PRIMA ZI DE ŞCOALĂ

E 15 septembrie.O zi frumoasă de toamnă în care toate şcolile îşi deschid larg

porţile pentru a primi elevii vechi, dar şi pe cei noi. Bunica mea a venit să mergem împreună la
începerea anului şcolar. Eram mândră de mine şi stăpânită de mari emoţii. Eu m-am îmbrăcat cu
hainele de şcoala cele noi, mi-am pregătit ghiozdanul şi cu flori în mână am plecat spre şcoală,
dornică să-mi revăd colegii de clasă şi să mă întâlnesc cu draga mea doamnă învăţătoare. O zi
specială pe care cu siguranţă nu o voi uita niciodată.
M-am tot gândit în drum spre şoală cum vor mai arăta colegii, doamna învăţătoare şi
şcoala.Şcoala arăta la fel: un palat cu multe etaje şi plin de mistere, cu o curte plină de copii
curioşi cu minunate buchete de flori în mâini aşteptând să descopere noi taine ale cunoaşterii
ajutaţi de Zânele Bune. Am păşit în curte şi simţeam cum inima îmi bate în piept cu putere la fel
ca acum patru ani. Mi-am reîntâlnit colegii şi cu paşi timizi ne-am îndreptat spre doamna
învăţătoare care ne va îndruma în continuare paşii în tainele cunoaşterii. Am fost fascinată de tot
ceea ce era în jurul meu şi deosebit de amoţionată atunci când sub un minunat pod de flori i-am
primit pe cei mai mici şcolărei, „boboceii“ de clasa I.
După ce au intrat în şcoală cei mai mici elevi a venit şi rândul nostru, al celor mai
mari. Am păşit din nou pragul dragei clase în care ne vor fi împărtăşite cele mai frumoase şi
folositoare cunoştinţe.Dornici de cunoaştere am răsfoit manualele găsite pe bănci alaturi de o
frumoasă floare de toamnă.
Sentimentele nu pot fi descrise în cuvinte, emoţiile sunt diferite pe măsură ce creştem.
Iată-ne în clasa a IV-a cu mai puţine emoţii şi cu mai multe cunoştinţe.

Titu Ana-Maria
Clasa a IV- a A
Liceul Tehnologic Vînători-Neamţ
Prof. înv. primar, Alistar Marinela
Din punct de vedere caledaristic, vara s-a terminat, iar toamna şi apoi sezonul rece sunt deja sinonime
cu şcoala.

Îmi aduc aminte cu multă nostalgie de una dintre cele mai frumoase toamne din viaţa mea de până
acum: cea care mi-a oferit bucuria de a păşi pentru prima dată în universul plin de farmec si mister al
şcolii. Parcă păşeam pe un tărâm de basm, şcoala era castelul din poveste, iar zâna bună era
învăţătoarea. Cu paşi mici şi cu ghiozdanul în spate, ţinând-o strâns de mâna pe mama, ne îndreptam
spre şcoală. Eram mândră de mine şi stăpânită de mari emoţii.

Astăzi s-a dovedit a fi însă foarte diferit. Paşii mei mici s-au transformat în paşii mari ai unei adolescente,
proaspat absolventă a şcolii generale.

Ghiozdanul a fost înlocuit de mapă, iar mama prezentă pâna acum, astăzi a lipsit. Emoţia s-a dovedit a fi
însă şi mai puternică. Inima îmi bătea în piept cu o putere nebună când am auzit numele sălii unde voi
învăţa patru ani de acum încolo.15, un număr sugestiv aş spune, acelaşi cu vârsta mea încă fragedă. Am
păşit pragul clasei plină de curiozitate. Mi-am cunoscut noii colegi si i-am revăzut pe cei vechi.
Sunt nişte sentimente ce nu pot fi descrise în cuvinte. Este o emoţie foarte diferită. O emoţie matură,
care arată cât de mult m-am schimbat. Contactul cu doamna dirigintă a fost deosebit de plăcut. Ne-a
întâmpinat cu o căldură minunată. Prima zi de şcoală a fost una "memorială", mai ales pentru că mă
bucur alături de colegele mele de statutul "boboacă de Eminescu".

Clasa ni se părea atât de goală până să intrăm noi. Ferestrele erau mari şi luminau întreaga clasă,băncile
noi şi curate ne aşteptau.

Doamna dirigintă a sosit şi ne-a adus noile manuale de clasă a V-a. Am fost încântaţi de manualul de
română, istorie, geografie şi altele pentru că am văzut că o să învăţăm lucruri noi şi interesante.

Am povestit, pe scurt, întâmplările petrecute în vacanţa mare, apoi am primit orarul pentru zilele
următoare şi sunând clopoţelul am plecat acasă.

Îmi pare bine că am început un nou an şcolar!

E 15 septembrie.Ozi frumoasa de toamna in care toate scolile isi deschide larg portile penrtru a primi
elevii echi dar si pe cei noi.O zi speciala pe care cu siguranta nu o voi uita niciodata.Plina de emotie si de
nerabdare ,am imbracat uniforma cea noua, mi-am pus ghiozdanul in spate si am pornit alaturi de
parinti spre scoala.M-am tot gandit in drum spre scoala , cum va arata domnul invatator,scoala si noii
mei colegi.Era la fel cum mi-am imaginat-o : un palat cu multe etaje si plin de mistere , cu o curte plina
de copii curiosi sa le descopere ajutati de Zanele Bune.Am pasit in curte si simteam cum inima imi bate
in piept cu putere.Cu pasii mici tinind-o strans de mana pe mama , ne indreptam spre un domn inalt si
zambitor.Era viitorul meu invatator,cel care ne va indruma pasii in tainele invataturii.Am fost fascinata
de tot ceea ce era in jurul meu si nu-mi venea sa cred cat de multi colegi voi avea in clasa.Se auzi un
clinchet cristalin a unui clopotel, un Bun venit si succes in noul an scolar iar domnul invatator aproape ca
ne lua pe fiecare de mana si ne trece pragul clasei si ne indruma spre o banca pe care erau asezate cu
mare grija 2 carti.Am ocupat a IIa banca de pe randul din mijloc iar langa mine s-a asezat sfioasa o fetita
mica si bruneta.Am recunoscut-o imediat.Era colega mea Miruna de la gradinita.Ne-am imbratisat si
parca emotiile au mai trecutFiecare copil a fost asezat in banca,iar in clasa se facu liniste cand domnul
invatator a inceput sa ne prezinte Abecedarul si Matematica.Nu intelegeam ninic .Totul pare niste
hieroglife.Eram tare incantata ca voi descoperi tainele cititului si a scrisului.Timpul a trecut pe nesimtite,
iar clinchetul clopotelului se auzi iar semn ca se terminase prima zi de scoala.Am bagat cu grija cartile in
ghiozdan, ne-am luat ramas bun si nerabdatori sa povesti tuturor despre prima zi de scoala am plecat
spre casa .Au urmat alte zile si alti ani si iata-ne in clasa a IVa cu mai putine emotii si cu mai multe
cunostinte.