ELABORAREA METODICĂ Nr 9

TEMA: Proteza parţială mobilizabilă acrilică cu placă. Caracteristica. Elementele

componente.

1. Caracteristica componentelor PPMA acrilice cu placă.

Elemente principale: dinţii acrilici;

Elemente auxiliare: baza protezei și elementele de ancorare, menţinere și
stabilizare.
*Dinții artificiali: sunt elementele funcţionale principale, (restabilesc funcţia); sunt din
acrilat sau porţelan și se plasează în spaţiile edentate, formând segmente artificiale
ale arcadei dentare cu scopul restabilirii integrităţii și funcţiilor dereglate ale
sistemului stomatognat;
*Elemente de ancorare, menținere și stabilizare: sunt elementele care menţin și
stabilizează proteza pe câmpul protetic; sunt elemente principale (croșete) și auxiliare
(elementele câmpului protetic care se opun tendinţei protezei de mobilizare în plan
vertical și orizontal);
* Baza: constituit din șei și conectorul care le unește; șeile se amplasează în spaţiul
edentat iar conectorul pe palatul dur sau versantul intern al apofizei alveolare
inferioare; baza unește toate elementele și formează un corp unic.

2. Dinţii artificiali, varietăţi. Ambalaje comercializate.

Dinţii artificiali sunt elementele principale din componenţa PPMA: ei restabilesc

funcţia lezată a sistemului stomatognat. Ei pot fi confecţionaţi din acrilat sau porţelan;
seamănă cu dinţii naturali la formă, mărime și culoare;
Dinţii acrilici sunt confecţionaţi prin polimerizare, ei fac legătură chimică cu
materialul bazei. Au rezistenţă mecanică satisfăcătoare, dar în timp se abraziază,
posedă nuanţe coloristice variate dar în timp se colorează și sunt permeabili pentru
lichidul și flora microbiană bucală. Sunt mai ieftini ca cei din porţelan.
Cei din porţelan sunt confecţionaţi prin ardere și necesită realizarea unor retenţii
suplimentare (cavităţi, crampoane), pentru că nu fac legătură chimică cu materialul
bazei. Dinţii din porţelan au calităţi fizico-chimice superioare, densitate mai mare,
sunt impenetrabili la lichidul și flora microbiană bucală, au rezistenţă mecanică mai
mare, dunt duri, nu se abraziază, biocompatibili, au nuanţe coloristice variate,
suprafeţe lucioase.
Sunt comercializaţi sub formă de garnituri, așezaţi în ceară plastică, pe plăcuţe
pentru grupul frontal și cel lateral sau în cutii speciale. Pe ambalaj este notată marca
fabricii, culoarea, dimensiunea și forma.
3. Caracteristica elementelor de ancorare, menţinere şi stabilizare a PPMA.

Elemente principale: croșete din sârmă, croșete din acrilat, sisteme speciale
Elemente auxiliare: elementele de relief ale câmpului protetic care se opun
tendinţelor de mobilizare în plan vertical și orizontal ale protezei. Acestea sunt:
apofizele alveolare, bolta palatină, tuberozităţile maxilare, exostoze, dinţi restanţi,
tonicitatea și capacitatea de contracţie musculară periprotetică.

Croșetele au trei segmente:

 dentar (braţ) – poziţionat pe faţa vestibulară în zona subecuatorială retentivă;
menţine proteza pe câmpul protetic;
 elastic (corp) – o buclă care asigură elasticitatea;
 de fixare (apofiza) – o prelungire cu scop de fixare în bază.

Cerinţe faţă de croșetele din sârmă:

 se confecţionează din sârmă de wipla cu grosime de 0,6-0,8mm;
 segmentul dentar să aibă contact linear intim cu suprafaţa vestibulară a dintelui
și să o cuprindă cu cel puţin 2/3 din dimensiunea ei în sens mezio-distal;
 vârful să fie rotunjit și poziţionat în zona cu cea mai mare retentivitate;
 segmentul elastic este distanţat cu 1,5-2mm de parodonţiul marginal sau este
poziţionat supraecuatorial;
 segmentul de fixare trebuie să fie retentiv: se modelează dilatări sau bucle.
{Caracteristica sistemelor speciale: p.6}

4. Varietăţi de croşete din sîrmă de Wiplă utilizate la confecţionarea PPMA.

Caracteristica.

1. C. cervico-ocluzal deschis dental – are un singur braţ elastic care contactează

cu toată zona retentivă a suprafeţei vestibulare; braţul trece pe suprafaţa
proximală limitrofă breșei, distanţat cu 0,5mm, face o buclă spre mijlocul
apofizei alveolare și se poziţionează paralel cu aceasta distanţat cu 1-1,5 mm.
Indicat pe dinţii stâlpi care nu au ecuator accentuat atât la maxilă cât și la
mandibulă.
2. C. cervico-alveolar deschis dental – are un singur braţ elastic care contactează
cu zona retentivă a suprafeţei vestibulare, face o buclă și se orientează spre
colet, pe care-l traversează distanţat cu 1-1,5mm și continuă pe versantul
vestibular al apofizei alveolare unde face o curbă și se orientează spre centrul
apofizei alveolare, unde se va poziţiona distanţat cu 1-1,5mm. Braţul elastic este
mai lung, redându-i croșetului o elasticitate mai mare. Indicat pe dinţii stâlpi cu
retentivitate mare și cu grad redus de implantare.
3. C. cervico-ocluzal întors – face contact și cu zona subecuatorială și cu cea
supraecuatorială; extremitatea liberă începe în zona subecuatorială dinspre
 spaţiul edentat (distanţat cu 1,5-2mm), traversează zona retentivă până ajunge
la extremitatea opusă a feţei vestibulare, realizează o buclă la 180° și se
orientează spre spaţiul edentat traversând zona supraecuatorială, apoi trece pe
faţa proximală unde realizează o buclă spre mijlocul apofizei alveolare (1-1,5
mm distanţat). Indicat pe molari cu retentivitate maximă la nivelul mezio-
vestibular.
4. C. inelar Jackson și Adams – braţul retentiv se poziţionează în zona retentivă,
ambele extremităţi fac câte o buclă spre ocluzal și traversează arcada dentară
prin ambrazurile ocluzale extinzându-se pe versantul oral unde se fixează în
bază.

5. Tehnica confecţionării croşetului cervico-ocluzal deschis dental din sîrmă de

Wiplă. Utilaj, instrumente.

Se taie o bucată de sârmă de lungime corespunzătoare, cu ajutorul cramponului,

prin îndoire, se modelează braţul retentiv, apoi, la nivelul punctului de contact
interdentar, croșetul este îndoiat spre apofiza alveolară distanţat cu 0,5 mm de
suprafaţa proximală a dintelui, iar pe măsura apropierii de apofiza alveolară este
orientat oblic spre mijlocul apofizei acesteia distanţat cu 1-1,5mm.
Utilaj: clește Crampon, sârmă.

6. Caracteristica sistemelor speciale de ancorare, menţinere şi stabilizare utilizate

la confecţionarea PPMA.

Prezintă dispozitive mecanice complexe alcătuite din două componente: una fixată
la dinţii stâlpi și alta fixată în baza protezei. Mai întâi se confecţionează piesele
dentare fixe cu partea componentă specială apoi se realizează proteza PPMA.

Caracteristica:
• asigură sprijinul protezei (opune rezistenţă mișcării protezei spre ţesuturile
câmpului protetic);
• menţin proteza pe câmpul protetic (opune rezistenţă mișcării de la câmpul
protetic);
• stabilizarea protezei (previne mișcările orizontale);
• fixarea protezei (previne mișcările dintelui stâlp de la proteză și mișcările
protezei de la dintele stâlp [!!!]);
• trebuie să fie pasive în statică (repaus) și active numai în dinamică (funcţie)
pentru a se opune mobilizării;
• au dimensiuni reduse;
• sunt fizionomice;
• sunt bine tolerate de pacienţi;
• dintele stâlp trebuie să aibă o înălţime de minim 6 mm.
 Telescoape: un sistem constituit din cape cilindrice sau cilindro-conice cementate
pe dinţii stâlpi și coroane de înveliș care restabilesc forma anatomică a dintelui stâlp
fiind solidarizat baza protezei; are o suprafaţă mare de fricţiune, ceea ce-i conferă o
menţinere și stabilizare mai bună. Pot fi utilizate atât pentru sprijinul dento-
parodontal cât și mixt.
Bare cu călăreți: două componente: o bară care se fixează la coroanele sau la
dispozitivele radiculare ale dinţilor stâlpi; are dimensiune de 1,5-4 mm, formă
rotundă/ovoidală/dreptunghiulară, repetă forma curburii apofizei alveolare și este
distanţată de aceasta cu 1-2 mm; gutiera (călăreţ) este o copie de formă și dimensiuni
externe ale barei, poate avea contact intim cu bara la polul ei superior (sistem rigid)
(suport dento-parodontal) sau poate fi situat la distanţă (dependentă de rezilienţa
mucoasei), realizând suport mixt.
Indicate în edentaţii frontale, laterale și subtotale atunci când înălţimea câmpului
protetic permite plasarea barei, gutierei și dinţilor artificiali.

7. Caracteristica bazei PPMA. Limitele bazei PPMA la mandibulă.

Baza PPMA este alcătuită din șeile aplicate în spaţiile edentate și conectorul
principal în formă de placă palatină sau linguală (pe versantul oral al apofizei alveolare)
Baza este elementul care fixează dinţii și elementele de ancorare, menţinere și
stabilizare, transmite presiunea masticatorie către suportul muco-osos precum și
participă la adeziunea protezei pe câmpul protetic. Ea are în mediu o grosime de 2mm
și se extinde în dependenţă de numărul dinţilor restanţi și gradul lor de mobilitate,
structura suportului osos, grosimea și elasticitatea fibromucoasei, topografia
edentaţiei, vârsta; astfel poate avea limite extinse sau reduse.

Limitele la mandibulă
Pe vestibular în zonele edentate, limita se extinde până la fundul de sac vestibular,
în zona mucoasei neutre, spre distal, dacă este edentaţie terminală, acoperă treimea
anterioară a tuberculului piriform, coboară până la linia oblică internă întinzându-se
orizontal pe fundul de sac lingual. Șeile se unesc printr-o placă linguală care se extinde
pe dinţii restanţi laterali până în zona supraecuatorială, frontali acoperă 2/3 din
înălţime.

8. Caracteristica bazei PPMA. Limitele bazei PPMA la maxilă.

Baza PPMA este alcătuită din șeile aplicate în spaţiile edentate și conectorul
principal în formă de placă palatină sau linguală (pe versantul oral al apofizei alveolare)
Baza este elementul care fixează dinţii și elementele de ancorare, menţinere și
stabilizare, transmite presiunea masticatorie către suportul muco-osos precum și
participă la adeziunea protezei pe câmpul protetic. Ea are în mediu o grosime de 2mm
și se extinde în dependenţă de numărul dinţilor restanţi și gradul lor de mobilitate,
structura suportului osos, grosimea și elasticitatea fibromucoasei, topografia
edentaţiei, vârsta; astfel poate avea limite extinse sau reduse.

Limitele la maxilă
Pe vestibular în zonele edentate, șeile se extind până la fundul de sac vestibular, în
zona mucoasei neutre, spre distal, dacă este edentaţie terminală, acoperă
tuberozitatea palatină; posterior coincide cu linia A. Acoperă dinţii restanţi laterali
până în zona supraecuatorială iar frontali până la colet. În zona frontală, dacă apofiza
alveolară este dezvoltată, versantul vestibular al șeii poate lipsi sau acoperi numai
jumate din apofiză.

9. Trasarea liniilor necesare pentru montarea dinţilor artificiali în PPMA

 limitele bazei protezei

 mijlocul apofizei alveolare edentate
 locul unde va fi poziţionat braţul retentiv al croșetului

10. Criteriile de alegere a dinţilor stîlpi pentru aplicarea elementelor de ancorare,

menţinere şi stabilizare. Liniile croşetare. Importanţa.

După tipul de ancorare se deosebește: punctiformă (un dinte stâlp, edentaţie

subtotală); liniară (se unesc doi dinţi fie pe o hemiarcadă fie pe două) și în suprafață
(mai multe linii care delimitează o suprafaţă; cea mai favorabilă).
Dinţii stâlpi și numărul lor se aleg astfel încât să se obţină o ancorare cât mai
favorabilă. Ancorarea depinde de linia croșetară.
Linia croșetară: linia care unește dinţii stâlpi (pe care se pun croșete). Ea poate
trece transversal, diagonal, sagital sau în suprafaţă.
Importanţa reiese din aceea că linia croșetară trebuie să treacă cât mai aproape de
centrul de greutate a protezei. Cu cât e mai aproape, cu atât ancorarea e mai
favorabilă; cu cât mai mult deviază, cu atât e mai nefavorabilă.