Sunteți pe pagina 1din 155

CANDY MOORE

S`rutul
recompens`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
NICOLETA NEAGOE

ALCRIS
Romance
Capitolul 1

Feti]a st`tea lini[tit` pe o piatr`, nedându-[i seama c` o târâtoare


se apropia de ea. Era ro[cat` [i se \mbr`case cu un tricou [i o pereche
de pantaloni scur]i.
Se \ncord` când \[i d`du seama c` un pe[te mu[case din
momeal`. Jane avea r`suflarea t`iat` datorit` faptului c`, peste câteva
secunde, când feti]a va trage undi]a afar`, va fi \n]epat` de scorpion.
Jane Wheeler se ridic` imediat de pe banc` [i o \mpinse \ntr-o
parte. Prinse undi]a pe care aceasta o sc`pase datorit` [ocului sim]it
la nea[teptatul atac.
– |mi pare r`u, pui[or, c` a trebuit s` recurg la acest gest extrem.
O s`-]i explic mai târziu de ce am f`cut-o. Ia-]i undi]a \napoi,
momeala e tot acolo.
Efortul de a o \mpinge pe feti]` [i de a prinde totodat` undi]a
l`sase urme asupra chipului tinerei, dar g`si puterea de a zâmbi.
Fiind ea \ns`[i un pasionat pescar, Jane cuno[tea emo]ia pe care o
resim]eai când scoteai un pe[te pe uscat. Asta, \n pofida faptului c`
tr`sese o spaim` grozav` când z`rise târâtoarea care mai avea pu]in
6 CANDY MOORE

[i o ataca pe feti]`.
Constat` cu satisfac]ie c` aceasta devenise din nou st`pân` pe
sine, concentrându-se asupra scoaterii pe[telui din ap`. Victima care
se prinsese \n cârlig se zb`tea s` nu ajung` pe uscat.
Jane uit` de starea confuz` \n care se afla când v`zu pe[tele
deasupra apei. O ajut` s`-[i duc` la bun sfâr[it opera]iunea. Cele
dou` \ngenunchear` lâng` pe[te, feti]a prinzându-l cu mâna, iar Jane
str`duindu-se s`-i scoat` cârligul din gur`.
– E[ti tare norocoas`, sufle]el. Am \ncercat [i eu s` prind pe[te \n
acela[i loc, dar mare brânz` n-am f`cut.
Privirile li se \ntâlnir`.
– M` numesc Jane Wheeler [i locuiesc de cealalt` parte a râului.
– Eu sunt Sandy. Sandra Saxon. De ce m-ai \mpins? o \ntreb` ea,
curiozitatea fiind mai puternic` decât orice. Nici m`car n-am b`gat de
seam` c` e[ti prin preajm`.
– Vino s`-]i ar`t. Dar, mai \ntâi, trebuie s` pui pe[tele \n geant`
pentru c` mai are pu]in [i sare iar \n ap`. Uite, vezi cr`p`turile astea?
Un scorpion se furi[a printre ele [i era cât pe ce s` te mu[te. Din
fericire, am putut s`-l opresc la timp, ad`ug` ea, ar`tând spre
creatura prins` sub talpa bocancului ei.
– De ce nu l-ai omorât? o \ntreb` Sandy surprins`.
– P`i, [tii [i tu cum e. E atât de sub]ire [i de viteaz [i... [i...
– |n]eleg perfect ce vrei s` spui. De fapt, a[ vrea s`-i dau drumul
\napoi pe[telui \n ap`, dar ]in neap`rat s`-l vad` [i Grant, zise ea \n
cele din urm` cu mândrie. |]i mul]umesc c` mi-ai salvat via]a, Jane.
– E[ti o membr` a familiei Saxon, nu-i a[a?
M`tu[a Janet pomenise de \ntinsele livezi de portocali, ca [i de
ferma de vite care se afla dincolo de râu. Jane se plimbase de dou`
S~RUTUL RECOMPENS~ 7

ori pe aceast` parte a râului [i fusese uimit` de felul ordonat \n care


erau aranja]i copacii, ca [i de mireasma portocalilor.
– Da. Mara, mama mea, e manechin la Johannesburg, a[a \ncât eu
\mi petrec vacan]a cu Grant. Ceea ce e grozav! exclam` ea, zâmbind.
E[ti [i tu \n vacan]`?
– Nu, nu-i chiar o vacan]`. Mama mea a fost foarte bolnav` [i am
venit aici deoarece clima aceasta \i va permite s` se \ns`n`to[easc`
mai repede. Venim din Port Elizabeth. Grant Saxon e... ?
|ntrebarea r`mase nespus`, deoarece \n spatele lor se auzi un glas
de femeie.
– Domni[oar` Sandy, st`pânul a spus s` te \nso]esc peste tot, dar
nu m-ai a[teptat.
– O, Lemmy, dar te mi[ti a[a de greu! Ia uite ce-am prins!
– O, domni[oar`, exclam` tân`ra african`, cu privirea aprins`.
Mergem, acum ? Lena a g`tit, iar dumneata o s` m`nânci, da ?
– Da, Lemmy, o aprob` ea, iar \ntorcându-se cu fa]a spre Jane, o
\ntreb`: Mai vii mâine, dac` Grant m` mai las`? Cred c` o s` se \nfurie
foarte tare, dac` afl` c` am fugit de Lemmy. Ea m` are \n paz`. O s`
mai vii, Jane ?
Jane se \nc`p`]ân` s` r`mân` t`cut`, iar Sandy spuse pe un ton
rug`tor :
– {tiu ce-o s` spui. Dac` n-ai fi fost aici, m-ar fi mu[cat scorpionul
`la. F`r` a mai pune la socoteal` faptul c` am fugit de Lemmy. Promit
c` n-am s` mai fac. Te rog, Jane!
– Bine, sufle]el, zise Jane, cu un zâmbet \n col]ul gurii. Dar nu
mâine, pentru c` sunt ocupat`, ci poimâine.
– E grozav ! Dac` Grant m` mai las`, am s` fiu aici la [apte. Pa,
Jane.
8 CANDY MOORE

Când ajunse pe cel`lalt mal al râului, Sandy se \ntoarse pentru


a-i face cu mâna noii ei prietene.
Jane o lu` spre cas`, gândindu-se la precocitatea acestei feti]e care
nu trebuie s` aib` mai mult de nou` ani. Mama ei, Mara Saxon, era
manechin \n marele ora[ Johannesburg. A[a cum remarcase unchiul
Bart, mo[ia Saxon era una dintre cele mai mari [i mai prospere din
zon`, a[a \ncât nu lipsa banilor fusese cauza pentru care mama lui
Sandy plecase de acas`. Afec]iunea copilei pentru Grant Saxon era
mai mult decât evident`. Asta \n pofida faptului c` se cam strâmbase
la gândul unei mâini parentale prea influente. Jane nu era de acord
cu moda care permitea copiilor s` li se adreseze p`rin]ilor pe numele
mic, \n loc de "mam`" [i "tat`". Ea \ns`[i avea o mam` iubitoare, dar
i se refuzase prezen]a unui tat`.
Gândul \i zbur` la propria nefericire, la [ocul pe care-l resim]ise
când mama ei fusese cât pe ce s` moar` din cauza pneumoniei.
Elizabeth Wheeler \[i pierduse so]ul \n urm` cu cinci ani. Lovitura
fusese foarte dur` pentru ea, ca [i pentru Jane.
Elizabeth s-a angajat la un prosper magazin din ]inut. |n mai pu]in
de un an, magazinul a \nregistrat cel mai mare profit de pe pia]a
marochin`riei. Au reu[it \n acest fel s` tr`iasc` la acela[i standard de
via]`. Ba mai mult, [i-a trimis chiar fiica la un curs de contabilitate.
Ploile [i inunda]iile care s-au ab`tut asupra ora[ului, distrugerile care
au urmat nu pot fi u[or [terse din minte.
Furia apelor a prins-o pe Elizabeth \n ma[in`, \n timp ce se
\ntorcea acas`. De pe urma acestei \ntâmpl`ri, s-a ales cu o inflamare
a pl`mânilor, nerestabilindu-se niciodat` \n \ntregime.
Cumnatul Elizabethei [i so]ia acestuia le-au f`cut invita]ia de a
veni s` locuiasc` la ei. Clima era cum nu se poate mai potrivit`
S~RUTUL RECOMPENS~ 9

pentru o convalescent`, iar Jane putea s`-[i g`seasc` un loc de


munc` prin \mprejurimi. Ei s-ar fi bucurat foarte mult dac` ea ar fi
acceptat s` lucreze la ferm`, deoarece pe m`tu[a Janet o durea
spatele [i aveau nevoie de for]e proaspete, de cineva care s` se ocupe
de treburile casnice. F`r` a mai pune la socoteal` faptul c` aveau doi
copii la [coal`.
Trecuser` deja dou` s`pt`mâni de când d`duser` curs invita]iei,
iar mama ei se sim]ea deja mai bine. |i revenise culoarea \n obraji [i
str`lucirea \n priviri, ca [i cheful de via]`. De dragul mamei sale, Jane
nu ezitase s` renun]e la munca interesant` pe care o desf`[ura.
Strânseser` o sum` frumu[ic` de pe urma vânz`rii casei [i mobilei,
a[a \ncât mama ei nu mai era nevoit` s` depun` efort. Sau, cel pu]in,
nu atâta vreme cât ea, Jane Wheeler, va avea grij` de ea.
Se apropie de cas`, str`b`tând câmpurile de lucern`. Când ajunse
\n pragul u[ii de la buc`t`rie, se opri [i se uit` la cei doi
neastâmp`ra]i care puneau cu zgomot capacul la vasul \n care se
aflau fursecurile pe care le f`cuse mai devreme chiar ea.
– Tony! Mick! Am stat toat` ziua s` le preg`tesc. Ar trebui s` ne
ajung` câteva s`pt`mâni! Iar voi ce face]i? V` \ndesa]i buzunarele cu
ele. Da]i-mi-le \napoi! Sunt sigur` c` nu v` e chiar atât de foame.
D`du s` se apropie de ei.
Tony, râzând cu superioritate de la \n`l]imea celor cincisprezece
ani pe care-i \mplinise, se d`du \ntr-o parte [i-[i puse bra]ele \n jurul
trupului ei. Nici Mick nu se l`s` mai prejos, fiind totodat` atent s`
nu-i cad` biscui]ii din buzunare.
Tony se \n`l]` pe vârful picioarelor, [optindu-i la ureche :
– Bun` strategie, nu-i a[a? Ce spuneai, dulcea]`?
– Da]i-mi drumul, bandi]ilor ! Pune]i \napoi \n oal` fursecurile pe
10 CANDY MOORE

care le-a]i luat, zise Jane, str`duindu-se s` scape din strânsoarea lor.
– Drag` Jane, dar n-am mai mâncat ceva atât de delicios de ani
buni. Mama n-a mai copt ceva la cuptor de nu [tiu când. Doar nu vrei
s` ne r`pe[ti aceast` pl`cere de care am fost vitregi]i atâta amar de
vreme? [opti Tony la urechea ei.
Jane \n`l]` capul, \ns` p`rul \i c`zu pe ochi, \mpiedicând-o s` vad`
clar. Bluza i se deschise. |n clipa aceea, o umbr` uria[` se ivi \n pragul
u[ii, iar Jane g`si momentul potrivit pentru a face o figur` de judo,
care-i lu` pe cei doi b`ie]i prin surprindere. Ace[tia se cl`tinar`, iar
ea putu s` se desprind` din strânsoare.
– B`ie]i, cum se poate s` l`sa]i o [col`ri]` s` v` scape printre
degete? \ntreb` pe un ton sarcastic umbra din u[`. Exist` \n acest
balamuc o persoan` serioas` cu care s` pot discuta? continu` el,
dup` ce ron]`i câteva fursecuri, vizibil satisf`cut de ce mânca.
– Bun`, Grant ! zise Tony. Ne-a dat o lovitur` sub centur` femeia
asta, adic`... [col`ri]a asta, se gr`bi el s` adauge, pentru a-[i justifica
e[ecul.
B`rbatul o privi critic.
– Asta se \nva]` acum la [coal`? Figuri de judo?
– Da, adic` nu.
Oare str`inul acesta nu era \n stare s` vad` c` nu e o [col`ri]`?
Tony \[i aminti c` e gazd` [i se gr`bi s` fac` prezent`rile.
– Ea e veri[oara Jane Wheeler, cea care a preg`tit aceste fursecuri.
Domnul Grant Saxon, de la re[edin]a Saxon.
– O! Dac` nu m` \n[el, mi se spusese c` veri[oara voastr`
munce[te. Mai are vreo sor`? Jane, trebuie s`-]i spun c` te pricepi la
buc`t`rie, dar metodele tale de disciplin` sunt cam drastice.
Vorbele acestuia i se p`rur` lui Jane atât de aspre [i de nedrepte
S~RUTUL RECOMPENS~ 11

\ncât sim]i cum i se urc` sângele \n cap.


– Un asemenea comportament necesit` metode drastice de
pedeaps`, domnule Saxon, zise ea. M` bucur c` v-au pl`cut
fursecurile f`cute de mine. |mi pare bine de cuno[tin]`, ad`ug` ea \n
timp ce lua o ]igar` din pachetul de pe mas`.
Grant Saxon st`tu câteva clipe \n cump`n`, ne[tiind ce s` fac`,
dup` care \i aprinse ]igara cu bricheta lui.
– Desigur, \n [coli se \nva]` dup` metode avansate, dar oare
profesorii [tiu c` elevii lor fumeaz`?
Cum ea trecuse de mult de vremea [colarit`]ii, putea s`-i
r`spund` \n modul cel mai cinstit cu putin]`. Trase din ]igar`, dup`
care catadicsi s` deschid` gura.
– Nu, habar n-au profesorii de apuc`turile mele ciudate. Pe de
alt` parte, am observat c` p`rin]ii sunt mult mai avansa]i,
\nv`]ându-[i copiii cum se fac bebelu[ii, precum [i alte chestii de
genul `sta. Tony, po]i s` p`strezi ce ai luat, dar aminte[te-]i c`, pe
viitor, dac` te mai compor]i \n acest fel, nu mai vezi nimic de la mine.
Grant st`tea cu spatele lipit de perete.
– Probabil c` aluziile pe care le-ai f`cut la \nceput se refer` la ce
]i-a spus Sandra. Mama ei are unele metode mai neobi[nuite de a
spune unele lucruri, metode care ar putea fi considerate moderne.
Sandy mi-a vorbit despre ... doamna, ad`ug` el cu o u[oar` ezitare,
care a salvat-o de la o soart` cumplit`. Oare unde se afla Lemmy \n
clipa aceea? Doar era sarcina ei s-o p`zeasc`.
Probabil c` Sandy nu-i spusese \ntreg adev`rul, de aceea Jane se
gr`bi s` adauge :
– Era pe undeva prin preajm`. S-a \ntâmplat ca eu s` fiu mai
aproape [i am ajuns mai repede la ea.
12 CANDY MOORE

Lui Jane nu-i p`sa c` b`rbatul acesta n-o considera o "doamn`",


\ns` sim]i cum \i ard obrajii gândindu-se la postura \n care o
suprinsese intrând pe u[`. Dar oricum, nu avea niciun drept s` intre
\n`untru, f`r` s` bat` la u[`. Dac` tot era marele proprietar al mo[iei
Saxon, trebuia s` se comporte ca atare. Iar dac` i se p`rea c`
metodele de \nv`]are ale mamei lui Sandy erau nepotrivite, de ce nu
f`cea nimic s` le schimbe?
Mick se \ndrept` spre u[` [i spuse:
– Dac`-l cau]i pe tata, cred c` e pe undeva pe la cote]ele cu porci.
M` duc dup` el, se gr`bi Tony s` adauge.
Grant Saxon [i Jane Wheeler se cânt`rir` din priviri. B`rbatul avea
ochii alba[tri [i ni[te tr`s`turi ale fe]ei foarte bine conturate. La
rândul lui, Grant nu-[i desprindea privirea de ea. Jane sim]i cum o
trec fiorii, de accea se gr`bi s` rup` t`cerea :
– Dori]i s` mergem \n sufragerie, domnule Saxon ? Unchiul Bart
o s` vin` negre[it. Mama [i m`tu[a Janet s-au dus la Kipersol s`
rezolve ni[te probleme de care eu habar n-am. M` duc s` preg`tesc
ni[te cafea.
– La urma urmei, nu e[ti chiar o [col`ri]`, dac` stau s` m`
gândesc la suita aceasta de momente \n care când dai frâu liber
sentimentelor, când te st`pâne[ti foarte bine. Cum se simte mama
ta?
– Mult mai bine. Schimbarea de aer \i prie[te.
– M` bucur s` aud asta. Inten]ionam s`-i vorbesc lui Bart despre
un post de r`spundere pentru fiica Elizabethei Wheeler. M-a asigurat
c` e o tân`r` competent` [i potolit`, dar acum... se \ntrerupse el
brusc, m`surând-o din priviri, nu pot afirma decât c` o s` m` mai
gândesc.
S~RUTUL RECOMPENS~ 13

Spunând acestea, se gr`bi s` ias` din \nc`pere, l`sând-o pe Jane


furioas` [i f`r` grai.
Când aduse ceaiul, tres`ri u[or [i mâinile \i tremurar` v`zând
tonul familiar cu care se adresa unchiul ei b`rbatului acesta nesuferit.
"Post pentru o persoan` responsabil`!" Ca s` vezi!
Era evident c` o cunoscuse \n \mprejur`ri care nu-i erau tocmai
favorabile. Se comportase foarte urât cu ea. Cu prima ocazie, i-o va
\ntoarce.
Jane fusese foarte hot`rât` s`-[i ajute m`tu[a la treburile
gospod`re[ti. De când aceasta c`zuse [i se lovise, totul ajunsese
\ntr-o stare deplorabil`. Acum, dup` ce totul fusese pus din nou la
punct, Jane luase \n considerare posibilitatea de a-[i g`si ceva de
lucru. Din banii pe care-i strânsese din vânzarea casei putea s`-[i
permit` cump`rarea unei ma[ini cu care s` se deplaseze la locul de
munc`, oricare va fi fost acesta.
Pretextând c` are ceva de rezolvat, Jane se duse la ea \n camer`,
inten]ionând s` se schimbe. Dorea s` \mbrace o rochie, pentru a-i
ar`ta lui Grant Saxon c` nu e o [col`ri]`, ci are dou`zeci [i unu de
ani. Vru s`-[i dea jos bluza, dar se r`zgândi, deoarece \[i d`du seama
c`, dac` s-ar fi schimbat, ar fi ar`tat c` e \n stare de orice pentru a
ob]ine acel post. La naiba cu aparen]ele!
Cobor\ din nou, lu` tava [i o a[ez` pe m`su]`, \ntre cei doi b`rba]i
care st`teau de vorb`.
– Jane, stai pu]in! L-ai \ntâlnit pe domnul Saxon \n buc`t`rie,
nu-i a[a?
– Da, zise ea pe un ton t`ios.
– Grant a venit s` afle dac` te intereseaz` s` lucrezi pentru el, la
birou. Ar fi foarte aproape [i...
14 CANDY MOORE

– Cine, eu? \ntreb` ea m`rind ochii a uimire. P`i, [tii [i dumneata,


drag` unchiule, c` o tân`r` atât de fragil` ca mine nu poate s` fac`
fa]` unor asemenea responsabilit`]i. V` mul]umesc oricum, domnule
Saxon.
Schi]` un zâmbet, se r`suci pe c`lcâie [i p`r`si camera, l`sându-i
pe cei doi chicotind.
Mai târziu, pe când o ajuta pe Alphina s` preg`teasc` masa, \[i
arunc` privirea pe geam [i-i v`zu pe cei doi discutând afar`.
Grant Saxon \i ar`ta ceva cu mâinile unchiului Bart, iar acesta
d`dea din cap \n semn de \ncuviin]are. Alphina v`zu \ncotro prive[te.
– St`pânu' e foarte \ngrijorat \n privin]a fructelor `lora
nenorocite, zise femeia.
Jane se uit` din nou la cei doi b`rba]i de afar`.
– Dar cel care d` ordine pare a fi domnul Saxon, nu st`pânul.
– Dar domnul Saxon e st`pânul cel mare, veni ca o ghiulea
replica Alphinei.
– Vrei s` spui c` toat` planta]ia asta e a domnului Saxon? Dar
p`mânturile astea sunt ale unchiului meu ! protest` Jane,
nevenindu-i s` cread`.
– A[a o fi, nu [tiu sigur, zise femeia ridicând din umeri [i
\ntorcându-se la cuptor.
Jane privea \n continuare uimit`. Era un lucru pe care trebuia
s`-l clarifice cu prima ocazie.
|n dup`-amiaza aceea nu g`si momentul potrivit pentru a[a ceva,
deoarece unchiul Bart se \ntorsese foarte târziu. La fel, [i mama [i
m`tu[a ei. Fuseser` \n ora[ pentru a cump`ra o ma[in` de tricotat.
Luaser` aceast` hot`râre deoarece numero[i prieteni \[i exprimaser`
dorin]a de a cump`ra haine confec]ionate de ele. Bart se m`rgini s`
S~RUTUL RECOMPENS~ 15

spun` c` acea ma[in` nu va fi suficient`. Se bucura c` o vede din nou


pe so]ia lui plin` de via]`. |n ultima vreme, de când c`zuse pe sc`ri,
intrase \ntr-o stare de deprimare \ngrijor`toare. Venirea Elizabethei [i
a fiicei acesteia \i mai schimbase dispozi]ia.
Jane \[i d`du imediat seama de profiturile pe care le vor scoate de
pe urma acestei afaceri. De obicei, femeile se fereau s` se aplece
asupra unei meserii atât de plictisitoare, sau cel pu]in foarte
monotone.
– Grant va trebui s`-mi spun` care sunt m`surile lui. La fel [i
Sandy, declar` Janet cu o sclipire \n priviri.
– Dar ce, Mara nu poate s`-i tricoteze ceva lui Grant, \n loc s` fac`
pe manechinul?
– Cine? Creatura aceea? Mai bine piere lumea decât s-o vezi
f`când a[a ceva.
Jane era sincer uimit` de ceea ce afla.
– Grant [i Sandy nu par a avea o via]` prea u[oar` cu o asemenea
femeie \n preajma lor, nu?
Bart era gânditor.
– P`i, dac` e s` fim drep]i, aceasta a fost dintotdeauna meseria ei,
chiar \nainte de a se c`s`tori.
|i place la nebunie ceea ce face. Lui Sandy \i place mult mai mult
s` urmeze cursurile aceleia[i [coli decât s` se deplaseze pe unde o
duce meseria pe mama ei. Grant nu are nimic \mpotriva acestui fapt.
Ei \i place foarte mult s`-[i petreac` verile aici. A[a \ncât, toat` lumea
e mul]umit`. Grant a primit chiar ve[ti de la Mara. De \ndat` ce i se
va termina contractul actual, va veni aici s` se odihneasc`. E o femeie
foarte frumoas`. E ro[cat` [i are ochi alba[tri.
– Dar pe Grant Saxon nu-l deranjeaz` aceste deplas`ri ale ei?
16 CANDY MOORE

Dac` e atât de frumoas` precum spui, sunt convins` c` ar vrea s-o


aib` al`turi de el, nu?
Jane [tia foarte bine c` \ntrebarea ei nu-[i g`sea locul, dar nu se
putu ab]ine s` nu i-o pun`. Voia foarte mult s` [tie cum de un b`rbat
ca Grant Saxon \i permite so]iei lui o asemenea libertate. P`rea genul
de b`rbat foarte viril, \ntotdeauna st`pân pe situa]ie [i nicidecum
unul pe care puteai s`-l joci pe degete.
Janet râse u[or [i trist.
– Dac` e s` vorbim pe [leau, n-o influen]eaz` \n bine pe Sandy,
iar din câte am putut s`-mi dau seama, nici Saxon nu prea se simte
\n apele lui cu ea prin preajm`. Mick, nu mai plesc`i a[a. Dac` ar
intra cineva acum pe u[` [i te-ar vedea, ar zice c` e[ti mort de foame.
Tony \ncepu s` râd`, \ntâlni privirea neclintit` a lui Jane [i,
amintindu-[i episodul petrecut \n acea diminea]`, se potoli.
|n seara aceea, stând \ntins` \n pat [i \ncercând s` adoarm`,
gândurile \i zburar` la vecinul de pe proprietatea Saxon. B`rbatul era
foarte chipe[, iar \n pu]inul timp cât se nimerise \n preajma lui, Jane
\l sim]ise ca pe o prezen]` vibrant`. Era imposibil ca un asemenea
b`rbat s` accepte ca so]ia lui s` vin` acas` doar la anumite intervale
de timp. Mai ales c` era o femeie atât de frumoas` [i avea un copil de
care trebuia s` se \ngrijeasc`.
Unchiul Bart [i m`tu[a Janet p`reau s` fi acceptat aceast` stare de
fapt cu nep`sare aproape, lucru de ne\n]eles pentru Jane. Mai ales c`
erau ni[te famili[ti convin[i.
Jane se cuib`ri sub plapum`. Ce o preocupa cu adev`rat era
situa]ia de la Mimosa. Probabil c` Alphina se \n[ela... Va vorbi cu
unchiul ei a doua zi diminea]`.
Capitolul 2

Jane se tot \nvârtea prin preajm`, ne[tiind prea bine unde anume
s` se a[eze. Pescarii erau cunoscu]i pentru furia de care puteau da
dovad` când cineva \i deranja, mai ales dac` erau foarte concentra]i
asupra pr`zii.
Arunc` o privire asupra co[ule]ului a[ezat sub o salcie. I se p`rea
c` Sandy adusese foarte mult` mâncare, mai ales c` ea \ns`[i nu
catadicsise s` vin` decât cu ni[te ceai [i biscui]i. Tony [i Mick o
rugaser` fierbinte s` vin` [i ei la pescuit, iar Jane le spusese s`-[i
aduc` singuri proviziile. |nainte de asta \ns`, erau sili]i s` cure]e
cote]ele porcilor. O sarcin` "de-a dreptul dezgust`toare", dup`
spusele lor.
Jane cur`]ase cu o zi \nainte grajdurile cailor, câ[tigându-[i \n
acest fel dreptul de a petrece \n tihn` aceast` diminea]`.
Cu o zi \n urm`, Bart p`r`sise casa foarte devreme [i se \ntorsese
foarte târziu, obosit [i moroc`nos, a[a \ncât nu putuse s`-i vorbeasc`
despre ceea ce o m`cina.
Jane nu \ndr`znise s-o \ntrebe pe m`tu[a ei despre acest subiect
18 CANDY MOORE

delicat, a[a \ncât consider` c` e mai bine s` a[tepte cina, pentru ca


dup` aceea s`-i pun` unchiului Bart toate \ntreb`rile care nu-i
d`deau pace.
Sandy v`zu c` Jane se uitase nedumerit` la co[ul cu mâncare. De
aceea, spuse :
– Lena a pus mai multe provizii deoarece Grant are o mare poft`
de mâncare. {i eu la fel. Numai c` nu m` \ngra[ deloc. |]i plac [i ]ie
sandvi[urile cu carne de pui, Jane?
Feti]a o \ndr`gise pe Jane de la bun \nceput, deoarece era
\mbr`cat` cu o pereche de pantaloni [i un tricou, ]inut` pe care
mama ei n-ar fi purtat-o pentru nimic \n lume.
– Ce leg`tur` are pofta de mâncare a lui Grant cu acest co[ule]?
\ntreb` Jane cu suspiciune \n glas.
– O s` vin` s` bea ceaiul cu noi. I-am vorbit despre pe[tele pe
care l-am prins, ca [i despre scorpionul acela pe care l-ai l`sat \n via]`.
I-am m`rturisit pentru c` aveam con[tiin]a \nc`rcat`, zise ea \n cele
din urm`, c`utându-i parc` aprobarea.
– Bine, dar de ce vine la ceai? o \ntreb` Jane zâmbind, dar
gândind cu am`r`ciune \n sinea ei c` vine pentru a vedea cât de \n
siguran]` este fata cu ea.
– Pentru c` sunt pasionat de pescuit ca oricare alt p`mântean, iar
câteva momente de pauz` petrecute \ntr-o asemenea prezen]` sunt
mai mult decât binevenite, se auzi \n spatele ei vocea profund` a lui
Grant.
Jane \[i \ntoarse uimit` fa]a spre el. Obrajii i se \mpurpurar`. Se
pare c` simpla prezen]` a acestui b`rbat era suficient` pentru a o face
s` se comporte ca o adolescent`. Ceva greu de definit, un magnetism
aparte, parc` voia s-o pun` \n gard` \n privin]a pericolului care
S~RUTUL RECOMPENS~ 19

plutea \n aer.
Dar despre ce pericol putea fi vorba? se gândi ea. Nici m`car
nu-l pl`cea. Era exasperant!
Grant se a[ez` nep`s`tor pe o piatr`, privind-o amuzat.
– Bun` diminea]a, domnule Saxon, bâigui Jane \n cele din urm`.
Se sim]i u[urat` când o v`zu pe Sandy sco]ând undi]a [i
apropiindu-se de el.
– Ce-ar fi s` mânc`m ? propuse ea cu \nsufle]ire. Am o foame de
lup. }i-ai adus undi]a ? Pân` acum, n-am prea avut noroc. Jane spune
c` o s` vin` [i Tony cu Mick. Vai! Miro[i grozav! zise ea \n timp ce-[i
plimba nasul prin c`ma[a b`rbatului.
Pe Jane mai c` o pufni râsul când v`zu c` pân` [i un b`rbat din
familia Saxon se poate \nro[i asemenea unei domni[oare.
Mirosul pe care-l degaja era, \ntr-adev`r, ciudat : o combina]ie de
arom` de portocal, after-shave [i tutun.
– D`-te la o parte din calea mea! Doar nu m-am dat cu Chanel 5
numai ca s` m` miro[i tu, o tachin` Grant pe feti]`.
Jane se st`pâni cu mare greutate s` nu râd` [i \ntreb` pe un ton
cât se poate de serios:
– S` fie acesta un nou mod de a ademeni pe[tii, domnule Saxon?
– E, cu siguran]`, un nou mod de a ademeni, spuse el cu
sub\n]eles.
Jane \[i plimbl` privirea deasupra copacilor, dup` care ridic` din
umeri. Sim]i cum o trec fiorii când \l v`zu pe Grant privind-o amuzat.
|i era ciud` pe ea \ns`[i c` e atât de tulburat`, iar cuvintele pe care ar
fi vrut s` le rosteasc` pe un ton non[alant \i ie[ir` cu foarte mare
greutate.
– Cât` risip` ! Mai ales c` e atât de scump`! Sandy ar fi trebuit s`
20 CANDY MOORE

se bucure [i ea de a[a ceva!


– Nerecunosc`toareo! Doar n-o s`-mi spui c` nu ]i s-au aprins
sim]urile, zise el pe un ton provocator.
Jane \[i \ndrept` umerii, scuturându-se de praful care se a[ezase
pe pantalonii s`i scur]i. B`rbatul acesta voia s-o aga]e. Probabil c` de
vin` pentru atitudinea lui era lipsa so]iei. Dar ea, Jane Wheeler, nu va
fi genul acela de prad` de moment, o prad` care s` satisfac` nevoia
de distrac]ie a unui b`rbat frivol.
– Sigur nu s-a \ntâmplat a[a, domnule Saxon! zise ea, dup` care
se gr`bi s` plece [i s` deschid` termosul cu ceai.
Când arunc` o privire \n urma ei, \l v`zu pe Grant cum \mplete[te
p`rul lui Sandy \ntr-o coad`, opera]iune care p`rea a-i cere o mare
putere de concentrare.
|n cele din urm`, Sandy veni s-o ajute s` \ntind` masa. Scoaser`
din co[ule] carne de pui, sandvi[uri cu felii de castrave]i, ou` fierte [i
ro[ii. Pe m`sur` ce ele preg`teau masa, Grant se a[ez` confortabil la
pescuit, la umbra unei s`lcii.
P`rea atât de relaxat, \ncât Jane cu greu se st`pâni s` nu-l strige.
|n schimb, lu` platoul cu sandvi[uri [i termosul [i se \ndrept` spre el.
Grant \[i trase p`l`ria de pe ochi [i o privi gale[.
– Mul]umesc, Jane, spuse el. Ai \ncercat vreodat` s` pescuie[ti?
– Am \ncercat chiar \nainte de sosirea dumneavoastr`, domnule
Saxon.
– Po]i s`-mi spui Grant, zise el cu deferen]`.
Tonul pe care rostise aceste vorbe o f`cu pe Jane s` ro[easc`.
– Mare scofal`! se str`dui ea s` spun` cât mai r`spicat, dar replica
ei p`ru mai degrab` o [oapt`.
|ncerc` s` se ridice [i s` plece, dar Grant o prinse cu fermitate de
S~RUTUL RECOMPENS~ 21

cot, a[a \ncât fu nevoit` s` se a[eze din nou.


– Toate femeile \mi cad la picioare imediat, f`r` s` fac vreun efort.
Spune-mi, rogu-te, de ce stai ca pe spini? Se \ntâmpl` a[a cu fiecare
str`in care-]i apare \n cale, Jane Wheeler?
Inima \ncepu s`-i bat` nebune[te. Vecin`tatea aceasta avea un
efect ciudat asupra ei...
|ncercând s`-[i analizeze sentimentele, \[i d`du seama c` st`
]eap`n`, c` e foarte rigid`. Nu-l pl`cea prea mult: era prea arogant [i
prea sigur pe el. Felul \n care se comporta cu ea o scotea din s`rite.
Pe deasupra, era c`s`torit [i avea o feti]`.
– Ia spune, Jane, s` fie ur` la prima vedere?
– Nu ur`sc pe orice str`in care-mi apare \n cale, domnule Saxon.
– Grant!
– ... dar, de obicei, str`inii nu m` jignesc.
Cuvintele acestea \i sunau ei \ns`[i foarte politicoase, dar a[a
sim]ea. Tonul politicos o ajuta s`-[i ascund` emo]iile cople[itoare
care o \ncercau [i c`rora nu le g`sea o explica]ie.
– Draga mea, chiar te-am jignit? Credeam c`-]i plac distrac]iile de
acest gen, v`zând cum te jucai cu pu[tii `ia doi, spuse Grant pe un
ton sp`[it. Te-am r`nit cumva la cot? Sau ]i-am r`nit numai vanitatea?
De fapt, am fost nevoit s` te re]in \n acest mod brutal pentru a avea
o discu]ie serioas` cu tine.
– Dac` aceasta se vrea o scuz`, m` tem c` nu prea v` pricepe]i la
lucruri de genul `sta, domnule...
– Grant, veni replica lui ferm`.
– Cu toate acestea, am s-o accept ca atare, zise ea, \nf`[urându-[i
bra]ele \n jurul picioarelor. Despre ce dori]i s` vorbi]i cu mine? Ce
discu]ie serioas` poate avea loc \ntre noi?
22 CANDY MOORE

|n clipa aceea, un strig`t rupse t`cerea.


– Undi]a ta, Grant! Undi]a ta! Prive[te! tot striga Sandy.
Grant s`ri imediat [i se duse la locul unde \[i l`sase undi]a.
– Ca s` vezi! exclam` Grant admirativ. Ce captur`!
|n clipa aceea, \[i f`cur` apari]ia Tony [i Mick, privind cu
admira]ie. Dup` toate aparen]ele, ace[tia ]ineau foarte mult la Grant
[i se sim]eau bine \n prezen]a lui. Camaraderia aceasta era
surprinz`toare [i pl`cut` vederii.
Grant nu mai aduse vorba despre discu]ia aceea serioas` decât \n
clipa când se preg`teau de plecare. O invit` atât pe ea, cât [i pe copii
s` mearg` cu el cu ma[ina, dar Jane \i refuz` invita]ia.
– Nu, mul]umesc... Grant, i se adres` ea cu [ov`ial` pe numele
mic. |mi place s` merg pe jos, iar Mick mi-a promis c`-mi va ar`ta ce
vegeta]ie s`lbatic` e \n josul apei.
|n mai pu]in de dou` ore, Jane reu[ise s` scape de sentimentele
contradictorii care o \ncercau. Grant Saxon putea fi foarte fermec`tor
când voia.
– Da, cunosc locul. O s` trec pe la voi mai târziu. Trebuie s`
vorbesc cu unchiul t`u despre unele lucruri [i a[ vrea s` fii [i tu
prezent`. E ceva care te prive[te personal.
Rostise aceste cuvinte pe un ton politicos, dar ferm. P`rea o
cerere care nu admitea refuzul.
Jane \i privi \ndep`rtându-se cu sentimente amestecate.
De un lucru era sigur`: era foarte hot`rât` s` aib` acea discu]ie cu
unchiul ei \nainte de sosirea b`rbatului acesta cu statur` impozant`.
|i trecu prin minte c` s-ar putea s` fie o leg`tur` \ntre subiectul
discu]iei [i starea ei psihic`.
Ma[ina unchiului ei era parcat` lâng` cas`, a[a \ncât acesta era
S~RUTUL RECOMPENS~ 23

f`r` doar [i poate \n`untru.


Elizabeth [i Janet erau ocupate cu ma[ina de tricotat pe care o
a[ezaser` \n birou, care era mai spa]ios. C`r]ile lui Bart erau puse \n
dezordine \ntr-un col] al dulapului, iar masa de scris fusese scoas` pe
verand`. Janet \l asigurase c` va lucra mult mai bine acolo, iar acesta
acceptase aceast` invazie a propriului teritoriu, pentru ca "afacerea"
s` mearg` bine.
Jane \[i lu` unchiul de bra] [i-l convinse s` se plimbe pu]in cu ea
prin gr`din`. Se a[ezar` pe o banc`.
Bart o privi intrigat, convins c` are ceva pe suflet, c` o macin`
ceva.
– D`-i drumul, Jane! Dac` te pot ajuta cu ceva, sunt la dispozi]ia
ta.
– Unchiule Bart, \ncepu ea pe un ton [ov`ielnic, pe deplin
con[tient` de faptul c` acesta s-ar putea sup`ra considerând c` se
amestec` \n chestiuni care n-o privesc. Dac` nu te superi, ai putea
s`-mi spui dac` e[ti \n vreun fel dependent de domnul Saxon?
Sunte]i cumva coproprietari ai livezilor [i p`mânturilor acestora?
Bart Wheeler o cercet` din priviri. |[i scoase pipa din buzunarul
jachetei [i \ncepu s` trag` din ea.
– Ce ]i-a ajuns la urechi [i \n ce \mprejur`ri? o \ntreb` el pe un
ton potolit.
– Am auzit-o pe Alphina spunând ceva destul de confuz: cum c`
Grant e [eful cel mare aici. Asta s-a petrecut acum dou` zile, \n timp
ce priveam pe geam [i te-am v`zut discutând cu el. N-am vrut s`
pomenesc despre asta cu m`tu[a Janet sau cu el, dar trebuie s`
m`rturisesc c` sunt uimit`. P`rea s` insinueze c` Grant Saxon e
propietarul \ntregului p`mânt.
24 CANDY MOORE

– O, exclam` el sco]ând fum pe nas. Grant Saxon e, \ntr-adev`r,


[eful cel mare aici. E proprietarul p`mântului, al casei, practic a tot
ce e aici.
Cu toate c` se a[tepta la un asemenea r`spuns, Jane sim]i cum i
se pune un nod \n gât [i r`mase f`r` grai. Bartholomew Wheeler tr`ia
de o via]` acolo, dar niciodat` nu auzise c` ar avea probleme
financiare, c` ar fi la strâmtoare cu banii sau c` i-ar trece prin cap
s`-[i vând` ferma lui cea drag`. Atunci, de ce... ?
– De ce, unchiule? \l \ntreb` ea \n cele din urm`.
– Ei, draga mea, e o poveste lung`, dar am s` \ncerc s`-]i spun pe
scurt despre ce e vorba. Am vrut s` m` extind \ncercându-mi norocul
cu tutunul, dar am ales unul dintre cei mai pro[ti [i mai seceto[i ani.
A fost un e[ec total. Dincolo de asta, am f`cut gre[eala de neiertat de
a neglija livezile. Rezultatul a fost c` portocalii nu au dat deloc roade,
iar plantarea tutunului a dus la un dezastru f`r` precedent.
Cheltuielile pe care le-am f`cut pentru a cump`ra tutun, dar [i
echipament pentru a-l planta, mi-au provocat o gaur` imens` \n
buget. Grant mi-a s`rit \n ajutor [i, fiind un tip de treab`, mi-a dat pe
mân` o parte din afacere, iar restul l-a luat \n seama lui. E convins c`
pân` la urm` vom scoate ceva din tutun.
M` aflu pe lista lui de plat` [i a insistat s` continuu s` locuiesc \n
propria mea cas`. N-ai de ce s` fii atât de ab`tut`, Jane. E un
parteneriat [i un aranjament avantajos. Eu [i cu Janet n-avem a ne
teme c` am putea fi nevoi]i s` ne mut`m, a[a cum s-ar fi \ntâmplat
dac` p`mântul ar fi intrat \n posesia altcuiva.
Jane \l privi cum \[i ia din nou pipa \n mân`.
– Asta \nseamn`, relu` Jane cu \nc`p`]ânare, c` r`mâi aici numai
atâta vreme cât dore[ti [i e[ti \n stare s` munce[ti pentru Grant, nu-i
S~RUTUL RECOMPENS~ 25

a[a? Ce se \ntâmpl` dac` te \mboln`ve[ti? O s` pierzi toate astea,


toat`... mo[tenirea?
– Nu fi atât de sup`rat` [i de \ngrijorat`, draga mea Jane. Nu
inten]ionez s` m` dau b`tut sau s` m` \mboln`vesc. M` \n]eleg cu
Grant foarte bine. Nici cu banii nu mai stau atât de prost. Grant e un
om de toat` isprava. Am avut mare noroc cu el ca vecin. M` simt
dator fa]` de el, dar nu financiar, ci pentru c` m-a ajutat s` ]in fruntea
sus \n vremuri de restri[te pentru mine. Prietenul la nevoie se
cunoa[te, dup` cum bine spune o vorb` din b`trâni. Nu m-ar deranja
s`-mi vând mo[tenirea, a[a cum o nume[ti tu, unui asemenea om. S`
fiu sincer, mi-e mult mai bine acum când povara r`spunderii nu mai
atârn` toat` pe umerii mei. Nu mi-e team` de munc`, dar Grant are
idei mai avansate ca ale mele [i e plin de entuziasm. Tony [i Mick vor
avea mai multe de \nv`]at de la el [i de la m`tu[a ta [i Grant mi-a dat
cuvântul de onoare c` aceasta va r`mâne pentru totdeauna casa
noastr`.
Dup` ce termin` de spus toate acestea, Bart o privi cu \ncredere
[i-i zâmbi.
– Am \n]eles, unchiule. |]i mul]umesc pentru \ncredere. Mama [i
cu mine suntem ni[te intruse pe proprietatea familiei Saxon.
– Stai pu]in! Cred c` trebuie s` clarific`m lucrurile: Grant [tia c`
Janet [i cu mine dorim s` v` aducem la noi. Avem tot dreptul s` ne
primim rudele \n casele noastre. Grant a insistat s` v` stabili]i aici. Am
f`cut lucrul acesta cu mare pl`cere, a[a \ncât nu vreau s` mai am
discu]ii de genul `sta cu tine, pentru c` o s` m` \nfurii.
Spunând acestea, \ncepu din nou s` trag` din pip`.
Jane bâigui o scuz`, dar continu` cu \ntreb`rile care o fr`mântau.
– To]i cei care locuiesc aici lucreaz` exclusiv pentru proprietari?
26 CANDY MOORE

– Se \n]elege de la sine. G`se[te cu mare greutate muncitori.


Oamenii lui sunt mai ferici]i locuind aici.
O b`nuial` \ncol]i \n mintea lui Jane.
– S` \n]eleg c` din aceast` cauz` Grant a pomenit ceva de un post
pentru mine ? Dar e cu adev`rat vorba de un post real sau de unul
inventat ?
– Dup` p`rerea mea, nu e vorba de un post inventat, deoarece la
birou duce cu adev`rat lips` de personal. |n ultima vreme, nu mai
pu]in de trei persoane au plecat. Dac` Grant mai aduce vorba despre
asta, po]i s` accep]i, dac` sim]i c` po]i face fa]`. Aminte[te-]i, totu[i,
c` sunt multe de f`cut [i aici. Ai ar`tat deja de ce e[ti \n stare prin
sarcinile pe care ]i le-ai asumat \n gospod`rie. Pe de alt` parte, dat
fiind c` e[ti foarte calificat` \n domeniul t`u de activitate, cred c` ar
trebui s` mergi \n direc]ia respectiv`. A[a \ncât, ad`ug` el f`cându-i
complice cu ochiul, dac` Grant mai aduce vorba de postul acela,
accept` f`r` ezitare. Pl`te[te al naibii de bine!
– |]i mul]umesc, unchiule Bart, c` ai dat dovad` de atâta r`bdare
fa]` de mine. Te \n]eleg foarte bine [i cred c` dai dovad` de mult
curaj [i de mult` \n]elepciune abordând lucrurile \n acest fel. Nu [tiu
dac` atitudinea pe care o ai fa]` de Grant Saxon e potrivit`, dar
oricine poate s`-[i dea seama de avantajele pe care le ai cu un
asemenea vecin.
– Jane, nu trebuie s` fii atât de sarcastic`! Cunoa[te-l mai bine
\nainte de a-l judeca. N-ai adus vorba, dar Tony mi-a spus c` Grant a
petrecut diminea]a \mpreun` cu voi pe malul râului. E ceva
neobi[nuit pentru el, deoarece nu prea g`se[te nici m`car un scurt
r`gaz pentru a se relaxa, dar`mite o \ntreag` diminea]`. Un om de
afaceri \n adev`ratul \n]eles al cuvântului, foarte greu de apreciat la o
S~RUTUL RECOMPENS~ 27

prim` \ntâlnire. Se bucur` de un mare prestigiu \n \ntregul ]inut [i e


un om de isprav`. Ia spune, de ce e[ti atât de sarcastic`? V-a]i certat
azi-diminea]`?
– Ce-ar fi s` m` scute[ti cu aceast` \n[iruire de virtu]i! s`ri Jane ca
ars`. Am [i de ce s` fiu sup`rat`; mai \ntâi, m-a v`zut luptându-m` cu
b`ie]ii \n buc`t`rie \ntr-o ]inut` nu tocmai convenabil` mie; azi,
aproape m-a silit s` m` a[ez lâng` el, nel`sându-m` s` plec; m`
prive[te de sus [i m` face s` m` simt \n majoritatea timpului ridicol.
Cine nu s-ar sup`ra, dac` ar fi \n locul meu ? Dar pentru c` te respect
foarte mult, m` angajez s` r`mân calm` [i s` ar`t cuvenitul respect
unui asemenea model...
– Chiar din acest moment, modelul se apropie, o avertiz` Bart \n
clipa când v`zu o ma[in` apropiindu-se de ei.
Grant Saxon ie[i din ma[in`, \nchizând portiera cu zgomot. Când
\i v`zu, porni spre ei.
– Hei! exclam` Jane la vederea ma[inii, [oferul fiind ignorat
complet.
– S` pun exclama]ia asta pe seama ma[inii sau a [oferului? o
tachin` unchiul ei.
Jane \[i \ndrept` privirea spre [ofer [i fu cât pe ce s` scoat` o alt`
exclama]ie. Ar`ta tr`snet [i avea o gra]ie de neegalat \n mi[c`ri. |n
clipa aceea, Jane Wheeler sim]i cum i se pune un nod \n gât.
La urma urmei, orice femeie, dac` nu era de piatr`, ar fi trecut
prin asemenea sim]`minte, la vederea unui asemenea b`rbat.
Jane reu[i s`-[i compun` o atitudine corespunz`toare [i se ab]inu
s` dea vreo replic` unchiului ei.
Fa]a sa era numai zâmbet [i \[i l`s` privirea s` alunece din nou
spre ma[in`.
28 CANDY MOORE

Grant \ntinse mâna \n semn de salut [i urm`ri privirea lui Jane.


– |]i place, nu-i a[a ?
– Dac`-mi place? E un cuvânt prea s`rac pentru a-mi exprima
admira]ia fa]` de un automobil atât de puternic [i de elegant.
– Bart, doamnei \i place ma[ina mea! zise el râzând u[or. Ca semn
de apreciere pentru laudele sincere pe care le-a adus ma[inii mele,
\mi permit s`-i sugerez lui Jane ca \n cincisprezece minute s` se
schimbe \n ni[te haine mai speciale, pentru a-i ar`ta c` performan]a
e pe m`sura frumuse]ii.
Jane se \ntoarse c`tre Bart cu ochii m`ri]i de uimire.
– Dialectul care se vorbe[te aici e atât de frumos, dar atât de greu
de \n]eles. Spune-mi, te rog, am descifrat bine mesajul: \ntrucât
mi-am exprimat admira]ia pentru frumuse]ea [i puterea ma[inii, sunt
invitat` s`...
Se opri brusc, pe deplin con[tient` de faptul c` spusese mai mult
decât trebuia.
– Da, oricare va fi fost cuvântul pe care doreai s`-l adaugi,
confirm` el privind-o amuzat, de pe pozi]ia unui cunosc`tor. |mi dau
seama c` farmecul meu e devastator, dar \n discu]ie era ma[ina,
ad`ug` el oftând cu regret. Poate c` la un moment dat... Da, Jane, o
s` vii cu mine la Mission Hospital. |]i sugerez s` te \mbraci cu o
rochie, \n caz c` ai una. |]i st` foarte bine cu tricoul [i cu blugii, dar
cred c` e mai bine s`-i cuno[ti pe membrii personalului medical
\mbr`cat` a[a cum se cuvine. Ce zici?
– P`i... \ncepu ea, dar sim]i cum limba i se \ncle[teaz` \n gur`.
Bart o prinse de mân` [i se gr`bi s`-i spun` :
– Jane, nu te mai certa. Du-te [i schimb`-te ! |n via]` mai apar [i
evenimente neprev`zute, crede-m`!
S~RUTUL RECOMPENS~ 29

– Am o rug`minte. |n drum spre camera ta, spune-i mamei tale [i


m`tu[ii Janet s` vin` cu ni[te cafea, da? spuse Grant pe un ton
politicos.
Jane d`du s` plece, dar se opri [i \ntreb` :
– E totu[i târziu. Crezi c` vom reu[i s` ne \ntoarcem la cin`?
– Doctorul David dore[te s` cin`m la el, a[a \ncât n-avem de ce s`
ne gr`bim, zise cu mult calm Grant.
– Dar nu m` cunoa[te, nici nu a[teapt` ...
– Ba ne a[teapt` pe amândoi. Am vorbit cu el la telefon.
Jane era uluit` de \ndr`zneala b`rbatului [i r`mase t`cut`.
Grant Saxon \[i consult` ceasul.
– |n dou`zeci de minute trebuie s` plec`m, conchise el.
Jane se duse \n`untru [i transmise mesajul celor dou` femei
printre din]i, f`r` prea mare tragere de inim`. |n timp ce f`cea du[ [i
se \mbr`ca, \[i analiz` st`rile prin care trecea. Ar fi putut foarte bine
s` r`mân` ferm` pe pozi]ie [i s` refuze invita]ia. Doar tr`iau \ntr-o
lume civilizat`, iar Grant n-ar fi continuat s` insiste, dac` atitudinea
ei ar fi fost inflexibil`.
Realitatea era c` dorea s` se duc`, pentru a vedea cum se merge
cu ma[ina aceea performant`, dar [i pentru a-i cunoa[te pe cei de la
spital.
Doi medici albi [i o sor` erau, dac` era s` dea crezare spuselor
m`tu[ii sale, punctul de atrac]ie al a[ez`mântului. Doctorul David
Muller, cel mai \n vârst`, dedicat trup [i suflet muncii sale, [i tân`rul
s`u asistent, doctorul Peter Davis. Sora, Pat Nu-{tiu-Cum – lui Jane \i
era imposibil s`-[i aminteasc` numele ei de familie – era tân`r`,
blond` [i atr`g`toare.
Da, se va duce de data asta cu Grant, dar \ntâmplarea nu se va
30 CANDY MOORE

mai repeta. Unchiului Bart nu i se p`rea ciudat c` nepoata lui iese cu


un b`rbat c`s`torit [i fermec`tor. Era evident c` avea o \ncredere
oarb` \n proprietarul mo[iei.
Jane era ferm hot`rât` s` nu mai accepte nicio alt` invita]ie, dac`
i se va mai face vreuna. Ar deveni obiect de bârf` [i de scandal. Iar
asta ar putea ajunge la urechile str`lucitoarei Mara.
Dar poate c` Grant profita de aceast` ocazie pentru a purta acea
discu]ie despre care pomenise mai devreme, nu?
Dup` ce arunc` o ultim` privire \n oglind` tin`rei firave care era,
\[i \n`l]` capul cu mândrie [i \ncepu s` coboare treptele.
Tony \i deschise ceremonios portiera, iar Mick f`cu acela[i lucru
pentru Grant. Elizabeth \i zâmbi fiicei ei [i arunc` o privire
aprobatoare spre proprietarul ma[inii. Numai Jane o sesiz` [i fu
[ocat`, deoarece era o reac]ie nespecific` pentru mama ei. Se \ntreb`
uluit` dac` aceasta [tie c` escorta fiicei ei e un b`rbat c`s`torit.
Desigur c` [tia! Doar discutaser` despre Mara, iar micu]a Sandra era
dovada vie a acestui fapt.
Membrii familiei le f`cur` cu mâna \n timp ce se \ndep`rtau.
Cum pe drum Grant nu g`si de cuviin]` s` spun` nimic, Jane
\ncerc` s` ias` din uluiala pe care i-o provocase atitudinea mamei
sale [i s` se bucure de confortul [i starea de bine pe care i le d`deau
ma[ina. Mireasma portocalilor o narcotiza parc`.
Privirea i se \ntoarse aproape inevitabil spre b`rbatul aflat la
volanul ma[inii. Profilul acestuia degaja putere [i o anume arogan]`
care-l f`cea s` fie atât de st`pân pe sine la volan.
Brusc, acesta \[i \ntoarse capul, \i \ntâlni privirea [i-i zâmbi.
– E peste a[tept`rile tale? M` refer, evident, la ma[in`.
Jane deveni din nou rigid`. B`rbatului acesta chiar \i pl`cea s`
S~RUTUL RECOMPENS~ 31

tachineze, mai ales acum c` \i surprinsese privirea.


– E grozav`, r`spunse ea plin` de entuziasm. Parc` nu merge pe
p`mânt. Nu face deloc zgomot. E superdotat`.
– Transmisie automat`, aer condi]ionat, radio. Ma[ina asta are tot
ce vrei.
– Dac` a[ avea o asemenea groz`vie, n-a[ face altceva decât s`
c`l`toresc. Mai ales \n Africa. Pot s` pun prinsoare c` scaunele astea
pot fi potrivite de fiecare a[a cum dore[te, iar cele din spate se pot
transforma \n paturi. Parc` ai zis c` are tot ce vrei, nu?
– De data asta m-ai prins, chicoti el. Scaunele nu se las` pe spate,
din p`cate. Nu m-am gândit la a[a ceva când am cump`rat ma[ina. |]i
place s` c`l`tore[ti, Jane?
– Nici mai mult, nici mai pu]in decât oricui altcuiva. Ma[ina
aceasta pare a fi f`cut` pentru c`l`toriile lungi. Am fost \n Cape [i
Natal, dar prin ]ar`, \n afar` de nord [i de est, n-am prea mers.
– Dac` stau bine [i m` gândesc, zise Grant, nici eu n-am mai fost
de mult \ntr-o c`l`torie, iar ma[ina asta te \ndeamn` parc` la plecare.
Dar acum trebuie s` revenim cu picioarele pe p`mânt, deoarece
spitalul se afl` \n fa]a noastr`, iar tu trebuie neap`rat s` cuno[ti un
om dedicat trup [i suflet muncii sale. E vorba de David Muller.
Jane fusese atât de subjugat` de vocea lui profund`, grav`, \ncât
nu b`g` de seam` c` intraser` pe un drum str`juit de o parte [i de
alta de ni[te cl`diri albe. |ntre acestea se afla destul de mult spa]iu,
fapt care ar`ta care le era destina]ia.
Grant se ghid` dup` indicatoarele puse pe marginea drumului
pentru a ajunge la cl`direa personalului.
De[i urm`rea cu privirea grupurile de copii negri care se iveau pe
ici [i colo \n drumul lor, mintea \i r`m`sese totu[i la c`l`toria despre
32 CANDY MOORE

care adusese vorba Grant.


I-ar fi pl`cut foarte mult s` plece \ntr-o asemenea expedi]ie, dar
numai când Mara se va \ntoarce acas`. La gândul acesta, o povar` i se
puse parc` pe inim`.
Capitolul 3

Grant o conduse pe Jane \n biroul de primire, unde câteva surori


medicale treb`luiau de zor. Sora-[ef` \i \ntâmpin` cu un zâmbet ca de
perl` când \l recunoscu pe Grant. Era \mbr`cat` \ntr-un costum alb,
iar boneta \i acoperea cu mare greutate p`rul negru [i cârlion]at.
– Sor` Marion, zise Grant prinzând-o de umeri pe Jane, aceasta e
domni[oara Wheeler care a venit cu mama ei pentru a locui la rudele
lor, domnul [i doamna Wheeler.
Sora Marion [ov`i pu]in, apoi \i strânse cu putere mâna lui Jane.
– Sunt onorat`, doamn`. Dac` dori]i s`-l vede]i pe doctorul
Muller, urma]i-m`, v` rog!
I se adres` apoi uneia dintre infirmiere \n graiul de prin partea
locului [i-i invit` politicos pe cei doi s` se \ndrepte spre holul care
avea pe jos piatr` rece.
O u[` se deschise brusc [i o blond` \mbr`cat` \n uniform` [i
]inând \n mân` o basc` se \ntoarse pe c`lcâie \n prag, vorbind cu
indignare unei persoane nev`zute.
– |]i promit, Peter Davis, c` dac` te mai atingi de vreun fir de p`r
34 CANDY MOORE

de-al meu, o s` te reclam superiorilor.


– M`i, m`i! Ce se-ntâmpl` aici, tân`r` Pat? Te-a molestat cineva?
– Grant Saxon! zise ea, de-abia venindu-i s`-[i cread` ochilor. |mi
pare r`u, dar m-ai speriat de moarte.
– Se pare c` te afli \ntre doi b`rba]i r`i, frumoasa mea, zise Grant
aruncându-[i privirea \n camer`. Oare \n`untru s` nu fie nimeni altul
decât Pete Spintec`torul? S` se desf`[oare o competi]ie aici? {i nu \n
termenii cei mai cinsti]i?
– B`rbatul acela n-ar putea s` intre \n competi]ie cu unul ca tine!
– Evident c` nu poate! se auzi vocea b`rbatului din`untru.
Nemernicul `la are sute de mâini \n vreme ce eu n-am decât dou`,
ad`ug` el apropiindu-se.
Când o z`ri pe Jane, ochii \i sclipir`.
– Acum, pleac` de aici! i se adres` el blondei. Nu-mi pot l`sa
pacien]ii s` a[tepte. Grant, b`trâne, n-ai vrea s` te plimbi pu]in cu
sora Pat pân` se mai lini[te[te? I-am atins din gre[eal` boneta.
Evident c` n-am vrut.
Grant d`du s` plece, dar vocea lui se auzi limpede spunând :
– Superintendentul Wheeler trebuie s` scrie \n raport c` e vorba
de neglijen]` [i de comportament neadecvat din partea personalului.
E informa]ie ob]inut` din surs` sigur`, zise el pe un ton amuzat când
v`zu cum reac]ionar` doctorul Davis [i sora Marais.
Personalul de la spital era din nou \n gard`. Peter se gr`bi s`-[i
\ncheie nasturii de la c`ma[`, iar blonda se \nro[i pân` la urechi,
r`sucindu-[i nervoas` mâinile la spate.
Peter se uit` când la unul când la cel`lalt [i prinzând sclipirea din
privirea lui Grant, \[i d`du seama de realitate [i se relax`, de[i era
foarte indignat.
S~RUTUL RECOMPENS~ 35

– M-am gândit eu c` e prea tân`r` [i arat` prea bine pentru a fi


un inspector care vrea s` taie \n carne vie. E[ti o adev`rat` figur`,
Grant! S`-mi faci mie una ca asta! Ce s` mai spun de Pat! Sunte]i
cumva Elizabeth Wheeler? Ba nu, cred c` e vorba de Jane, nepoata
b`trânului Bart. |mi pare bine de cuno[tin]`, Jane Wheeler. |mi dau
seama dup` expresia fe]ei tale c` habar n-aveai de farsa asta urât` pe
care ne-a f`cut-o Grant. Peter Davis. |ncântat de cuno[tin]`, zise el
strângându-i c`lduros mâna.
– Jane, aceasta e sora Pat Marais, spuse Grant. De obicei, când nu
trebuie s` fac` fa]` prezen]elor masculine din preajma ei, datoria ei
e s` fac` de gard`.
Pat Marais \i d`du imediat replica :
– Tu nu faci parte din aceast` categorie, nu-i a[a? \l pironi ea cu
privirea. Mai ales c` e[ti greu de p`zit?
– O! Nu credeam c` ai o tor]` \n permanen]` cu tine, o tachin`
Grant.
Jane \[i \nt`ri convingerea c` Grant avea un comportament prea
libertin pentru un b`rbat c`s`torit.
– Cum de te-a convins s` vii cu el, Jane? \ntreb` sora Pat.
– Ma[ina lui, [opti Jane, m-a atras irezistibil, a[a cum o pas`re este
hipnotizat` de un [arpe. Magie pur`, ce mai!
Sora Marion plec` imediat, iar nu dup` mult timp \[i f`cu apari]ia
un b`rbat mai \n vârst`, \mbr`cat \n halat alb. |i strânse cu fermitate
mâna lui Grant Saxon.
– |mi pare r`u c` te-am f`cut s` a[tep]i, Grant. Am auzit cum unii
membri ai personalului meu au f`cut un spectacol ieftin, dar n-am
putut s` scap mai repede pentru a-]i s`ri \n ajutor [i...
Se opri [i se \ntoarse cu fa]a spre Jane, pe care o m`sur` din
36 CANDY MOORE

priviri.
– |mi pare bine de cuno[tin]`, doctore Muller, se trezi Jane
spunând, ca pentru a sc`pa de privirea fix` a acestuia.
– Gata cu admira]ia asta reciproc` atât de b`t`toare la ochi,
interveni vocea profund` a lui Grant. M` dor picioarele [i gâtul mi-e
uscat. Tare mult a[ vrea s` beau ceva.
– Gelozia nu te duce la nimic bun, b`trâne. Haide]i! Mi-am
terminat ziua de lucru [i pot pleca.
Se \ntoarse spre cei doi membri ai personalului, care t`ceau, [i le
spuse:
– Pute]i s` veni]i [i voi la cin` cu noi, dac` v` duce]i \ndatoririle
la bun sfâr[it [i nu mai pierde]i vremea cu jocuri de copii.
Apoi o lu` pe Jane de bra] [i se \ndrept` spre ie[ire. Grant \i urm`
\ndeaproape, nu \nainte \ns` de a le arunca o privire superioar` celor
dou` victime r`mase cu gura c`scat`.
Locuin]a lui David Muller nu era \n cl`direa principal`, de aceea
fur` nevoi]i s` mearg` pu]in pe jos. |n hol se aflau ni[te canapele
\nflorate, câteva m`su]e [i un raft lung cât zidul. Un radio cu baterie
z`cea \ntr-un col], iar lâng` el era o m`su]` joas` plin` cu casete.
Doctorul o invit` pe Jane s` se a[eze \ntr-un fotoliu, \n timp ce
Grant se tol`ni \n cel din fa]a ei. David b`tu din palme, iar \n clipa
urm`toare \[i f`cu apari]ia un b`iat de cas` pentru a auzi preferin]ele
lor \n materie de b`utur`. Cei doi b`rba]i optar` pentru whisky cu
ghea]`. Jane ceru un suc de fructe, tot cu ghea]`. Cât timp \l a[teptar`
pe b`iat s` revin` cu tava, \n \nc`pere se a[ternu t`cerea.
Dup` ce adolescentul aduse comanda [i se retrase cu o
plec`ciune, David \l \ntreb` pe Grant:
– Ce mai face micu]a Sandra ?
S~RUTUL RECOMPENS~ 37

Bronzatul proprietar al mo[iei \[i d`du capul pe spate [i zise zâm-


bind :
– Foarte bine, mul]umesc. {i-a f`cut o prieten` care e, ca [i ea,
foarte pasionat` de pescuit [i e foarte \ncântat` de lucrul acesta.
Prietena aceasta e tot timpul singurul subiect de discu]ie... cum a
salvat-o pe Sandra Saxon de la o moarte cumplit`, cum aceast`
prieten` atât de \n]eleg`toare a ajutat-o s` prind` [i s` scoat` la mal
primul ei pe[te, care e, cu fiecare istorisire, tot mai mare. Cum ea,
Sandy, se roag` fierbinte \n fiecare sear` Creatorului s`-i transforme
oribilul p`r ro[cat \ntr-unul castaniu.
Pe aceast` prieten` uimitoare nu o deranjeaz` deloc dac` se
murd`re[te, ba mai mult, nu se sperie sau ]ip` când vede viermi de
p`mânt pu[i \n cârligul undi]ei. Sandra e foarte entuziasmat` de
noua ei prieten`.
Dou` perechi de ochi erau a]inti]e asupra lui Jane. Aceasta se
\mbujor` pu]in la fa]`, dar \[i \n`l]` capul [i le sus]inu privirea.
– {i mie \mi place de ea foarte mult. Am vrea s` explor`m, dac`
ni se va permite, [an]ul [i pârâul de lâng` pini. Vrem s` realiz`m un
fel de carte a naturii, cu specimene puse la presat [i note despre
ce-am v`zut [i ce-am g`sit.
David vorbi \nainte ca Grant s` apuce s` deschid` gura.
– O s` fie grozav. Sunt convins c` Grant n-are nimic \mpotriv`. E
bine ca Sandy s` afle lucruri noi despre natur` din experien]` direct`,
nemijlocit`. M` bucur s` v`d c` [i-a f`cut o astfel de prieten`. Nu sunt
prea multe persoane adulte c`rora s` le plac` acelea[i lucruri precum
copiilor. Spune-mi, te rog, cum ai salvat-o de la o moarte cumplit`?
Janei \i merse la suflet tot ce spusese doctorul. |n timp ce-i
povestea acestuia p`]ania, se \ntreb` \n sinea ei ce gândea Grant
38 CANDY MOORE

despre compara]ia dintre mam` [i prieten`. Era sigur` c` admira]ia


feti]ei nu cânt`rea prea mult \n ochii lui. O prefera pe Mara, a[a cum
era : str`lucitoare [i mofturoas`.
– Cred c` Sandra a fost \n al nou`lea cer \n ziua aceea. Dar de
frumoasa Mara ce se mai aude? Progreseaz` \n modeling? \ntreb`
David, f`cându-se parc` mesagerul gândurilor lui Jane.
R`spunsul lui Grant fu laconic, dar Jane v`zu cum \[i \ncle[teaz`
degetele pe pahar.
– E bine. Obliga]iile pe care le are se termin` \n acest weekend.
O s` vin` \n curând la noi. {i-a cump`rat, \n sfâr[it, o alt` ma[in` [i
insist` s-o conduc` ea \ns`[i. Cred c` vrea s` arate cât e de curajoas`.
|n ochii lui David se putea citi triste]ea.
– Asta \nseamn` c` a dep`[it, \n sfâr[it, teama de a conduce,
team` care n-a mai p`r`sit-o de la accident.
– |nseamn` doar atât: o proast` manevr` cu volanul. Nu ea a
provocat tragedia, ci persoana care se afla la volan.
– Da, a[a e, zise David zâmbind. S` ne \ntoarcem la Sandy [i la
prietena ei. Marei n-o s`-i pice prea bine ideea de competi]ie.
Gânde[te-te, continu` el fixând-o cu privirea pe Jane, c` aceste
frumoase tr`s`turi nu pot trece neluate \n seam`.
Grant Saxon \[i \n`l]` capul [i-l privi drept \n ochi pe prietenul
lui, dup` care spuse cu r`ceal`:
– Dac` insi[ti la infinit s` nu aduci vorba decât de un anumit
subiect personal, te asigur c` nu vei avea sor]i de izbând`.
– Prea bine, Grant Saxon, nu trebuie s` ar`]i cât de puternic e[ti.
Voiam numai s`-]i amintesc c` niciun b`rbat nu poate declara foarte
sigur pe sine c` e impermeabil la insidioasa viclenie a celuilalt sex.
Jane se uita uluit` când la unul, când la altul, ne[tiind ce s`
S~RUTUL RECOMPENS~ 39

cread`. Habar n-avea de ce tachinarea de mai devreme se


transformase brusc \n r`ceal`. Nu [tia la ce f`ceau aluzie când
vorbeau despre Mara [i despre accidente. Doar doctorul nu voia s`
spun` c` ea ar putea cauza cumva o ruptur`, nu-i a[a? Era de
neconceput [i ar`ta un fel de a gândi la care nu s-ar fi a[teptat din
partea lui David Muller. Nu era nicio mirare c` Grant \l privea cu
r`ceal`. Aerul de voio[ie [i de u[ur`tate care umpluse pân` atunci
\nc`perea se risipi... \n clipa când fusese men]ionat numele Marei
Saxon.
Când auzi vocile lui Pat Marais [i a lui Peter Davis, r`sufl` u[urat`.
David le zâmbi celor doi [i mai ceru ceva de b`ut.
Grant se afund` \n scaunul lui, aprinse o ]igar` [i se l`s` \nv`luit
\n fum. |n timpul `sta o privea pe Jane, dar parc` f`r` s-o vad`, ca [i
cum ochii erau \ntor[i spre sine, pentru a capta un secret ascuns
adânc \n sufletul s`u.
Jane \[i \ntoarse privirea spre nou-veni]i, furioas` [i uimit` c` nu
simte nimic.
Când se a[ezar` \n sfâr[it la mas`, Peter Davis \ncerc` s`-i atrag`
aten]ia, lucru deloc dificil [i chiar de dorit \n situa]ia dat`.
Pat Marais era foarte sociabil`, de[i era b`t`toare la ochi obsesia
pe care o avea pentru Grant cu care flirta de fiecare dat` când se
oferea ocazia. R`spunsurile derizorii sau ironice ale acestuia \n loc
s-o descurajeze, o incitau [i mai mult. Jane n-ar fi acceptat pentru
nimic \n lume ca un b`rbat s`-i vorbeasc` pe un asemenea ton, cu
asemenea inflexiuni ale vocii, pe care Grant le st`pânea atât de bine.
Era evident c`-i pl`ceau jocurile de acest gen, de vreme ce nu avea
so]ia lâng` el.
Gândul acesta o f`cu s` pufneasc`, mai tare decât ar fi vrut. Toate
40 CANDY MOORE

capetele se \ntoarser` spre ea. Grant, care st`tea chiar \n fa]a ei, o
privi \ngrijorat.
– Aceasta nu e o perioad` \n care s` r`ce[ti, Jane.
– Evident c` nu e, r`spunse ea pe un ton repezit. Chiar trebuie s`
mi se pun` un diagnostic pentru un simplu sunet?
– Eu nu sunt medic, spuse pe un ton rece Grant, dar doctorul
Muller \]i poate confirma c` a fost o epidemie de grip` \n zon`. Te-ai
vaccinat anul trecut? Ai scos un puf`it destul de neobi[nuit.
– P`i.. zise ea \nro[indu-se la fa]`, a fost un simplu puf`it, nu un
simptom de grip`. Crede]i-m` pe cuvânt!
– A[ putea s`-]i fac un test, propuse Peter.
Superiorul \i arunc` o privire de expert asistentului s`u.
– E foarte frumos din partea ta, dar deloc necesar, doctore Davis.
Cunosc foarte bine nuan]ele fiec`rui puf`it, iar acesta a p`rut mai
degrab` unul dispre]uitor. M` \ntreb ce anume l-a provocat.
Jane era foarte confuz` [i, ne[tiind ce s` fac`, prinse marginea
fe]ei de mas` [i \ncepu s` se joace cu ea. Pat râse scurt [i zise :
– Asta e via]a \ntr-o comunitate mic`, Jane. Tot ce faci e analizat,
e \ntors pe toate fe]ele. Pân` [i un simplu puf`it n-are cum s` treac`
neobservat. Vino cu mine \ntr-una din dup`-amiezile când sunt
liber`, \ntr-o plimbare. Ne putem ascunde \n spatele unui tufi[ [i
putem s` puf`im cât vrem. Nimeni n-o s` stea s` ne analizeze ca s`
vad` dac` puf`im cu dispre], cu dezgust sau vulgar. {i, mai ales,
nimeni n-o s` se gândeasc` din pricina cui se \ntâmpl` asta.
Toat` lumea \ncepu s` râd` la replica ei, iar Jane era pe deplin
con[tient` de faptul c` Grant n-o sl`be[te din ochi. Abia când i-a
oferit ]ig`ri, a \ndr`znit s`-[i ridice privirea [i s`-l refuze. David \[i
puse mâna pe um`rul ei.
S~RUTUL RECOMPENS~ 41

– L`sând gluma la o parte, am avut \ntr-adev`r cazuri de oameni


care au contractat virusul. Trei dintre membrii personalului meu
sunt \n aceast` situa]ie. Spune-mi, te rog, te pricepi cât de cât la
munca de birou [i e[ti disponibil` s` ne aju]i?
Jane d`du din cap \n semn de \ncuviin]are, dar Grant Saxon
interveni imediat pe acela[i ton rece [i zise:
– |mi pare r`u, b`trâne, dar [i noi ducem lips` de personal. Jane
te poate ajuta din când \n când, dac` dore[te sau nu e prea obosit`,
dar altminteri va fi foarte ocupat` la mine la birou.
|[i \nso]i vorbele cu un zâmbet fermec`tor, iar Jane nu fu \n stare
s` zic` nimic. Doctorul Muller ridic` din umeri cu p`rere de r`u.
– Evident c` marele Saxon e \ntotdeauna cu un pas \naintea
celorlal]i. Orice ajutor, cât de mic, e binevenit. Sunt de acord cu
propunerea ta, Grant. Asta dac` [i Jane dore[te.
– Noua mea asistent` va fi foarte ocupat`, dar sunt convins c` nu
va r`mâne insensibil` la suferin]a ta, zise Grant. O s`-]i dau un
telefon ca s`-]i spun când e liber` [i o s-o aduc aici eu \nsumi.
– Asta-i via]a, Janey. Uite cum a fost a ta stabilit`, f`r` m`car s` te
fi \ntrebat cineva ceva. Nu te mai uita atât de uimit`. Mai am vreo
[ans` s` te invit la dans peste dou` s`pt`mâni?
Turnura pe care o luase discu]ia [i siguran]a cu care Grant vorbise
o pironiser` locului. Cu greu reu[i s` se desprind` de sub privirea
hipnotic` a acestuia [i s` se uite la Peter. Spuse, \n cele din urm` :
– Mul]umesc, Peter, pentru invita]ie. Mi-ar pl`cea foarte mult s`
merg la club cu tine.
– Se pare c` domnul Saxon nu te-a acaparat cu totul. |[i exercit`
uneori puterea, dar nu-i iese \ntotdeauna, nu-i a[a?
Apoi, \ntorcându-se cu fa]a spre Pat, o \ntreb`:
42 CANDY MOORE

– Mergi [i tu la dans, Pat? Cum e? Participan]ii sunt oameni de


calitate? Nici m`car n-am v`zut clubul.
– E un loc respectabil, interveni Grant. Pete s-ar putea comporta
ca un copil cu fetele, dar o s` fie cu ochii pe tine, a[a c` n-ai voie s`
faci un pas gre[it.
Jane \l privi furioas` [i-[i spuse \n sinea ei : " Tu, Grant Saxon, e[ti
ultimul b`rbat care are dreptul s` dea altora lec]ii despre felul \n care
ar trebui s` se comporte \n societate. |]i ar`t eu cu cine ai de-a face!
S` spui pe un ton regesc c` o s` lucrez pentru tine, f`r` a m` fi
\ntrebat \nainte dac` sunt de acord? O s` mai vedem noi!
{irul gândurilor \i fu \ntrerupt de interven]ia lui Pat.
– Cum singurul b`rbat care a[ vrea s` m` invite n-o face, am s`
accept oferta primului b`rbat care-mi apare \n cale, deoarece \mi
place prea mult dansul. Probabil c` [eful meu m` va pune \n tura de
noapte ca s`-mi salveze sufletul inocent [i s` nu m` fac de râs.
– Sunt absolut convins c` nu vei duce lips` de pretenden]i, Pat.
Dac` b`rbatul `sta din via]a ta nu catadicse[te s` te invite la club,
sfatul meu e s`-l ui]i. Nu merit` s` te mai gânde[ti la el, \ncerc` el
s`-i aduc` pu]in confort.
– P`i, da! Ce profund poate fi un b`rbat. Presupun c` Mara va
veni [i ea \n curând. S` \n]eleg c` nu e[ti disponibil?
– Nu face pe de[teapta, Pat, zise Grant dup` câteva clipe. Nu ]i se
potrive[te. E[ti prea tân`r`. S-ar putea s` vin.
Spunând acestea, se \ntoarse spre David [i-l \ntreb` care era
starea de s`n`tate a oamenilor s`i interna]i \n spital.
Jane sim]i din nou cum ceva nespus, tainic, plute[te \n aer. Mara
era un personaj intrigant din toate punctele de vedere. |ncepea s`
devin` con[tient` de faptul c` femeia aceasta era un subiect de
S~RUTUL RECOMPENS~ 43

discu]ie nu numai \n familie, ci \n \ntreaga zon`.


Mai târziu, Pat se duse la ea \n camer` [i se \ntinse pe pat. |ntre
timp, Jane intr` \n baie [i se sp`l` pe mâini, dup` care se \ntoarse \n
dormitor.
– E foarte frumos aici, zise ea rotindu-[i ochii prin \nc`pere. E
locuin]a ta permanent`? Familia ta locuie[te [i ea prin preajm`?
– P`rin]ii mei locuiesc \n White River. |i vizitez cât de des pot. Am
doi fra]i mai mici pe care-i iubesc foarte mult. |mi place aici: e mult
de lucru, dar e interesant. Ce p`rere ai despre Pete Davis? \ntreb` ea
dintr-o dat`.
– Despre Peter? Nu prea am avut timp s`-mi fac o p`rere, dar mi
se pare c` are un viitor promi]`tor, ad`ug` ea precaut`.
– E un medic bun, dar nu se pricepe deloc la flirtat, conchise Pat
\ntr-un limbaj mai colorat, dup` care puse o alt` \ntrebare: Dar Grant
Saxon cum e?
Intensitatea vocii lui Pat o f`cu pe Jane s` fie [i mai precaut`.
– Nici pe el nu-l cunosc prea bine. E foarte dominator, foarte
sigur pe el.
– {i cu toate acestea, te afli pe lista lui de plat`. |]i place de el?
– Haide, Pat, zise Jane râzând, singurul lucru pe care l-am f`cut a
fost s` accept invita]ia de a-l \nso]i la spital. Cât despre lista de plat`,
drept s`-]i spun...
Fu cât pe ce s`-i spun` adev`rul, dar se opri. Ceva \i spunea c` e
mai bine s` tac` decât s` rosteasc` adev`rul : anume c` ea \ns`[i
aflase chiar \n acea sear` de propunere. |n schimb, se pomeni zicând:
– Am nevoie de acest loc de munc`, mai ales c` e atât de aproape.
Cât despre \ntrebarea dac`-mi place sau nu de el... mi-e greu s`-]i dau
un r`spuns.
44 CANDY MOORE

– Sunt de acord cu tine ! Grant Saxon e un b`rbat ciudat. Fie te


\ndr`goste[ti de el nebune[te, fie \l ur`[ti pe m`sur`. E cu adev`rat
paradoxal ce-]i spun, dar se poate la fel de bine s`-l iube[ti [i s`-l
ur`[ti \n acela[i timp. Am \nceput s` cred c` Mara e singura care...
Dar se opri [i se duse s` scoat` ni[te ziare dintr-un dulap. Jane
a[tept` cu sufletul la gur` ca Pat s`-[i termine gândul, dar aceasta se
m`rgini s` spun` :
– Mergem?
Sim]indu-se frustrat`, Jane lu` hot`rârea de a o \ntreba ea \ns`[i
pe Pat ce voia s` mai adauge.
– Pat, ce s-a \ntâmplat cu Mara când a avut loc accidentul?
Pat se opri \n pragul u[ii [i se \ntoarse mirat` spre ea:
– Cum? N-ai aflat? Mara era cea care conducea – umbl` vorba c`
ar fi fost beat`, dar acum mi-a ajuns la urechi o alt` versiune: se zice
c` ar fi fost o problem` cu volanul. S-au f`cut cercet`ri... bietul John
a murit pe loc.
– John? \ntreb` Jane, [ocat`.
– N-ai avut cum s`-l cuno[ti, dar era o adev`rat` comoar`. O
adev`rat` tragedie! Nimic n-a putut [i nu-l poate consola pe Grant.
|[i iubea foarte mult fratele. John Saxon era cu doi ani mai mare
decât Grant, dar se \n]elegeau de minune... \n afar` de cazul când
venea vorba de Mara. Am auzit c` o s` se \ntoarc` [i, a[a cum o [tiu
eu, o s` ob]in` ceea ce-[i dore[te, indiferent de mijloc. Lui Grant nu
i-ar pica deloc bine s` m` aud` bârfind \n halul `sta, dar \]i spun ca
s` [tii : N-o pot suporta pe femeia asta. Hai s` mergem!
|ntre timp, Peter fusese chemat pentru o urgen]`, iar Pat se gr`bi
[i ea s` ajung` la camera de gard`. Cu un gest al mâinii, \[i lu`
r`mas-bun de la ei. David Muller \i conduse pe cei doi la ma[in`.
S~RUTUL RECOMPENS~ 45

– S` nu ui]i ce mi-ai promis, Grant, le spuse el \n timp ce ma[ina


pleca.
Jane r`mase t`cut` pân` ajunser` pe [osea, impunându-[i s` nu-i
pun` nicio \ntrebare sau s` trag` vreo concluzie. De[i nu [tia exact
de ce, avea senza]ia c` trecuse pericolul de a-l asalta cu repro[uri.
Explica]iile destul de amestecate pe care i le d`duse Pat o mai
\mbunaser`. Chiar dac` nu ar`ta, probabil c` \n adâncul sufletului
suferea foarte mult. Habar n-avea cum [i de ce se produsese tragedia
sau ce rol jucase Mara \n ea. Cu toate acestea, Grant Saxon \i stârnise
compasiunea [i hot`r\ s` nu se mai amestece \n chestiuni care n-o
privesc.
Cuvintele acestuia o dezarmar` complet.
– Jane, a[ vrea s`-]i mul]umesc [i s`-]i spun cât te admir pentru
st`pânirea de sine de care ai dat dovad` mai devreme. Am v`zut cât
de surprins` [i de furioas` ai fost [i, ca s` fiu cinstit pân` la cap`t, am
fost eu \nsumi surpins de ceea ce am spus. N-aveam deloc inten]ia de
a face o asemenea declara]ie \nainte de a vorbi cu tine. Dar când
David a adus vorba despre faptul c` duce lips` de personal, am fost
nevoit s` intervin, pentru c` am v`zut c` \i vei accepta propunerea.
Cum Jane continua s` tac`, Grant \ncetini pentru a o privi cu
aten]ie.
– N-ai de ce s` fii furioas`, Jane. Te rog acum s` vii s` m` aju]i la
birou. Bart mi-a spus c` vrei s` lucrezi \n domeniul pentru care e[ti
preg`tit`. Dincolo de asta, e foarte comod, pentru c` e foarte
aproape de cas`. Am mare nevoie de asisten]a ta. Ce zici, Jane?
Iat`-l pe Grant Saxon, cel atât de sigur pe el [i de st`pânit
cerându-[i scuze [i implorând-o s` vin` s` lucreze pentru el. Inima ei
capitul`, de[i ra]iunea \i spunea s` fie prudent`.
46 CANDY MOORE

– Nu mai sunt sup`rat` acum, dar am fost la fel de furioas` pe cât


erai tu de \ndr`zne]. Cu toate acestea, \]i accept explica]ia. Când vrei
s` \ncep munca?
– |]i mul]umesc, Jane Wheeler. |mi place c` e[ti atât de direct`.
Cât de repede vrei s` fie?
– Po]i trimite dup` mine chiar mâine. S` port o salopet`?
– Grozav ! La [apte [i jum`tate vei fi a[teptat`, iar \n privin]a
salopetei, nu e nevoie. Biroul meu e curat.
Spunând acestea, acceler` din nou .
O conduse pân` la u[` [i-i mul]umi pentru companie. Jane st`tu
\n fa]a u[ii pân` când zgomotul ma[inii disp`ru, apoi se duse \n
camera ei prad` unor sentimente foarte amestecate [i greu de definit.
Capitolul 4

P`s`rile ciripeau zgomotos când se \ntoarse \n camera ei, dup` ce


f`cuse un du[. Jane deschise larg geamurile [i se aplec` \n afar`,
tr`gând adânc aer \n piept.
Se \ntoarse [i-[i lu` peria pentru a-[i piept`na p`rul care adia \n
b`taia u[oar` a vântului. Diminea]a cea nou` [i str`lucitoare \i d`dea
un sentiment de bun` dispozi]ie [i o f`cea s` se simt` puternic`.
Munca pe care urma s-o depun` [i orice altceva mai presupunea
aceasta nu i se p`rea grea. Se \mbr`c` [i ie[i din \nc`pere. Când
ajunse \n dreptul camerei mamei sale, b`tu u[or \n u[` \nainte de a
intra.
Elizabeth deschise ochii somnoroas`, pentru a se trezi apoi de-a
binelea [i a deveni pe deplin con[tient` de faptul c` nu i se adusese
ceaiul, iar c` \n fa]a ei se afla fiica ei \n carne [i oase, \mbr`cat`
\ntr-un costum de birou [i nu \n blugi [i tricou, a[a cum se \ntâmpla
de obicei.
– Ce s-a \ntâmplat, draga mea? o \ntreb` mama ei, alarmat`.
Jane \i zâmbi, ca pentru a o lini[ti.
48 CANDY MOORE

– N-ai de ce s`-]i faci griji, mam`! Ai \n fa]a ta o fat` cu un loc de


munc`. Familia Saxon a ob]inut un om de toat` isprava, zise ea cu un
zâmbet [trengar. Sau, cel pu]in, a[a sper. M` duc s` beau o cea[c` de
cafea, al c`rei miros \l simt deja. A[tept pe cineva s` vin` s` m` ia. Am
trecut pe la tine s` te anun]. O s`-]i dau mai multe detalii disear`.
Se aplec` u[or pentru a-[i s`ruta mama care nu se dezmeticise
\nc`, o atinse u[or pe obraz, dup` care disp`ru din \nc`pere \nainte
ca aceasta s` fi apucat s` rosteasc` vreun cuvânt.
Unchiul lui Jane se afla \n buc`t`rie, a[ezat la mas`. Adulmeca
aroma de cafea. Când \[i v`zu nepoata intrând, \n`l]` capul [i o privi
mirat prin sprâncenele stufoase. Mirarea era determinat` de ]inuta
special`, neobi[nuit` a acesteia.
– 'Nea]a, Jane! Unde te duci, \mbr`cat` a[a?
– Bun` diminea]a, unchiule Bart, r`spunse Jane \n timp ce-[i
turna cafea \ntr-o cea[c`. |]i vine sau nu s` crezi, m` duc la munc`.
– Ca s` vezi! Dup` câte se pare, [eful nu-[i pierde vremea.
Tonul din vocea acestuia era u[or ironic [i o deranj`. A[adar,
unchiul ei considera c` numai Grant Saxon putea s-o angajeze. Tare
mult [i-ar mai fi dorit \n clipa aceea s`-i arunce \n fa]` c` se angajase
la spital sau \n alt` parte. Dar ie[ise cu Grant cu o sear` mai devreme,
a[a \ncât ra]ionamentul lui era de \n]eles.
– Evident c` nu-[i pierde vremea. Asear`, aproape c` am fost silit`
s` accept. A declarat \n fa]a tuturor c` sunt angajata lui. Dac` lucrurile
nu s-ar fi petrecut atât de repede, iar el nu m-ar fi l`sat s` cred c`
neacceptând l-a[ fi pus \ntr-o situa]ie delicat`, probabil c` a[ fi negat
totul, iar acum a[ fi lucrat pentru doctorul Muller, explic` ea
indignat`.
Bart \i ascult` istorisirea tr`gând din pip`, iar \n clipa când aceasta
S~RUTUL RECOMPENS~ 49

\i povesti despre felul de a ac]iona al lui Grant, nu se putu st`pâni s`


nu chicoteasc`.
– |n]eleg... Grant [i c`ile lui mai pu]in ortodoxe de a ac]iona.
Love[te repede [i, vrând-nevrând, te treze[ti c`-i e[ti fidel,
\ntrebându-te evident ce anume te-a lovit.
Jane oft`.
– C` bine zici! Acum, s` vorbim despre sarcinile mele \n aceast`
cas`. Pot s` le fac seara [i nu diminea]a, ca pân` acum?
– O, nu-]i face griji \n privin]a asta. Am uitat s`-]i spun c` am
angajat un om de prin partea locului, priceput la toate. Flip Olivier e
numele lui. E un fel de pelerin. Nu poate s` stea locului, dar e bun
la orice fel de munc`. S` vezi ce bine conduce tractorul pe ogor. Va
veni de dou` ori pe s`pt`mân` pentru a a face muncile grele:
cur`]atul cote]elor g`inilor [i porcilor, dar [i al gr`dinii. Nu e,
oricum, genul de munc` pentru o fat`.
– O, unchiule, nu mi s-a p`rut o munc` foarte grea. |n afar` de
mirosul pestilen]ial, evident, ad`ug` Jane zâmbind.
– Nu ]in neap`rat s`-l angajez temporar, dar se pare c` \i place
s`-[i câ[tige existen]a \n felul acesta: lucreaz` pentru to]i fermierii din
zon`, iar fiecare \l pl`te[te pe o perioad` anume.
|n clipa aceea, o ma[in` se opri \n fa]a casei, iar Jane se ridic`
imediat [i se \ndrept` spre Land-Rover-ul din care cobor\ un b`rbat
de culoare. |i salut` politicos [i deschise portiera pentru a-i permite
lui Jane s` urce \n ma[in`.
Când automobilul demar`, Jane \i f`cu unchiului ei cu mâna.
Tom, [oferul, conducea foarte bine. Pe m`sur` ce \naintau, Jane
se sim]ea \n continuare cuprins` de acea stare de bun` dispozi]ie pe
care o avea de diminea]`. Nu peste mult timp, ajunser` \n fa]a unei
50 CANDY MOORE

cl`diri \nalte [i albe, \n stil colonial.


Jane era destul de impresionat`. |i mul]umi lui Tom când acesta
\i deschise portiera pentru a cobor\.
Apoi, se d`du \napoi cu câ]iva pa[i pentru a avea o perspectiv`
mai ampl` asupra fa]adei ]uguiate a cl`dirii.
– Tom, aici trebuia s` ajungem? S` \n]eleg c` aceasta este casa
domnului Saxon? Trebuie s` ajung la birou.
– Da, doamn`, aceasta e casa domnului Saxon. Am primit
instruc]iuni s` v` conduc pe aici, zise el.
Ar`t` c`tre un grup de cl`diri albe cu acoperi[uri ro[ii, situate
ceva mai departe [i ad`ug` :
– Acolo sunt birourile celorlal]i, dar biroul personal al domnului
Saxon e aici. Urma]i-m`, v` rog !
Când ajunser` \n fa]a unor trepte care duceau spre o verand`,
b`rbatul se d`du \ntr-o parte pentru a-i permite s` p`[easc` prima.
Curând, se aflar` \n fa]a unei u[i din stejar masiv.
U[a se deschise ca prin minune [i \n fa]a lor ap`ru o femeie palid`
c`reia cu greu puteai s`-i ghice[ti vârsta.
|ndeplinindu-[i sarcina, Tom se retrase.
– Domni[oara Wheeler? Intra]i, v` rog! Sunt Minna Du Toit,
menajera domnului Grant. M-a rugat s` v` ar`t biroul [i s` v` aduc
ni[te ceai. Vine [i dumnealui imediat.
– Jane! Jane! auzi \n urma ei.
Sandra d`du buzna pe una din u[i, iar Jane nici nu apuc` bine
s`-[i dea seama ce se \ntâmpl` c` feti]a se [i afla \n bra]ele ei.
– Vai, cât m` bucur s` te v`d! exclam` feti]a. Dar ce-i cu tine aici?
Mergem la pescuit? Dar de ce nu e[ti \mbr`cat` \n blugi?
– Sandra! interveni Minna Du Toit, desprinzând-o din bra]ele lui
S~RUTUL RECOMPENS~ 51

Jane care de-abia mai putea s` respire.


– Las`-m` \n pace! E prietena mea, Jane. Doar ]i-am povestit
despre ea. Jane a venit s` m` viziteze. |i st` foarte bine \n costumul
`sta galben, nu-i a[a?
– Bun`, Sandy! M` bucur c` \]i place cum m-am \mbr`cat. Sunt
\ncântat` s` te v`d, dar nu sunt \n vizit`. Am venit s` lucrez, zise Jane
zâmbind feti]ei foarte emo]ionate.
– E o rochie foarte frumoas`, Sandy, dar asta nu \nseamn` c`
trebuie s` ai un asemenea comportament s`lbatic. Bun` diminea]a,
Jane! Sunt ferm convins c` vrei s` bei o cea[c` de ceai dup` acest
atac, zise Grant din pragul u[ii.
– Bun` diminea]a, domnule Saxon, \i r`spunse ea.
– Minna, o s` servim ceaiul \n birou. Sandy, du-te [i termin`-]i
micul dejun. Po]i s` stai de vorb` cu Jane la zece, când avem pauz`.
Asta, evident, dac` [i ea dore[te s`-[i petreac` timpul liber \n
compania ta.
Sandy se l`s` cu greu convins` s` plece. Jane o asigur` din priviri
c` vor sta de vorb` peste dou` ceasuri. Fa]a feti]ei se lumin` brusc.
Grant [i cu Jane trecur` printr-un hol plin cu mobil` veche.
Geamurile erau prev`zute cu jaluzele de culoare galben-portocalie
care filtrau lumina soarelui.
O anumit` atmosfer` de elegan]`, dar [i de intimitate se degaja
din \ntreaga cas`.
V`zând-o cât de atent` prive[te \n jur, Grant se gr`bi s` spun` :
– Dac` te intereseaz`, Sandy \]i poate ar`ta restul casei mai târziu.
E o cas` foarte veche [i are câteva puncte de atrac]ie. Pe aici, Jane,
zise el conducând-o spre u[a de la intrarea \n birou.
Masa care \i era destinat` se afla \n fa]a unei ferestre imense cu
52 CANDY MOORE

privire spre arbori, tufi[uri [i un gazon foarte bine \ntre]inut. O


ma[in` de scris z`cea pe o mas` dintr-un col], iar dulapurile
\mpânzeau toate col]urile.
– Acesta e biroul t`u. Am venit mai devreme ca s` fac pu]in`
ordine. Domni[oara Ames era o secretar` excelent`, dar cam
dezordonat`. Tocmai s-a c`s`torit. Sper c` n-ai asemenea gânduri,
nu-i a[a? schimb` el brusc subiectul.
– Slav` Cerului, nu! zise ea, ridicându-[i privirea [i uitându-se \n
ochii lui.
– Foarte bine! r`spunse Grant \n timp ce se \ntorcea pentru a
deschide un sertar.
Un teanc de dosare erau a[ezate pe biroul ei.
– Dup` ce-]i bei ceaiul, uit`-te prin astea [i compar` cifrele aflate
\n tabele, ca s` vezi dac` sunt acelea[i. Am g`sit câteva gre[eli, dar
asta nu m` mir`, având \n vedere starea de spirit a domni[oarei
Ames. Nu ne permitem s` avem gre[eli de acest gen, a[a \ncât totul
trebuie verificat \n cele mai mici detalii. Crezi c` o s` te descurci?
– Bine\n]eles, \i r`spunse Jane \n timp ce r`sfoia foile primului
dosar.
Era genul de treab` pe care ar fi putut s`-l duc` la bun sfâr[it f`r`
nicio problem`. Nu la fel credea [i Grant, care o considera o
ne[tiutoare [i o privea cu nelini[te.
Jane se a[ez` pe scaun f`r` s` mai spun` nimic, neluându-l \n
seam` pe b`rbatul aflat de cealalt` parte a mesei.
Grant o mai privi câteva clipe, dup` care se retrase la biroul lui [i
se cufund` \n munc`.
Peste dou` ore, Jane fu \ntrerupt` din lucru \n clipa când Grant
se ridic` brusc de pe scaun, schi]` un gest de lehamite [i spuse :
S~RUTUL RECOMPENS~ 53

– Sper din tot sufletul ca domni[oara Ames s`-[i strice luna de


miere tot a[a cum a f`cut cu dosarele mele. Asta ar merita! A sosit
vremea ceaiului, Jane. O s` petrecem o jum`tate de or` la soare.
Minna ni-l va aduce afar`. Hai s` mergem, zise el. V`d c` ai f`cut deja
o treab` bun`, ad`ug` el dup` ce-[i arunc` privirea asupra dosarelor
de pe biroul ei.
Jane \l urm` afar` [i se \ndrept` spre locul unde o v`zuse pe
Sandy. Menajera o anun]` c` adusese ceaiul.
Jane turn` din licoare \n cea[c` [i se a[ez` confortabil pe un scaun
de fier. |[i arunc` ochii asupra casei, \ntrebându-se cum se adapta
Mara atmosferei de aici.
– Doica mi-a spus c` pot s` beau ceaiul cu tine dac` m` piept`n
[i m` sp`l pe mâini, declar` Sandy ar`tând radioas` dou` mânu]e
curate [i un p`r neted.
– E grozav, Sandy, zise Jane turnându-i micu]ei ceai \n cea[c`.
Feti]a avea chef de vorb`, mai ales dup` tot ce se \ntâmplase de la
ultima lor \ntâlnire. Scoase din buzunar o foaie de hârtie \mp`turit`
\n interiorul c`reia se afla aripa unui fluture pe care o g`sise printre
arbu[ti. |ncepur` s-o studieze.
– Cred c` e vorba de un funigel \naripat, zise Grant, care-[i f`cuse
[i el apari]ia. Va trebui s` verific`m. S-ar putea s` m` \n[el. Jane,
pune-mi [i mie, te rog, o cea[c` de ceai!
Sandy \[i \nf`[ur` comoara la loc [i se apuc` s` m`nânce, tot
mi[cându-[i ochii de la unul la altul.
– E grozav! Sunt cu cei mai buni prieteni ai mei [i m`nânc
sandvi[uri f`cute de Minna, conchise ea mul]umit`.
Jane zâmbi auzindu-i replica [i v`zu c` [i Grant avu aceea[i
reac]ie.
54 CANDY MOORE

– Nu peste mult timp, Sandy, va veni [i mama ta. O s` fim mai


mul]i prieteni de-ai t`i, g`si de cuviin]` s` spun` Jane, dar se opri
uimit` când o v`zu pe copil` f`când ochii mari.
Mâinile \i tremurau \n timp ce punea cea[ca de ceai \napoi pe
farfurie.
– Da, a[a cred [i eu, bâigui feti]a, gr`bindu-se s` plece.
Jane se \ntoarse uimit` [i nelini[tit` cu fa]a spre Grant.
– Am spus ceva care a sup`rat-o pe Sandy? \l \ntreb` ea cu [ov`ire.
Credeam c` [tie [i c` va vorbi cu pl`cere despre mama ei, \[i termin`
ea pledoaria pe un ton jalnic.
Grant \[i trecu mâna prin p`r, vizibil iritat.
– Sandy [tie c` mama ei urmeaz` s` vin`, dar de fiecare dat` când
\i pomenesc numele, se \mbufneaz`. Nu \n]eleg ce se \ntâmpl` cu ea
\n ultima vreme. Totul sfâr[e[te a[a cum s-a \ntâmplat mai devreme:
cu o plecare brusc`. De parc` i-ar fi team` de ceva.
– |mi pare nespus de r`u, zise Jane. S` m` duc dup` ea ? \l \ntreb`
ea, f`când câ]iva pa[i [ov`ielnici.
Grant o prinse imediat de bra].
– Nu, las-o singur`! |i trece repede. Poate ie[i cu ea \ntr-o
plimbare dup` prânz. |n calitatea ta de prieten` special` ai putea mai
u[or s` afli ce anume o sup`r`, zise el ridicându-se de pe scaun.
Acum, \napoi la lucru! Cu cât vei pune mai repede ordine \n dosarele
alea, cu atât mai bine va fi.
Jane \[i impuse s` nu se mai gândeasc` la comportamentul ciudat
al lui Sandy, pentru a se concentra asupra sarcinilor pe care le avea
de \ndeplinit.
Dup` o or`, Grant se ridic` de pe scaun [i rosti :
– Eu mi-am terminat treaba aici. Ia-]i o or` liber` la amiaz`. Minna
S~RUTUL RECOMPENS~ 55

v` va aduce prânzul atât ]ie, cât [i lui Sandy. O s` m` \ntorc


dup`-amiaz`. Dac` te duci cu ea \n camer`, poate reu[e[ti s` afli ce
anume o fr`mânt`. }i-a[ fi recunosc`tor dac` m`car ai \ncerca,
ad`ug` el.
Jane \ncuviin]` din cap, dup` care \ncepu s` coboare treptele.
Dup` ce mâncar`, Jane o rug` pe Sandy s`-i arate restul casei.
Feti]a r`spunse cu entuziasm cererii ei [i pornir` \n periplu.
Dormitoarele, \n num`r de [ase, erau spa]ioase [i frumos mobilate.
Buc`t`ria era visul oric`rei gospodine, iar cele dou` b`i str`luceau de
cur`]enie.
Camera lui Grant era auster`, dar patul era acoperit cu o
cuvertur` frumoas` din tweed. Era o camer` pentru o singur`
persoan`.
Când p`trunser` \n cel de-al treilea dormitor, Sandy se gr`bi s`
ias` imediat ce o pofti pe Jane.
"Aceasta e camera Marei", cuget` Jane \n sinea ei. Arunc` o privire
asupra felului \n care era mobilat` \nc`perea, remarcând c` totul era
foarte feminin, de la nuan]ele culorilor pân` la decora]iuni.
– Hai s` vedem acum camera ta, zise Jane \nchizând u[a de la
dormitorul Marei. Feti]a o pofti pe Jane \n camera ei, cu zâmbetul pe
buze.
– Camera mea e cea mai fain`, iar Grant mi-a promis c` va fi a mea
pentru totdeauna, chiar [i atunci când o s` fiu foarte b`trân` [i n-o
s` mai pot merge pe jos.
– De ce n-ar face-o? se mir` Jane cu voce tare \n timp ce admira
carpetele de pe pere]i, pline cu animale [i perdelele roz. Pot s` m`
\ntind pu]in pe patul t`u? Pare atât de confortabil, iar camera ta e cea
mai grozav` dintre toate, spuse ea cu sinceritate.
56 CANDY MOORE

– |]i place mai mult decât cea a Marei?


– Mult mai mult. Aici m` simt \n largul meu.
Sandy se duse la dulap [i scoase de acolo o p`pu[`.
– A[ fi vrut s` fi fost mama mea, m`rturisi feti]a.
– De ce, comoar`? o \ntreb` Jane pe un ton care voia s` par` cât
mai obi[nuit. Mama ta e frumoas` [i te iube[te foarte mult.
Sandy \[i strânse p`pu[a la piept cu tandre]e.
– E foarte dr`gu]` [i cred c` m` iube[te, dar... continu` ea pe un
ton ciudat, nu vreau s-o mai v`d niciodat`.
Jane se ridic` de pe pat [i \ngenunche \n fa]a feti]ei.
– Draga mea Sandy, sunt prietena ta [i m` doare s` v`d c` ai ceva
pe suflet, c` te fr`mânt` ceva. Nu m` sup`r dac` nu vrei s`-mi spui
despre ce e vorba. Uneori, te ajut` s` ai cu cine s` vorbe[ti. Vreau s`
te v`d fericit`.
– E[ti prietena mea cea mai bun`, spuse feti]a suspinând, dar nu
pot m`rturisi nim`nui c` mama i-a f`cut ceva tat`lui meu [i n-am s-o
iert niciodat`.
Disperarea cu care rostise aceste vorbe o f`cu pe Jane s` simt` o
strângere de inim`. Oare ce se \ntâmplase? Ce v`zuse sau auzise
aceast` copil` de era atât de nefericit`?
|[i aminti c` trebuie s`-[i p`streze calmul [i de aceea i se adres`
pe un ton potolit:
– N-are importan]`, draga mea. Nu trebuie s` mai continui dac`
nu vrei. Ce-ar fi s`-]i aranjezi p`rul [i s` vii s` stai cu mine \n birou \n
timp ce lucrez. Ia-]i cu tine [i o carte frumoas`, da?
Sandy se ridic` [i-[i [terse lacrimile cu dosul mâinii.
– Chiar pot veni \n biroul t`u? Grant nu m-a l`sat niciodat` s`
intru acolo.
S~RUTUL RECOMPENS~ 57

|n sinea ei, Jane [i-ar fi dorit ca Sandy s` fi spus "tata" \n loc de


Grant. Vocea ei tr`dase un sentiment adânc \n clipa când \i
dezv`luise par]ial secretul [i când \l pomenise pe tat`l ei.
– Sunt sigur` c` de data asta nu se va sup`ra, o lini[ti Jane.
Evident, dac` stai lini[tit` [i cite[ti. Trebuie s` te p`r`sesc, acum.
Du-te [i ia-]i o carte [i urmeaz`-m` !
{tia c` \nc`lca o regul` foarte strict`, dar nu-i p`sa. Grant n-avea
decât s` se supere. Doar o rugase s` \ncerce s` stea de vorb` cu
Sandy pentru a afla ce anume o fr`mânt`, chit c` nu aflase mare
lucru.
|n timp ce se \ndrepta spre birou, lui Jane \i trecu prin minte c`
suferin]a feti]ei era legat` de p`rin]i. Oare cum ar putea ea, o str`in`,
s` sape mai adânc pentru a afla cauza primar`, iar apoi s`-i spun` lui
Grant ce descoperise? Era ceva foarte personal. I-ar vorbi lui Grant
despre animozitatea lui Sandy pentru mama ei [i i-ar sugera s`
rezolve el \nsu[i problemele. Dar dac` ar face asta, s-ar afla \ntr-o
situa]ie foarte delicat`, iar Grant nu i-ar fi foarte recunosc`tor pentru
c` s-a amestecat \n via]a conjugal` a altora.
Sandy \[i f`cu \n sfâr[it apari]ia \n birou, iar Jane \i zâmbi [i-i ar`t`
m`su]a la care s` se a[eze.
Feti]a era atât de p`truns` de importan]a momentului, \ncât uit`
cât de nec`jit` fusese mai devreme. Acum, p`trunsese \ntr-un spa]iu
interzis.
La ora patru dup`-amiaz`, Jane corect` ultima pagin`. Ie[i din
nou afar` cu Sandy pentru a bea ceaiul.
Dup` aceea, feti]a \ncepu s` se joace cu Lemmy, iar Jane se
\ntoarse \n birou. Cu ce s`-[i ocupe timpul? S` vad` dac` mai sunt [i
alte dosare de verificat sau s` nu \ntreprind` nimic \n acest sens, de
58 CANDY MOORE

team` c` [eful ei s-ar putea sup`ra?


Dilema fu repede rezolvat` \n momentul apari]iei Minnei.
– A telefonat domnul Grant [i mi-a spus c`, dac` v-a]i terminat
treaba, pute]i s` v` petrece]i timpul cum dori]i. O s` se \ntoarc` [i o
s` v` duc` acas`.
Menajera d`du s` plece, dar Jane o opri:
– Numai pu]in, \i spuse ea. Mul]umesc pentru mesaj. |mi pute]i
spune cum anume s` m` adresez dumneavoastr`: cu domni[oara sau
doamna Du Toit?
Femeia se \ntoarse din drum [i spuse:
– Doamna Du Toit. So]ul meu a murit \n urm` cu mul]i ani, iar
eu am devenit d`dac` a domni[oarei Mara, pe când aceasta era
copil`. Când s-a c`s`torit, n-a vrut s`... Domnul Grant s-a oferit s` m`
angajeze pe post de menajer` [i am r`mas, conchise ea cu un zâmbet
care-o \ntineri. Pute]i s`-mi spune]i Minna, dac` dori]i. Sandy mi-a
spus "Toicky", aceasta fiind versiunea ei pentru Du Toit [i aproape
toat` lumea a adoptat-o.
Jane era pe deplin con[tient` de faptul c` nu era una de-a casei,
de aceea era mai nimerit s` nu i se adreseze atât de familiar. Va
a[tepta s` se cunoasc` mai bine. Dup` toate aparen]ele, \i era
dedicat` trup [i suflet lui Grant, iar Jane se \ntreb` cum se va
comporta la apari]ia Marei.
Faptul c` nu-[i dusese m`rturisirea pân` la cap`t \n privin]a
conduitei Marei tr`da, dincolo de re]inere, o mare durere.
Dup` plecarea Minnei, Jane \[i cur`]` biroul cu o solu]ie, [terse
praful de pe dulapuri, de pe pervazul ferestrei, \nchise u[a \n urma
ei [i ie[i s` se plimbe prin gr`din`.
Când z`ri Land-Rover-ul apropiindu-se, inima \ncepu s`-i bat` cu
S~RUTUL RECOMPENS~ 59

putere.
Trebuia neap`rat s` nu se mai lase subjugat` de acest b`rbat. Cu
atât mai mult cu cât totul era zadarnic.
– Bun`, Jane, o salut` el când se apropie. Ai terminat treaba? Sper
c` ai reu[it s` pui totul \n ordine, iar eu o s` pot, \n sfâr[it, s` trag
ni[te concluzii.
Oare i se p`rea, sau vocea lui tr`da pu]in sarcasm?
– Mai distreaz`-te pu]in, pentru c` vreau s` fac un du[, ad`ug` el
\n timp ce urca sc`rile.
Cuvinte banale! Asta e tot ce a g`sit de cuviin]` s`-i spun`. Jane
ridic` din umeri cu triste]e. Era evident c` secretarele nu se bucurau
de prea mare trecere \n ochii lui. Se \mb`tase cu ap` rece. Totul
fusese o pl`smuire a min]ii ei. |ntre ea [i acest b`rbat nu puteau fi
spuse lucruri profunde.
Când d`dur` s` plece, Sandy \[i f`cu apari]ia ca prin minune [i
\ncepu s`-l implore pe Grant:
– Te rog, Grant, ia-m` [i pe mine cu tine!
– Sigur, dulcea]`, dar du-te mai \ntâi [i spune-i lui Toicky, o
\ndemn` el \n timp ce o urm`rea cu privirea cum se n`puste[te \n
cas`. Când st` pe bancheta din spate, i se pare c` e Miss Univers. Nu
se a[az` niciodat` lâng` mine, [oferul ei. Copiii au o imagina]ie foarte
bogat`.
" La fel stau lucrurile [i cu unii adul]i", \[i spuse Jane \n sinea ei.
Sandy se a[ez` ca o regin` pe bancheta din spate a ma[inii. Dup`
ce Grant \i deschisese portiera, aceasta \i adres` un "Mul]umesc"
regesc.
Când ajunser` la re[edin]a familiei Wheeler, Grant se duse s`
vad` ce face Bart, iar Jane [i Sandy merser` \n cas` pentru a vedea
60 CANDY MOORE

cum merge "Opera]iunea Tricotat". Elizabeth \[i ridic` privirea [i le


\ntâmpin` cu un zâmbet.
– Toate cele bune, mam`! }i-o prezint pe prietena mea, Sandra
Saxon. Aceasta e mama mea, Sandy.
Sandy aproape c` se lipise de Jane [i spuse sfioas`:
– |mi pare bine de cuno[tin]`, doamn` Wheeler.
– Bun`, Sandra! Ia uit`-te la acest model frumos. Deocamdat` m`
antrenez numai, dar nu crezi c` e interesant s` vezi cum cap`t`
contur o hain`?
Jane o prinse cu afec]iune pe mama ei de um`r [i o \ntreb` :
– Cât de multe exemplare a]i f`cut ast`zi?
Elizabeth râse [i o lu` pe micu]` de mân`. Gestul acesta fu de
natur` s-o ajute pe Sandy s`-[i dep`[easc` timiditatea [i s` se duc` s`
vad` modelul.
– Nu st`m prea bine cu produc]ia pe ziua de ast`zi, zise Janet de
pe verand`. Avem nevoie de timp pân` vom reu[i s` ne obi[nuim cu
ma[in`ria asta. Cafea pentru doamne, strig` din nou Janet.
Când ajunser` pe verand`, m`tu[a Janet se gr`bi s-o \ntrebe pe
Sandy :
– Cum te distrezi \n vacan]`, draga mea?
– Grozav ! \i r`spunse aceasta.
Tony [i Mick, adev`ra]i exper]i \n detectarea mirosului de
mâncare, \[i f`cur` apari]ia, plini de praf [i obosi]i, din cine [tie ce
excursie misterioas`. O \ntâmpinar` pe Sandy \n felul acela
condescendent, atât de specific b`ie]ilor. Nu peste mult timp, ie[ir`
to]i trei afar`. R`mase singure, cele trei femei se sim]ir` \n largul lor
[i putur` s` vorbeasc` f`r` ocoli[uri despre problemele care le
fr`mântau.
S~RUTUL RECOMPENS~ 61

|n cele din urm`, ap`rur` [i Bart cu Grant. Janet \l invit` pe acesta


din urm` s` r`mân` la cin`.
– Mul]umesc, Janet, dar nu \n seara asta, declin` el invita]ia. Au
fost unele turbulen]e la blocul [ase [i, dup` câte se pare, cauza
acestora este ]iganul acela pe nume Olivier. Fii cu ochii pe el când
vine, \l sf`tui el pe Bart, iar \ndat` ce-[i termin` treaba, trimite-l
imediat de aici. Ai grij` s` stea departe de cas`, ad`ug` el privind-o
pe Jane.
Bart v`zu \ncotro prive[te [i se gr`bi s` spun`:
– |l cunosc pe Flip... l-am mai angajat [i o s` fiu cu ochii-n patru.
Grant se ridic`, preg`tindu-se s` plece.
– Nu sunt prea \ncântat de faptul c` o s` lucreze aici. Cred c` a
sosit vremea s`-l trimitem la plimbare. Jane, \nso]e[te-m`, te rog,
pân` la ma[in`. Vreau s`-]i dau câteva instruc]iuni pentru mâine.
|n timp ce se \ndreptau spre ie[ire, Grant \i prezent` succint
despre ce e vorba:
– Mâine n-o s` apar la birou, dar am s`-]i las o list` cu ceea ce
trebuie s` faci. Trebuie s` m` ocup de o mul]ime de alte lucruri.
Apropo, ai reu[it s` afli ceva de la Sandy?
Jane ro[i la fa]`. Grant a[tept` un r`spuns, de[i observase starea
de confuzie care-o cuprinsese.
– Haide! o \ncuraj` el, prinzând-o de umeri. Nu poate fi atât de
greu. Din câte-mi dau seama, ai reu[it s` afli ceva. D`-i drumul!
Ro[ea]a din obraji fu \nlocuit` de paloare.
– P`i... n-am aflat mare lucru. A m`rturisit c` mama ei a f`cut ceva
[i c` n-o va ierta niciodat`.
– A spus Sandy c` n-o va ierta pe Mara pentru ceva ce aceasta a
s`vâr[it? Ce anume? o \ntreb` el, strângând-o de um`r.
62 CANDY MOORE

– Grant, m` doare! zise ea, ridicându-[i privirea. E o problem` de


familie, iar eu n-am de gând s` mai spun altceva sau s` mai aflu ceva.
Sandy ]ine foarte mult la tine [i, dac` te por]i cu ea frumos, va vorbi
[i-]i va dezv`lui care sunt problemele ei.
Cu mâinile \n buzunare, Grant r`mase nemi[cat o bun` bucat` de
timp, privind \n gol. Expresia fe]ei sale era inflexibil`. Jane sim]i un
ghimpe \n inim`, iar \n clipa când acesta \[i \ntoarse din nou privirea
asupra ei, se sim]i u[urat`.
– {tii mai mult decât mi-ai spus. Dar nu vrei s`-mi spui mai mult,
nu-i a[a? |]i admir reticen]a, dac` e vorba de un subiect delicat. |mi
cer scuze dac` te-am implicat \ntr-o problem` spinoas` de familie.
Nu trebuie s` mai spui sau s` mai faci nimic. Am s` \ncerc s` abordez
chestiunea cu Sandy \n modul cel mai blând cu putin]`. Nefericirea
[i tulburarea care se citesc pe chipul t`u m` fac s` nu m` mai
comport ca un om cu moral`.
Spunând acestea, \[i puse mâinile \n jurul gâtului ei [i o s`rut`.
N`ucit` de un asemenea gest, tot ce f`cu fu s` constate c` buzele
acestuia sunt foarte reci. Curând, se l`s` purtat` de intensitatea
s`rutului [i-i r`spunse cu aceea[i patim`.
Când se oprir`, Grant o privi \n ochi [i-i spuse:
– Un adev`rat vulcan \n fierbere, iat` ce am descoperit \n seara
asta.
Jane se \mbujor`, iar felul derizoriu \n care Grant rostise aceste
cuvinte o ajut` s` revin` cu picioarele pe p`mânt. |[i rec`p`t`
st`pânirea de sine [i spuse pe un ton indolent, neluând \n seam`
ro[ea]a din obraji. |i zâmbi \n modul cel mai fermec`tor cu putin]`,
chiar dac` furia [i frustrarea o rodeau pe din`untru.
– Nici tu nu te-ai descurcat prea r`u, dragule. Spune-mi, te rog,
S~RUTUL RECOMPENS~ 63

renun]i \ntotdeauna atât de u[or la principiile tale de moral`? Ce


bac[i[ gras prime[te o fat` pentru c` \mp`rt`[e[te secrete de familie?
Expresia fe]ei lui Grant deveni [i mai intens`. Puse o mân` pe
portier` [i-i arunc`:
– Gras, ai spus? Vai, ce cuvânt trivial ! Va trebui s` m`rim secretele
de familie. Cu cât sunt mai mari secretele, cu atât mai grase vor fi
bac[i[urile. |nceputul e mai mult decât promi]`tor, iar viitorul se
anun]` str`lucitor.
Intr` \n ma[in`, porni motorul [i-i deschise u[a lui Sandy, care-[i
f`cuse \ntre timp apari]ia :
– Haide! }i-a pl`cut vizita asta, nu?
– Da, Grant. Pa, Jane! Ne vedem mâine?
– Desigur, Sandy, reu[i Jane s` spun` \n cele din urm`. Asta, dac`
\mi va fi asigurat transportul, ad`ug` ea privindu-l pe Grant.
Expresia fe]ei acestuia se \mblânzi.
– Da, transportul e asigurat. Presupun c` reu[e[ti s` ob]ii
\ntotdeauna ceea ce-]i dore[ti. P`cat c` nu te vei bucura de compania
mea prea curând. Munca e \naintea pl`cerii. Cu bine !
Jane privi furioas` cum ma[ina se \ndep`rteaz`. {i odat` cu ea [i
cel care o conducea, [oferul atât de \ndr`zne] [i de sigur pe sine.
Capitolul 5

Jane se opri s` culeag` o ro[ie chiar de pe arac. Ro[iile luate direct


de pe ogor erau foarte gustoase. V`zu c` acestea erau udate [i \ncerc`
s`-[i dea seama din ce direc]ie erau f`cute iriga]iile. Un b`rbat care se
sprijinea cu mâinile de cazma st`tea [i se uita la ea cu insolent`
admira]ie. Brusc, Jane se sim]i cuprins` de fric`, dar nu se l`s` prad`
[ov`ielii. Trebuia s` ajung` pe cealalt` parte a [oselei, deoarece de
acolo urma s-o ia ma[ina pentru a ajunge la birou. Lui Jane \i pl`cea
foarte mult s` se plimbe diminea]a printre copaci [i zarzavaturi.
Flip Olivier \[i duse mâna la p`l`rie pentru a o saluta.
– Bun` diminea]a, domni[oar`.
– Bun` diminea]a, domnule Olivier, \i r`spunse ea, privindu-l fix.
Probabil c` acesta era b`rbatul despre care se discutase \n urm`
cu dou` zile, se gândi ea.
– Ro[iile sunt foarte bune anul `sta, nu-i a[a? Probabil c` a]i aflat
cine sunt. |ncântat s` v` cunosc, domni[oar` Jane. V` place la noi?
– Foarte mult, mul]umesc.
Cu aceste vorbe, Jane consider` c` discu]ia e terminat` [i c` poate
S~RUTUL RECOMPENS~ 65

merge lini[tit` mai departe. B`rbatul se post` \n calea ei cu insolen]`


[i spuse :
– P`mântul d` roade dac` ai ap` pentru iriga]ii, dar \n ultimii ani
a fost secet`.
– A[a este, \ncuviin]` ea. E mare nevoie de ploaie. Unchiul meu
spune c` atunci când se formeaz` cea]` \n mun]i, se va schimba
vremea, ad`ug` ea privind \n zare.
B`rbatul \[i \ndrept` privirea spre direc]ia \n care ar`ta ea.
– Pare promi]`tor. S` sper`m c` va ploua \n curând.
|n dep`rtare, se auzi motorul unei ma[ini, iar Jane \i zâmbi lui
Flip. De fapt, se sim]ea foarte u[urat` c` va pune cap`t astfel acestei
conversa]ii.
Tom o \ntâmpin` cu un zâmbet pân` la urechi [i imediat ma[ina
demar`.
Grant nu se afla la birou. Era a treia zi când lipsea. Nu se mai
v`zuser` din seara aceea când o adusese acas` [i o ironizase cu
privire la s`rutul-bac[i[. |i l`sa \n fiecare diminea]` o list` cu sarcinile
pe care le avea de \ndeplinit, a[a \ncât nu disp`ruse f`r` urm`. De
fiecare dat` când ajungea la serviciu, Jane se sim]ea u[urat` c` nu-l
g`sea. Cum s` te compor]i cu un [ef care te-a s`rutat, iar apoi te-a
ironizat?
Cu toate acestea, recuno[tea \n sinea ei c` \i sim]ea lipsa. Prezen]a
lui era cu adev`rat fermec`toare. Tare mult ar mai fi vrut s` se
dueleze cu un asemenea b`rbat care se juca cu sentimentele ei.
Cea mai bun` strategie ar fi fost s` nu ia \n seam` felul \n care se
comport` cu ea. Era un egoist. Un b`rbat care nu se gândea decât la
el.
Dar s`rutul acela nu fusese atât de resping`tor, chiar dac` nu
66 CANDY MOORE

\nsemnase nimic pentru niciunul dintre ei. Grant era obi[nuit s`


flirteze cu oricine. Cu sora cea blond` de la spital, lucrurile st`tuser`
\ntocmai. Ridicase aceea vreo obiec]ie?
Jane v`zu c` a f`cut o gre[eal` \n timp ce scria la ma[in`. Se opri
pentru a face corectura de rigoare [i \ncerc` s`-[i alunge din minte
alte gânduri pentru a se concentra asupra muncii pe care o avea de
\ndeplinit. Dac` va continua \n ritmul acesta, va fi concediat`.
La prânz, gândurile \i zburar` totu[i la Grant. Oare descoperise
care era problema ce o fr`mânta pe Sandy?
|n ultima vreme, feti]a era lipsit` de energie, nu avea poft` de
mâncare [i de fiecare dat` când i se permitea, st`tea \n preajma lui
Jane.
Oare Grant fusese prea aspru cu ea sau \i era pur [i simplu dor de
el? Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, Sandy spuse:
– Grant e atât de obosit seara când vine acas`, [tii are milioane
de... cum le spui oilor acelora care stau \n v`ile mun]ilor [i par ni[te
stane de piatr`. Trebuie s` mearg` foarte mult pân` ajunge la ele, iar
seara trebuie s` se \ntoarc` pentru a sta cu mine.
– Oi merinos. Zici c` are milioane, Sandy?
– Ei, nu chiar milioane, dar oricum foarte multe. Stau la marginea
p`durii. |n vacan]a viitoare, mi-a promis c` m` va duce acolo. Cel
pu]in o s`pt`mân`. O s` avem unde s` ne sc`ld`m [i o s` putem [i
pescui. Vii \n dup`-amiaza asta cu mine s` c`l`rim? }i-l dau pe Dicky.
E b`trân [i sunt sigur` c` n-o s` te arunce din [a. Tony [i Mick spun
c` pentru ei e o mâr]oag`.
– A[a o fi pentru ei, zise Jane râzând, dar pentru mine e tocmai
bun.
|ncerc` s` nu mai vorbeasc` despre cai [i echita]ie, un sport care
S~RUTUL RECOMPENS~ 67

n-o prea entuziasma, deoarece nu st`tea prea bine \n [a.


– Ca s` fiu cinstit`, am foarte mult de lucru ast`zi, a[a \ncât am s`
te refuz, dar poate c` am s` vin s`-]i v`d caii \nainte ca Tom s` m`
duc` acas`.
– Sunt foarte sup`rat` pe Grant, decret` feti]a.
Jane avu o strângere de inim`, dar prefer` s` tac`, uitându-se la
ea.
– Sunt foarte sup`rat` pe el pentru c` \]i d` de lucru pentru
\ntreaga zi [i de aceea nu putem s` mai mergem la pescuit.
– O, draga mea Sandy, \mi pare r`u s` aud asta, dar chiar dac`
n-a[ fi lucrat aici, a[ fi lucrat \n alt` parte. A[a c`, te rog, nu fi sup`rat`
pe el. Dar s` [tii c` sunt liber` sâmb`ta [i duminica. Weekend-ul `sta
sunt liber`, iar [coala \ncepe abia mar]i. Ce-ar fi s` facem un plan?
|ntreb-o pe Toicky dac` po]i veni cu mine \n aceast` dup`-amiaz`. Eu
sau unchiul Bart te vom aduce acas` cu ma[ina. O s` mergem s`
pescuim [i s` ne sc`ld`m. Sunt convins` c` Grant nu se va sup`ra.
– O, da! Toicky o s` m` lase, exclam` feti]a, entuziasmat`.
– Atunci, m`nânc` toat` salata, ca s` nu aib` nimic de zis.
Menajera se ivi chiar \n clipa aceea, iar Jane hot`r\ s`-i pun`
\ntrebarea.
– Cu o singur` condi]ie, \i r`spunse aceasta, Sandy trebuie s`
termine de mâncat tot ce e \n farfurie.
Aruncându-[i ochii asupra feti]ei care aproape r`sese totul din
farfurie, Minna \[i d`du seama c` Jane o prevenise deja pe Sandy.
Minna o privi pe Jane aprobator.
– Trebuie s` dormi pu]in dup` mas`. Dac` domnul Grant nu se
\ntoarce pân` atunci, am s`-i spun unde e[ti, ad`ug` menajera.
– Mul]umesc, doamn` Du Toit. O s` am grij` de ea [i o s-o aduc
68 CANDY MOORE

\napoi acas`. Nu e nevoie ca domnul Grant s` vin` dup` ea sau s`


trimit` pe cineva.
– Bine, domni[oar`.
– A[ vrea s-o iau pe Sandy [i sâmb`t`, dac` se poate...
– O, am uitat s` v` spun c` a]i primit un mesaj de la doctorul
Davis. Acesta m-a rugat s` v` reamintesc c` sâmb`t` vrea s` v` invite
la dans. Dincolo de asta, nu cred c` se cuvine s-o lua]i pe Sandy
sâmb`t`, zise Minna cu ezitare.
– P`i, de ce, Toicky? o \ntreb` feti]a cu nelini[te \n glas.
– {tii prea bine c` vineri sau sâmb`t` va sosi mama ta. De asta nu
po]i pleca.
– La naiba! exclam` Sandy, aruncând furculi]a \n farfurie.
– Sandra! E foarte urât gestul t`u! spuse Toicky [ocat`.
– Dar am dreptate s` fiu furioas`! N-o s` m` duc` la pescuit
pentru c` soarele arde, iar furnicile o vor pi[ca [i...
– Ajunge, domni[oar`! Mama ta nu te-a v`zut de mult [i va dori
s`-]i petreci timpul cu ea cât e aici.
Dar Sandy o ]inea pe-a ei.
– Tot ce-o s` fac` va fi s` m` s`rute. Dup` aceea, se va ]ine scai de
Grant.
– Sandy, sunt sigur` c` te \n[eli \n privin]a aten]iei pe care ]i-o
acord`. Cât despre faptul c` se ]ine scai de Grant, e normal s` se
\ntâmple a[a. Doar \l vede la fel de pu]in ca [i pe tine, zise Jane, dar
\n sinea ei l`s` s`-i scape un "La naiba!", asem`n`tor celui rostit cu
voce tare de Sandy, la gândul c` Mara va sosi \n curând.
Chipul feti]ei se \ntunec` [i spuse cu voce joas` :
– Lemmy spune c` pentru o mam` un copil e "sânge din sângele
ei [i carne din carnea ei". Dac` e a[a, de ce de fiecare dat` când vine
S~RUTUL RECOMPENS~ 69

\ncuie u[a biroului [i nu-mi d` voie s` intru? Seara când stau pe


verand` m` trimite la culcare, iar ea se \mbrac` cât se poate de
frumos [i ce... ce i-a f`cut...
|[i duse mâna la gur`, ca [i cum ar fi spus prea mult.
Jane veni imediat lâng` ea.
– Lini[te[te-te, draga mea. Probabil c` mama ta va fi obosit` dup`
c`l`torie, a[a \ncât o s`-l \ntreb eu \ns`mi pe Grant dac` po]i s`-]i
petreci sâmb`ta cu mine. Seara o s` ies cu Peter Davis la club, dar am
s`-mi petrec \ntreaga zi cu tine.
Jane o privi pe Minna, a[teptând s` fie contrazis` de aceasta. |ns`
menajera se uita când la una, când la alta [i schi]` un gest
neputincios:
– E responsabilitatea dumneavoastr`, domni[oar`.
Zicând acestea, se \ntoarse [i se \ndep`rt` morm`ind:
– Nici nu [ti]i ce v` a[teapt`.
Jane se \ntoarse cu fa]a spre feti]` pentru a-i vorbi, \ncercând
s`-[i ascund` uimirea provocat` de felul \n care aceasta detectase c`
Mara are ochi numai pentru Grant, precum [i de privirea ciudat` pe
care i-o aruncase Minna.
– Sandy, nu vreau s` te mai v`d a[a. O s` te \mboln`ve[ti [i n-o s`
mai po]i merge cu mine la pescuit dup`-amiaz`. Du-te [i
odihne[te-te, iar când o s` ne bem ceaiul o s` stabilim exact cum ne
vom petrece vremea: la pescuit sau la \notat. De acord?
– Da, Jane, zâmbi Sandy printre lacrimi.
Acum chiar c` \ncurcase de tot i]ele ! Ma[ina de scris nu reu[ea s`
]in` ritmul cu gândurile ei. |[i f`cuse deja o p`rere proast` despre
Mara Saxon, ceea ce nu era cinstit. Poate c` mama lui Sandy era o
persoan` foarte de treab` [i poate c` avea o explica]ie foarte clar`
70 CANDY MOORE

despre ceea ce feti]a numea "ce i-a f`cut lui tati". Câteodat`, copiii se
comport` foarte ciudat, mai ales cei care sunt singuri la p`rin]i. Poate
c` nu era vorba decât de gelozie. Sau poate c` ne\n]elegerea dintre
p`rin]i c`p`tase \n mintea ei propor]ii uria[e, iar acum d`dea
\ntreaga vin` pe mam`.
Grant Saxon, \n pofida rezervei de a aduce vorba despre Mara, cât
[i \n pofida faptului c` flirta cu alte femei, pesemne c` se bucura de
sosirea acesteia.
Jane sim]i un ghimpe \n inim` \nchipuindu-[i cum va fi primit`
Mara...
Reunirea aceasta nu avea nicio leg`tur` cu ea. Era o str`in`, atâta
tot!
Atunci, oare de ce se uita cu un aer absent pe fereastr`, ca [i cum
ar fi a[teptat ca durerea s`-i treac` de la sine?

***

– Haide, Sandy, s` ne scufund`m pentru ultima dat`! o \ndemn`


Jane.
Peste câteva clipe, feti]a veni din nou \n ap`. Hot`râr` s` \noate
cu spatele, pentru a avea soarele de partea lor. Din p`cate, acesta era
umbrit de dou` stânci de care se lovea apa \nspumat`. Tony [i Mick
râdeau, deoarece credeau c` nu vor fi prin[i din urm`. Din p`cate
pentru ei, fetele fur` mai brave, iar ei fur` nevoi]i s` se recunoasc`
\nvin[i.
Ochii lui Grant Saxon se \ntunecar` \n clipa când o privi cum
S~RUTUL RECOMPENS~ 71

\noat` \n ap`. Jane \l observ` [i-i arunc` o privire languroas`.


Deveni foarte \ncordat` \n clipa când privirile li se \ntâlnir`. Se
sim]ea ca fermecat` de el.
Se rupse din vraja care o cuprinsese [i ie[i din ap`. Grant mai
r`mase pironit locului câteva clipe, de parc` [i el ar fi fost vr`jit, dup`
care se duse s`-i aduc` un halat.
Dup` ce se \nf`[ur` \n halat, Jane \[i c`ut` cutia cu ]ig`ri.
– Domni[oara Wheeler e absolut fantastic`. E un lucru care
trebuie [tiut. Cu câteva minute \nainte, ochii t`i p`reau aceia ai unei
pantere, iar acum n-a mai r`mas nimic. Ce p`cat! Totul era atât de
promi]`tor.
– Cum po]i recunoa[te un suflet poetic studiind exteriorul?
\ntreb` ea pe un ton deta[at.
– Studiul trebuie s` mearg` \n profunzime, pentru a descoperi
adev`rata valoare. Te deranjeaz` \nf`]i[area mea exterioar`? E prea
aspr`, prea auster`? Nu te opri la ea, ci caut` \n profunzime, \n
adâncul sufletului, iar eu...
– Nu m` deranjeaz` deloc! \l \ntrerupse Jane. Ne-am sim]it foarte
bine \n ap`, iar Sandy e o \not`toare foarte bun`. Cine a \nv`]at-o s`
\noate? }i-a spus Minna c` m` voi duce s`-i v`d casa? Am reu[it s`
termin teancul acela de dosare pe care mi l-ai l`sat. Te-ai \ntors
devreme ast`zi. |i dai voie lui Sandy s` petreac` ziua de sâmb`t` cu
mine?
– S-o lu`m pe rând, zise Grant vârându-[i din nou mâinile \n
buzunare. Sunt de acord cu tine c` apa e grozav`. Da, Minna mi-a
spus. Ai remarcat \ntr-adev`r foarte bine c` m-am \ntors mai
devreme. Sâmb`t`... da, cred c` se poate. Dar nu te duci la
cump`r`turi [i la coafor, ca s` te preg`te[ti pentru petrecerea care
72 CANDY MOORE

are loc seara?


– P`rul mi-l aranjez singur`, iar cump`r`turi nu fac, zise ea cu
[ov`ial` \n glas. M-am gândit c` mama ei ar putea fi deranjat` dac`
lipse[te... Adic`...
– |n]eleg unde ba]i, dar nu cred c` pe Mara o va deranja \n mod
deosebit. Va sosi cel mai probabil vineri [i se va duce \n ora[ la un
salon de frumuse]e, nepricepându-se a[a de bine ca tine la lucruri de
genul `sta. Un model se adreseaz` unui profesionist \n situa]ii de
acest gen. S` nu te superi, deoarece nu-]i criticam \ndemânarea, ci
f`ceam numai o constatare. Unde r`m`sesem? A, da! Sandy poate
veni f`r` nicio problem` sâmb`t` la tine.
– Mul]umesc, Grant.
Probabil va fi mai mult decât \ncântat s` r`mân` singur cu so]ia
lui.
– M`tu[a ta m-a invitat la cin` \n seara asta, a[a \ncât am s-o duc
eu pe Sandy acas`.
– O! exclam` Jane.
A[adar, va trebui s`-i suporte prezen]a \ntreaga sear`.
So]ia lui va sosi peste pu]in timp, iar Grant va avea ochi [i urechi
numai pentru ea.
La mas`, Grant fu cum nu se poate mai curtenitor cu toat` lumea,
\n afar` de ea.
Elizabeth era foarte emo]ionat` de aten]ia pe care acesta i-o
acorda, a[a \ncât Jane nu \ncerc` s`-i schimbe p`rerea despre el,
deoarece era o lupt` dinainte pierdut`.
|n mod surprinz`tor, seara aceea fu foarte pl`cut`. Sandy
propuse ca fiecare dintre ei s` povesteasc` o \ntâmplare palpitant`
sau memorabil`, al c`rei protagonist fusese.
S~RUTUL RECOMPENS~ 73

Grant \i ceru lui Jane s` povesteasc` o \ntâmplare romantic`, dar


aceasta nu-l lu` \n seam` [i spuse:
– Nu \ncerca s` te eschivezi!
Sunt convins` c` [i tu ne po]i povesti un episod periculos sau
romantic din via]a ta.
O t`cere neobi[nuit` se l`s` \n \nc`pere. Râsetele se stinser`
toate, deoarece Grant se \ncrunt`. |i oferi o ]igar` lui Bart, dup` care
spuse :
– Aventurile mele sentimetale nu pot fi ascultate de oricine, iar
viitorul \mi va oferi momente [i mai glorioase. Sunt sigur de asta.
|[i consult` ceasul [i ad`ug` :
– A trecut de mult vremea de când trebuia s` te culci, Sandy.
Ast`zi, am vorbit la telefon cu cei de la spital. Apropo, David Muller
\]i transmite complimente [i sper` s` te vad` sâmb`t` la club. Veni]i
cu to]ii?
– Desigur, r`spunse Bart.
Toat` lumea o s` fie acolo. Femeile vor purta toalete frumoase,
iar b`rba]ii vor avea de unde alege.
– O s` vii [i tu? \l \ntreb` Janet pe Grant.
– Dac` sose[te Mara pân` atunci, sigur o s` vin. Ce face Olivier?
– Pân` acum, totul a mers bine.
Jane nu pomeni nimic de faptul c` se \ntâlnise cu el pe câmp. Nu
era treaba lui Grant Saxon, iar b`rbatul se comportase politicos, chiar
dac` privirea aceea i se \ntip`rise \n minte [i-i d`dea fiori de câte ori
\[i aducea aminte de el.
Grant [i Sandy mul]umir` pentru mas` [i plecar`.
Ziua de vineri trecu f`r` ca nimic semnificativ s` se fi \ntâmplat.
Asta chiar dac` Jane ciulea urechile la fiecare ma[in` care trecea pe
74 CANDY MOORE

drum. Dar \n pofida curiozit`]ii ei, \[i dorea din tot sufletul s` plece
acas` \nainte de sosirea Marei Saxon.
Grant nu-[i f`cuse apari]ia \n timpul dimine]ii, ajungând abia la
prânz. La birou, se uitase absent pe câteva din dosarele pe care le
avea pe mas`, dup` care disp`ruse pentru o bun` bucat` de vreme.
Minna o re]inuse pe Sandy ocupat` \n buc`t`rie, cu preg`tirea
unei pr`jituri. La ceaiul de dup`-amaiz`, feti]a venise triumf`toare cu
o tav` plin` cu pl`cint`. Jane o l`udase foarte mult pentru pl`cinte,
chiar dac` acestea aveau o form` neobi[nuit`. Grant lipsea \n
continuare.
Dup`-amiaz`, Grant [i Tom, [oferul, plecar` de acas`. Grant
flutur` mâna \n semn de r`mas-bun.
Jane se frec` la ochi, nevenindu-i s` cread` c` e adev`rat. Un
b`rbat care se ducea s`-[i ia so]ia s` se comporte \n acest fel!
|n drum spre cas`, \ncercase din r`sputeri s` nu se mai gândeasc`
la asta. Un sentiment cople[itor de triste]e pusese st`pânire pe ea.
Când intr` \n cas`, telefonul suna. Era Peter Davis.
– Bun`, Jane! Ce faci?
– Mul]umesc, bine. Dar doctorul nostru ce face?
– P`i... taie [i coase de zor. Parc` \ntrega popula]ie a Bantu-ului
s-a vorbit s` se accidenteze tocmai acum. Rezultatul e o mul]ime de
oase rupte [i de anatomii dislocate. Pot s` jur c` fac toate astea numai
pentru ca medicul s` nu-[i ias` din mân` [i s` nu care cumva s`-i
zboare gândurile la o anume fat`. C` tot veni vorba despre aceast`
fat`, cum \[i petrece ea timpul liber? Te-a folosit Saxon pe post de
sclav`? Ai primit mesajul meu de la Toicky?
– Da, am primit mesajul, de[i m` \ndoiesc c` vei reu[i s` vii cu
toate problemele pe care le ai pe cap.
S~RUTUL RECOMPENS~ 75

– Toate aceste opera]ii pot s` a[tepte pân` mâine. La [apte fix o


s` fiu la u[a ta.
– Bine, doctore. O s` fiu gata. M` \ntreb dac` m` vei recunoa[te
sau va trebui s` port un trandafir ro[u \n gur` ca s` m` identifici, zise
Jane râzând.
– Te-a[ recunoa[te dintr-o mie, dulcea]`! \i declar` Peter
\ncrez`tor.
– O, ce perspectiv`! N-am de gând s-o iau \n considerare. {tii,
Peter, toat` familia mea merge la club. Ce-ar fi s` vin cu ei, iar pe tine
s` te scutesc de un drum pân` aici?
– |n niciun caz, frumoaso. Chiar vrei s`-mi r`pe[ti aceast`
pl`cere? O, Doamne! M` cheam` [eful de urgen]`. Trebuie s` \nchid.
Pa! Ne vedem mâine, zise el punând brusc receptorul \n furc`.
Sandra veni dis-de-diminea]` \n sâmb`ta aceea, dotat` cu undi]`
[i cu momeal` pentru pe[ti. Jane \i mul]umi lui Tom pentru c` o
adusese pe fat`, iar dup` aceea o chem` pe Sandy \n buc`t`rie, ca s`
preg`teasc` sandvi[urile pentru ie[irea lor. Mirosul de pâine
proasp`t coapt`, de [unc` [i de ro[ii \i stârni pofta de mâncare. Acas`
nu mâncase, deoarece era prea emo]ionat` pentru ce urma s` se
\ntâmple \n ziua aceea, recunoscu ea. Jane o pofti la mas`.
Bart luase deja micul dejun [i plecase, iar Janet, Elizabeth [i
b`ie]ii se \mbr`cau, a[a \ncât cele dou` fete erau singure \n buc`t`rie.
|n timp ce \ntindea unt pe pâine, Jane puse \ntrebarea care nu-i
d`dea pace de la sosirea fetei:
– A fost foarte bine c` te-a adus Tom. Ajungem mai devreme la
ap`. A sosit mama ta?
Sandy mu[c` din felia de pâine cu unt [i spuse :
– Mara, adic` mama, a venit asear` la cin` [i a fost bucuroas` c`
76 CANDY MOORE

m` vede. Spune c` ar`t mai bine [i c` nu mai sunt atât de slab`.


N-am s` fiu niciodat` la fel de frumoas` ca ea, de[i nu cred c`...
reflect` ea. Am fost foarte politicoas`, pentru c` Grant mi-a spus c`
a[a trebuie s` fiu. A stat de vorb` cu mine asear` [i m-a \ntrebat dac`
m` nelini[te[te prezen]a ei.
|n t`cerea care se l`s` dup` aceea, Jane o \ntreb` :
– I-ai spus ce anume te nelini[te[te?
– Nu, nu i-am spus, dar a fost foarte dr`gu] cu mine [i mi-a spus
s` am \ncredere \n el [i s`-i vorbesc când o s` m` simt preg`tit`.
Mi-a mai spus c` probabil nu puteam s` judec, deoarece nu [tiam
unele lucruri. Trebuie s` fiu sigur` de... de...
– De fapte, \i termin` Jane propozi]ia.
– Da, asta e! Trebuie s` fiu sigur`, \nainte de a gândi lucruri urâte
despre cineva. Dar [tii, nu pot s` spun nim`nui ce-am auzit, pentru
c` e groaznic [i, continu` ea plecând privirea, am tras cu urechea.
– Chiar a[a, Sandy?
– Da, dar am auzit... ce-am auzit.
– Bine, Sandy. Te-ai comportat frumos, iar asta e minunat. Sunt
mândr` de tine. Ar cam fi vremea s` plec`m. Timpul nu st` \n loc.
Soarele str`luce[te sus pe cer, iar eu vreau s` prind mult pe[te ast`zi.
O luar` pe scurt`tur`, prin gr`dina de zarzavaturi [i prin lucern`.
Pe Jane o trecur` fiorii când \l v`zu pe Flip Olivier ridicându-se \n
picioare pentru a se uita la ele cum trec.
Petrecur` ziua cum nu se poate mai bine. Bucuria lui Sandy fu
f`r` margini când reu[i s` prind` patru pe[ti[ori, iar Jane \[i ar`t`
\ncântarea de a fi prins un pe[te tocmai \n clipa când, datorit`
soarelui, a]ipise.
Soarele ap`rea pe cer aidoma unei imense mingi portocalii când
S~RUTUL RECOMPENS~ 77

ajunser` acas`. Nu peste mult timp sosi [i Tom, a[a \ncât cei doi
plecar`, iar Jane intr` \n cas`, ca s` se preg`teasc` pentru petrecere.
Când cobor\ sc`rile \n ]inut` de sear`, toat` lumea o privi
aprobator. Pielea i se bronzase, iar \mbr`c`mintea scotea \n eviden]`
tocmai acest aspect. Cerceii se potriveau cu ochii. Sandalele aurii
m`reau efectul \ntregii ]inute.
Curând, sosi [i Peter \n ma[ina lui sport, iar Jane \i aprecie
dintr-o privire ]inuta. Bart \l invit` s` bea ceva cu el \nainte de
plecare. Doctorul era fermecat de felul \n care ar`ta cea care urma
s`-i fie partener` \n acea sear`.
Copacii care se aflau \n jurul clubului erau plini de lumini]e
colorate, iar gazonul era foarte bine \ntre]inut. Un chelner aduse
scaune. Jane \i puse din priviri o \ntrebare lui Peter. Voia s` stea la
aceea[i mas` cu \ntreaga familie sau dorea o mas` numai pentru ei
doi?
Peter n-avea nimic \mpotriv` s` stea la mas` cu ceilal]i membri ai
familiei.
Merser` cu to]ii \n hol [i se l`sar` \n voia ritmului muzicii. Peter
era un bun dansator, iar Jane [tia c` se va sim]i bine \n compania lui.
Când se \ntoarser` pe verand`, se \ntâlnir` cu Pat Marais [i cu
partenerul ei, Julius Davenport, un b`rbat \nalt, probabil un fermier
din zon`.
Jane \[i plimb` privirea dintr-o parte \n alta, dar nu z`ri umbra
unui alt b`rbat \nalt, a c`rui sosire o a[tepta f`r` s`-[i dea seama de
asta.
Janet [i Bart hot`râr` c` vor s`-[i dezmor]easc` picioarele afar`,
nu \n`untru. Chelnerul aduse b`utur` pentru toat` lumea.
La un moment dat, privirea lui Jane fu atras` de forfota care se
78 CANDY MOORE

iscase la u[a de la intrare. Grant Saxon, \mbr`cat \ntr-un costum


negru, ar`ta foarte chipe[. Jane \[i deplas` apoi aten]ia asupra
\nso]itoarei sale.
La vederea unei asemenea femei, cu o coafur` desprins` parc`
dintr-un tablou de Ti]ian [i care p`[ea cu o gra]ie nespus`, nu puteai
s` folose[ti decât cuvântul "frumuse]e". Machiajul discret, subtil, \i
scotea \n eviden]` ochii alba[tri, iar rochia silueta voluptuoas`. Era
pe deplin con[tient` de efectul pe care-l producea \n rândul celor
care o priveau.
– Ciupe[te-m`, te rog, pentru c` nu-mi vine s` cred. Zei]a apare
din nou \n scen`. Oare ce dezastru va mai face de data asta? \i [opti
Peter lui Jane la ureche.
– E[ti imun la dezastre, doctore? i-o \ntoarse ea.
– Sunt dezastre [i dezastre, dulcea]`. Tu e[ti unul pl`cut, dar
femeia aceea e periculoas`, [ireat`, dat` naibii [i, dac` nu m` \n[el,
\[i va canaliza tot farmecul asupra b`rbatului de lâng` ea.
– {i de ce ]i se pare atât de neobi[nuit? Sau faci parte dintre cei
care cred c` o c`s`torie te schimb`? \l \ntreb` Jane cu intensitate \n
voce, mai mult decât [i-ar fi dorit, iar Peter \[i \n`l]` ochii nedumerit
la ea.
– Jane, ce vrei s` spui sau s` insinuezi?
– Bun`, Jane! auzi \n spatele ei vocea cunoscut` a lui Grant.
Peter [i Julius se ridicar` politico[i pentru a o saluta pe Mara.
– }i le prezint pe Elizabeth [i pe Jane Wheeler, zise Grant.
Elizabeth este cumnata lui Janet [i Bart, iar Jane este fiica ei. Dou`
femei fermec`toare, binevenite \n comunitatea noastr`.
Mara Saxon \[i \nclin` u[or capul, cu gra]ie. Numai un model cu
experien]` sau o doamn` cu o gra]ie \nn`scut` ar fi putut face un
S~RUTUL RECOMPENS~ 79

asemenea gest f`r` s` se simt` stânjenit`.


– E grozav c` exist` mai multe femei \n acest col] uitat de lume.
Sandra ]ine foarte mult la dumneata, domni[oar` Wheeler, [i [i-a
folosit \ntreaga putere de persuasiune pentru a ne determina s-o
l`s`m s`-[i petreac` ziua \n compania dumitale. Cred c` era cumva
previzibil, scoase ea un oftat provocator, fiind atât de mult timp
plecat`, ca feti]a s`-[i transfere afec]iunea asupra cuiva apropiat [i
dornic s` dea \n mintea copiilor.
Pe Jane o cuprinse indignarea.
– Atunci, se pare c` am dat cu to]ii \n mintea copiilor, ripost` ea
râzând. |ntregii mele familii \i place s` pescuiasc`, s` \noate [i s`
mearg` \n drume]ii. Chiar [i Grant a intrat \n jocul nostru [i nu mi se
pare c` e genul de persoan` care s` dea \n mintea copiilor.
"Na, c` ]i-am zis-o!" gândi Jane \n sinea ei.
Mara \[i \ndrept` privirea asupra lui Grant.
– Foarte dr`gu] din partea ta c` ai r`pit din timpul dedicat muncii
pentru a te distra pu]in, drag` Grant.
Va trebui s` iau lec]ii de la ele pentru a te determina s` faci lucruri
care sunt pe placul meu. Chiar dac` nu sunt deloc copil`re[ti,
conchise ea.
Chiar dac` zâmbetul gra]ios nu-i disp`ru de pe fa]`, totu[i Jane
sim]i pu]in venin \n vorbele [i \n atitudinea ei.
Privirea lui Grant se \ntunec` pu]in, dar r`spunse laconic :
– Oare când \]i vei da seama c` sunt impenetrabil la viclenia
sexului frumos?
Uite cine vorbea! \[i spuse indignat` \n sinea ei Jane. Din fericire,
Peter deschise gura, a[a \ncât Jane fu nevoit` s` tac`.
– Ha! Nici m`car tu, Grant Saxon, nu po]i afirma c` e[ti infailibil
80 CANDY MOORE

sau imun. Niciunul dintre noi. Iar eu sunt primul care o recunoa[te.
Cum discu]ia se aprinsese, Jane \l invit` pe Julius la dans. Grant
trebui s` se dea la o parte ca s`-i lase s` treac` pentru a ajunge pe
ringul de dans. Parc` pentru prima dat`, Grant b`g` de seam` cum e
\mbr`cat` Jane. Privirea acestuia o f`cu s` devin` con[tient` de
propriul trup.
Jane [i Julius Davenport \l dep`[ir` pe Grant. Mara era martora
scenei, dar zâmbetul din col]ul gurii nu o p`r`si deloc. |l lu` pe Grant
de bra] [i-i spuse:
– Cred c` i-am re]inut prea mult pe prietenii t`i de vorb`. Ce-ar
fi s` mergem la masa noastr`?
Când ajunser` pe ringul de dans, Julius \i zâmbi lui Jane [i-i
spuse:
– O adev`rat` p`ruial`, ce mai! Marei nu i-a pl`cut deloc
interven]ia ta cu privire la datul \n mintea copiilor.
{tii, Jane, tare mult a[ vrea s-o scot acum afar` [i s-o pun s` fac`
muncile pe care le fac eu: pescuit, \notat, c`l`rit, c`]`rat, numai ca s`
v`d cum se descurc`. Tare mult a[ mai vrea s` aflu ce lucruri
necopil`re[ti, serioase, \i place s` fac`, ad`ug` el cu o expresie
mucalit`.
Umorul acestuia o ajut` pe Jane s`-[i revin`.
Oare cum de o tr`da atât de r`u limbajul trupului? Grant avea un
magnetism aparte, dar ea nu era o feti]` pe care s-o duci cu z`h`relul.
Când se \ntoarser` la mas`, Jane r`sufl` u[urat` c` st`tea cu
spatele la masa unde erau servi]i Mara [i Grant.
Pat [i Peter se \mp`caser`, Bart [i Janet discutau la cealalt` mas`,
iar b`ie]ii ie[iser` afar`, pe gazon.
Elizabeth parc` disp`ruse.
S~RUTUL RECOMPENS~ 81

Pat aduse buna dispozi]ie \n rândul lor, povestind despre


escapadele pe care le avusese cu Peter din [i \n spital. Peter [i Pat se
uitau adesea unul la altul pentru a se completa, iar Jane \[i spuse \n
sinea ei c` se potriveau. |[i d`du de asemenea seama de faptul c`
Peter nu mai p`rea atât de interesat de ea. Fusese pur [i simplu o
figur` nou`. Atâta tot.
Reveni cu picioarele pe p`mânt \n clipa când Grant o invit` la
dans.
Capitolul 6

– Ar`]i grozav \n seara asta, Janey, \i spuse Grant.


Privind peste um`rul lui, o v`zu pe Mara dansând cu un alt
b`rbat. Acum, "fata cea str`lucitoare" dansa cu un alt b`rbat, a[a \ncât
el nu pierduse vremea [i-[i invitase angajata la dans.
Angajata ardea de ner`bdare s` danseze cu [eful ei, pentru a afla
dac` tulburarea de care suferea se datora apropierii de el sau unei
boli \nc` nedepistate. Din p`cate, fu incapabil` s` pun` un
diagnostic.
– Ce culoare te orbe[te, [efule? Auriul sau galbenul de cais`?
– |n seara asta nu sunt [eful t`u [i nu te-am invitat la dans din
obliga]ie. Ei, da! Pot s`-]i citesc \n suflet. Cais` sau m`r auriu, ce
importan]` are? Ar`]i atât de bine, \ncât te-a[ mânca din priviri. E[ti
la fel de delicioas` precum fructele aurii din livada mea.
"S`-mi cite[ti \n suflet!"
– Fructe rotunde [i zemoase, nu? \l \ntreb` ea.
– Mda! zise el, pentru a fi \n ton cu gravitatea ei.
– Partenera ta e destul de frumoas`, Grant.
S~RUTUL RECOMPENS~ 83

– Partenera mea? o \ntreb` el cu o privire scânteietoare. Te referi


la Mara?
– La cine altcineva?
– C` bine zici! Mara arat` \ntotdeauna tr`snet.
– Iar eu nu, trase Jane concluzia.
Grant \i prinse b`rbia \n mân` [i o privi drept \n ochi.
– Nu. De aceea e o adev`rat` pl`cere s` te v`d c` ar`]i atât de bine
\n seara asta. Un b`rbat nu poate [i nu vrea s` m`nânce pr`jitur` \n
fiecare zi.
Jane se \nro[i pân` la urechi. Mara de-abia sosise cu o zi \n urm`,
iar el f`cea remarce nelalocul lor despre ea. Oare \l l`sase s` cread`
c` se las` atât de u[or prins` \n plasa vanit`]ii?
|l s`get` cu privirea [i i se adres` cu voce joas`:
– Grant Saxon, dup` acest dans ]i-a[ fi recunosc`toare dac` nu
te-ai mai apropia de mine.
Grant prefer` s` tac`. Când se opri muzica, o prinse de
\ncheietura mâinii, obligând-o aproape s`-l urmeze. De-abia când
ajunser` afar`, \i d`du drumul din strânsoare.
– Lumineaz`-m`, te rog! spuse el simplu.
– Te faci c` nu \n]elegi, pentru c`-]i convine de minune aceast`
stare de fapt. Cuno[ti foarte bine cauzele care se ascund \n spatele
cererii mele.
– Jane, te-ai sup`rat pentru c` ]i-am spus c` nu e[ti [ic [i
fermec`toare \n fiecare zi?
– Nu, domnule Saxon, nu te face c` nu \n]elegi. Bucur`-te de
pr`jitura pe care o ai acum, pentru c` nu se afl` mereu la dispozi]ia
ta.
– Asta e tot ce ai s`-mi spui? Nimic altceva? Poate ar trebui s`
84 CANDY MOORE

g`sim un leac pentru inima aceea geloas`, conchise el \n timp ce-[i


lipea buzele de ale ei. Janey, de ce te \mpotrive[ti cu atâta
\nc`p`]ânare... {tiu c` e[ti atras` de mine, tot a[a cum sunt [i eu atras
de tine. N-am deloc inten]ia de a \ncerca s` te seduc, oricât de dulce
[i de atr`g`toare ai fi. De ce pui bariera asta \ntre noi? Ce-i cu vorbele
astea \n doi peri? Ce se-ntâmpl`, Jane?
Ochii tinerei se umplur` de lacrimi. |[i d`duse seama c`-l iube[te.
– Dac` continui s` m` \ntrebi, \nseamn` c` nu [tiu s`-]i r`spund.
Con[tiin]a loialit`]ii nu \nseamn` nimic pentru tine? Dac` nu
\nseamn`, atunci nu m` folosi pe post de recipient al favorurilor tale.
Grant se d`du \napoi, \[i scoase o ]igar` din pachet [i \ncepu s`
fumeze. Trecu o bun` bucat` de timp pân` vorbi din nou.
– Habar n-am ce insinuezi, dar pare ceva insult`tor. Mi-am
pierdut r`bdarea. Nu-mi st` \n obicei s` m` apropii atât de mult de o
fat`. Se pare c` mi-am cam pierdut instinctul care-mi spune ce e bine
[i ce nu pentru mine.
Privirea lui deveni rece [i \nchis`, ca de granit.
Mara [i Julius erau la câ]iva metri de ei. Era [i-a[a destul de [ocat`
de brusca schimbare de atitudine a lui Grant. Va trebui oare s`
suporte [i mânia Marei? Oare d`duse vina pe cine nu trebuia ? S` fi
fost acesta motivul lungilor absen]e de acas` ale Marei? Faptul c`
so]ul ei era atât de libertin \n comportament?
Mara schi]` un zâmbet.
– E r`coare afar`. Julius [i cu mine am vrut s` vedem cum e afar`
[i a[a am descoperit c` nu suntem singurii.
Lui Julius i se m`rir` ochii, auzind asemenea vorbe mincinoase.
Ea \i ceruse s-o \nso]easc`.
– Nu prea pare s`-]i fi priit ie[irea afar`, continu` Mara. Grant
S~RUTUL RECOMPENS~ 85

mi-a povestit c` te solicit` foarte mult. Ce-a f`cut acum? }i-a dat ni[te
indica]ii pre]ioase? E atât de obsedat de afaceri! Ar`]i bine când e[ti
agitat`, draga mea.
– Nici nu [ti]i cât` dreptate ave]i, doamn` Saxon. Ne chinuiam s`
rezolv`m o problem` de importan]` universal`. Dar, de obicei,
aceasta \[i pierde m`re]ia la contactul cu realitatea. Nu [tiu dac` a]i
observat asta. Grant va \n]elege ce vreau s` spun când va \nceta s`
mai fie obtuz.
Acesta \i arunc` o privire fioroas`. Jane se a[ez` lâng` Julius,
ascunzându-[i teama cu un zâmbet. Julius o lu` de bra] [i spuse :
– Nici plimbarea noastr` n-a avut nimic romantic. Mara a g`sit
ceea ce c`uta, zise el neluându-l \n seam` pe Grant. Gata cu aerul
proasp`t! Ce-ar fi s` mergem s` dans`m?
– Va fi o pl`cere pentru mine, Julius, zise Jane \n`l]ând capul [i
pornind spre ringul de dans.
Fur` urma]i \ndeaproape de Grant [i de Mara. |n timpul dansului,
o singur` dat` \ndr`zni s`-[i \nal]e ochii spre Grant [i observ` c`
acesta avea un zâmbet ironic pe fa]`.
Dup` dans, Jane sim]i nevoia de a se ar`ta vesel`, chiar dac`
n-avea niciun motiv. Faptul c` tot râdea atrase aten]ia mamei sale,
care o \ntreb` scurt ce se \ntâmpla cu ea.
Grant [i Mara st`teau pe verand` [i discutau cu Julius. Jane era
prea departe ca s` aud` ce vorbesc, dar v`zu c` Grant face un gest de
acceptare, iar Mara le zâmbe[te amândurora.
Muzica zgomotoas`, ca [i vocile ridicate ale invita]ilor aproape \i
sp`rseser` timpanele. |ncercarea de a-[i ]ine \n frâu emo]iile o f`cea
s` se simt` ciudat. {ampania pe care o b`use avusese drept
consecin]` o durere de cap sinistr`. |[i dorea cu disperare s` fie sin-
86 CANDY MOORE

gur`, undeva \n \ntuneric. S` se gândeasc` la clipele când Grant o


s`rutase. Asta era ceea ce-[i dorea cu toat` fiin]a s` fac`, având
ciudata iluzie c`, procedând \n acest fel, va putea s`-[i exorcizeze
iubirea care cre[tea \n ea, va putea s-o ucid` \nainte ca aceasta s-o
cople[easc`.
Julius Davenport se \ntoarse, ochii sclipindu-i de mul]umire. |i
arunc` o privire conspirativ` lui Jane, \nainte de a-[i dezv`lui
planurile.
Erau cu to]ii invita]i s`-[i petreac` duminica acas` la el. Bunica lui
se va bucura foarte mult de oaspe]i. Trecuse de [aptezeci de ani, era
s`n`toas`, \n afar` de durerile pe care i le cauza arterita [i care o
\mpiedicau s` fac` prea multe vizite. Se va bucura nespus dac` vor
veni cu to]ii.
Familia Wheeler accept` invita]ia. David spuse c` dup` ce-[i va
\ndeplini obliga]iile pe care le avea diminea]`, le va da liber celor doi
asisten]i [i va veni [i el.
– Mi-am \nceput campania asupra princiarei Mara.
– Las-o \n pace, \i [opti Jane furioas`. Vrei s` creezi alte probleme,
de parc` n-ar fi destule \n familia Saxon. Eu, oricum, nu vreau s` vin.
Am stat toat` ziua \n soare [i sunt complet epuizat`.
– Taci, draga mea. Am de gând s` sparg masca asta a complexului
de superioritate. Trebuie s` existe ceva \n capul acela care s` merite
efortul. Iar tu trebuie neap`rat s` vii s-o vizitezi pe bunica. Am aprecia
foarte mult gestul.
– De ce nu-l la[i pe Grant s` ajung` la partea valoroas` din ea?
– O s` vii?
Jane era prost dispus` [i dorea s` ajung` mai repede acas`, cât
mai departe de intrigile care se ]eseau din toate p`r]ile.
S~RUTUL RECOMPENS~ 87

– Da, o s` vin, accept` ea \n cele din urm`.


– Ce pune]i voi acolo la cale? \ntreb` Peter. Jane, e[ti palid`.
Spune-mi dac` vrei s` te duc acas`.
– Mul]umesc, Peter. Dac` n-ai altceva de f`cut, ]i-a[ fi
recunosc`toare dac` m-ai duce acas`.
– Desigur! {i eu m-am s`turat.
Jane le f`cu un semn cu mâna [i disp`ru imediat, \nainte ca
vreuna dintre persoane s` aib` ceva de spus.
O b`taie insistent` \n u[a camerei sale o f`cu pe Jane s` se
trezeasc` dintr-un somn de plumb. Ceasul nu ar`ta mai mult de ora
[ase. O, Doamne ! Era duminic`. Oare de ce nu putea [i ea s` doarm`
m`car \n aceast` zi cât \i poftea inima? Ca prin minune, \[i aduse
aminte c`-i promisese lui Julius Davenport c` va merge s`-i fac` o
vizit`. Ca s` adoarm`, fusese nevoit` s` ia o pastil` de la mama ei. |i
fusese team` c` va r`mâne treaz`, prad` singur`t`]ii. {tia c` pentru
iubire nu exist` leac. De mai multe ori, crezuse c` iube[te. Când
sentimentul te love[te, e imposibil s` nu-l recuno[ti, a[a cum se
\ntâmpla acum cu ea.
Dar cu ce o ajuta faptul c` [tia toate astea? Cu absolut nimic.
Dorin]a ei de a r`mâne acas` nu fu luat` \n seam` de ceilal]i
membri ai familiei, a[a \ncât fu nevoit` s` se scoale [i s` se \mbrace.
Iat-o acum \n ma[in`, pe bancheta din spate, a[ezat` lâng` doi copii
neastâmp`ra]i. Triste]ea ei deveni deplin` \n clipa când ma[ina intr`
pe unul din drumurile pe care Grant \i promisese solemn c` o va
duce.
Casa familiei Davenport era construit` \n stil tradi]ionalist. De pe
verand`, puteai privi gazonul bine \ntre]inut [i piscina str`juit` de
copaci. Jane observ` toate astea abia \n clipa când Elizabeth \i atrase
88 CANDY MOORE

aten]ia asupra variet`]ii copacilor [i a peisajului.


Doamna Davenport st`tea \ntr-un fotoliu, pe verand`. Julius era
\mbr`cat \n pantaloni scur]i \nflora]i [i \ntr-un tricou. |n clipa când \i
z`ri, veni bucuros s`-i \ntâmpine. Pat [i Peter sosiser` deja [i-[i
exprimaser` dorin]a de a bea ceaiul cât mai repede, a[a \ncât Julius
hot`r\se s` nu mai prelungeasc` tortura. Pentru noii oaspe]i, se putea
face din nou ceai când soseau. Tony [i Mick o salutar` repede pe
doamna Davenport, apoi se duser` la piscin`. Dup` ce-[i potolir`
setea, adul]ii urmar` exemplul celor mici [i se duser` la piscin`. Jane
fu singura care prefer` s` r`mân` pe verand`, al`turi de doamna
Davenport. Pat observ` c` petrecerea de asear` l`sase urme asupra
ei, iar Jane nu putu decât s-o aprobe, cu o u[oar` aplecare a capului.
Cele dou` femei st`tur` de vorb` o bun` bucat` de vreme, dup`
care mama lui Julius o duse pe Jane \n dormitorul ei [i-i ar`t` o
cuvertur` veche, mirosind a camfor [i care nu fusese brodat` \n
\ntregime. Cuvertura era rezultatul efortului a genera]ii \ntregi de
femei, iar acum o a[tepta pe viitoarea so]ie a lui Julius.
– Nepotul meu va \mplini \n curând patruzeci de ani [i nu [i-a
g`sit \nc` o fat`. Ar trebui s` se gr`beasc`, deoarece sunt hot`rât` s`
strâng \n bra]e un nepot, vreau s` zic un str`nepot, preciz` ea cu un
zâmbet [iret pe fa]`. Am cam obosit a[teptând. Vreau s` ajung cât mai
repede \n ceruri, la so]ul meu. Haide, ajut`-m` s-o \mp`turesc. Cu
auzul stau bine, [i cred c` aud motorul unei ma[ini care se apropie.
Trebuie s` fie Grant. N-am mai v`zut-o pe Sandy de cel pu]in un an.
Mara, Sandy [i Grant se \ndreptar` spre piscin`. Când ajunse pe
marginea piscinei, Sandy o c`ut` din priviri pe prietena ei, f`r` a o
z`ri. |ns` Elizabeth f`cu un gest cu mâna prin care voia s` le
semnaleze c` e \n cas`. Sandy \i f`cu la rândul ei un semn cu mâna
S~RUTUL RECOMPENS~ 89

lui Grant, iar acesta o lu` \napoi spre cas`. Va veni s-o salute pe
doamna Davenport, \[i spuse \n sinea ei Jane, cu disperare.
– Doamn` Davenport, \ncepu Jane prinzând-o de mân`, nu vreau
s` dau ochii cu Grant Saxon. Nu \nc`. Nu-]i pierde vremea pentru a
m` \ntreba de ce. Arat`-mi pe unde a[ putea s` ies ca s` nu m`
\ntâlnesc cu el.
Doamna Davenport o privi cu nelini[te [i spuse:
– }ine-o drept pân` ajungi la u[a din spatele casei. Când ai ie[it
afar`, faci la stânga, mergi pe lâng` copaci. O s` dai peste cote]ele
porcilor. Vezi cum te \mpaci cu scroafa care al`pteaz`. Mai e acolo [i
un cote] de pui. Asta e tot ce pot face pentru tine, draga mea.
– Doamn` Davenport, e[ti o comoar`. Mul]umesc, lans` Jane f`r`
s` se uite \n urm`.
D`du mai \ntâi peste cote]ul p`s`rilor, pe care-l l`s` \n urm`.
Scroafa st`tea lini[tit`, pentru a le permite celor doisprezece
purcelu[i s` sug`. Jane se sprijini de zidul de piatr`, ascultând
animalele cum morm`ie lin[tite. Unul dintre purcelu[i intrase \ntr-un
loc strâmt din care nu mai putea s` ias` [i f`cea o g`l`gie de mama
focului.
F`r` s` stea prea mult pe gânduri, Jane se apropie. Dar scroafa
sim]i c` e vorba de un pericol [i veni amenin]`toare spre ea. Jane se
d`du \napoi [i nimeri cu picioarele chiar \n murd`ria din cocin`.
O umbr` \nalt` se putea distinge pe zid. Sandy [i Grant Saxon se
uitau la ea, uimi]i.
Feti]a nu reu[ea s` se controleze la fel de bine ca Grant, de aceea
mai scotea din când \n când câte un chiot.
– Am auzit g`l`gie [i am venit s` vedem ce se \ntâmpl`. O, Jane!
Ce faci aici? explod` ea, nemaiputându-se ab]ine.
90 CANDY MOORE

– M` uitam la porci, r`spunse aceasta printre din]i.


S`-l ia naiba! Iar Sandra la fel, pentru c` a fost atât de curioas`.
– S` [tii c` cealalt` piscin` e chiar mai plin` decât aceasta, zise
Grant ridicând din sprâncene. Te \n]eleg c` vrei s` fii singur`, dar
aceasta nu e o solu]ie.
– S` te ia naiba! [uier` ea printre din]i.
– Vai, draga mea! S` folose[ti un asemenea limbaj \n fa]a unui
copil!
– S-o iei [i pe ea cu tine! ripost` ea [i mai furioas`.
– O, Jane! Nu te sup`ra, dar chiar ar`]i caraghios. Te-ai lovit? o
\ntreb` ea, de[i \i venea \n continuare s` izbucneasc` \n râs.
Jane nu catadicsi s`-i r`spund` [i se \ntoarse cu spatele la ei,
blestemând situa]ia disperat` \n care se afla.
– Ave]i nevoie de ajutor, domni[oar` Wheeler? Nu p`re]i \ntr-o
situa]ie tocmai pl`cut`, \ncepu Grant, dar se opri v`zând furia din
privirea ei.
– V-a[ fi foarte recunosc`toare dac` a]i pleca.
Grant se aplec` [i-[i \ntinse mâinile pentru a o ajuta s` ias` de
acolo.
– Mul]umesc, spuse ea cu am`r`ciune.
– Sandy, arat`-i lui Jane baia. Du-i ceva cu care s` se \mbrace... [i
un deodorant, ad`ug` el gânditor.
Abia dup` ce el plec`, Jane \ndr`zi s` \ntoarc` privirea. Observ`
c` umerii lui sunt parc` zgudui]i. Frustrarea ei atinse culmea.
Sandy \i aduse repede schimburi [i un s`pun parfumat cu care s`
se spele, dup` care a[tept` afar` ca Jane s`-[i termine du[ul.
Sim]indu-se vinovat`, \i povesti feti]ei despre \ncercarea ei de a salva
un purcelu[, \ncercare soldat` cu p`]ania de mai devreme.
S~RUTUL RECOMPENS~ 91

Dup` aceea, Sandy se \ntoarse la piscin`, iar Jane se duse [i-i


povesti doamnei Davenport ce se alesese din \ncercarea ei de a nu da
ochii cu Grant Saxon. B`trâna doamn` \ncerc` s` fie cât mai serioas`,
dar ochii \i sclipir` pozna[.
– Grant n-a pomenit nimic de asta. S-a m`rginit s` spun` c` porcii
sunt la locul lor [i c` te afli \n termeni foarte amiabili cu ei. |mi pare
r`u c` n-am putut s`-i ]in al`turi de mine, dar Sandy ]inea neap`rat
s` afle de unde se aude toat` h`rm`laia, iar el a \nso]it-o. Trebuie
s`-]i dau \n dar acel purcelu[ care e cauza tuturor problemelor.
– Mul]umesc foarte mult pentru gest, dar nu e cazul. Nu vreau
s`-l mai v`d, iar dac` o s` mi-l aduci la u[`, cred c` am s`-l omor.
Când \n sfâr[it Jane ajunse la piscin`, toat` lumea era \n ap`, cu
excep]ia a dou` persoane : Mara, care st`tea la soare, purtând
ochelari pentru protec]ie [i Grant care, dac` era s` judece dup`
stropii de ap` de pe piele, \notase deja.
Jane o salut` scurt pe Mara [i-i arunc` o privire. Nu percepu nicio
umbr` de zâmbet batjocoritor, ceea ce o f`cu s` conchid` c` Grant
p`strase t`cerea asupra \ntâmpl`rii de mai devreme. Dar probabil c`
o va face când va g`si un moment potrivit. Nu \ndr`zni s`-l priveasc`.
Toat` lumea se s`turase de b`t`ile cu ap`, a[a \ncât \ncetul cu
\ncetul piscina se goli, l`sând-o s` se bucure de ap`. Era cât se poate
de con[tient` de faptul c` Grant o studia cu aten]ie din cealalt` parte
a piscinei, dar prefera s` arboreze o expresie nep`s`toare. De aceea,
\nchise ochii [i se l`s` purtat` de ap`.
|n clipa când deschise ochii [i-l v`zu lâng` ea, fu [ocat`.
– Ia spune-mi, miro[i mai bine acum? o tachin` el.
Jane se m`rgini s`-i arunce o privire \n loc de r`spuns. Dar lucrul
acesta nu-l descuraj` pe Grant care continu`:
92 CANDY MOORE

– Referitor la ce am discutat asear`... tot nu reu[esc s` \n]eleg ce


anume te-a deranjat atât [i cum am ajuns s` ne vorbim urât.
– S-o l`s`m balt` ! Gânde[te-te la discu]ia de asear` ca la un
episod prostesc [i, mai ales, uit`-l! |mi cer scuze dac` te-am insultat
\n vreun fel.
– Nu te-a mai s`rutat nimeni pân` acum, de te-ai comportat ca o
fecioar` neprih`nit`? o \ntreb` el curios.
– Ba da, nu sunt chiar atât de inocent`. {i, oricum, nu-i treaba ta.
Dac` nu e[ti \n stare s`-]i dai seama [i singur, nu pot intra \n detalii.
– Pentru numele lui Dumnezeu, la ce detalii te referi? Nu m` pot
gândi decât la cine [tie ce pl`smuiri ale min]ii tale sau la faptul c`
exist` ceva ce te revolt` la mine.
– O, Doamne! exclam` Jane z`p`cit`.
Dac-ar [ti el ce sentimente o \ncercau! |ntoarse capul [i r`mase
t`cut`.
Grant o mai privi câteva clipe, \[i trecu mâna prin p`r, oft` [i zise:
– Prea bine, Jane. N-o s` te mai deranjez. Dac` te \nc`p`]ânezi s`
taci, n-are niciun rost s` te conving [i totul devine plictisitor.
Spunând acestea, plonj` \n ap` [i ajunse \n partea cealalt` a
piscinei, unde \l a[tepta Mara, zâmbitoare.
Jane nu mai putea s` r`mân` singur`, deoarece toat` lumea se
strânsese pe gazon.
Fu nevoit` s` ias` din ap` [i s` se \ndrepte spre ceilal]i. Mara
hot`r\ c` trebuie s` se schimbe.
– Cred c` am stat destul la soare, zise ea.
– Dar n-ai intrat deloc \n ap`, se gr`bi s`-i replice Julius.
– Apa e pentru persoanele odihnite, nu pentru mine care m`
resimt dup` petrecerea de asear`.
S~RUTUL RECOMPENS~ 93

– Ne-am culcat cu to]ii târziu, remarc` Julius.


– O, d`-mi drumul! Julius, las`-m`! protest` ea \n timp ce el se
\ndrepta spre piscin` cu ea \n bra]e. D`-mi, drumul, Julius ! Nu te
comporta copil`re[te! zise ea cu groaz` \n priviri.
Julius fu singurul care-[i d`du seama c` Marei Saxon \i era fric` de
ap`.
– Nu [tie s` \noate, veni replica l`muritoare a lui Grant.
– Ca s` vezi! Cât cost` costumul `sta de baie? Cu cât \ncepe mai
repede s` \nve]e, cu atât mai bine. Am s` fiu peste m`sur` de \ncântat
s`-]i dau lec]ii de \not.
Mara se retrase din calea lui, iritat`, iar masca persoanei aceleia
sofisticate disp`ru ca prin minune. |l privi pe Julius furioas`,
deoarece ac]iunea lui o pusese \ntr-o lumin` nefavorabil`.
Toate \ncerc`rile lui John [i ale lui Grant de a o \nv`]a s` \noate
sfâr[iser` lamentabil. |i era fric` s` \ntre \ntr-o ap` mai mare de
dou`zeci de centimetri. Iar acum b`rbatul acesta aflase c` nu [tie s`
\noate. Ar fi vrut s` dispar` din fa]a tuturor acestor persoane, chit c`
nu era vorba decât de Peter [i de Pat, de trista secretar` a lui
Grant – oare ce f`cea asear` afar` cu el? – de Julius care o privise
comp`timitor... pe ea, care era atât de obi[nuit` cu admira]ia. S`-]i
pierzi cump`tul era una din cele mai mari crime pe care le putea
face!
Ca [i cum ar fi [tiut ce gânde[te, Grant spuse \ntr-o doar` :
– Nu e o crim` s` nu [tii s` \no]i, Mara.
– Mul]umesc, Grant, spuse ea cu recuno[tin]`.
– Nu e o crim`, dar e necesar s` [tii s` \no]i, \l complet` Julius pe
Grant. Din fericire, Sandy \noat` ca un pe[te, dar ce-ai face dac` \n
cursul uneia dintre [edin]ele tale foto te-ai trezi \n ap` [i ar trebui s`
94 CANDY MOORE

te descurci singur`?
Dup` ce-[i consult` ceasul, ad`ug` :
– Cred c` ar trebui s` lu`m prânzul, iar dup` aceea s` mergem \n
plimbarea pe care am planificat-o.
Pat \i explic` lui Jane despre ce e vorba: cei mai tineri vor urca pe
munte, iar Bart, Janet, Elizabeth [i doamna Davenport li se vor
al`tura mai târziu pentru picnic, venind cu ma[ina.
Hainele lui Jane erau curate [i destul de parfumate. Sandy era
\ntruchiparea discre]iei, de-abia clipind \n clipa când Jane ap`ru \n
blugi [i-n tricou. Oare Grant \i spusese s` nu sufle o vorb`, sau se
comporta a[a din proprie ini]iativ`? Foarte frumos, nimic de zis! Nu
voia \ns` s` trag` vreo concluzie pripit`. Poate c` Grant a[tepta
momentul potrivit pentru a da totul \n vileag.
Dorin]a Marei de a veni mai târziu cu ma[ina a fost respins` \n
unanimitate, ceea ce a f`cut-o s` arboreze o min` trist`. P`[ea
[ov`ielnic \n sandalele ei [i se sprijinea mai tot timpul de bra]ul lui
Grant. Era evident c` toat` lumea \nainta cu dificultate din pricina ei,
a[a \ncât b`ie]ii, Sandy [i Jane o luar` \nainte. Pat, Julius [i Peter \i
prinser` din urm`. Jane \[i arunc` privirea \n urm` [i o v`zu pe Mara
stând pe o stânc`, iar pe Grant \n genunchi la picioarele ei, \ncercând
s`-i scoat` o pietricic` din sanda.
Merser` destul de mult când Julius se opri [i d`du semne de
iritare.
– M` \ntorc s`-l ajut pe Grant. Cred c` r`bdarea i-a fost pus` la
grea \ncercare. Am s-o port eu \n bra]e, dac` e nevoie, zise Julius pe
un ton hot`rât.
R`sucindu-se pe c`lcâie, o lu` \napoi [i disp`ru printre copaci.
Dup` ce urcar` o por]iune de drum foarte abrupt` care-i f`cu pe
S~RUTUL RECOMPENS~ 95

to]i s` gâfâie, se oprir` pe marginea unei ape care curgea \n cascade.


Jane se opri chiar pe buza pr`pastiei. Ceva \i spunea c` Grant se
apropie, asta \nainte de a-l auzi cum \i spune lui Sandy s` fie atent`.
Când \ntoarse capul, \l v`zu cum o prive[te mânios.
– Pleac` de aici [i stai laolalt` cu ceilal]i, \i spuse el pe un ton
aspru, dup` ce o prinse de bra]. Chiar nu-]i dai seama de pericol? E
suficient ca vântul s` sufle o dat` mai puternic pentru a-]i pierde
echilibrul [i a te pr`bu[i \n h`u. Dac` tu nu-]i dai seama de a[a ceva,
m`car Peter sau b`ie]ii ar fi trebuit s-o fac`.
Vorbea cu asprime [i se albise la fa]`.
Jane plec` imediat de acolo, iar Grant o eliber` din strânsoare.
Inima \ncepu s`-i bat` nebune[te, dându-[i seama abia acum de
pericolul c`ruia i se expusese.
– |mi pare r`u, Grant, nu mi-am dat seama, [i de aceea nu mi-a
fost fric`, bâigui ea speriat`.
– Ai fi putut m`car s` te gânde[ti la ceilal]i, la ce-ar fi sim]it ei dac`
ar fi p`]it ceva vreunul dintre membrii grupului.
Cinismul cu care rostise aceste vorbe o f`cu s` p`leasc`. De parc`
ar fi vrut s` spun` c` numai ea putea s` fie cauza unei catastrofe.
Resentimentul puse din nou st`pânire pe ea, iar asta \i readuse
culoarea \n obraji. La urma urmei, \[i ceruse scuze.
– Te-a indispus cumva Mara? Dac` a[a stau lucrurile, nu-]i v`rsa
n`duful pe mine. Sunt convins` c` eram destul de \n siguran]` pân`
\n clipa când ai ap`rut tu s` m` sperii.
Cum b`rbatul se \ncrunt`, Jane se gr`bi s` adauge:
– O s` fiu mai atent` de acum \nainte, nu trebuie s` sari la gâtul
b`ie]ilor.
– Se pare c` e[ti genul acela de femeie care parc`-l \ndeamn` pe
96 CANDY MOORE

un b`rbat s-o scuture zdrav`n ca s` se dezmeticeasc`, Jane Wheeler.


Jane o lu` pe Sandy de mân` [i amândou` \ncepur` s` urce din
nou.
– M` \ntreb de ce toat` lumea e atât de sup`rat` ast`zi, spuse
feti]a. Mara e sup`rat` pentru c` o dor picioarele, tu e[ti sup`rat` pe
Grant, iar el nu se comport` deloc dr`gu].
Jane se opri brusc [i-[i puse bra]ele \n jurul umerilor feti]ei.
– Draga mea Sandy, [tiu c` nu sunt o companie prea pl`cut`
ast`zi. |]i mul]umesc pentru faptul c` n-ai spus nim`nui despre
p`]ania mea de azi-diminea]`. Cred c` de aceea nu sunt \n apele
mele. E foarte umilitor s` te g`seasc` cineva \n cocina porcilor, mai
ales dac` acel cineva e Grant. Dac` ai fi fost numai tu, nu m-ar fi
deranjat. Cred c` a fost foarte amuzant. Probabil c` m-a p`r`sit sim]ul
umorului.
Sandy \i \ntoarse zâmbetul.
– Ba e[ti o companie foarte pl`cut`, dar... de când a venit Mara...
– De ce nu le spui mami [i tati? o \ntreb` Jane.
– Dar tat`l meu a murit.
Capitolul 7

Vorbele acestea, spuse pe un ton atât de lini[tit, avur` un efect


n`ucitor asupra lui Jane. Avu nevoie de ceva vreme pentru a le
\nregistra [i a-[i da seama de adev`rata lor semnifica]ie.
– Sandy, [opti ea \n cele din urm`, ce... ce-ai spus?
Feti]a avea privirea plecat`, a[a \ncât nu-[i d`du seama de efectul
pe care-l produsese asupra lui Jane.
– Toat` lumea [tie c` tat`l meu s-a dus \n ceruri. Mara conducea
ma[ina [i a avut un accident, iar tata a murit, iar Toicky [i Grant au
spus c` s-a dus \n ceruri. Cred c` a fost vina ei, deoarece se certa cu
tata mereu, a[a \ncât Dumnezeu l-a luat la el. Eram cuminte [i-l
iubeam foarte mult. De ce m-a pedepsit Dumnezeu [i pe mine?
– S` nu ui]i niciodat` c` Dumnezeu e bun. Trebuie s` fi fost un
motiv pentru care l-a luat pe tat`l t`u. N-a vrut s` te r`neasc` pe tine
sau pe mama ta [i sunt sigur c` asta nu s-a \ntâmplat ca s-o
pedepseasc`. {i ea avea nevoie de tat`l t`u.
– Nu i-am spus niciodat` tat`lui meu John, dar mama prefer`
s`-i spun Mara. Am de gând s-o \ntreb despre accident, dac` b`use
98 CANDY MOORE

sau dac` se certase cu tata.


– Cine ]i-a spus toate astea? o \ntreb` Jane.
– Nimeni. L-am auzit pe Flip spunându-i altui b`rbat c` "doamna
era sub influen]a alcoolului \n momentul producerii accidentului".
Cred c` am s`-l \ntreb pe Grant, deoarece mi-e fric` s-o \ntreb pe ea.
Poate c` Flip e un mare mincinos. Jane, o s` vii cu mine când o s`-l
\ntreb? Mi-e inima cât un purice, dar a[ vrea s` [tiu. Grant a afirmat
\ntotdeauna c` trebuie s` fii cinstit cu cel`lalt.
– Are dreptate. Am s` vin cu tine.
Jane \[i aminti brusc seara petrecut` la spital. când Grant a vorbit
despre o defec]iune la volan, iar David a g`sit de cuviin]` s` adauge:
"Vei afla c` lucrurile nu sunt niciodat` ceea ce par a fi. Nu ast`zi,
draga mea, \ntrucât trebuie s` mergi \n vizit` la familia Davenport, ci
mâine, dup` lucru."
Dar cine [tie, poate c` mâine nu va mai avea un loc de munc`, se
gândi Jane.
– Haide, vino! \i spuse ea feti]ei. Probabil c` ceilal]i ne a[teapt`.
Trebuie s` ajungem la drum, acolo unde e ma[ina, ca s` mergem s`
ne bem ceaiul.
|[i d`duse cuvântul de onoare c` o va \nso]i pe Sandy la discu]ie.
Spera ca Grant [i Mara s` fie \n m`sur` s`-i alunge \ndoielile. Grant \i
spusese lui David c` eroarea fusese din pricina ma[inii, nu a
celeilalte. "Cealalt`" fiind Mara, o femeie incapabil` s` conduc` \n
siguran]`?
Se al`turar` celorlal]i \nainte s` fi putut asimila vestea c` Grant nu
era tat`l lui Sandy. Julius [i Mara ap`rur` [i ei, iar doamna nu era \n
dispozi]ia cea mai bun`. }inuta ei impecabil` era deja istorie. Iar
soarele f`cuse deja ravagii asupra tenului ei. Se pare c` Julius \[i
S~RUTUL RECOMPENS~ 99

ducea la \ndeplinire planul de r`zbunare. Jane sim]i un val de


simpatie pentru Mara.
|n mintea ei, totul era amestecat. R`spundea mecanic \ntreb`rilor
celorlal]i, iar picioarele \i tremurau.
Niciunul dintre membrii familiei n-o contrazisese când \l cuplase
pe Grant cu Mara. Pat pomenise de accidentul lui John [i spusese c`
atunci când Mara se va \ntoarce, va ob]ine ce-[i dore[te. Bart o
descrisese pe Mara. Sandy \ntotdeauna \i spunea lui Grant pe nume.
Toat` lumea privea ca de la sine \n]eles faptul c` Mara \l va \nso]i pe
Grant la petrecere, iar el n-a obiectat \n niciun fel. Mara avea camera
ei \n casa familiei Saxon. De fapt, era st`pâna casei, dar nu era
c`s`torit` cu proprietarul mo[iei.
Câte ne\n]elegeri [i cât` suferin]`!
Iar ea l-a insultat. Nu mai era de mirare c` Grant Saxon, dup`
ce-i ceruse s`-[i clarifice remarcele insult`toare, se \nfuriase, iar apoi
arborase un aer plictisit. Ea, care-l iubea atât de mult, distrusese
practic orice [ans` de primi acela[i lucru de la el. |i spusese chiar s`
se duc` la naiba.
Oare de ce nimeni nu fusese suficient de explicit \n privin]a
rela]iei dintre cei doi?
Pur [i simplu pentru c` nimeni nu ghicise c` n-avea de unde s`
[tie. La naiba!
Probabil c` scosese aceast` exclama]ie cu voce tare, deoarece \l
auzi pe Peter \ntrebând-o cu promptitudine :
– Ce s-a \ntâmplat, Jane?
– M-am lovit la genunchi, min]i ea cu non[alan]`.
– Avem un medic cu noi, remarc` el cu umor.
Jane se strâmb` pu]in la el, dar continu` s` mearg` [i zise:
100 CANDY MOORE

– N-am mai participat la o asemenea c`l`torie cu oameni atât de


t`cu]i [i de posomorâ]i.
Când ajunse la marginea drumului, \ntoarse capul [i privi \n
urm`. Grant st`tea \n continuare lâng` Mara. Era ceva care nu se
potrivea \n aceast` situa]ie. Mara avea tot dreptul s` stea \n casa
fostului so] – cu cumnatul?
Acum, când datele problemei se schimbaser`, \[i aminti o
mul]ime de bârfe [i de aluzii pe care le auzise: c` Mara nu reu[ea s`
ajung` la Grant, c` acesta iubise pe cineva care-l p`r`sise... Nu putea
fi decât Mara. Cu toate acestea, tot o iubea. Dar atunci, de ce nu se
c`s`torise cu ea? Trecuse suficient de mult timp de la moartea fratelui
s`u. Oare era vorba de o lege care interzice unui b`rbat s` se
c`s`toreasc` cu so]ia fratelui s`u?
Atunci, de ce se mai obosise atâta cu ea? De ce o s`rutase?
V`zuse cum o tachina pe Pat. Oare [i pe ea o s`ruta, numai pentru
c` nu reu[ea s-o aib` pe cea pe care [i-o dorea?
Se uit` la el.
– Ai v`zut stafii? o \ntreb` el, \ncruntându-se.
– Nu, domnule Saxon.
|n clipa aceea, Julius o chem`, iar ea se gr`bi s` ajung` la el.
Ma[ina fusese parcat` \ntr-un golfule] cu privire spre munte. Un
[ofer negru adusese camioneta. Janet [i Elizabeth beau ceai la o mas`
pliant`.
Mara atrase din nou aten]ia asupra ei \n clipa când \ncepu s`
numere cu voce tare pe nou-veni]i.
– Janet, Elizabeth, doamna Davenport [i Bart, plus [oferul. Sunt
cinci. E loc [i pentru mine \n ma[in`. Refuz s` m` \ntorc tot pe jos [i
s` nu \ndr`zne[ti s` m` mai invi]i vreodat` \ntr-o plimbare atât de
S~RUTUL RECOMPENS~ 101

lung`. E pentru p`s`ri [i pentru...


– {i pentru copii [i adolescen]i? o complet` Julius cu dulcea]` \n
glas.
– Cât despre tine, Julius Davenport, \ncepu ea \ntorcându-se spre
bunica acestuia, dup` care i se adres` acesteia : doamn` Davenport,
nepotul dumneavoastr` e cam necivilizat. M-a luat \n bra]e de parc`
a[ fi fost un sac cu cartofi. |ngrozitor!
– E r`bd`tor, \ndur` multe [i e foarte fermec`tor, conchise
doamna Davenport cu zâmbetul pe buze.
– Taci! Ar putea s-o cuprind` furia, i-o t`ie scurt nepotul ei.
– Pot s` v` \nso]esc pe drumul de \ntoarcere, doamn` Davenport?
– Desigur, draga mea, spuse doamna pe un ton \mp`ciuitor.
– Ce femeie slab`! [uier` Julius printre din]i, dar nu mai \ncerc`
s`-i schimbe hot`rârea.
– Ce-]i spuneam eu, Jane? [opti Sandy. Parc` toat` lumea e
cuprins` de nebunie.
Jane d`du din cap \n semn de \ncuviin]are. Ea era cea mai nebun`
dintre to]i.
Cât timp mâncar` [i b`ur`, domni o t`cere deplin`. Jane ar fi vrut
[i ea foarte mult s` nu se mai \ntoarc` pe jos, dar v`zând cum fusese
primit` cererea Marei de a merge cu ma[ina, se r`zgândi. {i, oricum,
nu mai erau locuri.
Pe drumul de \ntoarcere, mersul nu-i mai era la fel de sprin]ar.
Peter [i b`ie]ii p`reau a fi singurii care-[i p`straser` forma. Ea, Pat [i
Sandy mergeau \mpreun`, iar \n urma lor veneau Julius [i Grant.
Drumul pe care se \ntorceau era mai abrupt [i necesita o mare
putere de concentrare. Pe Jane, asta o ajuta s` nu se mai gândeasc`
la adev`rurile pe care vorbele lui Sandy le dezv`luise.
102 CANDY MOORE

Când ajunser` acas`, Mara \[i revenise complet. Cobor\ imediat \n


clipa când \l v`zu pe Grant. Acesta o ]inea de mân` pe Sandy.
– Biata de tine! Sunt o fire foarte nesim]itoare, deoarece nu
mi-am dat seama c` ar fi trebuit s` te iau cu mine \n ma[in`. Cred c`
ar trebui s` plec`m, Grant.
"Cam târziu, gândi cu am`r`ciune Jane \n sinea ei, s` faci pe
mama grijulie, doamn` John Saxon."
Afar` se \nserase, iar cum to]i invita]ii se aflau departe de cas`,
crezur` de cuviin]` s`-[i ia r`mas-bun de la gazde [i s` se \ndrepte
spre cas`. Mara fu singura care-i mul]umi numai doamnei Davenport,
ignorându-l complet pe Julius. Acesta zâmbi cu non[alan]` la aerele
unui manechin care se credea centrul universului.
– Tom va veni la aceea[i or`, \i spuse scurt Grant.
Ea \ncuviin]` [i se urc` \n ma[in`, pe bancheta din spate, al`turi
de b`ie]i.
Jane st`tea pe pat, a[ezat` pe spate, cu mâinile sub cap. Privea
]int` prin fereastra larg deschis` stelele care str`luceau pe cer.
Recentele descoperiri erau prea proaspete [i nu-i d`deau pace. Nu
[tia exact ce se \ntâmplase. Totul i se p`rea neclar. Scoase un suspin
adânc, stinse veioza, \[i puse mâinile sub obraz ca un copil obosit [i
\nchise ochii. Trebuia neap`rat s` adoarm` pentru a alunga din
minte figura \ntunecat` [i rece a lui Grant. Avea nevoie de odihn`,
deoarece a doua zi urma s` \nfrunte dura realitate.
Pân` la urm`, fa]a lui Jane, chinuit` de atâtea \ntâmpl`ri, se lini[ti
când o cuprinse somnul.
Luni diminea]`, Jane intr` \n biroul lui Grant Saxon cu capul sus.
El o privi scurt [i-i zâmbi absent.
– Sâmb`t` au sosit rapoartele pentru ultimele expedieri.
S~RUTUL RECOMPENS~ 103

Verific`-le [i \ndosariaz`-le. Trebuie s` te duc \ntr-una din zilele


urm`toare \n locurile de \mpachetare, a[a \ncât s`-]i formezi o p`rere
mai clar` despre ce se petrece aici. E mai u[or pentru tine.
Apoi, \[i plimb` absent privirea asupra b`rbiei \n`l]ate a acesteia.
Gestul acesta o f`cu s` se simt` prost [i s` fream`te.
– Bun` diminea]a, domnule Saxon. Grant.
Ezitarea din vocea ei \l f`cu s` zâmbeasc` ironic.
– Sfâr[itul de s`pt`mân` a trecut pa[nic, \n pofida numeroaselor
probleme care s-au ivit, nu-i a[a? F`r` oase rupte, regrete sau revan[e.
Scoase imediat ni[te hârtii pe care i le \ntinse, nepermi]ându-i
practic s`-i dea un r`spuns.
– Acum, la munc`!
– Da, [efu'! spuse Jane, recunosc`toare pentru modul direct \n
care-i vorbise.
Maniera aceasta direct` de abordare o ajut` s`-[i recapete
cump`tul pe care [i-l pierduse \n clipa când \l v`zuse stând la birou,
\ntunecat [i distant.
Nu va [ti niciodat` cât de mult \nsemnase pentru ea apropierea
care se produsese \ntre ei, chiar dac` pentru el nu fusese decât un
flirt. Acum, prin prisma celor descoperite, totul c`p`ta alt`
dimensiune. Dar, mai ales, nu trebuia s-o uite pe Mara.
Jane \[i plec` privirea asupra hârtiilor de pe propriul birou [i se
cufund` \n munc`. |n clipa când descoperi o eroare la calculul sumei
totale, scoase un murmur de nemul]umire.
Grant o privi imediat [i se \ncrunt`.
– Ia spune! Care-i problema?
Jane se ridic` [i se duse la biroul lui, punându-i hârtia \n fa]`.
– Arat`-mi ce [i unde.
104 CANDY MOORE

Jane \[i puse una din mâini pe um`rul lui, iar cu cealalt` \i ar`t`
locul unde descoperise gre[eala.
Chiar \n clipa aceea, Mara intr` \n birou neanun]at`.
– Suport moral din cauza unei mari lipse sau deficit moral? zise
ea, privindu-l când pe unul, când pe altul \n ochi.
Grant c`ut` stiloul, iar Jane \ncerc` s` adopte o ]inut` care n-ar
mai putea fi interpretat` ca nepotrivit`.
– Bun` diminea]a, drag` Jane. Te rog, nu m` l`sa s`-]i \ntrerup
[edin]a cu [eful t`u. Grant, Sandy se plictise[te de moarte [i ]ine
neap`rat s`-l c`l`reasc` pe Sugarbush \n aceast` diminea]`. E un cal
sigur?
Mara ar`ta superb. Era \mbr`cat` \ntr-un costum de un
galben-s`lciu. Avea p`rul strâns cu o panglic` verde. Totul \i punea \n
eviden]` tenul de culoarea magnoliei.
De parc` ar fi vrut s` eviden]ieze prin atitudinea ei c` Jane nu e
decât o femeie [tears`, lipsit` de rafinament, spre deosebire de ea,
care putea ob]ine tot ce-[i dorea.
Jane, care nu se machia deloc [i doar din când \n când \[i d`dea
cu ruj pe buze, avea senza]ia c` e o amatoare prin compara]ie cu
aceast` femeie atât de [ic.
Grant nu lu` \n seam` sau nu vru s`-[i dea seama de tonul
sarcastic din vocea Marei, fiind sensibil numai la felul \n care aceasta
ar`ta. Veninul din replica acesteia parc` nu existase.
– Sandy e \n siguran]` cu Sugarbush. Lemmy o \nso]e[te
\ntotdeauna, a[a \ncât e exclus s` fac` vreun gest nebunesc, zise el
zâmbindu-i cumnatei sale, iar tu nu prea cred c` i-ai putea fi de
ajutor, dac` i s-ar \ntâmpla ceva.
Mara \i zâmbi [i ea, \nso]indu-[i vorbele de gesturi sugestive.
S~RUTUL RECOMPENS~ 105

– M` cuno[ti foarte bine, dragul meu. Nu sunt genul de persoan`


care s` salveze vie]i. O s-o las pe Sandy s` fac` ce dore[te. Te pot ajuta
cu ceva, sau secretara ta e eficient` \n toate cele? \ntreb` ea,
pronun]ând ap`sat pe "toate cele".
Jane se \ntoarse la masa ei, studiind dosarele care se aflau \n fa]a
ei. Sub masca nep`s`rii, se ascundea un vulcan \n fierbere. Tare mult
ar mai fi vrut s`-i arunce dosarele \n fa]` [i s`-i strige c` ar fi cazul s`
renun]e la aerele ei de superioritate.
– N-am de ce m` plânge. Jane e secretara perfect`. Secretara pe
care [i-ar dori-o orice b`rbat, ad`ug` Grant, ca pentru a-i demonstra
c` i-a \n]eles foarte bine aluzia cu privire la scena la care fusese
martor` mai devreme. Mul]umesc pentru c` te-ai oferit s` m` aju]i,
dar ne descurc`m foarte bine. Du-te [i distreaz`-te oriunde
altundeva. O s` ne vedem la ceai.
Mara o privi cu repro[, \nainte de a ie[i din birou.
"O bil` alb` pentru tine, [efu'" coment` Jane \n sinea ei, replica
acestuia mergându-i la suflet. Insist` s` bea ceaiul \n birou, pe de o
parte pentru c` avea foarte mult de lucru, iar pe de alt` parte pentru
c` nu voia s` fie martor` a \ncerc`rilor Marei de a-l manipula pe
Grant.
Nici Grant nu insist` ca ea s` ia pu]in aer proasp`t, a[a cum se
\ntâmpla de obicei. Pentru Jane, acesta era un indiciu clar c` se
schimbase de la sosirea Marei. Chiar [i Sandy \ntârzie s` apar` la ceai,
ea c`reia \i pl`cea atât s` ia ceaiul \mpreun` cu Jane.
Servir` prânzul f`r` ca nimic semnificativ s` se \ntâmple. Numai
c`, acum, conversa]ia nu se mai realiza \ntre Sandy [i Jane, ci \ntre
Mara [i Grant.
Scenariul se repet` \n zilele urm`toare. Jane deveni mai prudent`
106 CANDY MOORE

[i mai \nchis` \n sine, \n pofida \ncerc`rilor lui Grant de a restabili


rela]ia \n vechii termeni. El sim]i schimbarea [i nu mai insist`. Era pur
[i simplu [eful ei. Atâta tot.
Mara tot g`sea pretexte pentru a veni \n birou, petrecându-[i
foarte pu]in timp afar` \n timp ce-[i f`cea manichiura sau o
supraveghea plictisit` pe Sandy \n timp ce se juca.
De fiecare dat` când Grant \[i f`cea apari]ia, parc` se \nsufle]ea,
iar pe Jane o trata cu indiferen]a st`pânei fa]` de servitoare.
Jane prefer` s`-[i ascund` sim]`mintele care o \ncercau,
\ndeplinindu-[i \ndatoririle \ntr-o atitudine demn`, senin`. Grant
Saxon era [eful ei, nu Mara. Iar dincolo de asta, pl`tea foarte bine. Se
str`dui s`-[i alunge din minte ideea c` lucreaz` \n continuare pentru
el, deoarece asta \i permitea s` se afle \n preajma lui. Era con[tient`
de faptul c` prelungirea acestei st`ri de fapt sem`na a tortur`. Ar fi
putut g`si un alt loc de munc`. Lu` chiar \n considerare aceast`
posibilitate, dar inima refuza s` asculte de vocea ra]iunii.
|ntr-o dup`-amiaz`, Tom o rug` s` mai a[tepte pu]in deoarece are
de \nlocuit o pies` la ma[in`. Jane \l asigur` c` nu se gr`be[te [i o lu`
pe o potec` str`juit` de eucalip]i frumos mirositori.
Sandy veni dup` ea [i pornir` amândou` \n plimbare.
– {tii, Jane, am strâns o mul]ime de insecte [i de aripi de fluturi
pentru insectarul pe care vreau s`-l fac, dar tu nu e[ti niciodat` liber`
s` m` aju]i. Vreau atât de mult s`-l realizez, ca s` i-l dau lui Grant
cadou. E[ti atât de ocupat`! M` aju]i, a[a cum mi-ai promis? Le am pe
toate \n camera mea, dar nu [tiu numele tuturor.
Jane nu uitase de promisiunea f`cut` [i dorea s-o ajute pe feti]`,
dar gândul de a petrece o singur` sear` \n casa lui Grant Saxon \i
d`dea fiori. De dragul lui Sandy, va trebui s` fac` efortul de a r`mâne
S~RUTUL RECOMPENS~ 107

\ntr-o sear` pentru a-i da o mân` de ajutor. Asta \n timp ce mama


feti]ei \ncerca s`-l farmece pe st`pânul casei. Dar oare de ce nu putea
Mara s`-[i ajute copilul? De când venise, nu realizase nimic
constructiv. |[i canalizase \ntreaga aten]ie [i energie asupra
st`pânului.
Gândurile care-i treceau prin minte o f`cur` s` se cutremure. Ca
[i cum erau independente de ea, ca [i cum \i era cu neputin]` s` le
mai ]in` \n frâu.
– Hai s` vedem cât \i va lua lui Tom s` repare ma[ina. Poate vom
\ncepe chiar \n seara asta [i s-o termin`m \n alta, zise Jane luând-o
de mân` pe Sandy [i f`când cale \ntoars`.
Grant ap`ru \n col]ul casei. Sandy \l v`zu [i se opri pironit`
locului.
– Jane, [opti ea, e[ti cu mine acum [i m` simt curajoas`. Ce-ar fi
s`-l \ntreb`m despre tata.
– Nu, nu acum, \i r`spunse ea cu durere \n glas.
– Te rog, doar mi-ai promis! pled` feti]a.
Grant \ntoarse capul, le v`zu [i se \ndrept` spre ele.
Mâinile lui Sandy se \ncle[tar`, iar Jane r`mase parc` ]eap`n`.
B`rbatul se opri la câ]iva metri de ele, \[i vâr\ mâinile \n buzunare [i
le \ntreb` :
– Ce s-a \ntâmplat ?
– Nimic. Totul e \n regul`, de-abia reu[i s` rosteasc` Jane. Sandy
vrea s`..., dar se opri brusc, nesim]indu-se \n stare s` continue.
– Vreau s` te \ntreb ceva, \ncepu Sandy, care prinsese curaj. Asta
dac` ai timp. N-am putea s` ne a[ez`m jos, pentru c` picioarele mele
se comport` cam ciudat. E vorba despre tata, zise ea pr`bu[indu-se
\n iarb`.
108 CANDY MOORE

Grant \[i plimb` privirea \n dep`rtare, probabil s` vad` dac` Mara


putea fi z`rit` prin preajm`.
– Bine, p`pu[ico, dar \nainte de a m` \ntreba, pot s`-]i
\mp`rt`[esc un secret? Voiam de foarte mult timp s` vorbesc despre
John cu cineva, mai ales cu tine. M` bucur foarte mult c` te-ai hot`rât
s` faci tu primul pas [i s` m` \ntrebi. A[az`-te, Jane! Cred c` tu ai
convins-o.
Jane \ncerc` s`-[i alunge din minte gândul c`, de fapt, el fusese
cel care o rugase s` \ncerce s` afle ce se \ntâmpl` cu Sandy. Se a[ez`
t`cut` pe iarb`.
– Grant, te rog, nu te sup`ra, dac` st` [i Jane cu mine. Ea m-a
\ncurajat s` te \ntreb.
– Bine, \]i accept p`zitorul \n preajm`, zise el dup` ce se uit` la
ea cu o sclipire \n privire. D`-i drumul !
– {tiu c` tata a murit \ntr-un accident de ma[in`, când Mara, adic`
mama, conducea. E numai vina ei ?
Grant \[i trecu mâna prin p`r, gest pe care Jane \l interpret` ca pe
un moment de r`gaz de care avea nevoie \nainte de a r`spunde.
– Sandy, \mi pare nespus de r`u c` nu mi-am dat seama mai
demult c` s-ar fi putut s` fi auzit aceast` versiune a accidentului. Se
pare c` ai auzit unele zvonuri care circul` invariabil \n asemenea
situa]ii. Moartea tat`lui t`u s-a datorat unei defec]iuni tehnice. S-a
\ntâmplat ca mama ta s` se afle la volan, dar asta nu \nseamn` c` din
cauza ei s-a produs accidentul. Ma[ina a s`rit peste pod. Mara a avut
noroc, dar tat`l t`u... n-a suferit, pentru c` Dumnezeu l-a luat imediat
la el. |n]elegi ce vreau s`-]i spun?
– Da. {tiu c` nu m-ai min]i [i m` bucur c` tata n-a suferit, spuse
Sandy cu lacrimi \n col]ul ochilor. M` bucur [i c` mama n-a fost
S~RUTUL RECOMPENS~ 109

r`nit`.
Pentru câteva clipe, se a[ternu t`cerea peste cele trei persoane.
– Spune-mi, te rog, te mai nelini[te[te [i altceva? zise el dup` ce
scoase un lung oftat.
Sandy \[i \n`l]` privirea [i spuse pe un ton la fel de grav:
– Da, Grant. M` \ngrijoreaz` [i mi-e ru[ine de toate gândurile
urâte pe care le-am avut despre Mara.
– Dar acum totul s-a sfâr[it [i-i po]i ar`ta mamei tale c` o iube[ti,
zise el prinzând-o de um`r. Ce-ar fi s` \ncepi prin a-i spune mam` \n
loc de Mara?
– Jane mi-a spus acela[i lucru la picnic, dar ei \i place s`-i spun
Mara [i nu cred s` se bucure foarte tare dac`-i zic "mam`". S`-i
m`rturisesc gândurile mele urâte [i s`-i cer iertare?
– Nu, Sandy. N-a fost vina ta. Nu po]i fi \nvinov`]it` pentru niciun
gând r`u. Toate astea s-au \ntâmplat pentru c` ai auzit ni[te zvonuri.
Dac` i-ai aminti de toate astea, n-ai face decât s-o superi. Fii tu \ns`]i
[i totul va merge de la sine. Sunt convins` c` prietena ta e de acord.
Nu-i a[a, Jane? o \ntreb` el, aruncându-i o privire.
Jane se bucura \n sinea ei de r`spunsul lui Grant, \ntrebându-se
cât de greu trebuie s` fie pentru un copil s` nu poat` discuta cu
propria mam`. S`-i fie team` s`-i pun` \ntreb`ri.
|ntrebarea lui o lu` pe nepreg`tite, dar din fericire el \[i \ndrept`
privirea \n alt` parte. Mara se \ndrepta spre ei cu nesfâr[it` gra]ie. |i
v`zuse a[eza]i \n iarb`, dar h-abar n-avea despre ce se discutase.
Jane se ridic` brusc din iarb` [i spuse \n timp ce se scutura:
– Sunt \ntrutotul de acord cu tine. |mi pare r`u c` Sandy n-a
vorbit pân` acum. S` tr`ie[ti cu asemenea suspiciuni e \ngrozitor.
– Cu to]ii trecem prin astfel de momente. Sandy a dat dovad` de
110 CANDY MOORE

mult curaj, dorind s` afle adev`rul. Foarte pu]ini oameni sunt \n stare
de a[a ceva.
Grant se ridic` \n picioare, cu ochii a]inti]i asupra Marei. Cine
[tie? Poate dac` n-ar fi fost ne\n]elegerea care a planat \ntre ei de la
bun \nceput, acum altele ar fi fost raporturile dintre ei, chiar \n
pofida Marei.
Sim]ea cum evenimentele trecute se \ntorc \mpotriva ei. Un gol
imens \n stomac i se form` v`zându-l pe Grant cum o prive[te
apreciativ pe Mara.
Ajunge! Nu te mai iluziona, Jane Wheeler. Ai fost doar persoana
care a umplut un spa]iu liber \ntre dou` sosiri. Seara aceea pe care
tu o consideri ca fiind gr`itoare \nseamn` foarte pu]in pentru Grant
Saxon.
Capitolul 8

– Doar ]i-am promis, Sandy, c` am s` termin cu presatul [i am


s`-]i completez insectarul, spuse Jane, prinzând-o de mân`.
– |mi promi]i c` vei scrie [i denumirile? o \ntreb` ea, dup` care
\ntoarse capul pentru a-i privi pe Mara [i pe Grant coborând sc`rile.
Am s` fiu foarte bun` la [coal`, iar ea va fi mândr` de mine. O s`-mi
iau revan[a pentru c` am gândit urât despre ea, nu-i a[a, Jane?
Jane o aprob` dând din cap, apoi \[i retrase mâna pentru a-i
permite Marei s`-[i ia r`mas-bun de la fiica ei.
– |mi pare r`u c` nu m` simt suficient de bine pentru a te \nso]i
al`turi de Grant, dar m` doare \ngrozitor capul, zise ea, s`rutând-o
pe obraz. Fii cuminte [i am s` vin s` te mai v`d peste dou` s`pt`mâni.
Pe cuvânt, Grant, Tom sau unul dintre [oferii t`i ar fi trebuit s-o ia.
Jane \i arunc` o privire scurt` lui Grant, dup` care se \ntoarse [i
se \ndrept` spre cas`. Din câte putea s`-[i dea seama, ceva \l sup`rase
pe st`pânul casei. |n cursul dimine]ii, primise instruc]iuni foarte
clare pentru ce urma s` fac`, iar acum \l auzi repezind-o pe Mara.
– Vreau s-o duc eu \nsumi pe Sandy. Sper c`-]i va trece cât mai
112 CANDY MOORE

repede durerea de cap. La revedere, \ncheie el cu sarcasm.


Ma[ina demar` \n for]`.
Jane munci cu mult spor \ntreaga diminea]`. Singura care o
\ntrerupsese fusese Minna, care-i adusese ceaiul [i-i spusese c` Mara
st` \n camer`, prad` unei dureri de cap pentru care luase ni[te
pastile.
Servi masa de prânz \n lini[te, sim]ind lipsa lui Sandy [i
fixându-[i ochii asupra scaunului gol al lui Grant. |ncerc` s` scape cât
mai repede de sentimentul de singur`tate care i se cuib`rise \n suflet
[i nu st`tu prea mult la mas`. Ie[i afar` [i f`cu de dou` ori \nconjurul
l`pt`riei. Târziu, dup`-amiaz` o z`ri pe Mara ducându-se la garaj,
\mbr`cat` \n pantaloni [i \ntr-un pulover. Peste cinci minute, ma[ina
ei sport ie[i din garaj [i disp`ru \n dep`rtare. Jane trase concluzia
c`-i trecuse durerea de cap [i c` \ncerca s`-[i petreac` vremea \n alt`
parte pân` la revenirea lui Grant.
Tom o a[tepta. Lucrase mai mult \n acea zi, a[a \ncât se \nserase.
– Aceasta e ma[ina doamnei, exclam` Tom, \n timp ce lua o
curb`.
– |ncetine[te, Tom, poate c` are probleme cu ma[ina, zise ea, dar
\n clipa urm`toare \l v`zu pe b`rbatul care st`tea sprijinit neglijent de
una din portiere. Flip Olivier! De ce Dumnezeu a oprit Mara aici [i
de ce b`rbatul acesta adoptase o atitudine atât de familiar`?
Mara \[i lu` mâinile de pe volan \n clipa când z`ri Land-Roverul
oprindu-se lâng` ea. Tom s`ri de pe scaun [i o \ntreb` :
– S-a stricat ceva la ma[in`, doamn`?
– Nu, acum. Acest... domn a reparat totul. Am plecat. Nu-]i face
griji, zise ea demarând atât de brusc \ncât Olivier trebui s` se dea
\napoi pentru a nu-i intra praf \n ochi.
S~RUTUL RECOMPENS~ 113

Se uit` dup` ma[ina care plecase, o bun` bucat` de timp. |ntr-un


târziu, catadicsi s`-[i \ntoarc` privirea spre ocupan]ii din ma[ina care
sta]iona.
Tom se a[ez` din nou la volan, iar Olivier veni lâng` Jane, care era
mai mult decât surprins` de plecarea brusc` a Marei.
– Ce mai femeie! exclam` el zâmbind. Pleca]i târziu \n seara asta,
domni[oar`.
– Ce s-a \ntâmplat cu ma[ina doamnei Saxon? \ntreb` Jane
\n`l]ându-[i capul [i privindu-l \n ochi.
– Era nevoie doar de o mic` potrivire. M` pricep la chestii de
genul `sta, zise el cu ochii sclipindu-i din pricina cine [tie c`rui gând
ascuns.
Jane \i f`cu semn lui Tom s` porneasc`, iar acesta r`suci cheia \n
contact.
– |]i mul]umesc foarte mult, domnule Olivier, zise Jane.
– E un om r`u, decret` Tom \n timp ce se \ndep`rtau. Doamna
Mara ar trebui s` fie mai atent` [i s` nu opreasc` pentru un asemenea
b`rbat. M` scuza]i c` spun asta.
– Ai dreptate, Tom. O s`-i spun. Poate c` s-a nimerit s` fie prin
preajm` [i a ajutat-o deoarece se afla la ananghie. Bine c` n-a fost
ceva grav cu ma[ina, conchise ea, ca pentru a-[i ascunde propriul
disconfort.
Avertismentul politicos al lui Tom era dovada clar` a faptului c`-i
cuno[tea reputa]ia. Prefera s` p`streze deocamdat` t`cerea, dar cu
prima ocazie o va preveni pe Mara. Poate c` nu [tia care e reputa]ia
acestui b`rbat. Privirea aceea scânteietoare nu prevestea nimic bun.
Nu cu foarte mult timp \n urm`, Grant \l vorbise de r`u pe acest
Olivier. Era posibil ca b`rbatul s` vrea s` se r`zbune, [i ce mijloc mai
114 CANDY MOORE

bun putea g`si decât printr-unul din membrii familiei acestuia? La


gândul acesta, Jane se \nfior`.
Când ajunse acas`, totul era cuprins de o lini[te neobi[nuit`. Jane
se bucur` c` poate s` petreac` seara lini[tit`, f`r` s` fie nevoit` s`-[i
arate veselia sau s` se arate dornic` de discu]ii. Resim]ea asta ca pe o
binecuvântare.
Jane era a[ezat` \ntr-un [ezlong pe verand`, \ncercând s` se
relaxeze [i s` nu se mai gândeasc` la numeroasele probleme pe care
le avea. Era cea mai bun` solu]ie. Niciun doctor de pe lumea asta
n-ar fi avut ce s`-i prescrie pentru a[a ceva. Va trebui s` lase lucrurile
s` mearg` de la sine. Dac` va trebui s` p`r`seasc` acest col] din Africa
pentru a-[i recâ[tiga lini[tea interioar`, a[a va face. Panaceul era
munca.
A doua zi diminea]`, se trezi odihnit` [i \ntr-o stare de spirit foarte
bun`. Soarele str`lucea pe cer, iar Jane se sim]i gata pentru o nou`
zi, orice \i va aduce aceasta.
St`tea deja la biroul ei \n clipa când Grant intr` \n`untru, iar
zâmbetul larg cu care-l \ntâmpin` provoc` la acesta o reac]ie de
nedumerire. Jane \[i plec` \ns` din nou privirea asupra hârtiilor de
pe mas`, iar \ntrebarea nepus` r`mase suspendat` \n aer.
Grant era concentrat asupra unui teanc de hârtii. Jane se relax`,
\[i a[ez` ma[ina de scris \n fa]` [i a[tept` instruc]iuni. F`r` s` vrea,
degetele ei scriau pe claviatur` : "Te iubesc... te iubesc, dragule".
– “Opre[te-te, pentru numele lui Dumnezeu! o mustr` o voce
interioar`. De ce nu roste[ti aceste vorbe? M` calc` pe nervi ce faci”.
– “|mi pare r`u”, \[i zise Jane, \ntrebându-se imediat ce i se
putuse \ntâmpla de ajunsese \ntr-o asemenea stare.
|n clipa aceea, \[i f`cu apari]ia Minna, aducând tava cu ceai.
S~RUTUL RECOMPENS~ 115

– Domnule Grant, Mara mi-a spus s` v` transmit c` dore[te s` v`


vad` dup` ceai. O doare capul.
– Prea bine, Minna. Trebuia s` m` \nso]easc` ast`zi la Sabie.
Spune-i c` o s` m` duc singur.
Minna d`du din cap \n semn de \ncuviin]are [i ie[i din birou.
Jane se ridic` \n picioare pentru a turna ceai, \ns` vorbele lui
Grant o f`cur` s` r`mân` pironit` locului.
– Nu te mi[ca, \i porunci el cu o sclipire juc`u[` \n priviri. Trebuie
s` te avertizez c` ]i s-a descheiat fusta. O s` m` \ntorc discret ca s`
po]i s-o \nchei.
Jane reu[i \n sfâr[it s` ias` de sub transa privirii lui. Se \ntoarse
prudent` [i puse cea[ca pe mas`. Dac` ar mai fi f`cut un pas, fusta
i-ar fi c`zut pe covor.
– Gata ! zise ea dup` ce-[i \ncheie fermoarul de la fust`.
– Cum crezi c` poate un b`rbat s` lucreze \ntr-o asemenea
situa]ie? o \ntreb` el, \ndreptându-se s`-[i ia cea[ca de ceai de pe
mas`.
– Nu-i nimic de f`cut \ntr-o asemenea situa]ie, spuse Jane pe un
ton voit rece.
Grant puse cea[ca goal` pe mas` [i se \ndrept` spre u[`.
– Trebuie s` mai v`d [i altceva. E o situa]ie insuportabil`. Oare ce
se va alege de morala mea?
Jane lu` o ]igar` [i \ncepu s` fumeze gânditoare. Va trebui s`
a[tepte alte instruc]iuni. Grant se \ntoarse abia dup` zece minute.
– Ai aflat ce doreai s` [tii ? Cum stai cu morala? \l \ntreb` ea
curioas`.
– Foarte bine, mul]umesc, zise el \n timp ce-[i s`ruta vârfurile
degetelor.
116 CANDY MOORE

Jane izbucni \n râs, iar Grant f`cu la fel. O veselie cople[itoare


puse st`pânire pe ea. Ar fi vrut s`-i [opteasc` la ureche cât de mult \l
iube[te [i c` [i-ar dori ca aceast` stare de bine s` dureze o ve[nicie.
Dar, dac` ar face a[a, i-ar pieri zâmbetul de pe buze.
– Ar trebui s` râzi mai des, Janey. E pl`cut [i ]i se potrive[te.
Vorbele acestea erau aproape un ecou a ceea ce gândise ea mai
devreme... \n afar` de partea referitoare la dragoste. Hai s` facem
glume ! O s`-mi câ[tig \n acest fel existen]a.
– Cine-i [eful aici? o \ntreb` el, \ndreptându-se spre u[`.
Domni[oar` Wheeler, vei veni ast`zi cu mine \ntr-o c`l`torie de
afaceri. O s` plec`m \n mai pu]in de o jum`tate de or`. Mara nu m`
poate \nso]i, iar eu am nevoie de ajutorul unei femei. Aceasta va fi
\ndatorirea ta pentru ziua de azi. Am s`-]i spun pe drum ce ai de
f`cut. {i, ad`ug` el \ntorcând capul, din fericire e[ti \mbr`cat` pentru
c`l`torie.
Jane reu[i s`-[i ascund` surpriza, dar constat` cu am`r`ciune c`
era o \nlocuitoare. |nlocuitoarea Marei.
– Nu de pu]ine ori, cea de-a doua alegere se dovede[te a fi cea
mai bun`. Ar fi trebuit s` te rog de la bun \nceput s` m` \nso]e[ti, dar
cum Mara s-a oferit s` vin`, iar \n ultima vreme ai fost cam
posomorât`, am renun]at la inten]ia mea.
Jane prefer` \n continuare s` tac`. B`rbatul acesta \[i alegea foarte
bine cuvintele. A doua alegere. Posomorât`. Chiar a[a s` fi fost?
– Draga mea, nu trebuie s` faci mutra asta. A fost un compliment
din partea mea, oricât de obscur ]i se va fi p`rut. O s`-i dau telefon
mamei tale ca s-o anun] c` vei ajunge târziu \n seara asta.
Jane \[i spuse \n sinea ei c` Mara trebuie s` fi avut o durere de cap
cumplit` dac` renun]ase la aceast` c`l`torie. Sau poate c` se gândea
S~RUTUL RECOMPENS~ 117

c` va trebui s` munceasc`, reflect` cu perfidie Jane \n sinea ei. Se


scutur`, ca [i cum ar fi vrut s` scape de un gând atât de urât,
spunându-[i c`, de[i era a doua alegere, \[i va petrece ziua \mpreun`
cu el. Sau m`car drumul dus-\ntors. Trecuse atât de mult timp de
când nu mai fuseser` \mpreun`, doar ei doi. Jane \[i d`du seama c`
va avea parte de o zi deosebit`. Va \ncerca s` profite cât mai mult de
ea, pentru c` s-ar putea ca soarta s` nu-i mai fie la fel de favorabil` pe
viitor.
Abia atunci \i trecu prin minte c`, aflând cine o va \nlocui, Marei
s-ar putea s`-i treac` durerea de cap. O, Doamne, te rog, nu face
s`-i treac` durerea de cap \n câteva minute!
– E[ti gata, Jane? o \ntreb` Grant din pragul u[ii.
– Da, zise ea, luându-[i geanta [i urmându-l imediat. Grant
deschise portiera pentru a-i permite s` intre \n ma[in`, dup` care se
duse [i se instal` \n fa]a volanului. Scoase un carne]el din buzunar [i
se concentr` asupra unor cifre \n timp ce Jane \[i arunca ochii,
nelini[tit`, asupra u[ii de la intrare, a[teptându-se ca aceasta s` se
dechid` \n orice clip`, iar Mara s`-[i fac` apari]ia, gata de drum.
Grant r`suci \n sfâr[it cheia \n contact [i ma[ina demar`.
Era un [ofer foarte bun, conducând cu lejeritate când trebuia s`
ia o curb` sau când drumul era prea abrupt. Peisajul era foarte
frumos, dar Jane \[i tot \ntorcea privirea asupra b`rbatului care
conducea cu atâta \ndemânare. Peisajul care se perinda prin fa]a lor
i se p`rea destul de familiar. |[i d`du seama imediat c` se aflau \n
preajma fermei familiei Davenport. Jane \[i aminti ziua aceea, lipsa ei
de interes \n timpul drumului. Se \mbujor` la fa]`.
– Vrei s` facem un popas ca s` bem un ceai? o \ntreb` el,
privind-o amuzat. B`trâna doamn` se va bucura s` te vad` din nou.
118 CANDY MOORE

Nu vrei s`-]i satisfaci curiozitatea cu privire la un anim`lu] pe care


l-ai salvat \n circumstan]e nu tocmai pl`cute? o \ntreb` el pe un ton
potolit.
Indignarea puse st`pânire pe ea. Tare mult ar mai fi vrut s`-i
spun` vreo dou`, dar se ab]inu, aducându-[i aminte c` nici el, nici
Sandy nu suflaser` o vorb` despre cele \ntâmplate \n curtea cu
animale. Atunci, ca prin minune, reu[i s` se deta[eze de cele
\ntâmplate [i s` priveasc` p`]ania prin ochii celuilalt. Asta o f`cu s`-i
apar` un zâmbet \n col]ul gurii. Grant ridic` mirat din sprâncene.
– Cred c` a fost foarte nostim s` vezi o persoan` aflat` \ntr-o
asemenea situa]ie. N-am apucat s` v` mul]umesc pentru c` a]i p`strat
t`cerea asupra acestei \ntâmpl`ri nepl`cute pentru mine. A fost
foarte umilitor pentru mine, dar acum pot vedea [i partea comic` a
situa]iei.
– Comic`, \ntr-adev`r, admise Grant zâmbind, dar s` [tii c` ar`tai
grozav. M` rog, dac` nu punem la socoteal` fulgerele din priviri. Erai
mai fierbinte decât locul unde voiai s` ne trimi]i.
– Orice fat` ar fi trecut prin acelea[i st`ri, \l \ntrerupse Jane cu
veselie. Mai ales, dac` ar fi fost g`sit` \ntr-o asemenea stare chiar de
cel care...
Se opri brusc, mu[cându-[i buzele.
– Care...ce, Jane ?
– De cel care \i e [ef, spuse ea \n cele din urm`.
– O! exclam` Grant. Nu credeam c` [tii atât de mult la p`rerea
[efului t`u. Uite c` am ajuns! Iat`-l pe Julius [i calul... E un tip grozav,
nu crezi?
– Minunat! exclam` ea cu entuziasm, iar Grant ridic` din nou din
sprâncene mirat. Nu mai f`cu nicio remarc`, deoarece Julius se
S~RUTUL RECOMPENS~ 119

\ndrepta spre ei.


Ma[ina se opri, iar Julius veni s`-i deschid` portiera.
Servirea ceaiului fu un moment foarte pl`cut, iar Jane \i era cum
nu se poate mai recunosc`toare doamnei Davenport pentru primirea
c`lduroas` pe care i-o f`cuse.
Când ajunser` la ma[in`, \[i luar` r`mas-bun de la Julius. Acesta
st`tea cu coatele sprijinite de portiera lui Jane [i zise:
– Am s` trec pe la tine \ntr-o zi sau dou`. Ai cumva un pat liber
pentru mine ?
– Desigur, confirm` Grant zâmbind.
Pornir` din nou la drum, iar Grant \i vorbi \n sfâr[it despre
motivul pentru care avusese nevoie de o femeie care s`-l \nso]easc`.
Domnul Dixon venise special de la Johannesburg pentru un interviu,
iar so]ia [i fiica lui \l \nso]eau.
– Cred c` interviul va dura destul de mult, a[a \ncât a[ aprecia
foarte mult dac` te-ai ocupa de doamne. Domnul Dixon mi-a spus c`
so]ia lui ]ine mor]i[ s` viziteze o proprietate de citrice foarte
cunoscut` din aceast` localitate. Cuno[tin]ele tale, \mpreun` cu cele
pe care le-ai primit de la mine ar trebui s` le intereseze pe cele dou`
doamne. {i pentru tine, o asemenea vizit` se poate dovedi
profitabil`, \ntrucât cape]i experien]` \n mod nemijlocit. Marei n-a[ fi
putut niciodat` s`-i sugerez a[a ceva, ad`ug` el zâmbind, deoarece
ur`[te mersul pe jos. A[a se face c` ai venit tu cu mine. Ma[ina \]i st`
la dispozi]ie.
– Dar nu [tiu nimic despre citrice, iar ma[ina asta e prea
puternic` pentru mine. N-am mai condus pân` acum a[a ceva, spuse
ea cu disperare \n glas, gândindu-se cu groaz` la perspectiva de a
conduce cu dou` perechi de ochi a]inti]i asupra ei.
120 CANDY MOORE

Grant puse imediat cap`t discu]iei.


– Din moment ce ai condus, n-ai de ce s`-]i faci griji. Un membru
al personalului v` va \nso]i \n plimbare. Nu trebuie decât s` fii
fermec`toare [i s` ar`]i c` [tii. Nu-i mare lucru, nu-i a[a?
– O, nu, domnule Saxon!
Emo]ia o cople[i din nou când ajunser` \n fa]a hotelului.
Anxietatea ei era deplasat`. Familia Dixon era prietenoas` [i
deschis`. Grant \i cuno[tea de mai mult timp. To]i o primir` cu
bra]ele deschise, a[a \ncât se sim]i foarte bine.
Dup` ce luar` masa, Grant le conduse pe cele trei doamne la
ma[in`, o privi complice pe Jane care era foarte nervoas` [i \ncerca
s` se concentreze asupra [ofatului. Ca pentru a confirma suspiciunile
celor dou` femei care credeau c` ei sunt \mpreun`, Grant o s`rut`
tandru pe obraz.
– E o fat` minunat`, vreau s` spun ca [ofer. Am deplin` \ncredere
\n ea. E atât de competent`, ad`ug` el privind-o dr`g`stos.
Trebui \ns` s` se dea imediat la o parte, deoarece ma[ina porni
brusc. Intrase \ntr-adev`r pe "mâini foarte competente".
– O, Doamne! Plecarea asta brusc` \mi aduce aminte de vremea
tinere]ii mele, zise doamna Dixon.
Ajunser` tefere la birourile de pe planta]ia de citrice. Jane
constat` c` ma[ina nu era pân` la urm` chiar un monstru, ci doar un
fel de tigru care putea fi cu u[urin]` \mblânzit.
Plimbarea pe planta]ie se dovedi foarte interesant`, iar ghidul lor
cum nu se poate mai fermec`tor.
Când se \ntoarser`, un chelner zâmbitor le inform` c` sunt
a[teptate \n bar. Jane \i mul]umi [i-i spuse c` vor sosi \n zece minute.
Servir` câte un cocteil, iar Grant \[i exprim` regretul c` nu pot
S~RUTUL RECOMPENS~ 121

accepta invita]ia la cin`. Aveau mult de mers pân` acas` [i voia s` fac`
un ocol pentru a-i ar`ta un peisaj magnific. Vorbise deja cu chelnerul
[i-l rugase s`-i preg`teasc` un co[ cu mâncare.
Amândoi b`rba]ii p`reau mul]umi]i de rezultatul \ntrevederii.
Familia urma s` se \ntoarc` la Johannesburg.
Se desp`r]ir` \n termeni cordiali. Jane [i Grant erau invita]i s`-i
viziteze cu prima ocazie când vor ajunge la Johannesburg.
De[i soarele era la asfin]it, c`ldura nu sc`zuse. Jane deschise
fereastra pentru a respira aer mai r`coros. Grant avea o mân` pe
volan, iar cu cealalt` \ncerca s` sl`beasc` nodul cravatei. |nso]itoarea
lui, v`zând una ca asta, se aplec` spre el, \i scoase cravata [i-i desf`cu
primii doi nasturi de la c`ma[`. Grant \i mul]umi cu un zâmbet, nu
\ns` f`r` a-i remarca ro[ea]a din obraji. Ro[ea]` care se datora pe de
o parte c`ldurii [i b`uturii, iar pe de alt` parte gestului pe care-l
f`cuse mai devreme.
Trecur` pe lâng` un indicator care ar`ta c` mai era un kilometru
pân` la un garaj. Când ajunser` \n dreptul lui, Grant opri ma[ina
[i-i spuse :
– Du-te [i schimb`-te! E o toalet` \n`untru.
V`zând-o c` ezit`, ad`ug`:
– Ce mai stai? Trebuie s` fii mai comod \mbr`cat`, c`ci drumul e
lung. Vreau s` te duc \ntr-un loc special.
Nu avu nevoie de mai mult de [apte minute pentru a se schimba.
|n plus, \[i strânse [i p`rul \ntr-o coad`. Când se \ntoarse la ma[in`,
Grant o privi aprobator, dup` care se concentr` asupra drumului. De
fapt, \i era recunosc`toare pentru sugestia pe care i-o f`cuse. De-abia
dup` o or`, Grant catadicsi s`-i vorbeasc` despre \ntrevederea din
acea sear`. F`cuse un târg foarte profitabil pentru p`durea de pini.
122 CANDY MOORE

Ajunser` \n cele din urm` la o r`scruce. Grant coti pe un drum


l`turalnic, ar`tând cu mâna spre un indicator fixat \n p`mânt.
– Fereastra Domnului.
Jane frem`t`, cuprins` dintr-o dat` de emo]ie. Când ajunser` pe
un platou, Grant opri ma[ina, se d`du jos, o lu` pe Jane de mân` [i
\ncepur` s` urce pe jos. Peisajul era, \ntr-adev`r, mirific. Dac` priveai
\n jos, aveai \ntr-adev`r senza]ia c` ceea ce vezi e o fereastr` deschis`
spre lume. La dreapta, puteai percepe a[ez`rile omene[ti, iar la
stânga numai p`dure. O p`dure foarte deas`.
Senza]ia de pace care o cuprinse, o f`cu pe Jane s` p`[easc`
\nainte. O mân` ferm` o prinse.
– Fii atent`, draga mea! Dac` mai faci un pas, cazi \n pr`pastie.
O trase \napoi [i o eliber` din strânsoare. |[i puse \ns` mâinile \n
jurul taliei acesteia. Proximitatea \i d`dea lui Jane un sentiment [i mai
acut al nenorocirii. |ncepu s` tremure.
– Janey, Janey! \ncepu Grant, prinzându-i b`rbia \n palme.
Cine-ar fi crezut c` o tân`r` voluntar` ca tine poate ajunge \ntr-o
asemenea stare?
Spunând acestea, o s`rut` pe frunte. Gestul acesta o f`cu s`
izbucneasc` \n lacrimi.
Jane se \ntoarse \ntr-o parte pentru a se [terge la ochi [i a-[i sufla
nasul. Tare mult [i-ar mai fi dorit s`-l aud` m`rturisindu-i: "Te iubesc,
Janey cu tot cu p`rul t`u negru [i cu inima ta sensibil`."
– Mi-e o foame de lup, zise Grant. Ce-ar fi s` deschidem "cutia
Pandorei" pe care am adus-o cu noi [i s` vedem ce a pus osp`tarul \n
ea pentru desf`tarea noastr`? Hai s` mergem! ad`ug` el, luând-o de
mân`.
Jane \l privi ca un copil pierdut \n timp ce scotea din ma[in`
S~RUTUL RECOMPENS~ 123

co[ul cu mâncare [i-l v`zu ca prin cea]` \ntinzând fa]a de mas` pe


iarb`.
– Nu-]i face griji \n privin]a machiajului! N-am timp acum s` m`
uit la tine. Mi-e prea foame pentru a te studia cu aten]ie. Uite aici
carnea [i ce[tile. Ocup`-te tu de ele! A \nceput s`-mi par` r`u c`
te-am adus aici. Habar n-aveam c` te va afecta atât de mult.
– S` nu mai spui asta niciodat`, Grant. Nici s` regre]i c` m-ai adus
aici. Numai cu tine a[ fi putut tr`i asemenea momente. N-am s` le uit
niciodat` pân` \n clipa când voi muri. |]i mul]umesc, Grant Saxon.
Nu-mi pare deloc r`u nici pentru faptul c` am plâns, ad`ug` ea \n
timp ce turna ceai \n ce[ti.
Grant nu-o sl`bea din ochi [i abia dup` un minut schi]` un gest,
pentru a scoate din co[ ceva. B`ur` [i mâncar` \n t`cere. Apoi, Grant
\i oferi o ]igar`, iar ea accept`.
– Mul]umesc, zise ea dup` ce acesta i-o aprinse.
B`rbatul se l`s` pe spate [i \nchise ochii. Abia atunci Jane \ndr`zni
s`-l priveasc`. {oapta lui o surprinse.
– De ce "numai cu mine", Jane? Oricine ar fi putut s`-]i arate acest
loc.
– P`i... \ncepu ea, de[i nu dorea s` fac` aceast` m`rturisire, am
vrut s` spun c` venind aici cu tine [i... lacrimile mele proste[ti... toate
astea nu mi se puteau \ntâmpla cu oricine. Vreau s` spun...
– |n]eleg ce vrei s` spui. Te sim]i \n siguran]` cu mine. Orice alt
b`rbat ar fi \ncercat s` profite de pe urma unei asemenea situa]ii. |mi
place când vorbe[ti a[a... cu sub\n]eles. De ce te sim]i \n siguran]` cu
mine? Sau ai uitat c` \ntr-un alt moment [i \ntr-un alt loc aceea[i
persoan` al`turi de care te sim]i \n siguran]` te-a s`rutat? Suntem
singuri, iar felul \n care te compor]i m` intrig`, zise el, aruncându-i o
124 CANDY MOORE

privire.
Jane se \nfior`.
– E[ti [eful meu [i cine-ar face sau i-ar trece prin minte s` fac`
ceva r`u \ntr-un asemenea loc mirific?
– Ce mai fel de a gândi! râse el. {efii sunt [i ei oameni, poate mai
mult decât al]i muritori de rând, din câte mi-a fost dat s` aud, iar
locul acesta e cum nu se poate mai romantic. Consider`-te norocoas`
c` nu te-am luat de aici s` te duc \ntr-un loc...
Se opri, v`zând-o cum \[i astup` urechile cu mâinile.
– Prea bine, te las pe tine s`-]i imaginezi ce s-ar fi putut \ntâmpla,
conchise el.
Jane se ridicase deja \n picioare [i \ncepuse s` strâng` masa.
– Nu uita c` [tiu judo, ad`ug` ea, zâmbind.
– Atunci, preg`te[te câteva figuri pentru c` am de gând s` te
s`rut. Dac` e[ti o fat` sensibil`, vei coopera. M-am comportat a[a de
frumos [i merit un s`rut.
Spunând acestea, \[i lipi buzele de ale ei. Jane uitase de figurile
de judo, abandonându-se s`rutului.
– Nici eu n-am s` uit niciodat` acest moment [i acest loc, zise el
când se opri. Hai s` mergem, acum!
Jane \[i lu` geanta, iar peste câteva minute erau deja pe drum.
– S-a l`sat r`coarea. E mult mai bine acum, zise el privind-o
\ntreb`tor.
Capitolul 9

Mara se ridicase de la biroul lui Grant pentru a se a[eza lâng`


Jane.
Grant nu-[i f`cuse apari]ia \n acea diminea]`, iar Mara \l a[tepta
de zece minute.
Când Jane intr` \n birou [i spuse "bun` diminea]a", Mara se uit`
la ea, de parc` ar fi a[teptat s`-i spun` unde e Grant. |ns` aceasta
m`rturisi c` nu-i cuno[tea planurile. |ncepu s` lucreze, chiar dac`
sim]ea privirea celeilalte femei pironit` asupra ei. Sim]ea cum
tensiunea plute[te \n aer.
– V-a]i \ntors destul de târziu asear`, decret` ea.
Jane se m`rgini s` scoat` un morm`it, uitându-se la Mara cum
bate cu degetele \n mas`. Gestul acesta tr`da ner`bdarea.
– Am telefonat asear`, iar Dixon mi-a spus c` domnul Saxon [i
prietena lui au plecat \nainte de apusul soarelui. A]i avut probleme?
– Nu, zise Jane, oprindu-se din scris. Ne-am oprit pentru o mas`
câmpeneasc`.
– Ce frumos! A cam durat masa asta. Grant e \ntr-adev`r genul de
126 CANDY MOORE

b`rbat care s` ia cina cu cineva la lumina lunii, remarc` ea cu venin.


– De acord, zise Jane. {eful meu e o persoan` interesant` [i
fermec`toare, indiferent de momentul zilei. E o pl`cere s` lucrezi
pentru el, zise ea, \ntorcându-se la scris.
– Termin` cu aerele astea [i cu zgomotul `sta infernal, ]ip` Mara
la ea.
– Domnul Saxon mi-a l`sat mult de lucru, a[a \ncât voi fi nevoit`
s` fac \n continuare zgomot. Dac` v` intereseaz` c`l`toria de ieri, de
ce nu-l \ntreba]i chiar pe el?
– Domnul Saxon, zici? Despre ce afaceri e vorba? Minna mi-a
descris cu lux de am`nunte ]inuta ta. N-ar fi trebuit ca \ntr-o
asemenea situa]ie s` te \mbraci elegant? o \ntreb` ea, m`surând-o din
priviri.
Cum Jane se \nc`p`]âna s` tac`, Mara se \nfurie.
– Crezi c` n-am remarcat ce priviri de c`prioar` r`nit` \i arunci ?
{tiu prea bine c`, \n seara aceea la club, te-a s`rutat. Mi-am dat seama
dup` felul \n care ar`tai. S`-]i intre bine \n cap ce am de gând s`-]i
spun: Grant e al meu de mult timp. Chiar \nainte de intrarea \n scen`
a lui John. Abia dup` ce m-am c`s`torit, mi-am dat seama c` gre[isem
\n alegerea mea. Iar Grant \nc` m` iube[te. Ceea ce-l re]ine e
decen]a. O s` am grij` s` dep`[easc` acest prag. N-ai s` g`se[ti
niciodat` loc \n inima lui. |i place s` s`rute alte tinere, dar tot cu
mine se va c`s`tori.
– E[ti absolut sigur` de asta, nemernico?
Mara se albi la fa]` [i se r`suci pe c`lcâie. Julius Davenport intrase
\n`untru, cu ochii a]inti]i asupra lui Jane. Aceasta se a[ez` pe scaun,
uimit` de sângele-rece cu care-i vorbise Mara.
Julius \naint` [i-[i puse mâinile pe birou.
S~RUTUL RECOMPENS~ 127

– Nu te sup`ra, Jane! Femeia asta nu e chiar \ntreag` la minte.


F`r` s` vreau, am auzit partea din discu]ie referitoare la John [i mi-e
scârb`. Oare cum ar reac]iona Grant, dac` ar afla cât de lipsit` de
scrupule [i de materialist` e?
Apoi, prinzând-o pe Mara de bra], ad`ug` :
– Grant crede c` l-ai iubit pe John. S` te p`zeasc` Dumnezeu dac`
afl` c` lucrurile n-au stat a[a. Mai las-o pe Jane \n pace, sau o s` am
grij` ca unele din vorbele tale s` ajung` [i la alte urechi.
– N-o s` \ndr`zne[ti niciodat` s` faci a[a ceva. Grant m` iube[te
[i nu te-ar crede, zise ea desprinzându-se din strânsoare.
Cu un calm imperturbabil, Julius o prinse de \ncheietura mâinii.
– Habar n-ai de ce sunt \n stare. Marea mea sl`biciune e c` accept
toate provoc`rile care mi se fac. Acum, comport`-te ca o gazd`
civilizat` [i ofer`-i oaspetelui t`u ni[te ceai.
– Spune-i, te rog, Minnei s` aduc` mai mult ceai. M-am \ntors,
interveni Grant care tocmai intrase pe u[`. Julius, presupun c` vei
r`mâne peste noapte aici.
– Desigur, r`spunse acesta laconic, dând drumul Marei [i
zâmbind.
Lui Jane nu-i venea s` cread` c` e vorba de acela[i Julius care
reac]ionase atât de violent cu câteva minute mai devreme. Dar
uimirea ei atinse culmea abia atunci când o v`zu pe Mara
adresându-i-se lui Grant cu un zâmbet fermec`tor pe fa]`:
– {tii, dragul meu, nu cred c` ar trebui s`-l \ncuraj`m pe acest
b`rbat prost crescut s` ne viziteze. E foarte impetuos, dup` cum ai
observat.
Grant se duse la birou [i se a[ez` pe scaun. Privi enigmatic \n
jurul lui, printre rotocoalele de fum pe care le scotea.
128 CANDY MOORE

– Po]i oricând veni, Julius, zise el. Iar tu, Mara ar trebui s` [tii cum
s` te compor]i \ntr-o asemenea situa]ie.
– Desigur, dragule, zise ea pe un ton mieros. M` duc s` vorbesc
cu Minna de ceai.
– De fapt, am venit s`-]i aduc hârtiile astea ca s` te ui]i peste ele,
zise Julius. Mi-ai promis c` o vei face, iar acum chiar am intrat \n criz`
de timp, se scuz` el.
– O s` stau pe aici cam o or`. Am s` m` ocup de ce mi-ai adus,
iar apoi am s-o ajut pe Jane. Du-te [i serve[te ceaiul \mpreun` cu
Mara. O s` vin [i eu curând.
– Bine, zise scurt Julius, ie[ind din birou.
– 'Nea]a, Jane!
– Bun` diminea]a, Grant, zise [i ea, \n timp ce \ncerca s`-[i adune
gândurile [i s`-[i concentreze \ntreaga aten]ie asupra a ceea ce avea
de dactilografiat.
|n pofida eforturilor ei, dou` din replicile Marei \i st`ruiau \n
minte: te-a s`rutat la club... Grant mi-a spus c`... \i place s` le s`rute
pe fete, dar eu sunt cea cu care se va c`s`tori.
B`rba]ii care s`rut` [i se laud` dup` aceea cu isprava lor. Parc` [i
vede scena derulându-se \n fa]a ochilor ei:
" – {tii, draga mea, a fost tare nostim. Aproape c` s-a pr`bu[it \n
bra]ele mele, a[a \ncât ce mai puteam face decât s`..."
Dac` a fost \n stare s` povesteasc` acel episod, de ce n-ar face
acela[i lucru cu unul [i mai pasionant? Cu toate acestea, nu putea
crede c` Grant era genul acela de om. Probabil c` Mara inventase
totul sau v`zuse scena, \ntrucât ea [i Julius ie[iser` foarte repede
afar`.
Jane venise \n acea diminea]` la serviciu cu gândul de a stabili
S~RUTUL RECOMPENS~ 129

rela]ia ei cu Grant, [eful ei, pe baze [i mai solide. Visul ei fusese


spulberat de cuvintele otr`vite ale Marei. Momentele magice
petrecute \n urm` cu o zi vor r`mâne numai pentru ea o frumoas`
amintire. Probabil c` el le va uita foarte repede.
" N-am s` uit niciodat` momentul [i locul acesta", \i m`rturisise
el.
|ns` Mara distrusese totul cu insinu`rile ei. Jane \[i \ndrept`
umerii, de parc` ar fi vrut s` arate c` n-avea de ce s`-i fie ru[ine [i c`
nicio alt` femeie n-o poate destabiliza.
– S-a \ntâmplat ceva, domni[oar` Wheeler?
– Nu. Dar chestia asta e prea \nceat`. De ce nu investe[ti \ntr-un
aparat electric, habar n-am!
– Se pare c` nu suntem \ntr-o dispozi]ie prea grozav` \n aceast`
diminea]`. Am s` comand una imediat. Mara s` fie de vin` pentru
aceast` stare de spirit? Cum de-a venit a[a de diminea]`, pus` pe
har]`? M` \ntreb [i eu.
"Nici nu [tii ce dreptate ai”, \[i zise Jane \n sinea ei.
– I-am spus doamnei Saxon s` discute cu tine, dac` vrea s` afle
detalii despre seara pe care am petrecut-o \mpreun`. E cum nu se
poate mai curioas`.
– S`-i m`rturisesc totul? o \ntreb` Grant pe un ton potolit.
– Nu procedezi a[a de obicei? \l \ntreb` ea cu \nfl`c`rare.
– Chiar crezi tot ce ]i se spune? o \ntreb` el, de parc` i-ar fi citit
gândurile.
– E oricum ceva ce nu m` prive[te.
– Ei, dar chiar suntem sup`rat` \n diminea]a asta. |mi place când
e[ti \ntoars`. S` revenim acum la problema noastr`. S`-i spun sau s`
nu-i spun? Aceasta-i \ntrebarea. N-am s`-i spun, decret` el.
130 CANDY MOORE

– Bine faci, morm`i Jane.


– Când o fat` vorbe[te pe la spatele [efului ei, zise el privind-o cu
un ochi critic, \nseamn` c` are nevoie de schimbare. Po]i s`-]i iei liber
\n aceast` dup`-amiaz` [i mâine. Se pare c` ziua de ieri a l`sat urme
serioase asupra ta.
– Cât` perspicacitate! zise Jane cu voce sc`zut`.
– Pardon?
– O, nimic, domnule Saxon ! zise ea tare.
Jane t`cea, de[i tare mult ar fi dorit s`-i spun` adev`rul verde \n
fa]`.
"Nu sunt iubita ta [i probabil n-am s` fiu niciodat`. Probabil c` [i
tu te-ai fi sim]it la fel de mizerabil ca [i mine, dac` ai fi fost atacat
\ntr-un mod atât de josnic, a[a cum a f`cut-o iubita ta cu mine. O,
dragul meu, te iubesc la nebunie. Ia spune-mi, chiar le s`ru]i pe toate
fetele care-]i ies \n cale?
Probabil c` nu vei afla niciodat` c` s-a c`s`torit cu fratele t`u
pentru banii pe care nu-i avea. De[i, dac` stau bine [i m` gândesc,
]i-a[ face un bine spunându-]i adev`rul. Te-ai \ntoarce \n acest fel la
"a doua op]iune" [i... O, taci odat`, Jane Wheeler!"
Minna aduse ceaiul. Jane turn` licoarea \n ce[ti, iar opera]iunea
aceasta rupse t`cerea deplin` care domnea \n birou. Grant o privi
grav.
Se \ntoarse din nou la dosare, de parc` via]a ei ar fi depins de asta
[i se uit` la Minna surprins`, când aceasta spuse c` masa e gata. Grant
plecase de mult. |[i spuse \n sinea ei c` nu mai are nici-un rost s`
r`mân` la mas` de vreme ce avea dup`-amiaza liber`. Probabil c`
Tom era \n pauz`. Dar nu putea s` plece a[a... ca o la[`. Din fericire,
va fi [i Julius prezent, iar Jane avea senza]ia c` Marei \i e pu]in team`
S~RUTUL RECOMPENS~ 131

de el.
Privind \n urm`, era oarecum amuzat` de ie[irea Marei referitoare
la seara precedent`.
La mas`, aceasta o ignor` aproape \n \ntregime, vorbind cu Julius
numai când era absolut necesar. Nici acesta n-o lua \n seam`,
concentrându-[i \ntreaga aten]ie asupra lui Jane. La un moment dat,
lipsa aceasta de aten]ie \ncepu s-o agaseze pe Mara. Dorea
\ntotdeauna s` fie \n centrul aten]iei, mai ales atunci când era vorba
de un b`rbat.
– Tom e la dispozi]ia ta oricând, zise Grant. Odihne[te-te \n
aceast` dup`-amiaz` [i mâine.
– Ce grijuliu e[ti, Grant! |]i r`sfe]i angaja]ii. Personal, nu m-a[ fi
sim]it atât de epuizat` dup` o c`l`torie de o zi. Nici nu [tii ce r`u \mi
pare c` m-a durut capul atât de tare, \ncât am fost nevoit` s` te las
balt`. Sper c` nu ]i-a afectat afacerile \n mod negativ, spuse Mara,
acceptând s` ia o ]igar`.
– Dimpotriv`, totul a mers ca pe roate. Jane s-a descurcat de
minune [i i-a \nso]it pe oaspe]i \ntr-un tur al planta]iei de citrice,
lucru pe care tu nu prea cred c` l-ai fi f`cut, drag` Mara, zise Grant
l`sându-se pe spate [i sco]ând rotocoale de fum.
– S-a descurcat de minune? râse Mara. Cred [i eu! Mai ales c` avea
o costuma]ie cu adev`rat potrivit` unei asemenea situa]ii, din câte
mi-a spus Minna, ad`ug` ea.
– A fost adorabil`, accentu` Grant.
– Presupun c` mai ales pentru b`rbatul care s-a l`sat c`l`uzit de
ea prin planta]ie, spuse cu venin \n voce Mara.
Jane se \nro[i la fa]`, furioas` la culme.
– Ca s` fiu sincer`, s-a comportat foarte frumos, zise Jane r`spicat.
132 CANDY MOORE

Un b`rbat cu adev`rat fermec`tor, \nalt [i chipe[. A fost, \ntr-adev`r,


foarte insistent. I-a p`rut foarte r`u când i-am spus c` inima mea e
d`ruit` altcuiva.
– O, a[adar la asta se referea domnul Dixon când a vorbit de
"prieten`" \ntr-un mod atât de romantic? interveni Mara.
– Când ai vorbit cu domnul Dixon? o \ntreb` Grant dintr-o dat`.
– P`i... i-am telefonat, dragule, bâigui ea. Eram \ngrijorat`. Era
târziu [i oricine [i-ar face griji \ntr-o asemenea situa]ie.
– N-ai de ce s`-]i faci griji \n privin]a mea. Am crescut [i pot s`-mi
port [i singur de grij`.
– Chiar e[ti, dragule? \l \ntreb` Mara pe un ton mieros.
– Ce frumos din partea ta, Mara, c` te ar`]i atât de grijulie, zise
Julius, ridicându-se de pe scaun.
– A[ vrea s` te duc eu acas`, Jane. Evident, dac` n-ai nimic
\mpotriv`. Nu-i mult de mers, iar eu m-a[ bucura foarte mult s`-i v`d
pe Bart [i pe Janet. |mi dai voie?
– Desigur. Mi-ar face pl`cere, zise Jane zâmbind, apoi,
\ntorcându-se cu fa]a spre Grant, zise: |]i mul]umesc, [efule, pentru
c` mi-ai dat liber.
– Ce faci \n aceast` dup`-amiaz`, Grant? \l \ntreb` Mara.
– Am de pus \n ordine ni[te hârtii, zise el. |]i sugerez s`-l \nso]e[ti
pe Julius, dac` te plictise[ti.
– Nu, mul]umesc, am ce s` fac. Ce zici, mergem disear` la club?
– Se poate, admise Grant.
– Grozav, exclam` Julius. Ce zici de asta, Jane? Mergem [i noi?
– Nu, mul]umesc. Am de rezolvat unele treburi pe care le-am
neglijat \n ultima vreme [i vreau s`-mi petrec timpul cu familia. Pe
mama aproape n-am mai v`zut-o \n ultima vreme.
S~RUTUL RECOMPENS~ 133

– |mi pare r`u s` aud asta. F` cum crezi de cuviin]`, \i r`spunse


el.
Cum nici Mara, nici Grant nu spuser` nimic, cei doi se \ndreptar`
spre u[`, bra] la bra].
– Nu te sup`ra c` te \ntreb, dar ce dorea Mara s` [tie
azi-diminea]`, când am intrat \n birou? o \ntreb` Julius dup` ce ie[ir`
din cas`.
– Voia s` [tie care e motivul pentru care ne-am \ntors asear` atât
de târziu.
– {i... ai l`murit-o?
– Am sf`tuit-o s` i se adreseze lui Grant. Trebuie s`-]i spun c` am
f`cut un ocol pe la Poarta Domnului [i am stat mai mult decât ne
propusesem.
– Hm! morm`i Julius. Dar nu cred c` acesta era singurul lucru pe
care dorea s`-l [tie. Cum de-a pomenit numele lui John?
– Doar ai auzit foarte bine ce-a spus. M-a informat cu mult`
siguran]` \n glas c` Grant Saxon e al ei \nc` \nainte de a se c`s`tori
cu fratele lui [i c` n-ar trebui s`-i mai fac ochi dulci.
Julius o prinse cu o mân` de talie [i o \ntreb`:
– Jane, dac` tot ai mers cu m`rturisirea atât de departe, spune-mi,
dac` nu te deranjeaz`: E[ti \ndr`gostit` de Grant?
– Grant \i apar]ine Marei, zise ea dup` o pauz`.
– Ba nu! Nu \nc`. Am s`-]i spun un secret: Grant nu va fi al ei,
deoarece am de gând s` m` c`s`toresc cu ea. |i cunosc foarte bine
defectele [i [tiu c` nu e chiar genul de so]ie ideal`, dar \mi place.
– Dar Julius, exclam` ea, \nsufle]it` parc` de m`rturisirea sincer`
a b`rbatului, cum r`mâne cu Grant? Nu-i po]i face a[a ceva. Oricum,
se iubesc [i nu cred c` poate cineva s` ia ceva ce-i apar]ine lui Grant
134 CANDY MOORE

Saxon. Mara spunea c` a[teapt` s` treac` o perioad` suficient de


lung` pentru a o cere \n c`s`torie.
– Cine vorbea! o \ntrerupse Julius brusc. Mara nu cunoa[te
semnifica]ia cuvântului "a iubi". O cunosc de foarte mult timp, numai
c` eram prea s`rac pentru a m` lua \n seam`. Bun`starea familiei
Saxon o atr`gea ca un magnet. Simplificând lucrurile, ea [i cu Grant
erau apropia]i \nainte ca ea s`-[i \ndrepte aten]ia spre John [i s` se
c`s`toreasc` imediat cu el. Dac` e cu adev`rat un b`rbat, a[a cum
declari tu r`spicat, având controlul asupra oric`rei situa]ii, de ce o
las` s`-i scape printre degete? Pentru c`-[i iubea fratele mai mult [i
credea c` Mara \mp`rt`[ise sentimentele lui John pentru ea? Dar noi
[tim foarte bine c` s-a c`s`torit din interes. Din p`cate pentru ea, s-a
fript. John era un idealist, \n vreme ce Grant e realist. Gra]ie lui,
mo[ia a ajuns s` fie atât de prosper`. Cred c` a fost un adev`rat [oc
pentru ea s` constate c` puterea se afla \n mâinile fratelui celui mic.
John nu avea probleme financiare, iar Grant era foarte generos... dar
asta a fost s` fie.
Acum, dac` Grant aspir` la mâna Marei, ar trebui s` se gr`beasc`
dac` nu vrea s` i-o iau \nainte. O s`-i ar`t c` sunt la fel de prosper ca
[i Grant [i c` reprezint pentru ea o partid` bun`. O s` fie a mea cu
orice pre]. {i, crede-m`, din clipa când \mi va deveni so]ie, am s-o
transform \ntr-o femeie adorabil`. |mi plac femeile frumoase, dar
vreau ca so]ia mea s` fie o femeie de cas`, iubitoare [i obedient`,
\ncheie Julius, deoarece avea nevoie de o pauz` de respira]ie.
Jane \l privea uimit` [i oarecum amuzat` de hot`rârea de care
putea s` dea dovad`. Cât despre Grant, simpatia [i furia se g`seau
deopotriv` \n inima ei. Simpatie pentru dragostea ce i-o purta fratelui
s`u [i furie pentru c` se sim]ea dator fa]` de Mara. Iar ea de-abia
S~RUTUL RECOMPENS~ 135

a[tepta s` cad` \n bra]ele lui.


– Ai de gând s`-i vorbe[ti lui Grant despre inten]iile tale? Doar
]i-e prieten, nu ?
– N-am de gând s` suflu o vorb`, zise el zâmbind. Surpriza e
elementul cheie \n planul meu. {i, la urma urmei, de ce s` dai cu
piciorul norocului? Te-am v`zut \n seara aceea de pomin` cum te
s`rutai cu Grant. Or, el nu e genul de b`rbat care s` se s`rute cu orice
fat`. Probabil c` ai drumul deschis spre inima lui. De ce nu profi]i de
asta? Vreau s` cred c` e[ti o fat` inteligent`.
De[i \i era foarte greu s` se adune [i s` judece lucrurile la rece,
totu[i, Jane \[i d`du seama c` Mara nu-i spusese adev`rul: Grant
nu-i povestise episodul de la club, iar Julius era ferm convins c` nu-i
st`tea \n fire s` se s`rute cu orice fat`. Dac` ai min]it o dat`, o po]i
face [i a doua oar`, cuget` \n sinea ei.
Jane se uita la Julius cu un aer absent \n timp ce cânt`rea \n minte
\ntâmpl`rile petrecute.
– Aha! exclam` ea. Cel viclean se lupt` cu cel drept.
– {tii, v`zându-te cum m` prive[ti, m-a[ putea \ndr`gosti de tine.
Dar \mi dau seama c` nu e[ti liber`. S-a \ntâmplat ceva asear`. Mi-am
dat seama, chit c` tu nu vrei s`-mi spui, iar eu \]i respect decizia.
Ce-ar fi s`-i facem pe amândoi gelo[i? Parc` v`d c` o s` ne atingem
imediat scopul, zise el prinzând-o \n bra]e.
– E[ti nebun, Julius Davenport!
– Da, Jane Wheeler. Sunt suficient de nebun ca s` \ncerc [i acest
truc. Haide, vino! E vremea s`-mi stabilesc planul de atac.
Nu-l p`r`si verva nici când ajunser` acas` la Jane. Le s`rut` plin
de entuziasm pe Janet [i pe Liza, iar la plecare f`cu o plec`ciune lui
Jane \nainte de a se urca \n ma[in`.
136 CANDY MOORE

– Ne vedem mâine, frumoasa mea colaboratoare!


|ntorcându-se \n cas`, Jane se sp`l` pe cap [i se al`tur` celor dou`
femei.
– O s` le faci geloase pe toate fetele din zon`, o tachin` Elizabeth.
O zi \ntreag` [i aproape toat` seara cu [eful t`u, Julius
\mbr`]i[ându-te, iar Peter care va veni s` te ia \n ora[ disear`. Vine [i
Pat ca s`-l supravegheze...
– P`i... ce s` zic? Nu pot munci tot timpul, nu? Dar ce spuneai de
Peter? C` vine s` m` scoat` \n ora[?
– |mi pare r`u, Jane c` n-am apucat s`-]i spun, dar asear` te-ai
\ntors târziu, iar azi-diminea]` nu te-am v`zut. Vizita lui Julius m-a
f`cut s` uit. Peter o s` vin` s` te scoat` la club. Imediat, Pat a zis c`
vine [i ea. Am acceptat \n numele t`u.
– S` m` duc la club? \ntreb` Jane, amintindu-[i de propunerea
Marei [i urcându-i-se sângele la cap. Nu, n-am s` m` duc.
– De ce, Jane? Ai alte planuri ?
– Pur [i simplu, n-am chef. M` duc s`-i telefonez lui Peter, zise ea
\ndreptându-se spre u[`.
– Telefonul e defect, zise Janet cu voce blând`.
– O, la naiba! exclam` Jane.
– |mi pare r`u, draga mea ! zise Elizabeth frângându-[i mâinile.
– De-abia a[teptam s` m` \ntorc [i eu \ntr-o sear` mai devreme.
Poate c` n-ar avea nimic \mpotriv` s`-[i petreac` seara la noi. Mi-ar
pl`cea foarte mult s` r`mân`.
– Peter a pomenit ceva despre un pacient pe care urma s`-l
viziteze \n zona aceea, dup` care va face acest ocol ca s` te ia pe tine.
Va combina pl`cerea cu datoria, dac`-mi amintesc, exact vorbele lui.
– Of! Dac` bat atâta drum pân` aici numai ca s` m` ia pe mine,
S~RUTUL RECOMPENS~ 137

va trebui s` m` duc, zise Jane cu un aer neajutorat.


– N-o s` fie nicio problem`, de vreme ce mâine nu trebuie s` te
duci la serviciu, interveni Janet. Po]i dormi mai mult. |mbrac`-te a[a
cum se cuvine, draga mea. Doar n-o s` te duci cu blugii pe tine.
Jane a[tepta pe verand` când Peter opri ma[ina \n fa]a por]ii.
Ar`ta foarte bine \n pantaloni sport [i c`ma[` alb` cu cravat`. Pat, la
rândul ei, era \mbr`cat` \ntr-un costum alb, \n vreme ce Jane purta o
rochie \n culori \nchise.
– |]i mul]umesc c` mi-ai acceptat invita]ia, chiar dac` a fost f`cut`
prin intermediar. Eram ferm convins c` dac` o determin pe Liza s`
accepte \n numele t`u, nu vei putea s` m` mai refuzi. Scuz`-m` c` va
trebui s` mergi \n compania ei, dar a insistat s` vin`, iar eu n-am avut
ce face.
– M` bucur c` ai venit, Pat. O s` fie [i mai distractiv cu tine al`turi
de noi, zise Jane.
– Dar nu [tiai c` atunci când sunt mai mult de dou` persoane, se
cheam` c` te afli \ntr-o mul]ime? o \ntreb` Peter cu un aer
posomorât.
– Dragul meu Peter, interveni Pat, de unde era s` [tiu c` ai mai
invitat [i pe altcineva?
Apoi, \ntorcându-se spre Jane, \i [opti :
– Am venit s` te protejez de un lup. Nu te l`sa \n[elat` de
aparen]e, ]i-o spun din experien]`.
– Da, sor`, zise Jane zâmbind.
Aplecându-se la urechea lui Peter, \i [opti:
– Mi-a spus c` e atât de nebun` dup` tine, \ncât nu te poate l`sa
singur la club.
– Tr`d`toareo! exclam` Pat, indignat`. S` nu te mai a[tep]i la
138 CANDY MOORE

vreun ajutor din partea mea când vei fi la ananghie.


Peter le oferi câte o ]igar`, iar pe parcursul drumului vorbir` [i
fumar`. Când ajunse \n fa]a clubului, Peter opri ma[ina [i spuse:
– Am s` v` las aici, dragele mele. M` duc s`-i fac o vizit`
pacientului meu, dup` care am s` vin [i eu.
– Nu te putem a[tepta \n ma[in`? \ntreb` Jane cu ezitare \n glas.
– {i s` pierdem tocmai momentul când se bea? Hai c` nu e a[a de
grav pentru dou` fete s` intre ne\nso]ite \n club, conchise Pat. |n
plus, putem s` flirt`m cu al]i b`rba]i.
– Ai grij`, sireno! o avertiz` Peter \n timp ce le conducea spre
verand`.
Când ap`ru chelnerul, le comand` ceva de b`ut, dup` care se
\ndep`rt`, nu \nainte de a spune:
– M` \ntorc imediat, a[a c` a[tepta]i-m` aici.
Pat \i \ntoarse spatele [i \ncepu s-o studieze pe Jane cu mult`
aten]ie.
– Ia spune, cum merge treaba? {i ce fac Grant [i Mara?
– Treaba merge bine, mul]umesc de \ntrebare. Cât despre Grant
[i Mara, sunt bine. Sandy s-a \ntors la [coal`, zise ea oprindu-se când
auzi un râs familiar venind din`untru. Cred c` sunt [i ei aici,
\mpreun` cu Julius, care-i viziteaz` pentru câteva zile. Pare foarte
pasionat de Mara.
– Chiar a[a? \ntreb` Pat, stând cu coatele pe mas`. Cât de orb
poate fi un b`rbat... Ce s-a \ntâmplat, Jane? E[ti palid`.
– Cred c` e din cauza b`uturii. Am dat pe gât t`ria asta dintr-o
dat` [i simt cum m` arde.
Dorea foarte mult ca Peter s` se \ntoarc` \nainte s` fie v`zute
singure de cineva cunoscut. Pat o privea \ntr-un mod ciudat, a[a \ncât
S~RUTUL RECOMPENS~ 139

se str`dui s`-[i recapete cump`tul.


– {tii, de-abia sâmb`t` am aflat c` Grant nu e tat`l lui Sandy. Asta
fusese impresia mea pân` \n clipa aceea.
– Ce? exclam` Pat, uimit`. Nu [tiai c` e copilul lui John?
– Nu. Am crezut c` Grant [i Mara au fost c`s`tori]i.
– O, Doamne! Cred c` a fost un adev`rat [oc pentru tine. Fiindc`
tot ai fost la ei \n cas` \n ultima vreme, \ncepu ea curioas`, spune-mi,
te rog, ]i s-a p`rut c` sunt foarte apropia]i... a[a, ca un so] [i o so]ie?
– Mara are dormitorul ei, iar eu \mi termin treaba la cinci, a[a
\ncât nu [tiu ce se petrece \n restul timpului. Grant e foarte ocupat
\ntreaga zi, iar Mara se plimb` de colo-colo [i-i tot spune "dragule".
|]i spun toate astea ca s`-]i dai seama c` te po]i \n[ela când apreciezi
o situa]ie de genul `sta.
– Falsa ta impresie se poate cu u[urin]` schimba, dac` Mara
reu[e[te s`-i intre din nou \n gra]ii [i s`-l fac` s`-[i schimbe
comportamentul. Erau foarte apropia]i \nainte ca Mara s`-l prefere
pe John. Mai târziu, [i-a dat seama c` n-a f`cut alegerea cea mai
potrivit`, a[a \ncât a trebuit s` accepte starea de fapt.
– |ntre timp, am aflat cum stau lucrurile. I-am spus lui Julius s`
nu se amestece, pentru a nu-l r`ni pe Grant din nou. E hot`rât s-o
cucereasc` pe Mara.
– N-o s` aib` nicio [ans`, dac` Grant dore[te cu adev`rat s-o ia de
so]ie, conchise Pat.
– Julius e pe deplin con[tient de asta, dar vrea s` \ncerce [i s` m`
foloseasc` pentru a-[i atinge scopul.
– Cum?
– |ncercând s-o fac` geloas`. Spune c` ne-am putea atinge
amândoi scopul, zise Jane, \ntrerupându-se brusc, deoarece \[i d`du
140 CANDY MOORE

seama de gre[eala pe care o f`cuse.


– M`i, m`i... ca s` vezi cum stau lucrurile! {i ce picioare scurte are
minciuna, trase repede Pat concluzia. O s`-i accep]i propunerea?
– Nu! protest` ea cu vehemen]`, dar se opri deoarece \l auzi pe
Julius adresându-se Marei, pe verand`:
– E mult mai r`coare aici [i niciun suflet care s` strice armonia,
spuse el.
– Nu chiar nimeni, \l contrazise Mara, ar`tând spre cele dou`
tinere a[ezate la mas`.
– Doi \ngeri deghiza]i \n muritori, zise Julius. Se pare c` sunt
foarte norocos \n seara asta. Hai, dulcea]`, vino cu mine.
– Sunt sigur` c` \ngerii au motivele lor s` vin` f`r` \nso]itor \n
aceast` sear`. Ce-ar fi s` nu le mai r`sfe]i atât, Julius ?
Tonul ei era insult`tor.
Julius zâmbea \n continuare când se a[ez` la mas`, de[i o r`ceal`
i se putea citi \n priviri.
– |mi pare r`u pentru reac]ia pe care remarca mea a provocat-o,
\ngerilor.
– Bun`, Mara! Bun`, Jiulius! interveni Peter, care urca treptele.
V`d c` ar`]i jalnic. Vino cu noi la spital, dac` vrei.
– Mul]umesc, Peter. Poate mai târziu, dac` vor fi [i \ngerii de
acord. Deocamdat`, Mara are nevoie de aer curat. O cam doare
capul.
– Ce s-a \ntâmplat? le \ntreb` Peter \n timp ce se a[eza pe scaun.
Dup` cum ]i-a spus [i Julius, Mara nu se simte prea bine. Fumul
din`untru o afecteaz`, dar o s`-[i revin`. N-are nevoie de \ngrijirile
tale medicale. Uite, paharele noastre sunt goale.
– Bine, am \n]eles mesajul. Chelner! zise el, ridicându-se.
S~RUTUL RECOMPENS~ 141

– Cum se simte pacientul t`u? \l \ntreb` Jane.


– O s` supravie]uiasc`. Pat, vorbe[te-mi! Ce stai atât de t`cut` ?
– O, la naiba! |]i vine s` crezi c`...
– Cred c` ai dat cam repede b`utura pe gât, interveni prompt
Jane.
– O, da! Sigur c` m-a l`sat pentru câteva clipe f`r` respira]ie.
Acum, revenind la tetanos, trebuie spus c` acesta e provocat de
invazia unui bacil care p`trunde prin r`ni. Acesta produce o otrav`
care circul` prin vasele limfatice. E ceva legat [i de nervi. Simptomele
prin care se manifest` sunt spasmele [i \n]epenirea f`lcilor. Dac`
boala nu e tratat`, devine fatal`. O doz` de ser antitetanos trebuie
introdus`. Aici intervine priceperea sorei medicale. Bacilii ace[tia se
g`sesc de obicei \n intestinele cailor [i ale altor animale.
– O prefer pe Pat cea t`cut`, opin` Jane, \n timp ce Peter o privea
uimit.
– Tratamentul const` \n prevenirea r`spândirii bacililor \n r`ni.
}esuturile bolnave trebuie cât mai repede eliminate, iar dup` aceea
e absolut necesar` aplicarea unui antiseptic, sfâr[i \n cele din urm`
Pat.
– {i eu care m-am \ntrebat \ntotdeauna dac` \nv`]`turile mele au
ajuns acolo unde trebuie, ce-a[ mai putea zice acum? se \ntreb` cu
satisfac]ie doctorul. Jane, cred c` prezint toate simptomele unui
b`rbat \ndr`gostit de protejata lui. Crezi c` doza profilactic` prescris`
\ntr-un asemenea caz e c`s`toria?
– Da, a[a cred, confirm` Jane.
– Nu exist` nicio alt` cur`? insist` el.
– Niciuna, decret` Jane pe un ton grav.
– Te c`s`tore[ti cu mine, protejata mea?
142 CANDY MOORE

– Da, veni cu promptitudine r`spunsul acesteia.


– Grozav! exclam` el, u[urat \n cele din urm`.
Dup` aceea, se l`s` din nou t`cerea. Chelnerul le aduse ceea ce
comandaser` [i se \ndep`rt` z`p`cit.
– Felicit`ri! zise Jane, ridicând paharul.
|n clipa aceea, \[i f`cu [i Grant apari]ia. Pat, care st`tea cu ochii
\nchi[i, \i \ntredeschise [i spuse:
– M-a cerut \n c`s`torie.
– {i... ai acceptat? o \ntreb` el, uitându-se \ns` la Jane.
– Imediat, se gr`bi aceasta din urm` s` confirme. Cred c`
felicit`rile sunt binevenite.
– Felicit`ri, zise Grant.
– Cred c` ar trebui s` te ui]i la mine, nu la Jane, \n seara asta,
spuse ea dup` ce deschise \n \ntregime ochii.
– O, Doamne! Ce-am f`cut! exclam` Peter, c`ruia \i reveni \n cele
din urm` graiul.
Grant lu` un scaun [i se a[ez` la mas`.
– Accept` inevitabilul. S-ar fi \ntâmplat oricum, mai devreme sau
mai târziu.
– }i se va \ntâmpla [i ]ie, mai devreme sau mai târziu, nu? nu se
putu ab]ine Jane s`-l \ntrebe.
– Draga mea Jane, soarta nu [i-a dezv`luit \nc` planurile, ceea ce
e mai bine pentru lini[tea mea sufleteasc`. Dar vreau s` rezolv mai
\ntâi ni[te probleme particulare. Probabil c` mai târziu, mi se va
\ntâmpla [i mie.
Spunând acestea, \l chem` pe chelner [i comand` [ampanie de la
ghea]`.
Jane reflect` \n sinea ei c` singurele probleme pe care le avea de
S~RUTUL RECOMPENS~ 143

rezolvat erau anumite formalit`]i \nainte de a se c`s`tori cu v`duva


fratelui s`u.
Pat lu` mâna lui Peter \ntr-a ei [i-i spuse:
– Ai cinci minute s` retractezi totul, zise ea cu sinceritate, \nainte
ca [ampania s` soseasc`.
Doctorul Davis \[i privi asistenta drept \n ochi [i spuse:
– {tii, nu cred c` am s` retractez nimic din ce-am spus... Ai v`zut
vreodat` piscina la lumina lunii, Patricia? Vino s`-]i ar`t!
Se ridicar` [i plecar` f`r` s` spun` vreun cuvânt celorlal]i doi.
– {tii, \ncepu Grant, pentru câteva clipe, am crezut c` pe tine
te-a cerut \n c`s`torie. M-am sim]it u[urat s` aflu c` lucrurile nu stau
a[a.
– De ce te sim]i u[urat? se gr`bi s` \ntrebe Jane.
– Pentru c` nu e genul de b`rbat care s` ]i se potriveasc`. Iar
dincolo de asta, n-a[ vrea s` r`mân din nou f`r` secretar`.
– Chiar a[a? Mi-ai putea spune atunci care e b`rbatul potrivit
pentru mine?
– D`-mi mâna s` ghicesc. Trebuie s` recunosc c` ai o mân` foarte
frumoas`. Da, p`i.. v`d aici un b`rbat \nalt, brunet [i chipe[... foarte
elegant [i cu ochi scânteietori. Unul cu adev`rat potrivit pentru tine.
Davies ar fi fost prea imatur pentru tine. Cel pe care-l v`d aici e foarte
preten]ios, curajos, mândru [i te va iubi toat` via]a. Nu-i deloc un tip
r`u. Dac` a[ fi mama ta, l-a[ accepta imediat, conchise el. Te sf`tuiesc
s`-]i faci un trusou cât mai repede. S-a ag`]at deja de linia vie]ii tale.
– O, domnule Clarv`z`tor, ce inteligent! Po]i s`-mi spui [i câ]i
copii voi avea?
– P`i... ia s` vedem. O fat` cu p`rul castaniu ca al mamei sale [i
un b`iat cu ochii sclipitori ai tat`lui. Nu v`d ce culoare au. O, biata
144 CANDY MOORE

mea Jane! La vârsta de [aptezeci de ani e[ti atât de s`tul` de dragoste


[i de consecin]ele ei, \ncât v`d o halb` de bere otr`vit` adus`
b`trânului. |n cele din urm`, acesta moare. E[ti, \n sfâr[it, liber`. Dar
ce v`d aici? Un str`in care se \ntoarce [i-]i s`rut` mâna plin` de
zbârcituri. O iubire [i mai mare s-a n`scut [i o lua]i de la cap`t.
– La [aptezeci de ani? izbucni \n râs Jane.
– {aptezeci de ani e o vârst` foarte tân`r`, o consol` Grant.
Jane \l v`zu cum prive[te peste um`rul ei [i \ntoarse capul. |i v`zu
pe Julius [i pe Mara mergând \ncet, cufunda]i \n conversa]ie.
|ntâlnindu-se cu Pat [i cu Peter, hot`râr` s` mearg` \mpreun`
\napoi. Julius [ov`i câteva clipe când \l v`zu pe Grant stând \mpreun`
cu Jane la mas`, \i spuse ceva Marei la ureche, apoi o lu` de mân` [i
se \ndreptar` spre ei. Peter mai aduse dou` scaune. Chelnerul aduse
o sticl` de [ampanie cu ghea]` [i ni[te pahare.
– S`rb`tore[te cineva ceva? \ntreb` Julius, privind-o \ntreb`tor pe
Jane.
"Oare chiar spera c` pot fi atât de eficient`?" se \ntreb` Jane \n
sinea ei.
– Ia ghice[te, Julius! De cine crezi c` e vorba? Pat [i cu mine am
hot`rât s` ne c`s`torim.
Grant se ridic` \n picioare, ridic` paharul [i zise:
– Pentru Peter [i Patricia. Fie ca angajamentul pe care [i l-au luat
s` fie de bun augur, iar c`s`toria s` dureze toat` via]a.
Mara \i felicit` [i ea, fixându-l cu privirea pe Grant. Jane \[i d`du
seama c` \ncerca s` descifreze care fusese reac]ia lui \n clipa când
disp`ruse cu Julius.
Dar acesta nu l`s` s` se vad` niciun fel de surpriz`, iar Jane \i
admir` puterea de autocontrol. Nimic nu p`rea a-i distruge
S~RUTUL RECOMPENS~ 145

echilibrul. Probabil c` era foarte sigur pe el sau de fidelitatea Marei.


Grant o invit` pe Pat la dans, iar Julius pe Jane.
– Julius, p`reai foarte sup`rat când ai ie[it cu Mara afar`, \i [opti
Jane la ureche. Cum se face c` la \ntoarcere avea un aer atât de
supus? Ce i-ai f`cut? Ai b`tut-o?
– Am eu un fel de a pune lucrurile la punct. Femeilor le place
când impun regula, când fac legea.
N-am s` te plictisesc cu detalii inutile. |]i spun doar atât: nu m-am
ferit s`-i arunc \n fa]` adev`rul. Anume c` o femeie care face
observa]ii r`ut`cioase cu privire la alte femei, se p`c`le[te singur`,
deoarece nu face decât s` se oglindeasc` pe sine \ns`[i.
Evident c` s-a \nfuriat la auzul unor asemenea vorbe, \ns` dup` ce
s-a potolit mi-am cerut scuze [i i-am spus c` exist` multe alte feluri \n
care-[i poate folosi surplusul de energie.
Am pomenit \n treac`t faptul c` sunt proprietarul unui cal arab
pursânge. Mara m-a \ntrebat imediat ce leg`tur` are asta cu surplusul
ei de energie. I-am r`spuns c`, din câte \mi amintesc, era o c`l`rea]`
des`vâr[it`.
Am deplâns faptul c` Sheik, calul meu, n-are suficient exerci]iu [i
am zis \n treac`t c` ar fi numai bun pentru ea. Ar ar`ta superb pe un
asemenea cal. Dup` tot acest preambul, i-am f`cut o invita]ie
deschis`, neomi]ând s`-i spun \n treac`t c`, fiind foarte bogat, nu
m-a[ da \n l`turi s`-l ofer pe Sheik celei care ar fi pe m`sura mândriei
[i frumuse]ii lui.
– E[ti o adev`rat` bestie, Julius Davenport! exclam` Jane.
Grant auzi exclama]ia lui Jane [i ridic` din sprâncean`. Julius o
strânse \n bra]e, o s`rut` pe frunte [i spuse :
– E foarte frumoas` când se \nfurie, dup` care o prinse \ntr-un
146 CANDY MOORE

dans ritmat.
– Dac` insi[ti s` joci dublu cu Grant, am s`-l avertizez.
– Draga mea, dac` Mara poate fi furat` cu atâta u[urin]`, atunci
nu merit` dragostea niciunui b`rbat. Avertizeaz`-l dac` tu crezi de
cuviin]`, dar aminte[te-]i c` n-ai fost de fa]` la prezentul jaf. Grant a
auzit exclama]ia ta de mai devreme [i n-o s` te sim]i prea grozav dac`
interpreteaz` avertismentul t`u ca pe un act de gelozie declan[at de
plimbarea mea cu Mara.
– {i eu care credeam c` e[ti un simplu [i dr`gu] fermier, când
te-am cunoscut!
– Nu chiar atât de simplu, dar \n mod cert dr`gu], conchise Julius.
F`r` s` p`r`seasc` ringul de dans, f`cur` schimb de parteneri.
Peter dori s` danseze cu logodnica lui, iar Julius i-o duse pe Jane lui
Grant.
– Julius e \nalt [i, dup` unii, chipe[, spuse Grant \n timp ce se
mi[cau \n ritmul muzicii.
– {i tu e[ti la fel, \i r`spunse Jane imediat.
– Mul]umesc, Jane, zise el, v`dit surprins. Ce zice palma ta \n
aceast` privin]`?
– Tu e[ti ghicitorul.
– P`i... din câte putem s` ne d`m seama, exist` un aflux de
b`rba]i chipe[i \n via]a ta.
Nu te \ndr`gosti de to]i [i sper` s`-l alegi pe cel mai bun. Asta e
ceea ce se poate citi \n palma ta.
– O, dragule, cu o asemenea aglomera]ie de b`rba]i \n via]a mea,
cum s`-mi dau seama care e cel mai curajos, cel pe care am s`-l
\ndr`gesc pân` când am s`-l otr`vesc cu mâna mea zbârcit`? \ntreb`
ea pe un ton confuz, de[i inima \i spunea c` se afla chiar \n bra]ele
S~RUTUL RECOMPENS~ 147

celui ales.
– Când te atinge, palma ta vibreaz` \n semn de avertisment, veni
imediat profe]ia lui Grant.
Habar n-avea cât adev`r erau \n vorbele sale.
Capitolul 10

A doua zi diminea]`, dup` ce mânc` [i st`tu pu]in de vorb` cu


Janet [i cu Elizabeth, Jane porni \ntr-o plimbare prin gr`din`. |n clipa
când \l v`zu pe Olivier, se opri din mers. Unchiul Bart \i spusese c`
aceasta era ultima lui zi de lucru. Jane se tot \ntreba cum putea un
b`rbat s` duc` la nesfâr[it o via]` de nomad.
La dou` ore dup` ce lu` prânzul, Jane anun]` inten]ia ei de a se
duce s` fac` o baie \n râu. M`tu[a Janet o sf`tui s` nu se \ndep`rteze
prea mult [i s`-[i ia cu ea o \nso]itoare. Propunerea m`tu[ii o f`cu s`
râd`.
– Draga mea m`tu[`, \ncepu ea, nu prea ai cum s` te r`t`ce[ti pe
aici. Dealurile, râul [i livezile func]ioneaz` ca puncte de reper.
Bine dispus`, Jane plec` la drum. Merse ce merse [i ajunse
printre [irurile de pini de pe deal. La un moment dat, auzi un ]ip`t
de femeie. Era strig`tul unei femei speriate. |ncerc` s` se apropie de
locul de unde venea strig`tul. Mirarea ei fu f`r` margini \n clipa când
\i recunoscu pe Flip Olivier [i pe Mara Saxon.
B`rbatul f`cu un gest grosolan [i o \ntreb` pe un ton r`spicat:
S~RUTUL RECOMPENS~ 149

– Atunci de ce-ai mai venit aici dac` nu pentru pu]in` distrac]ie?


{tiai c` sunt aici. Ce, te-ai speriat, doamn` Saxon? rânji el.
Jane se apropie de ei, \n continuare uimit`. Mara \ncerca s` scape
din strânsoare.
– O, nu iubito, n-o s` reu[e[ti! Cumnatul t`u m-a insultat destul,
doar nu crezi c` o s` scapi a[a de u[or. }i-ai omorât so]ul, \ntrucât
doreai mai mult.
– Ajunge, domnule Olivier! interveni Jane.
– M`i! M`i! Se pare c` p`s`relele se strâng \n stol.
– E[ti teaf`r`, Mara? o \ntreb` Jane, ignorându-l pe b`rbat.
– Da. Nu m` a[teptam s`...
– Nu te a[teptai la naiba! De ce-ai venit, [tiind foarte bine c` nu
calc` ]ipenie de om pe aici? Deun`zi, te-ai oprit cu ma[ina ta luxoas`
ca s` stai de vorb` cu mine [i ]i-am spus c` sunt aici. Ai min]it-o pe
p`s`rica asta c` ]i-am reparat ma[ina. Iar pe tine, domni[oar`
arogant` sau m`rinimoas` dup` caz, te-am v`zut s`rutându-te cu
Saxon la club [i cu Davenport pe câmp, zise el prinzând-o de umeri.
Ce-ar fi s` faci acela[i lucru [i cu mine?
Insinuarea din vocea acestuia o \nfurie la culme.
– Ai cinci secunde s`-]i iei mâinile de pe umerii mei. A[tept.
– Am s` fac asta pentru un s`rut. Unul singur. |]i garantez c` o s`
te mai \ntorci pentru mai multe.
Grant Saxon \[i f`cu apari]ia. Mara \ncerc` s` se apropie de
Olivier.
– D`-i drumul! zise ea.
– Taci din gur`! Ce zici, feti]o?
Jane nu mai st`tu pe gânduri. |l lovi cu piciorul peste gur`, iar
acesta gemu de durere. |l prinse apoi de bra], preg`tit` pentru
150 CANDY MOORE

mi[carea urm`toare.
Grant \l prinse pe b`rbat de umeri [i-l ridic` \n sus. Chipul s`u
fioros te \nsp`imânta.
– D`-i drumul, Grant! spuse ea cu un calm surprinz`tor \n primul
rând pentru ea \ns`[i.
– V-a f`cut ceva vreuneia dintre voi?
– Nu, n-a avut timp, zise Jane.
B`rbatul prins \n strânsoare gemea de durere. Grant \i d`du
drumul [i spuse :
– Olivier, ascult`-m`! |n mai pu]in de dou` ore, am s`-i raportez
sergentului Mason. O fac atât de târziu ca s` ai timp s` p`r`se[ti
aceast` zon`. Dac` n-ai s` faci \ntocmai, am s` depun o plângere ca
s` fii arestat pentru c` ai agresat dou` femei neajutorate. Dou` ore.
Sergentul te va a[tepta, pentru c` am s`-l \n[tiin]ez de venirea ta.
Jane o lu` pe Mara lâng` ea [i \ncepur` amândou` s` se \ndrepte
spre drumul de \ntoarcere.
– Las`-m` pe mine s` vorbesc, o sf`tui Jane.
– Ce ai de gând s`-i spui lui Grant? [opti Mara, palid` la fa]`.
– N-am s` te las de izbeli[te, zise Jane gânditoare, \n timp ce p`[ea
pe covorul de ace de pin.
Se \ntoarser` brusc [i-l v`zur` pe Grant cum st` cu mâinile \n
[olduri, a[teptând un r`spuns.
– V` ascult, zise el.
– P`i... noi, Mara [i cu mine, ne-am \ntâlnit la bazinul de \not [i
ne-am hot`rât s-o lu`m \n susul râului. Nu ne-am dat seama c` Olivier
e aici decât \n clipa când ne-am apropiat.
– |ntr-adev`r, nu avea]i cum s`-l z`ri]i de acolo. Dar când l-a]i
v`zut, de ce nu v-a]i \napoiat? le \ntreb` Grant cu asprime.
S~RUTUL RECOMPENS~ 151

– P`i... \ncepu Jane, dar ne[tiind cum s` continue se uit` la Mara.


O, da! Vorbeam [i ne uitam pe unde mergem. Din cauza [erpilor,
dup` cum bine [tii.
Grant ridic` sceptic din sprâncean`.
– Numai o femeie poate fi atât de oarb`, cuget` el. Ai mers pe jos
\n timp ce Mara era c`lare ?
– O, Doamne, calul! A...
|ns` Grant o \ntrerupse brusc [i i se adres` Marei:
– Ai mers c`lare?
– I-am dat drumul, zise ea, dându-[i la o parte o [uvi]` de p`r.
R`spunsul Marei o f`cu pe Jane s` r`sufle u[urat`.
– Dar de ce nu l-ai l`sat la bazin?
– Pentru c` era o ie[ire care ducea spre drumul principal [i astfel
ajungea mai repede acas`, zise Mara f`r` s` se gândeasc` prea mult.
R`spunsul ei \l determin` pe Grant s-o fulgere cu privirea.
– A[a ne-a spus Olivier, \nainte de a deveni violent.
– Au! Ce m` doare! Am c`zut cam r`u la bazin! se v`it` Jane.
– R`u de tot. Ar trebui s` te duci la doctor, o sf`tui Mara.
– {tii, Grant, nu eram chiar dou` femei neajutorate. Mara avea
rezerva ei de energie, iar eu m` puteam folosi de alte mijloace, a[a
dup` cum ai observat.
Acesta se apropie [i se uit` cu aten]ie la bra]ul r`nit al lui Jane.
– Trebuie s` consul]i imediat un doctor, d`du el verdictul. Mara,
ia-o pe urmele calului t`u, iar tu, Jane, urmeaz-o ! M` \ntorc [i eu
imediat, numai c` \nainte trebuie s` rezolv ceva.
Cele dou` femei erau pe deplin convinse c` ]inea neap`rat s`-l
[tie pe Flip Olivier plecat o dat` pentru totdeauna.
Vremea era foarte frumoas`, iar zilele se scurgeau una dup` alta,
152 CANDY MOORE

f`r` griji. Grant \[i tot g`sea de lucru pe la birou sau prin preajm`.
Nu-i venea s` cread` c` Flip Olivier p`r`sise zona. Jane \ncerc` o
singur` dat` s`-l roage s-o lase s` plece singur` acas` seara, dar el
refuz` categoric.
De[i nu mai erau atât de apropia]i ca \nainte, faptul c` se afla
mereu \n preajma lui era o pl`cut` tortur` pentru ea. Grant se
retr`gea \n biroul lui sau \[i petrecea vremea citind c`r]i sau
documente de afaceri. Jane \[i petrecea vremea stând de vorb` cu
Minna sau ajutând-o pe Sandy s` se preg`teasc` pentru [coal`.
|n diminea]a zilei de sâmb`t`, la ora zece, Sandra disp`ru.
Jane verifica o list` de haine când Minna \[i f`cu apari]ia.
– Ceaiul e gata, zise ea. Credeam c` Sandy e cu tine.
– Nu, \i r`spunse Jane \n timp ce \mp`turea lista [i o vâra \n
buzunarul de la pantaloni. Ai strigat dup` ea pe afar`? Acum vreo
jum`tate de or` era cu Lemmy \n spatele garajului.
– Am tot strigat-o, dar nu mi-a r`spuns. Sunt \ngrijorat`, Jane!
Tom e plecat pe undeva prin \mprejurimi [i a promis c` nu \ntârzie
prea mult. Crezi c` s-au dus cu el?
– Tom ne-ar fi spus, dac`-o lua cu el. M` duc la magazie, zise ea
alergând.
{tia prea bine c` acolo erau depozitate undi]ele de pescuit.
Dou` undi]e [i dou` bobine lipseau!
– S-au dus la râu, \n pofida ordinelor foarte stricte ale lui Grant.
O, Jane ! Ce ne facem ? se v`it` Minna.
– Nu-]i face griji! O s` iau ma[ina Marei.
A[adar, copiii au considerat de cuviin]` s` se mai duc` o dat` la
pescuit \nainte de a \ncepe [coala. Avu nevoie de cinci minute pentru
a pleca, rugându-se \n gând s`-i g`seasc` acolo unde presupunea c`
S~RUTUL RECOMPENS~ 153

sunt. Drumul nu era scurt, iar ei plecaser` de mai pu]in de o or`. Va


fi nevoit` s` lase ma[ina undeva pe marginea drumului [i s-o ia pe jos
printre copaci.
Mâinile \i tremurau \n timp ce conducea. Opri \ntr-un loc pe
care-l considera cel mai apropiat de râu.
Dup` aceea, porni pe jos \n c`utarea lui Sandy. |ns` strig`tele ei
fur` zadarnice.
– O, Doamne! exclam` ea \n clipa când sim]i miros de fum.
Prostu]o, asta mai lipsea s` faci! Un foc!
|ncepu s` alerge cu respira]ia t`iat`, mai pu]in din pricina
fumului, cât mai degrab` a fricii care o cuprinse gândindu-se la
catastrofa care se declan[ase.
Auzi apoi strig`tul de ajutor al lui Sandy, dar [i rânjetul sinistru al
unei persoane deja familiare.
Flip Olivier \[i pusese amenin]`tor mâinile \n jurul gâtului feti]ei
[i se uita ca un nebun, fascinat parc` de dansul fl`c`rilor care se
\nte]eau.
Jane ie[i din fum asemenea unui duh din cea]` [i g`si de cuviin]`
c` trebuie s` ac]ioneze imediat.
– Duce]i-v` la piatra aia mare! le strig` ea copiilor. Olivier,
scoate-]i jacheta [i ajut`-m` s` sting focul. Hai, d`-i drumul!
Olivier \[i scoase jacheta mai mult de nevoie decât de voie, dar
izbucni \ntr-un râs de nebun :
– M`i s` fie! Am pus mâna pe pisicu]`, adic` pe copilul lui Saxon,
pe prietena lui [i am declan[at [i un foc stra[nic ca s`-l ajut s` ajung`
mai repede \n iad.
Jane nu-l lu` \n seam` [i se uit` descurajat` la focul ale c`rei
propor]ii cre[teau. Apoi, se \ntoarse spre el [i-i zise furioas`:
154 CANDY MOORE

– Folose[te jacheta aia odat`, prostul naibii!


– Nimeni nu-mi vorbe[te a[a f`r` s` fie pedepsit, zise el,
\nfuriindu-se la rândul lui. Ia s` vedem ce-o s` mai zici acum,
domni[oar` Inim`-Mare.
Spunând acestea, o prinse de gât, iar ea nu mai putu face nimic.
– ~sta era momentul pe care-l a[teptam. Saxon prime[te, \n
sfâr[it, ceea ce merit`. O s` vii cu mine la piatra cea mare, chiar dac`
pentru asta va trebui s` te trag de p`r. Imperiul lui Saxon o s` ard`
a[a cum a ars Roma.
– Ai dreptate, \l aprob` Jane. E mai bine s` privim. Focul e \n
spatele t`u, a[a c` ai grij`.
– Ha! Peste pu]in timp, focul va cuprinde copacii [i atunci s` te
]ii distrac]ie, spuse el ca fermecat.
Jane o lu` la goan`, \ncercând s`-[i salveze pielea. Olivier nu
\ncerc` s-o urmeze.
Dup` ce parcurse o bun` bucat` din drum, Jane v`zu cum Olivier
nu mai poate sc`pa din calea focului. Se \ntoarse din drum [i-l lu` \n
spinare, de[i acesta aproape c` \[i pierduse cuno[tin]a.
Când reu[ir` s` se ad`posteasc` de urgia focului, se sim]ir` cu
to]ii u[ura]i.
– Jane, se aude motorul unei ma[ini care se apropie.
Curând, Land-Rover-ul se contur` printre norii de praf. Abia când
fu la pieptul lui Grant, Jane sim]i c` revine la via]`.
– Pompierii au sosit deja [i-[i fac datoria. Totul e sub control.
– Mai tr`ie[te? \ntreb` ea, ar`tând spre Olivier.
– Da, mai tr`ie[te, \i r`spunse Grant \n timp ce ambulan]a \l lua
pe targ`, \ns` e foarte ars.
– Cred c` am s` vomit, auzir` o voce \n spatele lor.
S~RUTUL RECOMPENS~ 155

– A[a s` faci, dulcea]`, \i r`spunse Grant. Dup` aceea, te vei sim]i


mai bine.
Când ajunser` acas`, Minna [i Polly luar` fiecare câte un copil \n
bra]e. Grant o ajut` pe Jane s` coboare din ma[in`.
– Janey, cum a[ putea vreodat` s`-]i mul]umesc pentru c` ai salvat
doi copii neajutora]i ? Ai reac]ionat foarte rapid, ai folosit trucuri
inteligente [i ai demonstrat c` ai o inim` de aur. Te sim]i mai bine
acum?
– |n afar` de faptul c` m` doare splina, da. Tu cum te sim]i ? \i
\ntoarse Jane \ntrebarea.
– Ce vrei s` spui? C` m` simt mai bine? {tii, am o telegram` \n
buzunar, dar n-am s-o deschid acum. Du-te [i f` o baie, odihne[te-te
pu]in, iar dup` aceea po]i veni s` discut`m.
Dup` o or`, Jane intr` \n sufragerie [i fu asaltat` de \ntreb`rile,
dar [i de felicit`rile celor din jur.
– |mi pare r`u c` nu mai pot sta, interveni sergentul Mason.
Personalul poli]ienesc le mul]ume[te domni[oarei Sandra [i
jupânesei Lemmy pentru ceea ce au f`cut. Iar dumitale, domni[oar`
Jane, to]i colegii mei m-au rugat s`-]i transmit toat` stima lor pentru
curajul de care ai dat dovad`. O s` v` chem`m mâine pentru a ne da
o declara]ie despre modul cum s-au desf`[urat lucrurile. Unde s` ne
\ntâlnim? Aici, sau la Bart?
– Domni[oara Wheeler poate fi g`sit` mâine acas` la unchiul ei,
se gr`bi Grant s` r`spund`, \ntrucât Jane era profund emo]ionat` de
discursul sergentului [i nu-[i g`sea cuvintele.
– Mul]umesc, Grant. |]i convine, Jane?
– Da, sergent. Am s` fiu la dispozi]ia dumneavoastr` oricând \n
cursul dimine]ii.
156 CANDY MOORE

Grant [i Jane \l \nso]ir` afar`. La \ntoarcere, acesta scoase


telegrama din buzunar [i \ncepu s` vorbeasc` pentru a l`muri
lucrurile.
– Se pare c` a sosit vremea s` l`muresc unele lucruri, \ncepu el.
Mai \ntâi, Pat [i Peter au stabilit \n sfâr[it data nun]ii: e peste trei
s`pt`mâni. Apoi, am primit o telegram`, ad`ug` el zâmbind.
Cupidon, dup` câte se pare, a lucrat \ntre timp.
"Julius Davenport [i Mara Saxon s-au c`s`torit la Johannesburg,
ieri diminea]` la zece [i jum`tate. M-am c`s`torit cu ea ca s`-i
controlez inten]iile machiavelice. Stop. O iubesc la nebunie [i am
descoperit cu surprindere c` sentimentul e reciproc. Stop. S` nu te
superi." Asta-i tot.
Un murmur general se \n`l]` \n \nc`pere. Toate privirile se
\ntoarser` curioase spre proprietarul mo[iei \nvecinate. Grant,
st`pân pe sine [i afabil, se \ndrept` spre Jane. Ea se uita parc` vr`jit`
la el. Când ajunse la trei metri de ea, aceasta [opti un comp`timitor:
"O, bietul de tine!", dup` care fu aproape s` se pr`bu[easc`, dac`
Grant n-ar fi prins-o imediat \n bra]e.
Elizabeth \l ajut` s-o duc` pe Jane \ntr-o alt` camer`. Dup` ce o
a[ez` pe pat, Grant se \ntoarse spre Elizabeth [i-i zâmbi.
– Spune-le invita]ilor c` pot s` plece. O s` am grij` de Jane [i am
s-o aduc acas` \ntr-o stare bun`. Pute]i s` pleca]i cu to]ii.
Jane deschise ochii pentru a-[i da seama cine o ]ine \n bra]e, dup`
care \nchise din nou ochii, mul]umit`. Auzi o voce pl`cut`
[optindu-i la ureche:
– Dormi, copil`! Dormi, draga mea!
– E bolnav`? Jane e bolnav`? se auzi o voce speriat` dinspre
coridor. Minna n-a vrut s` m` lase s` vin, dar... a trebuit s-o fac. E
S~RUTUL RECOMPENS~ 157

foarte bolnav`?
– Jane se simte foarte bine, dulcea]`, zise Grant, mângâindu-i
p`rul. E doar foarte obosit`. Dar nu e nimic \ngrijor`tor.
– Slav` Domnului! exclam` Sandy, r`suflând u[urat`. Vrei ni[te
ceai?
– Nu, dulcea]`. Du-te [i culc`-te! Spunei Minnei s` fac` la fel. Eu
o s` stau cu Jane pân` se treze[te [i o s` am grij` de ea.
– Bine. Noapte bun`, Grant. M` bucur c` mama s-a c`s`torit cu
unchiul Julius. O s`-l \nv`] s` fie un tat` de milioane. Cred c` Jane e
a ta, pentru c` dormi cu ea, zise ea \n [oapt` când ajunse la u[`.
Dup` aceea, \nchise u[a \n urma ei.
– Mie-mi spui! spuse Grant dup` plecarea feti]ei.
|n clipa aceea, Jane deschise ochii.
– Bun`, draga mea! spuse el.
– Bun`! r`spunse ea, \ncântat`. N-ai de ce s` fii sup`rat pe Julius
[i nu trebuie s` m` consolezi. Nu \nsemna nimic pentru mine. Am
le[inat pentru c` \mi p`rea a[a de r`u pentru tine.
– Da, [tiu asta. Ai un suflet atât de mare.
– N-ai apucat s` termini de citit mesajul pe care l-ai primit de la
Julius, zise ea, ridicându-se \ntr-un cot. Mi-a[ dori foarte mult s` nu
fii foarte afectat.
– Dac` a[ fi profund r`nit, m-ai ajuta s` \ncerc s` uit?
– Dac` asta ]i-ai dori, spuse ea pe un ton jalnic.
– Mi-ai oferi ceea ce-mi doresc?
– Da, Grant.
– Necondi]ionat?
Jane \[i plec` privirea \ntr-o tacit` confirmare.
– Spune-o! Spune c` m` iube[ti necondi]ionat, din toat` inima!
158 CANDY MOORE

– Te-am iubit din clipa când ne-am \ntâlnit, zise ea ridicându-se


\n capul oaselor. Chiar [i atunci când credeam c` e[ti c`s`torit. De[i
ra]iunea \mi spunea c` nu e bine, inima mea era deja d`ruit`.
– E[ti adorabil`, Jane. Julius mi-a f`cut un mare serviciu. M`
sim]eam prins la mijloc, datorit` unei promisiuni f`cute mie \nsumi.
Din fericire, nu m-am gr`bit [i am a[teptat. Slav` Cerului c` am
f`cut-o! Telegrama de la Julius se termin` \n felul urm`tor: "{tiu cui
i-e d`ruit` inima ta. Stop. Cere [i vei primi. Stop.
Privirea i se \nfl`c`r` dintr-o dat`.
– Dac` cer, oare am s` primesc? {tii cui apar]ine inima mea
pentru totdeauna?
Lui Jane \ncepu s`-i bat` inima cu putere.
– Spune-mi, [tii? R`spunde-mi, Jane! De nu, am s` vin s`-]i ar`t,
ad`ug` el, \ncepând s-o s`rute. }i-ai dat oare seama c` apar]inem
unul altuia?
– Da, [efu', [opti ea.
– De aceea, trebuie s` te duc acas`... la un moment dat. {i s` te
aduc \napoi ca so]ie a mea.... \n curând.

Sfâr[it