Celor 2,
adica moşneagului şi babei, le era tare greu să trăiască aşa, de aceea baba si moşneagul
aveau o mică grădină. Roadă era puţină Însă anul acesta în grădina babei si a
moşneagului a crescut o ridicheeee. Ridichea asta era imensă, frumoasă, avea frunze
verzi, mari, era coaptă - era ridichea pe care baba si moşneagul o aşteptau de atîtaaaa
timp.
Moşneagul şi băbuţa lui îngrijeau de ridichea asta minunată în fiecare zi: o udau, ca
ridichea sa se facă şi mai mare si mai frumoasă, să fie perfectă. Iată că ziua mult aşteptată
de moşneag si babă desigur a venit. Se duce moşneagul in grădină să scoată ridichea din
pămînt. Trage odată moşneagul de ridiche, ridichea nu se mişca, trage moşneagul a doua
oară de ridiche, ridichea tot acolo e. Se duce moşneagul să o cheme pe babă.
Ca o nepotică iubitoare ce era a vrut sa-i ajute pe babă si moşneag. Trage nepotica
de babă, trage baba de moşneag, trage moşneagul de ridiche, ridichea nu iese. Nepotica
nu venea niciodată singură la moşneag şi la babă. Lua cu ea un caţel. Caţelul ii era
credincios nepoţicăi şi i-a sărit în ajutor. Trage cîinele de nepoţică, trage nepoţica de
babă, trage baba de moşneag, trage moşneagul de ridiche, ridichea tot acolo stă.
Cu toţi ştiţi că niciodată cîinele şi pisica n-au fost foarte buni prieteni. În povestea
noastra despre ridichea magică, însă situaţia e alta: pisica bunicilor se împacă de minune
cu cîinele nepoţicăi. Trage pisica de cîine, trage cîinele de nepotică, trage nepotica de
babă, baba de moşneag şi moşneagul de ridichea cea cu năbădăi fară nici un folos că nu
iese ridichioara.
In timpul cela pe lîngă mica familie trecea un şoricel. Pisica l-a oprit si i-a promis
ca nu-l mănîncă dacă îi ajută. Trage şoricelul de pisică, trage pisica de caîne, cîinele de
nepotică, nepotica de bunică, bunicuţa de moşneag si moşneagul de ridiche. Şi, in sfîrşit,
şoricelul, pisica, cîinele, nepoţica, baba si moşneagul scot ridichea.