ESENTIAL PENTRU DEZVOLTARE

Putem să iniţiem copilul în ştiinţe, să facem experimente chimice în bucătărie, să-l ducem
în toate orăşelele cunoaşterii din lume şi să-i cumpărăm mii de cărţi. Dar dacă lecţiile
esenţiale nu sunt învăţate, aşa că nici asta nu va conta aşa de mult.

Putem să-l învăţăm să împartă jucăriile cu alţii, să doneze, să fie tolerant. Însă nici asta nu
e suficient.

Care sunt, de fapt, lecţiile esenţiale din primii şapte ani de viaţă?

Răbdarea: când îl învăţăm pe copil să aştepte liniştit, să amâne satisfacerea unei plăceri,
să îşi urmeze scopul cu perseverenţă, să nu bată din picior pentru că „toate” i se cuvin
doar lui, am pus o piatră extraordinară la temelia caracterului sau.

Bunătatea: una din primele lecţii pe care i le-am dat fiului meu, şi a prins, în parte pentru
că a văzut exemplul în familie, în parte datorită firii lui sensibile, a fost să nu râdă
niciodată de nimeni. L-am învăţat să se poarte frumos cu copiii, mai ales faţă de cei cu
nevoi speciale, să nu râdă, ci să poarte de grijă.

Să nu invidieze: cunoaşteţi adulţi care reuşesc să aibă o relaţie omenească cu cineva doar
atunci când respectivul este… un pic mai prejos decât ei? Altfel, sunt roşi de invidie. Noi,
ca părinţi, trebuie să fim cu luare aminte, să nu comparăm, să nu încurajăm excesiv
spiritul de competiţie. Cel mic e bine să înveţe că îşi este suficient sieşi exact aşa cum
este, iar darurile şi avantajele altora nu-i vor ştirbi din calităţile lui.

Bună cuviinţă: este una dintre lecţiile de la sine-înţelese pentru cei şapte ani de-acasă.
Însă doar o mamă vă poate spune cât de dificil e ea de predat, cât de multă consecvenţă
îţi trebuie să îi predai copilului bune maniere, respect pentru oameni şi bunurile lor şi o
purtare frumoasă în public. Din nou, pilda comportamentului părinţilor va vorbi mai mult
decât o mie de cuvinte.

Să nu îşi urmărească doar propriul interes: de obicei ne învăţăm copiii să facă orice ca să
le fie bine, iar un astfel de sfat pare ciudat. Atunci când îl învăţăm pe cel mic să vadă şi
folosul celuilalt, să lucreze în echipă, să se bucure de binele celui de lângă el, într-un
cuvânt, să fie altruist şi empatic, i-am dat un dar nepreţuit pentru toată viaţa! L-am
învăţat să semene sămânţă de prieten!

Autocontrolul: este una dintre cele mai preţioase lecţii. Ce bine-ar fi dacă toţi am reuşi să
ne-o însuşim. Eu recunosc că îmi lipseşte: este unul din lucrurile pe care vreau să le
consolidez în mine în următoarea perioadă. Visez la un corp mai suplu (dacă îmi voi
controla pofta de mâncare), visez să fiu o mamă mai blândă pentru copiii mei (dacă îmi
voi controla tonul şi vocea), o gospodină mai organizată (dacă îmi voi controla obiceiul de
a pierde vremea pe Facebook).
O gândire optimistă : iată încă o lecţie care se prinde din „zbor”. Când în casă pluteşte
optimismul, copilul va învăţa să gândească pozitiv prin imitaţie. Reversul e valabil. Dacă ne
lăsăm măcinaţi de gânduri rele, dacă suntem permanent îngrijoraţi şi sumbri, la fel va
deveni şi puiul nostru în timp.

Lecţiile acestea enumerate mai sus nu le-am inventat eu. Le-am găsit scrise într-o carte
veche, un text de mii de ani, foarte cunoscut, pe care am îndrăznit să îl parafrazez. Cartea
este de fapt o scrisoare adresată Corintenilor….