UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

CATEDRA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ ECONOMICĂ

INFLAȚIA
LUCRUL INDIVIDUAL LA DISCIPLINA „SOCIOLOGIE”

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
DELINSCHI SVETLANA , LECT.UNIV.

1
 CHIŞINĂU-2018
CUPRINS:

I. Introducere.
II. Noțiunea de inflație. Caracteristicile inflației.
III. Cauzele inflației.
IV. Raport asupra inflației 2011-2018.
V. Efectele economico-sociale ale inflației.
VI. Metode de combatere a inflației.
VII. Concluzie.
VIII. Bibliografie.

2
 I. Introducere

Preţurile bunurilor şi serviciilor fluctuează mereu, dar când schimbarea este

prea mare, efectul poate şoca întreaga economie. Indicele preţurilor de consum, cel
mai important indicator al evoluţiei preţurilor, indică dacă economia trece printr-un
episod de inflaţie, deflaţie sau stagflaţie.

Am ales să studiez mai detaliat această temă, deoarece inflația este un

indicator foarte important care contribuie la economia Republicii Moldova și în
urma căruia consecințele sunt resimtițe de societate. Astfel sper să găsesc câteva
soluții cât mai potrivite pentru a combate acest fenomen, în caz că consecințele lui
sunt negative.

Termen larg folosit pretutindeni, inflația continuă să rămînă insuficient

conturată. Procesul inflaționist a aparut cu mult inainte ca știința economică. Fiind,
înainte de toate un proces monetar, precizarea naturii inflației se poate face în
corelație cu formele istorice pe care le-au îmbrăcat banii.

Inițial s-a manifestat sub forma dezvoltării mascate a monedelor din metale
prețioase, acest proces fiind cunoscut în prezent sub denumirea de inflație
monetaro-banească . Elementele definitorii ale acestei inflații sunt : separarea
conținutului nominal al monedelor metalice (mai mare) de continuțul lor real (mai
mic); transformarea existenței monedei aglomerarea circulației cu monede ieftine
fără valoare deplină; scăderea puterii de cumpărare a monedelor falsificate.

3
 II. Caracteristica inflației

Fenomenul denumit inflaţie constituie o problemă complexă de analiză

macroeconomică şi una dintre cele mai importante forme ale dezechilibrului
economico-social. Termenul de inflaţie a început să fie frecvent utilizat în rândul
oamenilor de ştiinţă şi al oamenilor de afaceri (bancheri), abia pe la sfârşitul
secolului al XIX-lea, deşi fenomenul inflaţionist exista cu mult înainte de această
perioadă.

Elementele definitorii ale acestei forme de inflaţie au fost:

 conţinutul real în aur al monedelor metalice era mai mic decât conţinutul
nominal, deci s-a separat conţinutul nominal de cel real al monedelor;
 transformarea existenţei-aur în aparenţă-aur a monedei;
 aglomerarea circulaţiei cu monede ieftine fără valoare deplină, toate acestea
conducând la scăderea puterii de cumpărare a acestora.

Cea de-a doua formă a inflaţiei a fost inflaţia banilor de hârtie convertibili în
aur, care s-a manifestat în perioada trecerii de la feudalism la capitalism, când
statele europene au început să înlăture haosul monetar medieval, creând sisteme
naţionale prin emiterea biletelor de bancă cu acoperire deplină în aur. S-a urmărit
crearea unor sisteme băneşti stabile, care să asigure o circulaţie
monetară normală (sănătoasă).
Cantitatea banilor de hârtie se limita la aurul pe care aceşti bani îl reprezentau
în circulaţie. Această corespondenţă dintre cantitatea de aur existentă în depozitele
băncilor de emisiune şi volumul bancnotelor din circulaţie asigura optimizarea sau
4
echilibrul circulaţiei băneşti într-o economie. În această situaţie, cel puţin
temporar, inflaţia nu putea să apară, ea neavând bază de desfăşurare.
După o anumită perioadă însă, s-a creat un dezechilibru între mărimea
depozitelor de aur-monedă, care era în funcţie de producţia de metal preţios sau de
posibilităţile fiecărei ţări de a procura aurul monetar, şi cantitatea de semne
monetare (bilete de bancă) emise, care era dependentă de volumul
tranzacţiilor. Inflaţia de acest gen apărea atunci când cantitatea banilor de hârtie
aflată în circulaţie devenea excedentară faţă de cea care rezulta din raportul dintre
masa de aur monetar şi etalonul aur (cantitatea de aur aferentă unei unităţi
monetare).
A treia formă a inflaţiei este cea contemporană şi anume inflaţia banilor de
hârtie neconvertibili în aur. Inflaţia contemporană constă în deprecierea banilor
de hârtie şi a banilor de credit, care se exprimă prin creşterea generalizată a
preţurilor şi prin lipsa de încredere a agenţilor economici în moneda existentă; ea
este expresia unui dezechilibru dintre banii depreciaţi şi nevoile circulaţiei
bunurilor economice. Realităţile inflaţioniste diferenţiate pe ţări şi etape au făcut
posibilă apariţia unor numeroase şi controversate puncte de vedere cu privire la
natura însăşi a formei contemporane de inflaţie.
Caracteristicile esenţiale ale inflaţiei sunt:

 este un proces de depreciere a banilor atât pe plan naţional, cât şi în raport cu

alte monede;
 este un proces de creştere durabilă şi generalizată a preţurilor şi tarifelor;
 este expresia unui dezechilibru monetar şi material, manifestat atât pe piaţa
monetară cât şi pe piaţa bunurilor economice;
 este influenţată de numeroase aspecte psihologice (de ex. de teama
instabilităţii economice şi folosind mecanismul creditului, populaţia aduce în
"prezent" o cerere viitoare de consum).

Cauza acestui fenomen constă în dezechilibrele de funcţionare ale economiei.

Se pune totuşi întrebarea, care tip de dezechilibru este la originea inflaţiei, cel
monetar sau cel material (real)? Altfel spus, considerăm inflaţia ca fiind doar de
natură monetară ( inflaţie prin monedă), doar de natură structurală, reală, sau ca
fiind o rezultantă a ambelor forme conjugate?
După modul cum s-a răspuns la aceste întrebări, în literatura economică a
secolului XX s-au conturat două mari tendinţe de idei, care încearcă să explice
natura inflaţiei contemporane (tezele de inspiraţie keynesistă şi cele de inspiraţie
monetaristă). Prima tendinţă pune accentul pe cauzele de ordin material, structural
ale economiei. J. M. Keynes, promotorul acestor idei, defineşte inflaţia astfel:
Atunci când o nouă creştere a volumului cererii efective nu mai determină
o nouă creştere a volumului producţiei şi se manifestă exclusiv printr-

5
o creştere a unităţii de cost, strict proporţional cu creşterea cererii efective, s-
a creat o situaţie care poate fi definită cu temei ca inflaţie autentică.

III. Cauzele inflației

Cauzele apariției inflației pot fi reprezentate prin tipul acestora, după cum
urmează:

 inflație prin monedă - emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de

bunuri și servicii;
 inflație prin cerere - excedentul de cerere agregată peste oferta agregată;
 inflație prin costuri - creșterea costurilor de producție, independent de cererea
agregată;
 inflația importată;
 inflația prin structuri.

Inflația prin monedă înseamnă emisiunea excesivă de monedă peste oferta

reală de bunuri și servicii. Aceasta atrage un surplus de cerere de mărfuri care duce
la creșterea prețurilor. Mărirea prețurilor are loc nu prin simpla sporire a cantității
de bani, ci prin creșterea cererii pe care aceasta o face posibilă. Inflația monetară
este definită foarte clară prin ecuația schimbului a lui Fisher : MV=PT unde : M=
Masa monetară V= Viteza de circulație a monedei P= Nivelul general al prețurilor
T= Volumul tranzacțiilor. Astfel se poate vedea că dacă M (masa monetară ) crește
foarte mult se cauzează un dezechilibru major în ecuație care nu poate fi adus la
normal decât prin creșterea lui P (nivelul general al prețurilor). Spunem aceasta
deoarece: -T (volumul tranzacțiilor) nu poate crește mai mult de nivelul maxim pe
care i-l permite producția; - V (viteza de circulație a banilor) nu este ușor de
6
modificat deoarece sunt greu de modificat: gusturile; obiceiurile și preferințele
consumatorilor.

Inflație prin cerere înseamnă excedentul de cerere agregată peste oferta

agregată.
Apare datorită creșterii cererii agregate, în condițiile în care oferta agregată rămâne
în urma cererii sau se micșorează. Cererea agregată poate să crească și în condițiile
în care masa monetară nu se modifică, atunci când:
- sporesc veniturile bănești ale populației, ducând la mărirea puterii de cumpărare a
acesteia;
- are loc creșterea salariilor neînsoțită de sporirea productivitații muncii;
- se extinde creditul de consum;
- se diminuează înclinația spre economisire.
Inflația prin cerere demonstrată prin ilustrația de mai jos:

Inflație prin costuri înseamnă creșterea costurilor de producție,

independent de cererea agregată.
Mărirea costurilor nu stimulează producția iar oferta de bunuri și servicii scade iar
prețurile cresc. Costurile de producție cresc când remunerarea factorilor de
producție crește mai mult decât productivitatea lor. Un rol important îl ocupă
sporirea cheltuielilor pentru salarii neînsoțită de o creștere superioară a
productivității muncii. În același sens, al creșterii costurilor, acționează și mărirea
prețurilor la materii prime, materiale, combustibil, energie, etc.
Mai jos voi anexa un exemplu ilustrat:
7
 Inflația importată - Creșterea prețurilor peste graniță mărește valoarea
importului, care în cazul mijloacelor de producție (materii prime, utilaje, mașini,
energie) duce la creșterea costurilor și a prețurilor bunurilor economice produse
anterior.
Inflația prin structuri - Se caracterizează prin practicarea unor prețuri
ridicate fără o legătură directă cu creșterea cererii sau scăderea ofertei; se datoreazǎ
structurii oligopoliste sau monopoliste a economiei, care împiedică manifestarea
concurenței și ca atare practicarea unor prețuri ridicate.

IV. Raport asupra inflației 2011-2018.

08.11.2018 - Raport asupra
inflației nr. 4, noiembrie 2018
Rata anuală a inflației se va diminua
până la finele anului curent (până la
nivelul de 1.9%). Evoluția inflației pe
parcursul anului viitor va fi
ascendentă, după care traiectoria
acesteia se va inversa și inflația va
coborî spre finele orizontului de
prognoză.
03.08.2018 - Raportul asupra
inflației nr. 3, august 2018
Rata anuală a inflației va avea o
traiectorie descendentă plasându-se
8
sub nivelul intervalului de variație în
următoarele trei trimestre și va atinge
nivelul minim de 1.9% în trimestrul
IV 2018. Ulterior, traiectoria se va
inversa și inflația va crește (6.5% în
trimestrul III 2019), revenind în
interiorul acestuia în trimestrul II
2019.
07.05.2018 - Raportul asupra
inflației nr. 2, mai 2018
Rata anuală a inflației va tranzita în
descreștere intervalul de variație în
anul curent, însă va reveni în
apropierea țintei de 5 la sută anual în
primul semestru al anului 2019.
06.02.2018 - Raport asupra
inflației nr. 1, februarie 2018
Conform ultimei runde de prognoză,
rata inflației medii anuale va constitui
3.7 și 4.7 la sută pentru anul 2018 și,
respectiv, 2019.
02.11.2017 - Raport asupra
inflației nr. 4, 2 noiembrie 2017
Rata anuală a inflației, începând cu
trimestrul IV 2017, se va diminua
rapid și va reveni, începând cu
trimestrul I 2018, în cadrul
intervalului pentru două trimestre
consecutive.
03.08.2017 - Raport asupra
inflației nr. 3, 3 august 2017
Rata anuală a inflației va continua să
înregistreze un nivel înalt și în
trimestrul III 2017, ulterior va coborî
rapid spre limita inferioară a
intervalului de variație al țintei.
04.05.2017 - Raport asupra
inflației nr. 2, 4 mai 2017
Rata medie anuală a inflației pentru
anii 2017 și 2018 va atinge nivelul de
6.8 la sută și, respectiv, de 5.1 la sută.
01.02.2017 - Raport asupra
inflației nr. 1, februarie 2017
Proiecția ratei medii anuale a inflației
IPC, conform rundei curente de
9
prognoză, va avea o traiectorie
ascendentă până în trimestrul III 2017,
după care se va diminua și se va plasa
în proximitatea țintei inflației.
27.10.2016 - Raport asupra
inflației nr. 4, octombrie 2016
Rata anuală a inflației, pentru primele
două trimestre de prognoză, se va
plasa sub limita inferioară a
intervalului de variație al țintei
inflației. Ulterior, va reveni și se va
menține în cadrul acestuia până în
trimestrul II 2018. După care va
coborî sub limita inferioară a
intervalului de variație al țintei în
trimestrul IV 2016, inflația va
accelera și va înregistra nivelul
maxim în trimestrul IV 2017. Ulterior,
inflația va coborî până la sfârșitul
perioadei de prognoză și se va situa
sub interval, la nivelul de 3.2 la sută.
Rata medie anuală a inflației va
înregistra în anul curent nivelul de 6.3
la sută, iar în anul viitor nivelul de 4.6
la sută.
11.08.2016 - Raport asupra
inflației nr. 3, august 2016
Rata medie anuală a inflației IPC,
conform rundei curente de prognoză,
va înregistra o tendință de diminuare
până la sfârșitul anului 2016, după
care va urma o stabilizare în jurul
țintei de 5 la sută anual. În medie,
inflația va atinge nivelul de 6.7 la sută
în anul curent și de 4.4 la sută în anul
viitor.
05.05.2016 - Raport asupra
inflației nr. 2, mai 2016
Rata medie anuală a inflației IPC va
avea o tendință de diminuare până la
sfârșitul anului 2016, spre ținta de 5 la
sută anual. În medie, inflația va atinge
nivelul de 7.0 la sută în anul curent și
de 4.8 la sută în anul viitor.
04.02.2016 - Raport asupra
inflației nr. 1, februarie 2016
Ritmul anual al IPC, conform
proiecţiei curente, va înregistra
nivelul de 10.1 la sută pentru anul
2016 și de 6.6 la sută în anul 2017.
05.11.2015 - Raport asupra
inflației nr. 4, noiembrie 2015
Ritmul anual de creștere a IPC,
conform proiecţiei curente, va
înregistra nivelul de 9.7 la sută pentru
anul 2015 și de 11.9 la sută în anul
viitor
06.08.2015 -Raport asupra
inflației nr. 3, august 2015
Ritmul anual al IPC, conform
proiecţiei curente, va înregistra
nivelul de 9.3 la sută pentru anul
curent şi 11.6 la sută în anul 2016.
10
07.05.2015 - Raport asupra
inflației nr.2, mai 2015
Ritmul anual al IPC, conform
proiecţiei curente, va constitui 8.1 la
sută în anul curent şi 6.4 la sută în
anul 2016.
05.02.2015 - Raport asupra
inflației nr.1, februarie 2015
Conform rundei curente de prognoză,
rata anuală a inflaţiei va constitui 5.8
la sută pentru anul 2015 şi 6.1 la sută
în anul 2016.
06.11.2014 - Raport asupra
inflaţiei nr.4, noiembrie 2014
În trimestrul III, 2014, rata anuală a
inflaţiei a constituit 5.1 la sută, fiind
cu 0.1 puncte procentuale inferioară
celei din trimestrul precedent.
07.08.2014 - Raport asupra
inflaţiei nr.3, august 2014
În trimestrul II, 2014 ritmul anual al
inflaţiei a constituit 5.2 la sută, fiind
cu 0.2 puncte procentuale inferior
celui din trimestrul precedent.
05.05.2014 - Raport asupra
inflaţiei nr.2, mai 2014
În trimestrul I, 2014, ritmul anual al
inflaţiei a constituit 5.4 la sută, fiind
cu 0.5 puncte procentuale superior
celui din trimestrul precedent.
06.02.2014 - Raport asupra
inflaţiei nr.1, februarie 2014
Ritmul anual al inflaţiei a revenit în
proximitatea ţintei inflaţiei şi a
constituit 4.9 la sută în trimestrul IV,
2013, fiind cu 0.9 puncte procentuale
superior celui din trimestrul III, 2013.
07.11.2013 - Raport asupra
inflaţiei nr.4, noiembrie 2013
În trimestrul III, 2013, ritmul anual al
inflației a constituit 4.0 la sută, fiind
cu 1.2 puncte procentuale inferior
celui din trimestrul precedent.
01.08.2013 - Raport asupra
inflaţiei nr.3, august 2013
În trimestrul II, 2013, ritmul anual al
inflației a constituit 5.2 la sută, fiind
cu 0.8 puncte procentuale superior
celui din trimestrul precedent.
07.02.2013 - Raport asupra
inflaţiei nr.1, februarie 2013
În trimestrul IV, 2012, ritmul anual al
inflației a constituit 3.9 la sută, fiind
cu 0.5 puncte procentuale inferior
celui din trimestrul precedent.
11
01.11.2012 - Raport asupra
inflației nr. 4, noiembrie 2012
Ritmul anual al inflației măsurate prin
IPC a constituit 4.4 la sută în
trimestrul III, 2012, inversându-și
astfel traiectoria descendentă începută
la sfârșitul anului precedent.
02.08.2012 - Raport asupra
inflației nr. 3, august 2012
Regresul economiei mondiale a
continuat să fie alimentat şi în
trimestrul II, 2012 de criza datoriilor
suverane din zona euro şi de
incertitudinile de pe pieţele financiare.
02.02.2012 - Raport asupra
inflației nr. 1, februarie 2012
Ritmul anual al inflaţiei măsurate prin
IPC a constituit 8.5 la sută în
trimestrul IV, 2011 şi, în acest fel, se
atestă finalul traiectoriei ascendente
începute în luna februarie 2011.
03.11.2011 - Raport asupra
inflaţiei nr. 4, noiembrie 2011
Ritmul anual al inflaţiei masurate prin
IPC a constituit 8.8 la sută în
trimestrul III, 2011 şi, în acest fel, se
atestă continuarea traiectoriei
ascendente începută în luna februarie
2011.
 04.08.2011 - Raport asupra
inflaţiei nr. 3, august 2011
În trimestrul II, 2011 ritmul anual al
inflaţiei măsurate prin IPC a avut o
traiectorie ascendentă, majorându-se
de la 5.8 la sută în luna martie până la
7.7 la sută în luna iunie 2011.

V. Efectele economico-sociale ale inflației

Efectele inflatiei asupra vietii economice si sociale sunt numeroase, uneori

contradictorii, avantajand pe unii si dezavantajand pe altii. Natura consecintelor
(efectelor) – pozitive sau negative – depind, in primul rand, de proportiile,
intensitatea si durata inflatiei. Desigur, este importanta si capacitatea de anticipare
a subiectilor economici si profesionalismul autoritatilor monetare si economice de
a tine sub control inflatia.

In cazul inflatiei galopante (hiperinflatiei) efectele asupra vietii economico-

sociale pot fi devastatoare, dintre acestea noi amintind cele mai importante:

- sunt afectate corectiile dintre preturile diferitelor bunuri, dintre

variabilele activitatii economice, se anuleaza posibilitatea efectuarii calculelor de
eficienta si rentabilitate, fiind denaturate rezultatele compararii acestora in timp si
spatiu;

- sunt descurajate investitiile productive, resursele banesti fiind orientate

spre actiuni speculative si/sau spre risipa si consum nerational;

12
 - sunt afectate cursurile valutare, moneda nationala pierzandu-si aproape
intreaga valoare in raport cu monedele straine;

- contribuie la decaderea societatii civile, in general, prin saracirea clasei

de mijloc, subminarea sistemului de impunere fiscala, generarea coruptiei si
degradarii morale in sanul institutiilor sociale;

- deficitul bugetului de stat atinge cifre foarte mari, finantarea acestuia

devenind tot mai dificila.

Pentru inflatia moderata si controlata, ce caracterizeaza tarile avansate

economic, teoria economica consemneaza urmatoarele efecte (costuri):

- pierderi sociale legate deprecierea banilor aflati in circulatie. Alergarea

dintr-un loc in altul pentru a „prinde” un pret cat mai rezonabil, in conditiile in care
preturile nu mai sunt stabile, presupun consum de timp (si nu numai atat) care
costa. Aceste costuri sociale au fost numite sugestiv „cheltuieli cu ghetele tocite”;

- necesitatea deselor calculari si recalculari de preturi, de operatiunile de

afisare a acestora. Aceste costuri sunt numite costuri meniu;

- vicierea corelatiilor istorice dintre preturile relative ale diferitelor

bunuri materiale si servicii, devenind imposibila calcularea exacta a eficientei si
rentabilitatii la nivel de firma si ramura, precum si compararea in timp si spatiu a
rezultatelor.

- potentarea incertitudinii si riscului in economie;

- inflatia antreneaza redistribuiri arbitrare ale avutiei si veniturilor intre

gospodarii, firme si stat, afectand in special persoanele care dispun de venituri fixe.
Sunt avantajati debitorii, care-si achita datoriile in bani depreciati;

- costuri psihologice si chiar politice, datorita perturbarii ordinii sociale

existente.

Consecintele negative ale inflatiei:

Ø Reducerea puterii de cumparare a salariilor si a altor venituri factoriale, deci

reducerea consumului;

Ø Descurajarea investitiilor si a economiilor;

13
 Ø Aprofundarea diferentierii sociale prin redistribuirea veniturilor in favoarea
celor puternici;
Ø Reducerea puterii de cumparare a monedei nationale in raport cu alte
monede;

Ø La nivel microeconomic inflatia genereaza o redistirbuire a veniturilor in

favoarea anumitor grupuri sociale: In favoarea debitorilor si in defavoarea
creditorilor; in favoarea ag ec cu venituri variabile si in detrimentul
salariatilor cu venituri mici si fixe.

Ø Inflatia descurajeaza economisirea banilor prin intermediul sistemului

bancar, fapt ce contribuie la ingustarea bazei financiare si a investitiilor si in
consecinta a posibilitatilor de crestere economica.

Relaţia dintre inflaţie şi şomaj este analizată în teoria economică prin

Curba lui Philips care a fost folosită pentru prima dată în anii ’50 pentru economia
Marii Britanii. Curba lui Philips analizează relaţia empirică dintre salariu şi rata
inflaţiei, având la bază următorul raţionament: cu cât rata şomajului este mai mare
cu atât rata inflaţiei este mai redusă. În ceea ce priveşte valabilitatea acestui
raţionament, la ora actuală, în rândul analiştilor există o atitudine sceptică. S-a
constatat că de fapt relaţia de compensare dintre inflaţie şişomaj este valabilă în
special pe termen scurt iar pe termen lung rata şomajului este în general
independentă.

14
 Dincolo de mecanismele economice, pe care le afecteaza si le bulverseaza,
inflatia genereaza incertitudine si neliniste in randul populatiei. Cei care reusesc sa
se organizeze in sindicate puternice incearca, si adesea reusesc, prin indexarea
salariilor, sa contracareze efectele nefaste ale fenomenului. Altii dobandesc statutul
unor grupuri de presiune in relatia cu patronatul si guvernul. Se contureaza si
declanseaza atunci o atitudine de revendicare, periculoasa si pagubitoare pentru
ambele parti. Guvernele si forta publica, in general, isi pierd credibilitatea.
Masurile luate in pripa conduc la o mai mare diferentiere sociala. Climatul social
se degradeaza.
Din cauza efectelor redistribuirii veniturilor, inflatia creste tensiunile sociale:
tensiuni intre angajati si cei care conduc, intre guvern si populatie, iar consumatorii
pot coplesi societatea si institutiile sale.
O semnificatie reala a costului inflatiei consta tocmai in ceea ce face inflatia
pentru starea de spirit, pentru coerenta sociala si pentru atitudinile oamenilor unii
fata de altii.

Societatea este construita pe legaturi implicite si explicite. Ele sunt legate

de ideea ca banul inseamna totul.
Cu preturile schimbandu-se tot timpul, deprinderile oamenilor sunt
tulburate. Ei sunt obligati sa faca fata la o noua dimensiune de nesiguranta…
trebuie sa continue sa salveze o parte din veniturile lor, desi valoarea reala a
economiilor este in scadere? Trebuie sa cumpere diferite bunuri si servicii? Cum
poti ridica venitul cand inflatia urca? Toate aceste ingrijorari par a se a cumula
rapid cand preturile incep sa creasca rapid.

15
 Asa-numitul „stres al inflatiei” conduce spre frecvente certuri in familie,
creste pesimismul, se diminueaza increderea in propriile puteri. Chiar si oamenii
ale caror venituri nominale cresc odata cu inflatia se simt adesea impovarati de
cresterea preturilor. Ei se simt pacaliti cand descopera ca, cu salariile lor inainte
(nominale) nu pot cumpara marfuri in plus. Acesta este un fenomen numit de
economisti „iluzia banilor”.

VI. Metode de combatere a inflației.

1) Măsuri de reducere a excesului de cerere agregată:

- politică monetară riguroasă, de natură să evite excedentul de monedă în
economie;
- politica bugetară a statului, orientată spre reducerea deficitului bugetar, spre
menținerea la un nivel a cheltuielilor publice, în perioada respectivă, și spre
ridicarea, în anumite limite, a nivelului impozitelor și taxelor, care să frâneze
creșterea cererii și a prețurilor;
16
- politica dobânzilor la creditele acordate, prin care să nu se ajungă la o micșorare
artificială a ratei dobânzii și la ieftinirea creditului;
2) Măsuri de stimulare a creșterii ofertei:
- o politică de salarizare corelată cu rezultatele economice obținute prin muncă,
prin care să se evite creșterea costurilor medii;
- creșterea capacității de adaptare a aparatului de producție la cerințele pieții;
- stimularea extinderii potențialului de producție, prin investiții de capital în
mijloacele de producție performante, prin forța de muncă într-o structură de
calificare nouă, inovații, prin creșterea productivității factorilor de producție.

Politici de combatere a inflatiei

Elaborarea politicilor antiinflationiste se sprijina pe cunoasterea cauzelor reale ale

inflatiei, ca si pe anumite conceptii doctrinare. Pe plan mondial s-au conturat doua
conceptii de baza privind cadrul politic de manifestare a actiunilor antiinflationiste:
conceptia keynesiana si conceptia monetarismului neoliberal.

 Conceptia keynesiana afirma ca dezechilibrele economice si monetare care

apar in cadrul economiei de piata pot fi atenuate prin interventia statului in
economie, prin mecanismele politicii sale financiare si monetare.
 Conceptia monetarismului neoliberal

Politicile antiinflationiste cuprind trei sectoare de manifestare:

 Financiar
 Monetar
 Controlul preturilor si al salariilor – deflatia

Politica financiara antiinflationista are ca program prioritar politica bugetara

restrictiva care sa duca la reducerea deficitului bugetar, insa fara a se renunta la
protectia sociala.

Politicile antiinflationiste de ordin monetar. Ele sunt puse in aplicare in cea mai
mare parte prin intermediul bancii centrale de emisiune, care are posibilitatea sa
foloseasca urmatoarele mecanisme:

 Ridicarea taxei oficiale a scontului. Pe masura reducerii presiunilor

inflationiste, reducerea taxei scontului si ratei dobanzii devin nu numai
posibile, ci chiar obligatorii;
 Plasarea deimprumuturi de stat si renuntarea la acoperirea deficitului bugetar
prin creare de moneda;
17
  Operatii pe piata libera (open market);
 Sistemul rezervelor bancare minime obligatorii.

Controlul preturilor si salariilor poate avea loc in cadrul politicii antiinflationiste

care poarta de numirea de deflatie.

Deflatia este mecanismul prin care se incearca a se suprima efectele inflatiei

revenind la stare anterioara de la care s-a plecat. Deflatia este deci o miscare
inversa inflatiei care are ca scop s de a readuce masa monetara la situatia initiala,
respectiv de a reduce preturile la nivelul initial. In acest context, guvernul statului
respectiv va trebui sa ia o serie de masuri printre care mentionam:

 Lansarea unui program de stabilizare menit sa determine stoparea inflatiei

prin cresterea productiei si stoparea ratei somajului;
 Masuri de ajustare bugetara;
 Metoda “inghetarii” salariilor si pensiilor pe anumite perioade de timp (3 –
6 luni);
 Masuri de realizare a echilibrului balantei de plati externe.

O forma de realizare a deflatiei o constituie reforma monetara, care consta din

inlocuirea semnelor monetare aflate in circulatie cu altele noi, apropiate ca etalon
de cel care a existat inainte de declansarea inflatiei.

Deflatia se realizeaza printr-o politica de austeritate, prin blocarea salariilor si a

pensiilor. Rezulta ca aceleasi categorii socio-profesionale sunt victime atat ale
inflatiei cat si ale deflatiei.

Controlul preturilor si al salariilor poate fi socotit o masura eficienta de deflatie

in cazul unei inflatii galopante.

VII. Concluzii

În urma efectuării acestui studiu asupra inflației am constatat că rata anuală a

inflației (în ultimele 12 luni) în Republica Moldova în iulie 2018 a fost de 3%, în
scădere cu 0,2 puncte procentuale față de luna precedentă. Banca Națională a
Moldovei (BNM) a menționat că rata anuală a inflației se află pentru a treia lună,
conform prognozei publicate anterior, sub limita inferioară a intervalului de
variație de ±1,5 puncte procentuale de la ținta de 5%.

18
 Datele cu privire la evoluția ratei anuale a inflației în luna iulie prezintă o
inflație similară celei anticipate și denotă valabilitatea prognozei publicate în
Raportul asupra inflației. Cea mai mare contribuție la rata anuală a inflației (2,2
puncte procentuale) au înregistrat prețurile la produsele alimentare. Inflația de bază
și prețurile la combustibili au avut un impact de 1,1 și, respectiv, 0,7 puncte
procentuale. Prețurile reglementate au generat o contribuție negativă de minus 1
puncte procentuale. Evoluția ratei inflației, anticipată de BNM Totodată, rata
anuală a inflației de bază a înregistrat în luna de referință valoarea de 3,4%, cu 0,3
puncte procentuale inferioară celei din luna precedentă. Rata inflației lunare a
consemnat un nivel de minus 1,2%, ca urmare a diminuării prețurilor la produsele
alimentare cu 1,9%, la servicii cu 1,6% și la mărfurile nealimentare cu 0,1%. Rata
lunară a inflației de bază în luna iulie a înregistrat o creștere de 0,2%.

Cele mai semnificative majorări de prețuri s-au referit la componentele „cultură

și odihnă”, ca urmare a majorării cu 14,6% a prețurilor la turismul peste hotarele
țării și la „țigări” cu 3,2%. În același timp, prețurile la „autoturisme și remorci” s-
au diminuat cu cca 1,3%, în condițiile aprecierii monedei naționale față de moneda
unică europeană și dolarul SUA. Micșorarea prețurilor la produsele alimentare față
de luna iunie 2018 cu 1,9% a fost determinată, în special, de scăderea prețurilor la
„legume proaspete” (-14,2%), la „cartofi” (-13) și la „fructe proaspete” (-6,9%).

Ritmul anual al creșterii prețurilor la produsele și serviciile reglementate a

constituit minus 4,4%, fiind cu 1,9 puncte procentuale inferior față de nivelul lunii
precedente și cu 11,8 puncte procentuale inferior celui din luna iulie 2017. BNM
va monitoriza în continuare evoluțiile interne, precum și pe cele ale mediului
economic internațional și va utiliza cadrul operațional specific strategiei de țintire a
inflației, în vederea menținerii stabilității prețurilor pe termen mediu.

19
VIII. Bibliografie

1) Cretoiu Gheorghe Economia Politica ,Viorel Cornescu Bucuresti 1995

2) Nita Dobrota Economia Politica, Bucuresti 1997
3) V. Munteanu Economia Politica , Iasi 1994
4) C. Gogoneata Economia Politica, Bucuresti 1995
5) Ion T. Gutu Republica Moldova: Economia in tranzitie, Chisinau 1998
6) Raisa Munteanu Economica Nr.4 , Chisinau 1999
7) Marcel Chirica Economica Nr.2 , Chisinau 1999
8) https://www.bnm.md/ro/content/rata-inflatiei
9) https://institutulidea.wordpress.com/2010/01/22/aproape-totul-despre
inflatia-in-republica-moldova/
10) http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=403&id=2888
11) http://www.e-
democracy.md/monitoring/economy/comments/20040209/

20