Slujba Parintelui
Gheorghe Calciu 22.noiembrie
LA VECERNIA MICĂ
La ”Doamne strigat–am…”, se cîntă
stihirile Sfîntului pe 4, glasul al 4-lea.
Din fundul temniţelor şi din adîncul
chinurilor de iad ai ridicat glas şi
cuvînt întru apărarea Bisericii şi a
credinţei şi, împotrivindu-te vitejeşte
celor ce voiau să distrugă în sufletul
poporului chipul şi învăţătura lui
Hristos, netemîndu-te de moarte şi de
ceea ce te ameninţa mai rău decît
moartea: acceptarea neputinţei şi a
deznădejdii, – ai ales lupta pînă la
sînge cu puterile întunericului ateist al
veacului, făcîndu-te mucenic şi
mărturisitor şi primind în trupul şi
sufletul tău puterea Crucii Domnului
Nostru.(de două ori)
Cinstirea credinţei şi a rînduielilor
Bisericii din copilărie lucrîn-du-o,
după pilda mamei tale şi a evlaviei
satului natal, iar ca elev fiind mînat de
dorul virtuţilor creştine şi al
rugăciunii, încă din zorii vieţii ai
primit o pregustare a luminii necreate.
De timpuriu ai sorbit duhul teologiei şi
al frumuseţii rugăciunii, iar ca licean
ai dobîndit virtuţi morale şi
duhovniceşti ca cinstea, curajul,
hărnicia, înfrînarea, dărnicia şi te-ai
întărit în credinţă.
Slavă… glas 4
Veniţi, credincioşilor, să lăudăm pe
Sfîntul Gheorghe, pe cel care
smerindu-se pînă la sînge şi pînă la
moarte, s-a făcut slujitor şi apărător al
neamului său, al credinţei şi demnităţii
acestuia, cu neclintită încredere în
virtuţile sufletului omenesc şi în
darurile sădite de Dumnezeu în
sufletul neamului românesc.
Şi acum… , a Născătoarei de
Dumnezeu
Pe cea mai cinstită decît heruvimii şi
mai slăvită fără de asemănare decît
serafimii, pe Născătoarea de
Dumnezeu şi Maica Luminii, pe cea
mult milostivă şi cu totul iubitoare, din
inimă mulţămitoare să o slăvim.
LA STIHOAVNĂ Stihirile, glas 2
Podobie: Casa Efratului…
Ca şi cum te-ai fi aflat în faţa lui
Dumnezeu, aşa ţi-ai trăit viaţa, mult
nevoitorule şi mult pătimitorule
Părinte Gheorghe, şi rugîndu-te ziua şi
noaptea, ai chemat mîngîierea Duhului
Sfînt.
1
Stih: Scumpă este înaintea Domnului
moartea cuviosului Său.
Gata te-ai aflat totdeauna să-ţi dai
viaţa pentru mîntuirea şi luminarea
neamului tău şi, plin de credinţă fiind,
întreg te-ai făcut lucrare de jertfă şi
dragoste.
Stih: Fericit bărbatul care se teme de
Domnul şi doreşte să păzească
poruncile Lui.
Osîrdia rugăciunilor tale, cucernice, s-
a împlinit, că ţi s-a dat iubirea
slujitoare pînă la sînge şi pînă la
moarte şi, ales fiind de Dumnezeu
printr-o suferinţă nemăsurată să te
curăţeşti de păcate şi de toate căderile,
te-ai aprins, mult îndurătorule, de
lumina dumnezeiască.
Slavă, glas 5
Întărindu-te în credinţă, lucrînd o
rugăciune tot mai adîncă şi în spirit de
jertfă pentru aproapele, pentru
aproapele tău, un coleg, ai şi fost
condamnat la ani de temniţă grea şi te-
ai străduitt, mult încercatule Părinte
Gheorghe, să înţelegi suferinţa pe
care, nevinovat, ai fost silit s-o înduri,
ca fiind, cu tine şi cu ceilalţi, voia lui
Dumnezeu. Pentru aceea, împreună cu
toţi sfinţii şi cu toţi martirii
închisorilor, roagă-te lui Dumnezeu ca
şi noi să ne învrednicim de suferinţa
cea bună pentru Hristos.
Slavă…, asemenea
Mult ai iubit din tinereţile tale, Sfinte
Părinte Gheorghe, rugăciunea, curajul
şi jertfa şi, umplîndu-se inima ta de
iubire pentru semeni, ai primit
cumplitele-ncercări ale temniţelor ca
iconomie a Celui Preanalt şi ţi s-au
deschis adîncimile unei vieţi de
neobişnuită rodire duhovnicească.
Şi acum…, asemenea
Cela ce pentru noi Te-ai născut din
Fecioară şi răstignire ai răbdat,
Bunule, Care cu moartea pre moarte ai
prădat şi învierea ai arătat ca un
Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei
ce i-ai zidit cu mîna Ta. Arată iubirea
Ta de oameni, Milostive, primeşte pe
Născătoarea de Dumnezeu care se
roagă pentru noi şi mîntuieşte,
Mîntuitorule, pe poporul cel
deznădăjduit.
Tropar, glas 8
Întru tine, Părinte, cu osîrdie s-a
mîntuit cel după chip, că luînd crucea,
ai urmat lui Hristos şi lucrînd ai
învăţat să nu se uite la trup, căci este
trecător, ci să poarte grijă de suflet, de
2
lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta, şi
cu îngerii împreună se bucură,
cucernice Părinte Gheorghe, duhul tău.
Alt tropar, glas 4
Primind de la Dumnezeu puterea de a-
I oferi, prin chinuri cumplite, o fiinţă
curăţită prin jertfă şi nestrămutată
credinţă, ai înţeles că era voia Celui
Preaînalt ca prin foame, frig, izolare,
schingiuiri şi teroare să te ridici la
sfinţenie şi la ispăşire pentru neamul
românesc. Roagă-te lui Hristos
Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare
milă.
Slavă…, Şi acum… a Născătoarei de
Dumnezeu:
De tine se bucură toată făptura, de
Dumnezeu fericită, ceea ce săvîrşeşti
cu frumuseţea şi cu sfinţenia cetele
îngereşti. Întru tine este toată nădejdea
noastră şi pe tine te lăudăm şi ne
rugăm ţie: mîntuieşte pe toţi cei ce te
cinstesc pre tine, Născătoare de
Dumnezeu.
LA VECERNIA MARE
După obişnuitul psalm, se cîntă Fericit
bărbatul…, starea întîi
La Doamne, strigat-am…, stihirile pe
8, glas 1
Podobie: Dat-ai semn…
Zi după zi mureai pentru lume, Părinte
Gheorghe, şi astfel, născîndu-Se în
tine Hristos, pe Care, în suferinţe de
neîndurat, L-ai descoperit Domn al
iubirii şi al milei, ai găsit că singura ta
bucurie este să te dărui cu toată fiinţa,
numai în jertfa cea mai mare găsindu-
ţi menirea şi împlinirea.
Dăruindu-te, sfinte Părinte Gheorghe,
cu tot sufletul lui Hristos, ai
transformat celula în chilie de
rugăciune, hrana mizeră în prilej de
asceză, de trăire în sărăcie, izolarea
carcerală în curăţie şi feciorie, teroarea
neslăbită în prilej de încredere în
purtarea de grijă şi în voia lui
Dumnezeu.
Cu osîrdie, Părinte Gheorghe, ai lucrat
rugăciunea lui Iisus, care te-a pus în
legătură cu cerul şi te-a făcut să vezi
lumea nevăzută şi să simţi, în oameni
şi în tine însuţi, în toate, prezenţa lui
Dumnezeu, şi astfel ai petrecut într-o
neîncetată lumină lăuntrică, în
transfigurare, în Duhul viu al viului
Dumnezeu.
Pe tine, Părinte Gheorghe, pentru care
rugăciunea a avut puterea de a aduce
toate în prezent, cele trecute şi cele
viitoare, dincolo de spaţiu şi de timp,
împlinind toate, te rugăm, ca pe cela
ce ai spus că noi toţi sîntem făcuţi
3
pentru Dumnezeu şi pentru credinţă şi
că atîta vreme cît rămînem în credinţă
sîntem cu adevărat în lumina divină şi-
n starea noastră naturală, – roagă pe
milostivul Dumnezeu să ne dăruiască
pace şi mare milă.
Alte stihiri ale Sfîntului. Glas 4
Podobie: Ca pe un viteaz…
Veniţi toţi credincioşii să cinstim după
cuviinţă pe purtătorul de Dumnezeu,
Părintele Gheorghe, care, în trezvie
trăind, a spus şi a adeverit cu viaţa sa,
că nimeni nu-L poate primi pe Hristos
fără a-şi asuma şi Crucea Lui, şi a trăit
după aspra convingere că vom
răspunde în faţa lui Dumnezeu nu
numai pentru ce am săvîrşit, dar şi
pentru felul în care trecerea noastră
prin lume a influenţat pe semenii
noştri.
Viaţă curată ai dus în închisoarea
Piteşti, Părinte Gheorghe, şi, în
comunitate de rugăciune continuă
trăind, te-ai întărit mult în credinţă şi
ai supravieţuit foamei, frigului şi
torturii numai prin rugăciune şi
iertarea chinuitorilor tăi, astfel că, în
întunericul ororii şi al deznădejdii, a
început să adie mireasma sfinţeniei.
Voind Dumnezeu să te călească pentru
a ajunge sabie a Duhului Său, ai trăit
izolat, pedepsit fără vină, într-o
revărsare de ură şi sălbăticie, dar
iertîndu-ţi prigonitorii, luptîndu-te cu
patimile şi căutînd să găseşti un sens
suferinţei neomeneşti, te-ai apropiat de
Dumnezeu cu trăire îngerească, mult
pătimitorule Părinte Gheorghe.
Şi nefugind de prigoană, de umilinţă,
de chinuri, ci primindu-le ca pe un dar
curăţitor, ai pogorît în abisul smereniei
şi ai socotit închisoarea ca pe o
răsplată şi un mijloc de lecuire din
partea lui Dumnezeu, şi astfel ţi-ai
înălţat sufletul în corturile drepţilor,
pentru care toţi credincioşii te lăudăm,
Sfinte Părinte Gheorghe, mult
nevoitorule!
Slavă…, glas 5
Veniţi, toate cetele credincioşilor, să
lăudăm după cuviinţă pe Părintele
nostru Gheorghe, luptătorul cel
neînfricat pentru credinţă, pentru
Biserică şi pentru demnitatea neamului
românesc. Că acesta, acultînd din
tinereţe chemarea Domnului şi luînd
jugul cel bun al nevoinţelor, şi-a pus
sufletul pentru turma lui Hristos,
pentru a o ridica din întunericul
ateismului, al fricii şi al necunoştinţei.
Şi acum…, Dogmatica, glas 5
În Marea Roşie, închipuirea miresei
celei neispitite de nuntă s-a întipărit de
4
demult. Acolo Moise despărţitor al
apei, iar aici Gavriil, slujitor al
minunii. Atunci trecut-a Israel adîncul
cu piciorul neudat, iar acum Fecioara
L-a născut fără sămînţă pe Hristos.
Marea, după trecerea lui Israel, a
rămas nestrăbătută; iar cea fără
prihană, după naşterea lui Emanuel, a
rămas nevătămată. Cel ce eşti şi mai
înainte ai fost şi Te-ai arătat ca om,
Dumnezeule, miluieşte-ne pre noi.
Vohod: Lumină lină…
Prochimenul zilei, apoi Paremiile:
Din Înţelepciunea lui Solomon citire
(III, 1-9):
Sufletele drepţilor sînt în mîna lui
Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de
ele. În ochii celor fără de minte,
drepţii sînt morţi cu desăvîrşire şi
ieşirea lor din lume li se pare mare
nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi,
un prăpăd, dar ei sînt în pace. Chiar
dacă în faţa oamenilor ei au îndurat
suferinţe, nădejdea lor este plină de
nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin,
mare răsplată vor primi, căci
Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a
găsit vrednici de El. Ca pe aur în
topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o
jertfă de ardere întreagă i-a primit.
Străluci-vor în ziua răsplătirii şi, ca
nişte scîntei care se lasă pe mirişte, aşa
vor fi. Judeca-vor neamurile şi stăpîni
vor fi peste popoare şi Domnul va
împărăţi întru ei în veci. Ei vor
înţelege adevărul, ca unii care şi-au
pus încrederea în Domnul; cei
credincioşi vor petrece cu El în iubire,
căci harul şi îndurarea sînt partea
aleşilor Lui.
Din Înţelepciunea lui Solomon citire
(IV, 7-15):
Cel drept, chiar cînd apucă să moară
mai devreme, dă de odihnă. Bătrîneţile
cele cinstite nu sînt cele aduse de o
viaţă lungă, nici nu le măsori după
numărul anilor. Înţelepciunea este la
om adevărata cărunteţe şi vîrsta
bătrîneţilor înseamnă o viaţă
neîntinată. Plăcut lui Dumnezeu,
Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între
păcătoşi, l-a mutat de pe pămînt. A
fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe
mintea sa, înşelăciunea să nu-i
amăgească sufletul. Căci vraja viciului
întunecă cele bune şi ameţeala poftei
schimbă gîndul cel fără de răutate.
Ajungînd curînd la desăvîrşire, dreptul
a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui
era plăcut lui Dumnezeu, pentru
aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată
din mijlocul răutăţii. Neamurile văd,
dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul
cu aşa ceva, că adică harul lui
Dumnezeu şi mila Lui sînt cu aleşii
Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.
5
Din Înţelepciunea lui Solomon citire
(V, 1-15):
Atuncea dreptul va sta cu multă
îndrăzneală înaintea feţei celor ce l-au
necăjit pe dînsul şi a celor ce au
nesocotit ostenelile lui. Şi, văzîndu-l
pe el, se vor tulbura cu cumplită frică
şi se vor minuna de mîntuirea lui cea
minunată. Şi vor zice întru sine,
căindu-se, şi pentru îngustarea duhului
vor suspina, zicînd: acesta este pe
carele noi l-am avut oarecîndva de rîs
şi pildă de ocară. Noi, cei fără de
minte, viaţa lui o am socotit nebunie şi
sfîrşitul lui fără de cinste. Dar el s-a
socotit între fiii lui Dumnezeu şi între
sfinţi soarta lui este. Rătăcit-am, dar,
de la calea adevărului şi lumina
dreptăţii nu ne-a strălucit nouă şi
soarele nu ne-a răsărit nouă. Umplutu-
ne-am de cărările fărădelegii şi ale
pierzării şi am umblat pe cărări
neumblate, iară calea Domnului nu o
am cunoscut. Ce ne-au folosit nouă
trufia şi avuţia cu fală ce ne-a adus
nouă? Toate acestea ca o umbră au
trecut şi ca o veste ce aleargă pe
aproape. Ca o corabie ce trece prin
valurile apei, a cărei treceri nu se află
urma, nici calea umblării ei în valuri;
sau ca pasărea ce zboară prin aer, al
căreia nici un semn de călătorie nu se
află, căci cu aripile bătînd vînt uşor şi
despicîndu-l cu sila pornirii, mişcînd
aripile se preumblă, şi după aceasta nu
se află semn umblării ei; sau ca
săgeata ce săgeată la locul însemnat,
aerul despărţindu-se, îndată se
împreună, încît nu se ştie pe unde a
trecut. Aşa şi noi, după ce ne naştem,
ne sfîrşim şi nici un semn de faptă
bună nu avem a arăta, ci întru răutatea
noastră ne sfîrşim. Că nădejdea celui
necredincios este ca praful ce-l
spulberă vîntul şi ca spuma ce se
goneşte de vifor şi ca fumul care se
împrăştie de vînt şi ca amintirea unui
oaspete ce trece într-o zi. Iară drepţii
în veac vor fi vii şi întru Domnul plata
lor şi purtarea de grijă pentru dînşii de
la Cel Preaînalt.
LA LITIE
Stihira hramului bisericii şi stihira
Părintelui Gheorghe, glas 1
Urmat-ai marilor nevoitori ai
Ortodoxiei, Sfinte Părinte Gheorghe,
învăţînd – şi trăind această învăţătură
– că iubirea şi suferinţa pentru Hristos
e cel mai mare har din toate, mai mare
decît a opri cursul soarelui şi al lunii,
de a mişca pămîntul, de a stăpîni
demonii şi a-i alunga, şi găsindu-L în
suferinţă pe Hristos, ai înţeles, rugător
fiind pînă la răpirea în Duhul,
necesitatea şi taina suferinţei, ca pe o
curăţire de patimile şi păcatele tale şi
ale neamului şi ca pe o înviere.
6
Slavă…, glas 5
S-a spăimîntat vrăjmaşul de rugile şi
de sfinţenia care înfloreau în
închisoarea de la Piteşti şi a dezlănţuit
asupra martirilor de acolo cea mai
groaznică urgie de care s-a auzit
vreodată. Torturat diavoleşte şi fără
sfîrşit, sufletul tău parcă murea,
Părinte Gheorghe, şi se prăbuşea în
întuneric şi, nemaivăzînd nicăieri nici
o nădejde, doar sîngele tău mai striga
în adîncuri către Dumnezeu.
Şi acum…, a Născătoarei de
Dumnezeu, acelaşi glas
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har,
Domnul este cu tine! Că nu încetezi a
căuta spre noi şi a te ruga pentru
izbăvirea noastră. Bucură-te, Maică
preamilostivă, bucură-te, Apărătoare şi
Doamnă! Bucură-te, Împărăteasă care
te pleci cu smerenie spre toţi cei ce te
cheamă pe tine cu credinţă!
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul 1
Podobie: Prea lăudaţilor mucenici…
Toată viaţa ta a fost una de suferinţă
neîncetată, de mărturisire şi de jertfă,
Sfinte Părinte Gheorghe, iar la Piteşti,
voind vrăjmaşul să-ţi ucidă sufletul, ţie
şi celorlalţi martiri şi apoi întregului
neam românesc, ai îndurat chinuri pînă
dincolo de limitele omeneşti, ai
cunoscut oroarea iadului şi
deznădejdea cea mai de pe urmă şi te-
ai simţit părăsit de orice putere
omenească şi cerească, dar dovedind
prin acestea că nimeni nu-L poate
primi pe Hristos fără a-şi asuma
Crucea Lui şi fără a-şi vedea
neputinţa.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului
moartea cuviosului Său
Cum, însă, un neam trăieşte prin cei
jertfiţi, prin cei zdrobiţi, prin cei
batjocoriţi, prin cei crucificaţi, şi cum
Dumnezeu ţi-a dat să poţi îndura atîta
suferinţă fără să-ţi pierzi sufletul, să
vezi prăpastia pierzării fără să-ţi pierzi
minţile, poporul românesc trăieşte şi
prin tine, mult pătimitorule Părinte
Gheorghe, prin preţul pe care l-ai
plătit în lupta cu diavolul roşu.
Stih: Fericit bărbatul care se teme de
Domnul şi doreşte să păzească
poruncile Lui
Cu ce cîntări de laude, astăzi, te vom
cinsti pe tine, cel care înfruntînd pe
diavolul, ai simţit pînă-n străfundurile
fiinţei că nu eşti nimic fără Dumnezeu,
Sfinte Părinte al nostru Gheorghe, cel
asupra căruia, şi a altora asemenea ţie,
s-a pus mîna ţării acesteia, ca să plătiţi
pentru ea şi pentru întreg neamul
românesc şi astfel, dobîndind
7
îndrăzneala cea bună, roagă-te acum în
ceruri ca Domnul Dumnezeu să
dăruiască sufletelor noastre pace şi
mare milă.
Slavă…, glasul 8
Fericimu-te pe tine, Sfinte Gheorghe,
Părintele nostru, că lupta cea bună ai
luptat, credinţa neclintită ai păzit, pe
crucea suferinţei mucenicia ai
dobîndit, Biserica şi demnitatea
neamului românesc ai apărat,
neînfricarea Domnului Iisus ai urmat
şi raiul l-ai cîştigat, iar păcatele
poporului tău asupra ta luînd, roagă
acum pe Hristos Dumnezeu să
mîntuiască sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei Învierii, glas
8
Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu
negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica
Dumnezeului Celui Preaînalt,
rugăciunile robilor tăi primeşte-le,
ceea ce eşti cu totul fără de prihană,
care tuturor dăruieşti curăţirea de
păcate, primind acum rugăciunile
noastre, roagă-te să ne mîntuim noi
toţi.
La binecuvîntarea pîinilor se cîntă
Troparul Sfîntului (de două ori)
şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
bucură-te…
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul…, se cîntă
Troparul Sfîntului (de două ori);
Slavă…, Şi acum…, al Născătoarei de
Dumnezeu, glas 4
După Catisma întîi, Sedealna, glas 1
Podobie: Mormîntul Tău,
Mîntuitorule…
Căzut-ai ca un om, fără de nădejde în
semeni, fără nici o nădejde în sine, şi
numai îngerul Domnului ţi-a pus în
inimă puterea de a mai nădăjdui în
Dumnezeu şi a te ridica din gheena
Piteştiului, adăugînd la hotărîrea ta de
a nu te mai îndepărta niciodată de har
puterea lui Dumnezeu.
Slavă…, glas 4
Podobie: Pe cuvîntul…
Veniţi, mulţimea ortodocşilor celor
numiţi cu numele lui Hristos, să
lăudăm cu credinţă pe martirul
Domnului, Părintele Gheorghe, pe cel
care luptînd cu deznădejdea, cu
neputinţa trupului şi a sufletului şi cu
toată prigoana şi teroarea diavolească,
a biruit, iar diavolul a pierdut bătălia
cu el şi Dumnezeu l-a înviat din
moarte sufletească şi, biruitor fiind,
Hristos a rămas viu, întreg şi veşnic în
el.
8
Şi acum…, a Născătoarei de
Dumnezeu:
Marie, ceea ce eşti locaş cinstit al
Stăpînului, ridică-ne pe noi cei căzuţi
în prăpastia cumplitei deznădăjduiri şi
a greşalelor şi a necazurilor. Că tu eşti
mîntuire păcătoşilor şi apărătoare tare
şi miluieşti pe robii tăi.
După Catisma a doua, Sedealna, glas 8
Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif…
Neîncetat, zi şi noapte rugîndu-te, ţi-ai
învins frica şi neputinţa şi răvăşirea
minţii, chemînd din tot sufletul numele
lui Iisus şi, prin lupta ta
supraomenească, încercarea diabolică
a Piteştiului a eşuat. Pentru aceasta,
toţi iubitorii de Hristos te lăudăm după
cuviinţă. (de două ori)
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de
Dumnezeu:
Pe Împărăteasa cea bună, pe Doamna
şi Maica creştinilor, toţi să o lăudăm;
că aceasta ne-a izbăvit pe noi din
moartea cea veşnică cu naşterea sa.
Trecînd prin iadul cel din afară şi prin
cel din lăuntru, înfrîntu-le-ai toţi
demonii şi ai recucerit demnitatea şi
bucuria hristică, astfel că ajungînd,
Sfinte Părinte Gheotghe, la capătul
calvarului, ai fost binecuvîntat de
Dumnezeu să iubeşti şi să ierţi. Pentru
aceea, bucurîndu-te neîncetat în ceruri,
trimite-ne de la Domnul mare şi multă
milă.
Polieleu: Robii Domnului…
MĂRIMURILE
Stih: Aşteptînd am aşteptat pe
Domnul şi a căutat spre mine şi a auzit
rugăciunea mea.
Mărimu-te pe tine, Sfinte Părinte
Gheorghe, şi cinstim sfîntă pomenirea
ta, că, prin credinţă şi iubire, te-ai
lămurit ca aurul în topitoare şi Biserica
o ai cinstit şi luminat.
Veniţi toţi credincioşii să lăudăm pe
Părintele Gheorghe zicînd: Pe
apărătorul Bisericii şi al demnităţii
neamului românesc.
Stihuri:
Genunchii mei au slăbit de post şi
trupul meu s-a istovit de lipsa
untuluidelemn.
Pentru cuvintele buzelor Tale eu am
păzit căi aspre.
Întors-ai plîngerea mea întru bucurie,
luat-ai sacul de la mine şi m-ai încins
cu veselie.
9
Să ştiţi că Domnul Şi-a cunoscut pe
sluga Sa cea credincioasă.
Cinstită este înaintea Domnului
moartea cuviosului Său.
Dupa Polieleu, apoi Sedealna, glas 1
Podobie: Mormîntul Tău…
Nezdruncinat în credinţă şi în
aplecarea spre jertfire, l-ai îngrijit ca o
mamă pe muribundul tău tovarăş de
temniţă, ai îndurat bătăi pentru el şi,
voind să-l salvezi de la moarte, i-ai
oferit o gamelă cu sîngele tău să-l bea,
tu înfometatul şi schingiuitul, tu în
slăbiciune de moarte ca şi el!
Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei de
Dumnezeu:
Pe Înţelepciunea şi Cuvîntul în
pîntecele tău zămislind în chip negrăit,
Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut
pe Cel ce ţine toate; şi în braţe ai
purtat pe Cel ce cuprinde toate, pe
Dătătorul de hrană al tuturor, pe
Făcătorul făpturii şi Domnul. Pentru
aceasta te rog, Preacurată Fecioară, şi
cu credinţă strig către tine, să fiu
izbăvit de greşeli cînd va fi să stau
înaintea feţei Ziditorului meu. Stăpînă
Fecioară curată, ajutorul tău atunci să
mi-l dăruieşti, că poţi toate cîte le
voieşti.
Antifonul întîi al glasului 4
Prochimenul, glas 4:
Cinstită este înaintea Domnului
moartea cuviosului Său.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru
toate cîte mi-a dat mie.
Toată suflarea…
Evanghelia de la Matei, X, 16-22
Psalmul 50
Slavă…, glas 2
Pentru rugăciunile Sfîntului Tău
Gheorghe, Milostive, curăţeşte
mulţimea greşalelor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu, Milostive, curăţeşte
mulţimea greşalelor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule,
după mare mila Ta…
Stihiră, glasul 6
Sfinte Părinte Gheorghe, neînfricatule
luptător al lui Hristos pentru
demnitatea umană şi a Bisericii, pentru
10
risipirea întunericului ateist al
veacului, cel care prin chinuri
înfricoşate ai surpat pe diavolul şi ai
dobîndit lumina şi harul dumnezeiesc
în iertare şi iubire, nu înceta a te ruga
lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.
CANOANELE
Canonul Sfîntului, glas 8
Cîntarea 1
Canonul Născătoarei de Dumnezeu,
glas 8
Irmos:
Apa trecînd-o ca pe uscat şi din
răutatea egiptenilor scăpînd,
israeliteanul striga: Izbăvitorului şi
Dumnezeului nostru să-I cîntăm.
După iadul căderii, încredinţîndu-te cu
totul lui Dumnezeu, ai simţit adierea
raiului însănătoşirii sufletului şi
plenitudinea prezenţei lui Dumnezeu.
Pentru aceea, roagă-te Domnului
Hristos pentru mîntuirea sufletelor
noastre.
Cu adevărat, darul suferinţei ai primit,
Părinte Gheorghe, fără care ai socotit
că nu eşti nimic, şi acest dar ţi-a dat
putere şi înţelepciune, ca să ridici
cuvîntul pentru Hristos, pentru
Biserică şi neamul românesc şi mai
ales ai înţeles că într-adevăr Hristos
este Cel care suferă în noi, suferă în
cei care sînt în suferinţă, şi astfel nici
o suferinţă a oamenilor nu-i inutilă şi
pierdută. Învaţă-ne şi pe noi să urmăm
calea Crucii şi să dobîndim de la
Hristos mare şi bogată milă.
Slavă…
Chemat ai fost la suferinţe de
neînchipuit de Mîntuitorul, Care ţi-a
primit adevărul viu al credinţei tale,
Părinte Gheorghe, mulţumind lui
Dumnezeu că te-a învrednicit a te
aduce jertfă şi astfel, devenind cu
adevărat liber, te-ai ridicat la lumina
triumfătoare a Domnului Nostru Iisus
Hristos.
Şi acum…
Ca una ce eşti singură aleasă şi
binecuvîntată între femei, şezut-ai de-a
dreapta Împăratului ceresc, întrecînd
cu frumuseţea şi cu strălucirea cetele
îngerilor şi ale arhanghelilor. Pe tine,
ca pe Maica lui Dumnezeu şi
Împărăteasa lumii, credincioşii toţi te
mărim.
11
Catavasia:
Deschide-voi gura mea şi se va umple
de Duhul, şi cuvînt răspunde-voi
Împărătesei Maici; şi mă voi arăta
luminat prăznuind şi voi cînta
minunile ei, bucurîndu-mă.
Cîntarea a 3-a
Irmos:
Doamne, Care ai făcut cele de
deasupra crugului ceresc şi ai zidit
Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru
dragostea Ta; că Tu eşti marginea
doririlor şi credincioşilor întărire,
Unule, Iubitorule de oameni.
Minunate cuvinte de învăţătură a
izvorît puterea dăruirii şi a jertfei tale,
Părinte Gheorghe, teologhisind că
ceea ce este real ţine numai de
Dumnezeu şi de prezenţa Lui în lume,
de unde ai scos îndemnul întărit de
toată viaţa ta de suferinţă: ”Încercaţi să
vă rugaţi! Încercaţi să vorbiţi cu
Dumnezeu în permanenţă!” Iar acum,
în ceruri, roagă-te şi pentru noi să
dobîndim darul rugăciunii şi al
prezenţei lui Dumnezeu.
Tu cel înfometat, tu cel bătut cu
sălbăticie, ţinut în frig şi în izolare,
terorizat şi batjocorit, ai fost liber în
temniţe şi ai atins bucuria prezenţei lui
Dumnezeu, Sfinte Părinte Gheorghe,
L-ai întîlnit pe Iisus cel viu, devenind
o lumină în întunericul veacului pentru
toţi cei împilaţi şi înfricoşaţi. Roagă pe
Domnul Hristos să ia de la noi toată
frica şi neîndrăznirea noastră.
Slavă…
În izolare, în foame şi în frig, ai
devenit puternic prin suferinţă şi,
dobîndind rugăciunea neîntreruptă, şi
primind de la Duhul Sfînt puterea de a
îndura chinuri mai mult decît ceilalţi,
nimic nu te-a mai putut înspăimînta în
iadul Aiudului, ba chiar, cu toată
înfometarea la care eraţi supuşi,
posteai post negru miercurea şi
vinerea. Acum, sălăşluit în bucurie
cerească, roagă pe Domnul Dumnezeu
să ne dea şi nouă duh de smerenie şi
de jertfă.
Şi acum…
Pe tine te laudă cetele proorocilor şi
ale apostolilor, de tine se bucură
mucenicii şi cuvioşii ţi se închină ţie,
Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu
Fecioară. Primeşte, dar, şi de la noi,
smeriţii, această nevrednică laudă pe
care ţi-o aducem ca unei Maici şi
izbăvitoare a noastră a tuturor.
12
Catavasie:
Pe ai tăi cîntăreţi, Născătoare de
Dumnezeu, izvorul cel viu şi
îndestulat care s-au împreunat ceată
duhovnicească, întăreşte-i, întru
dumnezeiască mărirea ta, cununilor
măririi învrednicindu-i.
Sedealna, glas 2
Podobie: Cînd de pe lemn…
Primind fără împotrivire în suflet o
suferinţă de neîndurat, pe care numai
tu o puteai duce, te-ai curăţit ca într-un
cuptor de foc de zgura păcatelor şi te-
ai înălţat duhovniceşte, apropiindu-te
mai mult ca oricînd de Dumnezeu,
Sfinte Părinte Gheorghe, şi ispăşind
prin acestea păcatele neamului
românesc. Roagă-te lui Hristos
Dumnezeu ca să dobîndim şi noi milă
în ziua judecăţii.
Slavă…
În duh de bucurie şi de dragoste te
lăudăm pe tine, Sfinte Părinte
Gheorghe, şi cu evlavie ne închinăm la
sfîntul tău mormînt şi te rugăm să
ocroteşti Biserica noastră de dezbinări.
Şi acum… a Născătoarei de
Dumnezeu:
Ceea ce eşti Maica Luminii şi petreci
în Lumină, pe tine te rugăm,
luminează mintea şi simţurile noastre,
ca să nu mai păşim în întuneric, ci să
urmăm în calea poruncilor Fiului tău şi
Dumnezeului nostru, ceea ce eşti una
binecuvîntată.
Cîntarea a 4-a
Irmos:
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al
întrupării Tale celei de sus, celei din
Fecioară, proorocul Avacum, avîndu-l
în minte, a strigat: Slavă puterii Tale,
Doamne!
Din temniţă ai făcut biserică şi din
timpul terorii Sfîntă Liturghie, Sfinte
Părinte Gheorghe, pentru că, în pofida
ameninţărilor, bătăilor şi înfometării,
n-ai încetat să te rogi, să posteşti şi să
slujeşti sau să iei parte la Sfînta
Liturghie şi, nemaitemîndu-te de cei
care pot ucide trupul, nu şi sufletul, ai
vestit tuturor, de la anchetatori pînă la
ultimul condamnat, mesajul adevărului
creştinesc. Acum, sălăşluind în
locaşurile sfinţilor, mijloceşte pentru
noi, cei care te cinstim cu dragoste,
mărturisitorule şi martirule al credinţei
noastre.
Ne minunăm, Părinte, de răbdarea ta
în chinuri, că, spunînd că suferinţa nu
13
poate fi înlăturată, dar poate fi
îndumnezeită, ştim că într-adevăr, cu
cît ai suferit mai mult, cu atît
Dumnezeu a fost mai prezent în inima
ta. Învaţă-ne şi pe noi, ucenicii tăi, să
nu ne temem de prigonirile veacului şi
să luăm cu bucurie Crucea lui Hristos.
Slavă…
Pentru răbdarea ta cea minunată,
pentru rugăciunea ta neîncetată zi şi
noapte, luni şi ani întregi, liber fiind
pentru că tot timpul l-ai trăit întru
Biserică şi întru prezenţa Duhului
Sfînt, ai dobîndit, atingînd înalte trepte
de rugăciune, harul vederii luminii
necreate. Mijloceşte şi pentru noi,
Sfinte, la Părintele ceresc să miluiască
şi să lumineze sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de
Dumnezeu:
Nici îngerii, nici oamenii nu pricep
taina cea mare, Preasfîntă Fecioară,
cum din tine a luat trup pămîntesc Fiul
lui Dumnezeu, Mîntuitorul lumii. De
aceea îţi cîntăm: Bucură-te, rugătoare
neîncetată a dreptcredincioşilor.
Catavasie: Toiag din rădăcina lui
Iesei…
Cîntarea a 5-a
Irmos: Auzi-ne pe noi cu porunca Ta…
Suferind şi rugîndu-te pentru el, ai
intrat în comuniune cu tot neamul
românesc şi cu toţi rugătorii creştini de
pe pămînt, dînd şi primind iubire, şi ai
gustat încă de aici viaţa veşnică,
cunoscîndu-L pe Dumnezeu. Roagă-
te, Sfinte Părinte, ca şi noi să ne
întărim în nevoinţe creştineşti şi să ne
învrednicim de cununa Împărăţiei
cereşti.
Vino în ajutorul nostru, cucernice
Părinte, mult încercatule şi mult
pătimitorule, şi ca cel ce te-ai adunat
cu toată fiinţa în Duhul Sfînt şi-n
adîncul tău te-ai întîlnit cu focul
dumnezeiesc, umplîndu-te de
adevărata cunoaştere, de suprema
iubire, cea jertfelnică, de cea mai vie
viaţă, mijloceşte la Hristos Dumnezeu
ca să dobîndim pace şi mîntuire
sufletelor noastre.
Slavă…
Cum vom lăuda vieţuirea ta, Sfinte
Părinte, că, în temniţă fiind, ai lăsat
orice teamă de moarte şi de orice
putere satanică, şi în tine s-a revărsat
toată plinătatea lui Dumnezeu, pacea,
bucuria, blîndeţea, iubirea în Duhul
Sfînt.
14
Şi acum…, a Născătoarei de
Dumnezeu:
Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
apărătoarea şi mîngîietoarea noastră,
împreună cu sfinţii mucenici, roagă să
se mîntuiască sufletele noastre.
Catavasie:
Spăimîntatu-s-au toate de
dumnezeiască mărirea ta, că tu,
Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în
pîntece pe Dumnezeu Cel peste toate
şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel
ce dăruieşte pace tuturor celor ce te
laudă pe tine.
Cîntarea a 6-a
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către
Domnul şi Lui voi spune necazurile
mele; că s-a umplut sufletul meu de
răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat,
şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din
stricăciune scoate-mă.
Eliberat după 15 ani de temniţă şi
deportat în sărăcia Bărăganului, ai
devenit preot, aşa cum ai juruit în
închisoare, iar ca preot-profesor la
Seminar, ai insuflat elevilor tăi o
credinţă vie, şi la cutremurul din 1977
ai scos de sub dărîmături, cu mîinile
goale şi însîngerate, doi elevi, cu riscul
vieţii.
Cu mare dragoste şi dăruire, elevii tăi,
simţind rîvna ta pentru adevăr şi
credinţă, te-au urmat în toate şi se
întreceau unii pe alţii în cultivarea
virtuţilor creştine şi în trăirea
frumuseţii adevăratei vieţi de credinţă,
pentru a deveni preoţi vrednici ai lui
Hristos, după minunata pildă a
profesorului lor.
Slavă…
Devenind preot, lucrînd mai întîi
asupra elevilor Seminarului, ai început
o campanie de respiritualizare a vieţii
bisericeşti şi, într-un timp materialist
şi ateu, cu un creştinism devitalizat şi
spiritualist, ai proppovăduit cu tărie
singurul adevăr care este Învierea.
Şi acum…, a Născătoarei de
Dumnezeu:
Cum te vom lăuda, Maica lui
Dumnezeu, şi cu ce buze te vom
săruta, sau cu ce ochi vom căuta la
chipul tău cel zugrăvit, fiind împilaţi
cu necurăţiile nostre? Ci numai grăim
ţie: miluieşte-ne, Maica milostivirii!
15
Catavasie:
Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi
acest praznic dumnezeiesc şi cu totul
cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi
să batem din palme, slăvind pe
Dumnezeu Cel ce S-a născut dintr-
însa.
CONDACUL
Glasul 1
Podobie: Prea lăudaţilor mucenici…
Trezit-ai în elevii tăi o trăire angelică
şi jertfitoare de o mare curăţie, plină
de curaj şi demnitate şi i-ai implicat în
actele tale de credinţă, Părinte
Gheorghe, şi erai în stare să-ţi dai şi
viaţa pentru ei, chemîndu-i să-şi
curăţească inima de patimi, pentru a se
îndrepta spre înviere. Pentru aceasta,
te-ai făcut sălaş cinstit al Duhului Sfînt
şi ai aflat în ceruri răsplata iubirii tale.
Roagă pe milostivul Dumnezeu să ne
dăruiască nouă pace şi mare milă.
Icosul
Întru tine, Părinte, s-a proslăvit
Dumnezeu, iar neamul românesc şi-a
aflat vitează apărare şi vrednică
cinstire, că ai voit acest popor ridicat
din nimicnicia, laşitatea, minciuna şi
nevrednicia lui, prin credinţă şi
cunoaşterea adevărului. Iar acum,
petrecînd în Împărăţia cea de sus,
caută spre noi, nevrednicii tăi urmaşi,
care cu smerenie săvîrşind sfîntă
pomenirea ta, cu dragoste îţi strigăm:
Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe,
apărător al Bisericii şi al demnităţii
neamului românesc!
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a 22-a,
pomenirea celui între sfinţi, Părintele
nostru Gheorghe Calciu.
Acest de Dumnezeu ales mucenic şi
mărturisitor, Părintele Gheorghe
Calciu, s-a născut în 1925 la
Mahmudia, Tulcea, din părinţi ţărani
creştini ortodocşi, într-un sat în care
oamenii ţineau cu sfinţenie la credinţa
şi tradiţiile lor. Mama sa, care a dus o
viaţă de adevărată sfîntă laică, i-a
inculcat o adîncă şi statornică credinţă
în Dumnezeu, bunicul şi verii lui erau
cîntăreţi la biserică, el la fel.
În liceul pe care l-a făcut la Tulcea,
religia se făcea foarte serios şi nu se
putea lipsi duminica de la slujbă. Prin
1940 a intrat în Frăţiile de Cruce, unde
a lucrat virtuţile morale şi creştine. A
intrat la Facultatea de Medicină din
Bucureşti şi, ca student, s-a întărit în
credinţă şi în rugăciune şi spirit de
jertfă. După doi ani de facultate, pe 21
16
mai 1948, este arestat, pentru că a
adăpostit la cămin pe un coleg, şef al
Frăţiilor de Cruce din Tulcea, şi a
primit 8 ani de temniţă grea, fiind
trimis la Piteşti, unde, pînă la
reeducare, deţinuţii îşi făcuseră
program de rugăciune şi duceau o
viaţă foarte curată.
În 1949, de Crăciun, la Piteşti a
început reeducarea. Urmează o
perioadă de iad şi de deznădejde, de
întuneric sufletesc. Torturile erau atît
de mari, că sufletele lor mureau, cea
mai mare bucurie era pentru ei să
piară. Călăii lor voiau să le ucidă
sufletele. Această teroare şi depărtare
de Dumnezeu a ţinut vreo doi ani.
Singura lor salvare a fost rugăciunea.
A fost transferat apoi la Gherla, unde a
stat mai bine de un an. Şi-a revenit cu
greu din cădere, iar la procesul
reeducării s-a hotărît să fie curajos şi
să nu mai cedeze. S-a rugat zi şi
noapte, luni întregi, şi s-a întărit
sufleteşte.
Prin iulie 1958 a ajuns la Jilava, la
înspăimîntătoarea secţie specială
Casimca, unde a stat 3 ani. În infernul
de aici a simţit puternic prezenţa lui
Dumnezeu. De la Casimcă a fost
trimis la Aiud, unde a stat pînă la
eliberarea din 1963, după 15 ani de
temniţă.
I se fixează domiciliu forţat în
Bărăgan. Apoi a făcut Facultatea de
Franceză, iar Patriarhul Iustinian l-a
ajutat să facă Teologia. Preoţit, a
devenit profesor la Seminarul
Teologic din Bucureşti, unde a insuflat
elevilor, care îl iubeau şi-l urmau, o
credinţă vie, puternică. Au zguduit
statul şi societatea ale sale Şapte
cuvinte către tineri, în care chema la
credinţă, la aflarea adevărului, la
demnitate, la oprirea demolării
bisericilor.
A fost îndepărtat din profesorat şi apoi
încarcerat la Jilava şi la Aiud. În
închisoare slujea în fiecare duminică
Sfînta Liturghie, miercurea şi vinerea
ţinea post negru, se ruga zi şi noapte,
şi a realizat o profundă apropiere de
Dumnezeu, Căruia I-a simţit cu putere
prezenţa şi de a Cărui lumină necreată
s-a învrednicit.
Este eliberat pe 20 august 1984, iar în
1985 este expulzat în Statele Unite, cu
soţia şi fiul. În America a muncit din
greu ca să-şi întreţină familia, a slujit,
a predicat, a scris articole în presă, a
dus o intensă viaţă misionară şi a
organizat parohia ”Sfînta Cruce” din
Washington. Aici a muncit cu braţele,
a ajutat pe bătrîni, pe bolnavi, pe
orfani, pe săraci, a adus la credinţă
rătăciţi, a împăcat familii, pildă tăcută
de milă şi de jertfire, a oficiat Sfînta
Liturghie, a botezat, a cununat, a
luminat, a adunat sute de oameni în
17
jurul credinţei, iubirii, bunătăţii şi
spiritului său de jertfă şi de slujire
neprecupeţită, şi le-a schimbat
sufletele prin harul Duhului Sfînt, prin
lumina şi iubirea care iradiau din el. În
persoana lui se simţea prezenţa lui
Dumnezeu. Un suflet tînăr, cald şi
foarte deschis, un om frumos, cu minte
sclipitoare şi privire adîncă, smerit,
trăind în continuă jertfă, cu o
deosebită putere a rugăciunii.
La spital, în ultimele lui zile, încuraja
pe alţii şi a vindecat cu o simplă
rugăciune pe o femeie stăpînită de un
duh de frică. Faţa lui strălucea ca-n
icoane de lumina necreată şi mirosea a
tămîie. Pe 21 noiembrie 2006, de
sărbătoarea intrării în Biserică a
Maicii Domnului, Părintele a trecut la
Domnul şi a cerut să fie înmormîntat
cu veşmintele preoţeşti cumpărate în
România, la mănăstirea ”Petru Vodă”
a prietenului său Iustin Pîrvu.
Prin viaţa şi învăţăturile sale, Părintele
Gheorghe Calciu a lăsat mesajul că
trăirea în Hristos e singura soluţie
spirituală pentru vremurile noastre.
Prin Părintele Gheorghe Calciu
neamul românesc şi-a îndeplinit
misiunea dată lui de Dumnezeu,
istorică şi divină.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne
Iisuse Hristoase, miluieşte şi
mîntuieşte sufletele noastre.
Cîntarea a 7-a
Irmos:
Tinerii, care au mers din Iudeea în
Babilon oarecînd, cu credinţa Treimii,
văpaia cuptorului au călcat-o, cîntînd:
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti
cuvîntat întru toţi vecii!
Cu neînfricarea ta cea minunată, Sfinte
Părinte Gheorghe, ai luptat pentru
păstrarea prezenţei vii a lui Hristos şi a
lucrării Duhului Sfînt în Biserică,
salvîndu-i acesteia demnitatea în
vremuri de teamă, de obedienţă şi de
necredinţă.
Prin preoţie şi profesorat ai arătat că
slujirea nu trebuie să rămînă la rituri şi
oficieri, ci e trăire, faptă şi viaţă,
jertfă, îndemnînd pe preoţi să fie
secerători harnici pentru Hristos în
lanul copt care este poporul român.
Slavă…
Cu un curaj insuflat de o dragoste
jertfelnică, ai chemat pe tineri să-şi
afle rostul pe lume, şi anume,
libertatea de a cunoaşte Adevărul, care
18
este Hristos, spunîndu-le că fără-
Nviere viaţa şi moartea devin un
nonsens, dar iubirea de Dumnezeu este
garanţia învierii noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de
Dumnezeu:
Cine va povesti măririle tale şi cine te
va lăuda după vrednicie, Preacurată?
Că însuşi Îngerul n-a găsit nimic a
zice, decît numai: Bucură-te! Pentru
aceasta şi noi, ca nişte necunoscători,
dar mînaţi de dragostea cea către tine,
grăim ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină
de har, Domnul este cu tine şi, prin
tine, cu noi!
Catavasie:
N-au slujit făpturii cugetătorii de
Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci
groaza focului bărbăteşte înfruntîndu-
o, se bucurau cîntînd: Prealăudate,
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti
cuvîntat!
Cîntarea a 8-a
Irmos:
Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă
oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu un curaj unic în epocă, ai cerut, în
cele Şapte cuvinte către tineri,
libertatea credinţei, dreptul la
cunoaşterea adevărului şi la demnitate,
strigînd împotriva barbariei distrugerii
bisericilor şi a simbolurilor istoriei
naţionale. Neputînd fi oprit din
acţiunea ta nici de ameninţările cu
moartea, nici de excluderea din
învăţămînt, ai fost arestat şi
condamnat, abandonat de colegi şi de
ierarhie, dar ai rămas neînduplecat în
lupta pentru Biserică şi pentru
credinţă.
În plin regim de teroare ateistă ai
îndrăznit să spui tinerilor: Aţi fost
înşelaţi, aţi fost furaţi, aţi fost minţiţi,
aţi fost ţinuţi în întuneric, ca să nu
vedeţi adevărul! Sînteţi la marginea
prăpastiei! Cineva vă împinge acolo!
Dar ridicaţi-vă la iubire şi credinţă,
pentru că în voi locuieşte Duhul lui
Dumnezeu!
Binecuvîntăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe
Sfîntul Duh, Domnul.
Ca o furtună au răsunat cuvintele tale,
Sfinte părinte Gheorghe, în stat, în
Biserică, la Seminar, că tu ai dat
tinerilor credinţa că sînt purtătorii
propriei lor îndumnezeiri în Iisus
Hristos şi că pot ridica neamul
românesc spre înviere: din moarte la
viaţă şi de pe pămînt la cer.
19
Şi acum…, a Născătoarei de
Dumnezeu:
Nu vom tăcea a spune puterile tale,
Născătoare de Dumnezeu, că nu îţi
întorci faţa ta de la noi, chiar dacă şi
greşim, ci ca o Maică îndelung
răbdătoare şi mult iubitoare, pururea
izbăveşti pe cei ce cîntă: tineri,
binecuvîntaţi, preoţi, lăudaţi, popoare,
preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţi
vecii!
Catavasie:
Pe tinerii cei binecredincioşi, în
cuptor, naşterea Născătoarei de
Dumnezeu i-a mîntuit, atunci fiind
închipuită, iar acum plinită; pe toată
lumea ridică să-ţi cînte ţie: pe Domnul
lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.
Cîntarea a 9-a
Irmos:
Cu adevărat, Născătoare de
Dumnezeu, te mărturisim pe tine
Fecioară curată, noi cei izbăviţi prin
tine, slăvindu-te cu cetele celor fără de
trup.
Ai convins pe tineri că nu este altă
salvare decît Biserica, Sfinte Părinte
Gheorghe, şi i-ai chemat să zidească
biserici şi să devină profeţi ai lui
Hristos, şi ai ridicat astfel Crucea în
lupta cu ateismul, încît vestirea ta a
ajuns pînă la marginile lumii.
Întemniţat a doua oară, pentru a fi
exterminat, ai biruit toate ororile prin
rugăciune neîntreruptă, prin post, prin
slujirea pînă la jertfă a tovarăşilor de
suferinţă, prin slujirea, cu orice risc, a
Sfintei Liturghii, pentru care ai fost
îmbărbătat şi mîngîiat cu vederea
luminii taborice.
Slavă…
Veniţi toţi credincioşii să-l cinstim
după cuviinţă pe Părintele Gheorghe
care, întruchipînd onoarea şi
demnitatea poporului român,
răspunzînd urii şi prigonirii cu o
dragoste desăvîrşită, iertînd, fiindcă
Dumnezeu ajunsese să fie totul în el, a
concentrat în el neamul întreg,
socotind adunarea lui scara pe care
omul se înalţă la cer, şi a intrat în
bucuria pe care nimeni şi nimic nu i-o
poate lua.
Şi acum…, a Născătoarei de
Dumnezeu:
Încăput-ai, Fecioară, pe dătătorul
bunătăţilor, născîndu-L mai presus de
fire, Care, pogorîndu-Se, S-a arătat om
20
deplin, Dumnezeu fiind, întru
amîndouă firile şi strălucirile şi
voinţele. Pe Acela roagă-L, Întru-tot-
cinstită, să se mîntuiască sufletele
noastre.
Catavasie:
Tot neamul omenesc să salte cu duhul,
fiind luminat, şi să prăznuiască firea
minţilor celor fără de trup, cinstind
sfînta prăznuire a Maicii lui
Dumnezeu, şi să cînte: Bucură-te,
preafericită Născătoare de Dumnezeu,
curată, pururea Fecioară!
LUMINÎNDA, glasul 3
Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi…
Semănător al dreptei credinţe te-ai
făcut în exilul american, Sfinte Părinte
Gheorghe, şi, în osteneli peste măsură
şi cu iubire jertfelnică, ai ajutat bătrîni,
bolnavi, orfani, văduve, ai predicat şi
ai slujit Sfînta Liturghie, ai trezit
evlavia în mulţi oameni şi le-ai
schimbat sufletele, iar bolnav în spital,
ai încurajat şi mîngîiat pe alţii,
simţindu-se în tine iluminarea şi
prezenţa Duhului Sfînt, pentru care te
laudă tot poporul cel binecredincios.
Slavă…
Prin rugăciune ai vindecat bolnavi, ai
întors oi rătăcite la turma lui Hristos,
ai reunit familii, ai îndreptat necazuri
disperate, ca sfinţii din sinaxar, avînd
putere asupra celui necurat, ca unul ce
revărsai pururea dragoste şi te
preschimbaseşi lăuntric în lumină,
văzătorule cu duhul, Sfinte Părinte
Gheorghe, pentru care îţi aducem
laude după cuviinţă ca unuia în ceruri
sălăşluit.
Şi acum…, a Născătoarei de
Dumnezeu:
Prea binecuvîntată eşti, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, că ţi-a făcut ţie
mărire Cel Puternic, şi sfînt este
numele Lui, că iată, după vrednicie te
cinstesc toate neamurile şi numele tău
se slăveşte în veacul veacului.
La LAUDE
Se pun stihirile pe 4, glas 6
Podobie: Doamne, Doamne…
Veniţi, toate cetele credincioşilor
iubitori de prăznuire să lăudăm pe
mărturisitorul Gheorghe, că pe patul
morţii faţa lui mirosea a tămîie şi
strălucea ca-n icoane, revărsînd
dragostea şi prezenţa lui Dumnezeu, –
şi cu toţi într-un glas să-i cîntăm:
Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe,
21
purtătorule de duh şi răstignitule
împreună cu Hristos!
Veniţi, iubitorilor de Dumnezeu, să
întîmpinăm cu laude pe Părintele
Gheorghe, cel ce este măsura vie a
creştinătăţii noastre, pe cel mai mare
martir al creştinismului modern, pe cel
ce a ridicat neamul românesc spre
lumina Învierii, şi după cuviinţă să-i
cîntăm: Bucură-te, Sfinte Părinte
Gheorghe, văzătorule al luminii
necreate!
Veniţi, soborul sfinţilor slujitori, să
împletim cunună de cîntări Părintelui
Gheorghe, cel ce plinindu-şi misiunea
cerească de preot al lui Hristos şi
înfrumuseţînd lumea întreagă cu
iubirea pentru neamul său, s-a
transformat întreg în bucurie, iar în
ceruri se roagă să se mîntuiască
sufletele noastre.
Veniţi, adunarea credincioşilor, să-l
lăudăm şi să-l cinstim pe Părintele
Gheorghe, sfînt mărturisitor şi luptător
pentru credinţa şi demnitatea Bisericii
şi a neamului românesc, cel ce a
suferit peste măsură şi peste fire din
iubirea pentru Hristos şi pentru
oameni, cel care cu un curaj de
necrezut a înfruntat pe diavolul puterii
întunecate a comunismului,
învrednicindu-se a vedea frumuseţea
cea prealuminată a Preasfintei Treimi.
Slavă…
Sfinte Părinte Gheorghe, care prin
jertfă şi rugăciune te-ai ridicat la
iluminarea de harul Duhului Sfînt şi ai
văzut lumina dumnezeiască cea
necreată şi neînserată, minunat de
bunule şi iubitorule Părinte, prin care
neamul românesc şi-a împlinit
misiunea dată lui de Dumnezeu, şi
care reprezinţi, spălînd ruşinea
nevredniciei noastre, conştiinţa noastră
mai bună, roagă-te lui Dumnezeu să
ne ridice din întunecarea,
neîndrăznirea şi nepăsarea în care
trăim şi să ne dea credinţa cea
iubitoare şi jertfelnică ce singură
mîntuieşte şi îndumnezeieşte.
Şi acum…, a Născătoarei de
Dumnezeu:
Stăpînă, primeşte rugăciunile robilor
tăi şi ne izbăveşte pre noi de toată
nevoia şi necazul. Toată nădejdea
noastră spre tine o punem, Maica lui
Dumnezeu, păzeşte-ne sub sfînt
acoperămîntul tău.
Doxologia mare, Troparele, Ecteniile
şi Otpustul
22
La LITURGHIE

Fericirile pe 8, Din canonul Sfîntului,

Cîntarea a 3-a şi a 6-a

Prochimen, glas 7: Drepţii să se

bucure de izbînda lor
Stih: Cîntaţi Domnului cîntare nouă

Apostolul din Epistola către Galateni

V,22 – VI,2: Fraţilor, roada
duhului…
Aliluia, glas 1: Fericit bărbatul care
se teme de Domnul

Evanghelia de la Luca VI,17 – 23: În

vremea aceea, coborînd împreună cu
ei, Iisus a stat la loc şes…

Chinonicul: Întru pomenire veşnică va

fi dreptul şi de auzul rău nu se va
teme.

23