Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-
factori geografici- situarea acesteia in cea mai mare parte a
Europei, in America de Nord, Asia si pe mici portiuni in America de
Sud, Australia si Noua Zeelandă, intre 30 si 40 de grade; in cadrul
climei temperate, dar si in a celei subtropicale si tropicale; intre
600-1300 de metri altitudine;
-
factori mecanici- precipitațiile sunt abundente de cca 400-
500 mm/an și repartizate uniform pe parcursul anului;
miscarile vantului determina polenizarea anemofilă(indirectă)
a plantelor;
-căprioara
-mistretul
-jderul
-veverita
- Pisica
sălbatică
-sturzul
-sticletele
Ca orice alt tip de ecosistem, structura trofică
a biocenozei unei păduri de foioase are o importantă majoră in
mentinerea echilibrului naturii. Astfel, vietuitoarele se impart in
urmatoarele categorii:
-productorii(P)-organismele vegetale care produc, datorită
luminii, prin fotosinteză, substante organice din substante anorganice:
aceasta constituie elementul de bază in nutritia majoritătii organismelor;
producătorii sunt consumati direct in hrana animalelor/ in hrana omului
prin consumul de cereale, fructe, legume, si indirect prin consumul de
lapte, carne etc. exemple: muschi, licheni, salcam, alun, mur etc.
Substanţele organice produse de producătorii primari reprezintă sursă de
hrană pentru toate animalele; sursă directă pentru fitofage şi sursă
indirectă pentru zoofage.
Lantul trofic
Lanţul trofic este o unitate funcţională de transformare a
substanţei şi transferare de energie, alcătuită dintr-un şir de
specii, pornind de la o bază trofică şi sfârşind cu un răpitor de
vârf sau un ultrahiperparazit. Lanţurile trofice sunt relaţii
ecologice, structurate după principiul lanţului markovian, în
sensul că starea fiecărui element depinde de starea
elementelor precedente (dar şi subsecvente). Într-un ecosistem,
cu excepţia plantelor, toate vieţuitoarele depind unele de altele; între
ele se stabilesc relaţii trofice.
Exemplu de lant trofic: ghinda produsa de stejar(P)-
veverita(C1)–jder(C2)–vulpe(C3)-bacterii(D)
Padurile de stejar se intind in Europa, Asia Mică şi alte câteva
zone asiatice si Africa de Nord, in spatiile cu altitudinea de 700-800
de metri. In zona de campie acestea sunt formate din stejar brumariu
si pufos, in cea de dealuri joase in amestec cu cer sau cu garnitaiar
in zona dealurilor inalte se intalneste gorunul-o specie inrudita cu
stejarul- care formeaza paduri intinse numite gorunete.
.
- la 700-800 de metri altitudine in Europa, Asia Mică şi alte câteva
zone asiatice si in Africa de Nord
-soluri: brune si brun-roscate de padure
-temperaturamedie anuala in jur de 10 grade celsius
-lumina ajunge pana la suprafata solului, filtrata printre coroanele
arborilor,motiv pentru care se intalnesc numeroase plante erbacee
si arbusti
b)Fauna:
-animale nevertebrate: viermi, paianjeni,insecte(croitorul lemnului de
stejar, inelarul), melcul etc.
-animale vertebrate: broasca bruna, brotacelul, salamandra, soparla,
sarpele, ciocanitoarea, gugustiucul, cucul, pupaza, lupul, vulpea,
caprioara, ariciul, veverita etc.
-soluri: brun-acide, brune de padure si soluri podzolice
-temperatura medie anuala: 6-8 grade celsius
-precipitatii abundente: 600-1000 de mm annual
-luminozitate scazuta, atunci cand frunzisul este complet, motiv pentru
care plantele erbacee se dezvolta cu precadere la inceputul primaverii