FONETICA

Fonetica - studiază sunetele limbii.

Sunetele limbii române:
 vocale: a, ă, â ( î ); e, i, o, u;
 semivocale: e, i, o, u;
 consoane: b. c, d, …
Sunetele sunt reproduse grafic prin litere. Totalitatea literelor dintr-o limbă formează
alfabetul acelei limbi.
Alfabetul limbii române are 31 de litere.
Corespondenţa sunet - literă:
 un sunet - o literă: a, b, … ( am );
 un sunet - două litere: â-î; i-y; v-w ( cânt, încep, iar, yoga, viu, watt );
 un sunet - trei litere: c, k, q ( casă, kilogram, quasar );
 două sunete - o literă: x = cs / gz (axă, examen ).
Grupurile de litere: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi pot reda:
 un sunet - dacă în silaba în care apar mai există o vocală ( cea/ră , ghea/tă, ...;
 două sunete - dacă în silabă cu ele nu există altă vocală ( cere, ghem, ... ).

Grupuri de sunete:
 diftongul - grupul de sunete format dintr-o vocală şi o semivocală aflate în
aceeaşi silabă ( iar/bă, ve/gheau );
 triftongul - grupul de sunete format dintr-o vocală şi două semivocale aflate în
aceeaşi silabă ( lă/cră/mioa/ră, ci/teau );
 hiatul - - grupul de sunete format din două vocale alăturate, rostite în silabe
diferite ( po/e/zi/e ).

Silaba - sunetul sau grupul de sunete rostit cu un singur efort respirator;

- conţine obigatoriu o vocală şi numai una.
Despărţirea cuvintelor în silabe:
 vocalele în hiat se despart ( la fel structura vocală / diftong / triftong ): po-et,
o-uă, cre-ioa-ne;
 o consoană între vocale ( vocală / diftong / triftong ) trece în silaba următoare:
ca-să, măi-cu-ţă, le-oai-că ;
 două consoane între vocale ( vocală / diftong / triftong ) se despart: car-te,
ar-dea, ar-deau;
!!! excepţie - dacă a doua este r sau l - grupul nu se desparte, dar rl se desparte:
co-dru, ce-na-clu, ur-le-te;
 trei sau mai multe consoane între vocale ( vocală / diftong / triftong ) se
despart după prima consoană: nos-tru, noas-tră;
!!! excepţie - grupurile: lpt, ncş, nct, ncţ, ndv, mpt, mpţ, rct, rtf, stm se despart
după a doua consoană: sculp-tor, linc-şii, punc-tu-al, func-ţi-o-nar, sand-viş,
somp-tu-os, pre-zump-ţi-e, arc-tic, jert-fă, ast-ma-tic;
 cuvintele derivate sau compuse se despart separând mai întâi elementele
componente, apoi se aplică regulile anterioare: in-e-gal, ast-fel.
Accentul - rostirea mai pronunţată a unei silabe într-un cuvânt;
- nu are loc fix în limba română;
- uneori diferenţiază sensul cuvintelor [ copii ( sg. copil ) - copii ( sg. copie )].