Lectia 15: Sistem digestiv I
Se
Funcţii de nutriţie
Schimbul de materie şi energie al organismului cu
mediul se realizeaza prin funcţiile de nutriţie asigurate
de:
-Digestie
-Circulaţie
-Respiraţie
-Excreţie
Digestia alimentelor are loc prin procese mecanice,
fizice şi biochimice rezultând:
-Produşi absorbabili
-Nutrimente (monozaharide, acizi graşi,
glicerol, aminoacizi)
-Apă, substanţe, vitamine
-Resturi neabsorbabile
Digestia
• Funcţie motorie – aparatul digestiv fragmentează şi
transportă alimentele;
• Funcţie secretorie - secretă sucurile digestive
necesare digestiei;
• Funcţia de digestie – sucurile conţin enzime ce
degradează prin hidroliza principiile alimentare în
componente simple;
• Funcţia de absorbţie – componentele simple sunt
trecute prin peretele digestiv în mediul intern.
Alcătuire sistem digestiv
1. Tub digestiv
Măsoară aproximativ 9 m lungime de la cavitatea
bucală până la anus, constituind traiectul alimentelor
ingerate, pe parcursul căruia, acestea suferă
transformări necesare preparării hranei pentru celulele
corpului, prin intermediul mijloacelor digestive fizice
şi chimice
Tubul digestiv este alcatuit din ORGANE
CAVITARE: cavitate bucală/faringe/esofag/stomac/
intestin subţire/intestin gros.
2. Glande anexe au in alcatuire ORGANE
PARENCHIMATOASE:
– Glande salivare
– Ficat
– Pancreas
Topografie
Din punct de vedere topografic se descriu regiuni
parietale abdominale şi cavitatea abdominală care se
continua cu cavitatea pelviană. În clinica se utilizează
o diviziune tradiţională ce se face cu ajutorul unor linii
convenţionale. Dintre acestea două sunt verticale, una
în dreapta, alta în stânga, ridicate prin mijlocul plicilor
inghinale şi două orizontale: una superioară prin
extremitatea anterioară a coastelor, alta inferioară ce
trece prin punctul cel mai înalt al crestelor iliace.
obţin astfel 3 etaje, fiecare cu 3 cadrane:
a) În etajul superior:
- Epigastrul este cadranul mijlociu în care se
proiectează lobul stâng al ficatului, o parte a
stomacului, colecistul, duodenul şi pancreasul
- Hipocondrul drept răspunde lobului drept al ficatului
şi cailor biliare
- Hipocondrul stâng corespunde unei porţiuni a
stomacului şi splinei
b) În etajul mijlociu:
- Mezogastru (zona ombilicală) este cadranul mijlociu
în care se proiectează ansele intestinului subţire şi
colonul transvers
- Flancul drept corespunde colonului ascendent
- Flancul stâng răspunde colonului descendent
c) În etajul inferior:
- Hipogastrul - cadranul mijlociu în care se proiectează
ansele ileale, colonul sigmoid şi vezica urinară în stare
de plenitudine
- Fosa iliacă dreaptă răspunde cecului si apendicelui.
- Fosa iliacă stângă răspunde primei porţiuni a
colonului sigmoidian.
Este delimitata astfel cavitatea abdominopelviană.
Această cavitate este separată de cavitatea toracică prin
intermediul diafragmei. Cavitatea abdomino-pelvină
este împărţită în două părţi, fară a exista intre ele o
delimitare netă:
► cavitatea abdominală, care cuprinde stomacul,
ficatul, vezicula biliară, intestinul subţire şi cea mai
mare parte intestinului gros.
► cavitatea pelviană, care cuprinde vezica urinară,
portiunea inferioara a rectului şi organele genitale
interne. In portiunea inferioară a cavităṭii pelvine se
gaseste diafragma perineală, cu rol de susṭinere a
organelor.
Peretele tubului digestiv
1. Tunica internă (mucoasă)
- Epiteliu de acoperire, pavimentos, pluristratificat,
necheratinizat în zonele de transport
 Mucoasa bucala pana la portiunea superioara a
esofagului
 Rect – portiune inferioara
- Epiteliu de acoperire, cilindric, unistratificat, în
zonele de absorbţie
 Esofag – portiunea inferioara pana la rect
superior
2. Tunica submucoasă
- Ţesut conjunctiv bogat vascularizat, inervat (plex
nervos vegetativ Meissner) şi bogat în glande mucoase
3. Tunica musculară = musculatură striată până în
jumătatea superioară a esofagului şi fibre musculare
netede în mai multe straturi longitudinal (exterior),
circular (interior). Inervat din plex nervos Auerbach.
În anumite zone se îngroaşă formând sfinctere: cardia,
pilor, Oddi, ileo-cecal
4. Tunica externă numita
 adventice in portiunea superioara, până la
cardia
 peritoneu inferior
Aceasta tunica este una dintre cele 3 seroase
(alaturi de pleura si pericard)
Tubul digestiv asigură aportul continuu de apă,
electroliṭi şi substanṭe nutritive prin:
- Deplasare alimente
- Secretie sucuri digestive si digestie
(prelucrarea chimica a alimentelor)
- Absorbtie de produşi de digestie, apă şi
electroliṭi
Cavitate bucală
a) Anterior: vestibul bucal
- Buze (sup & inf)
- Fren buze
- Gingii
b) Posterior: cavitatea bucală
Bolta palatina:
- Palatul dur (superior si anterior, separă
cavitatea bucală de nazală)
- Palatul moale (superior si posterior) = văl
palatin
Posterior:
- Lueta = uvula – omuşor (median)
- Amigdale palatine ( lateral – rol în imunitate)
Inferior:
- Limba (fata dorsala este superioară, şi este
acoperită de mucoasa linguală = epiteliu
pluristratificat pavimentos necheratinizat,
asemănător mucoasei bucale, in grosimea
căruia se gasesc papilele gustative ce conṭin
mugurii gustativi.)
Inervaṭia limbii: senzitivă (tact, durere,
temperatură) de nervul V, senzorial – gustativă
de nervii VII (varf si corp), IX (radăcina) si X
(baza limbii) si somatomotorie de XII.
- Frenul limbii este un pliu mucos ce fixează
baza limbii de planşeul bucal, se vede pe fata
ventrală a limbii
Cavitatea bucală este inervată senzitiv de nervul V.
- Dinţii – 32 dinţi la adult.
Atenţie: formula dentară reprezintă un sfert din
dentiţia totală, adică dinţii aferenţi unei jumătăţi de
arcadă dentară.
FORMULA DENTARĂ ¼ arcada:
 2 incisivi
 1 canin
 2premolari
 3molari
Obs.: dinţii sunt inervaţi de cele 2 ramuri senzitive ale
trigemenului, maxilara şi mandibulara
Faringe
Def: organ musculo-fibros cavitar, 12-14 cm, cale
comună pt sistemul digestiv şi cel respirator.
Localizare: Anterior de coloană cervicală, posterior de
laringe
Alcătuire: nazo-faringe, oro-faringe şi laringo-laringe
Să ne aducem aminte! La nivelul nazo- faringelui, pe
pereții laterali, se deschide trompa lui Eustachio, cale
de comunicare cu urechea medie.
Comunică:
- În porṭiunea superioară cu cavitatea nazală, anterior
cu cavitatea bucală iar inferior cu esofagul şi laringele.
Esofag
Def: organ cavitar (tubular) care se întinde de la
faringe la stomac, având o dimensiune de aproximativ
25 cm.
În partea superioară, îngroşarea fibrelor circulare
formează sfincterul esofagian superior.
În partea inferioară a esofagului, în regiunea ultimilor
2-5 cm, fibrele circulare se îngroaşă, se hipertrofiază,
formând sfincterul esofagian inferior cu rol de a
preveni refluxul gastroesofagian dar şi intrarea aerului
în stomac în perioadele interdigestive, el fiind tonic
(închis), în afara momentului esofagian al deglutiţiei.
OBS- Esofagul are în permanenţă o contracţie
peristaltică bazală pt curăţarea acestuia de salivă, etc
Inervatie: fibre somatomotorii din nucleul ambiguu, pe
calea nervului X.
Stomacul
Organ cavitar, forma literei J, localizat in loja gastrică
(abdomen). I se pot descrie:
2 sfinctere:
-Cardia (superior) – intre esofag si stomac
-Pilor (inferior) - intre stomac si duoden
2 porţiuni:
- Verticală (fornix şi corp) are rol in digestie.
Fornix = fund gastric
- Orizontală (antru şi canal piloric) are rol in evacuare
2 curburi:
- Mica curbura cu concavitatea spre dreapta
- Marea curbura cu convexitatea spre stânga
Spre deosebire de restul tubului digestiv, stomacul are
fibrele musculare în 3 straturi, dinspre exterior spre
interior: longitudinale  circulare  oblice
De asemenea, mucoasa stomacului este plicaturată,
plicile sunt paralele intre ele, având o dispoziţie
longitudinală în porţiunea verticală şi orizontală în
porţiunea orizontală.
Inervatia extrinsecă: plex celiac (fibre simpatice venite
pe calea nervului marele splanhnic, din segmentul T5-
T9 medular care se anastomozeaza cu fibre din
parasimpaticul cervical – nerv X – vag.)
Inervaţia intrinsecă este asigurată de plexul muscular
Auerbach şi plexul submucos Meissner care primesc şi
anastomoze simpatice şi parasimpatice dar au de
asemenea şi capacitatea de a putea genera singure
impulsuri (au automatism).
Este în raport cu organele vecine:
-anterior: ficatul lob stâng
- posterior: pancreas, rinichi stâng şi suprarenala
stânga, splină, mezocolon transvers şi flexura colică
stânga artera splenică, aorta, cava inferioară.
Vascularizaṭie: ramurile trunchiului celiac (artera
gastrica stanga) .
Intestinul subţire
Alcătuire –3 segmente:
1. Duoden
2. Jejun
3. Ileon
Începe la nivelul sfincterului piloric şi se termină la
nivelul valvulei ileo-cecale. Are aproximativ 4-6 metri.
1. Duodenul
Duodenul are formă de potcoavă, întinzându-se de la
sfincterul piloric la flexura duodeno-jejunală. Flexura
duodeno-jejunală este localizată imediat sub pancreas.
Mucoasa prezintă plici ale submucoasei cu două tipuri
de glande mai mari:
- Glande Lieberkuhn
- Glande Brunner
La acest nivel se deschide sfincterul Oddi pt canalele
ce se unesc înainte de vărsarea în duoden:
- Canalul biliar (Coledoc) ce trece posterior de duoden
- Canalul pancreatic (Wiersung = canal pancreatic
principal)
Tot la nivelul duodenului se deschide şi canalul
pancreatic secundar (Santorini), superior de Oddi
Inervaṭie: mare splanhnic si vag  plex celiac.
Vascularizaṭie: ramurile trunchiului celiac.
2. Jejun şi Ileon
Se întind de la unghiul duodeno-jejunal până la valvula
ileo-cecala. Ansele (buclele intestinale) au poziţie
orizontală pt jejun şi verticală pt ileon.
Mucoasa jejunului şi ileonului prezintă:
- Vilozităţi intestinale
- Epiteliu cilindric unistratificat prevăzut cu microvili
formând mărginea în perie (numit si platou striat)
- Cripte Lieberkuhn unde se deschid canalele glandelor
Lieberkuhn (între vili)
- Fixate de peretele posterior abdominal de mezenter
Obs: glandele Lieberkuhn sunt de tip tubuloase simple
Vilozităṭile intestinale:
Vilozitatile intestinale sunt structuri specifice
mucoasei jejuno-ileale la baza carora sunt prezente
cripte Lieberkuhn.
Alcatuire vilozitate:
• Epiteliu cilindric unistratificat cu microvili
formand un platou striat sau margine in perie
• Fibre musculare netede in structra peretelui cu
contractii ritmice pentru a mobiliza sangele si
limfa incarcate cu nutrienti sa se intoarca spre
circulatia centrala
• O arteriola ce aduce sange oxigenat
• O venula ce pleaca cu sange incarcat de
nutrienti (de tip glucidic si proteic)
• Retea capilara foarte bogata
• Chilifer central – vas limfatic central ce va
parasi vilozitatea cu nutrienti de tip lipidic
• Celule secretoare Brunner
Inervaṭie: mare şi mic splanhnic + vag  plex
mezenteric superior.
Vascularizaṭie: artera mezenterică superioară.
Intestin Gros
Se dispune sub forma unui cadran numit “cadru colic”
Intestinul gros prezinta 3segmente:
1. Cec - inferior de linia imaginară trasă prin valvula
ileo-cecala
2. Colon: ascendent, transvers, descendent, sigmoid
3. Rect
- portiune superioară în cavitatea abdominală
- portiune inferioară în cavitatea pelvină
De asemenea se pot vedea 2 flexuri:
1. Flexura colică dreaptă=hepatica (între colon
ascendent şi transvers), în vecinătatea ficatului. Este
situata mai jos decȃt cea stȃngă.
2. Flexura colică stânga = splenica (între colon
transvers şi descendent), în vecinătatea splinei.
Pe peretele medial se deschide valvula ileo-cecala
(supapa intestinului subţire ce se deschide în intestinul
gros).
Este fixat de peretele posterior prin mezocolon
Particularităţi intestin gros
Tenii = 3 benzi musculare ce traversează colonul
longitudinal şi încep de la emergenta apendicelui
vermiform din cec.
Haustre = proeminente saculare ale peretelui
Apendice epiploice = ciucuri de ţesut adipos care
atȃrnă de la nivelul teniilor, cu rol de protecţie
mecanică.
Apendicele vermiform = prelungire inferioară a
cecului cu rol în imunitate, de organ limfoid periferic.
Este localizat pe peretele inferomedial al cecului.
Inervaṭie: mic splanhnic T10-T12  pana la portiuna
dreapta a colonului transvers , si L1-L2  de la
portiunea stanga a colonului transvers pana la rect
Vascularizaṭie: mezenterica superioara cec, colon
ascendent pana la jumatatea dreapta a colonului
transvers si mezenterica inferioara de la jumatatea
dreapta a colonului transvers, colon sigmoid si rect
superior. Portiunea inferioară a rectului, cea pelvina,
este vascularizată de ramurile arterei rusinoase din
artera iliacă internă.
Glande anexe
1. Salivare: produs de secreţie = saliva
Acestea sunt: parotide, sublinguale, submandibulare
2. Ficat: produs de secreţie = bila
3. Pancreas – suc pancreatic
Sa ne aducem aminte! Glandele sublinguale si
submandibulare sunt inervate de fibre postganglionare
parasimpatice, venite pe calea nervului VII - facial iar
glandele parotide sunt inervate de fibre de acelaşi tip
de pe calea nervului IX – glosofaringian. Inervatia
simpatica este realizata din primele segmente ale
maduvei spinarii T1-T4, origine reala in coarne
laterale, jumatate anterioara, deutoneuronul caii in
ganglion previsceral ce trimite fibre scurte, amielinice,
postganglionare, glandelor. .
Ficatul
Ficatul este un organ parenchimatos, de culoare brună,
localizat in hipocondrul drept ce are ca produs de
secreţie, bila.
• Celulele ficatului se numesc hepatocite printre care
se găsesc ducte (canalicule) mărginite de celule
ductale.
• Hepatocitele + celulele ductale biliare secretă bila
• Cantitate bila 250-1100 ml/zi
• Secreţie continuă şi depozitare în vezica biliară in
perioadele interdigestive (intre mese).
•Bila se eliberează în timpul perioadelor de digestie în
duoden.
• La intrarea în duoden a chimului gastric se produce o
secreţie hormonala de colecistokinina (hormon
ce ajunge in sȃngele portal, si întors in circulaia
mare, va avea ca efecte relaxarea sfincterului
Oddi simultan cu contracţia veziculei biliare.
• Bila este necesară pt a facilita acţiunea lipazei
pancreatice şi pt absorbţia lipidelor.
La nivelul hilului hepatic:
-intră artera hepatică, vena portă, nervii hepatici
-ies: canalul hepatic comun
Atentie, venele suprahepatice nu ies prin hil ci pe
marginea sup a ficatului.
Ficatul este imparṭit la rȃndul lui in 4 lobi, si in
numeroase segmente si lobuli.
Lobulul hepatic
Def: Unitatea structurală şi funcţională a ficatului de
forma unei piramide.
Alcătuire
- Hepatocite, dispuse radiar, sub formă de cordoane în
jurul venei centrolobulare
- Celule ductale
- Ramuri ale venei porte ce aduc sânge funcţional (cu
nutrienṭi)
- Ramuri ale arterei hepatice ce aduc sânge nutritiv (cu
O2)
- Capilare sinusoide care sunt cele mai mici ramuri ale
v. portei şi in care se deschid si ramuri ale a. hepatice.
- Tesut conjunctiv
- Canalicule biliare în care se colectează secreţia
biliară
- Vena centrolobulara, în centrul lobulului care
colectează sângele din capilarele sinusoide
Obs: hepatocitele vin în contact cu capilarele sinusoide
la polul vascular şi între ele se delimitează canaliculele
biliare la polul biliar. La periferia lobulului se găseşte
canalul hepato-coledoc care colectează bila din
canaliculele biliare.
Vascularizaţie ficat:
1. Funcţională (vena porta care aduna sângele
prin venele: Mezenterica Superioară, Inferioară
şi Splenica de la stomac, duoden, pancreas,
intestin subţire, intestin gros şi splina)
2. Nutritivă (artera hepatică care aduce sânge
oxigenat din circulaţia mare, este ramura din
trunchiul celiac care la rȃndul ei provine din
Aorta abdominală.)
Att. Ambele atat artera hepatica cat si vena porta
apartin circulatiei mari, sistemice.
Sângele ce ajunge la lobulul hepatic prin vena porta şi
artera hepatică se amesteca în capilarele sinusoide ale
Portei şi se varsă în vena centrolobulara care va drenă
în vena hepatică
Cai biliare
i. Intrahepatice
Canalicule intralobularecanalicule interlobulare
canale hepatice lobare (stâng şi drept)
ii. Extrahepatice:
Canal hepatic comun
canal cistic conduce bila în vezicula biliară
coledoc se uneşte cu Wiersung si se deschide in
duoden
Bila din canaliculele biliare drenează în două canale
hepatice (drept şi stâng, formează canalul hepatic comun se
desparte din nou în canal cistic spre vezica biliară
(colecist) şi în canal coledoc spre duoden
Vezicula biliară este localizată pe fata inferioara a
ficatului.
Reglare evacuare bila
• Mecanism nervos:
– N. X Vag stimuleaza contracţia veziculei biliare +
relaxarea sfincterului Oddi
– SNSimpatic produce relaxarea veziculei biliare +
contracţia sfincterului Oddi
• Mecanism umoral:
– Efecte stimulatoare: colecistokinina
Colecistokinina este un hormon eliberat în duoden
datorită prezenţei în chimul gastric intrat, a produşilor
lipidici.
Atenţie!!! Colecistochinina este hormon, se varsă deci,
în sânge, iar efectul asupra veziculei biliare este vizibil
abia după ce este secretat de celule duodenale şi
preluat de vascularizaţia de la acest nivel (vena
porta ficatvena hepatică  cava inferioară
cord plămân cord aorta trunchi celiac) 
colecist!!!
Obs: glucagonul creşte secreţia biliară
Pancreasul
Pancreasul este alcatuit din 3 tipuri de celule:
 Celulele exocrine = organizate în acini
 Celulele endocrine = organizate în insule
 Celule ductale
Alcătuire pancreas:
- cap
- gât (col)
-corp
- coada
Se deschide în duoden prin canalele:
- WIRSUNG (principal) la nivelul valvulei Oddi după
unirea cu coledocul. Se găseşte pe toată lungimea
pancreasului.
- SANTORINI (accesor). Se găseşte doar la nivelul
capului pancreasului. Se deschide singur în digestia
alimentelor nonlipidice
1. Digestia bucală
a) Masticaţia
Masticatia este controlată de centrii nervoşi din
trunchi
- Act reflex involuntar ( poate deveni voluntar)
Cale eferenta involuntară: Fibre extrapiramidale cu
staţie în nucleii striaţi, pt automatism.
Att! Cale eferenta voluntară: Fibre piramidale
precentrale , cortico-nucleare care coboară şi dau
ramuri la nivelul nucleului somato-motor al
trigemenului prin ramura mandibulară care inerveaza
muşchi maseteri dar si pe calea nervului VII pt
muschii temporali
Roluri:
1. Fragmentare: facilitează atȃt creşterea suprafeţei de
contact dintre enzime şi alimente alimentelor cȃt şi
deglutiṭia.
2. Formare, lubrifiere şi înmuierea bol alimentar
3. Contact cu receptorii gustativi şi eliberare substanţe
odorante pt a stimula receptorii olfactivi  iniṭiază
secreţia gastrică
b) Deglutiţia (timp bucal)
Deglutiţie = activităţi motorii care asigură transportul
bolului alimentar din cavitatea bucală în stomac.
Este un act reflex în 3 timpi:
1. Timpul bucal;
2. Timpul faringian;
3. Timpul esofagian
1. Timpul bucal este voluntar, începe prin plasarea
bolului alimentar pe partea dorsală a limbii şi
contracţia muşchilor limbii. Bolul este împins ca de un
piston în faringe care îl aspiră.
2. Timpul faringian
Procesul deglutiṭiei devine aproape în întregime act
automat ce în mod obşnuit nu mai poate fi oprit.
Timpul faringian este reflex. Reflexul începe la
contactul bolului alimentar cu receptorii din jurul
intrării în faringe.
În pereţi se găseşte musculatura striată bogat inervata
ceea ce permite o fină coordonare a mişcărilor în
timpul respiraţiei, vorbirii, deglutiţiei.
Contracţia limbii împiedica refluxul spre cavitatea
bucală iar ridicarea valului palatului împiedica refluxul
spre cavitatea nazală.
Aferenṭele de la faringe ajung în trunchi şi iniṭiază
contractii musculare automate ale faringelui.
Trecerea spre calea respiratorie e împiedicată de
ridicarea laringelui şi plasarea lui sub epiglota. Astfel
alimentele nu pot ajunge in trahee, respectiv plămȃni.
Unda peristaltică începe în nazofaringe şi parcurge
faringele în 1-2 secunde unde sfincterul esofagian
superior deschis, permite trecerea bolului în esofag.
Deschiderea acestui sfincter are loc în momentul
declanşării undei peristaltice.
Controlul automat este realizat de centrul deglutiţiei ce
inhiba specific centrul respiraţiei din bulb (poate opri
respiraţia în orice punct al ciclului respirator)
3. Timpul esofagian prezintă 2 tipuri peristaltism:
- Primar declanşat de deglutiţie, începe când
alimentele trec din faringe în esofag. Coordonat vagal
si permanent, chiar in absenta alimentelor in esofag pt
curatarea acestuia de saliva.
- Secundar declanşat de prezenţa alimentelor în esofag,
coordonat de sistemul nervos enteric din peretele
esofagului.
Sfincterul esofagian inferior este destins prin relaxare
receptivă deoarece o dată cu peristaltismul se
declanşează o undă de relaxare ce precede contracţia pt
a relaxa esofagul inferior, stomacul şi chiar şi
duodenul într-o măsură mai mică. Este controlată de
plexul mienteric ce transmite impulsuri inhibitorii.
Controlul deglutiţiei:
Cale aferenta: fibre provenite de la ariile receptoare
(nervii 5) dar si fibre senzoriale gustative (7,9 si 10)
Cale eferenta involuntară (automată): fibre
extrapiramidale cu origine în etaje corticale
/subcorticale de la nivelul nervilor 9+10 pt faringe şi
10 pt esofag
SN enteric poate regla deglutiţia prin reflexe scurte,
închise local
Etapele succesive ale deglutitie sunt controlate
automat de centrul deglutitiei.
2. Digestia gastrică
Def: Totalitatea transformărilor bolului alimentar in
chim gastric (pasta omogena eliminata fractionat in
duoden)
Funcţia motorie:
1. Stocare 2. Amestecare cu secr gastrice 3. Evacuare
OBS: Stocarea are loc datorită relaxării receptive
Motilitatea
1. Peristaltism
o Mişcări iniţiate la graniţa dintre fund şi corp
o Forṭa este controlat de acetilcolina (nervos) şi
gastrina (umoral).
o Mişcările de propulsie se deplasează caudal,
pentru deplasarea alimentelor spre pilorul
închis in mod normal.
2. Retropulsia
o Mişcări de du-te vino ale chimului ce se loveşte
de pilorul închis.
o Rol în amestecare.
Reglare motilitate/secreţie gastrică
1) REGLAREA NERVOASĂ
Inervaţia parasimpatică:
Nervul vag (X) →ggl. Intramurali→stomac⇒ creşte
motilitatea gastrică (mediator acetilcolina)
Inervaţia simpatică:
Coarne lat. măduva T5-T10→Mare splanhnic
sinapsa in ggl. Prevertebral (ggl Celiac) de unde pleaca
fibre postganglionare amielinice care formeaza plex
gastric ⇒ motilitatea (mediator
adrenalina/noradrenalina)
2) REGLAREA UMORALă →prin hormoni gastro-
intestinali:
 Gastrina stimulează motilitatea gastrică.
 Secretina are rol inhibitor asupra motilităţii
gastrice (pt a lăsa timp secreţiilor să îşi exercite
efectele asupra chimului)
Obs: somatostatina este secretata de neuronii
mienterici, deci este o neurosecretie şi are rol in
inhibarea secretiei de HCl a glandelor oxintice.
3. Digestia intestinului subtire
La nivelul intestinului subtire, chimul gastric este
transformat in chil intestinal.
Activitatea motorie a intestinului subţire
- Amestec / fragmentare : Contracţii segmentare 8-
12/minut ce fragmnteaza chilul pentru amestec cu
secretiile intestinale.
- Propulsie: Unde peristaltice ce apar în orice parte a
intestinal. Undele se deplasează în direcţie anală
traversând tot intestinul subţire în 3-5 ore
Viteza: v=0.5-2cm/s, mai rapid proximal / jejunal, mai
lent distal / ileal.
Reglare activitate motorie intestin subţire
- Mecanisme nervoase vegetative
 plexuri Meissner şi Auerbach
 nerv vag: stimulator
 nerv mare splanhnic: inhibitor
- Mecanisme umorale
 declanşate de prezenţa alimentelor în intestin
 colecistochinina: stimulator
 secretina, glucagon: inhibitor
4. Digestia intestinului gros
Roluri colon
1. Jumătatea proximala = absorbţie apă şi electroliţi
2. Jumătatea distala = depozitare materii fecale +
eliminare
Activitatea motorie intestin gros
Mişcări f lente de propulsie, de 2 tipuri:
1. Amestec = haustraţii
Combinaţii musculatura circulara + longitudinală
rezultand proeminenṭe sub forma de saci numite
haustre.
Haustraṭiile se deplaseaza lent, în direcṭie anală, în
timpul perioadei lor de contracṭie, împingȃnd întregul
conṭinut colic spre colonul sigmoid.
2. Propulsie = “în masă”
Mişcări ce apar de câteva ori pe zi, un tip de
peristaltism motificat, durează aproximativ 15 minute
cel mai mult, si apar in mod normal in prima ora după
mic-dejun. Rol de curăţare.
Defecaţia
Eliminarea materiilor fecale din intestin
Din cei 1500 ml de chim, se pierd prin fecale doar 80-
200ml.
Acumulare fecale în rect datorită mişcărilor in masă 
dorinţa de defecaţie.
Colonul distal si rectul se contractă antrenand
alimentele spre canalul anal.
Acumulare fecale în canal anal  relaxare sfinctere
anale interne şi externe
Defecatia are loc si cu ajutorul creşterii presiunii
intraabdominale prin contracṭia
diafragmului si a muschilor pereṭilor
abdominali.
Sfincter anal intern = fibre musculare netede = control
vegetativ necondiţionat
Sfincter anal extern = fibre musculare striate = control
voluntar somatic din fibrele nervilor ruşinoşi cu
originea in coarne anterioare medulare (ATT! Somato-
motor)
Coordonare şi control:- MĂDUVA SPINĂRII: S2-
S4- CORTICAL