TEMA PROIECTULUI:

ACIDUL LACTIC

2008

1
 CUPRINS

1. Introducere …………………………………………………………………….. 3
2. Proprietăţi fizice ale acidului lactic ……………………………………………. 4
3. Domenii de utilizare a acidului lactic şi derivaţilor ……………………………. 5
4. Metode de obţinere a acidului lactic……………………………………………. 7
4.1. Sinteza chimică a acidului lactic …………………………………...…….. 7
4.2. Obţinerea acidului lactic prin fermentaţie ………………………...……….. 8
5. Microorganisme şi enzime implicate în biosinteza acidului lactic ……………… 9
6. Bacterii modificate genetic pentru obţinerea de acid lactic ………………….... 11
7. Materii prime utilizate la obţinerea acidului lactic …………………………….. 12
8. Procedee şi instalaţii de obţinere a acidului lactic prin fermentaţie ……………. 13
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………. 16

2
 1. INTRODUCERE

Acidul lactic a fost descoperit în anul 1780 de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele
intr-o mostră de lapte acru si a reuşit o primă dar destul de impură izolare a acestuia; producerea
acestuia la nivel comercial a început abia în anul 1881, în Littleton (Massachusetts, SUA).
Acesta este motivul pentru care această substanţă care face obiectul cercetărilor la nivel mondial
a primit denumirea de acid lactic.,
Acidul lactic (denumire standard IUPAC: acid 2-hidroxipropanoic), este cunoscut
popular şi ca “acid laptic”. Acesta este un acid carboxilic cu formula chimică brută C3H6O3 şi
formulă structurală CH3-CH-(OH)-COOH,. Are grup auxiliar hidroxil ataşat grupării carboxilice,
ceea ce îl încadrează în categoria acizilor alfa-hidroxilici (uneori cunoscuţi ca AAH). În soluţie,
ca orice acid acid monobazic, pierde un proton producând ionul lactic, CH3CH(OH)COO−.
Acidul lactic este chiral şi are doi izomeri optici. Unul este cunoscut ca L-(+)-acid lactic
ori (S)-acid lactic iar celălalt, imaginea sa în oglindă, ca D-(-)-acid lactic sau (R)-acid lactic. Acid
lactic L-(+)- este izomerul cu cea mai mare importanţă biologică.

Acesta este un acid organic slab, care joacă un anumit rol în anumite procese biochimice
şi se găseşte în mod natural în anumite produse alimentare. Acidul lactic are un rol decisiv în
anumite procese de fermentaţie, cum ar fi pregătirea silozului pentru animale, sau (în industria
laptelui) la producerea produselor din lapte, iaurt, chefir, urdă, brânză etc. În metabolismul
animal, ia naştere în orice masă musculară supusă efortului, fiind unul din cauzele principale ale
febrei musculare.

2. PROPRIETĂŢI FIZICE ALE ACIDULUI LACTIC

3
 Acidul lactic este solubil în apă şi solvenţi organici miscibili cu apa şi dezvoltă o
volatilitate scăzută. Alte proprietăţi fizice importsnte sunt:
- masa moleculară: 90.08 g/mol,
- punct de topire: L: 53 °C, D: 53 °C, D/L: 16.8 °C,
- punct de fierbere: 122 °C la 14 mmHg şi 82oC la 0,5 mm Hg,
- constanta de disociere: 1,37 x 10-4,
- căldura de combustie: 1361 KJ/mol,
- căldura specifică la 20oC: 190 J/mol x K.

Acidul lactic are doi izomeri optic activi, respectiv:

3. DOMENII DE UTILIZARE A ACIDULUI LACTIC

4
 ŞI DERIVAŢILOR

Acidul lactic poate fi pus în evidenţă calitativ şi cantitativ prin intermediul NAD+
lactatdehidrogenazei, prin intermediul unor metode colorimetrice, prin cromatografie de gaze,
cromatografie în fază lichidă (poate fi utilizată şi pentru separarea izomerilor optici).
Acidul lactic este utilizat ca şi agent de acidulare, aromatizant, tampon de pH sau înhibant
al dezvoltării unor bacterii în produsele alimentare. Este un agent excelent de conservare şi
saramurare. Prin adaosul de soluţii de acid lactic în carnea de pui sau peşte ambalată se poate
mări durata de conservabilitate. Esterii acidului lactic se pot utiliza ca şi agenţi de emulsifiere la
fabricarea produselor de franzelărie (stearil-2-lactilat, gliceril lactostearat, gliceril lactopalmitat).
Producerea acestor emulsifianţi se realizează cu acid lactic stabil termic.
Acidul lactic cu puritate tehnică se utilizează ca şi acidulant în procesele de tabăcire a
pieilor. De asemenea se mai utilizează la reglarea pH-ului în procesele de obţinere a celofanului
utilizat la ambalarea produselor alimentare, la obţinerea răşinilor fenol-formaldehidice,
răşinilor alchid modificatoare, la formularea adezivilor şi detergenţilor, în băile de
electrolustruire etc.
Acidul lactic are aplicaţii multiple în farmacie şi cosmetică, la formularea unor loţiuni,
soluţii antiacneice, umectanţi, soluţii parenterale, agenţi anticarii etc. Lactatul de calciu poate fi
utilizat în cazul deficienţelor de calciu. Polimerii săi biodegradabili au aplicaţii medicale: suturi,
implanturi ortopedice, eliberare controlată de medicamente etc.
Polimerii acidului lactic sunt termoplastici şi biodegradabili, sunt transparenţi iar
degradare lor poate fi controlată prin ajustarea compoziţiei şi masei moleculare. Acesţia au
proprietăţi asemănătoare cu materialele plastice derivate din petrol. Esterii acidului lactic precum
etil/butil lactatul pot fi utilizaţi ca şi solvenţi ecologici. Aceştia au un punct de topire ridicat, sunt
degradabili şi nu sunt toxici.
Acidul poli L-lactic cu grad scăzut de polimerizare poate contribui pozitiv la eliberarea
controlată a unor substanţe benefice solului (agricultură).
În Tabelul 1 sunt prezentate câteva caracteristici ai polimerilor acidului lactic, derivaţi ai
acidului lactic cu multiple utilizări în industrie şi agricultură.

Tabel 1. Caracteristicile unor polimeri ai acidului lactic obţinuţi prin policondensare directă
sau urmată de extensia lanţului

5
 Dimensiunea lanţului Monomer/Monomeri Agent de cuplare Forma
obţinut (kDa) macromoleculară
Masă molară mică sau Acid lactic (L-) - Homopolimer linear
medie (<70 kDa)
Lanţ cu dimensiune Acid lactic (L-) HMDI Homopolimer linear
moleculară mare
(> 70kDa)
Lanţ cu dimensiune Acid lactic (L-) Dipentaeritriol Homopolimer în
moleculară mare formă de stea
(> 70kDa)
Lanţ cu dimensiune Acid lactic (L-) cu acid -
moleculară mică (<20 kDa) 6-hidroxicaprinic Copolimer linear
Acid lactic (L-) cu HMDI
caprolactonă
Lanţ cu dimensiune Acid lactic (-) cu
moleculară mare butandiol, HMDI, IPDI Copolimeri
(> 70kDa) Acid lactic (-) cu acid
mandelic
Lanţ cu dimensiune Acid lactic (-) cu
moleculară mare butandiol, acid 4- HMDI, IPDI Copolimeri
(> 70kDa) hidroxibenzoic

Lanţ cu dimensiune Acid lactic (-) cu

moleculară mare butandiol, acid 4- HMDI, IPDI Copolimeri
(> 70kDa) acetoxibenzoic

Lanţ cu dimensiune Acid lactic (-) HMDI, IPDI Copolimeri

moleculară mare
(> 70kDa)

4. METODE DE OBŢINERE A ACIDULUI LACTIC

6
 În general, acidul lactic se poate obţine prin două metode:
- sinteză chimică,
- pe cale biochimică (fermentarea carbohidraţilor).

4.1. SINTEZA CHIMICĂ A ACIDULUI LACTIC

Procesele industriale de obţinere a acidului lactic prin sinteza chimică au la bază utilizarea
lactonitrilul. În prima etapă are loc obţinerea lactonitrilului prin reacţia dintre acetaldehidă şi acid
cianhidric. Această reacţie are loc în fază lichidă la presiuni ridicate. Lactonitrilul brut format
este recuperat şi purificat prin distilare. Produsul rezultat astfel este hidrolozat cu acid sulfuric
sau acid clorhidric concentrat pentru a se obţine sarea corespunzătoare de amoniu şi acid lactic.
Ulterior acidul lactc este esterificat cu metanol pentru a obţine metil-lactatul care este distilat şi
hidrolizat cu apa în prezenţa unui catalizator acid. Se obţine astfel acidul lactic purificat şi
metanol, care va fi recirculat. Metoda de sinteză chimică conduce la obţinerea unui amestec
racemic de acid lactic.
Reacţiile care au loc la obţinerea acidului lactic prin sinteză chimică sunt următoarele:

Dintre companiile care produc acid lactic prin această metodă se enumeră MUSASHINO
(Japonia) şi STERLING CHEMICALS INC. (SUA).

7
 În afară de metoda cu lactonitril există şi alte posibilităţi de obţinere a acidului lactic:
degradarea zaharurilor catalizată de o bază, oxidarea propilenglicolului, reacţia cu acetaldehidă,
monoxid de carbon şi apă la temperaturi şi presiuni ridicate, hidroliza acidului
clorohidropropionic, oxidarea propilenei cu acid azotic etc.

4.2. OBŢINEREA ACIDULUI LACTIC PRIN FERMENTAŢIE

Prin fermentarea carbohidraţilor se pot obţine acizi stereospecifici. Obţinerea acidului

lactic prin fermentare la nivel industrial cuprinde mai multe etape, respectiv:

După etapa de fermentare a glucidului se obţine o masă care conţine lactat de calciu;
aceasta se filtrează pentru îndepărtarea microorganismelor, se tratează cu carbon activ, apoi se
evaporă şi se acidifică cu acid sulfuric. Se obţine acid lactic şi sulfat de calciu. Sulfatul de calciu
insolubil este îndepărtat prin filtrare iar acidul lactic se obţine prin hidroliză, esterificare, distilare
şi din nou hidroliză.

5. MICROORGANISME ŞI ENZIME IMPLICATE ÎN

BIOSINTEZA ACIDULUI LACTIC

8
 Bacteriile lactice sunt printre cele mai studiate microorganisme. Au fost realizate noi
descoperiri în domeniul utilizării bacteriilor lactice în domenii ca rezistenţa la medicamente,
bacteriocine, osmoreglatori, bacteriofagi etc. De asemenea, s-au realizat progrese şi în domeniul
obţinerii de bacterii lactice modificate genetic utilizate în multe industrii.
Caracteristicile dezirabile a microorganismelor industriale constau în abilitatea lor de a
produce rapid şi ieftin fermentarea completă a unor materii prime, cu un necesar minim de
substanţe azotoase şi cu un randament ridicat în acid lactic stereospecific în condiţii de pH scăzut
şi temperatură ridicată precum şi obţinerea de cantităţi neglijabile de celule sau produşi
secundari.
Alegerea unui anumit microorganism depinde de substratul carbohidrat care se doreşte a
fi fermentat. Astfel, Lactobacillus delbreuckii, subspeciile delbreuckii, fermentează zaharoza,
Lactobacillus delbreuckii, subspeciile bulgaricus fermentează lactoza, Lactobacillus helveticus
fermentează atât lactoza cât şi galactoza, Lactobacillus amylophylus şi Lactobacillus amylovirus
fermentează amidonul, Lactobacillus lactis fermentează glucoza, zaharoza şi galactoza iar
Lactobacillus pentosus pot fermenta deşeurile sulfitice.
Pentru dezvoltare, Lactobacillus are nevoie de un anumit complex nutriţional.
Microorganismele de tipul Rhizopus oryzae au, de exemplu, necesităţi nutriţionale limitate şi pot
utiliza amidonul ca şi substrat. Acestea pot produce acid lactic L(+) pur.
În general, în timpul fermentării se formează un mediu acid în care acidul lactic format
poate difuza în membrana plasmatică a bacteriilor şi acidifia citoplasma. Celulele tind să
contracareze această acidifiere intracelulară prin menţinerea unui pH neutru, acest lucru având
consecinţe negative asupra activităţii metabolice şi viabilităţii celulelor. O serie de studii s-au
îndreptat şi în domeniul utilizării unor drojdii - Saccharomyces cerevisiae and Kluyveromyces
lactis – pentru producerea de acid lactic L(+) pur datorită abilităţii acestora de a tolera foarte bine
concentraţii ridicate de ioni de hidrogen (ceea ce este de dorit în cazul biosintezei acidului lactic).
Acidul lactic obţinut prin biosinteză este în general sub forma L(+), D(-) sau amestecul
ramecic al acestora. Microorganismele care formează forma L(+) sau D(-) au în componenţă
două lactatdehidrogenaze (LDH), care diferă din punct de vedere stereospecific. Există specii de
Lactobacillus care produc forma L(+), a cărei acumulare induce o racemază, care o va converti
în acid lactic D(-) până la atingerea echilibrului.
L-lactat dehidrogenaza din L. casei s-a dovedit a fi o enzimă alosterică cu fructoză 1,6
difosfat (FDP). În unele cazuri Mn2+ acţionează ca un cofactor. S-a determinat faptul că, căile
metabolice ale L. casei sunt controlate de carbohidraţii disponibili, care determină cantitatea de

9
FDP şi intermediari triozofosfat. Aceştia controlează activitatea LDH şi a altor enzime pentru a
produce metaboliţi (alţii decât acidul lactic). În cazul L. bulgaricus, FDP controlează,
independent, lactatdehidrogenaza. Când această bacterie se dezvoltă în culturi continue, datorită
deplasării pH-ului din domeniu acid în bazic, are loccatabolizarea zahărului prin
heterofermentaţie prin intermediul acţiunii fosfoketolazei. Această semnifică faptul că
lactacdehidrogenazele din bacteriile lactice nu sunt numai sub controlul efectelor alosterice.

6. BACTERII MODIFICATE GENETIC PENTRU OBŢINEREA

DE ACID LACTIC

Bacteriile lactice au fost utilizate iniţial la obţinerea unor produse alimentare fermentate.
Datorită faptului că, la nivel mondial, prioritar este utilizarea unor noi surse alternative de

10
producere a energiei, se studiază intens utilizarea biomasei la obţinerea de energie. În acest sens,
se încearcă utilizarea bacteriilor din specia Lactobacillus pentru eliminarea barierelor limitative
existente în cazul valorificării biomasei celulozice în special.
Se cunoaşte faptul că bacteriile lactice pot converti glucoza în acid lactic, în condiţii
optime obţinându-se randamente de peste 98% în cazul laptelui şi produselor lactate fermentate.
În cazul biomasei celulozice, care conţin glucide de tipul pentozelor (arabinoză, riboză, xiloză),
bacteriile lactice clasice nu pot degrada acest substrat. Astfel, cercetările actuale sunt îndreptate
în sensul izolării unor tulpini de Lactobacillus capabile să degradeze pentozele în acid lactic.
Acest tip de zaharuri sunt conţinute în special în deşeurile ierboase şi lemnoase care ar putea fi
utilizate cu succes ca şi surse alternative de energie.
Pentru degradarea unor carbohidraţi din clasa pentozelor sau zaharurilor complexe s-au
izolat o serie de tuplini de Lactobacillus modificate genetic, respectiv: L. delbruckii Mutant Uc-
3 (pentru degradarea celulozei şi celobiozei), L. Mont 4+ (pentru convertirea ribozei în acid
lactic), L. Mont 4+ pxvAB-mod (pentru convertirea xilozei în acid lactic).
Pentru îmbunătăţirea producţiei de acid lactic L(+) prin inginerie metabolică. În cazul L.
helveticus, inactivarea ldhD (gena D-lactatdehidrogenazei) conduce la creşterea cantităţii de acid
lactic L(+). Utilizând metoda înlocuirii genei, s-au obţinut două lanţuri ldhH negative stabile de
L. helveticus; în acest caz, activitatea L-lactatdehidrogenazei creşte de la 53% la 93%. Cele două
D-lactat dehidrogenaze negative produc doar L(+) lactat.
Gena care codează L(+) lactat dehidrogenaza a fost izolată din Lactobacillus plantarum
şi clonată în Escherichia coli. Această genă a fost utilizată la obţinerea unor bacterii L. plantarum
modificate genetic.
Rhizopus oryzae conţine enzime etanol fermentative care permit fungilor să se dezvolte
pentru o scurtă perioadă de timp în lipsa oxigenului. În literatura de specialitate se regăsesc
metode de izolare a unui mutant care exprimă doar 5% din activitatea alcooldehidrogenazei în
lipsa oxigenului. Astfel, piruvatul este implicat în formarea acidului lactic.

7. MATERII PRIME UTILIZATE LA OBŢINEREA ACIDULUI

LACTIC

Pe parcursul timpului, cercetătorii au studiat un număr mare de carbohidraţi şi materii

azotoase pentru producerea de acid lactic. S-a încercat găsirea materiilor prime care să conducă

11
la obţinerea de randamente cât mai ridicate în acid lactic, o producţie optimă de biomasă,
neglijabilă în raport cu produsul format, un grad ridicat de fermentare, pretratamente cât mai
puţine, costuri scăzute. Alegerea materiei prime depinde de microorganismul utilizat precum şi
de produsul (produsele) care se doresc a fi obţinute.
Zaharoza (din siropuri, sucuri, melasă), lactoza (din zer), maltoza (rezultată de la
conversia enzimatică a amidonului), glucoza, manitolul etc.sunt utilizate pentru obţinerea
acidului lactic la nivel industrial. Melasa este o materie primă ieftină dar are randament scăzut
în acid lactic şi necesită o serie de proceduri de purificare costisitoare. Zerul este, de asemenea
ieftin, uşor disponibil, dar, ca şi melasa, necesită proceduri suplimentare de purificare. Utilizarea
acestora însă a stimulat dezvoltarea tehnologiilor moderne de ultrafiltrare şi electroializă.
Amidonul obţinut din porumb, cartofi, bumbat, grapefruit, ape reziduale sulfitice se utilizează în
tehnologiile moderne de obţinere a acidului lactic prin fermentare.
O serie de studii importante s-au realizat şi în domeniul producţiei de acid lactic L(+) de
R. oryzae utilizând amidon de porumb în bioreactoare air-lift şi bioreactoare cu strat fibros.
S-a studiat şi posibilitatea utilizării unor materiale azotoase precum permeatul de zer,
extractul de drojdie, de malţ, extract de iarbă, peptone, carne, hidrolizat de caseină, N-Z-amină,
hidrolizat din boabe de soia la obţinerea de acid lactic. Dintre acestea, extractul de drojdie pare
a fi cel mai eficient. În prezent se studiază intens influenţa înlocuirii extractului de drojdie cu
vantităţi variate de vitamina B.

8. PROCEDEE ŞI INSTALAŢII DE OBŢINERE A ACIDULUI

LACTIC PRIN FERMENTAŢIE

12
 Se cunoaşte faptul că în urma fermentaţiei lactice se obţine un produs care inhibă
fermentaţia (o formă nedisociată de acid lactic). Studiile efectuate în această direcţie au
demonstrat că, prin utilizarea unor metode extractive de fermentaţie lactică pot da naştere la o
productivitate de 0,99 g/l acid lactic şi de peste 1,67g/l/oră în cazul unui reactor continuu
convenţional. În aceste cazuri, pentru separarea lactatului se utilizează răşini schimbătoare de
ioni de tipul Amberlite IRA-400. Deoarece temperaturile scăzute favorizează adsorbţia iar
temperaturile înalte favorizează producerea de acid lactic, se consideră că temperatura de 39oC
este optimă pentru producerea de acid lactic prin fermentaţie lactică extractivă.
Metoda schimbului de anioni se utilizează pentru recuperarea acidului lactic din soluţia
de acid lactic-glucoză printr-o membrană schimbătoare de ioni care se bazează pe sistemul de
fermentaţie extractivă.
Roychoudhury a descris diferite sisteme de fermentaţie extractivă. S-a demonstrat de
asemenea că ionul de hidrogen are o influenţă negativă asupra metabolismului celulelor de
Lactococcus lactis în timpul bioproceselor de electrodializă, în care, filtratul cultural circulă prin
compartimentul catodului; stimularea fermentaţiei lactice se poate realiza prin electrodializă
periodică.
Bioprocesele de electrodializă au fost studiate în cazul îndepărtării simultane a lactatului
şi acetatului ceea ce reduce inhibiţia produsului final. Ionii de hidrogen au un efect inhibitor
asupra metabolismului celulelor; astfel, prin utilizarea unui electrodializor standard, filtratul
cultural se poate circula prin compartimentul de dializă astfel încât culturile să nu intre în contact
cu catodul. Aceasta face posibilă consumarea completă a xilozei într-un timp cât mai scurt.
În cazul utilizării unui bioreactor cu celulă de reciclare cu membrană se pot obţine
productivităţi ridicate (117 g/l/oră)
Prin împrospătarea populaţiei de celule cu culturi proaspete se asigură o puritate ridicată
a acidului lactic L(+).
Producţia de acid lactic poate fi îmbunătăţită şi prin utilizarea de celule sistem
imobilizate. Astfel, s-au realizat studii cu Lactobacillus delbreuckii imobilizată în straturi de
alginat de calciu şi utilizată în reactoare continue cu coloană; în acest caz se poate obţine o
producţie de 0,97 g/g acid lactic. Prin imobilizarea Lactobacillus delbreuckii într-un reactor cu
membrană “hollow fiber” se obţine o productivitate de 100kg/m3/oră lactat. Dezvoltarea excesivă
a celulelor microorganismelor reduce durata operaţiilor din reactorul sistem.
O productivitate ridicată în acid lactic se poate obţine utilizând un reactor cu membrană
şi recirculare.

13
 Extracţia cu solvenţi este o metodă de purificare a acizilor carboxilici precum acidul
lactic şi succinic. Ca şi solvenţi, s-a demonstrat că alcooli cu catenă lungă (1-octanol, 1-
decanol) sunt mai puţin toxici faţă de solvenţii clasici.
Tehnologiile clasice de obţinere a acidului lactic prezintă dezavantajul costului ridicat
datorită proceselor de purificare a produsului final.
Prin utilizarea unui procedeu în care au loc simultan bioreacţiile şi separarea-concentrarea
produsului se pot reduce considerabil costurile. În Figura 1 este prezentată schema procedeului
de fermentare-separare simultană utilizând membrane „hollow-fiber”. Se observă din figură
utilizarea unui reactor biochimic discontinuu cu amestecare. Cu ajutorul acestui reactor se pot
optimiza cantităţile de nutrienţi, pH-ul în funcţie de tipul de bacterii utilizat pentru obţinerea unui
randament ridicat în acid lactic.

Figura 1. Instalaţie de Fermentare-Separare simultană cu membrană “hollow fiber”

14
 Figura 2. Instalaţie de tip fed-batch de obţinere a acidului lactic prin fermentare

Recuperarea acidului lactic se realizează cu ajutorul membranelor asociate cu un procesul

de extracţie cu solvenţi. Separarea are loc fără a fi afectată negativ dezvoltarea
microorganismelor (bacteriilor lactice). Acest tip de reactor se utilizează în general pentru
obţinerea acidului lactic din lactoză.
În Figura 2 este prezentată schema unei instalaţii fed-batch de obţinere a acidului lactic
prin fermentaţie. Prin procedeul propun se asigură un randament ridicat în acid lactic şi poate fi
utilizat pentru diferite materii prime.

15
 BIBLIOGRAFIE

1. Adsul, M. G., J. E. Ghule, R. Singh, H. Shaikh, K. B. Bastawde, D. V. Gokhale, and A. J.

Varma. 2004. Polysaccharides from bagasse: applications in cellulase and xylanase production.
Carbohydr. Polym. 57:67-72.
2. Adsul, M. G., K. B. Bastawde, A. J. Varma, and D. V. Gokhale. 2007. Strain improvement of
Penicillium janthinellum NCIM 1171 for increased cellulase production. Bioresour. Technol.
98:1467-1473.
3. Adsul, M. G., A. J. Varma, and D. V. Gokhale. 2007. Lactic acid production from waste
sugarcane bagasse derived cellulose. Green Chem. 9:58-62.
4. Caminal, G., J. Lopez Santin, and C. Sola. 1985. Kinetic modeling of the enzymatic hydrolysis
of pretreated cellulose. Biotechnol. Bioeng. 27:1282-1290.
5. Carr, F. J., D. Chill, and N. Maida. 2002. The lactic acid bacteria: a literature survey. Crit.
Rev. Microbiol. 28:281-370.
6. Elezi, O., Y. Kourkoutas, A. A. Koutinas, M. Kanellaki, E. Bezitrzoglou, Y. A. Bernett, and
P. Nigam. 2003. Food additive lactic acid production by immobilized cells of Lactobacillus
brevis on delignified cellulosic material. J. Agric. Food Chem. 51:5285-5289.
7. Kadam, S. R., S. S. Patil, K. B. Bastawde, J. M. Khire, and D. V. Gokhale. 2006. Strain
improvement of Lactobacillus delbrueckii NCIM 2365 for lactic acid production. Process
Biochem. 41:120-126.
8. Luo, J., L. Xia, J. Lin, and P. Cen. 1997. Kinetics of simultaneous saccharification and lactic
acid fermentation processes. Biotechnol. Prog. 13:762-767.
9. Moldes, A. B., J. L. Alonso, and J. C. Parajo. 2000. Multi-step feeding systems for lactic acid
production by simultaneous saccharification and fermentation of processed wood. Bioprocess
Eng. 22:175-180.
10. Moldes, A. B., J. L. Alonso, and J. C. Parajo. 2001. Strategies to improve the bioconversion
of processed wood into lactic acid by simultaneous saccharification and fermentation. J. Chem.
Technol. Biotechnol. 76:279-284.
11. Nakasaki, K., and T. Adachi. 2003. Effects of intermittent addition of cellulase for production
of l-lactic acid from wastewater sludge by simultaneous saccharification and fermentation.
Biotechnol. Bioeng. 82:263-270.
12. Parajo, J. C., J. L. Alonso, and A. B. Moldes. 1997. Production of lactic acid from
lignocellulose in a single stage of hydrolysis and fermentation. Food Biotechnol. 11:45-58.

16
13. Patel, M. A., M. S. Ou, R. Harbrucker, H. C. Aldrich, M. L. Buszko, L. O. Ingram, and K. T.
Shanmugam. 2006. Isolation and characterization of acid-tolerant, thermophilic bacterial
biocatalysts for effective fermentation of biomass-derived sugars to lactic acid. Appl. Environ.
Microbiol. 72:3228-3235.
14. Payot, T., Z. Chemaly, and M. Fick. 1999. Lactic acid production by Bacillus coagulans
kinetic studies and optimization of culture medium for batch and continuous fermentations.
Enzyme Microb. Technol. 24:191-199.
15. Ramos, L. P., and J. N. Saddler. 1994. Enzyme recycling during fed-batch hydrolysis of
cellulose derived from steam-exploded Eucalyptus vitaminalis. Appl. Biochem. Biotechnol.
45:193-207.
16. Senthuran, A., V. Senthuran, B. Mattiasson, and R. Kaul. 1997. Lactic acid fermentation in
a recycle batch reactor using immobilized Lactobacillus casei. Biotechnol. Bioeng. 55:843-853.
17. Venkatesh, K. V. 1997. Simultaneous saccharification and fermentation of cellulose to lactic
acid. Bioresour. Technol. 62:91-98.
18. Wyman, C. E., B. E. Dale, R. T. Elander, M. Holtzapple, M. R. Ladisch, and Y. Y. Lee. 2005.
Coordinated development of leading biomass pretreatment technologies. Bioresour. Technol.
96:1959-1966.
19. Zhang, Y. H. P., and L. R. Lynd. 2006. A functionally-based model for hydrolysis of cellulose
by fungal cellulase. Biotechnol. Bioeng. 94:888-898.
20. Zhang, Y. H. P., M. Himmel, and J. R. Mielenz. 2006. Outlook for cellulase improvement:
screening and selection strategies. Biotechnol. Adv. 22:452-481.

17