult` vreme pân` ce o alt` femeie s`-i capteze aten]ia,
ca aceast` tân`r` so]ie a lui Forbes Jefferton.

Mai târziu, \n acea sear`, Caulder avu ocazia s` stea singur


de vorb` cu Verona. Cinaser` la clubul ofi]erilor din Fayid, aflat
pe malul lacului, \ntr-un cadru minunat, unde dansaser` pe
teras` sub lumina lunii, veghea]i de stele. Forbes comandase un
meniu special [i [ampanie.
La \nceput, când dansase cu Verona, aceasta \ncercase s`
par` vesel`; dar era dureros de slab`, iar veselia ei se vedea c`
este for]at`. B`use cam mult` [ampanie.
– Ce-ai zice s` abandon`m dansul [i s` ne plimb`m pe malul
lacului ca s` ne mai r`corim un pic? propuse el.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 103

– Da, ar fi mult mai bine, zise Verona.


Acolo, departe de zgomot [i aglomera]ie, Verona realiz` c` era
foarte obosit` [i c` avusese nevoie de acest moment de respiro.
Stephen \[i aprinse un trabuc. Verona sim]i mirosul [i-l aprecie:
– Miroase foarte bine. |mi aminte[te de tata \nainte de
r`zboi. Un trabuc era bucuria lui dup` fiecare cin`, dar acum
nu-[i mai poate permite acest lucru. A[ vrea s`-i pot trimite
trabucuri de aici, mi se pare o crim` ca noi s` avem totul aici,
iar ei acas` s` aib` totul ra]ionalizat.
– Nu-]i prea place aici, observ` Stephen.
– Ur`sc acest loc, recunoscu Verona.
Femeia cu care vorbea colonelul Caulder era foarte tân`r`,
frumoas`, dar [i foarte trist`.
– A[ vrea s`-mi spui Stephen, s` l`s`m formalismul
deoparte. Sau nu-]i place numele meu?
Ea ro[i.
– Cum po]i p`trunde atât de repede \n inima [i mintea unei
femei, doctore?
– Am studiat psihologia, draga mea, bolile femeilor, atât
fizice cât [i psihice. Am observat c` atunci când m-a prezentat
Brownie aproape ai le[inat. Ai vrea s`-mi vorbe[ti despre tine?
– O, cât` perspicacitate!Te rog, nu m` face s` vorbesc, nu
trebuie, trebuie s` fiu vesel` pentru c` este petrecerea mea.
Lui i se p`ru ceva atât de patetic.
– }i-am studiat mâinile toat` seara, sunt visul oric`rui
sculptor, draga mea. E[ti o tân`r` foarte frumoas`, dar locul t`u
nu este aici, nu e[ti genul de femeie care s` fie fericit` ca so]ie
de militar.
104 DENISE ROBINS

– Semeni foarte mult cu un b`rbat care se numea tot


Stephen, se confes` ea, de asta am le[inat când te-am v`zut. Nu-]i
pot spune Stephen tocmai de aceea.
– Te rog s` nu plângi de ziua ta Verona, nu vreau s` fiu eu
motivul. Cred c` so]ul t`u m-ar \mpu[ca pentru asta!
Ea \ncepu s` râd`.
-M` bucur c` m-ai adus aici s` st`m de vorb`, eram la
cap`tul puterilor. Acest Bunny Kintell este un idiot care face
glume proaste [i m` obose[te. Colin Chard este bun prieten cu
Forbes, dar nu [tie s` poarte o conversa]ie nici s` danseze.
– Nici eu, se confes` Stephen.
– N-am observat.
– Probabil c` ai b`ut cam mult, draga mea. Mie nu-mi place
s` dansez a[a c` m` mul]umesc s` joc bridge la petreceri. Dar
spune-mi de ce nu te bucuri de aceast` petrecere? Pentru c`-]i
amintesc de cel`lalt Stephen?
– Poate c` da, zise Verona l`sând ochii \n jos.
– De ce nu-mi vorbe[ti mai mult despre tine, Verona? Tot
ce-mi vei spune r`mâne secretul nostru. Uite, consider`-te
pacienta mea \n seara asta. S` zicem c` e[ti bolnav` [i cred c` [i
e[ti; nu vreau s` spun c` sunt probleme cu corpul t`u de[i ar
trebui s` te \ngra[i pu]in, dar mintea [i inima \]i sunt bolnave.
Asta pentru c` ai \nchis emo]iile, ideile [i tr`irile \n
subcon[tient. La vârsta ta! Dumnezeule, e[ti o copil`! Scoate
toate aceste gânduri [i emo]ii la suprafa]`, asta \]i va face bine.
Ai \ncredere \n mine?
– Da, simt c` ]i-a[ putea spune totul. Sunt con[tient` c`
mintea \mi este bolnav`, nu numai inima. Uneori starea asta de
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 105

r`u este mai puternic` decât mine. Am \ncercat atât de mult,


mai precis, am luptat din greu ace[ti doi ani, de când sunt cu
Forbes...
– De ce ai luptat, Verona? De ce e[ti nefericit`?
– Forbes este foarte bun cu mine. }in mult la el, \l respect.
Dar tot mai cred c-am gre[it m`ritându-m` cu el.
– {i de ce ai f`cut-o?
De ce se m`ritase cu Forbes? Verona \nchise ochii [i cl`tin`
din cap. De câte ori nu-[i pusese aceast` \ntrebare!
|ncepu s`-i vorbeasc` despre dragostea ei pentru Stephen
Best, tot ce \mp`rt`[iser` \n numele artei la \nceput, mai apoi
\n al dragostei. Cum prietenia lor devenise pasiune, dar
Stephen pusese pictura \naintea ei. Obosind s` tot a[tepte, \[i
orientase gândurile spre Forbes Jefferton care-i oferea totul.
– Am avut \ndoieli chiar \n seara dinaintea nun]ii, dar el
m-a asigurat c` totul va fi bine, am sim]it c`-l voi distruge dac`-l
voi p`r`si. De ce s` sfâr[easc` toat` lumea cu inima frânt`?
– P`cat c` pictorul t`u nu te-a apreciat a[a cum trebuia.
Cunosc acest gen de b`rbat cu geniu. Este un pericol pentru
orice femeie s` se \ndr`gosteasc` de un astfel de b`rbat.
Numele lui Gauguin \mi vine chiar acum \n minte. Acest
Stephen te-a r`nit mult.
– Dar [i el a sim]it la fel!
– Nu m` \ndoiesc, dar putea s` se \nsoare cu tine!
– L-a[ fi a[teptat oricât. {tiu asta acum.
– Poate ai fi avut ani mul]i de a[teptat. Stephen a avut noroc,
dup` cum spui. Eu nu te \nvinuiesc c` te-ai m`ritat cu Forbes,
pentru c`-]i doreai un c`min [i o familie. Nu trebuie s`-]i faci
106 DENISE ROBINS

prea multe probleme din cauza lui Forbes, nici s` tr`ie[ti cu


gândul c` n-ai procedat corect cu el. Forbes este un b`rbat
matur, care [tie s`-[i poarte singur de grij`.
– Dac` n-ar fi fost atât de bun cu mine, a[ fi avut o scuz` s`
m` \ntorc la Stephen. Oricum, mi-a[ dori foarte mult s` m` pot
duce acas`, s`-l v`d pe Stephen...
Stephen Caulder o privi lung.
– Cred c` ai fi foarte nefericit` dac` ai face asta. Desigur,
pictorul t`u te-ar sf`tui s` divor]ezi, s` te m`ri]i cu el, dar sunt
sigur c` vei fi foarte afectat` [i Forbes ar fi un nefericit. N-ai vrea
asta, nu?
– Ai dreptate, zise ea, n-ar fi drept s` fac asta, voi continua
s` \ncerc s`-l fac fericit pe Forbes.
Verona p`rea un copil atât de nefericit, \ncât colonelul
Caulder sim]i nevoia s-o prind` \n bra]e, atât de mult sem`na
Verona \n aceste clipe cu fosta lui iubit`, Laura!
– Draga mea, vreau s`-]i dau un sfat care s` te ajute pu]in \n
viitor. Nu te mai gândi atât la pictorul t`u imaginându-]i c` ]i-ar
fi oferit o via]` mai bun` decât cea cu Forbes. Este o gre[eal`
s`-]i imaginezi c` po]i sc`pa de o eroare comi]ând alta. Ai fi de
o mie de ori mai nefericit` dac` te-ai \ntoarce la pictorul t`u
l`sându-l pe Forbes. Forbes este un b`rbat de treab`, te
divinizeaz`, te r`sfa]`, nu cred c` ai putea suporta cu u[urin]`
acum nep`sarea acelui Stephen! Uite ce vom face; vom mai
vorbi din când \n când despre asta. |ntre timp apuc`-te de
pictur`, comport`-te ca o femeie normal`. Lucrurile se
agraveaz` dac` nu au aer [i lumin`. Scoate totul la suprafa]`
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 107

pân` când vei vedea c` vei putea vorbi deschis [i f`r` emo]ii
despre pictorul t`u. Nu mai tânji dup` trecut, \nfrunt`
greut`]ile prezentului decât s` le evi]i.
– Nu-mi pot permite s` fiu foarte deschis` cu Forbes, n-a[
putea s`-i spun ce ]i-am spus ]ie \n seara asta, nu-i pot declara
c` uneori m` simt foarte nefericit`.
– Când sim]i nevoia s` discut`m caut`-m`, voi fi mereu la
dispozi]ia ta, mica mea prieten`.
– |]i mul]umesc din inim`, colonele Caulder! E[ti un om
minunat!
– Draga mea copil`, nu te entuziasma prea mult \n ceea ce
m` prive[te, [i eu sunt tot un fel de Forbes, numai c` am ni[te
ani \n plus. |mi place meseria mea, golful, trabucul... sunt
materialist, dar meseria m-a ajutat s` aflu multe despre sufletele
oamenilor. {i eu am avut un frate care obi[nuia s` picteze, mai
am [i acum dou` din tablourile lui pe care le port peste tot cu
mine. O s` ]i le ar`t, s` le prive[ti cu un ochi critic.
– Abia a[tept! exclam` Verona.
– Te-a[ ruga s` nu-mi mai spui Stephen, ci Doc. A[a mi se
spunea \n India.
– Mul]umesc, Doc, a[a voi face [i-]i voi fi mereu
recunosc`toare.
Colonelul o ajut` s` se ridice.
– Chiar dac` sunt foarte b`trân fa]` de so]ul t`u, cred c`
dac` nu te duc acum \napoi la petrecere acesta va ap`rea cu
pistolul [i va ie[i vreun scandal, tân`r` doamn`. Uite, nici
n-am venit bine la Al Fayid [i am [i ruinat reputa]ia unei tinere
femei!
108 DENISE ROBINS

Verona \ncepu s` râd`, iar Doc o prinse de bra] spunându-i:


– A[ vrea acum s` te v`d dansând cu so]ul t`u, care este un
b`rbat atât de chipe[, [i d` uit`rii regretele. Consider`-m`
confesorul t`u de acum.
– Te consider prietenul meu, zise Verona simplu, apoi
ad`ug`: o, uneori semeni atât de mult cu Stephen! Este chiar
absurd!
– A[a e[ti [i tu, o mic` absurd`, atât de frumoas` \ncât poate
fura min]ile oricui. De fapt, e[ti un pericol [i te voi duce imediat
la so]ul t`u.
Colonelul o conduse \napoi la petrecere [i Verona sim]i c`
dintr-o dat` parc` toate necazurile [i grijile i se [terser` din
minte [i sim]i c` poate s` râd` din nou. Amintirea lui Stephen
d`inuia desigur, dar parc` n-o mai afecta atât.
Se duse direct la Forbes.
– Vreau s` dansezi cu mine! \i spuse ea râzând.
– Unde ai fost, draga mea? Te-am v`zut plecând cu
colonelul.
– Am stat de vorb` o vreme, lâng` lac.
Forbes era fericit s-o vad` mai bine dispus`. |n timp ce
dansar`, Verona \i spuse:
– Dragul meu, mul]umesc pentru aceast` petrecere
minunat`!
Forbes fu surprins de vorbele ei [i privind-o, realiz` c`
niciodat` nu fusese atât de frumoas`. O strânse fericit la piept.
– M` bucur c` ]i-a pl`cut, iubita mea. A fost o petrecere
minunat`, \ntr-adev`r. Caulder este un om minunat, nu?
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 109

– Da, zise Verona.


Când petrecerea se termin` [i se \ntoarser` \n apartamentul
lor, Verona era \nc` sub impresia acelei conversa]ii cu Doc,
oarecum fericit` de solu]ia sugerat` de el. Forbes era plin de
afec]iune ca de obicei, [i \n acest cadru, o idee nou`, salvatoare
se contur` \n mintea ei. Era \n pat deja, iar Forbes, ca de obicei,
\[i fuma ultima ]igar` discutând cu ea.
Era ora dou` noaptea, el pornise ventilatorul din tavan c`ci
temperatura devenise suportabil`.
Verona purta doar o c`ma[` de noapte foarte sub]ire, de
[ifon, iar p`rul ei, minunatul ei p`r castaniu, era risipit pe
pern`. Forbes observ` o lumin` ciudat` \n ochii ei, dar nu putu
s` remarce decât c` avea o nevast` foarte frumoas`.
Verona \l prinse dup` gât cu bra]ele.
– Forbes iubitule, cred c` am a[teptat prea mult. Vreau un
copil. Nu crezi c-ar fi minunat? Oricum, anul viitor plec`m
acas`. Eu a[ putea pleca mai devreme s` nasc \n Anglia [i
gânde[te-te c` la \ntoarcere te-ar a[tepta o mic` f`ptur`, copilul
nostru. O, Forbes, n-ar fi grozav?
El fu pu]in surprins, dar atât.
Verona era deosebit de tandr`, plin` de dorin]`, nu mai era
loc pentru Stephen \n gândurile ei \n acel moment. Ascultase
sfaturile lui Doc [i \ncerca s`-l fac` fericit pe Forbes,
considerând c` un copil ar fi o leg`tur` puternic` \ntre ei, care
ar alunga pentru totdeauna din mintea ei amintirea lui
Stephen Best.
Capitolul 7

|n ajunul Cr`ciunului, \n acel an, maiorului Jefferton [i so]iei


acestuia li se ar`t` foarte mult` aten]ie. Mai ales lui, care se v`zu
\n situa]ia de a petrece Cr`ciunul singur. Verona fusese dus` cu o
ambulan]` la spitalul din Al Fayid \n acea diminea]`; era foarte bol-
nav`. Cu dou` luni \n urm`, mai fusese \n acel spital unde fusese
operat` de urgen]` [i-[i pierduse orice speran]` de a mai deveni
vreodat` mam`. Fusese chiar foarte aproape de a-[i pierde via]a.
Forbes se purtase extraordinar. |ncercase s` arate c` nu-i
p`sa c` pierduse copilul [i c` nu va mai putea avea altul o
vreme, dar ea sim]ea c` este afectat. Ajunsese s` fie [i el
entuziasmat de ideea c` ar fi putut avea un copil [i chiar
\ncepuser` s` preg`teasc` lucru[oarele acestuia.
Verona ie[ise din spital \ntr-o stare foarte proast`.
Forbes primise o permisie pentru a-[i duce so]ia undeva,
\ntr-o zon` cu mult` verdea]`, pentru a o ajuta s`-[i revin`.
Plecaser` la Luxor, de unde cu toat` frumuse]ea acelor locuri,
Verona se \ntoarse [i mai deprimat`.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 111

Nici m`car sfaturile lui Doc n-o mai ajutau acum [i nici nu se
mai putea resemna, a[a cum f`cuse \nainte. Doc \i spusese lui
Forbes s` nu-[i fac` probleme, c` era normal s` se \ntâmple
astfel dup` pierderea copilului.
|n felul s`u simplu de a fi, Forbes spera c` festivit`]ile de
Cr`ciun o vor ajuta s`-[i revin`. Primiser` foarte multe invita]ii
la petreceri la Ismailia [i Moascar. {i acum...
Urm` cel de al treilea atac de dezinterie [i cel mai greu
pentru ea.
Forbes nu merse la nici o petrecere de Cr`ciun. So]ia sa era
pe lista bonavilor \n stare critic`. Cu toate tratamentele aplicate,
medicii se temeau c` Verona nu va supravie]ui. Forbes se temea
c-o va pierde. Telegrafie p`rin]ilor ei [i primi r`spunsul mamei
Veronei care \l anun]a c` venea s`-[i \ngrijeasc` fiica.
|n acele zile grele, Doc Caulder fu sprijinul lui Forbes [i-l
vizit` foarte des, lucru pe care-l f`cea doar când pleca de la
c`p`tâiul Veronei. |n ziua de Cr`ciun, când avea febr` foarte
mare [i delira, Verona \l chem` pe Stephen.
Forbes se afla [i el \n salon. |[i aminti ce-i spusese Verona
\nainte de c`s`torie despre rela]ia ei cu acel pictor [i r`mase
uluit c` nu [i-l scosese din minte nici dup` trei ani.
Nu mai scoase o vorb` [i r`mase lâng` patul ei, cu umerii
c`zu]i, urm`rind chipul acela de nerecunoscut pe care se
instalase masca mor]ii. Buzele ei nu mai aveau culoare, ochii
du[i \n fundul capului din cauza febrei, iar ea [optea ne\ncetat:
– Stephen...
Privirile lui Forbes [i ale lui Doc se \ntâlnir`. Doc nu suport`
durerea pe care o citi atunci \n ochii so]ului Veronei. I se p`ru
c` este bine s` ia asupra lui totul, s` \ncerce s`-l cru]e pe bietul
112 DENISE ROBINS

om. Era mai bine ca Verona s` moar` f`r` ca acesta s` fie


convins c` \n tot timpul cât fusese c`s`torit` cu el tânjise dup`
cel`lalt.
– Sunt aici Verona, draga mea, murmur` Doc, luând palma
Veronei \n mâinile sale. Nu-]i face probleme, te vei \ns`n`to[i.
Apoi \i zâmbi lui Forbes:
– Dragul meu, s` nu te mire c` m` strig` pe mine [i nu pe
tine, dar are impresia c` eu i-am salvat via]a.
Forbes \l privi uluit.
– Pe tine te strig`?
– Da, doar m` numesc Stephen!
Forbes ro[i. Apoi r`sufl` u[urat, de[i nu complet eliberat de
emo]ii [i \ndoieli.
Doc Caulder trase aer \n piept, disperat de situa]ia la care
asista. Verona era totul pentru Forbes, dar \l chema ne\ncetat
pe cel`lalt.
Curând, Forbes p`r`si spitalul, iar Caulder plec` [i el
l`sând-o pe Verona \n grija asistentei. Nu se vedea nici o
schimbare. Verona era foarte bolnav` [i de[i foarte tân`r`, nu
mai avea putere s` lupte, sau poate nici nu mai voia. Biata
Verona, se gândi Caulder. Dac` ar fi putut da na[tere unui
copil, poate via]a ei s-ar fi schimbat \n bine, ca toate femeile de
pe aici. Iar chiar dac` [i-ar reveni, ar fi aproape o invalid` câteva
luni, dac` nu pentru totdeauna. Era teribil de slab`, aproape
str`vezie. Dac` va supravie]ui, se gândi Caulder, Forbes va
trebui s-o trimit` acas`, \n ]ar`; el [tia cât ura Verona Al Fayidul.
|ntotdeauna va asocia aceast` localitate cu imposibilitatea de a
da na[tere copilului dorit, sau cu acele atacuri puternice de
dezinterie.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 113

Forbes era un so] bun, dar n-o putea \n]elege; era tentat s`
ia totul a[a cum i se spunea [i nu punea la \ndoial` dragostea
Veronei. Nici nu comentase prea mult auzind-o pe so]ia sa
care-[i chema fostul iubit pe nume.
Numai Caulder [tia ce se \ntâmpla cu Verona, ce gândea ea,
cât suferea, cât era de deprimat`.
|ntr-o zi, Verona primi o scrisoare care o f`cu s` sufere [i mai
mult. Era de la fosta prieten`, Margaret Shaw, care o informa c`
se logodise cu un student la medicin`. Aceasta voise ca Verona
s` afle c` era \n sfâr[it foarte fericit`. |i mai scria c` de[i nu-l mai
v`zuse de câteva s`pt`mâni pe Stephen Best, acesta avea un
succes teribil, iar numele lui era mereu legat de cel al
frumoaselor vremii ale c`ror portrete le picta.
Din nefericire, scrisoarea acestei Margaret \[i atinse scopul.
Venise la câteva zile dup` ce Verona p`r`sise spitalul, iar ve[tile
despre Stephen erau exact ceea ce nu trebuia s` afle. |i spuse
lui Stephen Caulder despre aceast` scrisoare.
– M-a afectat teribil... este normal ca femeile s` fie atrase de
Stephen; este un b`rbat foarte interesant [i de succes...
– La naiba cu acest Stephen! exclam` Doc.
Cum avea s` se termine aceast` dragoste, pentru biata
Verona? Probabil prin moartea ei; Verona ar`ta teribil de
r`u...
Colonelul Caulder o \ndr`gise mult pe Verona [i nu [i-o
putea scoate din minte. Oare [i aceast` tân`r` nefericit` era
destinat` a se al`tura iubitei lui Laura \n lumea umbrelor?
Forbes b`u cam mult de Cr`ciun [i se \mb`t`, lucru care nu
i se mai \ntâmplase, dar prietenii \l \n]eleseser`. Bobby [i
114 DENISE ROBINS

Brownie Kintell \i luaser` ap`rarea [i-l scuzaser` \n fa]a tuturor.


Ve[tile proaste despre starea Veronei impresionaser` pe toat`
lumea, de fapt.
|n prima zi de Cr`ciun, Forbes st`tea la patul Veronei, care
era doar pe jum`tate con[tient` [i-l privea cu ochii ei mari. |n
cele din urm`, el nu mai rezist` s-o vad` suferind [i plec`.
Stephen Caulder r`mase.
Nu mai fusese atât de tulburat de la moartea acelei femei,
Laura, care-i fusese foarte drag`.
Tenul Veronei c`p`tase o culoare p`mântie, ochii \i erau
du[i \n fundul capului, pulsul abia i se mai sim]ea.
Deodat`, deschise ochii, iar Caulder se aplec` spre ea s`
aud` dac` spunea ceva.
– Stephen.... murmur` ea.
Caulder r`sufl` u[urat c` Forbes plecase, o ridic` \n bra]e,
a[a cum f`cuse cu ani \n urm` cu singura femeie pe care o
iubise.
– Da, draga mea, sunt aici. M` auzi, Verona? Sunt eu,
Stephen...
Ea \l privi f`r` a-l recunoa[te [i reu[i s` articuleze câteva
vorbe:
– Stephen... vreau s`...
– Sunt aici, iubito. |ncearc` s` te lini[te[ti.
– O, Stephen, mi-am dorit atât de mult s` te mai v`d o
dat`....
Caulder nu mai [tiu ce s`-i r`spund`. Se rug` ca nimeni s`
nu intre \n acea \nc`pere s` n-o aud` adresându-i-se. Dar
vorbele lui avur` un efect nesperat asupra Veronei. Observ` c`
i se colorar` obrajii, ba chiar \ncerc` s`-i zâmbeasc`.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 115

– O, iubitul meu, Stephen... stai aici cu mine...


– Voi sta, promise el. Acum, \ncearc` s` dormi, Verona, iar
eu te voi veghea.
Verona mai reu[i doar s` \nchid` ochii ,dar el observ` c`
pulsul \i era mai puternic. Biata copil`, se gândi el, fericit c` pe
moment izbutise s-o fac` s` doarm` fericit`, crezând c` Stephen
era cel care-i vorbise.
Se deschise u[a [i intr` asistenta de noapte, care-i verific`
Veronei pulsul. Deodat`, \l privi mirat` dar [i fericit` pe
colonelul Caulder, spunându-i:
– Se simte mai bine, domnule colonel... este un miracol...
Forbes, care reveni la scurt timp, \ncepu s` spere c` so]ia lui
va tr`i.
Curând, toat` tab`ra afl` c` micu]a doamn` Jefferton va tr`i.
Katherine Bourner, o femeie cu credin]` \n Dumnezeu se
rugase tot timpul pentru via]a Veronei [i iat` c` acesta \i
ascultase ruga, iar Verona ie[ise din starea critic`.
Doar colonelul Caulder [tia adev`rul [i se felicita c` reu[ise
s` g`seasc` solu]ia salvatoare pentru sufletul Veronei care se
aflase la grani]a dintre via]` [i moarte.
Dup` alte zece zile, Verona putea mânca normal. Ar`ta \nc`
foarte r`u, ca o n`luc`, dar putea vorbi normal.
– Mi-ai salvat via]a, Doc, nu? {tiu ce ai f`cut...
El \i zâmbi.
– Nu conteaz` cine te-a salvat, tân`r` doamn`. Important
este s` te \ns`n`to[e[ti.
– Dar a[ vrea s` [tiu... insist` Verona.
– Ce s` [tii, micu]` doamn`?
– Ce ai f`cut, ce mi-ai spus \ncât m-ai ajutat s` nu mor?
116 DENISE ROBINS

Doc \[i scoase ochelarii datorit` c`rora ea \l asem`na mereu


cu Stephen al ei. |l urm`ri cum le [terge lentilele apoi [i-i a[az`
din nou pe nas. Verona observ` c` \n timpul \n care fusese \ntre
via]` [i moarte Doc \mb`trânise mult, avea foarte multe fire albe
\n p`r. |i era atât de devotat`, de recunosc`toare pentru c`ldura
[i \n]elegerea lui!
Via]a fusese foarte grea pentru Verona, dup` ce pierduse
sarcina. Realizase c` nu poate face nimic bun \n lumea aceasta
\n care tr`ia cu Forbes; nu era locul ei aici. Dar dragul ei Forbes
fusese atât de atent cu ea, de \n]eleg`tor! Cu toate acestea, doar
Doc o cuno[tea cu adev`rat. |ntinse din nou mâna spre el.
– Am crezut c-a venit Stephen aici [i c`-mi vorbe[te, [tii Doc?
Cred c` asta m-a salvat. Dar acum [tiu c` n-a fost el ci tu, Doc.
Doc p`ru dintr-o dat` \ncurcat [i \ncepu s` tu[easc`
stânjenit.
– A, da, cred c` m-ai confundat cu el, draga mea.
– Mul]umesc, Doc, \ntotdeauna ai fost un om minunat cu
mine, \]i mul]umesc pentru tot.
– N-am f`cut mare lucru, draga mea.
– Am crezut c` a venit Stephen, oft` ea. |n bra]ele tale, Doc,
am adormit, cât` r`bdare ai avut cu mine!
– {i Forbes s`racul a stat tot timpul aici! Te iube[te foarte
mult. Te-a [i auzit chemându-l pe acel Stephen.
– O, Dumnezeule! rosti Verona.
– A fost o situa]ie foarte jenant`, dar i-am spus c` pe mine
m` chemi de fapt, pentru c` ai impresia c`-]i pot salva via]a. A
luat explica]ia mea drept bun`.
– Trebuie s` fi fost un moment extrem de jenant pentru
tine, Doc! Trebuie s`-]i mul]umesc pentru atâtea!
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 117

– Nu trebuie s`-mi mul]ume[ti, a[ vrea doar s` [tiu c` sunte]i


ferici]i.
Verona \l privi cu ochii ei mari [i tri[ti.
– Chiar nu-]i po]i g`si lini[tea al`turi de Forbes, draga mea?
Este un om atât de bun..
– O, Doc! \l \ntrerupse ea. {tiu toate astea! Se poart` foarte
frumos cu mine [i am sperat c` dac`-i voi face un copil lucrurile
se vor aranja. Dar [tii cum s-a terminat totul... nu cred c` voi
mai avea vreodat` copii...
– Vei avea, Verona, numai c` trebuie s`-]i dore[ti s`-i ai. Te
vei \ns`n`to[i [i lucrurile se vor schimba \n bine. Nu v`d de ce
n-ai mai \ncerca s` ai un copil.
Ea scutur` din cap.
– Nu cred c` voi putea.
– Nu \n starea \n care e[ti, dar sunt sigur c` vei reu[i.
– Nu m` refer la starea mea de acum, ci la faptul c` nu mai
pot tr`i cu Forbes. Nu pot. |l iubesc ca pe un frate mai mare, m`
\ngroze[te ideea de a-i fi \n continuare so]ie. O, Doc ce m` voi
face?
Stephen Caulder era [i el \ncurcat; nu [tia r`spunsul la
aceast` \ntrebare. Era ciudat c` aceasta tân`r` din fa]a lui se
m`ritase cu un b`rbat care o acceptase necondi]ionat, iar
timpul nu crease nici un fel de leg`tur` \ntre ei.
Verona nu mai aflase nimic de Stephen Best de vreo trei ani,
dar \l iubea mai mult ca oricând.
Doc \[i stinse ]igara [i o privi cu mil`.
– Chiar c` nu [tiu ce ar trebui s` spun, draga mea. Totul
este foarte trist, nu v`d nici un viitor rela]iei voastre. Dar dac`
118 DENISE ROBINS

tot nu vei putea fi niciodat` cu b`rbatul iubit, de ce nu \ncerci


s` te \mpaci cu ideea c` vei fi mereu so]ia lui Forbes?
Ochii ei erau din nou plini de lacrimi.
– {tii c` am \ncercat asta de multe ori.
– {tiu, draga mea. M` gândesc c` acum trebuie s` faci totul
pentru a te \ns`n`to[i, s` tr`ie[ti clipa, cum se spune, nu te mai
chinui cu amintirile.
Seara, Forbes veni dup` serviciu s` se asigure c` so]ia lui se
sim]ea mai bine. Era \ntr-o dispozi]ie foarte bun` [i-i spuse c`
avusese o discu]ie cu generalul s`u, care-i promisese c` peste
câteva luni va fi avansat la gradul de locotenent colonel.
Verona privi lung figura lui plin` de bucurie, [tiind ce mult
\nseamn` cariera pentru el.
– Draga mea, imagineaz`-]i c` vom putea pleca la Londra, o
vreme! Apoi, dup` cum mi s-a spus, voi primi o misiune \n
Germania, se pare.
Verona \l privi cu calm, \l felicit` pentru avansare, realizând
ce mult conta pentru el. Apoi privi \n jur; salonul \n care se afla
era plin de flori aduse de so]ul ei, de prietenii lor, care fuseser`
foarte buni cu ea. Ascultându-[i so]ul vorbind, Verona observ`
c` vremea de afar` era ceva mai bun` \n aceast` perioad` a
anului, numai ea era complet deta[at` de totul, de parc` \n
timpul acestei boli ceva murise \n sufletul ei [i numai corpul i
se mai afla aici. Se privi \n oglinda de lâng` pat [i observ` c`
boala o \mb`trânise mult. Pân` [i p`rul ei atât de frumos \[i
pierduse str`lucirea.
Chiar [i Forbes observ` la un moment dat c` so]ia lui nu
mai ar`ta ca alt`dat`. Era apatic` [i indiferent`, la orice i s-ar
fi spus.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 119

– Draga mea, te sim]i mai bine? o \ntreb` el la un


moment dat.
– Ceva mai bine, r`spunse ea.
– Am \n]eles c` mai ai de stat aici o s`pt`mân`, apoi te
\ntorci acas`. Cred c` te-ai s`turat de spital!
Ea \ncuviin]`, gândindu-se c` acas`, cum spunea el, se va
sim]i [i mai r`u, \ncercând s` \nve]e s` tr`iasc` al`turi de el,
f`când eforturi s`-l fac` fericit. De ce oare nu m-a l`sat Doc s`
mor? se \ntreb` ea. Nu pot face pe nimeni fericit...sunt lipsit` de
speran]`!
– Cred c` abia a[tep]i s` vii acas`, s` fim din nou \mpreun`,
iubito, nu-i a[a? continu` Forbes.
Ea \l \nfrunt`.
– Nu-mi mai doresc decât s` m` \ntorc \n Anglia. Nu cred c`
mai pot sta aici câteva luni, Egiptul `sta m-a doborât. Am atâtea
amintiri \n apartamentul nostru ... dureroase... de pild`,
cro[etatul lucru[oarelor pentru copil...
– Draga mea, \n]eleg ce sim]i. Dar Doc spune c` va veni [i
ziua \n care vom avea alt copil.
– Nu, nu vom putea, Forbes, [i nici nu mai vreau s` \ncerc.
El r`mase perplex, dar \ncerc` s`-i zâmbeasc`, trebuia s-o
fac` s` se simt` bine.
– Las`-m` s` m` duc \n Anglia, Forbes, imediat ce voi putea
c`l`tori, vreau s` fiu pu]in cu mama, vreau s` plec direct de aici
din spital...
El se sim]i foarte dezam`git. Fusese foarte singur f`r` ea,
pentru c` so]ia lui fusese cam tot anul \n spital. Abia a[teptase
s-o duc` acas`, s` duc` o via]` normal`. Desigur, dac` ea voia s`
se duc` direct \n Anglia...
120 DENISE ROBINS

– Dac` a[a vrei, draga mea.. voi face totul s` te trimit cu un


vas cu condi]ii mai bune. Apoi poate vom fi \mpreun` \n
Germania.
Verona r`sufl` u[urat` c` ob]inuse consim]`mântul lui.
Deocamdat` nu se gândea la Stephen Best. Voia s` fie \napoi la
Londra, la familia ei, s` mai vad` o dat` cerul londonez mereu
\nnorat s` vad` gr`dina tatei cu margaretele pe care acesta le
iubea, toate astea \nsemnau pentru ea acas`. Voia s` fie singur`.
– {tii c-am primit o scrisoare de la mama azi diminea]`? Este
singur`. Abia te a[teapt` s` te duci s` v` ]ine]i de urât una alteia!
Verona \nchise ochii. Nu putea sta cu doamna Jefferton \n
starea \n care se afla. Aceasta era singur` pentru c` sora lui
Forbes se rec`s`torise cu un v`duv, care avea o fiic` din prima
c`s`torie. Phil se afla acum cu so]ul ei la Colombo [i p`rea
foarte fericit`.
Doamna Jefferton r`mânea o problem` pentru c` nu mai era
activ` ca alt`dat` din cauza astmului [i se sim]ea foarte singur`
f`r` fiica ei.
Verona era con[tient` c` era sarcina ei s` se duc` s` stea cu
soacra când va ajunge \n Anglia. Dar oare va sc`pa vreodat` de
aceste sarcini?
Capitolul 8

Stephen Best sim]ea c` nu va putea picta \n aceast` dup`-


amiaz` de februarie. Lumina nu era prea bun`, Londra era
acoperit` de o perdea de cea]`, cum nu mai fusese de mult. |[i
cur`]` pensulele [i le arunc` pe podea. Apoi \[i [terse mâinile
[i se \ntoarse spre femeia care se afla cu el \n atelier.
– Gata, zise el, nu mai lucrez pe lumina asta.
Ea se ridic` de pe scaun, se \ntinse ca o pisic` lene[` [i-i
zâmbi.
– Foarte bine! S` mai punem ni[te lemne pe foc [i s` nu ne
mai pese de nimic altceva decât de noi.
Stephen nu-i r`spunse. |[i scoase ochelarii [i privi pânza
f`r` ei, luând un aer dispre]uitor.
Femeia veni lâng` el, aplecându-se peste um`rul lui.
– Ast`zi nu e[ti \n toane bune, iubitule! Ce se \ntâmpl` cu
tine?
Stephen se d`du \ntr-o parte, iritat parc` de apropierea ei.
122 DENISE ROBINS

– Nu-mi place s` lucrez prost. Primul tablou pe care ]i l-am


pictat a fost mult mai bun, avea personalitate, dar ]ie nu ]i-a
pl`cut pentru c` te reda prea exact. Dar `sta, zise el ar`tând
spre pânza la care lucrase, este portretul unei femei cu zece ani
mai tân`r`. Am vrut s`-]i fac o pl`cere, dar n-am de gând s`
semnez tabloul.
– Stephen, nu \n]eleg ce ai ast`zi! Nu este deloc flatant
ce-mi spui. La naiba! Nu sunt chiar atât de b`trân`!
El se \ntoarse \[i puse din nou ochelarii [i o privi cu o
insisten]` care o f`cu s` ro[easc`.
– Nu pot \n]elege de ce voi, femeile, v` teme]i de trecerea
timpului. Iar ]ie ]i-am explicat c` [i un chip marcat de timp,
ridat, are frumuse]ea lui. Este p`cat c` v` vopsi]i p`rul [i fa]a.
Nu pute]i suporta realitatea.
Femeia \l privi furioas` de data asta [i se duse mai aproape
de [emineu.
– Cred c` e[ti con[tient c` te ur`sc \n clipele astea!
Stephen sim]ea acela[i lucru. Se ura [i pe sine pentru c` nu
avusese curajul de a-i spune cu mult timp \n urm` c` rela]ia lor
se terminase. Stephen \i datora mult acestei femei. |l prezentase
multor doamne din \nalta societate c`rora le f`cuse portretele,
de pe urma c`rora câ[tigase foarte mult.
Ar fi preferat s` picteze femei f`r` bani, dar cu figuri mai
expresive sau mai inteligente. Oricum, \[i dori s` n-o fi
cunoscut pe Julia Delymon.
Artistul Stephen Best trebuia s` admit` totu[i c` era \nc`
frumoas`. {i ar fi fost [i foarte expresiv`, dac` n-ar fi \ncercat s`
ascund` urmele timpului cu tot felul de farduri. Dar era
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 123

speriat` de b`trâne]e [i pentru a o ascunde ravagiile timpului,


folosea tot felul de creme care o \mb`trâneau, f`când-o s` arate
mai mult de patruzeci [i doi de ani.
Fusese m`ritat` de trei ori, prima oar` la nou`sprezece ani,
avea un fiu [i o fiic` [i recent devenise bunic`, lucru pe care-l
ascundea cât putea de bine.
La prima \ntâlnire, cu [ase luni \n urm`, i se p`ruse foarte
frumoas`. Era foarte slab`, desigur c` ]inea o diet` riguroas`,
pentru c` era scund`. R`m`sese cu bani de pe urma ultimilor
doi so]i, dar cu toate \ngrijirile \i ap`ruse b`rbia dubl` [i pielea
obrajilor i se cam l`sase. Cu toate acestea, avea cei mai frumo[i
ochi alba[tri, cu o expresie inocent`, de[i nu acesta era
adev`rul.
Avusese o piele frumoas` cândva, dar [i-o stricase cu prea
mult machiaj. P`rul, cândva castaniu, era vopsit strident \n ro[u,
cu bucle \n dreptul urechilor. Se \mbr`ca extravagant, de[i cu
bun– gust. O pl`cuse la \nceput pentru c` era inteligent`, avea
sim]ul umorului [i-i pl`cea s` spun` lucrurilor pe nume. |[i
f`cuse chiar de la \nceput clar` inten]ia c` voia s` se culce cu el.
Julia era o creatur` a senza]iilor.
Stephen, dezam`git [i plictisit, o privea pe aceast` Julia
gândindu-se c` de[i nu trecuse mult` vreme de când ie[ise din
studen]ie pictase jum`tate din femeile Londrei, câ[tigase bani
[i faim`, dar asta nu-l satisf`cea. Nu mai sim]ise mul]umirea pe
care o sim]ise \n apartamentul s`r`c`cios, stând pe podea,
mâncând cârna]i [i bând bere rezemat cu capul de genunchii
Veronei. {i-o amintea [i acum pe femeia care adusese fericire \n
via]a lui.
124 DENISE ROBINS

De la desp`r]irea de ea fuseser` alte dou` femei \n via]a lui,


dar aceast` Julia amenin]a s` devin` o povar` greu de suportat.
Era o femeie dificil`, pentru c` fusese foarte r`sf`]at`.
Se v`zuser` destul de mult, pentru c` la \nceput Stephen
fusese entuziasmat s-o aib` amant` pe lady Delymon. Fusese un
foc de paie care trecuse foarte repede, iar acum voia s`-i pun`
cap`t definitiv. Nu mai [tia ce s` fac` pentru a o \ndep`rta, dar
toate insolen]ele lui nu f`ceau decât s` aprind` flac`ra pasiunii
Juliei [i mai tare.
Stephen mai oft` o dat`, evitând privirea Juliei care era
\mb`rcat` \ntr-un halat de m`tase albastru. Tamisa era acoperit`
complet de cea]` acum.
Stephen se gândi c` singura solu]ie ar fi fost s` opreasc`
tot ce avea \n lucru [i s` plece \n str`in`tate o vreme cu Noel
Turner, poate. Asta l-ar fi ajutat [i s` scape de Julia. Nu se
putea spune c` Stephen era foarte bogat pentru c` asemenea
tuturor arti[tilor, câ[tiga mult dar [i cheltuia pe m`sur`. Nu
avea propriet`]i sau titluri. Julia i le-ar fi d`ruit bucuroas` pe
ale ei.
– M` iube[ti m`car un pic, Stephen? \l sâcâi Julia.
– Da, pu]in, oricum nu a[a cum ]i-ai dori, Julia.
Ea-[i mu[c` buzele.
– E[ti foarte crud cu mine, Stephen.
– Sunt foarte cinstit, asta este, iar asta presupune [i
cruzimea, inevitabil.
– {tii c` eu te ador [i a[ face orice s` fiu cu tine.
– Nu vreau s` faci nimic...
– De ce te-ai schimbat, Stephen? Parc` m` iubeai....
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 125

– Julia drag`, am mai discutat problema asta de atâtea ori,


\ncât m-am plictisit. }i-am spus c`-]i sunt recunosc`tor pentru
generozitate, dar c` nu vom avea decât o simpl` rela]ie. Nu
]i-am spus niciodat` c` te iubesc.
– Este adev`rat; nu mi-ai spus niciodat` c` m` iube[ti. Cred
c` nu iube[ti pe nimeni altcineva decât pe tine. E[ti cel mai
mare egoist...
El r`sufl` oarecum u[urat, pentru c` prefera o discu]ie \n
contradictoriu cu Julia unei scene de dragoste.
– Nu \n]eleg de ce te por]i astfel, Stephen....
Stephen ridic` din umeri, dar nu zise nimic.
– Ai pe altcineva?
– Te asigur c` nu [i nici nu va exista nimeni prea curând.
Femeile aduc prea multe probleme. Vreau s` plec \n str`in`tate
cu un amic. Nu-mi face figuri, Julia, n-a[ vrea s` ne desp`r]im
sup`ra]i. Am putea r`mâne prieteni.
– Prieteni! exclam` Julia, apoi f`cu un efort s` se controleze.
Nu era cazul s` se coboare \ntr-atât \ncât s` fac` o scen` pentru
a p`stra un b`rbat pe care, dup` cum se vedea, \l pierduse deja.
|[i aprinse o ]igar`. Ce fel de prieteni s` r`mânem, Stephen? S`
ne \ntâlnim, s` mai facem dragoste din când \n când?
– Regret c` vezi astfel lucrurile, Julia, zise Stephen.
– Dar cum te a[tep]i s` le v`d? Cred c` nu ai inim`,
Stephen...
El f`cu un gest plictisit. Ce [tia femeia asta despre inima lui?
Nu [tia nimic, nici m`car c` nu mai putea face dragoste cu o
femeie de care nu mai era \ndr`gostit.
– S` l`s`m inima mea, a[ prefera s`-mi spui c` vom r`mâne
prieteni [i c` m` vei l`sa s`-]i termin portretul.
126 DENISE ROBINS

– Ei bine, trebuia s` vin` [i aceast` clip`... dar s` aud aceste


vorbe de la b`rbatul pe care l-am iubit cel mai mult...
– Atât de r`u m-am purtat cu tine? o \ntreb` Stephen,
oprindu-se s` nu pufneasc` \n râs.
– Trebuie s` recunosc c` nu mi-ai f`cut promisiuni, a fost
foarte clar de la \nceput. Dar ai fost prea dur. Uneori când
f`ceam dragoste, am sim]it deta[are [i chiar indiferen]` din
partea ta. Cred c` \nc` o mai iube[ti pe fata aceea care s-a
m`ritat cu alt b`rbat, Verona, cum o chema?
Stephen n-o mai v`zuse de trei ani pe Verona, aflase doar de
la fra]ii Turner c` se afla undeva cu so]ul ei. Aparent, era
fericit`. De multe ori se trezea privind portretul Veronei, iar
acum realiza c` Julia avea dreptate. Verona fusese singura lui
iubire, o f`ptur` blând`, f`r` putere de decizie, care nu a[tepta
decât iubirea lui. Iar el o divinizase.
Continua s` se uite la portretul Veronei, aflat undeva \n
spatele Juliei, pe care Verona i-l \mprumutase pentru expozi]ie
[i pe care nu-l mai revendicase dup` aceea. Era portretul femeii
iubite, a[a cum numai el o v`zuse. Sau mai bine zis [i Forbes o
v`zuse ar`tând astfel.
De ce naiba pomenise Julia numele Veronei pentru a-i aduce
aminte de ea chiar acum?
– Cred c` era foarte senzual`, coment` Julia privind [i ea
portretul Veronei. Are un p`r extraordinar, seam`n` cu al meu
\n tinere]e. Ur`sc faptul c` am \mb`trânit. Cred c` ai gre[it mult
cu mine f`cându-m` con[tient` de acest lucru.
Stephen se \nduio[`, o prinse \n bra]e s`rutând-o pe cre[tet.
– Nu te prosti, Julia, ar`]i \nc` foarte bine. Mai bine ]i-ai l`sa
p`rul alb, a[a cum este, [i cu ochii t`i incredibil de alba[tri ai
ar`ta extraordinar.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 127

– Asta m-ar face con[tient` c` sunt deja bunic` [i c` ar trebui


s` iau o pereche de andrele \n mân`.
– {tii ce, Julia? Hai s` facem un ceai, apoi te voi conduce
acas`, cu cea]a asta nu vreau s` ai probleme.
Julia \l re]inu o clip`.
– Eu chiar te-am iubit, Stephen.
– Nu meritam dragostea ta, dar ne-am sim]it foarte bine
\mpreun` [i pentru asta trebuie s`-]i mul]umesc. A[ vrea s`
r`mânem prieteni, Julia drag`.
Julia se \ntoarse pentru ca el s` nu-i vad` lacrimile.
– S` l`s`m ceaiul, Stephen, \mi voi lua imediat haina [i
p`l`ria. Nu mai am dispozi]ia necesar` pentru o discu]ie \ntre
amici. Iar portretul... mi-l vei termina cândva... eu \mi voi
recupera so]ul num`rul trei din sta]iunea \n care se afl`, iar tu
vei pleca \n str`in`tate.
– Vom termina portretul la \ntoarcerea noastr`.
Julia plec` f`r` a mai a[tepta ca el s-o conduc`. Stephen
r`sufl` u[urat când auzi u[a \nchizându-se \n urma ei. Oft` [i
mai puse un lemn pe foc. Avusese o dup`-amiaz` grea. Se
\ndrept` spre telefon [i form` num`rul lui Noel.
– Vreau s` ies pu]in din Londra asta blestemat`, Noel... m`
gândeam la Andaluzia... [tiu o pensiune grozav` la
Torremolinos. Cred c` este prioada \n care au \nflorit macii [i
iri[ii. Nu-mi pot imagina ceva mai pl`cut decât un drum pe
m`g`ru[...
– Vino la mine, Stephen, dup` [ase, s` mai discut`m. Evelyn
[i so]ul ei vor veni [i ei. Apropo, zise Noel, am auzit c` s-a \ntors
Verona \n ora[.
128 DENISE ROBINS

Stephen se crisp` dintr-o dat`. Era a doua oar` c` numele


Veronei era pronun]at \n aceast` zi. Dar Verona era doar un
nume, o n`luc` din trecut....o n`luc` insistent` care nu voia s`-i
dea pace...
– Interesant. Amabilul maior [i so]ia sa s-au \ntors definitiv
sau doar \n concediu?
– N-am discutat cu ea, zise Noel dar Evie a f`cut-o. Verona a
venit singur`, este aici de dou` s`pt`mâni, dar n-a luat leg`tura
cu nimeni pentru c` este la pat. Am auzit c` este foarte bolnav`,
biata de ea. De fapt, dup` cum spunea Evie, a fost pe moarte...
– Oh! exclam` Stephen. De ce sufer`?
– Nu [tiu, poate c` Evie o s`-]i spun` mai multe. So]ul
Veronei este \nc` \n Egipt iar ea st` la p`rin]i.
Stephen l`s` receptorul \n furc`. |[i scoase ochelarii [i le
[terse lentilele cu mare grij` gândindu-se c` sim]ea c` o bomb`
ar fi explodat \n atelierul lui la plecarea Veronei. Totul era o
ruin`. Numai trecutul era \ntreg, parc` pentru a-l sfida. Verona
revenise la p`rin]i. Era singur` [i bolnav`. Amintindu-[i
s`n`tatea care i se citea pe chip, vitalitatea, \n pofida faptului c`
era foarte slab`, acum n-o putea asocia cu o boal` sever`. Voia
s-o vad`, Doamne, cum \[i dorea asta! Dar ce rost avea s-o vad`
s` simt` c` este femeia altui b`rbat?
Julia Delymon ap`ru \mbr`cat` cu pardesiu [i p`l`rie, de
parc` ar fi coborât din paginile revistei Vogue.
– Sunt gata, zise ea.
– Ar`]i extraordinar, ca de obicei, draga mea. Voi fi gata
imediat s` te conduc acas`.
Capitolul 9

– Crezi c` este bine s` ie[i pe o vreme ca asta, draga mea? \[i


\ntreb` Alice Lang fiica, \ngrijorat`.
Verona \mbr`case o rochie neagr`, pe care doamna Lang
n-o mai v`zuse pân` atunci. Fusese cump`rat` la Cairo; era din
tafta cu lân`, avea mânecile lungi [i o f`cea [i mai slab`.
Doamna Lang avusese o strângere de inim` v`zând-o atât de
pierit`. |n acela[i timp o \ngrijora [i comportamentul ei; Verona
se purta ca o str`in`. Se schimbase foarte mult; nu era atât
schimbarea fizic`, pentru c` Verona fusese \ntotdeauna
sub]iric`, ci felul ciudat \n care se purta. De când venise acas`
mâncase mai bine [i parc` se mai pusese pe picioare, chiar [i
p`rul \ncepuse s`-[i recapete luciul. Dar n-o mai v`zuser`
râzând, nici m`car zâmbind. P`rea permanent deprimat`.
Dar doctorul doamnei Lang, care o consultase pe Verona,
afirmase c` \n pofida numeroaselor boli pe care le contractase
\n Egipt, aceasta nu suferea de ceva anume [i nu vedea de ce nu
[i-ar reveni complet.
130 DENISE ROBINS

Doamna Lang nu putea decât s`-[i imagineze c` mariajul


fiicei sale nu era ce-[i dorise ea. |ncercase s-o fac` s` vorbeasc`,
dar f`r` succes. Despre Forbes, Verona sus]inea permanent c`
este un dr`gu]. Acesta \i scria regulat, iar ea \i r`spundea la toate
scrisorile. Urma s` vin` [i el peste zece zile. Forbes \i promisese
o c`l`torie \n Elve]ia, a[adar Verona ar fi trebuit s` fie
bucuroas`, se gândi doamna Lang. Dar dup` ce primise
telegrama prin care Forbes o anun]a de sosirea sa Verona p`rea
[i mai deprimat`.
Mai multe scrisori \i sosiser` de la un colonel Caulder, ceea
ce o f`cu pe doamna Lang s`-[i imagineze c` fiica sa ar putea
avea o leg`tur` cu alt b`rbat. Dar doamna Lang care avea
impresia c`-[i cunoa[te bine fiica, renun]` la acest gând imediat.
Condi]ia mental` a Veronei trebuia pus` pe seama altor factori.
Poate pe pierderea sarcinii [i a crizelor de dizenterie...
Refuzase toate invita]iile de când se \ntorsese la Londra.
F`cuse un singur efort [i se dusese \ntr-un week-end la
Camberley, s`-[i vad` soacra. La \ntoarcere nu avusese prea
multe de spus \n afar` de faptul c` mama lui Forbes nu se sim]ea
prea bine [i nu a[tepta decât \ntoarcerea lui Forbes. Armata era
pentru ea \nceputul [i sfâr[itul existen]ei. {i din ceea ce \n]elese
doamna Lang, pentru Verona armata nu constituia acela[i lucru.
O singur` dat`, când deschiseser` discu]ia despre copii,
Verona spusese:
– Nu voi mai avea nici un copil; nu-i voi putea d`rui lui
Forbes ceea ce-[i dore[te, [tiu, dar....
Doamna Lang nu mai spusese nimic; nici ea nu se sim]ea
prea bine din cauza diabetului [i a faptului c` se \ngr`[ase. Nici
m`car o servitoare nu-[i putea permite. Avea mult` munc` de
f`cut \n cas`, mai ales dup` \ntoarcerea Veronei. Oricum sosirea
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 131

ei \nsemnase o refacere financiar` pentru c` Forbes fusese


foarte generos cu so]ia sa. Dar mai apoi când doamna Lang
insistase s` angajeze m`car o buc`t`reas`, mai ales c` sosea [i
Forbes, Verona \i spuse c` nu era necesar, dar era bine pentru
mama ei.
-S-ar putea s` nu plec nic`ieri din aceast` cas`. Dar s-o
angaj`m pentru c` ai prea multe de f`cut, mam` drag`.
Doamna Lang nu f`cu nici o leg`tur` \ntre melancolia
Veronei [i Stephen Best. Din câte [tia, acesta ie[ise complet din
via]a fiicei ei.
|n seara aceasta Verona mergea s`-i \ntâlneasc` pe fra]ii
Turner. Evelyn voia s`-i prezinte Veronei pe so]ul ei [i o
invitase la vechiul apartament, unde acum locuia doar Noel.
– Doar nu vrei s` reiei prietenia cu acei oameni, nu? o
\ntrebase doamna Lang nedumerit`.
– Nu este o petrecere, mam`. Vom fi doar trei persoane.
Evie mi-a scris tot timpul cât am fost plecat`.
Ma[ina \nchiriat` pentru a o transporta la apartamentul
fra]ilor Turner, sosise.
Verona \nchise caloriferul din camera sa. Sim]ea foarte tare
frigul, \ntr-un mod foarte nepl`cut. Nu se sim]ea bine deloc, dar
nu voia s`-[i \ngrijoreze p`rin]ii. Singurul lucru care-i lipsea din
Egipt era soarele, nimic altceva. Se sim]ea ciudat de bine aici,
acas`, \n vechea ei camer` \n nuan]e de alb [i albastru, \n care
nu se schimbase nimic de la plecarea ei. Recitise toate c`r]ile
din bibliotec`. Acestea o readuseser` pe vremea când ea [i
Stephen se iubeau. Fusese fericit` aici \n casa p`rin]ilor, mult
mai mul]umit` ca \n Egipt.
Primea de la Forbes scrisori vesele chiar [i mici bârfe de la Al
Fayid [i se fericea c` sc`pase din acel loc.Nu avea s` se mai
\ntoarc` vreodat`.
132 DENISE ROBINS

Numai scrisorile adresate de dragului ei Doc spuneau


adev`rul. Acesta \i spunea:

„Pentru numele Domnului, draga mea, nu te mai gândi la


trecut! Nu te aju]i cu nimic dac` faci un pas \nainte [i te ui]i
mereu \n urm`. Forbes \]i simte lipsa, se vede asta. Prime[te-l
cum se cuvine.“
Doc

Dragul Doc, cel`lalt Stephen care-i salvase via]a! Dar pentru


ce i-o salvase? se gândea uneori. Spera ca [i p`rin]ii ei, c` odat`
ce va mai câ[tiga \n greutate va putea ie[i din aceast` stare.
Nimeni nu [tia cât tânjea dup` Stephen [i cât ar fi vrut s`-l
vad`. Adesea, privirea \i aluneca spre locul de pe perete unde
fusese tabloul lui Stephen; se gândise de multe ori s`-i scrie
s`-l roage s` i-l restituie.
Vorbise despre el cu Evelyne Turner care acum se numea
Sevanich.
Stephen câ[tiga foarte bine, picta la fel de bine, muncea la
fel de mult, avea un atelier de invidiat, dar nu mai avea timp
pentru prieteni, ca alt`dat`. Avusese multe amante, iar acum
avea una care \i solicita tot timpul.
Verona se trezi dorindu-[i s` afle cine era aceasta [i cum
ar`ta. Tocmai de aceea se ducea la fra]ii Turner de[i nu erau
[anse s`-l \ntâlneasc` acolo pe Stephen. {i dac`-l va \ntâlni? Vor
discuta ca doi str`ini.
|n ma[ina care o ducea spre casa fra]ilor Turner, Verona \[i
aminti cât` dreptate avusese Stephen c` nu va putea suporta
via]a de garnizoan`. Se sim]i cuprins` de nostalgie tot mai mult
pe când trecea prin apropierea casei lui Stephen. Sim]i dintr-o
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 133

dat` dorin]a de a s`ri din ma[in` [i a alerga la el, pe sc`rile


acelea atât de bine cunoscute, de a suna la u[`, de a intra acolo
unde el o a[teptase de sute de ori.
Dar duse mâna la frunte [i \ncerc` s`-[i adune gândurile;
trebuia s` fac` ce-i spusese Doc, s` se for]eze s` mearg` \nainte,
s` uite trecutul. Deodat` spuse cu voce tare:
– O, Stephen e[ti la fel de vinovat ca mine. Mi-ai stricat via]a,
a[a cum eu i-am stricat-o lui Forbes. Ce este de f`cut?
Ajunse la apartamentul gemenilor, care fur` ferici]i s-o vad`.
O a[ezar` degrab` lâng` foc, dup` ce o ajutaser` s`-[i scoat`
blana d`ruit` de Forbes [i \l cunoscuse pe Paul Sevanich, so]ul
Evelynei. Acesta era un b`rbat \nalt, slab, cu o claie de p`r negru,
\i s`rut` mâna [i-i spuse c` este mai frumoas` ca \n portret.
Verona, sim]indu-l prietenos, se mai relax`. Evelyn p`rea
foarte fericit` al`turi de so]ul ei. Alc`tuiau o pereche minunat`;
ea blond`, iar el foarte brunet.
Desigur, pe perete v`zu un portret al Evelynei f`cut de
Stephen.
Deodat`, Verona se \ntoarse spre Paul:
– Care dintre portretele mele le-ai v`zut?
– Pe cel din atelierul lui Stephen, \n care p`rul ]i-a acoperit
fa]a. Din privirea aruncat` de so]ia sa, el \n]elese c` f`cuse o
gaf`. Verona ro[i.
– Da, \n]eleg, zise ea, fericit` c` Stephen mai avea portretul
ei acolo, aproape de inima lui.
Deodat`, Noel \[i chem` sora \n cel`lalt cap`t al \nc`perii.
– Surioar`, am f`cut un lucru de neiertat!
– Ce-ai f`cut, Noel? \ntreb` Evelyn.
– Am uitat c` Verona este invitata noastr` [i l-am chemat pe
Stephen s` discut`m despre excursia din Spania.
Evelyn d`du ochii peste cap disperat`.
134 DENISE ROBINS

– Cum ai f`cut una ca asta? Sau nu cumva... la ce or` a spus


c` vine?
– Dup` [ase. Oricum, a plecat de acas`, nu mai am cum
s`-l opresc... va fi o situa]ie foarte ciudat`.
Evelyn \l privi uluit`.
– Niciodat` nu e[ti atent ce faci! Crezi c` Verona nu mai
tânje[te dup` el? Am citit printre rândurile scrisorilor ei din
Egipt.
– Pare foarte bolnav`, zise Noel. Pare foarte \mb`trânit`,
arat` ca o femeie de treizeci de ani.
– Are privirea unei femei chinuite, remarc` Evelyn.
Verona discuta cu so]ul Evelynei. La un moment dat, sim]i
invidie fa]` de prietena ei care-[i g`sise adev`rata fericire. Via]a
fusese mai simpl` pentru Evelyn; Paul ap`ruse \n via]a ei [i o
ceruse de nevast`. |n via]a ei existase Stephen, care refuzase s`
se \nsoare cu ea.

***

Stephen ajunse dup` vreo or`. O l`sase acas` pe Julia


Delymon la Grosvenor Square [i se \ntoarsese acas`, apoi
sim]ise nevoia s` fac` o plimbare. Când se sim]ea nelini[tit, lui
Stephen \i pl`cea s` se plimbe. Porni pe malul Tamisei, care era
complet acoperit` de cea]`. Merse pân` obosi, apoi cea]a se
ridic` [i \ncepu ploaia. Asta \l f`cuse s` se \ntoarc`. Nu suporta
ploaia. Londra i se p`ru dintr-o dat` deprimant`.
|ntr-un fel, uitase de invita]ia lui Noel Turner; numai faptul
c` tânjea dup` Spania, dup` soare, \i aduse aminte de el.
Se schimb` [i lu` un taxi pân` la Noel Turner.
Evelyn \i deschise u[a.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 135

El \i zâmbi tinerei \nalte la care ]inea foarte mult, de[i nu-i


pl`cea deloc felul \n care ar`ta. Era prea \nalt` [i mare pentru a
fi pe placul lui.
Evelyn nu-i \ntoarse zâmbetul. |l privi \ngrijorat` [i-l
conduse \n hol, [optindu-i:
– Stephen, te rog, iart`-ne, dar Noel a f`cut o gaf` teribil`. A
uitat c` te-a invitat, mai ales c` a venit [i Verona.
Stephen r`mase o clip` incapabil de spune ceva sau
reac]iona \n vreun fel. Nici un mu[chi de pe fa]` nu i se clintea.
Apoi zise:
– De ce s` m` sup`r? Chiar m` bucur s-o v`d pe doamna...
cum \l chema pe so]ul ei?
Evelyn, care-l cuno[tea bine pe Stephen [tia prea bine s`
citeasc` ce se afla dincolo de vorbele lui. Stephen [tia prea
bine numele de familie al Veronei, dar mar[` la
nedumerirea lui:
– Jefferton. Acum intr`, Stephen, [i fii politicos cu ea.
– |ntotdeauna sunt politicos, mai ales cu doamnele, Evie.
Verona se afla lâng` [emineu, cu un pahar de cocteil \n
mân`. Când intr` Stephen, ea vorbea cu mult` \nsufle]ire,
amintindu-[i o anecdot`.
Stephen nu-[i mai lu` privirea de la ea: n-o mai v`zuse de
trei ani. Era la fel de sub]ire ca o trestie, avea aceea[i gra]ie \n
priviri [i \n mi[c`ri, \n felul \n care ]inea paharul, capul pu]in
l`sat spre spate \i l`sa liber gâtul lung ca de leb`d`; p`rul \i era
la fel de frumos, \l purta \n aceea[i piept`n`tur` de alt`dat`,
l`sându-i fruntea liber`.
|n clipa aceea \l z`ri [i ea [i toat` culoarea \i pieri din obraji.
Ochii i se m`rir` nefiresc de mult, nu mai vorbi, dar nici nu avu
alt` reac]ie la vederea lui.
136 DENISE ROBINS

Se f`cu t`cere \n apartamentul lui Noel. Aceasta fu \ntrerupt`


chiar de Stephen, care \i f`cu una dintre acele plec`ciuni pe care
ea nu [tiuse niciodat` cum s` le interepreteze.
– Dumnezeule! exclam` el, este chiar doamna Jefferton!
Evelyn interveni.
– Ne-am bucurat teribil s-o revedem, zise ea. Uite b`utura ta,
Stephen. Vino mai aproape de foc, cred c` este frig afar`.
– Plou`, zise el f`r` a-[i lua ochii de la Verona.
Veni mai aproape de ea cu paharul \n mân` [i v`zu c`
Verona lui nu mai era aceea[i, p`rea mai b`trân`, iar chipul \i
era marcat de suferin]`. Observ` ridurile care i se formaser` \n
col]ul ochilor [i-[i aminti c` \i vorbiser` despre boala Veronei.
– Am \n]eles c` nu te-ai adaptat acolo \n Egipt. P`cat, sper c`
acum te sim]i mai bine.
Ea se sprijini de [emineu pentru a nu-[i pierde echilibrul.
{tiuse c`-l va \ntâlni aici, dar nu sperase c` va fi atât de repede.
Nu-[i putea reveni din [ocul de a-l vedea. Dar acum [tia prea
bine de ce fusese atât de nefericit` acolo \n Egipt, atât de
con[tient` c` nu are ce c`uta al`turi de Forbes. Era din cauz`
c`-l iubea cu disperare pe acest b`rbat din fa]a ei, \ncât ar fi
vrut s` se târasc` la picioarele lui, \n fa]a prietenilor lor s`
strige c` este fericit` c`-l vede pentru ultima oar`. Dar acum el
p`rea un str`in, a[a cum probabil [i ea \i p`rea lui. Nu se mai
v`zuser` de trei ani, nici nu aflaser` mare lucru unul despre
cel`lalt.
Oricum, peste scurt timp Stephen va disp`rea din nou din
via]a ei, iar ea se va \ntoarce la cealalt` via]` unde nu avea un
rol decis de ea.
Disperat` c` avea s`-l piard` curând, poate pentru
totdeauna, \ncerc` s`-i r`spund` pe un ton normal:
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 137

– Acum m` simt mai bine, Stephen.


El puse paharul pe marginea [emineului, scoase
port]igaretul din buzunar [i-i oferi o ]igar`. Ea scutur` din cap
\n semn de refuz.
– Cred c` a fost din cauza climei, nu?
Ea \[i umezi buzele.
– Iarna era bine, dar vara sim]eam c` m` usuc. Este foarte
cald [i mult` umiditate \n zona canalului de Suez.
– Da, umiditatea \]i poate face probleme mari.
– De fapt, dizenteria mi-a dat de furc`.
El o privi peste ramele ochelarilor, a[a cum obi[nuia s` fac`,
iar ea \[i repet` \n minte:
„Nu fii amabil cu mine, Stephen, pentru Dumnezeu! Ar fi
mai mult decât a[ putea suporta“.
-Ei, bine c` te-ai \ntors acas`, continu` el. Nu cred c` se
poate sc`pa de dizenterie \n zona aceea, de[i [tiu c` exist`
tratamente moderne.
– Le-am urmat pe toate, zise ea.
– Din cauza asta ai sl`bit a[a.
Stephen o privea cu ochi critic, iar ea \ncerca s` realizeze ce
naiba o f`cuse s` considere c` Doc sem`na cu Stephen.
Evleyn, care nu [tia ce s` mai fac` pentru a detensiona
situa]ia, umplea mereu paharele tuturor [i vorbea ne\ncetat.
Deschise chiar [i aparatul de radio.
– Cântecul p`mântului, zise Stephen f`r` a-[i lua ochii de la
ea. }i-l mai aminte[ti?
– Sigur c` mi-l amintesc, de[i pe vremea aceea ni se p`rea
prea trist.
– A[a [i era! Era, dup` cum [tii, rodul unei min]i bolnave.
Mahler a sfâr[it \ntr-un azil.
Ea se \nfior`.
138 DENISE ROBINS

– Da, \mi amintesc c` mi-ai spus.


Noel interveni \nte ei.
– Ce zici de c`l`toria asta \n Spania, Stephen?
– A, da, zise Stephen cu gândurile [i ochii numai la Verona,
da, Spania...
Cei doi b`rba]i \ncepur` s` discute dep`rtându-se pu]in de
locul \n care se afla Verona, care se sim]i dintr-o dat` foarte
sl`bit`, incapabil` s` se ]in` pe picioare. Mai lu` o \nghi]itur` de
cocteil [i se a[ez` strângând paharul \n mân`, dorindu-[i s` nu
fi venit, pentru a evita ceea ce tocmai se \ntâmplase ceea ce era
prea mult pentru ea.
Evelyn o v`zu c` arat` dintr-o dat` foarte r`u [i se apropie de ea.
– Te sim]i bine, draga mea?
– Da, dar a[ vrea s` cau]i alt post, nu am dispozi]ia necesar`
pentru acest cântec morbid.
– Voi g`si ceva mai vesel, se oferi Evelyn.
Imediat Stephen \ntrerupse discu]ia cu Noel.
– De ce l-ai oprit pe Mahler?
– Era mult prea trist, zise Evelyn.
– Dar foarte frumos.
– Veronei nu-i place.
– Ba \i place, este cântecul ei preferat, nu-i a[a, Verona?
Ea se \ntoarse s`-l priveasc` pe Stephen. Se sim]i dintr-o dat`
confuz`, ne[tiind dac` vorbele lui aveau referire la dragostea lor
din trecut.
– Foarte bine, las`-l s` continue, nu-mi mai pas`.
Dar Evelyn g`sise alt post la radio, cu muzic` de dans.
Stephen f`cu o grimas`, apoi ridic` din umeri [i se re\ntoarse la
Noel.
Verona, care observ` grimasa lui, se gândi:
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 139

„Stephen nu s-a schimbat prea mult, este la fel de intolerant,


de egoist. O, \l cunosc atât de bine, l-am iubit atât!“
Paul Sevanich veni mai aproape de ea.
– Cred c` n-ai ascultat muzic` bun` \n Egipt.
– Ba da, \nainte de repatrierea germanilor, care obi[nuiau s`
organizeze concerte destul de bune.
Stephen reveni lâng` ea.
– Vrei s` te duci \n Spania? \l \ntreb` ea.
– Da, am nevoie de p]in soare.
– Ai muncit iar`[i prea mult!
– Da, destul de mult.
– Am auzit c` ai f`cut progrese remarcabile. Am citit despre
tine \n ziare, am vrut s`-]i scriu s` te felicit, dar...
– Dar n-ai f`cut-o, \ncheie el \n locul ei. Verona... a trecut
mult timp de când ne-am plimbat ultima oar` pe podul despre
care obi[nuiam s` spunem c` este al nostru....
Ea \[i aminti ultima lor \ntâlnire care avusese loc de fapt \n
atelierul lui, când o f`cuse s` sufere foarte tare. El o privi de
aproape, cu ochii unui cunosc`tor;
– Ai acelea[i tr`s`turi fine, dar ai sl`bit mult, copila mea.
Ea \ncepu s` râd`.
– Copil`! Nu, nu mai sunt de mult o copil`!
– O doamn` m`ritat` de prea mult` vreme, atunci?
– Poate, admise ea \ncercând un zâmbet.
Cei doi r`m`seser` singuri lâng` [emineu, c`ci Noel ie[ise
din \nc`pere, iar Evelyn [i Paul c`utau alte posturi mai
interesante cu muzic` de dans.
– |mi pare r`u c` ai fost bolnav`, Verona.
– Am pierdut o sarcin`, zise ea, apoi se opri brusc, realizând
c` poate nu asta trebuia s` spun`.
140 DENISE ROBINS

– Da, se pare c` te-a urm`rit ne[ansa.


Stephen \[i \ntoarse o clip` privirea de la tân`ra aceea zvelt`
din fa]a sa cu trupul extrem de frumos pentru c` fusese orbit de
gelozie la gândul c` fusese pe punctul de a da na[tere copilului
altui b`rbat. Apoi se for]` s`-i vorbeasc` din nou:
– Ai fost dezam`git`?
– Destul.
– {i so]ul t`u, chipe[ul maior, cum o mai duce?
Ea \i r`spunse destul de \n]epat:
– Foarte bine. A fost \naintat la gradul de locotenent
colonel. Vine [i el s`pt`mâna viitoare din Egipt.
Stephen se uita acum \n flac`ra [emineului.
– Te duci cu el \n Germania?
– Cred c` da, dar nu sunt sigur`, depinde de s`n`tatea mea,
nu mi-am revenit \nc`.
Stephen privind-o realiz` c` iubita lui Verona nu era numai
bolnav`, ci [i nefericit`.
Se sim]i dintr-o dat` teribil de fericit; \ntr-un moment de
egoism, \[i dori ca ea s` nu fie niciodat` fericit` cu Forbes.
– Ai pictat ceva \n ace[ti ani? o \ntreb` el.
– Nu, am fost foarte bolnav` tot timpul; anul trecut am
cunoscut un colonel care [tia câte ceva despre art` [i m-a f`cut
s` pictez din nou, dar am renun]at. Am fost [ocat` când l-am
v`zut prima oar`; \l cheam` Stephen Caulder [i-]i seam`n`
mult.
– Vrei s` spui c` ]i-ai amintit de mine?
– N-am spus asta. Dar mai bine s` vorbim despre tine. A[
vrea s` v`d portretele f`cute de tine \n ultimul timp.
– Nu mai am nici unul \n atelier, le-am vândut. A, stai, mai
am unul foarte reu[it pe care \l po]i vedea oricând.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 141

– Al cui este?
– Al doamnei Forbes Jefferton; se nume[te Femeia abandonat`.
– O, acela...
– Da, l-am p`strat, de[i so]ului t`u nu i-a pl`cut.
– A[tept s` mi-l \napoiezi \ntr-o zi. Apoi, sim]indu-se atât de
nesigur` \n preajma lui Stephen, sim]i nevoia s` plece.
-Cred c` ar fi bine s` plec.
– Atât de repede? Te-am sup`rat cu ceva, Verona?
– Nu m` simt prea bine... Sunt foarte sl`bit` [i-mi bate inima
prea tare.
– {i inima mea bate la fel, dar nu sunt sl`bit sau bolnav. Nu
ne-am v`zut de trei ani, Verona, dar pentru mine e[ti la fel de
frumoas`.
– Nu trebuie s` spui asta, Stephen.
El se \nclin` din nou.
– |n acest caz, scuz`-m`, te rog.
– Evelyn, zise Verona trebuie s` plec. A[ putea telefona dup`
un taxi?
Gemenii [i Paul Sevanich se \ntoarser` spre ea.
– Chiar trebuie s` pleci, Verona? Este prea devreme [i afar`
toarn` cu g`leata...
– Trebuie s` plec; i-am promis mamei c` nu stau mult. M`
simt foarte obosit`...
– Refuz s` te las s` pleci a[a, zise Evelyn, prinzând-o de bra].
Vino \n camera lui Noel, te voi \nveli cu o p`tur` [i o s`-]i dau
o aspirin`.
– Evie, nu... \ncepu Verona.
Evelyn, care era o femeie foarte hot`rât`, o lu` de bra].
– |mi revin numaidecât dac` m` odihnesc câteva minute,
zise Verona. Faptul c` l-am rev`zut...
Evelyn \i lu` mâna \n palmele sale.
142 DENISE ROBINS

– Iart`-m`, drag` prieten`, n-am crezut c` vei fi atât de afectat`.


– O, Evie, a[ vrea s` mor!
Evelyn o s`rut` pe frunte.
– |mi pare r`u, draga mea, nu a[a am vrut s` se \ntâmple. S`
\nchid lumina?
Când Evelyn se \ntoarse s` ias` din \nc`pere se lovi de
Stephen.
– Cum se simte? \ntreb` el.
– Mi se pare bolnav` [i fragil`.
– N-ar fi bine s` chem`m un doctor?
– Verona nu va acepta.
– Stephen, auzir` vocea Veronei chemându-l \ncet.
– Cu ce te pot ajuta, Verona?
Evelyn scutur` din cap c`ci nu era de acord cu ce se
\ntâmpla, dar nici nu putea s` intervin`.
Stephen se a[ez` pe marginea patului \n care se afla Verona.
Ea \l privea cu ochii ei mari tri[ti. El \i v`zu lacrimile [i sim]i ca
[i ea aceea[i dragoste pe care o sim]ise \n anii cât ea lipsise.
N-ar fi trebuit s-o lase s` se m`rite cu maiorul. Nici n-ar mai fi
trebuit s` lase vreo alt` femeie \n via]a sa.
Verona \ntinse mâinile spre el.
– Stephen, o Stephen!
– Verona, iubita mea, iubita mea, repet` el. Se unir` \ntr-un
s`rut plin de disperare.
Capitolul 10

Stephen o s`rut` pân` când amândoi sim]ir` c` nu mai pot


respira. Apoi, \[i trecu mâinile prin p`rul ei de m`tase; nu le
mai p`sa de restul lumii, de ce-ar putea spune cei care se aflau
dincolo. Timpul parc` r`m`sese \n loc pentru ei. Era acum al
lor. Puteau recupera timpul pierdut discutând liber,
povestindu-[i prin ce trecuser` \n ace[ti trei ani.
– De ce te-ai m`ritat cu el, Verona? De ce nu te-ai \ntors la
mine?
– {tii prea bine de ce ,Stephen. Dar [i tu m` iubeai, sim]eam
asta...
– Sigur c` te iubeam, a[a cum te iubesc [i acum, draga mea,
timpul nu mi-a diminuat sentimentele.
Stephen \[i scoase ochelarii. P`rul \i era ciufulit de mâinile
ei. Acum nu mai p`rea obosit, p`rea chiar foarte tân`r. Obrajii
Veronei ardeau. El se gândi c` ar`ta extraordinar de frumoas`,
a[a cum era pe vremea când se iubeau. El nu realiza c` de fapt
144 DENISE ROBINS

era o fals` str`lucire. Tot trupul ei tremura, iar pulsul \i era prea
rapid. O dat` sau de dou` ori, ea trase aer adânc, de parc` s-ar
fi sufocat. Dar p`rea fericit`.
Stephen se aplec` [i o mai s`rut` o dat`.
– Cât de frumoas` e[ti, Verona, Femeia mea abandonat`.
– Am fost a ta dintotdeauna.
– Pe el l-ai iubit vreun moment?
– Am \ncercat. O, dac` ai [ti cât de mult! Cred c` am avut
impresia c`-l iubesc \n luna de miere, de[i am realizat c` am
f`cut o gre[eal` când m-a dus s` v`d Luvrul. L-am urât \n ziua
aceea.
– {i mai apoi, \n Egipt?
– A fost \ntotdeauna bun [i blând cu mine, nu l-am putut ur\.
– Slav` Domnului!
– Am crezut c` existen]a unui copil ne-ar apropia.
– Nici vorb`, iubito, n-ar fi fost nici o diferen]`. Tu mi-ai fi
apar]inut tot mie. {i dac` tot n-ai avut un copil, \l vei avea pe al
meu.
– {tiu, am [tiut c` a[a va fi.
– Nu m` pot ierta c` i te-am l`sat lui Forbes. Dar de unde s`
[tiu c` voi avea succes atât de repede?
– {i eu am fost vinovat` c` n-am avut r`bdare. Dar nu te-am
uitat nici un moment, Stephen.
– Nici eu, Verona.
– Dar au fost [i alte femei \n via]a ta.
– Dar n-au \nsemant nimic, nu m` gândeam decât la tine.
Ea oft`.
– Nu \n]eleg de ce. Sunt atât de lamentabil`, nu m` pot
decide niciodat`....
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 145

– A[a e[ti tu, draga mea, dar e[ti adorabil`. {i eu m-am


\ntrebat deseori de ce m` preferai pe mine adorabilului t`u so].
Ea se gândi cu tandre]e la Forbes [i nu f`r` regret.
– El...
Stephen o \ntrerupse.
– {i acum... ce vei face?
Stephen \[i puse ochelarii la ochi [i observ` c` din nou
culoarea pierise din obrajii Veronei.
– Ce vrei s` spui? \l \ntreb` ea.
– Este evident c` trebuie s` iei o decizie, Verona. Când m-ai
p`r`sit pe mine pentru Forbes a fost o gre[eal` dar am
considerat c` vrei s` te m`ri]i cu orice pre]. Iar acum vei repeta
gre[eala \ntorcându-te la el? Sau vii cu mine?
T`cere. Verona avea frisoane.
– O, Stephen, murmur` ea.
– Nu po]i fi la[`, Verona. C`s`toria ta este o fars`, iar via]a
mea nu este plin` f`r` tine. Trebuie s`-l p`r`se[ti pe Forbes s`
te \ntorci la mine.
Ea nu spuse nimic pe moment. Nu putea s`-[i controleze
tremurul nervos de care era cuprins`, nici durerea de inim`.
– Cred c` sunt mult prea bolnav` pentru a-mi mai pune
astfel de probleme...
Stephen \ncepu s` str`bat` \nc`perea cu pa[i mari, privind-o
ca pe ceva ne\n]eles.
Ea continua s`-l priveasc` plin` de adora]ie.
Trebuia s`-l p`r`seasc` pe bietul Forbes, cu care, de fapt, n-ar
fi trebuit s` se m`rite, [tiind c`-l iubea pe Stephen. Voise s` fie
[i ea ca toate fetele de vârsta ei, dar nu reu[ise. Iar Forbes o
iubea a[a cum [tia el s` iubeasc`, a[a cum era, lipsit de
imagina]ie. Cum ar reac]iona dac` l-ar p`r`si pentru Stephen?
146 DENISE ROBINS

|[i imagin` cum ar fi ca la sosirea lui \n Anglia s`pt`mâna


viitoare p`rin]ii ei s`-i spun` c` Verona \l p`r`sise? Va fi [ocat,
va sim]i o durere greu de suportat. Oare va fi indignat de reac]ia
ei [tiind c` fusese atât de bun, tandru [i r`bd`tor cu ea?Iar
mama [i sora lui vor fi revoltate.
Apoi se gândi la proprii p`rin]i pe care-i va r`ni profund.
Mama, \n special, \l detestase dintotdeauna pe Stephen. P`rin]ii
ei n-ar accepta niciodat` faptul c` fiica lor divor]eaz`, erau ni[te
oameni religio[i.
Inima Veronei era plin` de emo]ii contradictorii. Gândurile
i se \ntoarser` \n cele din urm` la Stephen Caulder; ce-ar sf`tui-o
\n privin]a aceasta? Ea [tia de fapt r`spunsul, n-ar trimite-o
niciodat` \n bra]ele lui Stephen Best.
{i totu[i...ce putea face cu toat` nefericirea din via]a ei?
Deodat`, Stephen se opri, arunc` ]igara [i se a[ez` din nou
pe marginea patului ei. O privi cu dragoste cu tandre]e, a[a
cum f`cea rareori.
– Iubita mea, zise el, [tiu ce se petrece \n mintea ta. M` iube[ti
[i ai vrea s` fii cu mine dar nu vrei ca so]ul t`u s` sufere, nu-i a[a?
– Ai dreptate, la asta m` gândeam.
– Eu nu pot pretinde c` m` gândesc la Forbes sau c`-mi pas`
de el. Ai fost a mea [i ai r`mas a mea. Apar]ii lumii mele [i nu a
lui. Nu vei fi fericit` niciodat` cu el.
Ea \ncuviin]`. N-ar putea fi niciodat` genul de so]ie pe care-l
voia Forbes, sau nu-l va putea ajuta s` promoveze a[a cum
f`ceau alte so]ii. Iar Forbes putea g`si u[or o alt` so]ie potrivit`.
– Dac`-l p`r`sesc pe Forbes [i vin la tine nu-]i voi fi o povar`,
Stephen? Se pare c` nu mai am prea multe zile.
El o strânse \n bra]e [i o s`rut` din nou.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 147

– Eu te iubesc, Verona. N-am iubit pe nimeni altcineva ca pe


tine. Vreau s` ne c`s`torim imediat ce Forbes \]i red` libertatea.
Vino acum cu mine, iubito, nu te mai \ntoarce la el s` te chinui
\n continuare, nu are rost s` pozezi \n martir. Te voi duce \n
str`in`tate, \n Spania. |n aceast` perioad` \n Andaluzia soarele
este foarte puternic [i te va ajuta s`-]i revii.
Verona era atât de fericit` numai la gândul c` putea pleca \n
Spania cu iubitul ei Stephen. Ce-[i putea dori mai mult?
– Soarta a vrut s` fim \mpreun` iubito, murmur` Stephen.
Ea \ncuviin]`.
– Da, cred c` a[a a fost.
– Trebuie s` recunosc: am \ncercat de multe ori s` te uit, s`
te schimb cu alt` femeie, dar mi-au revenit mereu \n minte
acele cuvinte pe care ]i le-am citit cândva din cartea lui Ernest
Dowson: „când se termin` petrecerea [i se sting luminile, apare
acea umbr`, Cynara! Noaptea \]i apar]ine!... atunci cade umbra
ta, Verona...este atât de adev`rat....\]i mai aminte[ti cum a
\nceput totul?“Am r`spândit peste tot petale de trandafir....
numai pentru a-mi alunga din minte florile de crin!
Dar tu ai venit \ntotdeauna pentru a nu-mi da pace, Verona.
Iart`-m` dac` te-am f`cut s` suferi \n acele zile \n care nu
vedeam lucrurile clar, acum le v`d foarte bine [i [tiu c` toate
drumurile duc \napoi la tine. Spune-mi c` m` vei \nso]i
oriunde, Verona.
Ea oft` adânc, apoi [opti:
– Da, Stephen, voi veni...
Stephen se afla \n pragul celei mai mari bucurii din via]a sa.
Cu emo]ie s`rut` acele buze ro[ii care i se ofereau. Sim]i trupul
ei fragil \n bra]ele sale, tremurul pleoapelor ei.
148 DENISE ROBINS

Deodat` Verona sim]i o durere cumplit` \n piept \ncât nici


nu mai putut respira. |ncerc` s`-i rosteasc` numele, dar nu se
auzi decât un geam`t:
– Stephen!
Din nou acea durere urmat` de convulsii, apoi Verona trecu
\n lumea t`cerii [i \ntunericului.
Stephen o \ntinse cu grij` pe pat. Pentru câteva clipe, nu
realiz` ce se \ntâmplase. Avusese impresia c` Verona a le[inat.
|ncepu s`-i maseze palmele.
– Verona, iubito, o s` te sim]i bine imediat. Este din cauza
sl`biciunii [i emo]iei, dar o s`-]i revii, o s` am grij` de tine
,iubito.
Ea nu r`spunse. Cu palmele ude de transpira]ie, Stephen
ridic` lampa de pe noptier` [i v`zu c` Verona lui avea ochii pe
jum`tate \nchi[i, iar buzele erau deja alb`strii. Abia atunci
realiz` ce se \ntâmplase, Verona era moart`.
Puse lampa la loc pe noptier`.
– Verona, Dumnezeule! repeta ne\ncetat.
Deodat`, se ridic` [i ie[i din \nc`pere. |n camera al`turat`
gemenii [i Paul se distrau de minune. To]i se \ntoarser` [i
v`zându-l pe Stephen [i chipul lui desfigurat f`cur` deodat` o
lini[te nefireasc`.
– Evelyn, Noel, un doctor, suna]i un doctor pentru numele
lui Dumnezeu....a murit Verona. Sau poate c` nu... nu [tiu...
chema]i un doctor....
Cei trei \l privir` lua]i prin surprindere de vorbele lui [i de
felul \n care ar`ta. Evelyn reac]ion` prima.
– Stephen, ce tot spui?
El \[i scoase ochelarii [i-[i trecu mâna peste ochi.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 149

– Du-te la ea, Evelyn, nu mai pot \ndura....


Noel \l prinse de bra] [i-l conduse spre canapea.
Stephen [tia prea bine \nainte de a veni doctorul c` Verona,
iubita lui, \i murise \n bra]e cu câteva clipe \n urm`. Trecuse \n
nefiin]` tocmai când erau foarte ferici]i. El, ca [i Forbes
Jefferton, o pierduse acum. Pentru a doua [i ultima oar` Verona
ie[ise din via]a lui.
Deodat`, auzi strig`tul Evelynei:
– O, este moart`! Cred c` a avut un atac de cord. Sunt sigur`
c-a murit. Noel... Paul... telefona]i-i doctorului. Ba nu, suna]i-o
pe doctori]a Rees, este \n cartea de telefon... repede...
Stephen n-o mai auzea. |ncepu s` bea brandy [i abia dup` ce
d`du peste cap vreo câteva pahare o auzi pe Evelyn strigând
dup` ajutor.
– Stai lini[tit, Stephen, \i spunea Noel, poate doctorul o va
resuscita... mai bine pleac`, Stephen, dac` Verona a murit este
mai bine s` nu se [tie c-ai fost aici. O s`-i previn eu pe Evie [i
Paul.
Stephen \ncuviin]`. Nu-i mai p`sa ce i se spunea.
Evelyn veni spre el, disperat`.
– Stephen, nu spune c-ai fost singur cu ea.
Deodat`, Stephen p`ru s` aud` ce i se spunea.
– Este numai vina mea, zise el. O ]ineam \n bra]e [i \i ceream
s`-l lase pe Forbes s` vin` cu mine... eu am ucis-o...
Evelyn scutur` din cap.
– Nu te prosti, Stephen....a murit de angin`....ar fi murit
oricum, la orice emo]ie mai puternic`...Nu te mai \nvinui.Dar s`
stabilim \ntre noi c-am fost doar trei persoane aici ca s` nu ias`
scandal.
150 DENISE ROBINS

Stephen \ncuviin]`. Evelyn cu lacrimile curgându-i pe obraji


\i aprinse o ]igar`. Stephen o lu` [i trase mecanic, câteva
fumuri. Voia s` se duc` \napoi la Verona, s-o scuture bine, s-o
trezeasc` [i ea s`-i zâmbeasc`, privindu-l cu ochii ei minuna]i
acum \nchi[i pe vecie.
Sosi doctorul, iar Evelyn \l duse \n camera unde se afla
Verona. Acesta confirm` decesul din cauza trombozei
coronariene, nu se mai putea face nimic decât s` fie anun]a]i
bie]ii p`rin]i.
Orele care urmar` fur` o adev`rat` tortur` pentru Stephen.
Desigur fu crezut` versiunea Evelynei c` Verona se sim]ise r`u
[i se dusese s` stea pu]in \ntins` \n camera al`turat`, de unde o
auziser` strigând [i n`v`lind o g`siser` moart`.
Paul Sevanich \l duse acas` pe Stephen.
– Nu-mi place cum ar`]i, Stephen, \i spuse el. Nu te las singur.
– Te rog, fii sigur c` nu se va \ntâmpla nimic, Paul. |]i
mul]umesc, de fapt, v` mul]umesc la to]i trei pentru ajutor, dar
acum a[ vrea s` r`mân singur.
Paul, care era un tip impresionabil [i sentimental, mai
r`mase câteva clipe al`turi de el, apoi plec`.
Stephen se \ndrept` spre fereastr` [i aprinse toate luminile
din atelier pentru a vedea portretul Veronei. Apoi deschise
ferestrele; afar` ploua toren]ial. Acum [tia prea bine de ce urâse
ploaia \ntotdeauna. Se gândi \nc` o dat` la iubita lui care z`cea
rece [i nemi[cat` \n apartamentul lui Noel. Se arunc` pe pat cu
fa]a \n mâini [i plânse ca un copil.
Capitolul 11

|n acela[i an, \n luna aprilie, colonelul Caulder se \ntoarse


\n Anglia la o conferin]` pe teme medicale.
Nu mai cuno[tea prea mult` lume la Londra. Vremea era
rece, urât`, umed` [i abia a[tepta s` se \ntoarc` \n Egipt. Le f`cu
o vizit` p`rin]ilor Veronei.
Ar fi vrut s`-l vad` [i pe Forbes, dar acesta renun]ase la
concediu [i plecase deja la noul s`u post \n Germania, desigur
dup` ce-[i informase prietenul de moartea so]iei sale provocat`
de tromboz` coronarian`.
Caulder fusese [ocat, afectat personal, mai ales c` primise cu
câteva zile \n urm` ultima scrisoare a Veronei \n care \i scria:
„Nu l-am v`zut de când m-am \ntors la Londra, [i cred c` a[a
este mai bine.“
Caulder nu putea crede c` Verona, acea fiin]` pl`pând`,
frumoas`, cu ochii ei mari [i tri[ti, murise. Moartea unei
persoane tinere este desigur mai dureroas` decât a uneia care
[i-a tr`it via]a. |n cazul Veronei situa]ia era [i mai patetic`,
pentru c` nu apucase s` fie fericit`, s`-[i \mplineasc` visurile...
152 DENISE ROBINS

Desigur c`-l comp`timea pe Forbes; bietul om era [ocat


peste m`sur`. Venise plin de bucurie la Londra, fericit c` fusese
\naintat \n grad, iar tat`l Veronei, pentru a diminua [ocul, \l
\ntâmpinase la Liverpool.
La \nceput Forbes nu crezuse vestea c` so]ia sa a murit, apoi
se r`zvr`tise \mpotriva lui Dumnezeu. Ce fel de zeitate era
acesta dac`-i distrusese bucuria [i fericirea luându-i-o pe Verona
\nainte ca aceasta s` \mplineasc` treizeci de ani? Cu toate c` era
un om religios nu-l mai \n]elese pe nemilosul Creator,
r`zvr`tindu-se \mpotriva lui.
Doctorul care constatase decesul \i spusese c` fusese un atac
violent; apoi vorbise cu gemenii Turner care nu-i spuseser`
decât c` \n seara aceea Verona fusese vesel` [i p`ruse fericit`.
Forbes \i scrise lui Caulder spunându-i c` Verona era
\nmormântat` lâng` bunicii ei, la Woking.

***

Biata Verona! Bietul Forbes! se gândi colonelul Caulder.


G`sea \n inima sa loc de compasiune pentru amândoi. Dar
astfel \ncheindu-se c`s`toria sa, Forbes nu mai avea cum s` afle
cât de nefericit` fusese Verona al`turi de el.
Caulder \[i sim]ea inima foarte grea când sosi \n Anglia,
realizând c` nu avea s-o mai vad` vreodat` pe prietena sa
Verona. Murise, ca [i Laura. Era ciudat, dar avusese de la
\nceput presentimentul c` a[a se va \ntâmpla.
Se duse s`-i viziteze pe p`rin]ii Veronei dar nu st`tu prea
mult; erau vizibil zgudui]i de moartea fiicei lor [i \n egal`
m`sur` uimi]i. |l \ntâmpinar` cu mult` c`ldur` dac` avem \n
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 153

vedere durerea lor. Auziser` multe lucruri bune despre el de la


fiica lor; nu-i spuser` mare lucru despre ceea ce sim]ise Verona
de când se \ntorsese acas`. Avuseser` impresia c` fiica lor se
simte mai bine [i c` \n Germania, al`turi de so]ul ei, \[i va
reveni complet.
– Nici nu [ti]i ce frumoas` era, domnule Caulder, zise Alice
Lang, era ca o statuie de marmur` cu p`rul ei castaniu r`sfirat
pe pern`. Am adus-o acas`, am acoperit-o de flori pentru c`-i
erau foarte dragi, [ti]i Verona era un suflet de artist`.
Da, Stephen Caulder [tia asta prea bine. {i v`zuse chiar [i
unele tablouri pe care le pictase Verona student` fiind.
Stephen Caulder p`r`si casa familiei Lang [i mai deprimat de
cum venise.
P`rin]ii Veronei \ncercaser` s`-i creeze o impresie fals`
despre fiica lor; sau poate a[a credeau ei? Nu vorbeau decât
despre fericirea ei despre felul \n care-l a[tepta pe Forbes...ce se
\ntâmplase \n realitate cu Verona? Ce emo]ie violent` accelerase
moartea ei?
|n taxi pe drumul spre hotel, \ntrez`ri o idee.
Se va duce s`-l cunoasc` pe Stephen Best. Avea curiozitatea
s` afle ce efect avusese asupra lui moartea Veronei [i dac` se
v`zuser` \nainte de sfâr[itul ei.
Pe la ora trei \ntr-o dup` amiaz` blând` de aprilie, se duse la
atelierul lui din strada Tite. Cel care-i deschise \l \ntreb`:
– Domnul Best v` a[teapt` cumva, domnule?
Caulder neg`.
– Nu este aici?
– Acum nu este dar va sosi imediat; de fapt, abia azi-
diminea]` s-a \ntors din Spania. A lipsit din ]ar` \n ultimele
dou` luni.
154 DENISE ROBINS

– |n]eleg, zise colonelul Caulder; probabil c` nu vrea s` vad`


pe nimeni.
– Nu cred c` este ocupat domnule, [i dac` sunte]i
vreun prieten cred c` abia a[teapt` s` v` vad`. Cum v`
numi]i?
– Sunt colonelul Caulder, r`spunse Doc intrând. Imediat ce
ajunse \n camera de zi, privirea \i fu atras` de un tablou aflat
deasupra [emineului din care \l privea... Verona.
Era \mbr`cat` \ntr-o rochie verde, cu p`rul l`sat \ntr-o parte,
cu umerii goi. |[i aminti ce-i spusese ea despre acesta tablou pe
care Stephen \l numise La femme abandonee. Verona \l primise
ca dar de nunt` de la Best.
Privi fascinat portretul care-l f`cu s` nici nu mai poat`
respira la un moment dat, atât de bine sem`na cu Verona pe
care o cunoscuse la Al Fayid. Dar aceea era moart`, reflect`
colonelul.
Se \ntoarse ducându-se spre fereastr` s` priveasc` Tamisa
frumoas` [i cu un aer misterios \n acea dup`-amiaz` de
aprilie.
Deodat` u[a se deschise [i-[i f`cu apari]ia un tân`r zvelt cu
p`rul castaniu \nchis, aproape negru, bronzat, \mbr`cat \ntr-un
costum de tweed gri, cu dou` tablouri sub bra]. Le l`s` jos [i
veni repede spre colonel.
– Domnule, trebuie s`-mi cer scuze pentru \ntârziere, abia
m-am \ntors din Spania.
Caulder \l privi lung pe Stephen Best.
– Sunt colonelul Caulder, zise el; numele meu v` spune
ceva?
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 155

– O, sigur, exclam` Stephen \nsufle]indu-se brusc, sunte]i


doctorul Veronei din Egipt. Mi-a spus c` v-a]i purtat
extraordinar cu ea. V` servesc cu un whisley? \l \ntreb` el, f`r`
a sta o clip` locului.
Bronzul lui Stephen nu-l \n[el` pe Caulder; de[i avea un aer
aparent s`n`tos, probabil mai suferea \nc`.
– Poate ]i se va p`rea nepotrivit c` am venit aici \n aceast`
dup`-amiaz`.
– Dimpotriv`, sunt fericit c-a]i venit. Orice prieten al Veronei
este [i prietenul meu. Am \ncercat \n ultimul timp s` nu m` mai
gândesc atât de mult la ea, a[a c` am plecat \n Spania imediat
dup` \nmormântarea ei, la care n-am participat...n-a[ fi putut...
– |n]eleg.
– Am plecat departe de aici, trebuia s-o fac. M-am dus \n
Spania cu prietenul nostru Noel Turner. Am sim]it c` nu m`
\ntorc cu pl`cere la Londra, de[i aveam mult de lucru. Caulder
\l v`zu c` prive[te intens portretul Veronei [i realiz` c` acest
b`rbat o iubise. Indiferent cum se purtase. |mi amintesc c`
Verona mi-a spus c` a [ocat-o asem`narea noastr`.
– A[a este.
– A avut noroc cu dumneata acolo, la Al Fayid. Cred c-a dus-o
foarte r`u.
– Da, era mai tot timpul bolnav` [i nu suporta via]a cazon`.
De[i uneori exagera pentru c` Forbes s-a purtat foarte bine cu ea.
– Da, mi-a spus, zise Stephen privind cum ]igara se consuma
singur`. Dar a avut privilegiul de a tr`i trei ani cu ea.
Caulder ridic` din sprâncene.
– Este adev`rat. Era o femeie foarte frumoas` [i tandr`, plin`
de sensibilitate.
Stephen Best \l privi ciudat.
156 DENISE ROBINS

– L-a f`cut fericit, nu?


– Da, \n cea mai mare parte a timpului; era foarte curajoas`
[i loial`. Cred c` uneori Forbes sim]ea c` nu-l iube[te [i-[i f`cea
probleme \n privin]a dumitale.
– |ngrijorarea lui Forbes nu m` prive[te.
– Desigur, dar trebuie s` fim cinsti]i; Forbes a fost mereu
foarte bun cu Verona, iar dumneata ar fi trebuit s` fii \n
locul lui.
Stephen se ridic` [i \ncepu s` m`soare \nc`perea nervos.
– Nu trebuie s`-mi aminte[ti ce am gre[it.
– N-am venit aici s`-]i reamintesc lucrurile dureroase, dar a[
vrea s` \n]eleg de ce nu te-ai \nsurat cu ea. Ea a \ncercat s`-mi
explice, dar....
Stephen se \ntoarse brusc spre el, cu o figur` de om
h`ituit.
– Doctore, a fost o lovitur` ciudat` a sor]ii; ; am crezut c`
nu-mi este permis s-o fac s`-[i lege via]a de mine un artist care
ar fi putut s` nu ajung` niciodat` la recunoa[tere. Nu mi-a[ fi
\nchipuit c` a[ fi putut s`-i ofer mult \ntr-un timp atât de scurt.
Iar ea l-a cunoscut pe Forbes [i \ntrucât voia s` se m`rite cu
orice pre], s-a m`ritat cu el salvându-se de mine. Ce ironie! Am
continuat s` ne iubim \n anii \n care a fost m`ritat` cu el. Am
v`zut-o când avenit acas`...
– A[adar...
– Da, am v`zut-o, a murit \n bra]ele mele...
Stephen Caulder \[i scoase pipa din gur`.
– |n noaptea \n care a murit?
– Da, nu ]i-a spus nimeni acest am`nunt? Verona a f`cut
un atac de cord pe când se afla \n vizit` la un amic al nostru.
Ne-am \ntâlnit accidental.
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 157

– {i cum ]i s-a p`rut Verona?


– Mai frumoas` ca oricând dar teribil de bolnav`. Chiar n-ai
[tiut de boala ei de inim`?
– Nu [tiu dac` era bolnav` de inim` pentru c` eu n-am fost
medicul ei, dar era foarte fragil` [i sl`bit` dup` boal`. Iar starea
ei de spirit....
– Ce vrei s` spui? \l \ntrerupse Stephen Best.
– Cred c` [tii c` tânjea dup` dumneata; a \ncercat s` lupte
\mpotriva acestei iubiri damnate, dar nu i-a f`cut fa]` \n cele din
urm`.
– Da, [tiu c` biata mea Verona n-a putut face fa]`. Dar \n
noaptea \n care ne-am reg`sit i-am cerut s`-l p`r`seasc` pe
Forbes când mi-a declarat c` m` iube[te la fel de mult.
– {i a acceptat?
– Da, de[i nu chiar de prima dat`. |nainte de a muri eram
extrem de ferici]i. Verona \ns` a murit \n bra]ele mele. Apoi... o,
acel moment! A[a c` vezi eu am ucis-o. Bucuria a fost prea
mare, nu i-a rezistat, eu am ucis-o.
Caulder se ridic` [i puse o mân` pe um`rul lui Stephen.
– |]i mul]umesc c` mi-ai spus adev`rul [i n-a[ vrea s` te
\ntristezi din nou sau s` exagerezi adev`rul. Nu dumneata ai
omorât-o pe Verona. A murit de tromoboz` coronarian`, orice
emo]ie puternic` ar fi omorât-o, a[a c` nu trebuie s` te
\nvinuie[ti.
– M` bucur s` aud c` a[a vezi lucrurile doctore. {tii Verona
m-a \nvinuit tot timpul c` am \mpins-o \n bra]ele lui Forbes, c`
ar fi trebuit s-o ]in al`turi de mine, s-o fac fericit`.
– Regretele nu te vor duce nic`ieri. Dar s` ne gândim pu]in.
Eu n-o v`d pe Verona trecând prin toat` urâ]enia unui divor],
158 DENISE ROBINS

care ar fi afectat-o teribil, \n primul rând pentru c` n-ar fi vrut


s`-l r`neasc` pe Forbes. Iar cei care au cunoscut-o pe Verona
trebuie cru]a]i de adev`r, m` refer la p`rin]ii ei.
– O, doctore, nu [tii cât \mi lipse[te Verona!
– Ba cred c` [tiu, pentru c` am ascultat [i confesiunile ei.
– M` ur`[ti doctore?
– Nu te ur`sc, \mi este doar mil` de dumneata, cred c` ai
trecut prin clipe grele; acum trebuie s` te \ntorci la pictur`
s`-]i aminte[ti c` Verona era foarte mândr` de succesele
dumitale. Verona a murit fericit` \n bra]ele dumitale, nu strica
fericirea ei cu regretele...
– Mul]umesc Doc, m-a ajutat mult...i-ai fost un foarte bun
prieten [i te voi considera [i eu prietenul meu.
– Fiule eu voi pleca din nou \n India pentru \nc` un an, dar
dup` aceea m` \ntorc definitiv la Londra, [i a[ vrea s` ne mai
vedem.
– Nimic nu mi-ar face o bucurie mai mare, zise Stephen
privindu-l cu drag.
Dup` ce Caulder plec` Stephen \ncepu s`-[i citeasc`
scrisorile sosite \n lips` [i v`zu un scris feminin care-i produse
o grimas`: Julia Delymon.
„Am auzit c` te \ntorci din Spania, dragul meu. Sun`-m` s`
termin`m portretul acela; abia a[tept s` te v`d.“

Stephen rupse scrisoarea, gândindu-se c` nu va putea


termina niciodat` portretul Juliei, n-o mai suporta. R`mase cu
privirile a]intite asupra portretului Veronei, neputând s` cread`
c` era moart`. Se sim]i dintr-o dat` foarte singur, de[i vorbele
S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 159

doctorului Caulder \l mai \mb`rb`taser`. El \i confirmase c`


Verona murise fericit`, iar el, Stephen nu fusese cel care o
omorâse, ci cel care-i d`ruise ultimele clipe de fericire.
Va \ncerca s` [i-o aminteasc` mereu a[a cum fusese \n seara
mor]ii, fericit`.
„ Via]a trebuie s` continue Verona, iubito“ murmur` el, dar
ne vom reg`si curând. Undeva...cândva...jur c` a[a va fi...
Cu aceste gânduri lu` o pensul`, puse vopsea pe ea [i
\ncepu o nou` lucrare, sim]ind inspira]ia.

Sfâr[it