si

, ziua cât patru

anotimpuri

de Cristina-Elena Guraliuc
"Maria, tu eşti pentru noi un minunat dar de la Dumnezeu. Să
fii mereu un om bun, să iubeşti şi să fii iubită! Îţi dorim să ai
o viaţă fericită şi împlinită!"

Cu dragoste, mami şi tati

 Era o dimineață însorită când Maria se
trezi cu gândurile împrăștiate. Parcă s-ar fi
dat jos din pat, parcă ar mai fi stat în
căldura așternuturilor. Pufușori de praf
dansau în razele timide care îmbrățișau
perdeaua. Maria îi privea cu ochii cafenii și
suflă cu putere, să îi împrăștie.

***

Ce dans zvăpăiat a stârnit mica ei fur-

tună! Fata râse, apoi căscă luuung. Ce ar
mai fi dansat și ea ca pufușorii aceia de
praf! Dar ceva parcă o trăgea spre
culcușul călduros.
 - Cioc-cioc! Cineva s-a trezit! se auzi mami de
după ușă, cu vocea ca un cântec.
Maria strâmbă din nas și apoi și-l ascunse
între perne, alintându-se.
Mami o cuprinse ușurel în brațe și așteptă.
- Mama, aș vrea să mai dorm un pic, spuse
fetița ușurel.
- Oh, dar poți să mai dormi dacă vrei. Asta îmi
amintește de diminețile reci de iarnă de când
eram eu mititică. Ce m-aș fi ascuns sub pătură
toaaată ziua, chicoti Irina.
Maria făcu ochii mari.
- Dar e vară afară, mami! Mi-aș dori tare mult
să mănânc o înghețată.
Irina râse.
 - Uite ce îți propun: haide să facem să fie
iarnă, apoi primăvară, vară, un pic de toamnă,
apoi iarnă din nou, ce zici?
- Toate în aceeași zi? se miră Maria.
- Da. Așa le facem pe toate și nu mai trebuie
să alegi.
Privirea Mariei se lumină dintr-odată. Nu știa
bine la ce se referea mami, dar știa că avea să
fie grozav! Așa că se îmbrăcă repejor, își prinse
părul ca soarele într-o codiță lejeră și chiui de
bucurie la gândul că avea să înghesuie un an
într-o zi! Ce lucru incredibil!
O urmă pe mami cu entuziasm, în pași dansanți
și traseră împreună perdelele în geam. Inventară
fulgi de zăpadă din grămăjoare de vată,
presărară bucăți de hârtie mototolită pe pat și
împrejur, scoaseră păturile groase din dulapuri și
ventilatorul cu aer rece. În câteva minute, în
dormitorul Mariei era frig ca la Polul Nord. Maria
și mami puseră nuci la cuptor, își traseră căciuli-
le pe urechi, își suflară în pumni și încălțară
șosetele de lână. Citiră câteva povești cu iarna și
Maria parcă-parcă putea să simtă miros de
zăpadă. Ronțăiră câteva nuci coapte, iar acum
fetița era nerăbdătoare să vină primăvara!
 - Mami, mami, ne trebuie flori și copaci și
păsări și ghiocei! Oh, nu, de unde le vom lua pe
toate?
Irina se gândi câteva clipe, apoi, ridicând
arătătorul în aer, exclamă „a-ha!”.
Maria o ajută să urce cuierul în dormitor și
împreună agățară de „crengile” sale floricele
din hârtie, clămițe din părul Mariei și eșarfe
colorate. Decupară ghiocei și îi presărară lângă
copăcel, apoi se strecurară lângă „tulpina” lui
subțire, ascultară cântecul păsărilor și constru-
iseră un curcubeu frumos și colorat din eșarfe.
 - Ah, știu, știu! Pentru vara cred că ar fi mai
nimerit să ieșim afară, nu? propuse Maria.
- Ce idee bună! Putem face un drum până în
parc, să cumpărăm înghețată.
După ce s-au bucurat de dimineața călduroasă
de vară și au savurat înghețata multicoloră,
Maria și mami s-au pitit repede în dormitor,
căci toamna bătea la ușă.
Și-au făcut coroane din frunze de hârtie arămii,
au deschis umbrelele, au încălțat cizmele și s-au
prefăcut că sar în bălțile cele mai pline ochi cu
apă! Ce au mai râs!
- Repede, repede, mami, vine iarna! Haide să ne
ascunde sub pături din nou, se bucură Maria.
De acolo, de sub pătură, după ce a reușit im-
posibilul, Maria răsuflă ușurată și căscă iar
luuung, lung. Era aproape ora prânzului. Se pare
că patru anotimpuri se scurg totuși pe nesimțite.
- Mami, cred că prefer să fie vară acum. Tare aș
mai mânca o înghețată, zâmbi ștrengar
micuța-născoceală.
Irina nu își putu ține râsul în frâu și amândouă
râseră cu așa o poftă, că atunci când tati ciocăni
la ușă, mami și Maria nu se mai puteau opri.
Camera Mariei arăta de parcă patru anotimpuri
ar fi trecut peste ea, așa că fetele înțeleseseră
mirarea lui tati când păși înăuntru. Maria se
agăță de gâtul lui și îi povesti cu însuflețire
aventura din dimineața aceea.
Acum fata simțea că nimic nu-i cu neputință,
totul este posibil!
 www.casutapovestilor.ro

©Toate drepturile rezervate

Aceasta este o carte 100% unică pe lume, realizată de o mamă antreprenor. Îți mulțumim pentru sprijin!