UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE LITERE

STRATEGII DE COMUNICARE ÎN INTERVIUL

INDIVIDUAL ŞI DE GRUP
TEZĂ DE DOCTORAT

- CORPUS -

Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr. MIHAI DINU

Doctorand:
FLORENTINA MAZILU (Arghir)

Bucureşti
STRATEGII DE COMUNICARE ÎN INTERVIUL INDIVIDUAL
ŞI DE GRUP
TEZĂ DE DOCTORAT

- CORPUS -

Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr. MIHAI DINU

Doctorand:
FLORENTINA MAZILU (Arghir)
INTERVIUL DE GRUP
FG 7
Profil respondenţi: Femei 25- 30 ani, Căsătorite
Data: 02.09.2010
Proiect: Comportamentul relaţional în cuplu al bărbatului din Bucureşti
Localitate: Bucureşti
Moderator: Amalia D***
Participanţi:
Nicoleta (29 ani)
Iuliana (25 ani)
Andreea (26 ani)
Ştefana (30 ani)
Diana (26 ani)
Locul înregistrării: sediul institutului de cercetare de piaţă

M: …reportofonul, înregistrarea video iar în spatele oglinzii este colega Irina care ia
notiţe ca să nu fiu eu nevoită să le iau. La sfârşitul studiului, după ce voi termina eu de
făcut toate discuţiile voi avea de scris câteva concluzii. Dacă aţi mai participat la studii de
genul ăsta ştiţi ă... că nu o să vă vedeţi ă::::: toate înregistrările sunt strict confidenţiale,
nu o să vă vedeţi la televizor, pe youtube, niciunde, rămân în firmă tot timpul. Ok. Ă::::::
ce mă aştept eu azi? Mă aştept să avem o discuţie cât mai deschisă, mă interesează
părerile voastre subiective, cât mai personale, ă:::::: # pe cât posibil să încercăm să
vorbim ă::::: pe rând, în sensul că, ca să pot eu <z> să vă urmăresc, ă::::: şi m::: trebuie să
ştiţi că nu există răspunsuri corecte, greşite, oricare ar fi părerea voastră vă rog să v-o
spuneţi, dacă nu sunteţi de acord cu cineva, chiar mă interesează să aflu. Ă::::: # şi ca să
spargem aşa un pic gheaţa, la început mă gandeam să ne şi prezentăm un pic, poate aţi
mai vorbit şi cu Florentina, i-aţi spus ei ce şi cum, <z> eu nu ştiu, mă plimbam pe acolo.
Şi o să încep eu, pentru că sunt... sunt gazda. Ă::: numele meu este Amalia, ă:::: o să-l şi
scriu dacă vrem să:::: deci eu sunt Adela, am 25 de ani
Ştefana: mulţi înainte, chiar mă întrebam câţi ani ai. Eu îţi dădeam nouăşpe.

1
M: <z> Nu ştiu, par mai tânără, mi se tot spune. Ă:::: am 25 de ani, asta este meseria mea
să stau să discut cu oamenii şi îmi place foarte mult.
Ştefana: da, da.
M: Mi se potriveşte cred. Ă::: de loc nu sunt din Bucureşti, sunt din Turnu # DRObeta
Turnu Severin, de la Dunăre de acolo, mă rog, am venit eu în Bucureşti cu facultatea şi
am ramas după aia ca să lucrez. Ă:::::: # ce să vă mai spun? Locuiesc cu fratele meu, am
un frate puţin mai mic. Împreună avem grijă de o pisică foarte mofturoasă, aşa:::: # # # şi
nu ştiu, sunt într-o relaţie, ă:::: # 5 ani jumate, noi tot suntem într-o relaţie, doar că ă::: nu
s-a concretizat încă, eu aştept să mă ceară şi pe mine, să intru în rândul lumii. Ă::::: # şi
eventual să-mi spuneţi câteva cuvinte şi despre voi, cum vă cheamă, câţi ani aveţi, ce
vreţi voi să-mi spuneţi despre voi, eu am mai multe întrebări ă:: apoi, mi le-am notat
pentru că sunt destul de multe şi să nu le pierd şirul. Ok? În ce ordine vreţi puteţi să
începeţi.
Nicoleta: Sunt Nicoleta, am 29 de ani, [sunt
M: [Mulţi] [înainte.
Nicoleta: [inginer] zootehnist. Sunt într-o relaţie de 11 ani, de fapt am fost î:::: 10 ani
împreună şi după 10 ani am hotărât să ne <@> oficializăm relaţia.
M: Deci eşti căsătorită
Nicoleta: Da, sunt căsătorită. Este un an practic de când ne-am căsătorit. Şi:: cam atâta
[deocamdată
M: [Şi pot să întreb cum de ai ajuns inginer zootehnist sau nu ştiu, ce te-a atras la
domeniul ăsta?
Nicoleta: am vrut să devin medic veterinar şi:: # # # când am dat la facultate am picat, na,
mă rog, şi atuncea:::::: # am hotărât să mă duc la zootehnie că acolo nu se intră cu
examen.
M: Şi în ce constă, nu ştiu, că eu nu::: sau nu ştiu, tu ce faci practic
Nicoleta: Nutreţuri combinate pentru porci, păsări î::::
M: A:::, deci <@> lucruri combinate
Nicoleta: vaci de lapte, deci pentru toate speciile, nutreţuri combinate.
M: Foarte frumos. Nicoleta. Ok, cine ne mai spune::::? Nu stric catalogul, come on.
Iuliana: eu sunt Iuliana, spun şi numele de familie? Nu↓

2
M: Nu, nu este nevoie că nu o să ne luăm aici cu <@> doamna, domnişoara
Iuliana: Aşa, am 25 de ani, căsătorită <@> din 2006, de mult. Ă::::: # # lucrez pe
imobiliare deocamdată, ă:::::: # ce să mai zic? Îmi place foarte mult să citesc, să
călătoresc.
M: E ok, te mai pot întreba eu pe parcurs. Cine mai...?
Andreea: Numele meu este Andreea
M: Andreea
Andreea: am 26 de ani, sunt căsătorită de 4 ani, sunt medic rezident dermatolog şi sunt
gravidă în 2 luni
M: Wow, felicitari!!!!
Andreea: Mulţumesc.
M: Când ai aflat sau ştii:::?
Andreea: acum o lună.
M: Acum o lună. Şi:::: era în plan?
Andreea: Da, era în plan.
M: Felicitări.
Andreea: Mulţumesc.
M: Cine mai...?
Ştefana: Eu sunt Badiu Ştefana.
M: Bună Ştefana.
Ştefana: am 30 de ani
M: Mulţi înainte
Ştefana: Căsătorită din 2007, # # # sunt economist # # # Ce să vă mai zic?
M: Economist, # nu ştiu, în ce domeniu lucrezi, nu ştiu, la bancă sau tot aşa
Ştefana: Nu, într-o firmă care face softuri.
M: Ok, e ok, nu e::: Vin eu cu întrebările. Şi::
Diana: Eu sunt Diana, am 26 de ani, sunt căsătorită de 5 ani. Îmi plac foarte tare
călătoriile, ă::: îmi place să mă plimb, ă::: apoi, ă::: ce să zic? Nu îmi place frigul deloc că
vine toamna.
M: <Z> Acum momentan e bine, ok.
Diana: Da::: şi în rest ă:::

3
M: Lucrezi?
Diana: Da, lucrez la un notariat şi:::: o să mă pregătesc ca să dau şi admiterea la barou să
mă fac avocat.
M: Îţi doreşti să fii::::
Diana: Da!
M: Ă:::: te-ai ă:::::: nu ştiu, ai un model sau ă::: unde doreşti să studiezi avocatura
Diana: Nu, dar am terminat Dreptul şi atunci am zic să fac ceva în domeniu.
M: A, am înţeles, şi este ca un....
Diana: da, ca o continuare. Nu ştiu, examen la intrare, la ieşire, de toate
Râsete!
M: Ok, păi acum că ne ştim între noi, deci Adela, Iuliana, Andreea, Nicoleta? Am reţinut
bine?
Nicoleta: Da.
M: Diana şi Ştefana. Păi să intrăm un pic. Cum vă spuneam, subiectul este despre
bărbatul şi femeia din ziua de azi ă:::: şi voiam să vă întreb care sunt ă:::: primele lucruri
pe care le asociaţi cu ideea de FEMeie. FEMeie, cu ce asociaţi?
Frumuseţe
Diana: frumuseţe, răsfăţ, ceva fin
Ştefana: Sensibilitate
M: Sensibilitate, ok. Ce mai înseamnă femeie?
Nicoleta: Curăţenie.
M: Curăţenie, ok.
Nicoleta: Grijă
Andreea: Procreere
M: Procreere, ok. Dacă e să spun eu „femeie în România”, la ce vă gândiţi? E diferit, e la
fel? Femeie în România.
Ştefana: <@> E puternică.
M: Puternică:::
Ştefana: Rezistă
Andreea: O tendinţă mai accentuată pe partea casnică.
M: Ok. Femeie în România.

4
Nicoleta: Eu nu mă simt aşa, o tendinţă spre partea casnică.
Andreea: În România, în general.
Ştefana: Nu, nu este adevărat.
Andreea: Nu în cazuri individuale, nu generalizam, dar în străinătate sunt mult mai
implicate în activităţile... [la serviciu...
Ştefana: [Mie mi se pare că din contră, nu prea mai sunt casnice prin România, eu nu prea
am mai văzut, toată lumea tre să muncească, cu criza asta îţi dai seama.
Andreea: Nu mă refer la partea de gătit. La noi totul se găteşte, în străinătate nu.
Ştefana: Da?
Andreea: Da.
Nicoleta: Şi nu este aşa de multă distracţie. Nu ştiu, poate mamele noastre nu poţi să zici
că îşi permit să se ducă în bar sau să se ducă să îşi trăiască viaţa din plin.
Ştefana: Da...
Nicoleta: Mai î::: româncele sunt mai îngrijorate, mai preocupate de familie, mai
preocupate de gătit.
Ştefana: Frământate de probleme, de griji, de bani, lipsa banilor.
Nicoleta: Da.
M: Dacă e să zic BĂRbat. Ce înseamnă pentru noi bărbat? Bărbat, cu ce îl asociem?
Curtezan
M: Curtezan, ok. Cu ce îl mai asociem? Ce mai este un bărbat?
Nicoleta: libertate
M: Libertate
Nicoleta: sex
M: Sex, da. Nu există subiecte tabuu, deci <@> nu vă cenzuraţi.
Ştefana: bani, ar trebui să aducă bani în casă.
M: Bani
Andreea: un sprijin eventual
M: Un sprijin. Bărbat în România, ideea de bărbat în România↑bărbat român, la ce ne
duce cu gândul?
Ştefana: Misogin
M: <@> Misogin. Altceva?

5
Diana: Nu homosexual
M: Nu homosexual, ok. Ok. O sa ne întoarcem la bărbaţi şi puţin mai încolo, voiam să vă
întreb cum vedeţi voi sau cam care ar fi rolurile femeii # # în ziua de azi↓
Ştefana: Auăleu, dar câte roluri.
Nicoleta: Da:::
M: Legat de orice domeniu în orice ordine vreţi voi, care vă vin în minte.
Andreea: legat de familie, o protejează mult mai bine decât bărbatul prin grija daţă de
copii, faţă de casă.
Ştefana: calmarea situaţiilor tensionate poate...
M: Îi revine mai mult ei?
Ştefana: Cred eu că este mai mult al femeii
<@> Cred că mai mult le stârneşte
M: Alte roluri? Ce se mai aşteaptă de la o femeie, nu ştiu?
Ştefana: Să gătească, să spele, să facă curăţenie, să calce rufe, să se ducă şi la servici să
aducă şi bani, să fie şi frumoasă, să fie şi bună la pat.
Nicoleta: Şi să aibă o carieră, cred eu că nu se pune accent.
Ştefana: ambiţioasă
Nicoleta: Cred eu că ar trebui să se pună accent pe şcoală, pe cultură şi pe... dar din
păcate nu cred că se pune accent.
M: La noi?
Nicoleta: Parcă se pierde.
M: Şi de ce zici că ar trebui sau...?
Nicoleta: pentru că asta e... na, e într-un fel ă:::
Diana: Ţine practic de independenţă financiară
Nicoleta: da
Diana: morală. Pentru că una e ca o femeie să depindă de un bărbat şi alta e să fie ea
independentă, pe picioarele ei, să se poată descurca şi singură dacă e cazul.
Nicoleta: Cu cât ştie mai multe, cu atât este mai deşteaptă, mai::: cu atâta
Andreea: Nu te faci de râs cu ea
Ştefana: <@> ca bărbat.

6
Nicoleta: şi ai mai multă independenţă, atâta poţi să zici ă::: nu ştiu, poţi să îţi expui
punctul de vedere. Poţi să îţi aperi o opinie sau să ţi-o susţii sau...
Ştefana: Asta nu înseamnă că eşti mai fericită (râde)
Nicoleta: Nu neapărat că eşti mai fericită. <@> Depinde peste cine dai. Poţi să îţi susţii
punctul de vedere şi...
Ştefana: Cu cât gândeşti mai mult, parcă ţi <@> se pare mai greu să
M: Nu ştiu, independenţa de care ziceaţi, e un lucru pe care femeile din ziua de azi o au,
nu o au. Sau de fapt, ce înţelegem prin independenţă, în primul rând? Ce înseamnă
independeţa pentru o femeie?
Andreea: Stabilitate financiară şi mai este un dezavantaj pentru femei. Ele nu se pot
detaşa aşa uşor de familie cum sunt bărbaţii. Ei sunt mult mai individualişti, pot trăi doar
pentru ei. Femeia e ataşata şi de copil şi nu neapărat faptul că nu are o independenţă
financiară o face să fie mai slabă decât bărbatul, şi familia.
M: Care ă::: hai să le iau pe rând, cum î::: independenţa este dată de stabilitatea
financiară.
Ştefana: Eu nu cred ca doar de stabilitate financiară, ă::: nu ştiu, mie mi se pare că în jurul
meu observ că există şi stabilitate financiară. E vorba şi de ă:::: nu ştiu, încredere între
soţi pe care ar trebui să se bazeze o relaţie şi o căsnicie. Ca să poată să:::: nu ştiu, dacă
vrea să iasă într-o seară cu fetele la o terasă, să existe încrederea asta: domne, nu::: acuma
dacă e cu fiţe şi e din C City, cu ăla î:::::
Nicoleta: Care?
Ştefana: Sex and the city.
M: A::: Sex and the city, serialul, da.
Ştefana: că gata, cine ştie ce se îmtâmplă şi cine ştie ce face, şi-a luat lumea în cap, adică
uneori bărbatul are impresia asta, dacă vrei să ieşi seara cu fetele la o terasă domne, gata,
ai citit prea multe reviste şi ţi-ai luat lumea în cap şi vrei să fii î:: în pas cu moda, trandy.
M: Da, [adică
Ştefana: [adică] pentru mine asta contează, să pot să fac şi lucrurile astea: să mă duc la o
sală de dans, să ies cu fetele. Eu am întâmpinat astfel de probleme şi el î:::: tot timpul
stau numai cu el, numai să fac mâncare, să astea şi eu nu sunt genul. Şi mereu am discuţii
pe tema asta şi certuri. Nu îmi convine, adică stau...

7
M: Cum le soluţionaţi sau nu ştiu? Cum se termină?
Ştefana: Ei, cu certuri de obicei. Mai cedez eu, mai cedează el, uneori mie mi se pare că
cedez prea mult, lui i se pare că cedează el prea mult şi:::: discutăm în contradictoriu, ne
certăm. Eu până la urmă mai las de la mine, uneori nu mai las, depinde.
M: Şi lui i se întâmplă la fel de des, de exemplu, să mai lase şi el sau î:::?
Ştefana: Mie mi se pare că <@> nu prea lasă la fel de des. Zice că nu îl mai iubesc, că au
trecut atâţia ani, că poate de asta nu mai vreau î::: vreau eu să ies din rutină, dar contează
să ai şi o viaţă socială, adică nu poţi chiar să stai de dimineaţă până seara cu el, nu poţi să
stai bot în bot şi să ţi se pară că e totul minunat şi roz. Simţi la un moment dat să mai ai şi
o gură de respiro, eu aşa simt, nu ştiu cum sunt alţii.
M: Cum e la voi, cum e cu ieşitul în oraş, cum se întâmplă să..?
Iuliana: Fiecare trebuie să aibă, fiecare din î::::: cuplu, trebuie să aibă viaţa lui. Ă:::::::
fiecare partener trebuie să aibă viaţa lui, ca atunci când se întâlnesc şi când se întâlnesc să
aibă ce să povestească, să aibă:::: e, e::: e mult mai ă:::: mult mai ă::::: antrenant aşa, mult
mai ă::::
M: Şi asa e, adică nu ştiu
Iuliana: Da, şi eu sunt de aceeaşi părere.
M: Ieşi, se întâmplă?
Da, ies cu prietenele, cu ă:::: ieşim şi separat, dar ă:::: într-adevăr este chestia aia că el ă:::
M: Care e reacţia ei? (sic!!!)
Iuliana: Reacţia ei (sic!!!!) e că: „Domne, stai puţin, de ce↑ ar trebui să nu ieşi [pentru că]
na, sau dacă ieşi trebuie să ieşim împreună.
Ştefana: [da, da, da] Sau nu mă mai iubeşti
Iuliana: Da, sunt mai multe motive.
M: Deci întâmpini, nu ştiu, din partea lui nişte =
Iuliana: = nişte bariere
M: Şi cum se termină, sau nu ştiu
Iuliana: De obicei î:::
M: Care mai lasă de la el? Ştefana ne spunea că trebuie să lase unul
Iuliana: Da, trebuie să lase. Lasă el sau # # mai las şi eu. Depinde de:::
M: Simţi că laşi tu mai mult sau...?

8
Iuliana: Da.
M: Dacă ar lăsa el mai mult, nu ştiu
Iuliana: şi şi <@> de fapt mai mult eu. De la mine, de fapt, ă::::: am ieşit, ă:::: de vreo
câteva ă:::: # # ori::: ă::: şi la un moment dat nu mai ieşeam din cauza asta, am zis: „mai,
poate cine ştie, na, hai să mai stau cu el, ca, na, de data asta are el dreptate să spunem
aşa” şi na, în sensul asta am lasat de la mine.
M: Deci ai lăsat tu, ok.
Iuliana: Da.
M: Cum e cu ieşitul cu fetele? Ieşiţi, se întâmplă?
Nicoleta: La mine nu e nicio problemă. Pot să ies fără nicio problemă.
Andreea: La mine fiecare are libertatea lui, şi [e mai bine aşa.
Nicoleta: am prietene, prieteni, ieşim în club, ieşim oriunde, poa să doarmă, el de obicei
nu are chef.
Ştefana: Şi nu se supără?
Nicoleta: <@> bine, adevărul este că ne cunoaştem de 11 ani, probabil că pe măsură ce
relaţia...
Diana: depinde şi de persoană
Nicoleta: Da:::
Diana: Unii sunt mai geloşi şi alţii mai...
Ştefana: spre exemplu, mie la început nu mi se părea, nu mi se părea la începutul relaţiei.
Ok, sunt căsătorită de 3 ani, dar ne-am cunoscut în total de 7 ani ne ştim şi nu mi se părea
atât de posesiv la început. Şi mi se părea ok, adică nu aveam certurile astea atât de des,
dar după ce ne-am căsătorit mi s-a părut că a devenit din ce în ce, parcă aş fi devenit
proprietatea lui: de ce nu am spălat vasele, de ce aia, de ce aialaltă. „Dar stai măi puţin că
am şi eu viaţa mea, am şi eu...”
M: Tu cum reacţionezi de obicei?
Ştefana: mă cert cu el, normal. <@> Cum să reacţionez?
M: Dar aşa a fost de la început?
Ştefana: păi asta vreau să zic, s-a stricat, s-a mai stricat relaţia, adică ştii, mi se pare că a
mai dispărut poate # î::: nu ştiu, respectul ăla şi î:::: devine aşa, parcă aş fi proprietatea
lui, trebuie să fac eu ce î::: ce vrea el: „dar de ce te întâlneşti cu fostii colegi, dar de ce te

9
duci la karaoke, dar de ce aia”, de parcă m-aş duce în fiecare săptămână. Mă duc şi eu o
dată la 3 luni poate şi nu::: Da, nu ştiu, mi se pare ciudat. „Dar du-te şi tu, lasa-mă în
pace”. Mă ia cu el când iese cu băieţii la bere să vorbească despre motoare şi tobe de
eşapament.
Râsete
Pai prefer, scuza-ma, să stau să-mi fac unghiile <z> acasă sau să mă uit la Mircea Badea
sau la „Dansez pentru tine”. „A, nu, te uiti la Dansez pentru tine, hai să schimbăm, nu, ce
# Bănică”.
M: Ă::::
Ştefana: da, şi ne certăm. Şi ne certăm, după aia ne pare rău, cu::: „hai că nu mai facem
până data viitoare (râde), nu se mai întâmplă, nu se mai ”
M: Deci conflictele dacă apar de la ce...?
Ştefana: <@> De la tot ce am spus până acum.
M: De la:::
Ştefana: Î:::: come on, el cred că este foarte posesiv şi î::::: nu pot să:::: cred că şi din
cauza neîncrederii. Da, eu cred că e:::: nu are încredere în mine şi în relaţie de vreme ce
crede că dacă mă duc cu prietenele, eu ştiu, nu îl mai iubesc sau cine ştie ce...
Nicoleta: Îi e frică de altcineva, şi dacă ai ieşit
Ştefana: Da, da, da, poate crede că dacă mă duc cu fetele, mă duc să agăţ bărbaţi.
Nicoleta: Este o opinie falsă asta.
Ştefana: Da
Nicoleta: Dacă vrei să înşeli nu trebuie neapărat să te duci cu fetele
Ştefana: Exact!
Nicoleta: da...
M: Ă:::: voiam să vă întreb ă:: staţi că mi-am pierdut ideea. Voiam să vă întreb că aţi
adus acum aminte de infidelitate. Care e treaba cu infidelitatea sau nu ştiu, cum e văzută?
Femei, bărbaţi. Ce însemnă pentru voi infidelitatea acum dacă ar fi să spunem o persoană
infidelă
Diana: Dacă o femeie, de exemplu, îşi înşală soţul, ar fi văzută mult mai prost decât
invers
Ştefana: normal!

10
Nicoleta: da.
Diana: <@> că el are dreptul.
M: Păi nu înţeleg de ce are
Diana: Păi eu consider că n-are, dar societatea, mentalitatea din ziua de azi:::=
Nicoleta: = consideră că:::
Ştefana: Măi, multe femei, mamele noastre de exemplu: „Lasă mă că bărbatul s-a dus cu
alta, tot la tine vine” şi nu ştiu ce, stii? Trebuie să rabzi, să înghiţi şi să suporţi, lasă că se
duce, se descarcă nu se::: ce!?
M: Deci este un lucru pe care mai mult îl auzim de la alţii decât pe care să îl simţim noi.
Ştefana: Normal, eu nu simt aşa ceva. Eu nu-s de acord şi nu:::: mi se pare ok să gândesc
aşa şi nu mi se pare corect. Mi se pare că trebuie să fim pe picior de egalitate. Eu aduc
bani în casă, el aduce bani în casă, am încheiat un act prin care suntem egali în drepturi,
nu↑ Aşa parcă spune acolo când te căsătoreşti: că bărbatul este egal cu femeia.
M: Unde î::. Vreau să ştiu UNde se trage linia la infidelitate, când devine o persoană
infidelă, când face::: CE? Că nu ştiu, poate pentru persoane diferite e altfel
Diana: Când au ajuns să facă sex.
M: Deci când ajung la sex. Altcineva?
Nicoleta: Nu neapărat. Dacă ieşi cu cineva în oraş, deja nu mai zici, ştii ce urmează şi
atuncea practic tot la prag de infidelitate eu l-aş
Diana: Dar poate nu ştii ce se întâmplă, că poate ies în oraş, dar poate e ceva legat de
muncă, poate e o amică, poate e o colegă
Da, poate, dar dacă se sărută
M: Şi sărutul este?
Da, şi sărutul
Ştefana: eu consider că de la sărut, da, depinde şi de sărut.
Iuliana: de la sărut.
Andreea: Atunci te dedici altcuiva.
Nicoleta: Că aşa să ieşi cu cineva se poate. Poate vrei să stai de vorbă cu el, poate vrei să
îţi reaminteşti cât de nu ştiu ce
Ştefana: Sau na, uite, de exemplu, eu am ieşit cu un coleg să discutâm cu un coleg să
discutăm despre # # nu ştiu, anumite chestii, anumite probleme. Ok, am ieşit, am vorbit şi

11
nu s-a întâmplat nimic, adică nu a fost nicidecum o chestie sexuală sau vreun început de
relaţie. Pur şi simplu, avea o problemă, voia să discutăm, am discutat, la revedere, ok. Nu
îmi fac din asta un î:::
M: Şi reacţia soţului sau nu ştiu, el ce a spus?
Ştefana: Nu ştie, normal că nu i-am spus. <@> Dacă ştia, păi nu îi convine că ies cu
fetele, dar că am ieşit cu un băiat.
râsete
M: Când vreţi să ieşiţi în oraş, cum se întâmplă, vă duceţi şi îi spuneţi sau îi cereţi voie
sau anunţaţi din timp, cum se întâmplă?
Andreea: Îl anunţăm.
Nicoleta: Depinde, că uneori e spontan.
Ştefana: Da, uneori e spontan.
Nicoleta: Eu zic: „maimuţel, ies. Vrei să mergi?”, „da” sau „ Te superi dacă mă duc?”, na,
într-un fel # # şi nu e nicio problemă.
M: Dacă el, de exemplu, dacă el de exemplu, vrea EL sa iasă în oraş, el cum face sau:::?
Andreea: Acelaşi lucru.
M: Fix la fel?
Andreea: Da, la fel, anunţă.
Nicoleta: Da, anunţă.
Ştefana: Da, anunţă după ce e <@> deja acolo, „vezi că mai întârziu că am ieşit cu
băieţii”.
M: Ok. Pornisem de la rolurile femeii. Şi am început cu::::: mi s-a părut mie că ne-am dus
mai mult în direcţia de rolurile într-o relaţie. Să dezvoltăm aici, ce se aşteaptă de la o
femeie↑ nu ştiu, într-un cuplu, într-o relaţie, în familie.
Andreea: Să păstreze echilibru
Iuliana: Să fie grijulie
M: Grijulie adică?
Diana: Afectuoasă, tandră
Iuliana: Să păstreze direcţia în care merge familia.
Andreea: Să o protejeze.
M: Altceva?

12
Nicoleta: Să fie fidelă bănuiesc.
Ştefana: Da, normal, asta cred că în primul rând.
Nicoleta: Să facă copii, că cam asta e
Ştefana: Să facă de mâncare
Nicoleta: Mâncare, curăţenie, astea nu ies din schemă (râsete)
Diana: Asta cred ca depinde şi de cum se negociază încă de la început cu bărbatul. Pentru
că eu, de exemplu, nu am ştiut să fac mai nimic în casă când m-am căsătorit: nu gătit, nu
maşină de spălat, nu curăţenie şi n-am gătit nici eu nici el, ne-am descurcat a mai venit
cine a putut să ne facă mâncare, băgat maşină de spălat el, curăţenie eu şi el, adică
depinde
Ştefana: se împart uneori rolurile
Diana: Da.
Ştefana: nu doar femeia să tragă
M: Se împart şi ce faceţi voi concret, fiecare dintre voi? Ce::: ce roluri v-aţi asumat sau ce
roluri <z> vi s-au atribuit?
Nicoleta: La mine rolurile se împart.
Andreea: Şi la mine.
Nicoleta: Poate să pună aspiratorul dacă îi zic. Deci uneori nu vine de la el aşa (râde)
M: Se întâmplă să mai şi vină de la el?
Nicoleta: Se întâmplă mai rar (râde)
(râsete)
Nicoleta: să nu aibă ce să mănânce şi să facă el, să-l apuce să facă de mâncare, să mai dea
cu aspiratorul că mai aude că mai vine cineva pe la noi şi de obicei la mine în casă e:::: #
<@> nu este tot timpul curăţenie. Aşa sunt şi se mai întâmplă să mai facă el câteodată.
Sau cu munca, dacă are el ceva de făcut la muncă mai stă la calculator până noaptea
târziu şi nu pot să zic că mă pot ocupa şi de cealaltă parte.
M: Nu ai timp de:::
Nicoleta: Şi mai face el. Deci la mine se întâmplă să mai facă şi el.
M: Dar [în mare?
Nicoleta: [Să zicem] <z>10%
M: 10%

13
Nicoleta: Da. 80-90% eu.
Andreea: În ceea ce mă priveşte la început ne negociasem foarte bine
(râsete)
Andreea: Numai că în ultimul timp mie îmi permite şi mai mult timpul decât el şi mă
ocup cam 80% de treburile domestice.
M: În ultimul timp însemnând?
Andreea: Un an jumate.
M: Ce s-a schimbat?
Andreea: Lucrează mai mult el şi mi se părea normal, nu îi permitea timpul şi cineva
trebuia să facă.
M: Tu lucrezi mai puţin?
Andreea: Da, lucrez mai puţin.
M: Mai puţin decât el sau mai puţin decât lucrai înainte?
Andreea: Decât el.
M: Mai puţin decât el.
Andreea: Da.
M: Mult mai puţin sau?
Andreea: Mult mai puţin, da.
M: Ok. Alte [situaţii?
Andreea: [Şi mi se pare normal să:::
Ştefana: Dar tu câte ore lucrezi?
Andreea: Faţă de el lucrez cu 5 ore în minus, şi este o diferenţă destul de mare.
Da.
M: Le împărţiţi, nu le împărţiţi?
Iuliana: La mine mai mult, ă::: nu ştie, bine, lucrurile mărunte na, mâncărurile, da.
Astea...
M: Le faci tu?
Iuliana: lucrurile mărunte ar putea, el ştie să le facă.
M: Nu, dar cine le face?
Iuliana: Eu în mare parte. Tot aşa, cam 90, 80-90%. Şi la curăţenie le mai împărţim.

14
M: Le mai împărţiţi, ok. Cum vedeţi, nu ştiu, cum s-a schimbat rolul î::: femeii în î:::, sau
ce s-a schimbat în rolul femeii în ultimii 20 de ani sau dacă e să facem o comparaţie între
cum era pe vremea mamei la aşteptările care sunt de la o femeie. Ce s-a schimbat? Cum
era înainte, cum e acum, DAcă s-a schimbat ceva sau # #?
Andreea: Am putea să spunem că a ascensionat femeia în societate. E oarecum, dar nu
egală bărbatului şi contribuţia ei e mult mai mare în ceea ce priveşte partea financiară.
M: Deci a ascensionat în direcţia
Andreea: în sens pozitiv.
M: Alte diferenţe?
Ştefana: Dar pe de altă parte şi bărbaţii se implică mai mult în activităţile caznice. Că
înainte, eu ţin minte că mama îmi povestea că ea s-a săturat, numai ea munceşte, numai
ea spală, mâncare, călcat. Că taică-meu nu o ajută cu nimic. Acum taica-meu o ajută, <z>
spre exemplu, s-a schimbat şi taica-meu după atâţia ani
(râsete)
Nicoleta: Ideea e că s-a schimbat şi tehnologia.
Ştefana: Da, da, da
Nicoleta: Acum ai maşină de spălat
Ştefana: [e mai uşor
Nicoleta: [înainte stăteai 3 ore să speli
Ştefana: da, da, avea mâinile praf.
Nicoleta: acuma, na #
M: Dar tot femeia la spală acum cu maşina sau...?
Nicoleta: Nu neapărat, [şi bărbatul
Ştefana: [şi bărbatul. Şi taica-meu pune aşa la spălat, mai [dă şi el
Nicoleta: [cu un aspirator] mai poate să dea şi un bărbat, înainte nu puneai niciun bărbat
să dea cu mătura.
Ştefana: da, da. Exact, exact
Nicoleta: şi trebuia să dea cineva cu mătura în casă sau... vorbeam de mâncare, dar când
ţi-e greu mai face şi un bărbat. E foarte uşor să spui, că de obicei mai râd, spune că nu are
chef să::: chiar dacă e mâncare în frigider, trebuie să ţi-o încălzească cineva. Nu e cazul
meu, dar am auzit

15
M: Şi nu şi-o încălzesc de obicei sau şi-o încălzesc?
Nicoleta: La mine, în cazul meu şi-o încălzeşte singur. Sau îşi ia de acolo.
M: Nu, dar din ce auzisei?
Nicoleta: Din ce aud trebuie să i se pună mâncarea, deci asta este un::: nu ştiu, şi la sora
mea, şi în relaţia sorei mele şi în relaţia prietenilor trebuie să îi pui să mănânce.
(râsete)
Nicoleta: la mine nu e cazul
M: S-a mai schimbat ceva legat de rolurile femeii? Mai vedem # #
Ştefana: Acuma bine, ar trebui să ne dăm seama cum era acum 20 de ani, dacă ne putem
da seama.
M: Poate 20 de ani e prea mult, 10-15. Din ce am auzit, din ce am văzut.
Ştefana: Eu cred că şi din punct de vedere sexual bărbaţii vor <@> mai mult de la femei
decât voiam acum 20 de ani. Bine, poate şi tentaţiile sunt mai mari sau nu ştiu.
Nicoleta: Şi asta, şi tehnologia e schimbată, normal că vezi mai multe.
Ştefana: Da, vezi mai multe pe la televizor, te uiţi la filme porno si poate vrei şi # vor şi
ei ce alte pretenţii au <@> de pe la filmele astea porno. Cred, nu ştiu acuma. Asta am
observat că sunt tendinţele astea de a aplica ce vedem la televizor (râde)
M: Ă::: mă gândeam, nu ştiu, odată cu ce ziceai # cu rolurile, au nişte aşteptări sexuale,
s-a schimbat ceva şi în legătură cu noi, adică avem în domeniu în î::::: # # domeniul ăsta
avem alte::::
Ştefana: Trebuie să ne adaptăm şi noi, ce să facem.
M: Deci noi ne-am adaptat la ei sau odată cu tehnologia, cu televizorul a apărut o
schimbare, aşa, nu ştiu?
Nicoleta: Cred că şi în mentalitatea noastră. Îţi dai seama că na, nu poţi să zici că nu ţi-e
cunoscut sau mamă, ţi-e... înainte poate nu ştiau atât de multe lucruri nici femeile
Ştefana: da
Nicoleta: dar acuma poate că sunt lucruri obişnuite, orice auzi la televizor nu ţi se mai
pare: „aaa, ia uite ce fac aia!”, parcă tu nu le-ai face. Deci nu, e ceva normal. Ideea e că la
întrebarea de mai devreme eu cred că având în vedere că s-a schimbat # eu cred ca
mentalitatea oamenilor referitor la rolul femeii cât munceşte este cam aceeaşi care era
înainte. Numai că acum, fiind mai multe posibilităţi de a-ţi uşura munca prin maşina de

16
spălat, toate astea, cred că # d-asta cred că practic a rămas î::: rolul femeii este acelaşi,
munca e tot la fel de grea, numai că nu îşi mai dă seama că e atât de grea, înţelegi? Pentru
că # într-un fel faci mai multe lucruri într-un timp mai scurt.
Ştefana: Da, dar le mai face şi bărbatul. Nu le face numai ea. Am observat că sunt bărbaţi
care se implică în î:::: # treburile casnice. Şi ei spală, şi ei au grijă de copil, mai fac şi ei
mâncare, adică eu ştiu cazuri. Şi la mine şi el se implică şi face curăţenie, şi face
mâncare, adică î::: cam jumi juma, adică nu ştiu, mi se pare că e mai implicat bărbatul
ă:::: în ajutorarea femeii.
M: Hai sa-l vedem şi pe el. De la bărbat ce se aşteaptă, în general. Tot aşa # #
Diana: Să se poarte frumos, civilizat.
(râsete)
M: Aşa, da.
Andreea: Stabilitate financiară
Diana: să nu bea în primul rând.
Andreea: Potenţă financiară
M: Potenţă financiară aşteptăm de la ei?
Ştefana: Evident (râde)
M: Ă::::
Ştefana: cum să aducem noi şi bani acasă şi curat, facem şi sex şi de toate şi mâncare şi el
ce mai face?
M: Deci ne aşteptăm ca ei totuşi să vină acolo cu::::: #
Ştefana: Să vină şi ei cu ceva, da.
M: Okei::::
Ştefana: Nu trebuie şi ei să contribuie?
M: Altceva, ce se mai aşteaptă de la un bărbat?
###
Nicoleta: Să fie deştept, nu ştiu.
Andreea: Să ne protejeze.
Ştefana: Da, protecţie, siguranţă, te simţi apărată când mergi pe stradă, nu ştiu. Simţi că
şi-ar da viaţa pentru tine, că eşti importantă. Să fie tandru, să mai aducă şi flori acasă

17
uneori, nu cu o ocazie specială <@> neapărat. Să fie atent să îţi mai cumpere o bluză, un
cercel, un inel, o chestie.
M: Ă:::: că vorbeam de financiarul ăsta, nu ştiu, cum vedem raportul dintre ă::: venitul ei
– venitul lui într-o casă sau nu ştiu, într-un cuplu, într-o căsnicie::: Ce aşteptări avem faţă
de asta, nu ştiu? Bărbatul ar trebui să demonstreze că
Diana: Ar trebui să fie mai mare.
Ştefana: (râde) Dar noi vrem să [fim egale.
M: [Al bărbatului?
Ştefana: dar al lui să fie mai mare venitul
M: Ne aşteptăm ca # sau
Nu neapărat.
Nicoleta: Da, probabil, dar # nu se respectă neapărat că sunt femei care poate contribuie
mai mult, sunt #
Iuliana: Şi mai ales în ultimul timp, chiar vorbind de ultimii ani, cred că femeile tind să
aducă şi ele <z> la fel de mult
M: Contrubuie la fel
Iuliana: Da.
M: Şi pe partea lor cum se vede, cum văd bărbaţii femeile astea care câş[tigă
Iuliana: [Şi chiar am auzit în ultima perioadă tot felul de statistici că ei, bărbaţii au
început <@> ei, au început să:::: să contribuie la treburile casnice mai mult decât femeia
în unele cazuri şi ea să lucreze să stea la servici si peste program, să::: se implice mai
mult.
Diana: EU am auzit şi de cazuri când bărbaţii şi-au luat concediul acela postnatal, nu şi-a
mai luat mama, şi-a luat el.
Iuliana: Exact, exact.
Diana: (râsete) şi ea muncea
M: Şi cum vi se pare↑ Aveţi copii? n-am întrebat. N-aveţi.
<@> Nu
<@> Nu
M: Ă:::: doar Andreea e norocoasă, mă uitam la tine. Ă:::: l-am lăsa pe soţ să
Andreea: Da, normal.

18
M: L-am ruga sau # cum aţi prefera voi, dacă v-aţi gândit?
Andreea: Trebuie să existe un echilibru, cine are grijă de copil
M: Voi, de exemplu, aţi discutat?
Andreea: Da.
M: Aţi discutat deja.
Andreea: Din punctul meu de vedere n-aş avea abolut nicio problema în a sta el acasă cu
copilul şi a merge eu să lucrez. Cine stă acasă::: stă acasă iar celălalt se ocupă de partea
financiară. Cred că trebuie doar negociat, numai că legile de la noi nu permit aşa ca în
străinătate, cum e în Suedia, unde bărbaţii sunt în principal cei care
Ştefana: <@> deci în Suedia
Nicoleta: Unde?
Andreea: în Suedia.
Nicoleta: Ce se întâmplă?
Andreea: Foarte mulţi îşi iau concediu postnatal, foarte mulţi.
M: Şi cum a decurs discuţia, ce a zis soţul, dacă aţi atins totuşi şi subiectul ăsta.
Andreea: Da, pentru că este obosit de ceea ce face la serviciu. Pe mine nu m-ar deranja,
din punctul meu de vedere, ca medic, să stau acasă ar însemna să îmi întrerup
rezidenţiatul. Şi sr fi în sens profesional negativ şi nu m-ar încânta lucrul ăsta. Drept
urmare nu o să stau eu acasă decât maxim 6 luni, dacă voi sta 6 luni.
Iuliana: e bine că a acceptat lucrul ăsta, că e şi pentru el o::::
Andreea: Nu, că nu va sta el acasă.
Iuliana: a:::
M: De ce nu ar accepta sau ce:::
Ştefania: Păi cred că încă e mentalitatea bine înrădăcinată că femeia trebuie să stea cu
copilul acasă după naştere.
Nicoleta: Că poate ea să aibă mai multă grijă de copil.
Ştefana: Că e [femeie
Nicoleta: [Că îi e frică
Ştefana: Da, ei sunt mai ameţiţi, mai aerieni, mai scapă copilul, mai Doamne fereşte
(râsete)
M: Deci într-un fel aveţi şi o lipsă de încredere sau:::?

19
Andreea: Nu
M: Credem că s-ar descurca?
Nicoleta: Nu aş avea încredere. Cred că teama lor, aşa::: nu ştiu. Sau poate nu se simt,
poate râd ceilalţi, sunt aşa de răi
Ştefana: Da, da, aşa e.
M: Râd ceilalţi?
Iuliana: Prietenii
Ştefana: Da, da. Încep să-l batjocorească, băi, femeia::: trebuie să baţi cu pumnul în masă
să moară vaca în grajd, aşa trebuie să te porţi cu ea.
(râsete)
M: (râde) Ă::::: care mai sunt rolurile bărbatului, în afară de financiar, protecţie, concret,
în casă ce mai aşteptăm de la el?
Andreea: Eu cred că calmează spiritele. Când femeia începe şi este energică, efervescentă
şi nervoasă, bărbatul o calmează.
Ştefana: <@> În cazul tău aşa o fi, la mine e invers.
Nicoleta: La un moment dat poate să îţi dea un sfat de care ai nevoie. Şi atunci când nu
mai ştii ce naiba să faci, ce soluţie să găseşti, poate::: nu ştiu. Cel puţin în cazul meu,
atunci îl mai întreb pe el şi zic: „băi, zii tu, că tu gândeşti altfel, vezi lucrurile altfel”.
M: Tu îi spui lui, îi ceri lui un sfat.
Nicoleta: Da, îi cer o părere. Deci pentru mine, nu ştiu, poate să fie cel în urma căruia să
iau o decizie importantă, mă îndrept spre o anumită direcţie. Şi zic: „cred că aşa e, poate
ai dreptate” şi să, na...
Andreea: Şi eu cred la fel, ne sfătuieşte şi:::
M: Vă sfătuieşte?
Andreea: Da, pe femei.
Nicoleta: Da, mama, soacra, eu ştiu, nu ştiu în cazul vostru, la noi mai vine mama
câteodată mai spune ea o părere.
M: Locuieşte cu voi?
Nicoleta: Nu, nu locuieşte.
M: Cum::::

20
Andreea: Bărbaţii sunt mai echilibraţi din punctul meu de vedere decât femeile. Femeile
sunt mai agasante, vorbesc prea mult.
Nicoleta: (răde) Se enervează repede
Andreea: Da.
M: Aşa suntem?
Iuliana: La mine nu e cazul. Adică dacă este să o luăm la modul general cam da, dar:::
Andreea: Generalizând un pic, dar în general femeile sunt mult mai agasante.
Iuliana: Asta da.
Nicoleta: Şi la biserică. Toată lumea să se bage în o grămadă de lucruri, iar bărbaţii sunt
aşa mai: „băi, aia e bună, aia nu e bună, da-le încolo”. Te complici, ei [sunt mai simpli.
Ştefana: [Da, taie în carne vie. Aia e albă, aia e neagră, la noi sunt mai multe nuanţe.
Nicoleta: Sunt mai direcţi
Ştefana: da, mai direcţi. Spre exemplu, eu cred că uneori am nevoie doar să vorbesc şi
atâta, nu vreau neapărat o soluţie.
(râsete)
Nicoleta: El: „hai gata, tragem linie şi avem soluţia”, „Nu, nu, nu, că eu nu vreau soluţia,
<@> eu vreau să vorbesc, tu nu înţelegi? Tocmai d-asta vreau să ies cu fetele în oraş, băi,
eu vreau să vorbesc, nu contează soluţia, înţelegi? Că poate soluţia pot să o aflu şi eu
singură şi poate una mai bună decât îmi oferă el, dar lasă-mă să vorbesc, să spun tot ce
am”. Mie îmi vine soluţia vorbind.
M: Şi ei nu vor să vorbească sau sunt mai::: Mai cum? Ei vorbesc?
Ştefana: Nu ştiu, mie mi se pare că ţi-o cam taie aşa: „hai, gata, hai să găsim soluţia”. Ei
sunt orientaţi către soluţii, ce atâta vorbăraie, hai soluţia, ce atâta pierdem timpul?!
M: Ei cu soluţia, ei cu?
Ştefana: Noi să rupem pisica în două, firul în şapte să-l desfacem, să-l analizăm pe toate
părţile.
M: Ă::: cum vă înţelegeţi cu bărbaţii din viaţa::: voastră. Cam cu toţi, soţi, taţi, fraţi,
colegi de birou?
Andreea: Mai bine.
Diana: Parcă da, mai bine decât cu femeile.
Nicoleta: Mult mai bine.

21
Andreea: Din punctul meu de vedere într-un birou în care sunt foarte multe femei
atmosfera e mult mai tensionată.
Diana: Aşa este.
Andreea: Bărbaţii decongestionează.
Iuliana: (râde) aşa e.
Ştefana: Mm, eu mă înţeleg bine şi cu bărbaţi şi cu femei, nu pot să zic, eu nu am părerea
asta: „gata, femeile sunt rele şi bărfitoare şi guralive”. Eu am întâlnit femei foarte de
treabă şi chiar bărbaţi mai nesimţiţi şi nu, nu sunt de acord. Adică cred că sunt uscăciuni
şi de-o parte şi de alta. Nu îmi place să::: adică am stat în birou cu multe fete şi m-am
înţeles foarte bine. Am stat în birou şi cu multe femei care m-au făcut chiseliţă şi m-au
(xxx) adică nu sunt de acord... Î::: am fost şi în alt birou, că am 30 de ani, în care bărbaţii
făceau chiseliţă tot ce întâlneau şi erau mai ceva ca femeile. Da, bărbaţii.
(râsete)
Ştefana: mă îngrozeam.
M: Bărbaţii bârfesc?
Ştefana: bârfesc şi bărbaţii, evident.
Nicoleta: Cred că mai mult decât femeile, nu ştiu.
Ştefana: Dar sunt mai ascunşi, poate noi suntem mai aşa, nu ne pasă că mai sunt şi ei în
jur şi ne ascultă.
M: Ei se ascund sau...?
Ştefana: Eu cred că ei se ascund, nu prea bărfesc de faţă cu noi.
M: De cine se ascund [sau::?
Nicoleta: [Poate de ei.
M: De noi sau?
Nicoleta: Nu bârfesc într-un cerc cu femei.
Ştefana: Exact.
Nicoleta: Dar între ei
Ştefana: Între ei rup. Dacă te nimereşti să fii în treacăt pe lângă ei când sunt la o bârfă d-
asta...
(râsete)
M: Ce apreciaţi, nu ştiu, ce apreciaţi la un bărbat? Cum trebuie să fie un bărbat?

22
Ştefana: Fidel în primul rând (râde).
M: Fidel, da.
Iuliana: Serios.
M: Serios.
Nicoleta: Calm.
Ştefana: Asta cu calmul da.
(râsete)
Ştefana: Şi eu apreciez
Iuliana: A:::, da, asta da.
Nicoleta: Să găsească soluţii. Să fie stabil, nu ştiu, să te poţi baza pe el.
Ştefana: Să îşi ofere încredere şi siguranţă.
Diana: Să nu fie gelos, posesiv
Nicoleta: Cunosc extrema asta de bărbaţi
Ştefana: Sunt geloşi şi pe firul de iarbă pe care calci.
(râsete)
Nicoleta: Sau să nu îţi dea voie, cum ai spus tu, să nu îţi dea voie să faci nu ştiu ce.
Ştefana: Da:::
M: Dar de unde vine gelozia asta a lor? Sau nu ştiu, când ai observat, că tu spuneai că
DUPĂ ce v-aţi căsătorit, totuşi
Ştefana: Da, în timp s-a accentuat, în timp
M: De ce crezi sau
Nicoleta: Ideea asta că eşti proprietatea lui.
Ştefana: Da
Nicoleta: El se simte stăpân pe viata ta.
Ştefana: E stăpân pe viaţa mea şi poa să îmi dicteze ce pot să fac şi ce nu. Şi dacă nu ne
potrivim în anumite lucruri, nu ne sincronizăm în anumite dorinţe uneori şi eu poate
vreau să mă duc la mare, el vrea să meargă la munte, ă:::: sau eu vreau să ies cu fetele în
oraş şi el ar vrea să stau cu el să mă uit la un film cu el romantic, na # după 7 ani de unde
atâta romantism? Până la urmă se mai duce şi romantismul ăsta. Mai e şi romantism, da’
cât, cât? Seară de seară romantism, nu ştiu, mă gândesc şi eu, poate altele or fi, eu nu sunt
aşa.

23
M: Cum s-a schimbat rolul bărbatului? Am vorbit la femeie cum s-a schimbat. Cum s-a
schimbat tot aşa în ultimii 10-20 de ani, nu ştiu, comparaţi-o mă gândeam eu cu vremea
părinţilor.
Diana: Mie mi se pare că bărbaţii se căsătoresc mult mai târziu ca vârstă. Nu mai e ca
atunci, până în 25 de ani: „hai, că sunt bărbat, să mă căsătoresc, să îmi fac o familie şi
copii”. Acuma sunt unii şi la 40 de ani şi n-au nicio treabă, niciun gând, nu:::
Ştefana: (râde) Le e bine aşa.
Se bucură de tinereţe
Nicoleta: Şi la femei a crescut vârsta la care te măriti, e mai multă distracţie, sunt mai
multe lucruri de văzut.
Ştefana: Te gândeşti că dacă apare un copil este mai greu să copilăreşti, şi nu ai cu cine
să-l laşi
Iuliana: Si copiii la fel, îi faci mult mai târziu.
Ştefana: D-asta zic.
Nicoleta: Când vezi atâtea tentaţii în jurul tău, distracţii şi mai ales dacă ai şi bani şi îţi
permiţi anumite lucruri: excursii la mare, la munte, nu neapărat.
Iuliana: Adică înainte, exact, până în 25 de ani se făceau o grămadă de copii şi mulţi.
Nicoleta: Şi părinţii aveau o influenţă, că atunci şi mentalitatea asta bătrânească că
trebuie să te măriţi, că nu ai voie să stai cu altcineva. Acuma se schimbă partenerii mult
mai des decât înainte. Nu mai e mentalitatea asta sau mai e în zonele de la ţară, în zonele
rurale mai e mentalitatea că cu ăla cu care te-ai # eşti prima dată trebuie să fii până la
sfârşit, că altfel râde satul.
(râsete)
Nicoleta: dar acuma e cam la moda, <@> până îl găseşti pe ăla potrivit. Aşa zic părinţii:
“Mamă, nu te grăbi”, cel puţin ai mei. “Lasă să vezi dacă te potriveşti sau nu ca să nu # #
Ştefana: Până nu stai să locuieşti cu un om, adică înainte probabil că nu era chestia asta,
Domne, nu locuiai cu el înainte. Poate chiar dacă începeai # o relaţie, dar nu [locuiai
împreuna
Iuliana: [Când te mutai te şi căsătoreai
Ştefana: da, când te mutai era atunci când te căsătoreai. Acuma majoritatea cuplurilor se
mută împreună înainte de a se căsători.

24
M: Deci noi femeile ne căsătorim un pic mai târziu pentru că îl căutăm pe::: # ca să fie el
cel bun şi bărbaţii, pe cealaltă parte de ce
Nicoleta: Din acelaşi motiv. Şi pentru că vrei să te distrezi mai mult. Şi pentru că vrei să
ai mai mult timp liber pentru tine, nu ştiu, vrei să trăieşti, ţi se pare că viaţa e mai scurtă
dacă te căsătoreşti. Cel puţin mie una <@> mi se părea că viaţa ar fi mai scurtă dacă m-aş
căsători.
Ştefana: Mai devreme, nu?
Nicoleta: Da, şi dacă aş face un copil, că [nu ştiu
Ştefana: [Parcă vrei să mai copilăreşti
Nicoleta: Mai vreau să stau la televizor cu telecomanda în mână. Dacă e un copil, îţi dai
seama
M: Să copilăreşti adică?
Ştefana: Adică să nu îşi asumi anumite responsabilităţi.
Iuliana: Să fii liberă.
Ştefana: da.
Nicoleta: Gătit, spălat, curaţenie ţi le face [mama
Ştefana: [Exact
Nicoleta: Cel puţin la mine
Ştefana: Şi chiar dacă te muţi împreună, cum a fost la mine, m-am mutat împreună cu el
la 6 luni dupa ce eram împreună. Dar cu toate astea mă simţeam mai liberă decât <@>
după ce m-am căsătorit. Ştii, adică nu aveam anumite responsabilităţi. Parcă aşa odată cu
căsătoria, deşi nu ar trebui să SCHImbe mare lucru, e un act, nu e::: ceva aşa, de tradiţie,
ok. Nu ar trebui să schimbe în caracterul nostru ceva, dar totuşi schimbă [căsătoria
Nicoleta: [Poate că îi dă lui mai multă posibilitate, nu ştiu, mai multe drepturi asupra ta.
Ştefana: Gata, sunt femeie măritată, acuma chiar trebuie să am grijă să fac, să dreg.
Iuliana: Cum se spune, pune şaiba pe tine. Aşa se spune.
Andreea: Mie soţul meu îmi reproşează că de când ne-am căsătorit nu mai am atâta grijă
de el.
M: Cum adică?
Andreea: că era mai bine când eram necăsătoriţi, înainte îi faceam masaj, îi făceam toate
poftele, <@> ACUM nu mai am timp

25
M: Ajungem imediat şi la căsătoriei, pornisem de la rolul bărbatului, cum s-a schimbat el
în ochii, deci în afară că se căsătoreşte
Andreea: În afară că::: cum să spun? Că s-a decalat perioada de căsătorie, cred că la fel,
în principiu.
Poate mai multe sarcini
M: Dar ce se aşteaptă de la un bărbat? Se aşteaptă ceva diferit faţă de ce se aştepta
înainte?
Ştefana: Pai da, da, clar, nu am vorbit până acum? Adică să se implice şi el mai mult în
treburile ă:::: că::: # casnice, de pildă. Asta cred că e în principal pretenţia unei femei de
la un bărbat; şi în creşterea copilului, că înainte cred eu că era mentalitatea asta: femeia se
ocupă de copil, de mâncare, de curăţenie, de cumpărături, bărbatul aduce bani acasă.
M: Aşa era?
Ştefana: Cred, eu aşa am auzit.
Nicoleta: Înainte era mentalitatea, mi se pare că femeile nu prea lucrau.
Ştefana: da, [da
Nicoleta: [deci practic erai casnică, făceai mâncare, cam ăsta era rolul ei. Părinţii mei cel
puţin. Mama nu avea servici, mama avea că era de la oraş, dar mentalitatea la ţară, ştii.
Erau casnice şi normal că ea trebuia să facă logic mâncare, curăţenie iar bărbatul se ducea
la muncă. Şi atuncea:::: # na
Aşa e
Nicoleta: acuma prin faptul că femeia lucrează, înseamnă că responsabilităţile încep să
devină jumătate jumătate, adică nu mai poţi să zici că bărbatul nu ar trebui să facă
mâncare sau bărbatul nu ar trebui să facă curăţenie atâta timp cât femeia lucrează. Dacă
femeia # dacă bărbatul şi-ar permite să îşi ţină femeia acasă să nu facă nimic, normal că
ar fi # logic că nu mai are să muncească şi decât să:::
M: Ne-am dori lucrul ăsta?
Diana: Nu
Iuliana: Nu
Nicoleta: Nu
Andreea: Nu
Ştefana: <@> Nu

26
M: Ok, nu ştiu, mă gândeam doar pentru că ai spus-o, dacă ar reuşi să ne ţină
Nicoleta: Sunt cazuri în care te ţin acasă, dar înseamnă să:::, nu ştiu, să ţi se ia toată
libertatea sau să [nu ai
Ştefana: [Să-ţi îngrădească orizonturile, nu ştiu. Aşa mai cunoşti lume, mai vorbeşti, nu
ştiu, evoluezi, simţi că evoluezi
Iuliana: relaţionezi
Ştefana: relaţionezi. Mai ales că nu ştiu, cred că e nevoie de schimbare. Ok, dacă rămâi
cu un partener stabil măcar să schimbi la serviciu ceva, mai înveţi lucruri noi, nu::::
M: Ce [înseamnă
Ştefana: [Trebuie să schimbi în viaţă că altfel ajungi să te plictiseşti.
M: Ce înseamnă pentru voi ideea asta de cuplu? Înainte să ajungem la căsătorie, ce
presupune un cuplu, o relaţie? Ce::: de ce o legăm sau # #?
Nicoleta: O persoană cu care să împarţi bucuriile, tristeţea
Andreea: Compatibilitate
Ştefana: Înţelegere, sprijin reciproc în cazul în care # mă rog, în primul rând să îţi fie la
greu, aproape, dacă ai o problemă de sănătate, o problemă, nu ştiu cu părinţii sau altfel de
probleme, să îţi fie alături şi să te sprijine. Să te înţeleagă.
M: Ce câştigă o femeie sau: # printr-o relaţie, sau ce::: # care sunt plusurile ei, nu ştiu?
Andreea: Stabilitate
Nicoleta: Parcă nu îţi mai este aşa frică, ai mai mult curaj în relaţie, nu ştiu, zic eu.
M: Curaj?
Nicoleta: Că ştii că ai pe cineva lângă tine [care
Ştefana: Viaţa nu e formată numai din lucruri frumoase şi drăguţe şi minunate şi parcă ai
mai mult curaj să faci faţă, ştii că ai pe cineva acolo care are grija de tine, care te sprijină,
pentru care merită poate să lupţi, să mergi mai departe în viaţă chiar când simţi că te
doboară (xxx)
M: Da, ne buruiază (se aude alarma unei maşini). Sperâm să se oprească. Ă:::: sunt şi
nişte lucruri care::: sunt mai PUŢin plăcute pentru o femeie după o relaţie sau odată cu
intrarea într-o relaţie? E ceva ce îi lipseşte unei femei sau #?
Andreea: Evident, sunt şi lucruri bune şi lucruri rele.
M: Care sunt cele mai puţin bune?

27
Ştefana: Păi lipsa de libertate, faptul că ă:::: poate că eşti obosită, ruptă de la serviciu, vii,
trebuie să faci mâncare, să speli vasele.
Iuliana: mai multe responsabilităţi, sunt mai multe sacrificii
Ştefana: Sunt mai multe sacrificii, poate ai vrea să:::: stai şi să nu faci nimic, dar...
Iuliana: cresc responsabilităţile
Andreea: Ai resposabilităţi pentru două persoane
Iuliana: Da, exact.
Andreea: Adică te gândeşti şi la el
Nicoleta: Nu din toate punctele de vedere, dar oricum, mai ai pe cineva în plus.
Ştefana: Aşa este.
Iuliana: porţi o grijă, atunci când este el plecat, să zicem, nu ştiu unde, dau un exemplu,
în ă::: [delegaţie
M: [Să zicem delegaţie
Iuliana: exact, te gândeşti: „măi, cum o fi? Să meargă bine, să nu păţească ceva, să # ştii
că el este cel mai aproape de tine, da? e persoana î::: prima persoana cea mai aproape şi
atuncea clar că îi porţi de grijă. Nu mai eşti ca atunci când eşti singur, nu te interesează,
nu mî interesează ce păţeşte ăla, ok, e treaba lui.
M: Şi pentru bărbaţi, pentru ei, ce câştigă, ce pierd când intră într-o relaţie?
Andreea: Îşi pierd oarecum din libertate.
Ştefana: Clar asta.
Andreea: Asta este partea cea mai neplăcută pentru ei.
Nicoleta: câştigă comoditate că:::
Iuliana: <@> comoditate
Ştefana: da::::, ajutor, mai găsesc pe cineva care să îi calce cămăşile, să le facă de
mâncare.
Nicoleta: dar şi înainte era mama cea care le:::
Iuliana: depinde, nu neapărat, dacă stătea singur şi mama era [plecată departe:::
Ştefana: [Exact, exact. Plus na, nu mai trebuie să plătească pentru sex.
Nicoleta: <@> nu trebuie să mai caute
Ştefana: nu trebuie să mai caute, au când vor alături aşa

28
Nicoleta: au un pic de stabilitate. Mă rog, dar unii bărbaţi au teama asta de căsnicie: „a,
băi, până la căsătorie”. Am mai auzit cazuri în care mai zic că: „eu nu, nu sunt pregătit să
mă însor”, deşi au o prietenă frumoasă, au::: dar nu sunt pregătiţi pentru că le e frică de
responsabilităţi. Cresc responsabilităţile
Iuliana: şi grijile
Nicoleta: da, şi grijile
Andreea: Şi multor bărbaţi le place să cucerească, să fie mereu activi, într-o relaţie nouă.
Ştefana: da, da
Nicoleta: să fie într-o relaţie nouă, să schimbe partenera.
M: Deci din punctul lor de vedere sunt mai multe avantaje, mai multe dezavantaje?
Nicoleta: scad astea
Ştefana: măi, depinde şi de la om la om.
Iuliana: Până la o anumită vârstă cred că sunt aşa.
Ştefana: da, da
Diana: Şi poate au şi anumite perioade, câteodată vor să aibă o relaţie stabilă, câteodată
vor să nu mai aibă pe nimeni sau::: şi după aia se răzgândesc.
Iuliana: <@> Sunt cu toane în cazul ăsta.
M: Ce se schimbă odată cu căsătoria? Ce e diferit faţă de un cuplu?
Diana: Poate mai multă rutină.
Ştefana: (râde) O, da.
Diana: În fiecare zi stai cu aceeaşi persoană în casă dimineaţa mergi la serviciu o vezi
Aşa e
Diana: seara te întorci tot la ea.
Aşa e.
Ştefana: Ce să mai discuţi după 7 ani la noi, <z> mai ales dacă nu te lasă să ieşi cu
prietenele la o cafea, la un film, la un teatru.
Nicoleta: sau dacă nu ai servici, innebuneşti.
Ştefana: da:::: da
Nicoleta: Dacă nu ai servici îţi dai seama înnebuneşti când îl vezi seara.
(râsete)
M: Aţi început direct cu cele negative. Pentru voi ce înseamnă căsătoria?

29
Iuliana: Puncte negative şi puncte pozitive
M: Nu neapărat, putem să le luăm la::: per ansamblu aşa.
Andreea: Per ansamblu din punctul meu de vedere este un avantaj să fii căsătorit, ai mult
mai multă stabilitate, pe cineva care să te protejeze, ă::: foarte multă încredere să spunem
în ea şi nevoia asta de securitate emoţională este foarte accentuată la oameni şi o data cu
căsătoria te simţi mult mai sigur.
Nicoleta: Dar în acelaşi timp eu mă simt aşa că parcă îmbătrânesc, nu ştiu, asociez
căsătoria cu faptul că sunt un pic mai bătrână, ştii că nu mai am # asta e tendinţa.
Ştefana: Da, aşa simt şi eu.
Nicoleta: Şi parca asta mi-a fost frica cea mai mare, să zic: „aaa”, mă gândeam că când o
să mă mărit, gata, deja nu mai sunt copil.
Ştefana: Da, da, exact, deja nu ţi se mai spune domnişoară, ţi se spune doamnă.
Nicoleta: Da, şi după aia parcă nu eşti pregătit pentru aşa ceva.
M: Şi pentru bărbaţi?
Nicoleta: Cred că nu, cred că # # nu ştiu
Ştefana: Eu cred că nu au ei chestia asta de îmbătrânire [parcă
Nicoleta: [La ei nu, că oricum
M: Ei cum o văd sau dacă spuneai că unora le e chiar frică
Nicoleta: Le e frică de responsabilităţi
M: Ce responsabilităţi sau [ce aşteptăm noi de la ei?
Nicoleta: [Se aşteaptă să îi faci şi curăţenie, „dar tu n-ai făcut nimic, dar nu ai făcut
mâncare” mai fă şi tu
Copil
Nicoleta: astea
M: Ei au practic nişte [responsabilităţi ale lor care
Nicoleta: [În momentul în care s-au căsătorit încep să aibă şi ei nişte responsabilităţi, că
na, trebuie să mai facă şi ei ceva. Adică până la urmă nu poţi să le faci pe toate. Şi
atunci...
Andreea: Şi bărbaţilor nu le place să li se impună să facă ceva.
Ştefana: Da:::
Asta da

30
Ştefana: Dar ei să ne impună vor, dar să li se impună lor nu.
M: Dar o fac din propria iniţiativă?
Iuliana: Ei vor să arate că ei sunt cocoşul
Ştefana: Da:::, da
Iuliana: cocoşul în familie, bărbatul dictează în casă, nu↑ nu femeia. Atunci când dictează
femeia # #
Ştefana: Pică de proşti
Iuliana: da, pică de proşti <@> bărbaţii
Ştefana: „Păi ce eu sunt fraierul tău”
Nicoleta: Mai ales să fie într-un cerc de prieteni, ştii să îl pui să facă ceva:::
Iuliana: a, nu, atuncea clar
M: E vreo diferenţă, nu ştiu, în a interacţiona cu el dacă suntem acasă sau dacă suntem în
[cercul de] prieteni sau
Ştefana: [Păi normal]
M: Nu ştiu, ne purtăm noi altfel sau sunt ei altfel în reacţiile [lor?
Ştefana: [Da.
M: În ce sens?
Nicoleta: Trebuie să fii mai diplomat, nu poţi să #
Ştefana: să-i [spui
Nicoleta: [faci o criză, <@> poţi să-i spui pe un alt ton. După aia acasă îi spui ce aveai de
spus
(râsete)
M: Voiam să vă întreb la voi cum a fost când v-aţi căsătorit, nu ştiu, din câte am înţeles
majoritatea vă ştiaţi de ceva vreme, ă::: mă interesează să ştiu cum a fost fix pasul dacă:::
cum aţi hotărât să vă căsătoriţi sau dacă v-a cerut el, l-aţi cerut voi sau # # #
Diana: Pe mine el m-a cerut.
M: Te aşteptai să:::::?
Diana: Nu, nu, adică până la urmă nici eu nici el nu ne aşteptam, nu hotărâsem nimica.
Am zis pur şi simplu: „hai să facem pasul ăsta să vedem ce iese, merge bine, bine, nu, iar
bine”.
După cât timp?

31
Diana: După 6 luni
M: După 6 luni?
Iuliana: Wow
Diana: Da, a fost foarte repede, adică foarte repede faţă de alte relaţii. Şi plus că:::: fosta
lui prietenă, de exemplu, a avut cu ea o relaţie de 5 ani şi tot s-au certat după 5 ani, aşa că
noi 6 luni:::
Iuliana: Şi acum sunteţi împreună de?
Ştefana: De cât timp?
Diana: de 5 ani.
Iuliana: Super.
(râsete)
Nu cred că aveţi probleme
Diana: Bine, probleme din astea de posesivitate
M: Din partea ta sau:::?
Diana: Din partea lui
M: Cum s-a întâmplat sau cum a fost?
Iuliana: Nici la mine după foarte mult timp. După 1 an, de fapt înainte el îmi spusese, EL
îmi spusese, eu în niciun caz că eram în facultate şi voiam să termin facultatea şi el a
[venit cu ideea că
M: [Deci de la el a venit ideea
Iuliana: aşa, # şi:::: ă::::: # la început purtam, că luase el ă::::::: # ă:::: verighetele astea, a
fost o::: foarte:::: o:::: surpriză, a vrut să facă o surpriză. Şi încercam să:::: le purtăm să
vedem cum e ca şi:::: în joacă şi apoi::: na, ne-am decis să facem şi pasul # cel mare
M: Frumos
Iuliana: Da↓
Ştefana: La mine a fost cam după vreo 3 ani de stat împreună
Nicoleta: <@> Mamă:::
Ştefana: 3 ani şi, adică da, după 3 ani după care la un an, juma de an, câteva luni ne-am şi
căsătorit. După 3 ani şi ceva a zis: „da chiar Ştefa, şi noi când?”. Asta a fost: <@> „Chiar,
şi noi când î::::?” „Da::::, asta a vrut să fie o cerere în căsătorie?”. Eu îl aşteptam cu

32
inelul, cu astea, (râsete) aşa citisem, văzusem în basme în astea, la televizor, cum, dar ce
este asta: „Da’ chiar, dar şi noi când?”. „Ce e asta, dacă mă întrebi aşa, nu!”
M: Dar te-a surprins că te-a cerut sau te gândeai că o să te ceară, îi spusesei tu ceva lui
sau?
Ştefana: A:::, da, îi spusesm că toata lumea mă întreabă noi când ne căsătorim şi m-am
săturat, chiar şi ăsta, amicul nostru care e burlac convins mă întreabă când mă căsătoresc,
nu îmi vine să cred. „De ce mă întreabă mă toată lumea?”. „Când, chiar?”, aşa a fost. Şi a
fost un pic cam, am fost un picuţ surprinsă. Mă gândeam că tace şi el din gură, se duce şi
ia un inel şi vine cu inelul în gură şi îmi zici asta, nu aşa: „Da, chiar, şi noi când?”. Bine
a venit mai târziu după aia, la câteva luni şi cu inelu. Dar cam aşa a fost. Nu m-am
supărat, am fost aşa un pic dezamăgită, da::: (râde) <@> inelul era frumos, cu pietre
swarovski şi cu asta, a fost ok. Am zis: „Bine, hai # s-o facem şi p-asta că na, nu cred că
mă mai îndrăgostesc eu de altcineva (râsete), mama vrea să mă vadă mireasă, am şi eu 27
de ani, ha::::i s-o facem, na. Să intrăm în rândul lumii, nu? (râsete). Nu voiam neapărat să
mă căsătoresc, da’ mi-a plăcut să mă văd şi eu mireasă::: astea # mă gândeam şi la chestia
asta că după aia o să fiu lipsită de:::: de::: mă rog, de libertate şi că o să fie mai cu gura
pe mine şi aşa, da’ # credeam că nu schimbă ceva, că e un act, e o seară în care te duci la
biserică, te blagoslovesc ăia acolo şi gata, ce mare lucru? Ce o să se schimbe? Nu o să se
schimbe nimic, nu? Da:::: # <@> se pare că se schimbă. Nu credeam, dar e din ce în ce
mai posesiv aşa şi mai gelos şi mai::: „dar de ce p-aia, da’ und’ te duci, dar de ce nu ştiu
ce, dar”, adică a devenit # s-a mai stricat relaţia, mie aşa mi se pare, de [când
M: [Dar el ce aşteptări ar avea de la tine să:::?
Ştefana: Să stau seara de seară cu el, să facem mâncare, [să::::
M: [Împreună?
Ştefana: Împreună da. Sau şi singură, na. Să::: mergem numai cu cortul la munte, noi doi
singurei romantic după 7 ani. Păi de ce să mergem în gaşcă să stăm dup-ăla şi dup-ăla.
Ăla vrea acolo, ăla vrea dincolo, stau eu după ăla şi după ăla să fac ce vrea ăla şi altul.
M: Şi tu ai vrea şi [cu:::?
Ştefana: [Da, vreau să::: hai să o luăm pe mama, pe tata, să-i luăm pe sor-mea, pe frate-
meu. „A::: iară vrei cu ai tăi, nu îţi mai place cu mine”. „Stai măi puţin, că nu am fost

33
acum o lună noi singuri şi acum 2 luni, hai să mai schimbăm ceva, că până la urmă:::: ne
plictisim”. „Te plictiseşti de mine?”, nu pot să spun sta. Ok, gata.
M: Deci îi zici sau:::?
Ştefana: Ei:::: nu::::: îi zic aşa, mai diplomat un pic, deşi nu mă pricep eu aşa foarte mult
la diplomaţie, dar încerc. Nu îi spun aşa: „Băi, ne plictisim”. E frumos şi cu gaşcă, nu?,
„Da, dar fac ce zicem noi”, „A:::” (râsete), nu după ei.
M: Cum se # se întâmplă aşa să ieşiţi şi cu prietenii gen î:::: # şi voi şi soţul şi prietenii
sau doar fetele cum ziceaţi: ei cu băieţii, nu ştiu?
Andreea: Ieşim împreună cu gaşca să spunem, nu mereu aceaşi, dar se întâmplă şi
separat. Nu neapărat, nu e o regulă. Să spunem cam 60% împreună şi 40% separat.
M: Şi cum sunt relaţiile atunci când ieşiţi într-un grup, nu ştiu. Staţi fetele cu fetele
sau:::?
Andreea: Nu, nu.
M: La voi se întâmplă sau în afară de ieşirile voastre şi ale lor mai [sunt şi
Ştefana: [Da, da, mai ieşim, mergem în vizită cu alte cupluri, î::: care mai au şi copii sau
care nu au, depinde, mai stăm la un Monopoli, mai ieşim la o terasă, mai vorbim despre #
diverse. Unde ai mai fost în vacanţă, ce ai mai făcut?
M: Nu ştiu, ce anume înţelegeţi voi prin loialitatea faţă de cuplu, faţă de familie?
# # # # Nicoleta: Şi financiar şi na, să nu fii cu altcineva, doar cu persoana respectivă. Cu
banii la fel să nu îi dai unei alte persoane. Ştiu eu, mă refer na, să ieşi la sucuri, în oraş
sau eu ştiu. # Cam astea. Să faci totul pentru persoana cu care eşti # # sau familia ta.
M: Şi cum că ai zis de::::: # aruncatul banilor sau::: cu::::m cum vi-i administraţi de
obicei, nu ştiu? Vi-i ţineţi fiecare partea voa:::stră sau îi puneţi la comun?
Andreea: În ceea ce mă priveşte la comun şi sunt banii familiei şi decidem împreună de
cele mai multe ori asupra lor.
Diana: Noi îi ţinem separat pentru că aşa nu ne certăm ce lucru să ne cumpărăm luna asta
sau luna viitoare. Adică poate nu cădem de acord şi atunci eu îmi iau ce vreau, el îşi ia
<@> ce vrea # [şi:::
M: [Şi cheltuielile comune sau?
Diana: Şi cheltuielile comune le plătim împreună, dar în principiu fiecare îşi cam ia din
banii lui ce crede de cuviinţă, ce are nevoie.

34
Nicoleta: La noi, na, # punem undeva banii, eu îi pun undeva, eu mai pun, nu mai pun
(râsete)
Diana: Mai iei
Nicoleta: mai iau, depinde, nu am
Ştefana: Banii tăi sunt banii noştri, banii mei, sunt banii mei (râsete)
Nicoleta: Îl mai apucă: „băi dar ce am făcut cu atâţia bani sau ce ai făcut?”, că el ştie ce a
făcut, mai puţin la mine. Dar nu, niciodată nu se pune problema. Când nu mai avem bani
îl mai apuca aşa o mini criză, dar nu:::
Mini-criză?! (râsete)
Nicoleta: Nu exagerat, deci nu, niciodată nu:::, în general la comun.
M: La comun.
Andreea: Eu aş ieşi în dezavantaj dacă:::
M: Ce?
Andreea: am fi separaţi
M: A::: din cauza, da, din cauza salariului
Andreea: Aşa că nu am niciun interes (râsete)
Nicoleta: Mie îmi spune că <@> nu produc cât consum (râde)
M: Chiar îţi spune?
Nicoleta: dar nu, în glumă, nu în serios. Asta e, are salariu mai mare decât al meu. Dar nu
e nicio supărare, adică nu mi-a zis niciodată. Că de obicei când mă duc la cumpărături
ştiu că el niciodată nu îşi cumpără haine sau astea şi eu îi mai cumpăr. Ştiu cam ce poartă,
cam ce... profit de chestia asta că::: „oricum ţi-am luat şi ţie” (râsete).
Ştefana: Mi-am luat şi mie 90% din bani pentru mine, dar tot ţi-am luat şi ţie (râsete). Că
oricum ţi-am luat şi ţie.
M: Voiam să vă întreb dacă e un domeniu nu ştiu, în î::: în familie care să simţiţi că e al
vostru exclusiv, ceva de care să vă ocupaţi doar voi sau unde să nu lăsaţi pe::: sau să nu
vrea el.
Nicoleta: La mine cel puţin cu animale. Aici e un domeniu de care nu mai vrea să audă
(râde). Este un domeniu al meu.
M: Nu, mă refer la nişte lucruri pe care tu le faci prin casă.
Nicoleta: casnice sau...?

35
M: Da.
Andreea: În ceea ce priveşte facturile eu trebuie să mă ocup, să merg, să:::
M: Trebuie sau <@> ŢII să te ocupi?
Andreea: Da.
M: Altceva?
Nicoleta: Eu nu mă ocup de facturi şi de plată, el se ocupă de:::
M: Deci se serveşte el la salariul lui
Nicoleta: Da, el plăteşte facturile de obicei. Bine, depinde şi de timp, el fiind # lucrează
trei sau patru ore pe zi şi na, i-e mai uşor să plătească facturile sau
Ştefana: Lucrează şi mai puţin şi are şi bani mai mulţi?
Nicoleta: Da
Ştefana: HA! (râsete) bun aşa.
Nicoleta: La cumpărături, la astea e mai uşor. Eu:::
M: Şi ceva care să fie al tău, dacă el este cu facturile, nu ştiu?
Nicoleta: Mâncarea, na, mâncarea # # eu ştiu, î::: # mâncarea sau curăţenia # în
ghilimele. Curăţenia (râde). Nu sunt o::: (râde) gospodină d-aia să zbârnâi prin casă, cât
se poate, cât să pot trăi (râde)
M: Altceva care să fie doar al nostru, nu ştiu, nu simţim?
Ştefana: Cumpărăturile.
M: Le faci tu
Ştefana: Da, în principiu da. Dar [el se ocupă de plata facturilor
Iuliana: [Ce animale ai?
M: Plata facturilor
Ştefana: da, [telefon, net
Nicoleta: [şi la muncă şi acasă
Ştefana: ce mai e, lumină::: [întreţinere
Nicoleta: Nu cred [că vrei şă ştii
M: Stai, o secundă. Ce am pierdut?
Nicoleta: Mă întreba ce animale am acasă (râde)
M: Ce animale <@> ai acasă hai să ştim, dacă vrei să spui?

36
Nicoleta: Eu dacă am fost pasionată de mică mi-e milă, na, şi la muncă mai castrez căţei,
am exasperat soţul, când aude de castrări i se zbârleşte părul în cap, <@> nu mai suportă,
vrea să moară toţi câinii din Bucureşti. Asta este dorinţa lui să nu mai audă de câini şi de
pisici. Şi am, am găsit două ciori, una (râsete)
Ştefana: astea sunt animalele de companie? Două ciori? (râde)
Nicoleta: Trei câini
Ştefana: Wow
Nicoleta: Am avut un guguştiuc, a stat în casă cu noi, innebunea dimineaţa la 5 începea să
guguştucească (râsete) să facă pe limba lui acolo: <@> „Nu îl mai suport!!!! Fă ceva că
vă dau afară din casă” (râsete). Deci am mai multe
Ştefana: Şi le ţii în casă toate astea?
Nicoleta: Le-am dus la mama la ţară
Ştefana: A:::
M: Şi nu mai ai niciuna?
Nicoleta: În casă nu mai am nimic. Am un câine mic, un bichon, doar atât dar pe perioada
verii stă la ţară şi 2 pisici şi un căţel stau cu noi pe perioada iernii.
Iuliana: râde
Ştefana: Deci mai ai, dar [acuma momentan
Nicoleta: [Sunt date
M: Sunt date
Nicoleta: <@> sunt în concediu.
(râsete)
Ştefana: Pe perioada verii.
M: Revenind un pic la căsătorie, ă::::: # mî::::: voiam să vă întreb ce::::: ce înseamnă
pentru o femeie să fie mamă # # # nu ştiu
Diana: O mare responsabilitate
M: Responsabilitate
Diana: Da.
Andreea: Este o renunţare la sine
Ştefana: Normal.
Andreea: Cred

37
Ştefana: Da, o renunţare la multe lucruri. În primul rând asta cu ieşit probabil î::: cu
fetele, cumpărat de anumite::: nu ştiu, cosmetice, ţoale, preferi să le dai probabil, să le
direcţionezi către, nu ştiu, nevoile copilului. Anumite::: [plăceri
Iuliana: [atenţii către copil
Ştefana: Da, parfumuri scumpe sau eu ştiu, altceva.
Diana: Nu îmi permit de exemplu să îmi iau un babysitter, nu ştiu cum o să mă descurc
sau ce-aş face
Iuliana: Da
Diana: că bănuiesc că o să fii după aia depresivă sau ceva (râde) # să mă văd toată ziua în
casă cu un copil
M: În afară de Andreea <@> care este norocoasă viitoare mămică, nu ştiu, v-aţi gândit la
copii, nu ştiu, aţi discutat cu::
Diana: Eu am discutat cu soţul meu.
M: Tu i-ai spus lui?
Diana: Da
Nicoleta: Eu nu sunt pregătită pentru că simt că îmbătrânesc. Eu am o obsesie (râde) nu
ştiu. Mi-e frică că nu o să mai fiu copil
Andreea: Câţi ani ai?
Nicoleta: 29. Sunt mai comoda de felul meu. Îmi place să::
Ştefana: Da, [şi eu
Nicoleta: [părinţii m-au obişnuit aşa. Mama îmi făcea mai toate şi îţi dai seama că eu şi
soră-mea stăteam la televizor şi „Mami, mi-e foame, mami, mi-e sete, mami stinge
lumina” (râde). Acuma::: ţi-e greu aşa, ştii, să te gândeşti că o să fii tu în postura aia
Ştefana: Da, să treci de partea cealaltă.
Nicoleta: Pe ce că îl am p-ăsta pe cap, pe soţul meu, (râsete), <@> că îl am pe cap nu poţi
să spui nu, să mai am încă un copil, parcă trece aşa, te maturizezi, te forţează să te
maturizezi, asta cred eu
M: Deci v-aţi gândit şi aţi zis că mai aşteptaţi.
Nicoleta: El mă bate la cap, eu nu sunt pregătită.
M: El te bate la cap?
Nicoleta: Da, bărbaţii în general...

38
Ştefana: Câţi ani are?
Nicoleta: Tot atât
Andreea: Şi soţul meu de mult îşi dorea să facem un copil şi am ajuns eu la concluzia că
acum ar fi perioada potrivită pentru mine profesional
Nicoleta: Aşa e. Şi asta e
Andreea: Şi m-am gândit că îmi va fi mai uşor anul acesta şi anul viitor. După va fi un pic
mai greu probabil
M: Voi v-aţi gândit, nu ştiu, dacă aţi discutat
Ştefana: DA::! Ne-am gândit, eu sinceră să fiu am zis să mai aşteptăm, mi-a fost şi teamă
de chestia asta că maturizarea şi este o responsabilitate mai mare. Şi din cauză că ne
certăm foarte des, mi se pare că::: # nu ştiu, s-a stricat relaţia de când ne-am căsătorit şi aş
fi vrut să găsesc oarecum, nu ştiu, o stabilitate emoţională să nu ne mai certăm atât de
des. Mă găndesc că dacă mai apare un copil nu cred că::: că toată lumea spune „fă un
copil fă un copil!” şi o să vezi că se rezolvă. „Păi ce să se rezolve mă, dacă ne certăm şi
suntem atât de diferiţi, de unde să ştiu eu că o să se rezolve? Poate din contră să se
accentueze, că mai ai şi un stres pe cap, un copil şi astea. Toată lumea îmi spune, şi
maică-mea şi taică-meu şi toată lumea: „Şi când faci un copil?” Dar lăsaţi-mă în pace,
[mă enervează întrebarea asta
Nicoleta: [Aşa fac şi ai mei, vor să aibă grijă de cineva.
M: Deci pe de-o parte părinţii, de cealaltă soţul
Ştefana: Şi soţul. Soţul îşi doreşte de 3-4 ani mă tot zăpăceşte. De când ne-am căsătorit de
altfel. Şi toţi prietenii cu care mă întâlnesc şi toate rudele şi toate Aa::: aşa, primul lucru,
prima întrebare: „Şi acum când copilul? Că doar v-aţi căsătorit”. Deci de 3 ani pur si
simplu te căpiază, poate că mi-aş dori şi aş vrea, dar dacă nu m-ar mai zăpăci toată lumea
şi m-ar lăsa cu întrebarea asta şi cu chestia asta, de parcă eu pentru asta m-am născut pe
lume, ca să aduc un alt copil. Nu am şi eu alte lucruri în viaţă de făcut, decât să::: ăsta e
scopul meu, m-am născut, m-am botezat, am făcut nunta, acuma copil. Înţelegi, ăsta este
următorul pas, asta trebuie să urmeze. Dar poate că nu sunt, eu ştiu, o mamă desăvârşită
sau nu este menirea mea să fiu o mamă desăvârşită sau poate că sunt, dar domne, aşa
spune lumea că te încadrează pe un drum, acolo trebuie să::: dacă ai ieşit un pic, eşti într-
o turmă şi dacă ai ieşit un pic, te-ai rătăcit un pic pe cărare, pe altă cărare, ai găsit un alt

39
drum, nu, nu, nu, te înghesui acolo pe rândul lumii, în rândul lumii, treci acolo şi fă copil!
Eu aşa o simt, ca pe o chestie pe care societatea mă împinge să o fac, nu vine de la mine,
din interior, să simt eu. Adică probabil că ar veni dacă nu m-ar agasa ceilalţi din jur. Sunt
convinsă că ar veni.
Nicoleta: Dar să ştii că nu ştii dacă o să vină vreodată. Eu nu ştiu, aşteaptă să
Ştefana: Da:::, normal.
Nicoleta: La tine a venit?
Andreea: Da, pur şi simplu am fost plecată 3 luni, practic ăsta a fost momentul decisiv.
Am fost plecată trei luni în Franţa fără soţul meu.
Ştefana: A::::::::::::::::::, ok, asta a fost! (râde) (râsete) Asta trebuie să fie, trebuie să stau
fără el.
Andreea: Deci a insistat foarte mult, cred că în ultimii 2 ani de zile îşi dorea foarte mult
să facem copil. Şi cum m-am întors din Franţa pac! s-au schimbat rolurile
(Cineva din afară): Scuze, poţi să vii puţin?
M: Da, scuze (moderatorul părăseşte încăperea)
Iuliana: Asta a fost foarte tare. Şi cu ce ocazie ai plecat?
Andreea: La specializare.
Iuliana: Super!
Andreea: Da. Mi-a fost atât de dor de el încât atunci când am venit făceam ce voia el.
Ştefana: Eu cred că a contat foarte mult chestia asta
Andreea: Foarte mult.
Ştefana: Că dacă te vezi zi de zi de zi cu omul respectiv
Nicoleta: Nu ştiu, poate în cazul tău, poate ţi-ai dat seama că::: nu ştiu, îl iubeşti cu
adevărat sau că::
Ştefana: Da, da, da, ai nevoie de o perioadă d-asta de:::
Andreea: Şi eu mai am şi o problemă. Mi se pare că părinţii trebuie să fie tineri. [Cunosc
foarte multe cazuri
Ştefana: [Da::::
Nicoleta: Bine, fiind şi de [specialitate bănuiesc că:::
Andreea: [deci cunosc foarte multe cazuri de părinţi care până în 30 de ani nu au făcut
copii şi după 30 de ani

40
Ştefana: [le-a fost foarte greu
Andreea: [s-au chinuit atât de mult să facă copii
Nicoleta: Să ştii că asta este şi una din # mi-e şi mie teamă.
Andreea: Foarte mulţi am întâlnit, deci chiar e o problemă fertilitatea în ziua de azi, o
FOARte mare problemă, nu mai e ca înainte
Iuliana: Tu eşti pe medicină generalistă?
Andreea: Dermato.
Ştefana: Da, dar pe de altă parte, ştii este şi problema [mea că:::
Nicoleta: [Şi a mea la fel
Ştefana: dar nu mi se pare corect să fac dacă nu simt, doar pentru [că biologic
Andreea: [Păi este important să faci atunci când simţi
Ştefana: Să simţi, asta e ideea.
Nicoleta: Eu cred că simţi, dacă Doamne fereşte, [s-a întâmplat
M: [Scuze, un telefon important
Nicoleta: s-a întâmplat să::: cred că ţi se declanşează automat că sunt hormoni şi se
declanşează
Ştefana: Da, cred
Andreea: Trebuie să îţi şi doreşti foarte mult să faci un copil.
M: Vorbeam de copil
Ştefana: Da
M: Îmi ziceaţi că::::: # # vă era teamă, că este o responsabilitate, nu ştiu, la ce vă
refereaţi?
Andreea: Din punctul meu de vedere trebuie să ai un copil atunci când ţi-l doreşti, când te
simţi pregătiţi să::::
M: Nu, [dar ce
Nicoleta: [Şi când ai o stabilitate aşa financiară, să ai o carieră, să te simţi # eu cel puţin,
din punctul meu de vedere, simt că copilului ăla pot să îi ofer, nu ştiu, am un salariu de şi
pot să-i ofer ceva, nu ştiu.
M: TU să-i oferi?
Nicoleta: Da, eu să îi ofer împreună cu soţul, dar şi eu, na. Că poate soţul meu nu o să
stea toată viaţa cu mine.

41
Ştefana: Corect, corect, că nu ştii ce se poate întâmpla.
Nicoleta: Şi eu trebuie să îi ofer ceva. Să îi ofer o haină
Ştefana: Da
Nicoleta: să îi ofer o şcoală, să îi ofer un curs
Ştefana: Da
Nicoleta: să-i ofer # na, acum sunt foarte multe tentaţii. Şi dacă nu ai bani, să-l faci să fie
ca ceilalţi copii, să aibe::: să nu sufere de nimic.
Ştefana: Să fie acceptat de societate
Nicoleta: Să nu mă gândesc că poate nu am ce să-i dau să mănânce, să mă gândesc că
poate nu am ce să-i dau mâine.
M: Iuliana, voi aţi discutat?
Iuliana: El nu-şi prea doreşte.
M: EL nu-şi prea doreşte
(râsete)
Iuliana: 90% nu-şi doreşte
M: 90%. [De ce, nu ştiu, l-ai întrebat?
Ştefana: [De ce?
Iuliana: De ce? Pentru că consideră că::: e mai important ă::::: în viaţa asta să
călătore:::ştii, <@> şi asta mi-a zis-o după ce ne-am căsătorit
(râsete)
M: Nu a fost un avertisment înainte
Iuliana: Nu, în niciun caz. Din contră, la început chiar spunea că ar fi ok să avem la un
moment dat. Ca să călătoreşti, să citeşti mai mult, ă::::
M: Şi tu?
Iuliana: că sunt mai multe lucruri mai frumoase în viaţa asta de făcut decât să ai grija
unui copil.
Ştefana: Poate fi şi asta o variantă.
M: Şi cum vezi tu lucrurile, nu ştiu?
Iuliana: Eu la un moment dat ă:::: # mi-aş dori, deci nu pot să zic că până în 30 sau î:::
dar 32, 34, hai că după aceea e mai târziu. Până atuncea:::: # da, după 30 cred că mi-aş
dori.

42
M: Deci după 30.
Iuliana: Da, 31, 32.
M: Ce înseamnă pentru noi ideea de mamă? Când zic MAMĂ, cu ce:: # # #
Andreea: Eu cred că pentru a face faţă societăţii actuale trebuie să aibă şi o oarecare doză
de inconştienţă, să nu te gândeşti foa:::rte mult
Ştefana: (râde)
Andreea: Te gândeşti ce se va întâmpla, cum vor decurge lucrurile, trebuie să te gândeşti
să meargă de la sine.
Iuliana: Are conştiinta asta prea inrădăcinată
Andreea: Eu cred că asta este problema şi atunci da, exact.
Andreea: Ar trebui să aibă o doză de inconştienţă
Iuliana: Nu, nu are. Şi atunci el se gândeşte foarte mult, PREGnant asupra acestui lucru şi
îi dispare:::: dispare dorinţa. Dispare dorinţa aceea de a:::
M: Priveşte dintr-un unghi sau cum vede problema?
Iuliana: În::::
Andreea: Pune raţionalul pe primul plan
Iuliana: Da. Exact, pune raţionalul decât partea aia îcă wow, un copil, să te bucuri de el,
de zâmbetul lui, da, de::: # ă:::: de:::: felul în care:::: na, primii paşi în viaţa lui sau eu
ştiu, multe lucruri te pot î:::: aduce într-o stare de fericire, de la copil.
M: Nu ştiu, astea le gândeai tu cu starea de fericire. Vă întrebasem ce înseamnă să fii
mamă sau î:::
Iuliana: Da, [asta::::
M: [Dacă v-aţi gândit sau dacă:::
Nicoleta: Cred că este cel mai frumos lucru din viaţa unei femei, nu ştiu, aşa cred eu.
Andreea: Foarte multe persoane care au deja copii spun că e cel mai frumos lucru, practic
te dedublezi şi fericirea şi bucuria ta să fie # mai mare # <@> pe de-o parte.
M: Şi pe de altă parte?
Andreea: Pe de altă parte, renunţarea la sine, adică câştigi ceva şi pierzi ceva.
Mda
M: La ce ne aşteptăm sau ce să însemne să renunţi la sine?
Nicoleta: Nu te mai îngrijeşti aşa de mult.

43
Andreea: Da
Nicoleta: Te îngraşi, nu mai
Ştefana: Te dedici copilului, da
Nicoleta: Nu îţi mai aloci atât de mult timp ţie.
Ştefana: Ai vrea să faci, poate ai vrea să faci nişte studii de master sau poate ai mai vrea
să ă:::
Iuliana: Să [ai grijă de el
Ştefana: [să faci nişte cursuri de # ceva::: de dans, de informatică, de nu ştiu, adică să ai
mai mult grijă de spiritul tău, sufletesc tău. Nu, trebuie să te dedici sufletului copilului
cum ar veni.
M: Şi ce aşteptări avem de la un bărbat în legătură cu un copil, cu creşterea unui copil?
Ce::: care e rolul unui bărbat într-o familie cu un copil?
Andreea: Rolul bărbatului?
M: Rolul lui, da, ca tată. Trebuie să fie cum sau?
Nicoleta: Să poată să îi dea o educaţie, nu ştiu, bună copilului. Să îl îndrepte spre un drum
bun, adică nu să-l # nu ştiu, să fie un model pentru copilul lui.
Iuliana: Să-i ofere stabilitate financiară şi lui, adică să nu::: exact cum zicea şi Nico mai
devreme, să nu:::: mî::::: # # să nu se gândească la::::: sau să se gândească dar să nu îl
conceapă în momentul în care ştie că nu are ce să-i ofere.
Ştefana: exact
Iuliana: atunci când are ce să-i ofere
M: Altceva? Concret, ce vrem să facă bărbatul în creşterea copilui
(sună un telefon mobil) Iuliana: pot să ies puţin?
M: Da, da, cum să nu. Vă ascult
Andreea: Păi să se implice şi el, automat.
M: Cum?
Andreea: Într-o relaţie să fie autoritar, copilul să perceapă să spunem
M: Autoritar?
Andreea: părintele, tatăl să fie autoritar şi mama să fie asociată cu ideea de # # mai multă
dragoste, mai multă afecţiune.
M: Şi nu ştiu, tatăl făcând ce sau cum ar reuşi să-şi..

44
Nicoleta: Să împarte treburile casnice, să ajute şi el, na.
M: Avem aşteptarea asta de la bărbaţi, [adică
Nicoleta: [da, o avem, eu una aş avea aşteptarea asta
M: Nu ştiu, când vorbeam de rolurile bărbatului şi nu:::: # nu mi-a reieşit atuncea foarte
clar [că ar trebui să fie şi el implicat
Nicoleta: [Da, să te ajute, să te ajute şi financiar
Diana: Până la urmă este o sarcină în plus, o responsabilitate şi atunci singură mi-ar fi
mult mai greu.
Andreea: Adică trebuie împărţit. Şi ceea ce ţine de copil # la doi ştii, fiecare să aibă
responsabilităţile pe măsură ce îi permite timpul. Timpul, [financiar
Nicoleta: [Şi să mai renunţe şi el, să mai facă şi el nişte compromisuri. Îţi dai seama că nu
mai poţi să zici: „mă duc cu prietenii”, poate dacă tu:::: nu eşti, nu ştiu, am înţeles că în
perioada aia de lăuzie sau aşa nu poţi să zici, e o perioadă grea, nu poţi să zici te descurci
tu, vezi ce faci cu el, poate nu te poţi ridica din pat, nu? Trebuie să stea acolo, deci să facă
nişte sacrificii şi el.
Ştefana: da, corect
M: Dar, nu ştiu, e un lucru pe care bărbaţii chiar îl fac sau ştim?
Nicoleta: [Da
M: [Nu ştiu, vorbeam de cum se implică bărbaţii în creşterea copilului. Percepţia noastră
din ce am văzut
Iuliana: <z> La modul general, nu? Aşa la modul particular...
M: Uite, de exemplu la voi, ce apreciaţi la felul în care v-a crescut pe voi tatăl vostru sau
ce a făcut tatăl vostru ok când v-a crescut pe voi şi aţi vrea poate să ă:::: #
Diana: Bine, nu mai ţinem minte decât de la 3 ani încolo
M: Da, da, de când ne amintim, da. Nu o să ne amintim
Iuliana: Încerca să îmi ofere # ceea ce aveam eu nevoie, adică dacă aveam nevoie de î:::
nu ştiu, când eram mică, jucării şi îmi doream o bicicletă şi <z> nu ştiu ce îmi mai
doream, făcea tot posibilul să::: să
M: Cadouri_
Iuliana: Da, exact. Şi făcea aşa încât să ne facă fericiţi ca şi copii, să ne îndeplinească
dorinţele de copii. Şi::::: mai departe::::

45
M: Alte lucruri?
Iuliana: educaţie:::
Andreea: Cred că tot cu partea financiară. Şi eu îmi aduc aminte
M: <@> Asta îţi aminteşti?
Andreea: Da, asta îmi amintesc.
Nicoleta: Şi eu la fel, partea financiară, dar poate aş fi vrut să::: # nu ştiu, să fie un pic
mai # protector să zic aşa, să:::: # sau nu ştiu dacă mă exprim bine. Să::: să:::: # # # nu
ştiu cum să zic, să nu
M: Să [facă ce?
Nicoleta: [să se implice mai mult în cultura mea. Ştii, adică să::: nu ştiu, poate dacă ar fi
fost, este un om deştept, e deştept, dar nu ştiu, să se implice mai mult, să mă facă şi pe
mine să fiu un pic mai deşteaptă sau să::: [nu ştiu, să mă ajute
M: [Să fie acolo, da, da
Nicoleta: da. asta probabil
Iuliana: Să nu te lase singură
Nicoleta: Da, să te descurci, şi pentru că a avut anumite probleme nu a putut să:::: cum să
zic, să mă facă să::: fiu aşa un pic mai deşteaptă să zic. Cum aş fi vrut eu
M: Există ceva din, nu ştiu, felul în care v-au crescut părinţii care poate nu neapărat l-aţi
repeta şi cu copiii vostri sau ceva ce nu vi s-a părut chiar atât de ok felul în care v-au
crescut ai voştri şi nu aţi vrea la rândul vostru să-l faceţi când o să aveţi copii, într-o zi
Andreea: Eu cred că i-aş oferi mai multă independenţă copilului meu
M: Mhî, mhî
Andreea: Mie mi s-a părut că am fost cam îngrădită când eram mica
Iuliana: Aşa este
Andreea: nu ştiu cum să zic, îmi limitau anumite porniri
Iuliana: aşa este
Andreea: şi cred că era o autoritate la:::
Iuliana: aşa este
Andreea: momentul respectiv faţă de mine. Adică trebuie să laşi copilul să fie
independent să::: să ia şi anumite decizii, tu doar sa-l î:::
Iuliana: [Ghidezi

46
Andreea: [ghidezi
Iuliana: exact
Ştefana: Să-l supraveghezi să vezi că nu-o ia pe căi aiurea, [dar să-i laşi libertate
Andreea: [din punctul meu de vedere asta aş face
Iuliana: De exemplu, mama mea făcea lucrul acesta pe când tatăl meu nu. Dacă vedea un
băiat <@> „auăleu, să nu îl mai prind”, era foarte autoritar. Când vedea un băiat, că ieşi
cu un băiat sau aşa, Doamne <@> parcă pica cerul pe el (râde). Adică:::: chestia aia că
are fete şi că trebuie să le protejeze dar el nu spunea, adică nu ne lua de-o parte să ne
spună: „măi, uite, staţi să vă spun eu care e chestia, na. Să aveţi grijă de voi, uite, î::: din
ce puncte de vedere: unu, doi şi trei”. El î::: încerca să fie autoritar fără argumente. Şi
atuncea a::: aşa trebuie să faci, deci nu ieşi acum cu nu ştiu ce băeţi că nu::: Aşa, maica-
mea era altfel. Cu ea puteai să discuţi, eu mă ref # eu fac ă:::: #
M: Te înţelegeai mai bine cu ea
Iuliana: Da, normal. Eu faţă de ea am putut întotdeauna să-i zic ori # am vorbit foarte
deschis. Pe când faţă de tatăl meu nu. Da, asta, asta poate a lipsit, dar bine că am primit+o
din partea mamei.
Ştefana: La mine a fost invers.
Iuliana: <@> Da:::?
Ştefana: Da, tatăl meu întotdeauna a fost mai deschis şi mai:::
Iuliana: Nu, la mine e invers, cu [ea puteam vorbi orice
Ştefana: [El îmi citea poveşti, cum ai spus tu că se implica, deci el chiar s-a implicat în
cultura mea
Iuliana: mhî
Ştefana: [şi în a mă face să mă simt mai::::
Iuliana: [super
Ştefana: deşteaptă şi să fiu mai deşteaptă. Şi::: ă::: chiar mi se pare că e tatăl ideal, <@>
tatăl meu
Iuliana: <z> wow
Ştefana: da, chiar
Andreea: muncea şi foarte mult şi nu avea timp, venea seara târziu, nu avea timp

47
Nicoleta: Eu consider că am avut multă libertate. Adică mi s-a dat voie să fac orice, dar
cred că mi-ar fi frică, având în vedere prin câte situaţii, câte situaţii puteau să mi se
întâmple, ştii, să fac acelaşi lucru cu copilul meu. Nu ştiu, parcă un pic l-aş face să fie,
dar aş comunica foarte mult cu el şi l-aş face să fie conştient de ce e în [jurul lui
Andreea: [exact
Nicoleta: şi ce s-ar putea întâmpla. Pentru că:::
Andreea: exact
Nicoleta: mie mi se puteau întâmpla foarte multe tocmai din libertatea asta. Ţi se dă voie
să faci orice şi să:::: Pe mine mă certau foarte mult, dar numai atât, nu m+au bătut
niciodată sau nu m-au::: şi când mă certau mai bine ziceam: „bate-mă decât să mă cerţi că
înnebunesc”
Iuliana: Mhî
(râsete)
M: Nu suportai, am înţeles
Nicoleta: te făcea să te simţi vinovat, ne făcea întotdeauna să ne simţim vinovate că dacă
stăteam prea mult afară sau dacă ne duceam la discotecă sau. Dar nu am fost nişte fete
aşa::: deci ne ştiam limita. Chiar dacă ne duceam la discotecă sau chiar dacă făceam ceva,
plecam undeva, dar nu ştiu, mi-ar fi frică în ziua de astăzi să las copilul să fie atât de
libertin pe cât am fost eu. Nu ştiu, mi-ar fi frică de societate, de ce e în jurul nostru, de:::
tendinţele astea de a se droga
Iuliana: exact
Ştefana: Da
Nicoleta: dar nu sunt conştienţi de pericole
Iuliana: Aşa e
Nicoleta: sau să fie prea mare ca să poată [să refuze
Iuliana: [aşa e
Nicoleta: de ţigări, de::: [deşi
Iuliana: [da:::
Nicoleta: mai tragem şi noi din când în când, nu ştiu, cazul meu. Ştii, dar mi-ar fi frică să
nu se drogheze, să nu:::
M: Mhî, mhî

48
Nicoleta: să nu îi fure mintea altcineva sau o fată sau să facă anumite prostii, ştii
Iuliana: fără să îşi dea seama poate.
Nicoleta: fără să îţi dai seama.
Iuliana: [intrând într-un anturaj
Nicoleta: [dacă i-ai oferit libertatea asta
Iuliana: mhî, aşa este
Ştefana: controlată un pic totuşi
Nicoleta: Consider că trebuie să te discuţi non-stop, să stai non-stop cu el şi să vorbeşti cu
el, [să fii şi] mama şi tata, să-i fii cel mai bun prieten
M: [Cine?
Iuliana: aşa e
Nicoleta: şi să nu vadă în părinţi ceartă sau frică de a-i spune ceva. Să-i vadă drept cei
mai buni prieteni.
Iuliana: aşa e
Nicoleta: da, să-i:::
M: Ă::: un subiect vreau să mai ating şi o să fim gata. Ă::: voiam să vă mai întreb despre
cum vedeţi voi ă::: legătura dintre::: # viaţa voastră de acasă la::: în familie şi cea de la
locul de muncă. Nu ştiu, dacă sunt complet independente una de alta sau dacă, nu ştiu, se
influenţează reciproc ceva.
Andreea: Eu cred că în general se influenţează. Spre exemplu am anumite persoane la
serviciu care sunt foarte inhibate, frustrate, tensionate probabil în familie şi asta::: se
Iuliana: se reflectă şi la serviciu
Nicoleta: (râde)
M: Dar în cazul tău, de exemplu.
Andreea: În cazul meu cred că echilibrul de acasă se regăseşte şi la serviciu.
Iuliana: cazul ideal
Nicoleta: Şi asta contează foarte mult. Să pleci de acasă vesel şi să nu::: sau când pleci
de-acasă supărat într-un fel nu mai ai chef nici de muncă sau poate ai tendinţa să [te
răzbuni pe ei
Iuliana: [aşa este
M: În sens invers vreau să zic, dacă se întâmplă ceva la muncă

49
Nicoleta: [te afectează
Iuliana: [te afectează
M: Te afectează?
Nicoleta: Da, deci nu mai ai acelaşi chef, te gândeşti la muncă sau la ce prostie ai făcut
sau ce n-ai făcut sau...
Ştefana: da.
Nicoleta: te afectează şi ca # noi poate nu îi dăm atenţie soţului sau prietenilor sau # cazul
meu, nu ştiu
M: Aşa e?
Ştefana: Cam aşa e
Nicoleta: eşti pe gânduri şi te gândeşti la:::
Ştefana: încerci poate, na, încerci să te autosugestionezi şi să laşi problemele eventual de
acasă ă:: să nu le iei cu tine la serviciu şi vice versa, dar seara te afectează, n-ai cum, că
eşti uman, nu eşti robot.
Diana: De vineri până dumincă e mai uşor să le laşi la serviciu, dar de luni
(râsete)
Ştefana: exact!
M: Şi nu ştiu, pe soţii vostri simţiţi că e la fel?
Ştefana: Da, da
Nicoleta: da
Nicoleta: Şi având în vedere că mai mult timp îl petrecem la servici decât acasă
Ştefana: da
Nicoleta: în zilele de azi, e normal să te afecteze, că, na, [stresul
M: [Şi la ei e la fel, adică, nu ştiu?
Nicoleta: da, mai ales acuma
Andreea: Eu, de exemplu, îl simt pe soţul meu, când e tensionat de la serviciu încerc să-l
protejez mai mult acasă şi să mă [retrag.
Nicoleta: [să eviţi anumite discuţii. Să îţi fie somn decât să îl asculţi
Ştefana: (râsete) Să-ţi fie somn? Bună asta, e de luat în seamă
Nicoleta: Păi e mai bine decât să asculţi nu ştiu ce ceartă.
Iuliana: Cum, să-l trimiţi la somn sau ce?

50
Nicoleta: nu, „mi-e somn, mă doare capul”. <@> „Mi-e rău, lasă-mă”. Să-l vezi nervos,
că normal, fiecare om
Iuliana: <@> da, da, exact
Nicoleta: reacţionează într-un fel şi pentru că rişti să ai conflicte
Ştefana: da, aşa este
Nicoleta: să fii de altă părere sau să-ţi spui tu părerea şi <@> să-l enerveze şi mai tare.
Iuliana: da:::
Nicoleta: să fie picătura care umple paharul de fapt
(râsete)
M: Păi cam asta voiam să vă întreb. Mulţumesc foarte mult.

51
Focus-grup: FG 2
Profil respondenţi: Tinere cupluri 25-29, fără copii
Data: 14.03.2006
Proiect: Concept Testing- Building Complex
Moderator: Brăduţ A***
Durată: 178 minute
Localitate: Bucureşti
Participanţi:
Ramona (25)
Eugen (30)
Emilia (28)
Cristi (28)
Locul înregistrării: sediul institutului de cercetare de piaţă

M: Bună ziua. Bine aţi venit. Luaţi loc unde doriţi, dar lăsaţi-mi mie scaunul ăsta, vă rog.
Ce faceţi? Cum a fost ziua de astăzi? ((râsete)) Ca de obicei?
Ramona: Nemaipomenită.
M: Am scăpat de vântul de ieri, astăzi...
Eugen: Dar azi a nins.
M: Am încercat să merg aşa vreo 50 de metrii mai de dimineaţă pe jos înainte să ajung la
serviciu, îngrozitor, bălţile de 1 metru peste tot, nu aveai pe unde să treci. Ciudată
vremea. Ok.
Ramona: Asta nu-i nimic, să fi încercat să fi plecat la ora 3 noaptea, când nu era
deszăpezit.
M: Ok, dar haideţi să nu începem într-un mod din ăsta aşa foarte negativ. Mulţumesc mult
că aţi acceptat invitaţia noastră, vreau să vă spun aşa, câteva vorbe despre cine suntem
noi şi despre ce vă propun să discutăm în seara aceasta. Noi suntem o firmă de cercetări
de piaţă. Noi facem tot felul de studii despre produse, despre servicii, de la cafea la apă
minerală, la telefonie mobilă, la absolut orice. Şi facem lucrurile acestea pentru că
producătorii sunt din ce în ce mai interesaţi să afle ce cred oamenii despre lucrurile pe
care le fac. Dacă sunt bune sau nu, dacă pot fi ele îmbunătăţite într-un fel sau altul, astfel

52
ca până la urmă toată lumea să aibă ceva de câştigat. Noi să avem parte de nişte lucruri
mai bune, iar cei care le fac să vândă mai mult. Până la urmă asta e regula jocului. În
seara asta vreau să discutăm despre două lucruri aşa mai importante: aş vrea să-mi
spuneţi câte ceva despre viaţa voastră, despre lucrurile care vă plac, despre cum vă
petreceţi timpul liber. Iar pe de altă parte, aş vrea să vorbim despre ce înseamnă oferta de
locuinţe în momentul acesta în Bucureşti. La fel, să-mi daţi câteva amănunte. Pe de altă
parte, nici nu aş vrea să fie o discuţie aşa foarte sobră, foarte serioasă, chiar dacă eu
continuu aşa să mă îmbrac foarte nepotrivit, aş vrea să ne simţim cât de cât bine, aţi avut
toţi o zi grea, serviciu. Să fie aşa o discuţie de cafea, ca între prieteni, nu ştiu dacă vă cer
prea mult. Tot ceea ce este pe masă este pentru noi, acolo aveţi cafea, apă minerală, alune.
Vă rog să vă serviţi singuri atunci când vreţi ceva pentru că oricât de mult aş vrea să fiu o
gazdă bună, nu o să reuşesc să fac faţă la toată lumea. Şi vreau să vă mai zic un singur
lucru înainte de a trece la subiectele pe care le-am pregătit, pentru că eu stau de vorbă cu
foarte multă lume, şi pentru că vreau ca ceea ce mi se spune să-mi rămână aici şi nu să
treacă aşa pe lângă mine, noi obişnuim să înregistrăm audio şi video aceste discuţii. Aici
pe masă sunt nişte microfoane, acolo este o cameră de luat vederi, dar nu vreau să vă
speriaţi, nu suntem de la Big Brother, nu suntem de la Surprize-surprize, nu facem glume
proaste, nu o să ajungeţi la televizor. Noi folosim sistemul acesta tocmai pentru a avea
toată informaţia, şi în momentul în care eu uit ceva, peste 2 zile, peste 3 zile, pot să mă
întorc acolo şi să văd cine ce-a mai zis, ca să pot să-mi redactez şi eu concluziile. Şi
pentru că avem aparatura asta, din echipa noastră mai face parte un coleg de-al meu, e
specialistul nostru pe probleme tehnice. El se află undeva acolo, în spatele acestei oglinzi.
Până la urmă job-ul lui e... el stă cu nişte căşti pe urechi, din când în când cred că mai şi
aţipeşte, mai trage câte un pui de somn, dar în momentul în care nu se înregistrează cum
trebuie, atuncea intră şi el în acţiune şi rezolvă toate problemele. E bine să-l avem acolo,
în caz că se întâmplă ceva. Şi pentru că avem aparatura asta, şi asta e ultima rugăminte,
dar e cea mai grea dintre toate, m-aţi ajuta foarte, foarte mult dacă având telefoanele
mobile la dvs, le-aţi închide pentru că interferează cu aparatura. Dacă aşteptaţi un telefon
foarte important e ok şi pe silent, dar dacă nu aşteptaţi un astfel de telefon, mă ajutaţi
mult dacă chiar îl închideţi.
Eugen: Nu aştept nici un telefon important, dar poate să apară fără să-l aştept.

53
M: Şi mie mi se rupe sufletul când trebuie să fac chestia asta, d-asta urăsc eu cel mai mult
şedinţele, avem aşa din când în când şedinţe pe aici şi atunci trebui să ne închidem
telefoanele. Ok. Eu vă propun să ne şi cunoaştem, să spunem fiecare câteva cuvinte
despre noi. Dar înainte de asta, eu aş mai avea aşa o rugăminte, dar nu aş vrea să o luaţi
ca o lipsă de respect din partea noastră, sunteţi de acord să ne spunem pe numele mic, să
nu ne formalizăm?
Ramona: Sigur.
Cristi: Da.
M: Păi haideţi să ne scriem numele mici pe bucăţelele astea de hârtie, ca să ne putem
adresa mai uşor unii altora, şi o să încep eu să zic două trei vorbe despre mine, să mă
prezint, pentru că sunt gazdă. Numele meu este Braduţ, e un nume mai ciudat, e numai
vina părinţilor mei, eu nu am absolut nici un fel de vină. Şi dacă o să vă zic că mai am şi
un frate pe care îl cheamă Codruţ, o să înţelegeţi de ce ei chiar sunt vinovaţi. ((râsete))
Am 27 de ani, mă cunoaşteţi la locul de muncă, cu asta mă ocup. Pot să zic că îmi place
mult ce fac pentru că ajung aşa să cunosc mulţi oameni, capăt tot felul de experienţe şi
încerc să învăţ şi pentru mine din lucrurile care se întâmplă celor cu care discut eu, nu
ştiu, din experienţele lor de viaţă. Nu sunt căsătorit, nu am copii, dar cred că în curând
cred că trebuie şi eu să fac pasul ăsta, o să renunţ la burlăcie...
Ramona: O nuntă?
M: Cred că o nuntă în curând, se vede aşa la orizont. Iar aşa ca pasiuni, pentru că dacă
aveţi vreo pasiune aş vrea să-mi spuneţi şi asta, atunci când era vremea frumoasă şi cât de
curând în primăvara asta, o să... nu ştiu dacă o să mă mai ţineţi minte, dar s-ar putea să
mă întâlniţi pe stradă, cu o bicicletă aşa roşie, nu o să pedalez, este o bicicletă care nu
merge foarte repede, eu pedalez încet, dar e una dintre pasiunile mele, abia aştept să se
facă frumos şi chiar am o rugăminte, dacă o să ajungeţi în ziua aia când o să mă vedeţi
mai reduceţi viteza, s-ar putea dacă aveţi maşini. Aveţi maşini?
M: Da.
M: Ok, reduceţi viteza...
Ramona: Eu o să fiu pe role.

54
M: Atunci eu o să fiu atent să nu vă accidentez. Cam asta ar fi în două- trei vorbe despre
mine. Cine vrea să se prezinte?
Eugen: Cu doamnele ar fi politicos ((râsete))
Ramona: Întotdeauna când e sarcina mai grea...
M: Nu cred că este atât de grea.
Ramona: Mă numesc Ramona Patroi, am 25 de ani, suntem căsătoriţi de 2 sau 3, sau 4
ani?
Eugen: Anul ăsta se fac 4 ani.
M: Să fii atent că ăsta e un test.
Eugen: Ştiu.
Ramona: Eu întotdeauna mă gândesc dacă e 2002 sau 2003. Sunt agent ticketing la
compania care face servicii pentru Companiile aeriene. Ca hobby-uri, mai nou am
descoperit că studiile în străinătate, citit foarte mult, plimbări şi cam atât.
M: O carte care aşa ţi-a rămas aşa la suflet, la inimă citită aşa mai curând.
Ramona: Da, “Hoţii de frumuseţe” de Pascal Bruckner.
M: Da, cred că am citit-o şi eu de curând. Este într-adevăr o carte interesantă. Eugen?
Eugen: Numele meu este Eugen Patroi, am 30 de ani, sunt inginer proiectant drumuri şi
ca habby-uri pot să spun că, şi prin prisma serviciului calculatorul m-a prins foarte bine şi
îmi ocupă mare parte din timp. Ştiu că nu e foarte sănătos, dar asta e. Şi când nu lucrez
mai butonez aşa de plăcere internetul şi...
Ramona: Bicicletă că tot...
M: La fel, ai şi tu o bicicletă?
Ramona: Nu are.
Eugen: Dar e în plan de foarte mult timp şi în vara asta chiar cu certitudine poate ne vom
intersecta pe undeva.
M: Ok. Mulţumesc mult de tot.
Emilia: Emilia Stroie, 28 de ani, funcţionar economic într-un institut din Bucureşti.
M: Aşa...
Emilia: Ca hobby-uri, ador să-mi petrec weekend-urile la ţară dar cu toate astea îmi
doresc un apartament în Bucureşti unde să stăm numai noi doi. Ce aş putea să mai spun?

55
M: Weekend-urile la ţară?
Emilia: Da.
M: De ce weekend-uri la ţară ? Ce îţi place, nu ştiu ce îşi aduce?
Emilia: Nu ştiu, linişte, aer poate mai curat, ador animalele, bine, nu animalele care
necesită prea multă treabă ((râde)), câini, pisici, d-astea, nu porc… Aşa, fire sociabilă, îmi
place să comunic cu multă lume.
M: Aveţi aşa o gaşcă mare, mulţi prieteni?
Cristi: Relativ mulţi. Mai puţini, dar buni.
Emilia: Ne bazăm pe ei şi ei pe noi cu siguranţă.
M: Cristi?
Cristi: Spineanu, administrator la o firmă care se ocupă cu producţia mobilei. Hooby-uri,
sportul ar fi. În sensul în care îl şi privesc şi îl şi practic.
M: Aha, asta voiam să te întreb.
Cristi: Da.
M: Dar mai mult privit?
Cristi: Da, mai mult privit.
M: Şi ce sporturi?
Cristi: Majoritatea în afară de cele de iarna: fotbal, baschet chiar şi hamball. Coregrafia
mi-a plăcut, am profesat în mai multe proiecte artistice.
M: Ok. Mulţumesc mult de tot. Mi-au plăcut foarte mult introducerile voastre, dar aş vrea
să-mi mai spuneţi aşa câteva lucruri, sunt sigur că o să vă facă plăcere să-mi povestiţi,
să-mi spuneţi puţin despre povestea voastra. Nu ştiu, cam de cât timp vă cunoaşteţi, cum
a fost, cum v-aţi hotărât.. Nu v-aţi căsătorit încă, nu?
Cristi: Nu, încă nu.
Emilia: Aştept să mă ceară. ((râde))
M: Au, sper ca nu am făcut vreo gafă.
Emilia: Nu, ca să-l pot refuza eu, nicio problemă.
M: Ok. Cum a fost la voi? De cât timp vă ştiţi?
Cristi: De vreo 5 ani. Ne-am cunoscut întâmplător şi s-a lăsat cu număr de telefon şi după
aceea s-a dezvoltat tot.

56
M: Totul a fost aşa lin sau s-a mai întâmplat ceva între timp. Nu mă refer la certuri, nu
ştiu, dacă..
Cristi: Nu, nu, eu am fost plecat mult timp în străinătate, mai ales în prima perioadă şi au
fost clipe grele.
M: Unde ai fost plecat?
Cristi: Franţa, Spania, Portugalia, Elveţia şi Germania.
M: Ok. Cum a fost la voi?
Ramona: A fost frumos. Un fel de dragoste la prima vedere dacă nu chiar aşa. Ne-am
văzut, ne-am uitat unul la altul şi am rămas împreună din seara aia.
M: Acum cât timp se întâmpla asta?
Eugen: Din 1998.
M: Şi cum v-aţi hotărât să faceţi pasul ăsta? Cum a fost?
Ramona: Nu am făcut pasul ăsta brusc. Ne-am hotărât ca ar fi bine să fim mire şi mireasă
când suntem tineri şi frumoşi, că după aia nu mai mare farmec.
Eugen: Ne-am convins ca ne înţelegem şi că ne potrivim şi..
M: A fost aşa o nunta mare?
Stefan: Nu [foarte mare...
Ramona: [Dar nici foarte mică, normală.
M: Ok, oricum o să mai avem aşa prilejul să mai vorbim de lucrurile astea, dar aş vrea să
începem cu un joc, ca să ne mai dezmorţim puţin. Aş vrea să-mi spuneţi aşa primele
lucruri care vă vin în minte atunci când auziţi un anumit cuvânt sau o anumită expresie pe
care o spun eu. Şi aş vrea să fie ca o ploaie de cuvinte, nu aşteptaţi să termine Eugen sau
Cristi, imediat ce vă vine ceva în minte să spuneţi. La ce vă gândiţi prima oară ţi prima
oară atunci când auziţi “o zi obişnuită”?
Eugen: Muncă.
Ramona: Rutină.
Emilia: Serviciu, acasă, televizor.
M: Muncă, rutină, serviciu, acasă, televizor. Altceva? “O zi obişnuită”?
Ramona: Sculat devreme.
Emilia: Vorbit la telefon.

57
M: Sculat devreme... Cum arată o zi obişnuită în viaţa voastră?
Ramona: Arată bine, fără ea m-aş plictisi.
M: Dar cum se întâmplă aşa? Ce faceţi într-o zi obişnuită?
Eugen: Se începe cu cafeaua, cel puţin la mine, neapărat. Şi după aceea un oarecare plan
pentru ziua respectivă. Am obiceiul ăsta, nu plec la întâmplare aşa. Plan nu neapărat scris,
mă duc acolo, vin acolo, rămân, stau sau depinde ce se întâmplă şi după aceea purced
spre...
M: Ok. Altceva? Aşa la serviciu cam cât staţi la serviciu, cam cât vă ia serviciu din timp?
Emilia: Eu stau 4 ore.
Eugen: Eu de obicei de dimineaţa până când termin, asta însemnând 5,6, 7, 8 seara.
Cristi: Mie de obicei toată ziua.
M: Cam când scăpaţi de la serviciu? Până seara, până când?
Cristi: Eu până la 11 câteodată, de dimineaţa de la 7,8. Bine mai sunt câteva pauze, mai
poţi să..
M: Sunteţi mai norocoase?
Ramona: Eu am lucru în ture. Dar nu depăşesc 8 ore.
M: Niciodată?
Ramona: Dar poate să fie 11-7, poate să fie 9-5, poate să fie 4 dimineata-9.30 şi cam aşa.
Emilia: 4-4.30 ore în fiecare zi, fără weekend.
M: OK. Dacă ar fi să spunem aşa în câteva cuvinte lucrurile care ne plac, lucrurile care
ne plac mai puţin într-o zi obişnuită, ce ne place, ce ne face plăcere? Şi ce urâm?
Ramona: Activitatea în sine şi clienţii nesuferiţi.
M: Activitatea în sine ne place sau nu?
Ramona: Ne place.
M: Dar clienţii ăştia nesuferiţi?
Ramona: Nu ne place ((râde)).
M: Lucrurile care ne plac într-o zi obişnuită.
Cristi: Reîntâlnirea cu prietena că..
Eugen: Asta da, e un lucru care îmi place atunci când ajung acasă şi ştiu ca am terminat,
mă pot relaxa, în rest nu pot să spun că nu-mi place, ceva ce nu mi-ar plăcea, poate sunt
un pic… sunt şi foarte optimist, văd totul în roz, chiar cele mai negre chestii, eu le văd

58
partea bună. Şi prin natura lucrului lucrând niciodată nu faci acelaşi lucru la fel, toate
drumurile sunt diferite, străzi, situaţii diferite, totul este diferit şi în fiecare zi am ceva
nou, ceva care.. monotonia cred ca m-ar distruge. M-ar face să nu îmi mai doresc să fac
ceea ce fac.
M: Lucruri care ne plac mai puţin, în afară de clienţii aceia?
Eugen: ((râde)) Unul dintre ele pe care îl doresc să scap de el este să avem casa noastră.
M: Dar lucruri care să nu ne placă, nu ştiu, să le urâm într-o zi obişnuită.
Ramona: Să nu înceapă ziua prost. De exemplu, să nu întârzie maşina, să nu pierd
metroul.
M: Aveţi aşa nişte exemple, lucruri care nu ne plac?
Ramona: Să nu intru în priză din prima.
Cristi: Am mai multe lucruri care nu îmi plac, depinde şi de vreme, depinde şi de..
M: O vreme ca asta.
Cristi: E clar, e.. dacă dimineaţa pare ziua pierdută, plictisitoare.
M: Ce faceţi, ok cu serviciu, dar până la urmă scăpăm şi de asta, cum vă petreceţi timpul
liber?
Emilia: Un film, cumpărături, o întâlnire cu prietena.
M: Ieşit la un film, mers la cumpărături, asta cam cât de des se întâmplă? Nu ştiu, un film
e o chestie aşa care se întâmplă aşa, în fiecare zi, o dată pe lună, cam cum e?
Eugen: Mai rar în ultimul timp.
M: Cumpărăturile?
Eugen: Cumpărăturile sunt obişnuite chiar dacă e programul încărcat sau.. trebuie făcute.
M: Ne place să facem cumpărături?
Ramona: Da.
Cristi: Da
Emilia: Da, chiar foarte mult.
M: Domnilor, ne plac sau nu prea?
Eugen: Mie nu-mi plac ((râde))
Cristi: Nu pot să spun că am ceva împotrivă pentru că sunt necesare.
Ramona: Dar dacă am cumpăra pentru maşină, mm?
Eugen: Da.

59
M: Pentru maşină, îhi. Ok, altceva? Ce mai facem în timpul liber?
Ramona: Gătim amândoi.
Eugen: Citim.
M: De obicei, aşa, nu ştiu, în timpul săptămânii să zicem , mai degrabă ieşiţi sau mai
degrabă vă petreceţi timpul liber acasă? Cum se întâmplă?
Eugen: Mai ales acuma, în perioada asta de câte ori am prins zile frumoase am ieşit, ne-
am plimbat în parc, nu contează, undeva să ne plimbăm, să fie aer curat, să facem mişcare
un pic, toată ziua, eu cel puţin stau pe scaun şi nu prea mă mişc şi simt nevoia să fac şi un
pic de mişcare. O să mă revanşez cu bicicleta în vară şi…
Emilia: Aşa mult timp liber nu prea este şi când este e programat dinainte şi... când nu e
timp liber.
M: Mai degrabă acasă, seara?
Cristi: La mine, în sensul că la mine nu prea e timp liber. Bine, ea oricum vine şi mă ajută
şi... chiar peste programul ei. Noi mai subţire cu plimbatul că eu deja îmi umplu toata
ziua şi d-abia aştept să ajung acasă să stau liniştit.
M: Un televizor, o muzică seara?
Cristi: Exact.
M: Un televizor, obişnuiţi aşa..
Eugen: Pentru adormit mai..
M: Mai degrabă pentru adormit. Ok, la sfârşitul săptămânii? Tot la fel, va odihniţi sau...?
Eugen: Câteodată la muncă.
Ramona: De cele mai multe ori.
M: O ieşire la ţară… Altceva, ce mai faceţi la sfârşit de săptămână?
Cristi: Muncim.
M: Dar ştiţi ce nu înţeleg eu, prietenii unde sunt?
Cristi: [Prietenii sunt…
Eugen: [Prietenii apar… scuze. Prietenii apar între paranteze aşa, în timpul ăla liber,
puţin când e, mai îi prindem şi pe ei
Cristi: Bine, majoritatea lucrează, deci lucrăm împreună.

60
M: Pot să zic aşa că în timpul liber am lăsat-o mai moale cu prietenii, cu.. că nu ştiu, nu
prea mai avem timp de aşa ceva?
Emilia: Nu.
Eugen: Nu
Ramona: Ne vedem cu ei cât se poate şi dacă nu ne-am mai văzut cu cineva de mult
încercăm să ne vedem, adică în fiecare weekend încercăm..
M: Cum se întâmplă asta, cum faceţi de obicei?
Ramona: Vorbim în timpul săptămânii, bine în principal legătura se ţine pe mail, dar
vorbim “hai, că nu ne-am mai văzut de mult, hai la o bere. Uite, eu ies la ora cutare, ne
întâlnim în oraş, măcar 2 ore, măcar o ora”.
M: Ieşire în oraş, o bere. La fel faceţi, ieşiţi cu prietenii la o bere, în oraş, la un film? Sau
acasă. Eu de exemplu, se întâmplă să chem prietenii acasă, jucăm un remy.
Cristi: Nu, ieşim.
Emilia: Mai degrabă ieşim.
M: Deci mai degrabă ieşiţi. OK. Spuneţi-mi aşa, dacă ar fi să vă imaginaţi persoana
aceea cam de o vârstă cu voi, aşa între 25-30 de ani, pe undeva pe acolo, pe care dacă aţi
întâlni-o şi aţi începe să o cunoaşteţi cu siguranţă aţi admira-o. Cum ar fi persoana asta,
ce ar trebui să aibă să vă stârnească aşa admiraţia. Cum ar trebui să fie? Ce gen de
persoană, la ce gen de persoană vă duceţi cu gândul?
Ramona: Să fie realizată profesional
Eugen: Să fie plăcută ca prezenţă.
M: Ce înseamnă să fie realizată profesional?
Ramona: Adică să fi atins acel nivel al carierei pe care şi l-a dorit, să fie mulţumită cu
munca şi cu banii pe care îi câştigă. Şi..
M: Ce spuneţi de asta, ar trebui să fie realizată profesional?
Cristi: După părerea mea nu, eu sunt de o altă părere.
M: Hai să vedem, ce zici?
Cristi: Aş zice că sunt foarte multe persoane de foarte mare calitate care nu au reuşit să se
realizeze profesional din terţe motive care nu au ţinut de el sau nu a fost lăsat, nu a găsit.
M: Spune-mi, pentru tine, cum ar trebui să fie persoana asta ca să-ţi stârnească aşa
admiraţia, să zici: “da, domne, nu ştiu, poate mi-ar plăcea să fiu în locul ei”, să zicem.

61
Cristi: Deci în primul rând să fie matur, matură persoana respectivă, că vorbim despre o
persoană, să denote inteligenţă şi..
M: Dar spune-mi puţin, ce ar însemna asta, să fie o persoană matură? Cum adică o
persoană matură?
Cristi: Deci aţi spus o persoana între 25 şi 30 de ani.
M: Ce ar însemna o persoană matură?
Cristi: Care deja la 25 de ani, deja a trecut prin..
Emilia: Prin experienţe de viaţă.
Cristi: Prin experienţe de viaţă...
M: Dă-mi nişte exemple, ce ar însemna experienţe de viaţă. Să fi făcut ce, până la vârsta
asta?
Cristi: Păi depinde, că e relativă chestia asta. Că poate a fost într-un domeniu. Să fi făcut
cam tot ce se putea face de cineva până la vârsta aia şi bune şi rele, în sensul ăsta. În sens,
nu că doar a făcut o facultate, l-au trimis părinţii la facultate şi el doar atât a ştiut,
facultate şi acasă computer. Să fii făcut din toate câte puţin. Cu toate că uneori nu e bine
să faci din toate câte puţin..
M: Adică să se fi şi distrat..
Cristi: Exact, să fi şi învăţat, să fi şi pierdut, să fi şi câştigat, în sensul asta. Asta zic eu că
e maturitate.
M: O persoana pe care aţi admira-o. Cum ar mai fi persoana asta?
Cristi: Deci polivalentă aş zice eu.
M: Cu o aşa mare experienţă de viaţă, cum ar mai trebui să mai fie persoana asta?
Emilia: Mie mi-ar plăcea ca să o admir, să fie o persoană independentă, să nu depindă de
cineva, să fie la mâna cuiva, să fie pe picioarele lui. Nu neapărat să se descurce la fel de
bine în toate domeniile, dar să fie pe picioarele lui, ei, să se descurce.
M: Şi din ce ne dăm seama? Cum judecăm că o persoana este independenta? Da-mi aşa
concret un exemplu.
Emilia: Să aibă un loc de muncă.
M: Un loc de muncă e suficient?
Emilia: Nu, sinceră să fiu.
Cristi: Să aibă potenţial, zic eu.

62
M: Să poţi să spui: “domne, peste câţiva ani o să..”
Cristi: Da.
Eugen: Deci sunt oameni care se întrevăd în ei că au potenţial, că au.. că pot ajunge. Sunt
unii care nu se..
M: Spuneţi-mi aşa, gândiţi-vă la planurile voastre de viitor, pe termen scurt, pe termen
mediu, să zicem, şi spuneţi-mi cam care ar fi astea. Discutaţi, aveţi astfel de discuţii?
Eugen: Da, bineînţeles.
M: Cam ce planuri aveţi? Hai să vedem, planuri de viitor.
Eugen: Următorul punct major în viaţă noastră va fi casa.
M: Casa. Altceva?
Eugen: Apoi cred ca vom schimba maşina.
M: O maşină nouă. Ok, altceva?
Eugen: Şi bineînţeles, printre acestea, o să încercăm să împăcăm şi ce ne place nouă
foarte mult, să ne plimbăm, mai ales în afară ţării.
M: Călătorii în afară. Astea ar fi aşa, planurile pe termen scurt?
Eugen: Scurt-mediu, cam aşa.
Ramona: Mediu
M: Altceva mai trecem pe lista sau cam asta ar fi?
Ramona: Eu aş vrea să mai termin o facultate, o alta care să-mi placă într-adevăr.
Eugen: Şi probabil că în câţiva ani, un copil.
M: În câţiva ani?
Ramona: ((râde)) În câţiva ani.
M: OK. Dintre toate lucrurile astea pe care le-am trecut aici, care ar fi pe primul loc?
Ramona: Primul.
Eugen: Pe primul loc e primul (din cele notate).
M: Casa. Dar dacă ar fi aşa să vă gândiţi la unul singur care ar fi aşa mai puţin important,
dacă ar fi să tăiaţi totuşi, ar veni Moş Crăciun şi ar zice: “Vă dau trei din patru”.
Ramona: Aş renunţa la facultate.
M: Bun. Planuri.

63
Cristi: Deci pe termen mediu ar trebui, noi am pornit o afacere, vrem s-o menţinem, deci
am pus-o pe picioare şi vrem să o menţinem. Vrem pentru a ne lua casă.
M: Deci ţelul este casa.
Cristi: Da, ţelul ar fi casa, da.
Emilia: Vrem şi 2 copii, eu vreau copii. (( Cristi râde))
M: Ok. Alte planuri?
Cristi: Acum vă spun eu, schimbarea maşinii. ((râde))
M: Schimbarea maşinii. Altceva?
Cristi: De asemenea şi noi trebuie să ducem la sfârşit facultăţile, că noi mai avem puţin.
M: Cam asta ar fi?
Cristi: Da
M: Locul I?
Cristi: Casa ar fi impusă acum.
M: Şi ce tăiem, dacă ar fi să tăiem?
Emilia: Nu mai cumpărăm maşină.
Cristi: Da. ((râde))
M: Bun. Spuneţi-mi puţin de... am văzut ca amândoi vreţi o maşină nouă. Cum e cu
chestia asta? Cum e cu planul ăsta?
Cristi: Bănuiesc că din partea noastră a...
Emilia: Nu neapărat.
M: Cum e la voi cu maşină?
Emilia: Vreau să spun că maşina e o necesitate nu un lux, părerea mea.
M: Aveţi maşină acum?
Cristi: Da.
M: Una sau doua?
Cristi: Una.
M: O conduci tu mai mult?
Cristi: Da.
Emilia: Da, în loc să spună că mi-ar lua şi mie una, vrea să o schimbe p-aia, deci
incredibil!
Cristi: ((râde))

64
M: Ce maşină ai acum? ((râde))
Cristi: O Kia Sepiu.
M: Şi vrei să-ţi iei altceva?
Cristi: Da.
M: De ce? Ce vrei să-ţi iei?
Cristi: Un Opel Vectra mai nou decât.. sunt mulţumit de Kia, în general, deci ne-ar
mulţumi şi o Kia sport. Deci nu m-ar deranja.
M: Dar de ce să schimbi maşina?
Emilia: Da, chiar.
Cristi: De ce să schimb maşină? Nu că nu aş fi mulţumit de ea, vreau ceva mai nou.
M: O maşină nouă.
Cristi: Da, o maşină nouă. Şi după părerea mea, în ziua de azi fără să fie snobism sau
chiar nu am tendinţe d-astea, e o mulţumire sufletească care te face mai bine în viaţă.
M: Şi Emilia ce îţi spune când îi zici lucrurile astea?
Cristi: ea îmi zice ce zice şi acum: copilul.
M: Acum are alte prioritatea, nu?
Cristi: Bine se pot, n-ar avea, nu au nici o legătură una cu alta, nu înseamnă că dacă luăm
maşină nu mai facem copil, nu au, deci nu sunt la alegere. Se pot face amândouă.
M: Cum e cu maşină?
Eugen: Noi nu am luat-o de nouă. Deci a fost luată la mâna a doua şi..
M: Ce maşină aveţi?
Eugen: O Supernova, o Dacia Supernova. Şi am ajuns la concluzia că totuşi este bine să
ai o maşină nouă din toate punctele de vedere. Şi confort şi calitate şi.. Nu mă plâng de
ea, e foarte bună, chiar nu mă plâng. Dar e ca maşină ceva mai veche. Are deja 5 ani.
Ramona: Dar odată maşina lovită, nu mai e maşina de la început şi..
Eugen: Maşina o conducem amândoi.
M: Şi s-a întâmplat? Eugen a fost nu?
Eugen: Nu. ((râde))
Ramona: Asta este, aveam carnet de..
Eugen: De o zi.

65
Ramona: Nu, de trei.
M: V-aţi gândit ce vreţi să vă luaţi?
Ramona: Oscilăm.
Eugen: Chiar zilele trecute am scanat tot ce înseamnă ofertă de maşină pe internet,
începând cu Volvo, Volswagen, Peugeot.
Ramona: Aşa, ca să visăm frumos, Volvo. Dar ca să visam concret un Peugeot 206.
pentru că totuşi, na...
M: Ok. Călătorii în afară? Cine a spus asta?
Eugen: Noi.
Ramona: Noi.
M: Spuneaţi că deja aţi făcut asta.
Eugen: Da
M: Pe unde aţi fost plecaţi?
Eugen: Eu am fost mai mult aşa.
M: Dar nu în concediu?
Eugen: Nu. În Italia, Spania, Franţa, Ville Maroc, Tunisia, un pic în zona aia, Portugalia.
M: Dar în concedii aţi fost?
Ramona: Da.
M: Unde aţi fost?
Eugen: Paris, Amsterdam.
M: Toate într-o singură tură sau..?
Eugen: Nu.
Ramona: Nu.
M: Ceva planuri pe partea asta?
Ramona: Eu aş zice Italia, să vedem
Eugen: Şi oricum Amsterdamul ne-a cucerit, o să ne întoarcem acolo de câte ori putem.
Ramona: Eu am fost de 2 ori acolo, am fost plecată cu serviciu în mai şi când s-a întors
el din voiage a fost aşa ca un fel de vacanţă.
M: Şi planurile astea, călătoriile astea, le vedeţi undeva anul ăsta sau..?
Ramona: Poate către sfârşitul anului.
M: Călătorii?

66
Cristi: Eu am o promisiune de îndeplinit pentru vara asta. În sensul ca i-am promis că o să
o duc, eu am lucrat în Bulgaria un an şi mie sincer să fiu, mi-a plăcut litoralul bulgăresc.
M: Am fost şi eu, anul trecut am fost în..
Cristi: Unde anume, în Albena?
M: Da, în Albena am fost.
Cristi: Da, e cea mai de lux. I-am promis alta…
M: Mie mi s-a părut cam rece aşa, nu ştiu, faţă de... Mie mi-a plăcut Varna, nu ştiu de ce.
Cristi: Da, Varna e un oraş super modern şi european. Deci eu am lucrat acolo acum 6 ani
şi deja era un oraş european din toate punctele de vedere, salarii mari.
M: Acolo o să ajungeţi?
Cristi: Da, lângă Varna e o staţiune, Nesepăr, care pe mine m-a impresionat. E o insuliţă
perfect rotundă, rustică, toate vilele sunt genul acela de cărămidă şi piatră şi sunt hanuri,
exact cum erau la noi pe timpul ala, hanuri unde se bea bere, vin, tot ce înseamnă
bucătărie bulgărească, salate, că ei sunt cu salatele.
M: Aveau şi supa aia rece pe bază de iaurt, nu ştiu cum se cheamă.
Cristi: Buzan.
M: Nu, o să mai vorbesc cu tine după ce terminăm. Copilul, ia să vedem, este pe ambele
liste. Despre asta vorbiţi, sau este ceva aşa, în viitor?
Cristi: Nu, vorbim şi e în plan.
Ramona: Vorbim dar nu am stabilit-o.
Eugen: Da, am stabilit aşa în linii mari un program de care nu e obligatoriu să ne ţinem,
se poate mai devreme, se poate mai târziu.
Ramona: Nu e obligatoriu.
M: Pe unde vedeţi copilul? Peste cât timp?
Ramona: Patru...
Eugen: Peste 3-4 ani.
Cristi: La noi mai devreme.
Emilia: Eu îl vreau mâine.
Cristi: Sfârşitul anului acesta sau anul viitor.
M: A, un plan pe termen scurt.
Cristi: Da.

67
M: De ce peste 4 ani? De ce nu, nu ştiu, de ce nu la fel ca ei?
Eugen: Nu ştiu, noi ne-am făcut, aşa ne-am făcut noi planurile şi ne-am gândit cam
atunci, 3-4 ani am termina aşa, [ca să zic şi cu casa şi cu maşină.
Ramona: [şi cu casă şi cu maşină şi călătorit un pic.
Eugen: Un pic de aranjat aşa şi de strâns mai la casă şi scăpăm şi de datoriile care sigur
vor fi cu casa şi maşina. Eu vreau să putem să-i oferim copilului cam tot ce are nevoie, nu
să zic: “astăzi plătesc rata la casă, nu îţi iau ţie ce vrei tu”.
Ramona: Plus de asta, să ne mai facem şi un pic de cap, un pic aşa până nu trec anii.
M: Ia auziţi.
Emilia: Egoist.
Ramona: E un alt punct de vedere.
M: De ce nu mai târziu, de ce acuma? Cum v-aţi gândit?
Cristi: Pentru că trebuie până la urmă să o facem şi p-asta şi trebuie să ne asumam până la
urmă şi responsabilitatea asta şi poate aşa o să ne ambiţionăm să le împăcăm pe toate, să
muncim şi mai mult ca să putem să plătim şi acolo şi acolo…
M: Dar de ce nu s-a întâmplat asta mai devreme? De ce nu acum un an sau, nu ştiu?
Cristi: Pentru că am avut alte... tot aşa, alte proiecte, eu am fost plecat, acuma, anul trecut
am pus, am început o afacere, am reuşit să o punem pe picioare şi acuma ar mai fi să o
menţinem sau să o ridicăm.
M: Dar oricum, cât de cât a trecut, nu mai e pe partea aia de început, nu ştiu.
Cristi: Da, dar întotdeauna se ivesc probleme, sunt imprevizibile.
M: Un copil, mai mulţi?
Eugen: Unul.
Ramona: Unul.
Emilia: Doi.
Cristi: ((râde))
M: Unul sau doi. De ce nu mai mulţi?
Ramona: Este suficient.
M: Este suficient. OK.
Ramona: Nu, un copil înseamnă o responsabilitate foarte mare, adică eu o ezit, pentru că
în momentul în care o să-l am vreau să-l cresc aşa cum trebuie, nu să-l las cu bunicii, nu

68
să-l las cu o îngrijitoare, adică să mă ocup exact de educaţia lui strict, să-l învăţ să fie un
om întreg, nu răsfăţat.
M: V-aţi gândit şi după? Nu e doar o idee, ok, o să apară, vedem noi după. V-aţi gândit
aşa ce se va întâmpla, o să stai numai cu el, cum va fi? Nu ştiu, la început.
Ramona: O să-mi dedic timp.
M: Cum o să fie la început?
Ramona: Cel puţin primii 2 ani o să fiu alături de el, adică o să-mi iau acel concediu de
maternitate.
M: V-aţi gândit aşa, ce o să faceţi după ce apare copilul sau asta mai puţin. Ok, vedem,
mai e până acolo. V-aţi gândit?
Cristi: Partea feminină trebuie să..
M: Emilia?
Emilia: Vă spun sincer că mie nu îmi plac copiii mici aşa mult, dar al meu o să fie cel
mai pupat, cel mai răsfăţat, cel mai deştept, n-o să-i lipsească nimic şi o să fac tot ce o să-
mi stea mie în putinţă ca el să fie fericit şi să fie un om, nu cel mai frumos, cel mai
deştept, prim-ministru, să fie un om normal, normal.
Cristi: Decent.
Emilia: Da, decent.
M: Ok, la început cum crezi ca va fi, în primii ani, cum te vezi aşa? Pe mine, de
exemplu, m-au crescut bunicii. La voi cum va fi?
Emilia: Ne vom ocupa noi.
M: O să rămâneţi acolo, nu ştiu, eu..?
Emilia: Nu, eu nu resping nici un ajutor, nici din partea mamei mele, nici din partea
mamei lui. Nu, în nici un caz. Deci în viaţă copilului meu chiar o să aiba un rol important
bunicii, cred.
Cristi: Bine, la noi chiar e un cadru familial, mai ales din partea ei, foarte propice şi
înţelegător din toate punctele de vedere, de apropiere, chiar şi faţă de mine care nu sunt
de mult şi deja mă simt, aproape mai bine decât în familia mea mă simt. Deci nu ai cum
să respingi şi nu avem cum să refuzam pentru ca o să fim sigur, sigur o să fie ajutor din
partea lor.

69
M: Se va schimba aşa în vreun fel viaţă voastră după ce o să apară copilul?
Ramona: O, categoric.
Eugen: Sigur.
M: Da? Cum va fi, ce va fi diferit faţă de ce e acum?
Ramona: Un pic mai puţin timp liber, dar asta practic nu e în sens rău, probabil că timpul
pe care îl petrecem împreună va fi petrecut în comun în favoarea lui/ei, mă rog. Şi cred că
ne va aduce bucurie amândurora. Adică va fi altă etapă de a petrece timpul împreună, dar
mai puţin timp pentru noi personal ca individ.
M: În afară de asta, în afară de timp, o să mai fie altceva altfel?
Ramona: Da
Emilia: Cred că se schimbă radical viaţa noastră după apariţia unui copil. Noi trecem.. el
trece pe primul plan, clar. Clar trece pe primul plan copilul.
M: Şi dincolo de asta, de atenţie de nu ştiu ce, o să se mai vadă în vreun fel, lucrul ăsta,
că el trece pe primul plan sau..?
Ramona: Păi bugetul va fi altul, altfel stabilit, altele priorităţile.
M: Din perspectiva asta, ce va fi altfel faţă de ce e acum? Din perspectiva asta a
priorităţilor, care vor fi priorităţile atunci?
Ramona: Priorităţile vor fi că el să aibă ce-i trebuie şi după aia mai vedem dacă putem
călători, ceva nou şi aşa mai departe.
M: Ok, jucării şi aşa mai departe. Altceva?
Ramona: Nu neapărat jucării, ce-i trebuie ca strictul necesar în caz de boală, să aibă tot
ce îi trebuie gen medicament şi aşa mai departe. Să sperăm că nu va fi cazul. Echipament
în sensul de un cărucior, un premergător, un orice l-ar ajuta să se dezvolte.
Emilia: Eu sunt de o altă părere, nu ştiu, mi se pare că ei au o gândire altfel. Eu sper ca el
să mă privească ca pe mama copiilor lui, să mă iubească mult mai mult.
M: Şi să tragă mai tare acolo? (puţin ironic)
Emilia: Exact, să aducă mai mulţi bani în familie.
Cristi: Mobilizarea să fie un fleac.
M: Să nu trebuiască să iei dintr-o parte să pui în alta, nu?
Emilia: Da.

70
M: Cristi, văd că te aşteaptă nişte zile foarte grele.
Cristi: Stresante, în sensul bun.
M: Ok. Casa, asta când a apărut. Va gândiţi aşa de mult timp la chestia asta?
Ramona: Da, de foarte mult timp.
M: De câţi ani aşa vă gândiţi?
Ramona: Cel puţin de…
Eugen: De doi-trei.
M: Cam de 2-3 ani aţi început serios să vă gândiţi?
Cristi: Da, cam aşa.
M: Tot de 3 ani de zile?
Cristi: Da.
M: Dar ce s-a întâmplat, când aţi început să luaţi chestia asta chiar în serios?
Cristi: Probabil când am ajuns la un nivel de oarecare maturitate, când trebuie să ne
gândim şi la noi şi să.., nu că am avea probleme cu părinţii sau..
Emilia: Se dezvoltă simţul proprietăţii.
Cristi: Exact.
Emilia: Domne, să fie al meu. Omul matur fiind, trebuie să aibă casa lui...
Cristi: Exact. Şi am început inevitabile, în orice casa există aşa ceva, părinţii oricât de
buni ar fi şi oricât de bine ne-am înţelege tot mai există câte un fitil băgat din care să
înţelegem noi că de fapt noi nu suntem la noi acasă, suntem în casa.. Deci e inevitabil..
Ramona: Cunoaştem.
M: Unde staţi acuma?
Emilia: La ai mei.
Eugen: Noi stăm doar cu mama mea.
Cristi: Şi nu ştiu, intenţionat, neintenţionat eu oricum...
M: Asta e o poveste comună, e la fel?
Emilia: Sinceră să fiu, părerea mea e că sunt numai diferenţe de generaţie sau de..
Cristi: De mentalitate.
Emilia: Şi de mentalitate şi de… chestia asta cu care te obişnuieşti. Nu ştiu, ne-am
obişnuit cu pantofii în casă şi eu merg numai încălţată în casă, pe mine mă deranjează că
merge, e zgomot, sau spăl vase noaptea şi... fiecare cum s-a obişnuit.

71
M: Până la urmă ei nu sunt aşa nişte oameni răi, ba dimpotrivă, dar parcă..
Emilia: Fiecare cum s-a obişnuit.
Cristi: E inevitabil, deci noi ne înţelegem, noi doi pentru ca suntem de aceeaşi vârstă, dar
normal, mama are alta mentalitate, exact cum.., se întâmplă, tabieturi, spală vase noaptea
şi... Sau invers, spălăm noi vase noaptea şi pe ea o deranjează.
Emilia: Sau nu am timp sau chef şi le las acolo...
M: Când a apărut mai serios ideea asta? De ce acum 2 ani, de ce nu acum... De cât timp
staţi împreună?
Ramona: De mult, de la început aproape.
M: S-a schimbat ceva în viaţă voastră de aţi început să luaţi asta în foarte serios?
Ramona: Să zicem că 2-3 ani am copilărit, în sensul ca nu prea ne-am gândit noi la casă,
lasă ca o să o avem mai încolo, hai să ne distrăm, hai să ne facem concediile, hai să...
Eugen: Nu au fost prioritate.
M: Aha.
Ramona: Nu au fost prioritate dar când am început să ne concentrăm serios pe: “uite, eu
am o slujbă serioasă, tu ai o slujbă serioasă, hai să ne gândim ce facem”. Ăsta e ritmul
meu de viaţă, asta e ritmul tău de viaţă, ups, nu prea mai coincide cu ai noştii. Noi vrem
ceva, ei vor altceva, plus de asta, eu am vrut să fac destul de multe schimbări majore în
viaţă mea, începând de la alimentaţie şi ai mei nu au vrut să înţeleagă chestia asta. Nu
domne, sub nici o forma, cum sunt ei: “hai nu vrei să iei din asta, hai ca poate vrei să
mănânci ceva?” şi nu. Plus de asta, au fost perioade în care am venit destul de târziu
acasă, ca na, am ieşit cu prietenul noaptea şi nu e totuşi comod, deşi am încercat să facem
cât mai puţin zgomot. Şi e chestia de orânduire. Fiecare om în spaţiul lui încearcă să şi le
organizeze aşa cum crede de cuviinţă şi uneori intră în conflict cu celălalt spirit de
organizare.
M: Cineva într-o altă discuţie îmi spunea ceva de genul: “băi, noi am început să ne
gândim serios din momentul în care am început să câştigăm şi mai mulţi bani”
Ramona: Da, şi asta.
Eugen: Păi altfel ar fi vis cu ochii deschişi, te gândeşti la casa din moment ce nu ai cu ce
să-ţi susţii..

72
M: OK, a apărut ideea asta. Ce s-a întâmplat mai departe? Aţi făcut ceva, aţi.. sau doar
aşa, aţi stat...
Cristi: Am început să studiez piaţa, să studiez preţurile, informativ.
M: Cum? Concret.
Cristi: Din ziar de obicei, Anunţul.
M: Iei Anunţul, te uiţi acolo..
Cristi: Da, da.
M: Cam ce preţuri sunt...
Cristi: Comparaţii, zonă, deci informativ.
M: Îl citiţi împreună, discutaţi, faceţi asta?
Cristi: De obicei îl citesc eu şi o informez ulterior.
M: Şi cum arată o discuţie de genul ăsta, ce îi spui?
Cristi: În sensul că..
M: Ultima oară când aţi avut o discuţie de genul ăsta?
Cristi: Cam cât e un apartament cu două camere, cam cât e unul cu 3, diferă preţurile că
sunt în funcţie de zonă şi nu că ne-am fi hotărât, dar informativ, exact aşa, au fost
probleme când au crescut preţurile apartamentelor.
M: Ce aţi vorbit? Aţi vorbit aşa mai mult: “băi, ai văzut cât au crescut”?
Cristi: Eu sunt de părere ca o să scadă, odată cu intrarea în Uniunea Europeană.
M: Ce spui, aicea sunteţi de acord sau nu prea? Chiar interesant, cum ar...
Partea a II a
Cristi: 30 000 de euro pare rentabil în sensul ăsta.
M: Şi aici se încheie discuţia sau se prelungeşte?
Emilia: Normal, că îi cer mai multe informaţii, în ce zonă, ce face, cum face, hai un
sistem de rate, nu ne permitem cu banii jos, hai să vedem o soluţie.
Cristi: Cu toate că aş fi preferat cu banii jos, sunt adeptul..., dar nu se poate.
M: Dincolo de anunţuri aţi mai făcut ceva?
Cristi: Am mai fost şi am mai văzut apartamente.
M: Aţi fost să vedeţi?

73
Cristi: Da, într-adevăr, nu cu gândul de a-l cumpăra, chiar exact informativ, să văd cum ar
arăta la preţul ăsta un apartament ca să ştim noi în ce să ne încadrăm. Ce bani, cât. Adică,
în sensul ce dotări are la preţul ăsta...
M: Bănci ceva, aţi fost, v-aţi interesat?
Cristi: Da, am mai luat nişte pliante de la bănci.
M: Ce aţi făcut, aţi făcut ceva?
Ramona: Noi nu [am văzut...
Eugen: Nu am fost să vedem, m-am interesat, şi din ziar, şi de pe internet, aşa, exact ca
zona, ca preţ.
Ramona: Şi ofertele băncilor.
Eugen: Şi cu băncile…
M: Sunteţi atenţi, vă uitaţi la asta?
Eugen: Cu creditele la bănci avem experienţă îndelungată, deci nu ne...
Ramona: Da, plus de asta, prieteni de-ai noştri şi-au luat case între timp şi am văzut cam
despre ce e vorba. Nişte prieteni de-ai noştri şi-au luat chiar la noi în bloc,unde stăm
acum.
M: Şi i-aţi descusut cum a fost, aveţi discuţii de genul ăsta cu prietenii? Aveţi discuţii de
genul ăsta cu prietenii.
(tăcere)
M: Apare, e un subiect de conversaţie cu un grup de prieteni?
Cristi: Destul de rar, destul de rar totuşi, de obicei când ne întâlnim cu prietenii nu
discutăm, asta discutăm noi doi, ar fi problema noastră şi..
M: Ok. Spuneţi-mi aşa, cât de cât ştiţi cam cât.. Dar înainte de asta, sfaturi aţi primit de la
cineva, aţi consultat cu cineva anume pe subiectul ăsta?
Eugen: Nu chiar, ne-am făcut noi discuţiile noastre, planurile noastre, socotelile noastre
care trebuie să vedem cam cum vor decurge.
M: Asta e o chestie care până la urmă o hotărâţi voi.
Eugen: Da.
M: Bun, aveţi până la urmă o idee despre cum arata piaţa asta în domeniul imobiliar să
spun? O idee. Cum vi se pare?

74
Ramona: Mi se pare ca la foarte mulţi bani calitatea majorităţii apartamentelor este
destul de proastă. Adică nu îşi merită banii.
Cristi: Exact, şi de aceea am spus eu, părerea mea ca apartamentele o să scadă, nu foarte
mult, pentru că majoritatea dintre ele nu se ridică la standarde europene. Deci noi o să
intram în Uniunea Europeană. Deci nu se ridică la standarde europene, nu au cum să aibă
preţul ăsta. Am lucrat în Germania, am lucrat în Spania, deci preţuri asemănătoare,
calitatea indiscutabilă, [deci nici nu.. Nici ca structura, deci nu e..
Ramona: [Şi plus de asta, nu ştiu dacă aţi văzut şi voi ca sunt în proiect foarte multe
blocuri noi şi nu neapărat în sistem ANL ci pur şi simplu să se construiască [blocuri noi
Cristi: [Da, cartiere de..
Ramona: Care vor avea apartamente la preţuri de 30-40 000 [de euro
Cristi: [Exact.
Ramona: Şi de ce să dau 30-40 000 de euro pe un bloc din ’77 care nu are absolut nimic,
când aş putea avea un apartament nou-nouţ, cu toate dotările, mă rog, bineînţeles ca nu o
să fie marmura de… sau mai ştiu eu ce, dar oricum, o să fie nişte condiţii decente. O să
fie geam termopan, o să fie probabil zugrăvit ca lumea, nu intrat frig prin geamuri.
Cristi: Plus ultimul tip de materiale.
Ramona: Da.
Cristi: Deci pe mine nu m-ar deranja, că se găsesc şi acum în toate blocurile care sunt
vechi şi care se vând este gresie, faianţă, pe mine asta mă interesează mai puţin gresia şi
faianţa, pe mine mă interesează baza blocului, degeaba e zugrăvit acuma şi mâine mă
inunda cel de deasupra pentru că s-a spart ţeava că e proastă ţeava din construcţii. Deci
altfel ai un bloc nou, tot, materiale ultima generaţie…
M: Ok, e ceva care vi se pare că lipseşte din, în momentul ăsta de pe piaţa asta
imobiliară?
Ramona: Da, simţul realităţii.
M: Dar ca ofertă?
Eugen: Asta e o problemă în tot ce se comercializează la noi, nu ştiu de ce, asta e
impresia mea că românul nu are spiritul de comerciant, pe care îl au europenii.
Concurenţa la noi nu acţionează deloc, chiar dacă sunt cinci inşi care vând la acelaşi preţ,
unul nu lasă preţul mai jos să-l vândă. Nu contează. Poate să stea cu marfa, indiferent că e

75
apartament sau marfă perisabilă, preferă să o arunce la gunoi decât să o vândă. Şi părerea
mea e că, eu sunt destul de reticent în faza asta cu scăderea preţurilor, a apartamentelor.
Nu cred.
Ramona: Ar fi bine.
Eugen: Ar fi bine să stea aşa.
Cristi: Bine, eu nu sunt specialist imobiliar, asta ar fi părerea mea [pentru că..
Ramona: [Ar fi bine.
M: Apropo de asta, ce vedeţi aşa peste 5 ani de zile, de exemplu? Cum vedeţi piaţa asta a
imobiliarelor. O să fie ceva diferit faţă de acum sau nu?
Eugen: Eu sper să se schimbe.
Emilia: Un ajutor din partea statului pentru tineret, pentru...
Cristi: Şi se pare ca o să fie oareşce ajutor, în sensul de încurajare, mai multe proiecte.
Emilia: Exact.
M: Mai multe proiecte ANL.
Cristi: Da.
M: Altceva?
Ramona: Mai multe construcţii noi.
M: O să apăra tot aşa multe proiecte?
Ramona: Eu asta sper, care şi proiecte noi care să-i determine pe vechii [proprietari să
scadă..
Cristi: [Exact, pe asta mă bazez când zic ca o să scadă. O să apară proiecte noi,
materialele s-au ieftinit, se construieşte mult mai repede şi o să vina firme din afară care
construiesc repede şi ieftin.
M: Ce o să facă ăştia? Ce îi vedeţi făcând mai degrabă?
Cristi: Pe cine?
M: Firmele astea de care vorbiţi?
Ramona: Blocuri nu vile.
Cristi: Blocuri de locuit, da. Că este o piaţă, piaţa estică e o piaţă care nu se pretează la..
Ramona: Mai nou spuneau şi la televizor că au constatat că afacerile cu cartiere de vile
nu mai sunt atât de rentabile, că ar fi mai rentabile cele de blocuri.

76
M: Apropo de asta, voi ce vă vedeţi cumpărând? Spuneaţi că vreţi să vă luaţi casă. Când
ziceţi casă vă referiţi la casă sau la apartament?
Ramona: Nu, apartament.
Cristi: Apartament, da.
M: Mai degrabă apartament?
Cristi: Da, apartament.
M: Dar de ce nu casă?
Eugen: În primul rând din condiţii financiare. Casa ar fi, deci o casa mi-aş lua numai
dacă mi s-ar ivi aşa, o moştenire peste noapte şi zic că am destui bani şi nu mă uit. Să am
şi de teren, să am şi de construcţie, să am şi de utilităţi, să nu stau să.. pentru ca duce
foarte mult.
Ramona: Plus de asta o casa este mult mai greu de întreţinut.
M: Pe unde duce?
Eugen: Financiar?
M: Da, pe unde?
Eugen: Cred că peste 60-70 000, ceva aşa modest, nu vilă, ceva modest. Să zici că poţi să
stai în casa ta, dar atât, nu vilă cu etaj cu garaj cu piscină, cu alte alea, astea sunt deja
visuri.
Cristi: Deci e aproximativ dublu faţă de un apartament şi condiţiile nu sunt mai bune
decât un apartament..
Eugen: Uneori chiar ai dezavantaje, într-un bloc beneficiezi de izolare...
Cristi: Sunt şi avantaje şi dezavantaje.
Eugen: În toate direcţiile sunt şi avantaje şi dezavantaje, în ambele situaţii.
M: Ok, dacă banii nu ar fi o problemă?
Eugen: M-aş gândi şi la o casă.
Ramona: Îîîî...
M: Vă vedeţi locuind într-o casă? V-aţi dori?
Cristi: Dacă nu ar fi banii o problemă aş... da. Aş locui mai degrabă într-o viluţă, deci nu
castel, deci viluţă, exact asta ar fi.
M: Dar de ce?
Cristi: Păi...

77
M: Şi voi la fel?
Eugen: Da.
Ramona: Da şi nu.
M: De ce da şi nu?
Ramona: Da şi nu, adică m-aş vedea locuind într-o casă, presupunând ca aş avea
posibilităţile financiare, ceva mai încolo. Momentan, la ritmul meu de viaţă s-ar potrivi
un apartament. Casa este un pic mai greu de întreţinut decât un apartament, din toate
punctele de vedere.
M: Ce spuneţi de asta?
Eugen: Despre întreţinut?
De ce a spus Ramona, ca nu s-ar vedea aşa, chiar dacă ar avea posibilitatea?
Cristi: Eu chiar nu m-am gândit, pentru ca sunt visător dar totuşi sunt realist, deci nu are
rost să mă gândesc la o vilă când nu am banii necesari. Şi încerc să mi se pară frumos şi
un apartament. (( râde)) Ca aşa aş fi eu nemulţumit.
M: Am înţeles. Vrea să vă consultaţi aşa pe echipe şi în 5 minute, nu mai mult, să scrieţi,
să vă gândiţi puţin la apartamentul ideal şi să spuneţi cum îl vedeţi dar luaţi în
considerare absolut toate lucrurile importante, nu numai legate de apartamentul în sine ci
şi de alte lucruri care vi s-ar părea importante.
Eugen: Să scriem sau oral.
M: Câteva idei aşa. Avem 5 minute, da? Ce ar însemna un apartament ideal. Dar pe de
altă parte gândiţi-vă visul ăsta… să nu spuneţi acolo: “vreau să aibă 1000 m²…”, cum
zicea ea, mi-a plăcut foarte mult, vis concret. Adică şi ideal, dar cumva să fie aproape şi
de nevoile noastre cumva, da? Consultaţi-vă. Emilia nu-l lăsa!
Cristi: Noi deja ştim.
Aţi mai făcut exerciţiul ăsta?
Cristi: Nu, dar discutând între noi, doar că nu am pus pe hârtie.
M: Gata?
Cristi: Da.
Eugen: Da.

78
M: Hai să vedem cine începe.
Cristi: Oricine.
M: Apartamentul ideal.
Cristi: Aproximativ 60 de metrii pătraţi, prefer 2 camere. Asta înseamnă 2 camere mari.
M: Două camere (notează pe tablă)
Cristi: Toate utilităţile.
M: Ce înseamnă asta, cum adică toate utilităţile?
Cristi: Toate utilităţile moderne, termopan, aer condiţionat, gaze, centrală.
M: Stai un pic, când îl cumperi să le ai?
Cristi: Da, astea, utilităţile. În asta nu ar intra amenajarea propriu-zisă, finisaje mă refer,
în sensul de culoarea vopselei...
M: Culoarea vopselei, lavabilă, la asta te referi?
Cristi: Da, da, da.
M: Mobilă şi toate cele?
Cristi: Asta nu, de asta ne ocupăm noi.
M: Dar să aibă termopan, aer condiţionat, ce să mai aibă?
Cristi: Centrală.
M: Centrală... ok (notează)
Cristi: Neapărat spaţiu cu verdeaţă, cum era şi înainte în faţa blocului, acum s-au mai
micşorat ca şi-au mai făcut parcări, şi-au mai făcut...
Eugen: Şi-au făcut vile între blocuri.
Cristi: Da, şi-au făcut vile, magazine.
M: Spaţii verzi. Altceva? Aţi mai scris acolo, ce mai aveţi?
Cristi: Am mai scris să fie vecinii tineri. Asta e relativ ((râde)). Infrastructură.
M: Ce înseamnă?
Cristi: Înseamnă să fie străzile în ordine, în sensul să nu fie... Nu ştiu, de exemplu la mine
la bloc sunt nişte străzi impracticabile cu maşina.
M: străzi hai să zicem ok. Altceva? Tot aici la infrastructura. În afară de străzi, când zici
infrastructura te mai gândeşti şi la altceva?
Cristi: Cam tot ce intra aici: lumina, iluminatul.

79
M: Aha, să fie o zonă iluminată.
Cristi: Iluminată adecvat, vorbesc, asta nu înseamnă să fie lumină şi noaptea să nu putem
dormi.
M: Îţi zic eu ca noaptea trebuie să fie lumină.
Cristi: Mda, în asta cred ca trebuie să intre şi toate chestiile astea trase la usă cablu,
internet pentru ca sunt zone în care nu se găseşte internet. De exemplu, da.
Eugen: Da
M: Ok, altceva?
Cristi: Restul o să fie amenajat de noi, noi aşa am notat. Amenajarea, ca şi finisaje o să fie
făcute după ideile noastre pentru că avem.
M: Bun, ce aveţi acolo?
Eugen: Avem 3-4 camere.
Ramona: Preţul de la 3 la 4 camere nu e chiar aşa de mare aşa ca am putea să..
M: Am văzut acolo 90 de metrii pătraţi.
Eugen: Da, 90.
M: Ok, altceva?
Ramona: Păi să fie într-o zonă civilizată, cu verdeaţă, cu acces la mijloacele de transport.
M: Stai un pic, zonă civilizată, asta înseamnă să fie verdeaţă sau te gândeşti la altceva?
Ramona: Zonă civilizată, asta înseamnă nici foarte central, nici la periferie, dar să nu fie
într-o zona gen cu cămine de nefamilişti sau într-o zonă limitrofă sau mai ştiu eu unde.
Eugen: Nu mi-ar place nici în piaţa Unirea unde este traficul ăla infernal, n-aş dori aşa
ceva ((râde))
M: Fără trafic (notează). Ok.
Ramona: Să aibă totuşi acces la diverse mijloace de transport, adică cel puţin un autobuz,
un metrou, un tramvai.
M: Ok.
Ramona: Iar apartamentul să se preteze la modificări, adică să… dacă am dori să
spargem un perete să putem face lucrul asta, bine, na, în măsura în care se va putea face
acest lucru.
M: Ok.
Ramona: Să fie camerele spaţioase, finisajele moderne, să aibă...

80
M: Finisaje moderne cumva tot în ideea asta.
Eugen: Tot în…
Ramona: Da.
M: Camerele spaţioase.
Ramona: Şi să se poată preta la… adică să aibă ţeavă de gaz trasă separat.
M: Ce înseamnă asta? Cum adică?
Ramona: Nu neapărat să aibă centrală, să aibă ţeava de gaz trasă separat.
Eugen: Să fie gazul adus la uşă, spre exemplu, dacă vrei să-ţi pui centrală.
Ramona: Noi spre exemplu avem aşa ceva.
Cristi: Exact ce am spus şi eu, contoare.
M: Ok, adică să poţi să-ţi pui centrală.
Ramona: Noi, de exemplu, avem aşa ceva şi este foarte greu, pentru că am fost singurii
din bloc care am vrut şi a fost foarte greu financiar. Adică când îţi este deja dat să te
debranşezi, nu contează că apartamentul nu este branşat, să fie conducta principală trasă
şi atuncea totul e ok.
M: Îhî, îhî. Cam asta ar fi? Mai aveţi ceva acolo?
Ramona: Să aibă loc de parcare, asta e foarte important, cu greu îţi găseşti...
Cristi: Asta am uitat-o şi eu ((râde)). Aş mai adăuga ceva. Neapărat bucătăria şi baia mari.
Deci bucătăria e chiar important să fie mare.
Emilia: (în şoaptă) Stai tu în bucătărie?
Cristi: Nu e vorba că stau în bucătărie, chiar îmi place.
Emilia: Da, clar...
Cristi: Nu, dar e urat, bucătăriile alea mici am avut, bunicii mei au avut culoar mică şi...
şi eu sunt şi mai mare aşa, deci mă chinuiam să intru în bucătărie, ca să nu mai zic să mai
fac şi altceva.
Emilia: Fără bucătărie n-or exista apartamente?
M: Hai să vorbim un pic de chestia asta, camere spaţioase. Când ziceţi asta la ce va
gândiţi. Cum adică să fie spaţioase, cum vreţi să fie?
Ramona: Să ai loc să te mişti, nici ceva...

81
Eugen: Sunt blocurile acelea gen confort II, confort III care sunt prea mici. Într-o cameră
dacă ai pus un recamier, nu zic pat, recamier şi o altă mobilă, deja nu mai ai loc să te
mişti, nu se mai pune problema de o masuţă sau de ceva...
Ramona: Ceva aşa.
Eugen: O camera ca asta numai ca nu aşa de înaltă.
Ramona: Nu aşa de înaltă. Adică să aibă loc şi o bibliotecă şi o canapea şi...
M: Ăsta e avantajul dacă ai o astfel de cameră spaţioasă, faptul că poţi să-ţi pui tu diverse
lucruri sau e vorba de altceva aici?
Eugen: Nu neapărat.
Ramona: Poţi să-ţi pui diverse lucruri şi să te şi mişti în ea.
Eugen: Oricum la noi ideea e nu să punem multe lucruri, pentru că chiar nu se mai poartă
cu multe lucruri, cu biblioteci vechi cu cărţi cu biblioteci... E altă senzaţie când e spaţiu..
E aerisit.
M: Şi cum te simţi faţă de asta?
Eugen: Te simţi mai bine. Simţi că poţi să respiri, acolo zici că îţi stau toate în cap.
Cristi: Exact, îţi stau toate în cap.
M: Neapărat bucătăria să fie spaţioasă.
Ramona: Da.
Eugen: Da.
Cristi: da.
M: Cu asta sunteţi de acord?
Cristi: Da, neapărat. E esenţial.
M: Dar de ce, ce are bucătăria, de ce bucătăria în primul rând să fie mare?
Eugen: Pentru că acolo ai nevoie de spaţiu, pur şi simplu. Trebuie să ai loc să te mişti
între chiuvetă, aragaz, masă. Pe lângă astea strictul necesar într-o bucătărie fără chiuvetă,
aragaz şi masă nu se poate. Acuma dulapurile de vase se mai pot pune şi pe pereţi, se
găsesc alte soluţii, dar..
M: Dar până la urmă avem bucătăria mare, dar cât stăm în ea?
Emilia: Corect!
Cristi: Depinde.
Eugen: Destul de mult.

82
Ramona: Se stă destul de mult.
Eugen: Spre deosebire de vestici, noi gătim, ei au micro.., au semipreparate, le aruncă în
cuptorul cu microunde le-au pus pe masă şi au mâncat. La noi este bucătărie tradiţională,
se găteşte mâncare...
M: E un loc important bucătăria în casă?
Eugen: Da.
Cristi: Da.
Ramona: Da, întâmplător.
M: Dincolo de faptul asta, că acolo găteşti, mai are şi alte roluri? Se stă în bucătărie?
Cristi: Da, se stă la o cafea, de exemplu.
Ramona: Nu ţi s-a întâmplat niciodată să te duci la un prieten şi inevitabil să te aduni în
bucătărie deşi omul are 2-3-4 camere?
M: E şi un loc aşa de întâlnire aşa...
Ramona: Oarecum da.
Cristi: Mai ales dacă există şi un televizor, e parcă mult mai plăcut să bei cafeaua decât în
living câteodată.
M: Aha, aha. Ok, living-ul să fie mare.
Emilia: Da, bucătăria poate să nu existe în casă, părerea mea.
Cristi: Nu, chiar găteşte bine, astea sunt aşa.. răutăţi
Emilia: Nu, baie mare.
M: Baie mare?
Emilia: Da.
Cristi: Da.
M: Sunteţi de acord cu asta?
Cristi: Da.
M: Şi baia să fie mare. O singură baie, mai multe băi?
Cristi: Două băi.
Emilia: Două băi, o baie mare şi o baie mică.
M: O baie şi un wc d-ăsta de serviciu?
Cristi: Da, un wc d-ăsta de serviciu şi o baie normală.
Ramona: Dar wc de serviciu nu acela de genul…

83
Eugen: Stai înghesuit între perete şi chiuvetă.
Ramona: Cât de cât…
M: Cât de cât ok şi ăla ca spaţiu. Dar dacă ar fi să ne gândim la nişte camere care ar putea
totuşi să fie mai mici, care ar fi astea?
Cristi: Camere mici?
M: Mai mici aşa.
Cristi: Trebuie să fie, deci la apartamentul cu 2 camere am pus separat un dressing-room,
deci asta nu intră în… deci să fie cum sunt debaralele astea la blocurile vechi, mult mai
mari şi care să fie folosite ca şi dressing-room.
M: Ok, vine cineva la voi şi vă zice: ‘puteţi să vă alegeţi să fie cât de cât spaţioase, toate
locurile, toate camerele, nu ştiu, despărţirile astea, separaţiile astea, cu excepţia uneia
singure, care oricum va fi mai mica faţă de ce vreţi voi’. Ce alegeţi?
Ramona: Biblioteca.
M: Asta nu e o cameră.
Eugen: Nu, noi avem o concepţie a noastră, o camera va fi biblioteca, în care vom tine,
noi avem destule cărţi şi ne place să avem cărţi, să le cumpăram nu numai să le citim. Şi
acolo va fi bibliotecă, cu cărţile, cu o măsuţă de citit poate, cu un fotoliu comod, cu un
birou cu calculator.
Ramona: Amândoi lucrăm la calculator.
Eugen: Şi aş vedea o cameră în care să mă retrag să citesc, dacă vreau să mă relaxez, d-
asta am şi pus 3-4 camere.
M: Aşa, ajungem aici. Una din ele ar fi?
Ramona: Biblioteca.
M: Un loc în care să citeşti, să studiezi, să faci lucruri de genul ăsta.
Eugen: Una ar fi camera copilului, pentru că el va avea camera lui separată.
Ramona: Una camera noastră şi una living-ul.
M: Asta la 4 camere, dar totuşi 2 camere cum vi s-ar părea?
Ramona: Nu, exclus, măcar 3.
M: Ok, 2 camere, ce aveţi împotriva la 2 camere?
Ramona: Pentru că, nu ştiu, în sufragerie nu se doarme, dorm musafirii, un copil nu
poate avea intimitatea lui în sufragerie unde îi invadez şi eu spaţiu la un moment dat şi nu

84
vreau să stea în camera noastră pentru ca nici asta nu e normal. Trebuie să aibă spaţiul lui,
universul lui, o camera pe care să i-o amenajez aşa, ca pentru un copil. Să aibă jucăriile
lui, dulăpiorul lui cu haine, patul lui...
M: Deci până la urmă dacă ar fi să renunţaţi la ceva, tot la biblioteca asta aţi renunţa până
la urmă
Ramona: Da, să zicem ca asta ar fi un moft, dar având în vedere, eu la asta m-am gândit,
că diferenţa între 3 şi 4 este totuşi destul de mică.
Eugen: Ca preţ.
Ramona: Ca preţ, da. Şi mai ales, d-asta am zis un apartament care să se preteze la
aranjament pentru centrală, întreţinerea e mult mai mică, chiar dacă sunt mai multe
camere.
M: Două camere?
Cristi: Da, noi avem o altă..
M: Dar să o mai lăsăm şi pe Emilia să mai spună şi ea ceva.
Emilia: Ce să spun, două camere.
M: Tot aşa de mult vorbeşte şi acasă?
Cristi: Nu acasă e invers, vorbeşte ea.
M: Înseamnă că ăsta este momentul de respiro.
Cristi: Da, acum am şi eu voie să vorbesc.
M: Aşa, ia să vedem, cum v-aţi gândit cu chestia asta cu camerele?
Emilia: Două camere, normal, una este dormitor, una o să fie living. Living-ul mai mare,
dormitorul, normal, mai mic, asta e situaţia.
Cristi: De fapt noi am vorbit altfel, ca să corectez.
M: Aşa..
Cristi: Deci am conceput altfel, deci tot aşa, o cameră va fi a copilului, una va fi un
dormitor, pe noi nu ne deranjează, noi chiar ne simţim bine să citim în dormitor şi noi
percepem bucătăria cu dublă funcţionalitate, adică ca şi living, fiind mare, bucătăria nu o
mai văd ca pe timpuri, cu aburi mulţi, cu ciorbă peste tot, deci o văd ca şi un living, în
care să fie un colţar mare, cu fotolii, masă şi pe un perete chiuveta şi toate utilităţile, cu
televizor, cu.. deci ar fi împreună cu holul…
M: Zice bine?

85
Cristi: Împreună cu balconul care de asemenea nu mai e cu uşă la balcon şi de zid
Emilia: S-ar putea să îmi placa în bucătărie..
Cristi: Deci va avea dublă funcţionalitate bucătăria şi normal o cameră a copilului, e logic
asta şi o cameră ca şi dormitor.
M: Am înţeles. Modificări în apartament, cum e asta? Cine a zis-o?
Eugen: Noi am zis-o, sistemul ăsta de blocuri care...
M: Dar apropo de asta, cum vedeţi aşa împărţirea, cum vedeţi împărţirea la un
apartament ideal?
Ramona: Să nu fie strict vagon, asta nu vreau.
M: Stil vagon?
Eugen: Un hol lung şi îngust din care intri în orice cameră vrei.
M: Asta nu e bine?
Eugen: Nu.
Ramona: Aşa avem, să fie oarecum cum e apartamentul părinţilor lui.
Eugen: Au un hol foarte mare.
Ramona: Şi se intră...
Eugen: Cam cât sufrageria e holul, sufrageria e tot aşa, 6 pe 5.5 şi bucătăria e 4 pe 5 şi
sunt 2 dormitoare la care se intra separat iar într-unul se intra prin sufragerie, se trece prin
sufragerie, cu 2 bai, 2 balcoane. Deci apartamentul ăla îmi place foarte mult, genul.
Numai ca dacă vrei să, de exemplu, dacă vreau să sparg un perete să unesc sufrageria cu
un dormitor, nu se poate, din cauza construcţiei. E perete de rezistenţă şi…
M: Zonă civilizată. Zona e importantă sau contează aşa mai puţin?
Eugen: Contează.
M: Da? Ce ar înseamnă o zonă ok pentru voi? Unde vă vedeţi aşa stând?
Eugen: Nu cu prea multă gălăgie. Deci, iarăşi esenţial...
M: Clar, Unirea asta exclus.
Cristi: Da, exclus zone centrale, chiar şi semicentrale. Nu ştiu acuma, sunt zone centrale,
semicentrale şi periferie, am impresie. Acum dacă am zis că nici centrale, nici
semicentrale, nici periferie, acum nu ştiu unde s-ar încadra, dar..
M: Nici la periferie nu e ok?
Cristi: Nici la periferie, cu toate că…

86
M: Dar ce ar însemna periferie, daţi-mi aşa nişte exemple.
Cristi: Deci Berceni, Pantelimon, Militari în capăt
M: Astea sunt zone naşpa, nu?
Cristi: Băneasa iar la fel.
Ramona: La piaţa Trapezului, deci după Sălăjan dai.. încă nu se termină, mai e un pic.
Eugen: Mai avem locuri după noi.
Ramona: Nu e chiar aşa, e bună zona.
M: Dar zonele astea, ca să înţeleg eu, asta care e problema cu ele?
Cristi: În primul rând e departe de zonele esenţiale. De multe ori sunt treburi chiar în
centru, nu chiar majoritatea. Dar ai nevoie, bine, acum s-au împrăştiat peste tot
supermarket-urile, dar când a apărut supermarket-ul din Militari trebuia să ajungi cumva,
dacă stăteai în Balta Alba traversai tot oraşul ca să ajungi la un supermarket, deci timp,
odată ce e la periferie, pierzi mult timp.
Eugen: Timp de dus la serviciu, la şcoală, la grădiniţă, nu contează.
Cristi: Plus benzina, nu mai vorbim.
Eugen: Plus că la periferie, drumurile nu sunt bune nici în centru, la periferie întotdeauna
vor fi mai proaste. Noi avem noroc că în spatele blocului nostru sunt vilele ăstora care...
Ramona: Şi s-au reparat străzile în consecinţă.
M: Spuneaţi la un moment dat să nu fie lângă blocurile de nefamilişti.
Ramona: Da, zonele alea sunt foarte, sunt chiar deprimante, serios vorbesc, fără să fiu
răutăcioasă, nu am nimic cu acei oameni care săracii nu au nici o posbilitate, dar chiar
sunt deprimante. Sunt lăsate în paragină, este foarte multă mizerie, nimeni nu se
sinchiseşte să facă curăţenie, nu vorbesc de oameni, vorbesc de primării care practic sunt
oarecum responsabile cu curăţenia. Gunoi care este afară, deci este o zonă mai neîngrijită,
asta am vrut eu să spun.
M: În afară de lucrurile astea, despre zonă, mai contează ceva, tot referitor la zona?
Cristi: Ar fi chestia aia cu..
Emilia: Calitatea oamenilor.
Cristi: Cu calitatea oamenilor

87
M: Aşa, calitatea oamenilor.
Cristi: Calitatea oamenilor şi vârsta oamenilor.
M: Calitatea oamenilor. Când zici asta la ce te gândeşti?
Ramona: Ştim cu toţii cam ce fel de oameni locuiesc în Ferentari.
Emilia: Da...
M: Aşa, deci să nu fie, hai să zicem aşa, cum nu ar trebui să fie? Sau ce nu ar trebui să
avem acolo? Să nu avem, ce gen de oameni?
Cristi: Vrem să nu părem rasişti, că nu suntem
M: Să zicem.
Eugen: Nu e vorba de rasism, dar e destul de incomod să ai vecini în care să nu poţi să ai
încredere şi o zona din aceasta nu te-ar face să te duci.
Emilia: Sincera să fiu nu să am încredere, ca nu ne împrumutam bani, dar să nu ne
deranjeze sau.. nu scandaluri, nu..
Cristi: Oameni decenţi, să fie oameni de... nu am pretenţii de genul oameni culţi la
maxim sau bogaţi, decenţi, asta ar fi, decenţi, deci să-şi vadă de treaba lor, să lase, fiind,
proşti, deştepţi, nu contează, treaba e să fie decenţi.
M: Doamnele, Ramona, Emilia, când veniţi seara, vă gândiţi aşa, e chestia asta în minte,
ba să fie ok. Când veniţi mai târziu îi rugaţi pe Cristi, Eugen să vă aştepte undeva? Aveţi
lucrul ăsta în minte sau nu prea, mergeţi mai mult la.. Vă e teamă pentru voi sau nu?
Ramona: Mie nu..
Emilia: Nici mie.
Ramona: În zona asta în care stau. Il mai sun dar din.. că mi-e urât să vin singură.
Eugen: Noi ne întâlnim, eu îmbin utilul cu plăcutul, mă şi plimb şi o văd pe ea cu un
sfert de oră mai devreme.
Ramona: A fost într-adevăr un timp în care mi-era frica, şi nu de oameni şi nu că cine ştie
ce mi s-ar fi putut întâmpla ci erau foarte mulţi câini. Foarte, foarte mulţi câini. Da o zonă
fără câini, asta ar trebui. Sunt încă zone în care nu sunt eradiaţi.
M: Din punctul ăsta de vedere care ar fi zonele astea ok? Din tot ce am discutat aşa, zonă
ok în Bucureşti?
Eugen: E greu de spus.
Emilia: Drumul Taberei.

88
M: Drumul Taberei, altceva? Altă zonă ok?
Eugen: Tineretului.
Cristi: Drumul Taberei e bună…
Eugen: Şi zona Dristor.
M: De ce Tineretului?
Ramona: E o zona foarte frumoasă, cu blocuri foarte frumoase.
Eugen: [Şi au multă verdeaţă.
Ramona: [Au multă verdeaţă, au şi piaţa, au metrou, sunt conectate la transportul în
comun foarte bine deşi sunt aproape de centru..
M : E zonă liniştită?
Ramona: [E destul de liniştită.
Eugen: [E destul de liniştită.
M: Drumul Taberei?
Eugen: Drumul Taberei are foarte multe spaţii verzi, eu ştiu că d-aia…
Cristi: Însă avem oareşce obiecţii în legătură cu populaţia îmbătrânită care e în zonă. Dar
mizăm că vecini tineri. Ştiţi pe ce mizăm, dacă e îmbătrânită. Bineînţeles.
Eugen: ((râde)) Nu o să mai fie mult timp îmbătrânită.
M: Îmbătrânită acum dar mâine poimâine...
Eugen: Vin moştenitorii până cumpărăm.
M: Vecini tineri, asta e important?
Eugen: Este foarte important.
M: Dar de ce, daţi-mi un exemplu.
Eugen: Nu neapărat 20 de ani, dar să nu fie peste 60 de ani tot blocul şi să fii singurul..
M: Daţi-mi exemple, ce se întâmplă în cazul ăla, ce se întâmplă în cazul ăla.
Eugen: Păi se întâmplă, şi eu accept să nu dorm o noapte din cauză că vecinul face o
petrecere şi dă bairam, e ziua lui o data pe an, hai să zic de 2 ori pe an cu nevasta şi de 3
ani cu nevasta şi copilul. Nu mă deranjează. Şi eu o să fac la fel, ca nu sunt nici pocăit,
nici..
M: Poţi să te mişti, poţi să.., nu ştiu
Eugen: Ai o libertate, mă gândesc că te înţelegi foarte bine fiind de aceeaşi vârstă şi
având oarecum aceleaşi..

89
Ramona: Preocupări
Eugen: Preocupări, şi-e mult mai uşor să te înţelegi cu cineva.
Ramona: Spre exemplu, o vecină de-a noastră a făcut plângere la poliţie, pentru că îi
serba un vecin şi ştia că-l cheamă Ion şi că era Sfântul Ion, hai să fim sobrii şi era ora
10.30, nicidecum 2 noaptea şi muzica nu urla, se auzea mai tare.
M: Nu mai îmi spuneţi asta că vă înţeleg.
Eugen: Deci populaţia a îmbătrânit, are mentalitate..
M: Eu m-am mutat tocmai din cauza asta. Îmi plăcea foarte mult, stăteam undeva, cu
chirie stăteam, stăteam pe undeva prin Piaţa Muncii.
Ramona: Vai, ce frumoasă e zona aia…
M: Era ok, şi apartamentul îmi plăcea. Aveam jos o pensionara puţin nebună aşa şi a venit
o dată cu administratorul şi a zis: “aţi dat televizorul tare, pot să va zic pe momente, pe
clipe, pe secunde, pe ce posturi v-aţi uitat”. Ideea era că eu nu aveam televizor.
Ramona: ((râde))
Eugen: Deci îmi vine în minte exact o secvenţă dintr-un film cu Jim Carrey “Masca” cu
proprietara care...
Da, ceva de genul ăsta. Parcarea e importantă?
Eugen: Da, e importantă.
Ramona: Da. Noi am avut un noroc chior că ne-am luat loc de parcare şi l-am nimerit
când nu era al nimănui şi ne-am dus, l-am plătit şi e al nostru, nu mai parchează nimeni,
altfel...
Cristi: Eu nu am avut norocul ăsta, parchez în spatele unei maşini care nu se mişcă
niciodată, am vorbit, maşina stă în parcare practic, numai că funcţionează o data pe an
acea maşină, am vorbit cu proprietarul şi pot să stau să parchez. Dar nu am, practic stau
în spatele altei maşini, nu am parcarea mea, deci nu există, nu mai este
Eugen: Asta e marea problemă în Bucureşti.
Ramona: Da, parcările.
Cristi: Deci de parcarea la bloc vorbesc, nu vorbesc de parcarea în centru sau...
M: Dar la modul ideal cum ar trebui să fie?
Ramona: Ideal? Subterană, [la nivelul blocului, ar fi o soluţie nouă.
Cristi: [Da, aşa ai proteja şi maşina în timp şi...

90
M: Aaa, să nu fie în aer liber, să nu o laşi aşa...
Cristi: N-ar fi o condiţie, la mine nu ar fi o condiţie, ar fi mai bine aşa, cu toate că ar fi
mai puţin accesibilă o... se pierde ceva timp până se iase din subteran, eu de obicei sunt
pe fugă şi...
M: Hai să trecem de la una la alta, cum aţi ajuns la cifrele astea, 60 de metrii pătraţi, 90
de metrii pătraţi?
Cristi: Cum am ajuns?
M: Da. De ce sunt 60 de metrii pătraţi. De ce nu sunt 50?
Eugen: Pentru că există 2 camere cu 24 de metrii pătraţi sau ceva de genul ăsta.
Cristi: Nu ar mai fi camerele mari dacă ar fi de 40 de metrii pătraţi şi am spus camere
mari
Eugen: Asta contează când spui 3 camere poate să aibă şi 80 de metrii pătraţi, poate să
aibă şi 30 de metrii pătraţi.
M: Da, exact ce am discutat şi înainte.
Cristi: Da, despre spaţiu.
M: Ok, spaţii verzi, vecini tineri, mijloace de transport, zonă civilizată fără trafic. Am
ajuns aici la dotări: termopane, centrale, aer condiţionat. De ce să aibă aşa ceva? Cum?...
Cristi: E ceva care...
M: De ce să nu găseşti astea la cum se zice, la roşu...
Eugen: Numai pereţii şi atât şi restul să ţi le configurezi?
M: Da.
Ramona: Bine, [fie şi aşa.
Eugen: [Fie şi aşa, dar la preţul, la alt preţ.
Cristi: Da, la alt preţ.
M: Dar cum ar fi mai bine? La roşu, la cheie? Adică să le ai acolo sau mai bine să ţi le pui
tu?
Cristi: Eu aş zice că la cheie înseamnă şi cu finisaje. Eu prefer să aibă toate utilităţile
termopan, gaz şi aşa mai departe fără să fie neapărat finisat. Deci culorile pot să mi le fac
eu, [să-mi aşez zugrăveala în casă.
Ramona: [Chiar şi gresia şi faianţa.

91
Cristi: Da, chiar şi gresia şi faianţa, nu mă deranjează să fie.
Eugen: Oricum la roşu, fără geamuri şi fără asta, să ţi le pui tu, nici nu s-ar conserva bine
clădirea, până în momentul în care apare cumpărătorul, să o laşi aşa, poate un apartament
nu se cumpără 2-3 ani şi automat se degradează şi include toată clădirea
Cristi: Şi oricum la termopan e mai greu să pui după gust ca sunt standard, la gresie şi la
asta sunt în funcţie de culoare, deci poate să-şi aleagă omul.
M: Ok, dintre toate lucrurile astea care vi se pare... alegeţi aşa şi gândiţi-vă puţin şi
spuneţi-mi care ar fi cele mai importante 2 lucruri?
Eugen: Spaţiul, deci camerele spaţioase, asta unu.
Cristi: La noi ar fi utilităţile, asta 2 şi spaţiul.
Eugen: La noi zona ar conta mai mult.
M: Ok. Lucrurile cel mai puţin importante, două.
Ramona: Vecinii, că până la urmă înveţi să trăieşti cu oricine.
Cristi: Ne adaptăm.
Ramona: Da.
M: Altceva, încă unul? La ce aţi renunţa de aici?
Eugen: Să zicem că renunţăm la modificările în apartament, ca să fie mai puţin maleabil.
Ramona: Da.
M: Voi?
Eugen: Să zicem că ne-am mulţumi şi cu un trafic mai...
Ramona: Da, că dacă sunt termopane sunt izolate fonic şi...
Eugen: Dacă ai tramvai şi face cu blocul aşa, poţi să ai şi mama termopanului.
M: Etajul este important?
Eugen: Este.
Ramona: Da.
M: În ce fel este important?
Ramona: Nu mai mult de 5.
Eugen: În toate felurile.
M: Nu mai mult de 5?
Eugen: Din 8.
Cristi: Între 2 şi 5.

92
M: E important etajul sau nu?
Emilia: Uneori blocul este cu 4 etaje şi aşa că.
Cristi: Nu neapărat.
Eugen: Nu neapărat.
Emilia: În general?
Cristi: Da, în general.
M: Începi să cauţi, e important etajul sau nu?
Emilia: Da, din cauza preţului apartamentului, cele de jos sunt mai scumpe, cele de sus
sunt mai ieftine, nu?
M: Dar dacă ar fi să găseşti o chestie mişto, şi spaţios şi la un preţ ok, te uiţi şi la etaj sau
nu? Contează dacă e la etajul nu ştiu care sau la etajul nu ştiu care?
Eugen: Da, contează.
Emilia: Da, contează, nu un factor decizional, adică îmi place şi e la 8, nu-l vreau că aş fi
vrut la 4.
Ramona: Nu mai sus de 5.
Eugen: Eu m-aş limita la 4.
M: Tot la fel Cristi?
Cristi: Da, cam da, de preferat, nu mai sus de 4-5. Acuma dacă găsim ceva super
avantajos la etajul 8 şi preţul bun, diferenţă mare, să fie o diferenţă de 10 000 de euro...
M: De ce nu mai sus de 5-6? Sau de 5?
Ramona: Nu mă pot acomoda de nici o formă cu înălţimea.
M: Adică nu poţi să te uiţi în jos? Ţi se face rău sau cum?
Ramona: Da, deşi nu am rău de înălţime, dar nu ştiu.
Eugen: E un disconfort.
Ramona: Pentru mine e ca şi când, nu ştiu, am impresia că la primul vânt mai puternic,
ştiu că e o nebunie, dar etajele joase îţi dau senzaţia de confort.
M: Vă e frică de ceva concret sau e o chestie aşa care...
Ramona: În caz de cutremur la etajele superioare se simte mult mai tare balansul, am
văzut-o pe pielea mea.

93
M: Ne e frică de asta?
Ramona: Ne e frică de asta.
M: Dar şi când cade blocul ăla, cade cu totul.
Ramona: Cade, cade.
Eugen: Nu contează, în momentul în care cade poţi să fii şi la 8 şi la parter. Şi poate e
mai bine sus ca te găseşte mai repede. ((râsete))
M: Măcar nu cade nimeni în capul tău ((râde))
Eugen: Deci asta, nu ne gândim numai la nenorociri neapărat, dar e şi [un confort să
zicem...
Ramona: [Se strică liftul.
Eugen: În fiecare zi trebuie să ajungi acolo, trebuie să cobori, trebuie..., mi se pare mai
comod, dacă aş sta la 3 aş urca în fiecare zi.
M:Ar fi un disconfort?
Cristi: Da, este…
M: Tot asta cu liftul sau ar mai fi şi altceva?
Cristi: Şi cu liftul, câteodată nu e vorba numai de lene, dar câteodată chiar vii obosit şi nu
ai chef să se strice liftul să urci 8 etaje, eventual să mai cobori şi să iei pâine şi să mai urci
din nou, deci s-a terminat cu ziua.
M: Dar în afară de asta mai e ceva? Disconfortul asta ar mai veni din altceva?
Cristi: La noi nu, cu frica de cutremure mai subţire.
M: E important preţul? (notează pe tablă)
Ramona: Da.
Cristi: Da.
M: Hai să vedem, cum e important preţul?
Eugen: Preţul e important pentru că, în primul rând trebuie să reflecte calitatea şi ceea ce
cumperi.
Cristi: Calitate-preţ.
Ramona: Să fie cât de cât rezonabil raportul ăsta.
M: V-aţi făcut aşa nişte planuri, v-aţi gândit şi din perspectiva asta a preţului?
Eugen: Da.

94
M: Cum v-aţi gândit?
Eugen: Deci, noi ne-am gândit în perioada următoare, în maxim 2 ani vom avea nişte
bani de avans, în jur de 30 000 de euro, după care vom apela la un credit mai mult ca
sigur, pentru a ne duce până în, ştiu eu, 40, [maxim 50 000 de euro, dacă ar fi 4 camere şi
să-mi convină tot ce vreau eu.
Ramona: [45 000 de euro.
M: Deci 45 000 de euro, da?
Ramona: Deşi nu ştiu cât este de realist, are dreptate.
M: Dar de ce 45 000 de euro? De ce nu 60 000, de ce nu 70 000?
Ramona: E mult prea mult.
Eugen: Este mult prea mult la condiţiile pe câte le-am cerut noi, nici în centrul centrului,
nici...
M: Dar din ce perspectivă spuneţi că e prea mult? Cum, la ce va raportaţi? De ce? Acum
dacă stai să te gândeşti 45 000 e o suma mare?
Ramona: Este.
Eugen: Este, bineînţeles că este.
M: Dar de ce nu mai mult de atât, de ce asta ar fi limita? De ce până aici? Ok 45 000 de
euro. De ce?
Eugen: Pentru ca eu aşa consider că este preţul meritat de un apartament la...
Cristi: Eu nu aş da mai mult de banii ăştia pe un apartament în România, asta ar fi.
Ramona: Dar astea sunt condiţiile, trebuie să ne aşteptăm, nu e plăcut.
M: Dar aţi putea să daţi mai mult de atât sau nu?
Ramona: Nu.
M: Nici nu aţi putea să daţi mai mult de atât.
Eugen: Eventual un efort tot prin credit s-ar face, dar nu sunt nici deschis.
M: Ok, aţi face efortul ăsta, aţi lua o chestie şi mai mişto?
Eugen: Dar nu aş da, nu aş da mai mult, 50 000 e suma limită, mai mult de atât nu aş da.
Ramona: Diferenţa aş da-o pe maşină, sincer, deci chiar nu merită.
Eugen: Nu aş da, de exemplu, 80 000 de euro pe un apartament doar pentru că e la Unirii
şi are 5 camere cu scară interioară şi cu asta, nu aş da, pentru ca nu este ce îmi trebuie
mie.

95
M: Mi-aş mai lua o maşină. La ce mă mai gândesc când zic...
Eugen: Din banii ăştia mi-aş mobila casa.
Ramona: Da, aş mobila casa. Ar fi toată mobilată deja şi cu unele...
Eugen: Trebuie să mai am şi ceva în ea.
Cristi: Noi sperăm la 30-40.
M: Şi care e planul? Cum veţi face când va fi să-l luaţi?
Cristi: Tot aşa, sistem cu avans şi credit.
M: Strângeţi, în momentul ăsta strângeţi, puneţi bani de-o parte?
Cristi: Da, punem din când în când.
M: Pe unde o să aveţi aşa avansul, nu ştiu?
Cristi: Tot aşa, în câţiva ani.
M: Orizontul de timp care e la voi să vă luaţi?
Eugen: Doi maximum.
M: Doi ani de zile? La voi?
Cristi: 2-3, chiar 4.
Ramona: Iar dacă se întâmplă o minune poate spre sfârşitul anului.
Eugen: Dacă vom găsi cu fondurile pe care le vom avea atunci, cu cât mai repede.
M: Dar de ce depinde chestia asta?
Eugen: De strângerea primilor bani.
M: De suma asta de 30 000 de euro?
Ramona: Da.
M: Când aţi strâns 30 000, gata, îi daţi drumul?
Eugen: Sau mai devreme dacă se poate, pentru că mă gândesc că nu vreau nici să o
plătesc de 3 ori, prin dobânzi şi oricum nu vreau să aştept 5 ani să-mi iau casa cu banii
jos.
M: Atunci d-asta strângi 30 000?
Eugen: Şi atunci fac un compromis, dau un avans mai mare, în 1-2 să zicem că mai
suport să stau în condiţiile în care stau acum şi...
M: Aha, aha. Ok. Rămăsesem la voi. Cum veţi face? Ok, 3-4 ani...
Cristi: Da.

96
M: De ce nu anul ăsta?
Cristi: Deci, din cauza banilor. Deci e o sumă totuşi mare şi totuşi România, chiar nu
suntem în altă ţară vestică.
Ramona: Din păcate.
Cristi: Da, din păcate.
Eugen: Da, cu salariile.
Cristi: Şi...
M: Dar de ce peste 4 ani şi nu peste 8 ani?
Cristi: Am pus...
M: Când o să vă luaţi exact? Când va fi, când o să ştiţi?
Cristi: Dar depinde şi de noi. Deci am pus un termen aproximativ, ţinând cont şi de ce se
poate întâmpla şi de ce nu se poate întâmpla. Dacă nu se întâmplă nimic rău chiar mai
devreme. Am pus maxim, deci în cazul în care mai avem şi probleme.
M: Voi de unde o să luaţi banii ăştia, o să faceţi credit, nu o să faceţi credit, cum va fi la
voi, cum vă gândiţi? Banii jos?
Cristi: Nu, pus deoparte şi cu credit, dar avansul mai mic decât 30 sau 40 000 de euro.
M: OK, avans? (notează la tablă)
Cristi: Cam 15 000.
M: Despre asta aţi vorbit?
Cristi: Da, da, da.
Emilia: Da.
Cristi: În mare aşa am vorbit, noi totuşi sperăm că o să se mai schimbe preţurile
Ramona: Că o să scadă.
Cristi: Da.
M: Ok, fac 15 000, mai iau 15 000 sau încă 25 000 credit. Spuneaţi că v-aţi mai interesat
aşa şi la bănci de credite, de astea, pe ce variantă o să mergeţi în principiu?
Eugen: În principiu pe un credit, eu m-am gândit cam pe 5 ani şi eventual să-l returnez
mai devreme dacă reuşesc.
M: Credit pe 5 ani. Pe ce variantă mergeţi?

97
Cristi: Pe un credit pe termen mai lung, de 10 ani şi încă mai aştept să se mai schimbe
oarecum legislaţia, încurajarea tinerilor şi... Trebuie să se facă aşa ceva, pentru că este
peste tot, în toate ţările din Europa.
Ramona: Da, ceva de genul până în 35 de ani o dobândă mai comodă.
M: Dar eu am văzut bănci care îţi oferă limite de 25 de ani, de ce 5 sau 10 ani?
Eugen: Da, şi cei 45 000 de euro vor deveni 100 000 de euro.
Cristi: Sunt dobânzile mari, cu cât termini mai repede cu atât mai bine.
M: Dar cum ne hotărâm asupra intervalului ăstuia?
Eugen: Calculele mele după banii pe care aştept să-i câştig.
M: Şi după rată, după.. o să-mi permit eu să...
Ramona: Da, da, da.
M: Pe unde vă vedeţi aşa ca rată maximum pe lună?
Eugen: Am zis că mi-ar fi comod un... până în 500 de euro pe lună, mi-ar fi comod să
plătesc, dar mai mult, asta ar însemna să fac un efort şi să plătesc mai mult să scap de
credit. Numai în cazul ăsta.
Ramona: Deşi nu cred ca o să fie aşa, ci o să fie dorinţa noastră de a da aşa ca să scăpăm
mai repede.
M: V-aţi gândit aşa la o limită?
Cristi: Da, 400, d-asta am şi pus termenul mai lung.
M: Nu mi-aţi spus de ce 40 000, de ce limita asta? De ce nu mai mult?
Cristi: Pentru că nu se merită mai mult, nu aş da mai mult, mai bine stau cu mama, fie
vorba, decât să..., chiar nu se merită la ce condiţii sunt.
M: Comparativ cu ce, cum adică nu se merită?
Cristi: Comparativ cu nivelul de viaţă din România, cu utilităţile din România, cu
infrastructura din România, am o listă întreagă.
M: Dar mi-aţi spus că tot apar oferte de genul ăsta, şi blocuri mai noi şi complexe din
astea de blocuri noi şi aşa mai departe.
Cristi: Da, da, da.
M: Astea nu au condiţii mai bune, camere mai mari, infrastructură mai bună?
Cristi: Au condiţii mai bune.

98
M: Şi atunci? Acolo te vezi dând mai mulţi bani sau nici acolo?
Cristi: Da, acolo aş da un pic mai mulţi bani, dar un pic mai mulţi, dar aşa dacă s-ar face
aceste cartiere şi preţul nu ar fi rezonabil, ar fi deşarte, deci ar trebui să se facă nişte
cartiere...
M: Stai un pic, deci ai condiţii mai bune, da?
Cristi: Da.
M: Şi totuşi nu ai da mai mult de 45 000-50 000. De ce?
Cristi: Pentru că deja e prea mult. Deci totul evoluează în viaţă, evoluează foarte repede,
materialele sunt din ce în ce mai ieftine, nu ştiu cum să zic, utilităţile cu care se fac
construcţiile sunt mecanizate, sunt..., deci cât mai puţini oameni, totul se face mai ieftin şi
mai repede zic eu. Şi odată ce materialele sunt mai bune, mai uşor de adus
Eugen: Şi mai de calitate.
Cristi: Da, e mai de calitate, da.
Ramona: Şi plus de asta nu trebuie neapărat, sunt lucruri mult mai importante de făcut în
viaţă decât să plăteşti creditul la o casă. Deci asta e plafonul bun, la asta ne chinuim, mai
sunt şi altele de făcut cu banii, nu de băgat neapărat în cărămizi. Adică trebuie să ne mai
gândim şi la partea asta.
M: Am înţeles. Casa asta pe care v-o luaţi peste 1-2 ani, peste 2-3 ani, va fi casa vieţii
voastre sau vă vedeţi nu ştiu, făcând nişte modificări, vânzând-o la un moment dat,
mutându-vă în altă parte. Sau cum vedeţi?
Eugen: Asta rămâne de văzut, probabil în funcţie de viitorul..., de cum va decurge viaţa
noastră.
Cristi: Exact, e un plan prea pe termen lung ca să-l putem lua în considerare.
Emilia: Şi după ce ne-am chinuit atâta să avem am putea să păstrăm ceva mai mult timp.
M: Cineva îmi spunea tot aşa ca o variantă, tot aşa referitor la credite, îmi spunea ceva de
ipoteci, că ai putea să pui o ipotecă pe un apartament.
Cristi: Da, creditele ipotecare.
M: Dar nu neapărat pe asta pe care îl cumperi, pe un alt apartament pe care, nu ştiu, pe
care îl ai tu sau...
Eugen: Nu prea...

99
M: V-aţi băga la aşa ceva? Spuneaţi că staţi cu părinţii.
Cristi: Nu, asta ar însemna să risc casa părinţilor pe buzunarul meu şi eu poate nu o să fac
faţă, într-un an nu o să reuşesc să... De ce să piardă alţii pentru mine?
Eugen: Cel mai corect este să-ţi faci tu cu forţele tale, nu trebuie să sufere nimeni pentru
eşecurile tale, trebuie să suferi tu, pentru că altfel...
M: Dar v-ar fi dat voie la aşa ceva?
Eugen: Cine?
M: Părinţii?
Ramona: Nu.
Eugen: Dar nu trebuie să fie ei de acord, eu îmi fac viaţa exact aşa cum vreau eu, nu cum
vor ei.
M: Dacă aţi veni şi le-aţi zice: “am nevoie de o ipotecă pe casa asta”.
Eugen: Probabil că ei ar vrea, probabil.
Cristi: Cred că ne-ar da.
M: OK. Hai să vă mai arăt eu descrierea unei ipoteci şi apoi mergem acasă să mâncăm
nişte cartofi prăjiţi.
Ramona: Nu mai mâncăm că e după ora 9… ((râde))
M: Apropo de asta, ţineţi cont de lucruri de genul ăsta.
Eugen: Ea da, eu nu.
Cristi: Mai puţin.
M: Cu sportul cum e, îmi spuneai ca încă faci sport. Faceţi sport?
Cristi: De câte ori pot.
Eugen: Ea merge regulat la sală, eu de câte ori am ocazia alerg, fac mişcare, trebuie să
mă mişc, câteodată simt nevoia de la serviciu să merg pe jos până acasă, nu sunt mult,
sunt 50 de minute, dar îmi place să merg, să simt ca mă mişc totuşi pe ziua aia.
Emilia: Eu am aparate acasă.
M: Le aveţi într-un colţ uitate sau chiar...
Emilia: Da, le şterg de praf.
M: Da? Mi-am luat şi noi o bicicletă din asta de apartament.
Emilia: Şi noi ne-am luat şi stepper, şi bicicletă şi d-aia de...
Ramona: Cerculeţ?

100
M: Jur că-i super şi jur că am făcut o săptămână în fiecare zi, dar după asta o săptămână
am dat-o la nişte prieteni.
Cristi: Noi ne mai punem hainele pe ea, pe bidoanele alea, e bun ((râsete))Da, e util.
M: Cum faci cu sportul, cum faci cu...?
Cristi: Mai ies la fotbal cu băieţii.
M: De la serviciu?
Cristi: Da, de la serviciu, cu prieteni, cu fratele ei, de exemplu, cu fratele meu.
M: O dată pe săptămână, mai rar?
Cristi: Nu neapărat, câteodată şi de mai multe ori pe săptămână, câteodată câte o lună nu
ieşim deloc. Depinde de vreme, de timp, de...
M: Dar de obicei cam cât de des se întâmplă? De obicei.
Cristi: În medie cam de 4 ori pe lună, cam atât.
M: Cam o dată pe lună.
Cristi: Da.
M: Aveţi o sală, aveţi nişte locuri unde mergeţi?
Cristi: Da, teren, aranjat sintetic pentru fotbal.
M: Şi dacă nu e fotbal ieşiţi la un baschet?
Cristi: Da.
M: Am uitat să vă întreb ceva înainte să vă arăt descrierea aceea, tot aşa cineva spunea ca
ar fi o problemă şi cu creditele astea pentru că ţin cont foarte mult de chestia asta, de ce
salariu ai pe cartea de muncă.
Ramona: Da.
Cristi: Da.
M: Şi el spunea în felul următor: “domne, eu mă zbat, lupt, câştig nişte bani, dar ăia acolo
pe cartea de muncă şi nu pot să-mi iau un credit mai mare”, de exemplu.
Cristi: Mda.
M: Cum vi se pare chestia asta?
Cristi: E greşită.
Ramona: Da, e oarecum...
Eugen: E nedreaptă.

101
M: Dar voi sunteţi în situaţia asta sau nu?
Cristi: Eu sunt puţin în situaţia asta. Eu totuşi, se pare că virgulă câştig mai mulţi bani
decât am pe cartea de muncă.
M: Şi pentru tine ar fi asta o problemă?
Eugen: Da şi pentru mine la fel.
M: Bun, ştiţi ce vă rog? Să nu întoarceţi deocamdată foaia, o să dau aşa la fiecare dintre
voi şi vă propun să mergem să facem în felul următor. Asta e foaia cu A. O să o citesc eu,
dar o să vă rog să urmăriţi şi voi pe foi în acelaşi timp. Iar aici am nişte desene care să
ilustreze puţin despre ce este vorba. Astea lăsaţi-le deocamdată pe masă. Astea o să le
folosim un pic mai târziu. Haideţi să luăm primele foi. Să începem cu asta cu scris mult
pe ea. Este vorba despre o propunere de ansambu rezidenţial. Conceptul propus oferă un
număr de aproximativ 2000 de apartamente aflate într-un ansamblu rezidenţial format din
mai multe complexe de clădiri. Clădirile vor fi de diferite înălţimi. Înălţime mică, în jur
de 4 etaje, înălţime medie, 6-7 etaje şi înălţime mare, turnuri de 16-20 de etaje. Locaţie:
complexul de clădiri va fi în prelungirea zonei Ghencea. Uitaţi cam cum o să arate acest
complex. Aici avem aşa ca o machetă. Vedeţi că sunt mai multe tipuri de clădiri, da? Sunt
şi clădiri mai înalte şi clădiri mai mici şi medii. În tot complexul ăsta sunt 2000 de
apartamente. Da? Bun. Apartamentele: complexul de apartamente va oferi posibilitatea
alegerii între mai multe tipuri de apartamente. Totuşi, cele mai multe dintre apartamente
puse la dispoziţie vor fi de aproximativ 90 m² şi vor cuprinde un număr de 3 camere: o
sufragerie-un living şi două dormitoare. Accesul la fiecare dintre camere se va face dintr-
un fel de intrare, apartamentul va fi decomandat. Fiecare apartament va dispune de
balcon, bucătărie, care va fi anexa living-ului, dar va fi separată de aceasta printr-o uşă
glisantă. Şi de asemenea va fi prevăzută cu o fereastră pentru asigurarea ventilării, o baie
şi un wc de serviciu. Complexul de clădiri: conceptul arhitectural propus va asigura o
separaţie între spaţiul public şi cel privat. Spaţiul public însemnând spaţiul unde oricine
poate să intre, chiar dacă nu stă acolo, iar spaţiul privat însemnând spaţiul în care doar cei
care locuiesc în complex au acces.
Ramona: Asta e bine.

102
M: Cum va fi lucrul ăsta făcut? Nu va fi realizat prin garduri sau printr-un zid, ci va fi
asigurat printr-o diferenţă de nivel de aproximativ 4 metrii între nivelul solului şi nivelul
terasei. Nivelul pământului şi nivelul terasei, nivelul terasei fiind terasa le nivelul căreia
se vor desfăşura majoritatea activităţilor care stau în acel complex. Ok, hai să vă arăt tot
aşa... tot aici pe imaginea aceasta avem descrierea asta. Aici este solul, aici este nivelul
pământului, da? Iar aici locul acesta va fi loc public. Oricine poate veni acolo, puţin mai
sus, va fi nivelul terasei, nivel la care nu vor avea acces decât cei care stau acolo. O să vă
zic ce se găseşte la fiecare dintre cele două niveluri. La nivelul solului, care este public, şi
acolo va fi permis accesul lor fără nici un fel de îngrădire şi vom avea aşa: calea de acces
către complex. De asemenea aici găsim garajele. Locurile de parcare vor fi dotate cu porţi
de acces, vor fi semi-acoperite pentru a permite iluminarea naturală şi vor cuprinde
elemente arhitectonice naturale, pământ, copaci şi altele. Locurile de parcare vor fi pe
două niveluri, iar intrarea şi ieşirea maşinilor se va face circular, astfel încât să se evite
posibilele blocaje. Ideea e că tu nu poţi să intri în garajele astea, în locurile de parcare
decât dacă locuieşti acolo, dacă ai o cartelă de acces sau altă modalitate. De asemenea, tot
la nivelul ăsta al solului vor exista nişte magazine. Oricine va putea să vină să cumpere
de acolo. Nivelul terasei. Din parcări se va putea face accesul din interiorul clădirilor de
locuit printr-un lift sau pe scări până la nivelul terasei. Odată ajuns la nivelul terasei, se
va putea trece dintr-un complex de clădiri într-altul, prin intermediul unor poduri. Toate
clădirile acestea vor fi legate între ele. Nu vor fi izolate, nu vor fi separate. Între ele există
poduri. Uitaţi, se văd aici. Chestiile astea albe vor fi poduri care vor permite să te duci
oriunde în complexul acesta. Odată ajuns la nivelul terasei ai acces la oricare dintre
facilităţile complexului. Legătura între cele două niveluri va fi realizată printr-o recepţie.
Şi vreau să vă zic aşa câteva vorbe despre recepţie. Siguranţa locuitorilor complexului va
fi asigurată deoarece orice vizitator, persoană care nu locuieşte în complex, nu va avea
acces direct la nivelul terasei, ci doar la nivelul solului şi va trebui să raboteze intrarea în
complex la o recepţie aflată la capătul drumului public. Recepţia va aproba accesul la
nivelul terasei de unde se va face intrarea în complexul de locuinţe. Ai ajuns pe terasă, ai
ajuns la nivelul de mai sus, poţi să intri oriunde. Ideea este că, fiind diferenţa aceasta de
patru metrii, nu poţi să ajungi acolo decât trecând prin recepţie sau prin locurile de
parcare. Sunt cele două posibilităţi. Din locurile de parcare ai intrat cu cartela, ai lifturi, ai

103
orice, ai scări care să te aducă la nivelul terasei. Dacă nu, trebuie să treci prin recepţie.
Recepţia va aproba accesul la nivelul terasei. Recepţia va fi, de asemenea, punctul central
de colectare a corespondenţei. De asemenea, va fi punctul de administrare a complexului
şi tot acolo se vor face... se va face coordonarea oricărei activităţi de reparaţii, întreţinere.
Ai o problemă cu ceva, suni acolo la recepţie; acolo e centrul complexului. Ok. Informaţii
suplimentare despre ansambu de clădiri. Pagina a doua. Fiecare dintre complexele de
clădiri va fi proiectată într-un stil diferit pentru a evita aspectul monoton. Iar liniile
clădirii vor fi mai degrabă structurală decât linii drepte. Clădirile acestea nu vor fi
dreptunghiuri. Complexul prevede existenţa unor spaţii comune la nivelul terasei, în
general arii de practicare a sporturilor şi sănătate. O parte din spaţiile comune, vor fi
spaţii verzi, dar de asemenea, vor exista şi piste de alergare, terenuri de volei, de tenis. De
asemenea, va exista o piscină. Aici am o imagine. Pe pagina a doua, cam cum va arăta
activitatea la nivelul terasei. Ok, există spaţii verzi, se pot vedea aici în poză. Dar, de
asemenea, vor exista pistele acestea de alergare. Vedeţi că tot la nivelul terasei, aici
undeva în spate, se vede o cafenea. Vor exista şi astfel de locuri: cafenele, magazine,
inclusiv la nivelul terasei. Vor exista facilităţi pentru practicarea sportului, sală, o sală de
fitness, o piscină. Ok, se înţelege, e totul clar sau sunt aşa nişte întrebări privind
conceptul?
Cristi: Nu.
M: E destul de clar?
Eugen: Da. Mie mi se pare destul de clar.
Ramona: Sunt un pic nedumerită cu accesul.
M: Aşa.
Ramona: Deci se înţelege că oarecum accesul se va face printr-o singură intrare, oarecum
ca şi când ai intra de pe o autostradă într-un spaţiu comercial şi de acolo va pleca
oarecum această bifurcaţie către locul de parcare, bifurcaţie şi aşa mai departe?
M: Nu, intri cu maşina, cu maşina, absolut oricine are maşină poate să intre acolo, fără
nici un fel de probleme. Ideea este că pe drumul ăsta de acces oricine poate să vina acolo
cu maşina.
Ramona: Da.

104
M: Ideea e că eu dacă nu stau în complex nu pot să intru în locurile de parcare pentru că
am nevoie de cartelă, astea vor fi nişte rotunduri, chiar se văd aici cumva, vor fi nişte
rotunduri, da? Şi acolo va trebui ca să intru pe ele, va trebui să bag o cartelă.
Ramona: Dar accesul iniţial în complex, că bănuiesc că ăsta e un drum public.
M: Da, un drum public pentru oricine.
Ramona: Şi intrarea în...
Eugen: În cartier.
M: Nu, probabil că vor exista mai multe intrări, nu va exista numai una singură.
Eugen: Deci dacă stau într-un bloc care e în spatele complexului, de ce să fiu nevoit să
intru numai pe partea cealaltă?
M: Nu, vor exista mai multe drumuri de acces.
Cristi: Deci nu sunt cu maşina, mă duc până în partea cealaltă ca să intru?
M: Nu, drumul public, cred că şi asta se dă, cred că sunt mai multe intrări. Toate astea
sunt drumuri publice.
Ramona: Şi în cazul în care accesul nu se face cu maşina, de la nivelul unei străzi? Ca să
intru în complex, ca şi pieton?
M: Ai nevoie să treci prin recepţie, deci alt loc nu este.
Ramona: Am înţeles. Şi vor fi cum, îngrădite, amenajate astfel încât să nu treacă cineva
sau cum?
M: Nu recepţia va fi cum este la noi aici recepţia.
Ramona: Am înţeles.
M: Va fi intrarea într-o clădire.
Eugen: Nu se va putea trece datorită înălţimii terasei, nu?
M: Categoric, trebuie să escaladezi 4 metrii...
Cristi: Deci se poate trece până la urmă dacă ai abilităţi...
Ramona: Am înţeles acum.
M: Aţi văzut descrierea aceasta, dacă ar fi să vă gândiţi aşa, la câteva lucruri, la primele
lucruri care vă vin în minte când vedeţi aşa ceva, care ar fi astea, câteva cuvinte. La ce vă
gândiţi?
Ramona: Prea frumos să fie adevărat.
Cristi: Eu am văzut aşa ceva în Spania şi mi se pare excepţional.

105
M: Ok, altceva? Ce altceva vă vine în minte? La ce vă mai gândiţi?
Cristi: Excepţional.
Eugen: Cu o singură mică amplasare, în prelungirea Ghencii.
Cristi: Eu ştiu zona, e...
M: A, apropo de asta, ştiu mai exact, e în zona stadionului Ghencea, în zona stadionului
Steaua.
Cristi: Dar stadionul Ghencea nu e, acolo este Ghencea, prelungirea Ghencei este un pic
mai departe.
M: OK, atunci Ghencea, în prelungirea Ghencei. Este foarte aproape de stadionul Steaua.
Eugen: Da, practic de pe Braşov.
M: Nu ştiu exact, am înţeles că sunt nişte...
Eugen: Cu 41?
M: Nu pot să vă zic exact unde va fi, nu am fost acolo să văd.
Cristi: Da, ştiu zona.
M: Dar este foarte aproape de stadion, e în apropiere.
Eugen: Şi eu ştiu zona, ştiu zona foarte bine.
M: Sunt doar câteva staţii, e chiar acolo. Ok, cum vi se pare, sunt nişte lucruri care vă
plac, care nu vă plac la conceptul ăsta?
Ramona: Ne plac foarte mult.
Eugen: Da, ideea este foarte bună şi îmi place şi din câte înţeleg nu aş avea de ce să mă
plâng dacă mi-aş lua un apartament în zona asta.
Ramona: De ce nu?
Cristi: Şi în privinţa zonei până la urmă, chiar în alte zone nu se poate face, chiar nu e loc
să se facă în Tineretului sau...
Eugen: Aşa ceva, nu.
Cristi: Aşa ceva nu. Deci evident oriunde s-ar face tot la periferie sau undeva într-o
zonă...
Eugen: Deci ceva de asemenea amploare nu s-ar putea face în altă zonă, sunt de acord.
Deci nu am pretenţii de genul ăsta.

106
Ramona: Da, dar să sperăm că dacă se face un astfel de complex, s-ar putea face un fel
de...
Eugen: Să se pună la punct centura Bucureştiului, [autostrăzi...
Ramona: [Suspendate lângă...
Eugen: În plin oraş de unde [poţi totuşi să ajungi mai repede...
Cristi: [Mijloace de transport care să…
Eugen: Da, gen trenurile din Paris, unde poţi să circuli tot Parisul cu trenul, au subteran,
nu metroul, total separat de metrou, trenuri, adică ar trebui încă ceva în plus ca să fie
perfect.
Ramona: Da.
M: De ce, nu am înţeles ?
Ramona: Pentru că implicit drumul din centru către acest spaţiu se va aglomera, va
deveni infernal
Cristi: Deja e aglomerat, orice zonă, dar şi zona Ghencea.
Eugen: Sau să se prevadă spaţii comerciale în care toţi cei care locuiesc acolo să lucreze
în acele spaţii şi atunci dacă vrei să ieşi afară ieşi la plimbare, deci asta e chiar...
M: Asta peste 50-60 de ani de acum încolo.
Cristi: Oricum s-ar putea să nu mai fie nevoie de prea multe drumuri în centru dacă sunt
toate chestiile acolo, supermarketuri, terase şi alte...
Eugen: Da, dar o să munceşti în altă parte, şi la muncă te duci din păcate în fiecare zi.
Cristi: Da.
M: Deci voi spuneţi în felul următor, că o problemă ar fi cu zona că e prea aglomerată în
acest moment, dacă nu s-ar face şi chestia asta ca să ajung acasă o să fie cam naşpa, o să
fie cam ciudat.
Eugen: O să fie cam o ora jumătate-două dacă e să plec din Matei Basarab, unde lucrez
eu, să o iau pe la Unirii şi să ajung totuşi... mai ales la ora 4.30-5 aşa, e...
Cristi: E puţin o oră şi jumătate îţi zic eu.
Eugen: Am fost foarte optimist.
Ramona: Cel mai greu e...

107
M: Dar acum e aglomerat sau nu? Gândiţi-vă că 2000 de maşini, sunt 2000 de
apartamente, hai să punem aşa câte o maşină pe apartament, 2000 de maşini până la urmă
nu e mare brânză, până la urmă nu trebuie să vă imaginaţi că asta, gata, vă umple
drumurile.
Eugen: Nu, la cele 800 000 dacă nu mai [multe din Bucureşti...
Cristi: [Se adaugă zonele limitrofe din Ghencea.
M: Dar în momentul ăsta este aglomerată zona din punctul ăsta de vedere, să ajunge greu
acolo?
Cristi: Da, se ajunge destul de greu. Deci începând de la...
M: Ştii zona?
Cristi: De la 13 Septembrie în sus, o ştiu perfect.
Ramona: Eu mai puţin.
Eugen: Am fost de foarte multe ori în zona aia.
Ca să ajungi acolo din zona în care lucrezi tu, de exemplu, cam cât ţi-ar lua?
Eugen: Am zis o ora şi jumătate lejer, aşa ca să nu.. dar la ore de vârf sigur mult mai
mult, gen 7 dimineaţa când toată lumea merge la serviciu ar însemna să plec la 5.
M: Ok, uitaţi-vă un pic pe descriere şi spuneţi-mi dacă vă plac în mod particular. Care, nu
ştiu, par cu adevărat nişte lucruri bune.
Eugen: Da, mie îmi place foarte mult şi piscina cum e amenajată şi sala de sport, cred că
le-aş folosi...
M: Faptul că ai asemenea facilităţi într-un complex.
Eugen: Da, eu personal le-aş folosi ori de câte ori aş avea 5 minute libere.
Ramona: Faptul că într-o clădire este vegetaţie foarte multă, din câte văd eu aici, ceea ce
este un lucru bun.
M: Aha, piscină, săli de sport, vegetaţia, spaţiile verzi. (notează)
Ramona: Şi foarte important, nu maşini în zona pietonilor.
M: (Notează) Ok...
Cristi: Şi aspectul este destul de modern.
M: Aspectul cui?
Cristi: Clădirilor, complexului.
M: Aspectul modern. (notează)

108
Cristi: Da.
M: Ok. Şi asta din ce se vede? Cum adică, ce te face să zici că aspectul este modern?
Cristi: Din machetă.
M: Ce ţi se pare aşa modern aici?
Cristi: Mai ales că sunt mai multe variante de blocuri, mai înalte, mai.. deci pe toate
gusturile. Nu mi-au plăcut niciodată cartierele care au acelaşi tip de blocuri puse în linie
sau... Deci e bine.
M: Aha, aha.
Eugen: Construcţiile sunt cu totul diferit faţă de ce e acum, e complet nou, îţi schimbă
oarecum...
M: Mai sunt şi alte lucruri care ne plac foarte mult în descrierea asta? Uitaţi-vă pe text.
Eugen: Am înţeles că vor fi magazine, mă rog, tot ce ai nevoie, nu va mai fi nevoie să
alergi prin tot oraşul.
Cristi: Da, şi parcarea până la urmă.
Eugen: Da, şi parcarea este un lucru excelent. Poate că totuşi ar trebui şi un mijloc de
transport în zonă. Să ai acces la un mijloc de transport. Nu toată lumea are maşină, vrea
să mă viziteze bunicul.
M: Dar ştiţi unde e?
Cristi: Da, ştim unde e, şi nu e [metrou sigur acolo.
Eugen: [Nu, nu e metrou.
M: Dar din punctul acesta de vedere al transportului e ok sau nu e ok zona?
Eugen: Tramvaiul e [destul de bine.
Cristi: [Tramvaiul 41 e bine, circulă destul de bine, numai că depinde unde o să fie
complexul, s-ar putea să fie oarecum...
M: Aproape de stadion.
Cristi: Aproape de stadion?
M: Circă 200 de metrii, în zona aia, deci nu la 5 staţii, imediat acolo.
Cristi: Dar nu prea văd unde, că ştiu că e stadionul şi pe partea asta sunt blocuri, deci...
Eugen: În spatele stadionului.
Cristi: Probabil că pe partea aceea, că nu e nimic, pe stânga cum ar veni dinspre 13
Septembrie.

109
Eugen: Da.
M: Eu nu ştiu exact zona, nu vreau să...
Eugen: Eu o ştiu.
Cristi: Şi eu o ştiu.
M: Asta e ceea ce mi s-a spus, va fi aproape.
Cristi: La un moment dat 41 face dreapta şi prelungirea Ghencii se duce drept, nu mai
circulă tramvaiul în prelungirea Ghencei.
Eugen: Tramvaiul nu, te lasă chiar în capătul străzii, unde începe prelungirea Ghencea.
Cristi: A da, exact, dacă îl iei aici, de acolo începe strada şi nu mai circulă tramvaiele,
sunt numai autobuzele.
Eugen: Da, bine, nu ar fi, ar fi să zicem 200 de metrii de mers pe jos din staţie până în
marginea stadionului de unde ar începe complexul.
Ramona: Dacă ar face o gură de metrou ca să conecteze cu...
Cristi: Asta e...
Ramona: ((râde))
M: Ca să faci un metrou trebuie să fii bogat. ((râde))
Ramona: La noi la piaţa Trapezului cred că se chinuie de ani de zile să [facă o gură de
metrou.
Eugen: [Dar va fi, e construcţia, peste 20-30 de ani o să fie metrou acolo.
M: Bun, în afară de asta, există nişte lucruri care vă plac mai puţin aici? În afară de ce am
discutat până acum? Minusuri.
Cristi: Chestia asta cu intrările. Accesul e greoi mi se pare
Eugen: Bine e greoi şi îngust oarecum pentru că e o zonă izolată cât de cât.
Cristi: [Înţeleg că e vorba de siguranţă şi...
M: [Accesul cum e greoi, daţi-mi un exemplu.
Cristi: Înseamnă ca e controlat, deci nu poate să vină nimeni la mine fără să fie controlat
cine. Fără să ştie cineva şi nu trebuie să ştie cineva că a venit cutare care este...
Eugen: Adică e un pic de limitare a intimităţii.
Cristi: Exact.
Eugen: Poate că vreau să vin cu amanta acasă şi recepţionera îi va spune soţiei imediat la
6 ce am făcut de la 2 până la 3. Nu ştiu, am dat un exemplu aşa.

110
Ramona: ((râde))
Cristi: Am văzut că trebuie să se legitimeze şi am prieteni care poate nu sunt pasionaţi să
se legitimeze la oricine sau la orice.
Eugen: În general, asta este, aşa suntem noi, suntem un pic mai reticenţi.
Cristi: Da, adevărul este că nici mie nu mi-ar plăcea să mă duc la cineva acasă şi să mă...
Eugen: Te întrebe...
Cristi: Să mă legitimeze mereu…
Eugen: Cum te cheamă? ia, arată şi buletinul, stai că nu semeni cu poza.
Cristi: Da, da, da. Deci poate e greu, nu mă pasionează, mai intri liber.
M: Dar asta cum ţi se pare?
Eugen: Mai ales că a avut experienţa cu paznicul în bloc.
M: Cum ţi se pare, accesul ăsta e un minus, e un plus?
Emilia : Nu ştiu ce să spun.
M: Haide, dăţi cu părerea.
Emilia: Nu ştiu ce să spun, când mă duceam la el şi era paznic în bloc sincer mă deranja,
aşa stând acolo şi neavând nimic de ascuns, chiar mi se pare un lucru bun să ştiu în
permanenţă cine vine, nu mă trezesc să îmi sune cineva. Mie mi se pare un lucru bun cu
recepţia asta.
Eugen: Bine, [are şi părţi bune şi părţi rele.
Emilia: [Are şi părţi bune şi părţi rele.
Eugen : [Văd că partea masculină nu e...
Emilia: [Neavând nimic de ascuns chiar nu mă deranjează.
M: Hai să facem un scenariu. Cel mai naşpa lucru care s-ar putea întâmpla. În primul
rând să se enerveze prietenii, da? Că e un disconfort asta: “băi, arată-mi buletinul”, mă
trece acolo, e şi o pierdere de timp. Altceva ne mai deranjează?
Emilia: Da, dar în felul ăsta eu ştiu că nu o să facă nimeni baie în piscina mea, că nu o
să-mi rupă nimeni florile, că... bine, cineva necunoscut, se poate întâmpla şi vecinii, dar
având în vedere că sunt ale noastre, probabil că nu o să le distrugă.
Eugen: Gândeşte-te că dacă se va construi şi, aşa cum va fi sigur, va vinde liber, nu poţi
să împiedici...
Emilia: Cum adică se va vinde liber?

111
Eugen: Adică nu poţi să împiedici pe nimeni să cumpere.
Emilia: Complexul de sus e al nostru, restul e liber, eu aşa am înţeles.
Cristi: Deci cumpără Marcel, în zona aia, lângă mine şi vin 17 prieteni la el şi sună: “uite,
sunt prietenii mei” şi le dă drumul. Ei pot să facă baie nestingheriţi în piscină. Înţelegi? Şi
Marcel poate e de la ţară.
Emilia: Da, dar dacă au venit la Marcel, Marcel răspunde de calitatea oamenilor care
[vin la el în casă.
Cristi: [Şi ce faci? Te duci la el?
Emilia: [Piscina mea e şi piscina lui Marcel şi mă gândesc că nu o să accepte ca prietenii
să-i distrugă ceva.
Eugen: E România dacă nu ştii.
M: Şi dacă ar veni la voi prietenii?
Ramona: E ca fructul interzis, uite unde stau, dar tu nu ai voie.
Cristi: Da, adică eu mă duc, mă dezbrac şi îmi fac baie şi tu stai aici la balcon şi te uiţi la
mine.
Ramona: Nici aşa nu e bine.
Cristi: Da, nici aşa nu e bine. Dar probabil fiind o zonă bună şi probabil scumpă, s-ar
putea să… deci e imposibil să fie aşa.
Eugen: Crezi tu?
Cristi: Nu, deci e imposibil să fie aşa. Întotdeauna o să se [găsească...
Eugen: [Dacă vezi de multe ori, oameni destul de bine arată... arată destul de bine şi sunt
curăţei, sunt refuzaţi mai mereu că nu au bani şi unii mai bronzaţi, unii mai bronzaţi au
bani să facă tot ce vor ei. Şi atuncea...
Cristi: Şi ăştia mai bronzaţi sunt şi mai lăudăroşi şi vor să arate la toţi prietenii că...
Eugen: Şi o să te trezeşti probabil şi cu unul care s-a oprit pe scări să-şi mai bage un ac
în venă că sunt prieteni.
Cristi: Asta inevitabil, în orice zona ar fi, oricâtă siguranţă ar fi, [şi oricâtă...
Ramona: [Ştiţi ce se întâmplă, în momentul în care eu, care stau acolo, am intrat, că
bănuiesc că o să fie o cartelă, ceva de acces, când vine cineva nou la recepţie...
Emilia: Asta e cam la fel cu interfoanele de la bloc, deci asta nu înseamnă că dacă nu ai
cheie nu intri.

112
Ramona: Da, dar dacă îi zic vecinului: “cutărică, eu sunt, mi-am uitat cheia”.
Emilia: Păi în cazul ăsta îţi deschide cineva care te cunoaşte, care...
Eugen: Nu o să poată să cunoască pe toţi şi la un moment dat cineva va fi nou acolo.
M: Ok, hai să zicem că acestea sunt nişte lucruri...
Ramona: Minore, da.
M: Sunt mai puţin importante. Dar dacă ar fi să faceţi o recomandare pentru acces, cum
ar fi mai bine să se întâmple? Nu prea ne place modalitatea asta prin recepţie.
Eugen: Este foarte complicată, adică depinde de mulţumirea mai multor oameni şi e ceva
aproape imposibil să mulţumeşti 2000 de...
M: Voi să vă vedeţi. Aţi văzut cam despre ce e vorba, cam cum va fi complexul ăsta, dacă
ar fi...
Cristi: Eu aş vota pentru o intrare liberă.
M: Să poată să intre absolut oricine la nivelul terasei.
Cristi: Da.
Ramona: Nu.
Eugen: Atunci ar însemna impunerea altor restricţii, gen...
Emilia: Păi ajungi ce rost ar mai avea?…
M: Vreţi să vina lumea aşa cu acces liber?
Eugen: Laşi...
Cristi: Eu nu văd decât 2 motive pentru care ar intra oamenii la terasă, ori să fure, ori să
se folosească de terenuri şi de piscină, nu? Deci alte motive nu ar fi în plus. Astea ar fi
singurele.
Ramona: Eu bănuiesc că a locui într-un astfel de complex, pe lângă faptul că ţi-ai
cumpărat un apartament acolo, un astfel de complex trebuie îngrijit şi întreţinut. Şi
bănuiesc că fiecare locatar va plăti o cotă parte. Pe lângă întreţinerea, lumină, gaz şi aşa
mai departe. Este normal, plăteşti condiţiile în care trăieşti şi atunci e oarecum nedrept să
fie accesul liber, din moment ce eu contribui şi alţii să vină…
Cristi: Da, şi asta e adevărat. Nici mie nu mi-ar plăcea să nu am loc să joc fotbal pe teren
că au venit alţii din afară. E într-un fel şi asta.
Ramona: Eu m-aş supune regulilor…

113
M: Hai să votăm acum pentru accesul de tipul ăsta sau acces liber. Cine este pentru acces
liber în complex?
Eugen: Până la urmă tot la asta se ajunge, întorcând pe toate feţele.
M: Acces prin recepţie mai degrabă?
Emilia: Poate mai multe recepţii.
M: O să fie mai multe recepţii, fiecare complex de genul acesta, un set de clădiri va avea
recepţia ei, nu trebuie să treci prin recepţia de aici, din capătul ăsta să ajungi aici că
înnebuneşti.
Emilia: Corect!
Cristi: Până la urmă, să zicem că mă răzgândesc, oricum, în România întotdeauna o să se
intre chiar dacă nu eşti din zonă, sunt diferite modalităţi de a...
Eugen: Asta e.
Ramona: S-ar putea să nu, pentru că şi tu te-ai proteja, dacă ţi s-ar spune că pe lună
trebuie să plăteşti taxă de… pentru întreţinerea acestui complex.
Cristi: Le-aş proteja, dar cel de la recepţie...
Eugen : Să-ţi dau un exemplu...
Cristi : Dacă vine cineva cu 20 000 în buzunar ca să...
M: Îţi pierde job-ul. Eu am avut o experienţă la un moment dat...
Cristi: Că nu am ajuns la nivelul ăsta.
M: Nu, îţi spun că lucrurile se mai schimbă pe partea asta, la un moment dat lucram în
altă parte şi am făcut un eveniment şi am pus un bodyguard, eram într-un partid. Şi am
făcut un eveniment de genul ăsta şi am pus un bodyguard la uşă. Bodyguard-ul a fost
lăsat de la o firma de protecţie. Ăsta nu l-a lăsat pe preşedintele filialei, preşedintele
partidului, nu l-a lăsat să intre în clădire. Şi până la urmă ăsta era un om important, era
senator era nu ştiu ce până nu a adus nu ştiu ce chestie care îi permitea accesul. Aici nu
eşti chiar aşa de convins că merge cu...
Eugen: Nu, nu peste tot.
Ramona: Uite, de exemplu, eu…
M: Nu o să fie bodyguarzi acolo, o să fie o… nu vă imaginaţi că o să fie cu pistoale sau
nu ştiu ce.

114
Ramona: La serviciu am legitimaţie de acces, cu care deschid anumite uşi pentru nici o
sumă din lume nu aş da-o altcuiva, pentru că în primul rând mi-o anulează şi în al doilea
rând e… de valoare, pentru că e siguranţa…
Cristi: Dar chiar, sistemul acesta nu ar fi mai bun? Cu cartela de acces?
Emilia: Păi aşa e la toate blocurile.
Eugen: Păi în loc de personalul uman [să fie cu cartelă.
Cristi: [Da, intrare pe bază de cartelă.
M: Dar cei care nu au, cum o să intre? Nu o să intre niciodată.
Ramona: Păi cum să nu aibă?
M: Aşteptaţi un prieten.
Emilia: Te duci să-l iei?
Ramona: Te duci să-l iei de jos, da, da, da. Aşa cum cobori că ai interfon.
M: Sau poate să confirme, oricum el trebuie să treacă printr-un filtru. Cum gen cartelă?
Cristi: Gen interfon.
M: Gen interfon? Ar fi mai ok?
Eugen: Eu nu zic aşa, că ar fi mai ok.
Ramona: Interfonul se mai şi strică.
Cristi: Şi personalul uman este subiectiv.
Ramona: Da, şi asta e adevărat.
Eugen: Eu la 2 săptămâni după ce m-am angajat, mă rog, firma este într-un apartament
destul de mare, şi la 2 săptămâni am aflat deja codul, nu trebuie să-mi deschidă nimeni
uşa de la interfon. Mi-a spus, e o persoana care are grijă acolo şi mi-a spus codul, intru
când vreau, nu mă deranjează nimeni, nu sunt locatar în bloc, sunt doar angajatul unei
firme care are sediul acolo, dar asta mai depinde acuma şi de noi, de calitatea persoanelor
care intră acolo.
M: OK, legat de facilităţile de sport în complex. Chestia asta e importantă pentru voi sau
nu? Sau mai degrabă e aşa un moft?
Eugen: Este important.
Ramona: [Este importantă.
Cristi: Da, [este importantă.

115
M: În ce sens, ce v-ar aduce? Ce avantaj ar avea chestia asta?
Ramona : Ne-ar scuti, ne-ar scuti timp, de câte ori n-am zis: “ah, m-aş duce la o sala dar e
târziu şi e departe şi e...” sau terenul de tenis, plouă afară, mai degrabă te-ai duce la unul
acoperit care e aproape.
Cristi: E confort, e... sunt mai multe.
Ramona : Când le ai la îndemână te apuci de ele, clar.
Cristi: Dacă ieşi pe balcon şi [vezi că e un meci de fotbal...
Ramona: [Parca îţi vine să participi când îi vezi pe ceilalţi.
Eugen: Deci e viaţa mai bună cu alte cuvinte.
Emilia: Da, sunt de părere că nu sunt un moft, sunt...
M: Sunt importante facilităţile acestea?
Emilia: Da.
M: Avem teren de tenis, piste de alergări, piscină. Ce vă place aşa mai mult?
Eugen: Mie piscina şi terenul de tenis.
M: Una singură.
Eugen: Piscina.
Emilia: Pista de alergare.
M: Pista de alergare?
Emilia: Da.
Ramona: Sala de fitness.
M: Spaţiile verzi care vor fi acolo sunt importante sau nu?
Ramona: Da.
Eugen: Sunt necesare nu sunt importante.
M: De ce sunt necesare?
Eugen: Pentru că e sănătos, pentru un om care ţine la sănătatea lui, altfel ar sta, şi-ar
construi o casă lângă o uzină care poluează imens şi ar muri în...
Ramona: E odihnitor pentru ochi, una e să dai cu ochii din balcon într-un cimitir, că se
mai întâmplă, sincer, există blocuri construite lângă cimitir şi asta este, dai într-o oază de
verdeaţă după o zi mega-stresantă.
M: Am înţeles. Nu există maşini în zonă, în zona pietonilor, ăsta e un avantaj sau nu?
Ramona: Da.

116
Eugen: Da, este un avantaj.
M: Da?
Emilia: Da.
M: Emilia, spune-mi de ce.
Emilia: Mai puţine accidente, siguranţa copiilor.
M: Poţi să laşi copiii acolo să zburde în voie, nu li se întâmplă nimic. Aspectul modern al
complexului, asta e un lucru important sau e un moft? Că sunt di ne-am săturat de
blocurile gri cu multe geamuri.
Eugen: Trebui la un moment dat să se schimbe ceva, pentru că, continuând aşa, nu o să
ajungem nicăieri.
Cristi: Deci schimbându-ne lucrurile o să ni se schimbe şi mentalitatea, deci contează pe
termen lung, pe timp de generaţii vorbesc, chestiile astea vorbesc, sau orice chestie din
asta contează la alt nivel, vorbind, adică al mentalităţii, al educaţiei, al...
Eugen : La un moment dat poate că se vor extinde. Dacă a existat ceva benefic şi s-ar
dovedi bun şi fiabil, probabil că s-ar extinde foarte mult.
Cristi: E un factor psihologic esenţial.
Ramona: Întrebare: chiar se va face?
M: Chiar se va face.
Ramona: Ce termen are de…?
M: Nu ştiu să vă spun.
Cristi: Ca autostrada Behter, nu? ((râsete))
M: Deocamdată culegem aşa nişte impresii ca să vadă ce ar trebui schimbat, ce e ok, ce
nu e ok şi după asta ei vor mai umbla pe la planuri, mă rog, nu ştiu să va spun, nu este
business-ul meu. Nu eu fac clădirile ăstea sau...
Ramona: Singura condiţie este să nu fie circuit închis, adică să fie într-adevăr scoasă la
vânzare fără nicio restricţie, fără nici o...
Eugen: Da, da... (sceptic)
Ramona: ((râde)) Eu am spus că ar fi bine.
M: OK, magazinele?
Eugen: Ăsta e un lucru necesar şi util să fie cât mai aproape.

117
M: Să fie aproape?
Eugen: Da.
M: Dar asta ce ne aduce nouă, ce câştigăm de pe urma...?
Emilia: Tot timp.
Ramona: Timp.
M: Ce tip de magazin vedeţi acolo?
Eugen: Supermarket.
Cristi: Chiar dacă ar fi minimarket-uri tot ar fi bine.
M: Produse alimentare?
Cristi: Da.
Eugen: De tot genul ar fi necesar, de la farmacii…
M: Inclusiv o farmacie.
Eugen: Inclusiv spital sau…
Ramona: Nu chiar spital.
Cristi: Spital nici nu cred că ar avea cum.
Ramona: Nu, ceva de urgenţă, un cabinet, un ceva.
Cristi: Da, [cabinete din acestea particulare.
Eugen: [Sau un doctor acolo.
Ramona: Non stop.
M: Altceva? Ce ar mai trebui să fie acolo?
Cristi: Cu haine şi toate alea…
M: Haine...
Cristi: Sunt bune, dar nu neapărat.
Eugen: Se poate merge şi în altă parte, o haină nu cred că ţi-o cumperi săptămânal să zici
că…
Ramona: Poate cinema sau o pistă de boolling, biliard.
M: Cineva spunea că este important să existe o creşă acolo, ce ziceţi?
Eugen: Da.
Ramona: Chiar mai multe, chiar şi o grădiniţă.
Eugen: Chiar şi o şcoală.

118
Cristi: Nici o şcoală nu ar strica, să rămână copiii în complex şi să fie… ai o siguranţă.
Pleci la serviciu şi ştii că copilul nu trebuie să vină pe străzi sau se duce prin tramvaie. E
bine şi aşa.
M: Şcoală în principiu nu va fi, o creşă s-ar putea să fie, o grădiniţă s-ar putea să fie, dar
o şcoală cu siguranţă nu va fi acolo. Din punctul ăsta de vedere cum vi se pare zona a
şcolilor? Aveţi aşa idee?
Eugen: Cu şcolile nu prea ştiu.
Ramona: O să fie o problemă oarecum.
Eugen: Adică clar copiii vor trebui să călătorească începând cu clasa I.
Cristi: Bine, deja sunt măricei, dar totuşi e...
Eugen: Cu tramvaiul cu astea, e foarte complicat.
Ramona: Îi ducem cu maşina, asta e, ghinionul părinţilor.
M: Parcarea, ce vă place la parcările astea?
Eugen: În primul rând că există, asta e chiar o problemă. Chiar că sunt gen o platformă
mare de… care se poate ieşi pe o parte, 2, 3, chiar circulare, indiferent cum este, e foarte
bine că este, este şi acoperită după câte înţeleg, cred că va fi undeva la un subsol, sau mă
rog...
M: Maşinile vor fi acoperite dar zona va fi totuşi deschisă.
Eugen: Da, am înţeles.
Ramona: Plus de asta totul este uniform, aspectuos.
Cristi: Mai ales cele între blocuri, unul şi-a pus ţigla deasupra, altul şi-a pus nişte
ciolofan.
M: Câte maşini vă vedeţi având? Una, două? Mai mult de două, cum vă vedeţi?
Ramona: Maxim două.
Cristi: Maxim două, da.
M: Maxim două sau una, că e important, aşa, în termen de 5 ani să zicem.
Eugen: În termen de 5 ani cred că una.
M: Una?
Cristi: Da, da, da.
M: OK. Ca să nu mint, în maxim 10 minute terminăm. Nu o să vă mai artăt altceva, dar
hai să mai vorbim un pic de lucrurile astea. 2000 de apartamente. Cum sună asta?

119
Ramona: Suna bine, cererea este destul de mare.
Eugen: Ar putea fi şi mai multe.
Cristi : Mie nu mi se par multe.
M: Clădirile vor fi de diferite înălţimi, înălţime mică, în jur de 4 etaje, înălţime medie 6-7
etaje şi înălţime mare, turnuri de 16-20 de etaje.
Cristi: Iarăşi vine pe toate gusturile.
Eugen: Şi bănuiesc că şi pe toate... în funcţie de, şi cu cei cu putere financiară mai mică,
pentru că aş înclina să cred că în blocurile cele mai înalte apartamentele vor fi mai ieftine.
Adică...
M: Hai să zicem că vor avea acelaşi preţ. Ce se va întâmpla atunci?
Ramona: Sunt oameni care preferă înălţimile, şi sunt...
Cristi: O să se dea şi astea până la urmă, nu e asta problema, eu cred că se vor vinde
toate.
M: OK, dar voi?
Eugen: Eu dacă nu aş găsi într-un bloc, să zicem din acesta, 6-7 etaje, aş sta foarte bine
pe gânduri dacă m-aş muta într-unul de 16 sau 20 de etaje.
M: 16-20 de etaje. Etajul 15, 16, da?
Cristi: Eu nu aş avea probleme, dar trebuie să...
Emilia: Super!
M: Super? Etajul 18-19-20?
Emilia: Bănuiesc că o să fie, deşi aşa bănuiesc că o să fiu şi eu slabă.
Cristi: Şi bănuim că liftul nu o să se strice ca celelalte.
Emilia: O să fie lifturi din acelea ultra moderne.
M: Şi dacă se vor strica?
Emilia: Mie îmi place, poate la 70 de ani să am probleme, dar până atunci e perfect.
Cristi: Nu e un factor decisiv.
M: Şi unde v-aţi muta, la etajul 16?
Cristi: Nu, mai jos.
Emilia: Nu la 20?
Cristi: Nu, hai să nu fim extremişti şi...
M: Ţie ţi-ar plăcea la 20 Emilia?

120
Emilia: Da.
M: Ok. Cum ar fi acolo, la etajul 20?
Emilia: Nu ştiu dacă m-aş uita toată ziua pe geam dar probabil că da.
Eugen: Probabil că aţi locui separat sau cum?
Cristi: Ei i-ar plăcea pe moment, i-ar plăcea 3 zile şi după aceea ar zice...
M: Şi ce e mişto că stai la etajul 20?
Emilia: Nu ştiu, poate e ceva nou, inedit.
M: Ar fi o chestie nouă, inedită. Ar fi asemenea momente în care să spui: “domne, mă
bucur că stau la 20”?
Cristi: Deci asta trebuie gândită din start, nu te muţi în fiecare zi, asta trebuie calculată
bine înainte unde vrei să stai, aşa pe moment da, pare...
M: Te duci la serviciu şi spui: “stau la etajul 20”. Cum o să te privească?
Emilia: Depinde.
Eugen: Toţi colegii: “vin şi eu să mă uit pe balcon”.
Emilia: Da, da, “când vin la tine?”
M: Ar fi fun, ar fi... nu ştiu?
Emilia: Bine, acum depinde de vârstă. Da, prietenele mele probabil ar fi încântate.
Gospodinele din birou dacă ar auzi cred ca ar fi îngrozite.
M: Cristi mai sceptic aşa cu etajul 20...
Cristi: Da, pentru că astea sunt doar de moment, sunt doar câteva zile când eşti curios să
vezi cum e la etajul 20 şi după aceea nu mai eşti atât de pasionat după ce ai văzut cum e.
Etajul 20, ca să mai...
M: Ce s-ar putea întâmpla, ok, sunteţi la etajul 20, ce s-ar putea întâmpla? În afară de asta
cu lifturile că nu se vor strica.
Emilia: Da, nu se vor strica, la cutremur cade, care e problema?
Cristi: Nu are ce să se întâmple.
Emilia: Îmi place ideea de a sta atât de sus, care e problema?
Ramona: Sunt oameni care nu suportă viaţa la bloc sub nici o formă.
Eugen: Acuma sunt oameni cu capul în nori şi oameni cu picioarele pe pământ.

121
M: E ceva de genul, omul s-a născut să stea acolo pe pământ nu cocoţat, că nu suntem
păsări.
Eugen: Sunt şi unele chestii pe care, probabil că aşa le simţi, nu trebuie motive logice şi
explicabile, aşa te simţi bine, poate că unul aşa se simte bine că fumează, altul să se simtă
bine să nu fumeze, sau sunt foarte multe...
M: Aha. În afară de toate lucrurile astea pe care le-am vorbit înainte despre zonă,
Stadionul Ghencea, cu traficul, cu... Cam atât, cu traficul.
Eugen: P-asta am uitat-o.
M: Cum vi se pare aşa ca zonă?
Eugen: Să zicem că ar fi acceptabil.
M: De ce e acceptabilă?
Eugen: Adică...
M: Acceptabil înţeleg că are şi plusuri şi minusuri.
Eugen: Da.
M: Hai să vedem, plusurile zonei.
Eugen: Plusurile zonei, în primul rând este destul de retras, să zicem că nu ai foarte
multă zonă din asta industrială şi, în partea cealaltă e numai câmp, e doar calea ferată, ar
fi bine. Zgomot, aici rămâne de văzut, blocurile de lângă stadion s-ar putea să nu fie
foarte izolate. Cu tot termopanul când e un meci de fotbal s-ar putea să ai un pic de sonor.
[E bine...
Cristi: [Gălăgie.
M: V-ar deranja chestia asta?
Ramona: Nu, că doar nu e meci în fiecare zi.
Emilia: Şi oricum va uitaţi aşa că nu înţeleg care e problema.
Cristi: Nu e în fiecare zi, dar săptămânal cam e.
Ramona: Asta e.
Eugen: Chestia bună este că nu circulă metroul foarte aproape în sens că chiar lângă
blocuri. Tramvaiul am zis sau metrou?
Cristi: Metroul oricum nu.
Eugen: Mă refeream la tramvai, mă rog, acum dacă stau să mă gândesc mai bine linia lui
41 nu mai e cu probleme aşa de mari.

122
Cristi: Nu, e modernă.
Eugen: În general tramvaiul produce vibraţii.
Cristi: E metroul uşor, ai zis bine metrou.
Eugen: Mai sunt şi cu drumurile şi cu străzile, d-asta mă gândesc.
M: Alte plusuri, alte minusuri la zonă? Vrei să mai zici ceva?
Eugen: ... Nu ştiu...
M: Ca oameni cum e zona asta?
Cristi: E aşa şi aşa, după părerea mea.
Eugen: Este cam la limită între…
Cristi: Între rău famată şi...
Eugen: În dreapta stadionului dacă stau să mă… dacă aş fi în complex şi m-aş uita în
dreapta stadionului, în dreapta complexului stadionul şi încolo nu prea m-ar avantaja, iar
în stânga...
M: Dar ce e acolo unde spune?
Eugen: Sunt nişte căsuţe unde, mă rog, sunt nişte… e şi o unitate militară, după stadion
şi apoi pe partea stângă e un cimitir, e cimitirul...
Cristi: Mai multe sunt: [cimitirul militar, american, nemţesc, românesc.
Eugen: [Şi sunt dughene din astea.
Cristi: [Blocuri de cartier care nu sunt… deci sunt destul de…
Eugen: Hai că ne-am tot ferit să zicem, în zona aia sunt mulţi ţigani.
M: Mă simt mult mai uşurat când în sfârşit aţi zis cuvântul ăsta.
Eugen: Ne-am tot ferit...
M: Sunt ţigani în zona aia?
Eugen: Sunt, spre antiaeriană.
M: În faţa stadionului?
Cristi: Nu, sunt şi spre Drumul Taberei.
M: Cam cât de departe e zona asta, eu nu ştiu foarte bine zona asta.
Ramona: Nici eu.
M: Eu nu sunt din Bucureşti, sunt din Craiova şi ţin cu Universitatea, nu ţin cu...
Eugen: Şi eu ţin cu Craiova.

123
M: Nu ţin prea mult cu Steaua, nu am fost niciodată pe acolo, în zona stadionului şi nu
prea ştiu. Cum e, cam cât de departe e ţigănimea, ca să zic aşa?
Cristi: Păi depinde unde o să fie. De stadion e destul de aproape. Deci se trece strada şi
sunt blocurile deja. E cartier de blocuri. ((râsete))
Ramona: Sunt blocuri de care?
Eugen: Blocuri de 8 etaje, modelul ăla cam din Militari aşa, exact genul ăsta.
Ramona: Dar nu arată chiar aşa de rău.
M: Zona acceptabilă, plusuri şi minusuri. Ok, hai să mergem mai departe la apartamente.
Complexul de apartament va oferi posibilitatea alegerii între mai multe tipuri de
apartamente, cele mai multe vor fi cele de 90 m² cu 3 camere, living, 2 dormitoare,
decomandat, balcon, bucătărie, wc de serviciu, baie.
Eugen: Sunt super mulţumit, punctul meu de vedere.
Cristi: Da.
Ramona: Da, aş renunţa şi la ideea cu biblioteca, asta ar însemna a patra cameră pentru
că probabil că la atâta spaţiu aş găsi unde să pun câteva etaje.
M: Spaţiu mult? Chestia asta cu bucătăria, ca anexă a living-ului?
Eugen: E bine, nu e rea.
Ramona: E foarte bine, mai ales când dai o petrecere, e super.
Cristi: Mai ales că nu mai e ca înainte, cum era problema de abur, de...
Ramona: Acum există hotă.
Cristi: Nu mai există problema asta.
M: Ok. E vreo problemă totuşi aici la apartamente totuşi. E ceva ce nu prea vă place?
Ramona: Nu văd.
Eugen: : Nu.
Cristi: Nu, pare în regulă făcută.
Ramona: Mai ales că sunt decomandate complet.
Eugen: Şi în al doilea rând spune că vor fi de toate felurile, vor predomina cele de 3
camere, dar cine vrea 2 camere, cine vrea 4 camere, probabil că va găsi o ofertă.
Ramona: Chiar că sunt pe toate gusturile.
M: Voi spuneaţi că pe aici vă găsiţi.
Eugen: Da.

124
M: Voi spuneaţi că vă vedeţi mai degrabă la 2 camere, la 60 de metrii pătraţi
Cristi: Da, dar nu ne-ar deranja, nu e bătut în cuie, dar...
Ramona: Pe cine ar deranja?
M: Ok. Am discutat de calea de acces, am discutat de parcări, am discutat de magazine..
de recepţie.
Eugen: Vreţi să discutăm de preţ cumva?
Ramona: Ceva estimativ.
Cristi: Ocoliţi cumva?
M: Staţi puţin că ajungem şi acolo. Nu ocolesc.
Cristi: Ştiu că ne-aţi întrebat mai devreme de ce aşa puţin sau de ce ne-am gândit la banii
ăia şi fiecare are o legătură.
M: Uitaţi-vă puţin pe toată descrierea, uitaţi-vă la amândouă paginile, astea cu text şi
scrieţi... Hai să facem într-un minut, fiecare dintre voi scrieţi aşa primele 3 ca
importanţă, cele mai mari trei avantaje: 1, 2, 3 şi tăiaţi 3 lucruri care ar putea lipsi, care
nu sunt chiar aşa de importante. Dar individual, nu lucrăm în echipă.
Ramona: Deci trei avantaje şi apoi?
M: Da: 1, 2, 3 în ordine...
Eugen: Şi tăiem...
M: Lucrurile care par cele mai mişto şi care sunt şi importante pentru noi. Şi trei lucruri,
nu contează ordinea aici, trei lucruri care ar putea lipsi şi nu m-ar deranja.
Ramona: Eu am spus că lucrul care m-a impresionat foarte mult din complex…
M: Poţi să pui chiar în dreptul lucrurilor ălora: 1, 2, 3.
Eugen: Am pus, acum scriam părţile care…
M: Care ar putea să lipsească.
Eugen: Da.
M: Astea poţi să le şi tai cu o linie din descriere de acolo. Ok. Aţi terminat?
Ramona: Da.
Eugen: Nu chiar.
M: Gata? Ramona?
Ramona: Eu am scris că lucrul care m-a impresionat cel mai mult din complex...

125
M: Şi cel mai important.
Ramona: Da, şi cel mai important este că este amenajat şi dotat, adică fiecare centimetru
este foarte bine calculat încât să fie la parametrii maximi. Asta m-a… asta îmi place cel
mai mult.
M: Asta de unde mai exact vine din concept? Vine…
Ramona: Din tot conceptul, conceptul cap coadă, de la numărul de apartamente, de stilul
de clăiri până la amplasament este foarte bine…
M: Ok. Doi?
Ramona: Doi, oarecare protecţie fără de noii rezidenţi ai acestui spaţiu şi trei acele zone
de sport. Şi sinceră să fiu m-aş lipsi de magazine. De alt lucru nu mi-a mai trecut prin
cap.
M: Eugen?
Eugen: Mie… eu am pus pe primul loc ce ţine de organizarea apartamentelor.
M: De cum arată apartamentul în sine.
Eugen: Da. Deci asta mă mulţumeşte cel mai mult, pentru că eu aşa o văd, acolo o să-mi
duc viaţa, nu vreau să-l cumpăr pentru 2 luni, vreau să stau cât mai mult, să-mi placă, şi
îmi place. Tot aşa, îmi place pe locul doi, este faptul că există locurile de parcare şi îl
consider foarte important şi pe 3 am pus magazine.
M: De ce te-ai lipsi?
Eugen: M-aş lipsi de clădirile foarte înalte.
M: Ok. Altceva?
Eugen: Şi cam atât.
Cristi: Deci am pus pe primul loc o dată posibilitatea alegerii între mai multe tipuri de
apartamente. Deci mi se pare bună chestia, poţi alege până la urmă. Ai de unde să alegi.
Am pus pe locul 2, felul în care sunt proiectate, aspectul care evită aspectul monoton
iarăşi esenţial că dacă stai mult timp acolo trebuie să... să nu fie monotonie, să te simţi
bine acasă. Pe trei separarea spaţiului public de cel privat, iarăşi bine.
M: Dar până acum am spus că nu prea e bine.
Cristi: Nu, dar nu ne referim la recepţie, eu nu m-am referit la recepţie.
Eugen: La modul în care se face separarea.

126
Cristi: Separarea e bună, modul în care se face separarea nu-mi place.
M: Lucrurile de care ne lipsim?
Cristi: Recepţia, deci modalitatea de recepţie, deci nu intru în contradicţie, ţin să precizez.
Modalitatea de recepţie şi m-aş mai lipsi şi de nivelul terasei, cu toate că asta n-ar mai
face separarea, dar se poate face altfel separarea, nu neapărat prin terasă de 4 metrii.
M: Prin gard?
Cristi: Prin gard viu, prin gard mort, sunt multe modalităţi.
M: Dar ideea asta de ce nu îţi place?
Cristi: Nu că nu îmi place, m-aş lipsi de ea, îmi place, dar m-aş lipsi de ea, nu neapărat...
M: Emilia?
Emilia: În primul rând separarea între spaţiul public şi cel privat. Pe locul doi siguranţa
locuitorilor complexului.
M: Ok. Haideţi să stabilim, că am discutat mai mult de ce e naşpa. Am discutat mai mult
cu băieţii. De ce este importantă chestia asta, separarea asta?
Ramona: Păi este, este spaţiul tău.
M: Dincolo de chestia asta. Mai este importantă şi din alt motiv?
Ramona: Da, pur şi simplu că nu primeşti decât pe cine vrei tu să primeşti şi d-aia e bun
şi un amărât de interfon, că nu te mai trezeşti la uşă cu covoare, cu propagandă creştină
sau mai ştiu eu ce. Serios...
M: Sunt deranjante, nu?
Ramona: Da, adică..
M: Alta situaţie în care este bine ca situaţia asta să existe.
Ramona: Ştiu că pot să-mi las copilul acasă câteva ore şi ştiu [sigur că nimeni nu poate
să-l deranjeze.
Emilia: [Se păstrează curăţenia.
Ramona: Da, se păstrează curăţenia.
Cristi: Prin separarea spaţiului eu înţeleg şi chestia asta că nu au acces la stradă, în
interiorul complexului nu circula maşini. Practic e spaţiu privat al complexului, practic,
copilul poate să se joace fără să îl calce vreo maşină.
M: Aha, aha. Ce ai mai scris?
Emilia: Bucătăria care va fi anexă la living.

127
M: Asta e o chestie socotită tot pozitivă, da?
Emilia: Bună, da. Iar la d-alea rele m-aş lipsi de... nu m-aş lipsi de nimic. Nu ştiu.
M: Cum vi se pare descrierea asta faţă de ce există în momentul ăsta pe piaţă?
Ramona: Ştiinţifico-fantastică ((râde))
M: E ceva nou, e ceva diferit sau...?
Eugen: E ceva nou pentru România.
M: Ceva nou pentru România? Nu există nimic asemănător cu aşa ceva?
Cristi: Cred că mai exista ceva [de genul ăsta, de genul ăsta.
Ramona: [Oarecum cu cartierul francez.
Cristi: Adică vile.
M: Care e asemănarea între ce avem aici şi...?
Cristi: Probabil că şi chestiile astea de departajarea spaţiului public de cel privat dar în
câteva puncte, nu în toate.
Ramona: Şi faptul că au un centru comercial.
M: Complexe din astea de blocuri nu exista?
Cristi: La scală mai mică cred că există, am mai auzit pe la televizor, dar sincer să fiu nu
am văzut, dar...
Ramona: Nu ştiu.
M: Spuneaţi că au mai apărut blocuri.
Ramona : Proiecte, nimic finalizat, eu am văzut un proiect, cred că acesta dacă nu mă
înşel, cred că acesta.
M: Ok, nu există aşa ceva. E ceva nou, făcut.
Cristi: Da, la scală asta da. Din câte ştiu eu.
M: Blocuri dar nu complex de genul ăsta, dacă am înţeles bine.
Cristi: Da, da, da.
M: ok. Cine credeţi că o să fie persoana care o să locuiască aici?
Cristi: Greu de spus.
Ramona: Sper eu ((râde))
M: Hai să-i descriem puţin. Ce gen de oameni vedeţi aici mai degrabă?
Cristi: Sincer? Dacă e să vorbim sincer piloşii.

128
Ramona: Tineri. Da.
Eugen: Piloşii?
M: Cum adică?
Cristi: Cumnata proiectantului de la firma care face chestia asta, matuşa.
M: Atenţie, este de stat.
Cristi: Nu contează. Ce la nivel de stat nu există corupţie? De parcă ar fi statul...
M: Şi dacă va fi de stat?
Cristi: Nu contează, dar va fi făcut cu oameni.
Eugen: Exact.
M: Dar de ce spuneţi piloşi, eu nu înţeleg.
Ramona: Pentru că asta s-a întâmplat şi cu spaţiile de la ANL.
M: Da, dar acolo e vorba de altceva. Aici e piaţă liberă.
Cristi: Practic e piaţă liberă, dar cererea o să fie mare şi o să intre, până la urmă trebuie să
se sorteze cumva după un criteriu şi nu cred ca o să fie după criteriul primului venit.
Ramona: Asta ar [fi bine să fie.
Cristi: [Asta ar fi bine, dar nu o să fie.
M: Contează chestia asta? Gândiţi-vă că cei care vor face aşa ceva, vor să audă părerea
voastră ((râde)). Deci dacă era vorba să fie piloşi, să fie nu ştiu ce, să le aibă deja vândute
nu mai dădeau banii pe aşa ceva. Că ei dau bani pentru lucrurile astea. Hai să uităm de
chestia asta că vor fi piloşi.
Eugen: Bun, ok.
Cristi: O să presupunem că nu o să fie piloşi.
M: Hai să vedem, cum vi-i imaginaţi?
Eugen: Foarte mulţi probabil oportunişti, care le vor cumpăra să le vândă la un preţ mai
mare
Ramona: Da, şi asta.
M: Ok, hai să uităm şi de ei. Pe cine vedeţi stând acolo?
Ramona: Persoane tinere, familii cu copii.
M: Dar de ce tineri mai degrabă, de ce nu bătrâni?
Eugen: Pentru că noi suntem probabil deschişi la ceva mai nou mult mai mult decât cei
în vârstă.

129
M: Vedeţi stând şi oameni mai în vârstă aici?
Ramona: Câţiva.
Eugen: Probabil că da, dar nu foarte mulţi.
M: De ce credeţi că oamenii mai în vârstă nu ar veni aici?
Cristi: După părerea mea nu cred ca le-ar plăcea în mod deosebit aşa ceva. [Le-ar plăcea
ceva mai...
M: [De ce ziceţi că acest complex ar fi pe gustul tinerilor] dar nu ar fi pe gustul
bătrânilor?
Ramona: Pentru că ideea de relaxare a unui om în vârstă, în general, din ce am văzut eu,
şi ai mei zic aşa, “m-aş retrage la ţară”.
Cristi: Exact. [E diferită.
Ramona: [“M-aş retrage la o casă”, e altceva, ce am apucat să văd păreri.
Cristi: Totuşi aici nu înseamnă linişte din ce am văzut, din ce am înţeles eu la complexul
ăsta. Înseamnă pistă, deci sport, viaţă, mişcare. [Deci nu e ca pentru cineva în vârstă.
Eugen: [Exact aşa o văd, aşa mi-am creat imaginea...
Cristi: Aşa mi-am creat şi eu imaginea.
Eugen: Persoanele în vârstă nu le văd cumpărându-şi un apartament la 60 de ani ca să
locuiască aici câţiva ani, este ceva totuşi, când îţi cumperi o casă nu ţi-o cumperi pentru
2-3 ani, aşa o văd eu.
M: Ok, mai degrabă tineri. Hai să-mi mai spuneţi ceva de oamenii ăştia care vor locui
acolo. Cum îi mai vedeţi? Aşa ca stil de viaţă.
Eugen: Cât de cât cu o situaţie financiară mai bună, peste medie.
M: O situaţie financiară mai bună, peste medie. Altceva? Ce vor ei de la viaţă? Cum e
stilul lor de viaţă? Cum îi vedeţi aşa?
Cristi: Activi.
M: Persoane active?
Eugen: Active, da şi...
Ramona: Şi oameni civilizaţi, educaţi, care au... Adică nu oameni, nu neapărat, nu vreau
să jignesc, nu simpli, ceva mai... nu ştiu, care să ştie să aprecieze aceste lucruri şi care să
se bucure de ele.

130
M: Mai sofisticaţi? Oameni mai sofisticaţi?
Ramona: Un pic, un pic mai sofisticaţi.
M: Oameni mai sofisticaţi?
Cristi: Da, chiar şi mai elevaţi.
M: Ok.
Ramona: Un pic peste medie.
Cristi: Exact ca şi financiar, tot peste medie.
M: Aha, aha. Credeţi că vi se adresează vouă sau nu?
Ramona: Tentat eşti să spui că da.
Eugen: Ar fi o soluţie de luat în calcul dacă ar apărea, ideea e că nu e [pentru masa largă
Cristi: [Deci ideea e că este chiar pe gustul nostru.
Eugen: Bănuiesc ca nu e pentru masa largă, deci o să fie pentru cei cu mai cu dare de
mână şi de...
Emilia: Ideea e că este chiar pe gustul nostru. Da, ne place foarte mult.
Cristi: da, ne place. Obiectiv bun.
M: Dar ni se adresează nouă sau nu?
Ramona: Ni se adresează dar în mult mai mulţi ani decât acel proiect, decât 2-3 ani pe
care l-am făcut.
Cristi: Da, eu zic ca ni s-ar adresa nouă, dar ne-ar mai trebui nişte ajutoare, [noi ca şi
tineri.
Ramona: [Sau să nu fie singurul proiect de acest gen, adică să nu fie singurul.
M: Cum adică nişte ajutoare?
Cristi: În domeniul legislaţiei. Adică să încurajeze tinerii să poată lua.
Eugen: Să putem cumpăra acolo, să fim ajutaţi cu nişte dobânzi mai mici la credite, cu
nişte facilităţi, în sensul ăsta.
Cristi: Exact. În sensul ăsta.
M: Aha, aha. Dacă am înţeles eu bine, e un vis ăsta să stăm acolo, ne place mult, da?
Politeţe pozitivă
Cristi: Da.

131
M: E pe gustul nostru, s-ar putea să apară nişte probleme la bani, am înţeles bine? S-ar
putea să fie cam scumpe.
Eugen: Da.
M: Dar înainte de asta, de ce ne place, de ce am vrea să stăm acolo? Dacă ne-am muta
aici s-ar schimba în vreun fel viaţa noastră sau nu?
Cristi: [Da, radical.
Ramona: [Da, sunt sigură.
M: cum vă vedeţi? De mine locuiţi în chestia asta, da?
Eugen: M-aş simţi un om realizat.
Eugen: Da, exact.
Eugen: Aş ştii pentru ce muncesc, aş zice muncesc oricât, dar ştiu ca mă duc acasă, mă
simt bine, sunt în casa mea unde...
Cristi: Chit că ai de dat bani, simţi că ai realizat ceva totuşi.
Eugen: Decât să munceşti o viaţă întreagă să plăteşti un apartament cu 3 camere într-un
bloc cu... unde ştiu toţi vecinii de câte ori ai venit acasă, cu cine şi...
M: Ok, şi staţi acolo. Cum e viaţa voastră? Ce se schimbă faţă de cum e acum? S-ar
schimba ceva sau rămâne la fel?
Cristi: Eu zic că o să se schimbe.
Eugen: [Şi ritmul, şi activităţile.
Ramona: [Ai fi mult mai relaxat.
Eugen: Nu ştiu, m-aş vedea ocupându-mă mai mult de sănătatea mea, poate aş zice:
„gata..”.
Ramona: Mai multe prietenii.
M: Vedeţi aşa grupuri?
Eugen: Da.
Ramona : Păi de ce nu? Stând în acelaşi bloc, sigur.
M: Cum e viaţa acolo?
Eugen: E ca un mic orăşel într-un oraş, aşa l-aş vedea.
Ramona: Da.

132
M: Spuneaţi de agitaţie, spuneaţi de zgomot, dar nu deranjant. Tot timpul va fi aşa sau
vor exista nişte momente ale zilei, nişte...?
Ramona: După-amiază. Şi în weekend.
M: În weekend mai multă agitaţie…
Cristi: Da.
M: OK, hai să vorbim puţin şi de preţ.
Ramona: Aşa.
M: Pe unde vedeţi apartamentul ăsta ca preţ?
Cristi: Puneţi întrebarea cum trebuie, unde îl vrem sau unde credem? ((râde))
M: Nu, nu, nu. Pe unde îl vedeţi?
Cristi: Deci cam cât bănuim…
M: Realist.
Ramona: Realist?
M: Pe unde îl vedeţi ca preţ. Apartamentul ăsta de 90 de metrii pătraţi, pe unde îl vezi ca
preţ?
Ramona: 70-80 000.
M: Dar scrieţi pe foaie, dar realist, pe unde îl vedeţi ca preţ. Unde ţi-ar plăcea să fie.
Ramona: Nu, realist.
M: Dar întâi scrieţi. Scrie acolo pe foaia aia, pe unde îl vezi aşa. Eugen, aţi scris?
Eugen: Da.
M: Cât?
Eugen: Eu am zis 70-80 000.
Ramona: Ăla de trei.
Eugen: Ăsta care e descris aici, 3 camere cu o sufragerie, 2 dormitoare, o bucătărie, baie
şi wc.
Ramona: Ar fi trebuit să fie realist având în vedere că toate materialele de construcţii nu
mai sunt aşa de costisitoare, o să se facă mai repede.
M: Dar asta de unde ştii Ramona?
Eugen: Am auzit.
Ramona: Am tot auzit. De exemplu, am prieteni care şi-au renovat casa, prieteni care şi-
au construit casă, deci nu este chiar imposibil.

133
M: Eugen, tu mi-ai zis 70-80?
Eugen: Da.
M: Ramona?
Ramona: Tot aşa.
M: Emilia?
Emilia: 45-50.
M: Ăsta 45-50?
Emilia: Da, ca să putem să ni-l cumpărăm.
Cristi: Optimist ((râde))
M: Nu, cât te aştepţi să fie?
Emilia: A, cât mă aştept să fie?
M: Da, pe unde îl vezi?
Emilia: Nu ştiu, tot aşa pe la 70-80.
Cristi: Eu zic 80, dar mi-e teamă că e mult mai mult că sunt multe utilităţi în jur, sunt
terenurile din jur pe care trebuie să le îngrijească cineva.
M: Unde îl vezi?
Cristi: Cred că cu totul în jur de 100.
M: Apartamentul?
Cristi: Da, apartamentul să-l cumperi, acum cred că trebuie să ţinem cont şi de toate
terenurile alea.
Eugen: Recuperează în timp, stai liniştit.
Cristi: În timp, dar totuşi, cred că sunt puse şi la început în cadrul apartamentului.
M: Dacă ar fi la preţurile astea pe care le-aţi zis?
Ramona: Am mai face un efort, am mai aştepta un pic.
Eugen: Asta ar însemna nu 2 ani ci 4 probabil sau 3 şi un credit.
Ramona: Dar aşa să fie 70.
Eugen: 70-80 ?!
M: Hai să zicem 80.
Eugen: Cel puţin 3 ani.
Ramona: Nu, 5.

134
Eugen: Cu avans şi credit.
Ramona: Nu, e nerealist, 5.
M: Noi avem mai multe opţiuni, adică voi aveţi mai multe opţiuni. Când zic noi e de fapt
voi. Voi aveţi mai multe opţiuni. Puteţi să mergeţi pe varianţa asta, să vă luaţi un
apartament într-un bloc absolut normal care există acum, puteţi să va luaţi aici, puteţi să
vă luaţi, nu ştiu, să vă duceţi să vă faceţi o casă. Varianta asta e de luat în considerare sau
nu?
Ramona: Absolut.
M: Gândiţi-vă şi la preţul ăsta. Deci 80 000 de euro. Vreau să vă reamintesc ceva, la
început mi-aţi spus că peste 50 000 de euro, la revedere. ”De ce să dau eu 50 000 de
euro?”
Ramona: Asta în 2-3 ani.
M: Dar de ce să dau peste 50 000?…
Eugen: Ne luam şi [maşină, ne gândeam la altceva.
Ramona: [Am spus că nu dăm mai mult pentru că într-un bloc cum există...
Eugen: Nu pentru un apartament cum găsim la ora actuală în Bucureşti.
Ramona: Alea nu merită, şi am fost toţi de acord.
Cristi: Aici se schimbă problema, e altceva, aici intrăm în altceva.
Ramona: Sunt nişte condiţii care clar nu fac 40 000 de euro.
M: Da, dar şi 80 000 de euro. Trebuie să faceţi nişte eforturi, nu mai merge. Îl luăm în
considerare la preţul ăsta sau nu? Sau e doar un vis frumos, poate mai încolo?
Emilia: Un vis frumos dar nu este imposibil.
M: Acuma mă duc în altă parte şi îmi iau mai ieftin.
Ramona: Posibil şi aşa.
M: Dar mai degrabă cum e?
Eugen: E destul de grea situaţia prezentă aşa, pentru că, practic noi acum simţim că am
vrea să stăm şi mâine în casa noastră dacă s-ar putea şi cu cât mai repede cu atât mai bine
pentru noi. Dar nu poţi să nu ţii cont şi de condiţii.
M: Ca să vă luaţi apartamentul ăsta ce ar trebui să se întâmple? Cum vedeţi lucrurile?
Eugen: Ar trebui să aşteptăm.

135
M: Cam cât ar trebui să aşteptaţi?
Cristi: Poate 4 ani, minim.
M: Mai degrabă vreo 5?
Cristi: Da.
M: Dar ca să-l luaţi ce ar trebui să faceţi, cum vă vedeţi aşa?
Eugen: Bine, sacrificii ca să strângem.
M: Iarăşi strângem o parte de avans.
Eugen: O parte de avans şi clar rate ca clar toţi banii…
Ramona: Nu am mai schimba maşina.
Eugen: Oricum, casa a rămas că este prioritatea numărul I şi asta se va întâmpla prima,
dar, contează foarte mult şi când, pentru că, degeaba, pot să aştept să am casa mea, să
moştenesc o casă de la părinţi sau de la cineva, asta înseamnă că o să am 50-60 de ani
probabil şi o să mă bucur de viaţă când nu o să mai am viaţă-
M: Dacă ai avea deja 20 000 şi dacă ţi-ar mai trebui un credit de 60 000, l-ai face sau nu?
Eugen: Nu cred.
Ramona: Dacă ar fi pe 20 şi ceva de ani...
M: Cam care ar fi limita maximă pentru care aţi putea să luaţi credit? În momentul ăsta?
Eugen: Cred că nu mai mult de 40 000. Şi 40 e destul de mult.
M: V-aţi băga la un credit de 40 000 sau nu?
Ramona: Da, dar să fie pe perioadă mult mai mare decât am zis iniţial.
M: V-aţi băga pe o perioadă mai mare?
Ramona: Da.
Eugen: Da, dar pe o perioadă de 35-40 de ani.
M: V-ar motiva apartamentul ăsta sau nu?
Cristi: Da. E scump, e peste potenţial, dar nu se ştie niciodată ce se întâmplă. Nouă poate
să ne meargă mai bine, poate să ne meargă mai prost.
M: În clipa asta e de luat în considerare sau nu?
Cristi: În clipa asta, nu.
M: Categoric nu?
Cristi: Categoric nu. Decât să merg la mâna soartei sau sorţii, nu ştiu cum se zice corect.
Să sper că o să-mi meargă mai bine, ceea ce... Dar cum merge acum nu.

136
M: Dacă într-o variantă de 2 camere, la 60 de metrii preţul ar fi de 60 000?
Cristi: Da, ăsta ar fi în target, dar cu o dobândă pe termen lung-lung. Deci pe termen lung.
M: Dar v-aţi băga la aşa ceva sau nu?
Cristi: Da.
M: Planurile voastre se opreau la 30-35 000, dacă îmi aduc aminte, acolo vă opreaţi.
Cristi: Da, dar vorbeam de 40.
M: Asta înseamnă dublu.
Cristi: Da, dar se schimbă şi altfel viaţa, tot aşa, dublu într-un altfel de… altă motivaţie,
alt...
M: Ce spui?
Emilia: Îmi place. Nu ştiu.
M: L-ai bate la cap să-l ia?
Emilia: A, clar.
Ramona: Eu cred că oamenii sunt mult mai interesaţi de calitate, şi vor face un sacrificiu.
Eugen: Deci aş plăti 30 de ani din viaţă pentru rata la bancă ca să stau în aşa ceva.
Ramona: Absolut.
M: OK. Ultima întrebare. Avem apartamentul ăsta. Gândiţi-vă aşa, 90 de metrii, 90 de
metrii. Avem apartament, genul ăsta de apartament, aceeaşi suprafaţă, aceeaşi distribuţie a
camerelor şi aşa mai departe, diferenţa este una singură. Apartamentele din dreapta sunt
într-un complex de genul acesta. Deci ele arată la fel, aceeaşi suprafaţă, aceeaşi dispunere
a camerelor. Apartament în complex, apartament în bloc obişnuit. Diferenţa de preţ între
ele 20%.
Cristi: E prea mică diferenţa între ele. Deci acel, acele utilităţi şi toate alea eu zic ca fac
mai mult de 20%. Deci merită mai mult de 20%.
M: Deci aţi da banii ăştia sau nu?
Cristi: Da, i-aş da, mai mult de 20% pentru aceste utilităţi decât într-un bloc normal.
M: Utilităţile: o pistă de atletism, un teren de tenis...
Cristi: Tot ce aţi spus acolo, da. Deci asta o ai zilnic în faţă.
Eugen: Plus că ţinem cont că apartamentele astea sunt nou construite, nu au ţevile de 30
de ani.

137
M: Tot noi construite, diferenţa e că ăsta e bloc, bloc din asta normal, da, le face firma.
Cristi: Da, tot aş da banii ăştia.
M: Dar pentru ce dau banii ăştia? De ce să dau 20% mai mult?
Cristi: Sunt mai multe chestii, e parcarea.
M: Atenţie, hai să zicem la 60 000, asta vine 12 000 în plus.
Eugen: Da, pentru 12 000 aş plăti, mă gândesc cât oi trăi, să zicem că trăiesc încă 40 de
ani de acuma.
Ramona: E, hai. Mai mult ((râde))
Eugen: Cel puţin, sper, o să am multe utilităţi, ies pe balcon şi le văd.
Emilia: Beneficiază şi copiii de ele.
Cristi: Beneficiază copiii, sunt multe chestii, adunate în timp contează. Dacă mă duc să
dau 300 000 pe un teren să joc un fotbal, plus benzină, plus astea, astea în timp le
anihilez... banii ăştia. Chiar mai mult.
Ramona: Plus de asta, când chiar o să mă plictisesc de viaţa agitată şi o să am 60 de ani o
să mă mut în altă parte şi o...
M: Imaginaţi-vă un pic, în ce situaţie sau în ce moment, ce ar trebui să se schimbe astfel
încât să ziceţi: “Da, pe termen scurt aş fi interesat de aşa ceva”.
Ramona: Să mi se ofere un alt job.
M: Un job, un salariu mai mare.
Ramona: Un salariu mai mare decât cel actual, ca să zic: “da, acum îl iau”.
Eugen: Un preţ mai bun decât ce am estimat noi aici ((râde))
Cristi: Tot aşa, cine ţie ce bombă pe plan financiar.
Eugen: O mătuşă Tamara ((râsete))
Cristi: Nu în sensul, tot aşa, să câştig mai mult, deci să dau o bombă în sensul de a câştiga
mai mult.
Eugen: Sau o ofertă din partea unei bănci, să fie foarte avantajoasă.
Ramona: Dar mă gândesc cât de avantajoasă [poate să fie, nu are cum.
Eugen: [Să fie avantajoasă şi pentru ei şi pentru noi, nu are cum.

M: Ce ar însemna asta, ofertă avantajoasă?

Eugen: Gen credit pe 30 de ani cu dobândă 2%.

138
Ramona: Ha-ha.
Cristi: Nu, eu mai degrabă aş fi zis altfel, poate pe un ajutor din partea statului. Din nişte
fonduri destinate tinerilor.
Ramona: Să fie oarecum subvenţionate de stat dar nu în totalitate. Deci oarecum, nu
subvenţionate în totalitate sau... E proiect privat.
M: Nu se poate aşa ceva, e proiect privat, fiecare cu proiectele lui, deci nu se poate aşa
ceva, iese cu scandal.
Cristi: Nu ştiu, ar trebui... totuşi ajută tinerii, în sensul ăsta. Deci un proiect în care să
ajute tinerii.
M: Îi ajută prin ANL. Blocurile ANL sunt ok, ce ziceţi? Daţi-mi şi mie un sfat. Şi eu sunt
în căutare. Sunt de luat în considerare sau nu?
Ramona: Dar arată frumos.
Eugen: Am văzut foarte multe, de pe dinafară şi din reportajele pe care le-am văzut la
televizor şi în care toată lumea se plângea, nu atât, am înţeles ca sunt foarte ieftine,
plătesc 700 000 chirie/lună. Nu e un capăt de ţară, dar sunt făcute foarte repede, foarte
prost, nu de calitate, cu materiale nu foarte de calitate şi îşi pun cuvântul la câteva
săptămâni după ce s-a mutat omul în casă să aibă...
M: Aveţi 80 000 să luaţi apartamentul ăsta sau vă faceţi o casă? Că cu aceştia bani vă
faceţi o casă.
Eugen: Mi-aş lua apartamentul.
M: Apartamentul mai degrabă?
Cristi: La fel, apartamentul.
M: Ok. Mulţumesc mult! Asta a fost tot. îmi cer scuze că a durat atât de mult, dar mi-aţi
zis multe lucruri interesante şi am zis să profit la maximum, cu multă nesimţire. Îmi cer
scuze.
Ramona: Nu e nicio problemă.
M: Am o ultimă rugăminte la voi, să mai aşteptaţi câteva secunde. O să vină o colegă de-
a mea, nu ştiu cine a mai rămas la ora asta, cu nişte mici cadouri ca un semn de
mulţumire că m-aţi suportat şi tot ei se vor ocupa de partea asta logistică. Nu ştiu dacă aţi
venit cu maşina sau cu taxiul.
Eugen: Cu taxiul.

139
M: Ok, vom repeta procedura ca să ajungeţi acasă. Mulţumesc mult. Puteţi să lăsaţi foile
aici? E cumva confidenţial.
Eugen: Da, sigur.
M: Bine, mulţumesc. O seară bună.

140
FG 1
Profil respondenţi: Mixt 25- 30 ani, Necăsătoriţi
Data: 30. 08. 2006
Proiect: Pensii private
Localitate: Drobeta Turnu Severin
Durată: 165 de minute
Moderator: Anemona P***
Participanţi:
Florian (26)
Aurora (30)
Răzvan (25)
Roxana (26)
Otilia (27)
Gheorghe (25)
Locul înregistrării: sala de conferinţă a unui hotel din Drobeta Turnu Severin

M: [...] O să fie înregistrare audio, acolo sunt microfoanele şi înregistrare video, acolo
este camera. Totul este strict confidenţial, să nu vă faceţi probleme, nu o să apărem nici la
televizor, nici prin ziare, nici prin reviste, nu există probleme de genul ăsta. Şi în spatele
perdelei se află colegul meu, Dragoş. Este de la departamenul tehnic şi el trebuie să fie
acolo, trebuie să vadă, merge caseta, nu se aude, cum se aude. Mă rog, ceva de genul ăsta.
Şi tot el m-a rugat dacă putem să ne închidem telefoanele mobile. Să nu interfereze, sunt
acele sfârâituri care sunt destul de nasoale. Să vă puneţi suc, apă, să serviţi alune, ce
doriţi. Ne putem tutui, am uitat să întreb?
Da, nicio problemă.
M: Toată lumea e ok?
Da.
M: Adică mă gândesc că suntem aproximativ apropiaţi ca vârstă.
Haideţi să vă spun câte ceva despre firma aceasta. Se numeşte Mercury Research, este o
firma de cercetare de piaţă şi marketing, asta înseamnă că diferiţi clienţi din diferite
domenii, de obicei cât mai variate, vin la noi şi au nevoie ca noi să le facem diferite studii

141
pentru ei. Vor să vadă ce părere avem noi consumatorii despre produsele lor, despre
serviciile lor. Şi este un lucru bun pentru că noi consumatorii vom regăsi ulterior pe piaţă,
sau ar trebui să regăsim pe piaţă acele produse sau acele servicii îmbunătăţite. Ei la
rândul lor au de câştigat, le creşte profitul, îşi diversifică gama de produse sau de servicii
etc. În prezent, v-am spus, lucrez la studiul ăsta în care mergem în mai multe oraşe. Eu
am venit în Drobeta, am fost şi săptămâna trecută în Drobeta. O altă colegă de-a mea a
fost într-un alt oraş, se fac şi în Bucureşti; se fac aşa simultan în mai multe locuri.
Să vă spun şi ceva despre mine. Mă numesc Anemona, am 24 de ani, locuiesc cu părinţii
mei, aş vrea să nu mai locuiesc cu ei dar încă nu se poate. E destul de greu din mai multe
puncte de vedere. Am o surioară care tocmai dă la facultate anul ăsta şi toată lumea a avut
mari emoţii pentru ea, dar acuma e bine, e acolo şi acum abia aşteaptă să vadă şi ea cum
o să fie să fie studentă. Am o căţeluşă, o cheamă Lady, e frumoasă foc, toată lumea o
iubeşte, e răsfăţata familiei, iar în Mercury lucrez de 4 luni de zile. Aşa că e un început şi
pentru mine şi n-am prea multă experienţă, deci dacă vor exista mici scăpări, îmi cer
scuze, sunt la început, asta este.
Hai câte ceva şi despre voi, să vă cunosc aşa mai bine. Haideţi să vă scrieţi pe bileţelele
astea numele, ca să ştiu şi eu cu cine stau de vorbă:
Mă numesc Florian, am 26 de ani, am terminat facultatea de Teologie din Craiova, am un
frate care a terminat şi el anul acesta facultatea de Teologie şi sunt profesor la Grupul
Şcolar Industrial Auto de Religie ((zâmbeşte)). Am fost titularizat anul trecut, după aceea
am plecat în Elveţia cu o bursa şi m-am intors, nu ştiu ce să mai...
Aurora: Anul asta nu e sigur.
Florian: Da, anul asta nu e sigur. Nu am căţeluşă dar iau Gazeta Sporturilor, compensează
((râde))
M: Altcineva? Hai să mai aud păreri. Aurora.
Aurora: Eu am 30 de ani, sunt profesor la Liceul Auto, sunt Director Adjunct la Liceul
Auto. Am.... locuiesc singură, părinţii stau în sat la 5 km de Severin, exact la ieşirea din
Severin. Am la ei şi caţei şi pisici. Am o soră, lucrează la o firmă de calculatoare. Cam
atât...
M: Altcineva?
((râsete))

142
Mă numesc Romulus, prietenii îmi spun Răzvan, un alint părintesc. Locuiesc singur.
Părinţii s-au mutat la sat. Am o sora mai mare căsătorită, am un nepoţel care mi-e drag.
Sunt inginer la Ilo Construcţia, inginer cu asigurarea calităţii. Îmi doresc mai mult dar în
oraşul ăsta nu prea cred că o să... Sper să-mi îndrept orizontul spre alte oraşe mai mari şi
mai dezvoltate şi nu ştiu...
M: Mulţumesc că ai acceptat invitaţia de a veni azi.
Mă numesc Roxana, am 26 de ani, locuiesc momentan cu părinţii. În viitor, în perspectiva
am şi alte planuri. Mai am o soră, un nepoţel care bineînţeles îl iubesc foarte mult şi....
Iubesc animalele, am 2 caţei acasă.
M: Stai la curte sau la bloc?
Roxana: La casă stau. Am 2 caţei, mă înţeleg bine cu părinţii, am terminat Facultatea de
Ştiinţe economice.
M: Cu ce te ocupi?
Roxana: Deocamdată vânzător în perspectivă am..
Otilia: Mă numesc Otilia, sunt profesor de informatica la Grupul Şcolar Auto ((râde))
până mâine...
M: Dar numai profesori avem aici ((râde))
Otilia : De poimâine sunt la Ţiţeica. Am terminat Facultatea de mate-info, Timişoara.
Locuiesc singură în Severin, am un frate, lucrează la Judecătorie tot în Turnu-Severin.
Necăsătorită, m-am copii ((râde))
Aurora: Intenţionează ((râde))
M: Şi Gheorghe, tu ai mai rămas.
Eu sunt Gheorghe, locuiesc cu părinţii, lucrez la Jandarmi, deocamdată o funcţie cam
micuţă, dar sper la mai mult. Am o soră, căsătorită, un nepot, am şi doi caţei. Am şi eu tot
2 caţei. Sunt student în primul an la Drept, la facultatea Gheorghe Anghel.
M: Unde este, aici?
Gheorghe: Da, Gheorghe Anghel este în Craiova şi este şi aici. Ce să vă mai spun?
M: Am zis că ne tutuim. Bine, haideţi să vă spun eu câte ceva despre regulile discuţiei de
astăzi. Nu sunt ele fantastice dar trebuie să fie. În primul şi în primul rând vreau să ştiţi de
la început că nu există răspunsuri corecte sau răspunsuri greşite. Mă interesează părerea
voastră sinceră, efectiv cum gândiţi şi ce credeţi voi. Deci nu vreau să existe prejudecaţi,

143
nu vreau să... vreau să-mi spuneţi cum credeţi voi şi cum se întâmplă pentru voi. De
asemenea aş vrea să încercam să nu vorbim aşa, toţi deodată. Tocmai ca să putem să
putem să prindem fiecare idee în parte, asta nu înseamnă să nu interacţionăm între noi,
pentru că îmi doresc să existe şi discuţii între voi, nu numai cu mine, eu sunt numai aşa,
să trag cu urechea, nu neapărat să-mi spuneţi mie, ci să vă spuneţi vouă. Şi mai era o
regulă cred, dar pe care am uitat-o ((râde))
Roxana: Poate o descoperiţi mai târziu.
M: Da, poate ne dăm seama la urmă despre ce era vorba. OK, am spus regulile, ne-am
prezentat, ştim cât de cât despre noi, hai să începem cu abaterea de la regulile astea şi
anume vreau să uitaţi ce v-am spus şi vreau să facem un mic joculeţ aşa că să ne
încălzim. Vreau să vă spun un cuvânt şi voi să mă bombardaţi efectiv, să mă duc până în
colţul ăla de cuvintele care vin din partea voastră cu tot ce vă trece prin minte referitor la
ceea ce am să vă spun eu. OK? Dacă eu o să spun “morcov” puteţi să-mi spuneţi grădină
sau puteţi să-mi spuneţi mare sau puteţi să-mi spuneţi efectiv ce vă trece prin minte, nu
contează.
Hai să vedem, să ne gândim la un cuvânt, de la vacanţă?
Otilia: Mare
Roxana: [Mare
Roxana: [Soare
Aurora: [Apă
Otilia: [Căldură
Florian: [Plăcere
Răzvan: [Relaxare
Florian: Odihnă
Roxana: Concediu
Răzvan: Hobby-uri
M: Multe lucruri pozitive.
Aurora: Dacă-i vacanţă, e clar...
Roxana: Vara, un lucru negativ ar fi să te arzi, să nu... aşa toate sunt plăcere vara, dar..
M: Dar haideţi să spunem “ o zi obişnuită”
Roxana: Stres

144
M: Ce se mai întâmplă într-o zi obişnuită?
Răzvan: Muncă
Florian: [Oboseală
Otilia: [Plimbare
Roxana: Nervi
Florian: Puţin timp pentru tine
M: În ce sens puţin timp pentru tine?
Florian: Nu îţi permite programul mai mult, program prelungit, obosit..
M: Asta este o zi obişnuită, da?
Roxana: Cumpărături, cheltuieli
Răzvan: Cheltuieli
((râsete))
Roxana: Energie la maxim...
M: Şi în timpul liber? Cum e cu timpul liber, comparativ cu o zi obişnuită?
Florian: Plimbare, odihnă
Roxana: [Relaxare, reculegere
Otilia: Somn
Răzvan: [Dvd
Roxana: Păi televizorul nu mai este [tot o relaxare în timpul liber
Răzvan: Calculator
Roxana: Internet
M: Văd că sunt destul de multe. Şi atuncea care ar fi grijile voastre din viaţa de zi cu zi?
Care ar fi nevoile care vă preocupă?
Roxana: Ziua de mâine.
M: Altceva pentru voi?
Aurora : Familie. Eu mă gândesc că sunt cea mai bătrână, 30 de ani, nu? Cam asta ar fi.
Otilia: De-ar avea ziua mai multe ore, tot ar fi ceva..
M: Altceva, care mai sunt grijile de zi cu zi?
Aurora: Familie, salariu
Roxana: Sănătate.
M: Familie, salariu, sănătate, ok. Pentru voi, băieţii sunt mai reţinuţi?

145
Florian: Serviciu de obicei.
M: În ce sens ziua de mâine reprezintă o preocupare?
Roxana: Ziua de mâine reprezintă o preocupare deoarece poţi să ai serviciu acum, mâine
să nu-l mai ai, din punctul ăsta de vedere. Sau poate cum se întâmplă astăzi plec sănătos,
mâine nu mai sunt capabil să, Doamne fereşte, se întâmplă ceva, nu mai eşti capabil să-ţi
mai aduci ce ai nevoie, un ban..
M: Pentru voi cum e cu serviciu?
Răzvan: Ok
Florian: Bine.
M: Reprezintă o îngrijorare?
Otilia: Nu.
Roxana: Nu.
Răzvan: Pentru mine, din punctul meu de vedere nu e o îngrijorare. Atâta timp cât îmi fac
treaba şi îmi fac treaba cât mai bine, încerc să-mi fac treaba cât mai bine, din punctul ăsta
de vedere e ok. Adică nu am grija de mâine că mâine mă dau afară sau... Da, mă dau afară
dacă cine ştie, mă apuc eu să-mi fac cine ştie ce vrăşmaşi pe acolo..
Aurora: E bine să fie stabilitate. Eşti titular pe un post, cel puţin în cazul meu. Ştii tu cum
e, eşti titular e postul stabil. Doar griji şi preocupări că sunt multe de făcut şi mai mult,
noile programe ni se cer tot timpul, să facem educaţie, să mai facem un program de .., un
program de aşa şi... mereu câte ceva..
M: Tu mi-ai spus de salariu, acum vreau să văd la ei. La voi cum e cu salariile?
Gheorghe: Ce să zic? Dacă e bun sau nu?
M: Reprezintă o grijă pentru ziua de mâine referitoare la grijile astea zilnice sau..?
Gheorghe: Nu, salariu nu, nu reprezintă.
M: Dar care ar fi grijile tale zilnice, problemele tale?
Gheorghe: Probleme zilnice? Trezitul de dimineaţă să plec la lucru.
Roxana: Stresul într-un cuvânt.
Gheorghe: Astea sunt. De exemplu, astăzi dacă ştiu că seara intru de serviciu trebuie să
mă odihnesc, să am linişte. Pentru că noaptea sunt la serviciu şi nu pot să dorm pentru că
la serviciu, indiferent unde ai lucra, trebuie să-ţi faci treaba.

146
M: Cum e cu salariu pe aici?
Aurora: Păi mie niciodată nu îmi ajung banii. Aşa e sau poate că [mereu îţi doreşti mai
mult.
Otilia: [Şi cred că fiecare dintre noi îşi doreşte] mai mult.
Gheorghe: Eu cred că oricât de mare am avea salariu, tot nu ne-ar ajunge. Parcă ar fi bun
şi mai mare.
Aurora: Eu, na, am 7 ani de învăţământ. Am indemnizaţia asta de conducere şi d-aia îmi
ajunge salariu [la 7 milioane şi faţă de 5 milioane cât e..
Otilia: [E puţin... salariul e chiar mic
Aurora: Eu că stau singură şi îmi plătesc toate cheltuielile şi aşa şi tot nu..
M: Pentru tine cum e, care sunt grijile, care sunt preocupările referitoare la viaţa de zi cu
zi?
Florian: Nu ştiu..
Aurora: A pierdut contactul de când cu Elveţia.
Florian: Nu neapărat contactul, dar în general încerc să fiu mai degajat. Bine, există,
normal, un interes şi o preocupare pentru ce se va întâmpla mâine sau dacă va fi mai bine
sau să încerc să fie mai bine, dar, nu ştiu, încerc să mă bucur şi de ziua de astăzi pentru că
este foarte, foarte importantă. Şi tocmai asta ne macină şi ne reduce, eu ştiu, din zilele
noastre pe care putem să le trăim frumos. Stresul, grija... pentru mine lucrul cel mai
important este familia. Pentru că eu cred că printr-o familie reuşită poţi să ajungi să
depăşeşti cu bine toate momentele grele. Că asta, asta este, când eşti un funcţionar de stat,
normal că nu o să fii niciodată [plătit nu ştiu cât..
Aurora:[Plătit la nu ştiu ce nivel...
Florian: Dar sunt şi momente mai frumoase de care merită să te bucuri din plin. Sunt şi
momente mai puţin plăcute, pe care la fel, poţi să le trăieşti cu încredere şi un surâs..
Aurora: Aşa e viaţa, chiar dacă sunt ele urâte...
M: Cum e familia pentru voi, ce înseamnă ea pentru voi? Reprezintă o preocupare, o grija
sau nu?
Răzvan: Da, principalul motiv, familia a fost principala... am uitat să precizez, pentru
întoarcerea din Timişoara şi pentru familie m-am întors acasă. Sunt un stil mai mămos.

147
M: Dar care sunt priorităţile voastre în viaţă?
Aurora: Eu cam le-am spus la mine. Că în plan profesional, deocamdată la vârsta pe care
o am şi aşa, deci nu îmi pot dori mai mult. Pe plan profesional fac exact ce îmi place,
exact ce am vrut. Am ajuns destul de repede…
Răzvan: La mine pot să zic că profesional e pe... primordial, pe plan primordial. Pentru că
atâta timp... eu cel puţin, na, la vârsta pe care o am, 25 de ani, acum aşa văd lucrurile. E
foarte greu la ora actuală să mă apuc să-mi întemeiez o familie şi asta nici nu... nu mă
consider eu matur, atât de matur ca să pornesc o familie şi aştept să mă... să avansez un
pic, să fac şi eu o situaţie financiară mult mai bună cu care să-mi întemeiez o familie şi
după aceea pot să încep să...
M: În sensul ăsta este importantă dezvoltarea profesională sau reprezintă o prioritate din
punctul ăsta de vedere pentru că vrei să ajungi la a-ţi permite o familie?
Răzvan: Vreau să-mi permit o bază prima dată. Nu pot să spun că relaţie nu am.
M: O familie.
Răzvan: Da.
Aurora: Dar nu îţi permiţi să faci pasul.
Răzvan: Nu pentru că e prea [devreme şi vin greutăţile şi..
Aurora: [Ştiu, dacă mie mi-e greu, dar ţie.
Florian: Şi nu ştiu, dar părerea mea este că o stabilitate financiară nu ne dă neapărat şi o
maturitate pentru o căsnicie. Pentru că oricum va fi prima dată.
Răzvan: Nu e prima dată. Dar decât să treci... ştiu că de regulă cuplurile care au rezistat şi
rezistă cel mai bine în timp au trecut prin multe greutăţi. Sunt conştient de chestia asta.
Dar atâta timp cât eu vreau să-mi... aşa vreau eu să-mi creez eu viaţa mea cu persoana de
lângă mine, aşa vreau eu şi nu vreau să trec prin greutăţi din astea...
Otilia: Greutăţi oricum sunt, indiferent de la ce bază pornesc şi e suficient timp pe urmă
să..
M: Mai spuneţi-mi de priorităţi, mai spuneţi-mi care sunt priorităţile voastre în viaţă.
Aurora: [Să vizitez diferite locuri..
Roxana: [La noi care suntem mai] tineri normal că mai întâi profesionalul este pe primul
plan, să ne realizăm profesional să putem să ne luăm cu ajutorul părinţilor totuşi ceva, o

148
locuinţă. Deci tot profesionalul e pe primul plan că să ai salariu cât de cât, să-ţi permită să
faci o rata sau... ca să poţi să te descurci.
M: Cum e la tine?
Gheorghe: Tot cam la fel că la dânşii. Deci...
M: În ce sens, nu ştiu, oamenii diferă între ei?
Gheorghe : Deci tot aşa, în plan profesional mai întâi, să fiu sigur, şi mai sigur decât sunt
acum.
M: Sigur de ce?
Gheorghe: De serviciu. Şi acum sunt sigur, dar cred că peste un an o să fiu şi mai sigur.
M: Ce îţi dă siguranţa asta a serviciului?
Gheorghe: Siguranţa serviciului e... deci eu după ce termin o facultate şi asta o să devin
ofiţer şi o să am salariu mai mare, deci mult mai mare faţă de cât îl am acuma. ((râsete))
Otilia: Deci toate pleacă de la bani.
M: Şi e important, nu?
Gheorghe: Da, e important că nu te apuci să te însori, să faci copii să n-ai cu ce să-i creşti.
Mai întâi să fii stabil cu serviciu, cu asta şi pe urmă...
Răzvan: D-aia să ieşi în faţă cu ceva la muncă. Să te observe cineva. Că dacă te observă,
bă, te-a observat o data, ok, te observă şi a doua oară, ok, cu timpul... mă rog, copilul asta
nu degeaba e, hai totuşi să-l încerc. Tot timpul..
M: Şi dorinţa asta de a fi observat de către cineva ce scop are?
Răzvan: Scopul de afirmare.
M: Afirmarea e o chestie personala, e o chestie care ţine de altceva?
Răzvan: E o chestie şi pentru tine că ajungi la un moment dat să cunoşti cât mai multe, să
te informezi şi după aceea...
Roxana: Poţi [să avansezi...
Răzvan: [Poţi să avansezi], poţi... ţi-e mai uşor. Funcţia pe care o cumulezi îţi merge la
CV, poţi pur şi simplu să-ţi schimbi locul de munca, dacă te duci acolo nu te duci
degeaba, doar cu funcţia scrisă pe CV, măcar ştii ceva. E important.
M: Voi obişnuiţi să vă gândiţi la viitor?
Roxana: Câteodată.
Florian: Cum să nu?

149
Otilia: Depinde de..
M: În ce sens vă gândiţi la viitor?
Aurora: Păi depinde, eu personal pe plan profesional. Fiecare cu mai multe, împărţite.
Roxana: Depinde şi de ziua în care te gândeşti la viitor. Poate eşti mai pesimist în ziua
respectiva şi te gândeşti... îl vezi cam negru. Poate uneori eşti mai optimist şi îl vezi mai
altfel. Depinde ce [ţi se întâmplă în ziua respectivă, în care te gândeşti.
Răzvan: [Depinde, când eşti negru de supărare:”Nu mai am nimic, s-a închis orice” şi a
doua zi o iei de la capăt: “Bă, dar poate mâine e mai bine sau săptămâna viitoare o fi mai
bine”. Mai ştiu eu, poate şi de la vreme mi se întâmplă ce mi se întâmplă. ((râde)) Găseşti
orice motiv în asta.
M: Vreau să-mi spui, Otilia, tu te gândeşti la viitor?
Otilia: Da.
M: Ce înseamnă viitorul pentru tine raportat la timp, ca interval de timp?
Otilia: Nu ştiu.
M: Când zici: “da, mă gândesc la viitor”, înseamnă că te gândeşti la următoarele câte
momente?
Otilia: Păi.. na, următorul cincinal, cum era înainte. Nu mă gândesc, cred că niciodată nu
m-am gândit ca la ceva rău. Deci chiar niciodată. Întotdeauna, şi când mi-a fost mai rău şi
asta, întotdeauna am sperat la mai bine, chiar întotdeauna. Sunt de felul meu o fire foarte
optimistă.
M: Deci ai o viziune din asta asupra vieţii şi viitorului?
Otilia: Da... Bine, nici nu am avut, în viaţa mea nu m-am lovit de lucruri atât de rele încât
să mi se taie cum ar veni, aripile la un moment dat. Cam ce am vrut, cam aia am avut la
momentul respectiv. Dacă aş fi vrut mai mult, dacă m-aş fi străduit mai mult, probabil că
aş fi avut ceva mai mult. Dar m-am mulţumit cu atâta şi mi se pare şi normal să te
mulţumeşti şi nu să crezi că trebuie să sari, să ai totul deodată, părerea mea.
M: Cum e cu timpul asta, vizavi de viitor? Ce înseamnă viitor raportat la timp?
Florian: Păi depinde, nu putem noi să-i dam o noţiune, poate să..
M: Ce înseamnă pentru tine, de tine vorbesc
Florian: Nu ştiu, pentru mine viitorul ceva de.... ce are să se întâmple, eu ştiu, într-un
interval de până la 5 ani.

150
M: În următorii 5 ani, aşa vezi tu?
Florian: Da, ceva de genul. Nu neapărat că visez, dar încerc să-mi propun şi dacă reuşesc
să realizez ceva este totul ok, dacă nu, asta este, continuăm. Nu este nimic, nu înseamnă
că un eşec este un pas înapoi, poate că este un pas înainte. Eu niciodată, poate că... bine,
nu că niciodată, dar au fost momente în care nu mi-a ieşit, să zicem, ceea ce îmi
propusesem, dar mi s-a ivit o altă oportunitate, mi s-a oferit cu totul altceva care de fapt
era mult mai bun decât ceea ce sperasem eu sau îmi propusesem eu. Şi nu ştiu, asta
pentru mine a fost extraordinar.
M: Cum e pentru tine Gheorghe, ce înseamnă viitorul pentru tine?
Gheorghe: Deci eu viitorul, mai mult aşa, de-un an nici nu încerc să mă gândesc că deja
dacă mă gândesc, peste 5 ani mi se pare prea mult timp la ceea ce vreau eu să fac. Şi mă
gândesc că aş vrea să fac mai repede. Dacă nu fac în... îmi propun eu un timp în care să
realizez ceva, 5 ani mi se pare prea mult.
Florian: Deci nu mă refeream la ceva ce poţi să faci neapărat, dar spre exemplu, o
facultate, un master, un doctorat, o chestie importanta nu o faci într-un an de zile. Poţi să
te dai peste cap de 7 ori, tot nu o faci.
Răzvan: Dacă nu te gândeşti mai aproape decât 5 ani de zile, ai şanse [să nu o termini în 5
ani.
Roxana: [Nu o ajungi.
Aurora: Poate să fie şi foarte aproape. Şi mâine mi se pare viitor, nici nu mă gândesc la
mai mult de o luna [sau de 5 luni sau..
Răzvan: [Probabil că rar te gândeşti la viitor, dacă e să stai aşa.
Aurora: M-am gândit eu peste 5 ani, dar ce va fi mâine sau peste o săptămâna mereu îţi
faci planuri, aşa departe nu. Cred că nu îndrăzneşti.
Răzvan: Da, cred că nu îndrăzneşti câteodată.
M: Ştiu eu că există două categorii de oameni sau poate că există mai multe, dar p-ăstea
le-am văzut eu în viaţa de zi cu zi: sunt unii oameni care îşi planifică foarte exact ce au de
făcut care au nişte paşi şi au un scop şi fac toţi paşii ăia ca să ajungă acolo. Şi există alţi
oameni care merg...
Aurora: Ce o vrea Dumnezeu...

151
M: Exact, cum se întâmplă. [Nu într-un sens negativ, nu la modul ăsta.
Aurora: [Ce mi-a fost dat, aia o fi...
M: Un om care întâmpină orice vine şi aşa îşi duce viaţa. Voi cum sunteţi? Înspre care
stil înclinaţi mai mult?
Roxana: Depinde. Nu mi-ar plăcea nici să-mi pun totul... eu până la 1 octombrie fac... eu
fac azi aşa, mâine aşa şi tot aşa, ora următoare aşa. Dar nici: hai, ce-o fi, eu stau că vine,
merg că mă cheamă, merg pe stradă că trebuie să merg, deci ceva trebuie organizat dar nu
chiar la fiecare oră, fiecare pas, fiecare zi. Undeva la mijloc, nici aşa, nici aşa. Pentru că
ajungi ori prea... cazi într-o extremă care..
M: Cum e la voi cu planificarea asta?
Aurora : Mie îmi place să mi le planific tot timpul. Şi la un moment dat vezi că nu poţi să
realizezi tot ce îţi planifici tu şi parcă ţi se adună şi mereu îţi propui altele. Le am
calculate, ştiu exact ce vreau să fac: aia trebuie să fac.
M: Cum e, mai spuneţi-mi, vreau să ascult de la fiecare asta cu planificarea.
Răzvan: De regulă mie mi se întâmpla exact că la Roxana, dar nu pot să spun. La muncă,
într-adevăr îmi notez totul. Deci trebuie să fac asta, asta, asta şi asta. Dar strict la munca.
Aşa în viaţă mea personală nu fac aşa ceva. Dar îmi propun eu în sinea mea. În perioada
următoare, însemnând o săptămână, două, trebuie să fac asta, asta şi asta. Sau luna asta.
Dar nu las, rar las, câteodată mai zic: “fie ce-o fi, nu mai mişc niciun deget, Dumnezeu cu
mila, Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat” ((râde))
M: Cum e la tine planificarea asta sau neplanificarea?
Florian: Mă pot considera o persoană organizată oarecum. Dar, nu ştiu, pentru mine mai
importante sunt punctualitatea şi cuvântul dat. Atâta timp cât reuşesc să mă încadrez în
tiparele acestea, eu zic că este bine. Şi pot să schimb, că nu ştiu, trebuie şi o organizare
din aceasta, dar în nişte limite ale maleabilităţii, ca să zic aşa. Dacă intervine altceva şi
este mai de prisos sau mai de folos persoanei respective ca să schimbe organizarea mea,
atuncea cu atât mai bine, pot schimba. Nu neapărat: gata, am programat asta şi nu mă
abat. Dacă, nu ştiu, dacă este spre..
M: Dar aveţi planuri de viitor?
Roxana: Orice persoană are planuri de viitor. Deci fiecare visează să ajungă ceva, undeva.

152
M: Nu, eu vorbesc despre voi. Efectiv, tu Roxana, tu Florian, fiecare în parte. Aveti
planuri de viitor?
Roxana: Da, normal. Eu, de exemplu, aş vrea să-mi întemeiez o familie, să am o cariera
cât mai bună şi să fiu cât mai sus posibil şi..
M: Ce vise aveţi voi?
Răzvan: Ce vise? [Să ai tot ce iţi trebuie, să nu duci lipsuri ((râde))
Otilia: [Dar să ai şi familie, să ai şi partea materială, să ai şi timp liber, să ai şi bani de
cheltuit, să te şi plimbi. Asta ar fi idealul, dar din toate faci cat poţi şi în limita a ceea ce
poţi să... a ceea ce ţi se oferă şi dacă ţi se oferă, să ai norocul de mai mult. Oricum, eşti
dator să faci tot ce poţi.
M: Cum e la voi cu aşteptările, coincid cu ale ei?
Răzvan : Sunt normale. Îmi doresc şi eu să ajung cine ştie ce director din nu ştiu ce firmă.
((râsete)) Să am şi eu un salariu baban acolo, o maşină bună, copil acasă cu nevastă, tot
ce îmi trebuie în casă, să îmi permit să plec oricând să vizitez şi eu ţările străine, să nu
scape niciun loc istoric..
Otilia : Şi să fim sănătoşi în primul rând.
Răzvan : Şi să fim sănătoşi, dacă eşti sănătos... asta sunt
Otilia: Poţi să mai şi visezi. (A şi B, cei 2 se completează)
M: Cum e pe aici?
Aurora: Pe la jandarmi. ((râsete))
M: Cum e cu aşteptările astea legate de viitor?
Roxana: Le păzeşte să fie... ((râsete))
Gheorghe: Da, aşa ar trebui. Tot aşa, să-mi termin facultatea, să ajung cât mai sus posibil,
să-mi întemeiez o familie, să-mi iau... să stau singur la casa mea, cu familia mea, să nu
mai stau cu părinţii, nu ştiu, dar cu părinţii şi cu socrii nu e bine de stat niciodată.
((râsete))
Roxana: Aia e clar.
M: Şi pe aici cum e cu aşteptările?
Florian: Păi cum să fie? E bine deocamdată.
Roxana: [Nu se aşteaptă..

153
Florian: [Ba da, la mai bine] fiecare se aşteaptă. Chiar mă gândisem în ultimul timp şi nu
ştiu, este un pic contrastul acesta. Sunt oameni bogaţi cu funcţii importante, dar care nu
par aşa fericiţi în sinea lor. De multe ori când stau să aştept pe cineva îmi place să privesc
trecătorii. Şi nu ştiu, încerc să descifrez aşa cam ce ar gândi fiecare, foarte puţine
persoane care mai zâmbesc aşa sau sunt vesele. Toţi, fiecare, ba la serviciu, ba eu ştiu ce
să facă, se gândesc nu ştiu pe cine să mai înşele sau cum să mai facă un ban sau nu ştiu
ce. Şi sunt oameni care trăiesc acolo în timiditatea lor şi sunt mult mai fericiţi decât cei cu
bani. E adevărat, banul îţi oferă un oarecare confort, să zicem poţi să vizitezi, poţi să îţi
permiţi mai multe, dar nu ştiu dacă este totul.
M: Dar zi-mi care ar fi aşteptările tale legate de viitor, pentru tine. (general- particular)
Florian: Păi stabilitatea unei familii şi un cerc de prieteni solid cu care să mă pot bucura
în linişte de momentele frumoase. Şi restul poate că va veni de la sine.
M: Mai multă lume de aici mi-a spus referitor la salariu, la venit. De ce ar fi ăsta
important. De ce e chestia asta un lucru care..
Răzvan: Pentru că te motivează. Eu nu cred în chestia cu: “sunt mulţumit că am atât,
puţin”. Nu cred că există vreo persoană sau oamenii de astăzi trăiesc cu concepţia asta: “o
să-mi ajungă cât am”. Nu, fiecare din noi vrea mai mult. Şi de la el şi de la alţii.
M: Dar ce înseamnă mai multul ăsta pentru noi? Faptul că vrem mai mult şi că..
Răzvan: Vrem să ne oferim o viaţă mai buna, mai decentă..
Otilia: Dar ştii care e chestia, nici să nu ne acapareze chiar tot timpul şi să te mai şi bucuri
de ceea ce ai că nu merită, [să nu te bucuri de ceea ce ai.
Florian: [Eu cred că şi adaptabilitatea aceasta...
Răzvan: Da, poţi să te [şi bucuri, dar atâta timp...
Aurora: [Poţi să te bucuri, dar parcă te simţi mai în siguranţă, te simţi mai stabil..
Răzvan: [Şi când te simţi..
Otilia: [Să ai stabilitate, n-am zis că nu], să ai stabilitate financiara, e normal să-ţi doreşti.
Otilia: [E normal să-ţi doreşti..
Răzvan: [Părinţii la urmă urmei], că am trăit şi am fost atâta şi ştiu că aveau certuri şi ştiu
că de la bani pornea totul în casă.
M: Dar hai să vedem ce înseamnă stabilitatea asta financiară. Ce ar însemna?
Aurora: Să poţi să-ţi îndeplineşti minimul de nevoi.

154
Otilia: De exemplu eu am un apartament, e al meu. Am în el absolut totul, luat acum... cât
de cât în câţiva ani cu ajutorul părinţilor deci şi cu ajutorul lor. Dar în acelaşi timp eu una
pot să zic că am, dar sunt persoane care nu au. Eu sunt mulţumită de ceea ce am acum,
dar nu îmi va ajunge peste câţiva ani, e logic, când voi avea o familie, nu voi sta în două..
M: Şi unde apare stabilitatea aici?
Otilia: Stabilitatea financiară că să poţi să ai stabilitate şi în familie. Categoric, pentru că
familia e la bază.
M: Cum e cu stabilitatea la tine? E importantă?
Gheorghe: Da, e importantă pentru că ştiind că ai o stabilitate financiară poţi... Deci să te
bazezi: “domne, eu am bani mâine, am de mâncare, am să-mi iau o haină, un pantalon, un
adidas ceva”. Deci..
M: Mă refeream la [stabilitate raportată la viitor.
Răzvan: [Poţi să-ţi planifici viitorul mai uşor, normal.
Roxana: Da.
M: Dar există şi temeri pe care le aveţi vizavi de viitorul vostru, lucruri care aţi vrea să nu
se întâmple ?
Gheorghe: Să nu mor niciodată. ((râsete))
Roxana: Tu ai prea mari pretenţii, ştii.
M: De ce e asta aşa o temere a ta?
Gheorghe: Nu ştiu, când văd aşa că mor oamenii eu sufăr, nu ştiu de ce, dar orice om pe
care îl văd că moare şi pe la televizor şi la ăştia, nu ştiu de ce..
Roxana: Păi dacă suferi s-ar putea să îţi..
Aurora: Ştii chestia cu “de ce ţi-e frică”? ((râsete))
Gheorghe: Îmi pare rău, cum a fost acuma cu taximetristul ăla şi cu inginerul de sunet şi
ce mai era, regizor sau ce era celălalt.
M: Ok, alte temeri legate de viitorul vostru?
Aurora: Sănătatea.
Otilia: Să fii sănătos în permanenţă, [deci eu asta îmi doresc.
Florian: [Să fii sănătos e ok.
M: Să nu fi sănătos ar fi o temere?
Aurora: Da.

155
Roxana: [Aia e cea mai mare.
Răzvan: [Tu şi familia ta.
Otilia: [Şi să nu-i dezamăgesc] pe ceilalţi. Deci pe ceilalţi însemnând pe cei care ştiu că
ţin la mine şi care ştiu... şi la care ţin eu. Deci ăştia sunt persoanele.
M: În ce ar consta dezamăgirea asta?
Otilia: Nu ştiu, anumite gesturi, anumite fapte pe care să le fac prin care să-i dezamăgesc.
Florian: Dar chiar dacă se ajunge la asta se poate repara.
Răzvan: Da, prietenii o să înţeleagă.
Otilia: Dacă sunt prieteni cu adevărat.
Roxana: Ea se referea la..
M: Mai există altceva? Sănătate, familie, să nu-i dezamăgim pe cei dragi, să avem
sănătate. Altceva ar mai fi? Dacă mai sunt, dacă nu mai sunt e ok. Cum gândiţi voi.
Roxana: Sănătatea este pe primul plan cred că la toată lumea. Dacă eşti sănătos mai treci,
dar dacă nu eşti sănătos...
M: Uite, am vorbit un pic despre voi, mi-aţi spus la început o mică introducere, apoi mi-
aţi spus despre viaţa voastră de zi cu zi, pe urmă mi-aţi spus câte ceva despre viitorul
vostru, ce vă doriţi, aşteptări, temeri şi aşa mai departe. Hai să mergem mai departe. Hai
să depăşim pragul ăla de 5 ani, viitorul care înseamnă următorii 5 ani, şi hai să ajungem,
nu ştiu, la 60 de ani, la 65 de ani, să fim în prag de pensionare, să fim deja pensionari.
Cum e perioada asta?
Otilia: Deci eu acolo nu vreau să mă gândesc.
Roxana: Nu mă pot gândi chiar atât de mult. E prea mare distanţa ca să te gândeşti cum o
să fie. Eu la 60 de ani, [nu poţi să te gândeşti atât de mult.
Gheorghe: [Sau dacă o să ajungem la 60 de ani..
Roxana : Te gândeşti mâine, poimâine, [peste 5 sau 10 ani..
Răzvan : [Dacă ai ajunge la 60 de ani] şi te-ai uita înapoi ai zice: “dacă aş întoarce timpul
înapoi ce aş face” ((râde))
Roxana: Aşa da, să ajungi la 60 de ani [să te gândeşti ce ai realizat..
Răzvan: [Şi acum te gândeşti că ai avut unele chestii [pe care nu..
Otilia : [De care nu ai profitat la momentul respectiv.
Răzvan: [Da, nu ai profitat, ai fi vrut să [ţi le faci altfel, să ţi se..

156
Aurora: [Da, dar poţi să-ţi imaginezi cum ţi-ai dori să fii la 65 de ani.
Roxana: Este prea mult, prea mare intervalul de timp. Cum ar vrea la 60 de ani şi nu ştii
dacă ajungi.
M: V-aţi gândit vreodată la perioada asta?
Răzvan: Eu nu.
Aurora: Eu da. Cine e mai bătrân... ((râsete))
Roxana: M-am gândit în sensul în care mai ajung la atâţia ani să fac şi eu ce a făcut, dar
să mă gândesc cum aş fi la 60 de ani, nu. Dar să văd o persoana şi să zic: “oare eu la 60
de ani fac aşa ceva sau mai sunt”, asta da. Dar să mă gândesc cum sunt, asta nu. Prea
mult.
M: Otilia, tu te-ai gândit cum o să fie? Tu te-ai gândit la viaţa de pensionare?
Otilia: Nu.
M: Ok. Tu?
Gheorghe: Eu cred că pe la 65 de ani o să fiu la pensie, mai mult ca sigur o să fiu la
pensie.
Otilia: Tu la 45 de ani ieşi la pensie dacă eşti ofiţer. ((râsete))
Gheorghe: Copii, nepoţi. Nepoţii să-i ţin cu mine.
Răzvan: La jandarmerie. ((râde))
M: Dar cum vă imaginaţi voi perioada asta, cum vă vedeţi pe voi la perioada asta?
Aurora: Eu mă văd frumoasă ((râsete))
Gheorghe: Eu mă văd mai mult umblând aşa, călătorind.
M: Umblând în ce sens?
Gheorghe : Călătorind. De exemplu în perioada de vară la mare şi la munte, iarna numai
la munte, la mare nu mai... ((râsete))
Otilia: Mai eşti în stare să te duci la 65 de ani la munte?! ((râde))
M: Şi de ce te vezi la vârsta aia călătorind şi nu te vezi peste 5 ani, de exemplu?
Gheorghe: Pentru că atunci o să am mai mult timp şi o să călătoresc şi mai mult.
Roxana: [El lucrează la viitor acum ((râsete))
Răzvan: [Şi o să aibă şi reducere CFR ((râsete))
Roxana: Da..

157
M: Voi cum vă vedeţi pe voi în perioada asta?
Aurora: Eu mă văd o bunicuţă d-aia drăguţă. Că m-am gândit că toate gesturile care mă
enervau la bunica, mă gândeam că eu când o să fiu bunică o să fiu aşa, şi o să fiu o
drăguţă şi o să-mi răsfăţ nepoţii şi o să-i duc. Şi tot timpul m-am gândit: şi o să am căsuţa
mea şi o să vină nepoţii şi o să fie... Nici nu vreau să mă gândesc că o să fie altceva.
M: De ce să vină nepoţii, ce ar fi asta pentru tine?
Aurora: Mi-ar plăcea foarte mult să vină, nepoţii mereu..
M: De ce?
Aurora: Îmi plac copilaşii. Îmi doresc eu [copilaşi foarte mult, dar..
Otilia: [Mie mi-ar plăcea să stau cu nepoţii ((râsete))
M: Cum vă mai vedeţi?
Otilia: Sau să am o vilă atât de mare în care să încapă şi copiii şi nepoţii ((râde))
M: De ce ar fi importanţi pentru tine nepoţii?
Otilia: M-aş bucura. Pentru că familia e familie, nu ştiu. Păi deja e pe primul plan şi mi se
pare... cele mai mari bucurii eu una le-am trăit în familie şi mă simt extraordinar de bine
la mine, în familia mea şi îmi place..
Roxana: Şi la vârsta de 65 de ani [mai mult..
Otilia: [Nu ştii ce te-ar putea bucura] mai mult. Să fii mulţumit de viaţa ta care ai făcut-o,
care ai avut-o tu şi nepoţii [sunt tot o realizare la o adică.
Aurora: [Pentru că sunt mai matură] la 65 de ani, d-aia nepot în loc de copil. Mă gândesc
că atunci o să ştiu cum să... Aşa mi-e frica. Te gândeşti că mama o să fii bună, o să fii în
stare. [Nu o să fii bună..
Răzvan: [Este un conflict între generaţii şi..
Aurora: Probabil..
Roxana: Şi oricum se zice că la vârsta a treia deja începi o a doua copilărie, cum ar fi...
deci nu [eşti atât de matur cum ar fi..
Aurora: [Dacă îmbătrâneşti foarte drăguţ şi în regulă şi nu..
Roxana: [Sunt..
Otilia: [Noi trebuie] să fim excepţiile alea, moderni şi..
M: Cum e Leotin, cum te vezi tu?
Florian: Păi nu ştiu, nu prea mă văd, nu m-am gândit.

158
M: Nu te-ai gândit de niciun fel?
Florian: Nu, dar mă gândesc că trebuie să fie tare plictisitor ((râde))
M: De ce?
Florian: Păi nu ştiu, am văzut majoritatea la vârsta aceea sunt plictisiţi, simt dorul
serviciului, şi ştiu, poate să facă ceva, depinde.
Răzvan : [Eu pot să dau un exemplu...
Roxana: [Poţi să-şi faci o grădină, o seră la care să..
Răzvan: [Eu am un maistru, are 75 de ani şi omul ăla nu stă deloc. Pe cuvântul meu de
onoare mă bagă în boală, şi am ce învăţa de la el şi mie îmi place să stau pe lângă el şi
are o experienţă..
M: Şi tu cum te vezi la vârsta lui?
((râsete))
Răzvan: Nu ştiu, nu mă văd în postura asta.
M: În care postură?
Răzvan: Nu mă văd în postura de..
Roxana: De 60 de ani?
Răzvan: Nu ştiu, nu pot să mă văd, nu ştiu..
M: Hai să scriem. Să vedem care ar fi avantajele ieşirii la pensie?
Roxana: [Că ai pensie.
Otilia: [Timp liber.
Roxana: Bani fără să munceşti. ((râsete))
Florian: Păi ai muncit pentru ei. ((râde))
Otilia: Ai muncit o viaţă întreagă. ((râde))
Roxana: Am zis bani fără să mai lucrezi.
Otilia: Nu ştiu dacă e un avantaj [banii, e un dezavantaj pentru că la pensiile care sunt....
((râde))
Florian: [Banii i-ai muncit.
Roxana: Dar totuşi, decât să nu-i mai ai deloc..
M: Şi dezavantaje?
Aurora: Pensii mici, la dezavantaje asta ar fi: pensii mici, mult mai mici decât salariile.
M: Alte plusuri?

159
Aurora: Familie numeroasă.
Roxana: [Reduceri.
Aurora: [Maturitate.
M: Reduceri. Ce ai mai spus tu?
Aurora: Maturitate.
Otilia: Nu avem decât la trenuri ((râde))
Roxana: Ba da, este şi la băi, de ce? Sunt biletele la jumătate de preţ.
M: Alte plusuri pe care vi le dă viaţa la pensie.
Răzvan: Medicamente compensate ((râde))
((râsete))
Florian: Să sperăm că [nu avem nevoie. Mai bine să nu mai fie, să nu ai nevoie.
Roxana: Nu, fără medicamente.
Aurora: Cunoştinţe mai multe, relaţii, prieteni.
Răzvan: Pile ((râde))
Roxana: Alea le poţi avea şi [până la pensie, la pensie nu-ţi..
Otilia: [Depinde de cunoştinţe şi relaţii. Cel mai mare [minus..
Aurora: [Oamenii sunt cum sunt şi prieteniile se fac şi se desfac şi aşa până ajungi tu să-ţi
dai seama care oameni sunt cu adevărat..
M: Altceva mai avem? Ce obţinem, ce avem bun? Gheorghe, ce obţinem?
Aurora: Ce ai spus? Experienţă de viaţă.
M: Am scris, am scris. Ce altceva obţinem atunci, după ce ne pensionăm?
Roxana: [Că ai ieşit la pensie...
Gheorghe: [Satisfacţia că ai făcut ceva pentru ce ai muncit..
Otilia: Asta o ai oricum la o anumită vârstă mă gândesc..
Gheorghe: Trebuie să te gândeşti: “uite am făcut un lucru care... [că şi satisfacţie
profesională aşa”
Roxana: [Că şi realizare poţi să o iei... că te gândeşti: “gata, am ajuns la pensie am
realizat..”
Răzvan: [La fel poţi să nu ai realizări
Roxana: [Aşa e..
Aurora: [Să te gândeşti că nu am fost bun toata viaţa de nimic

160
Otilia: Nu am fost în stare..
Roxana: Nu, dacă ai ajuns la pensie [ai măcar gândul că ai realizat ceva până atunci, de
exemplu: gata am ajuns la..
Gheorghe: [De exemplu, iese podul ăla, am făcut proiectul ăla sau..
Aurora: [Când ies la pensie pot să am un cont în bancă, de exemplu, să pot să le dau
copiilor ceva şi nepoţilor, dacă poate fi considerat ăsta un avantaj.
Răzvan: [Că băi, uite, am lăsat ceva în urmă mea.
Gheorghe: Dar până nu-l faci nu ai cum să te bucuri de el.
M: Să vedem şi minusurile
Roxana: Am spus, pensii mici
Otilia: Sănătate şubredă ((râsete))
Roxana: Da... Depinde tot aşa în ce condiţii.
Răzvan: Chiar super.
Aurora: Timp liber, dar depinde ce faci cu el, aia e, [timp liber, dar cred că te plictiseşti
Roxana: [Depinde, n-ai cum să te plictiseşti dacă îţi fac [o seră o grădina..
Gheorghe: [Dacă ai nepoţi, te plimbi cu ei prin oraş.
Aurora: [Tocmai că nu o să stea non-stop.
Roxana: [Dar poţi să realizezi...
Florian: Dacă stau aproape... Sau acuma depinde, fiecare îşi caută ceva, dar tocmai din
cauza asta ne-am plictisi.
M: Mai vedeţi vreun minus aici? Deci avem pensie mică, sănătate şubredă, timp liber. Ce
alte minusuri mai avem?
Otilia: Vârstă înaintată, că atuncea cred că cel mai mult [ţi-ai dori să mai fii tânăr.
Roxana: [Cozi la farmacie. Că numai dacă eşti pensionar stai la coada la farmacie.
Gheorghe: Gândire mai redusă, păi da, când eşti bătrân... de unde... ((râsete))
Partea a II a
Roxana: Îmbătrânire, [că deja nu mai eşti..
Florian: [Dacă am scris maturitate într-un fel e gândire de duzină..
Aurora: Păi la un moment dat aşa e, eşti matur aşa, dar pe unele..
Răzvan: Da, de regulă ..din perspectiva, când ajungi la bătrâneţe...

161
M: Mai avem altceva?
Roxana: Pur şi simplu îmbătrânire, adică pur şi simplu vârstă.
Otilia: Perspectivă sumbră, aştepţi să mori ((râde))
Roxana: Da ((râde))
M: Se vede?
Florian: Se vede, se vede.
Roxana: Se vede, timp liber, bani fără să lucrezi, familie.
M: Haideţi să discutăm un pic. Cum e timpul liber un avantaj, în ce sens?
Roxana: E un avantaj în sensul deoarece nu mai mergi pentru muncă, pentru acel salariu
8 ore să pleci, poţi alea 8 ore să faci altceva ce-ţi doreşti. Deci pur şi simplu este un
surplus la... na, surplus, că ai muncit pentru banii ăia.
M: Şi care e aici plusul de fapt? Faptul că ai nişte bani sau faptul că nu mai lucrezi în
momentul respectiv? Deci banii în sine reprezintă avantajul sau faptul că nu mai lucrezi?
Luara: Da, că nu mai lucrezi. Nu, faptul că te poţi..
Gheorghe: Că nu mai lucrezi, [faci altceva cu timpul ăla.
Roxana: [Adică nu mai ai stresul] acela să te duci, că îi ai oricum, îi ai oricum, fie că... că
îi ai, că-s ai tăi, nu mai zici: [“măi, Doamne fereşte să nu mai poţi să fii..”
Gheorghe: : [Să te dea afară de la lucru. Pensia nu poate să ţi-o mai ia..
Roxana : [Uite putea să fie un avantaj, venit sigur.
Otilia: Dacă e 600 000 să vezi ce sigur mai e ((râde))
Roxana: Totuşi îi ai, [decât să nu-i ai.
M: [Pensia venit sigur cum vi se pare?
Aurora: E un venit sigur, dar până la urmă cu o pensie nu te mai ia nimeni înapoi, dar şi
dacă e o pensie cum e la noi în societate de 2 milioane, de fapt nu banii te bucură ci
[timpul pe care îl ai.
Gheorghe: [Că mai faci altceva să faci bani.
Otilia: [La pensie să ai, cum îi spune? Să-ţi asiguri traiul de zi cu zi şi când îţi vin nepoţii,
când îţi vin ăştia, să îi bucuri şi pe ei cu ceva. Că practic asta îţi oferă şi cea mai mare
satisfacţie sufletească.
Roxana: Bine, pensia îţi mai aduce şi gândul, de exemplu, dacă stai la bloc, dacă ai o
pensie mică, deja nu mai poţi plăti toate dările ce ţi se cer şi atunci este şi o preocupare

162
ieşirea la pensie, pentru că nu mai ai salariu acela pe care l-ai avut şi care era mai mare
decât pensia.
Aurora: Şi la casă, [nu poţi să-ţi cumperi maşină cu lemne.
Răzvan: [De ce să stai degeaba când eşti la pensie, să nu te duci să mai lucrezi dacă poţi.
Roxana: Da, este un avantaj, dar dacă nu mai pot că am 65 de ani şi Doamne fereşte stau
la pat că-s bolnavă şi nu îmi permite condiţia fizică să fac, înţelegi, trebuie să pui şi [cum
o să fii la 65 de ani.
Aurora: [Bine, depinde de caz.
Florian: [Că d-aia, nu ai de unde să ştii.
Răzvan: [Da, de la caz la caz, dar asta nu însemnă să te plafonezi, la 65 de ani, gata sau la
60 de ani gata nu mai lucrez.
Roxana: Nu, lucrezi dar nu poţi să lucrezi să ai un venit care să-ţi aducă atâta... da, lucrezi
pe lângă casă că te oboseşte faptul să faci curăţenie, nu mai faci cum faci acuma, să duci
mâncare la animale, nu mai este ceea ce vezi tu acum, în 5 minute m-am dus. Atuncea
paşii aceia care poate sunt mulţi mai grei...
M: O să ajungem şi la partea asta, activităţi alternative. Hai să vedem ce înseamnă traiul
ăsta zilnic pentru voi. Mi-aţi spus că pensia ar trebui să-ţi asigure traiul zilnic plus când
vin nepoţii. E aşa pentru voi? Asta mi-a spus Otilia, spuneţi-mi cum e pentru voi?
Aurora: Îţi asigură un minim [pentru traiul zilnic.
Roxana: [Da, un minim.
Roxana: Ai ce ai nevoie dacă munceşti, nu o să mai poţi să-ţi iei.
M: Ce înseamnă trai zilnic?
Aurora: Să poţi să-ţi iei mâncare.
Gheorghe: [Să-ţi iei mâncare, ţigări.
Aurora: [Să poţi să plăteşti întreţinerile, telefoane, [adică lucrurile acestea..
Gheorghe: [Da, telefoane, curent, apă.
Otilia: Şi dacă ai fost tu un pic mai gospodar şi ţi-ai pus şi ceva de-o parte poţi să te mai
şi plimbi. Na, eventual...
[Ne trebuie o alternativă
Roxana: [..Care e 90% din populaţie sau 70% din populaţie, [majoritatea nu îşi permit să
îşi mai caută..

163
Răzvan: [Pensia... dacă mă uit pe ştatu de plată] când iau salariu şi văd că am de luat,
scrie salariu 10 milioane şi iau în mână 5, 6 milioane, normal sau 7 milioane, normal.
M: Dar un alt avantaj al ieşirii la pensie: satisfacţie că am făcut ceva până acum. Cum e
asta?
Aurora: Asta vorbeam, dacă ai totuşi, că dacă nu realizezi...
Roxana: Da..
M: Adică să ai ce?
Răzvan: Să laşi ceva în urmă ta, să zici: “băi, uite...”
Florian: [Sau, de exemplu, cum suntem noi profesori... Asta depinde de fiecare, cum se
vede el mulţumit sau împlinit.
Aurora: Dacă are o familie reuşită să cumperi o casă..
Răzvan: Şi am lăsat copiii în urmă şi uite i-am aşezat la casa lor sau nu mă arată cu
degetul sau nu ştiu ce, în sensul ăsta...
Aurora: Sau mă salută lumea pe stradă când mă vede.
M: Şi acum minusuri. Faptul că este o pensie mica. Cum e cu asta?
Otilia: Asta a fost şi aşa va fi. Pentru că pensionarii sunt o categorie marginalizată şi aşa
va fi în permanenţă....
Aurora: Puţini sunt ăia cu pensiile..
Otilia: Exact, nici nu va fi vreodată, indiferent de situaţie şi de sistem, nu vor fi o
categorie.
M: Dar ce înseamnă pensia asta mică, adică cât de mică?
Aurora: Nu îţi permite să-ţi asiguri traiul ăla zilnic.
Roxana: Altceva, nu-ţi mai permiţi... nu-ţi permite...
Otilia: Mie mi se pare mică şi în cazul în care nu îţi mai rămâne pe urmă... nu ştiu, să-ţi
rămână...
Aurora: Exact.
Otilia: Da, să-ţi rămână la urmă..
Aurora: Să poţi să-ţi cumperi mâncare sau ce-ţi doreşti tu, dacă vreau să [cumpăr carne.
Otilia: [Ce pot eu să fac atunci, să pot să-mi şi permit. Numai atunci.
Gheorghe: Din pensie nu prea.
Roxana: Nu, din pensie... Depinde de pensie..

164
Gheorghe: Mai sunt şi care au pensii mari, dar...
Răzvan: Depinde ce pui în timpul..
Aurora: Da...
Florian: Bine, ideal ar fi ca atunci când ajungi la pensie aceasta să fie oarecum un lux sau
eu ştiu, un confort, să-ţi permiţi să faci anumite chestii pe care... pentru cei care..
M: Ideal ar fi pentru cine? Vreau să-mi spui cum te vezi tu.
Florian: Nu, pentru cei ieşiţi la pensie.
Răzvan: El nu se vede în postura asta ((râde))
M: Asta am înţeles.
Aurora: Veşnic tânăr.
Florian: Da, de a putea... nu, pur şi simplu de a face o economie pentru a cumpăra un
medicament sau a te strânge să poţi să cumperi o ciocolată sau o chestie din asta măruntă.
Pentru că majoritatea.... pentru majoritatea pensionarilor din ziua de astăzi, exact aşa se
întâmplă.
Răzvan: Alea să le mai cumpere şi nepoţii, doar nu... ((râde))
Florian: Nu, ideea este că d-asta munceşti o viaţă întreagă, nu? Că după aceea la pensie
măcar să ai un strict necesar şi un confort. Să nu mai fi nevoit că suferind, pentru că
oricum pensionarul e un suferind, este o perioadă în care nu mai poţi să acţionezi ca la
30, 25, 40 de ani.
Aurora: Da, dar parcă nu îţi pică totuşi bine să vină nepoţii şi să-ţi dea din bani, ciocolata
aia..
M: Dar de ce nu pică bine chestia asta?
Aurora: Păi nu ştiu, te gândeşti ce ai fost şi ce ai ajuns. Vine copilul să-mi plătesc regia că
eu toata viaţă mea am fost un idiot şi nu am fost în stare să iau şi eu, nu ştiu, să nu am şi
eu..
Otilia: Dar poate nu ai fost tu idiot, [poate că societatea a fost de aşa natură..
Aurora: [Eu cred că tu o să te învinovăţeşti când o să ajungi la vârstă aia, să te gândeşti:
“ia, uite, mai, ce pensie are vecinul meu cutare şi eu nu am fost în stare şi tot pe 2
milioane..”
M: Dar pentru voi ar fi o problema?
Răzvan: Dar tot timpul e aşa, să moară capra vecinului.

165
Aurora: Eu m-aş învinovăţi dacă ar veni copilul să-mi dea bani ca să pot să-mi plătesc
regia sau aşa, nu mi-ar pica bine.
M: Cum e pe aici, spuneţi că asta e o chestie interesantă?
Răzvan: Eu nu m-aş simţi..
Otilia: Nici eu nu m-aş simţi vinovată din punctul ăsta de vedere pentru că plăteşti
cotizaţia aia şi mi se pare normal..
Aurora: Dar copilul tău se chinuie.
Răzvan: [Asta una la mână, şi doi la mână tu ai ajutat copilul tău..
Roxana: [Da, dar şi tu ca părinte..
Aurora: Dar e obligaţia mea când nu ştiu, dacă nu sunt capabilă..
Otilia: Şi la o adică le face şi plăcere, [părinţii mei muncesc, dar eu de fiecare dată când
mă duc la ei, le duc câte ceva...
Aurora: [Da, şi ei ne aduc câte ceva, iar eu nu vorbesc de o ciocolată, vorbesc aşa să-i
ajuţi cu bani, să îmi plătească regia sau ai intrat în datorii şi să-mi dea. Nu... nu aş vrea.
Roxana : Nu este bine, nu este un confort pentru nimeni. Dar atâta timp cât copilul ajută...
Aurora: Da, nu vorbesc de cazul, că se poate întâmpla şi să mă ajute şi asta e, n-ai ce să
faci... îşi face datoria, [e clar că nu mi-aş dori şi m-aş învinovăţi.
Roxana: [Nimeni nu şi-ar dori, dar asta se întâmplă pentru că pensiile sunt foarte mici.
Aurora: Se întâmplă, normal că se întâmplă, e clar..
Roxana: Şi d-aia, că niciun părinte nu ar vrea să ia de la copil.
M: Pentru tine cum ar fi Roxana chestia asta, să ajungi în ipostaza în care copilul tău ţi-ar
da ca să te ajute pe tine atunci?
Roxana: Eu l-aş ajuta... M-ar afecta normal pentru că pe oricine îl afectează. Numai că eu
i-aş ajuta în alt sens. Ei mă ajută pe mine că nu am bani, eu într-o grădină sau unde fac,
mă rog, le dau şi eu ce pot. Fac bulionul, fac dulceaţa şi îi ajut şi eu în sensul acesta. Eu îi
ajut pe ei aşa şi ei mă ajută pe mine. Eu nu consider că dacă mă ajută copilul... Da, dacă
nu m-ar ajuta cu inima deschisă şi să-mi dea că: “hai că n-am ce face, că mă face de
ruşine”, da mi-ar fi o ruşine. Dar aşa, deci e chestia de armonie, la tinereţe ne ajută pe noi
părinţii, iar la bătrâneţe noi îi ajutăm pentru că aşa a venit acuma timp că nu se pot
descurca financiar. Noi nu ne putem descurca acuma şi ei nu se vor descurca atunci. Şi
aşa e ok.

166
M: Mai spuneţi-mi, cum mai e?
Răzvan: Aşa e.
M: Aşa e în ce fel?
Răzvan: Ajutat.
M: Răzvan, cum e pentru tine?
Răzvan: Da, este o balanţă.
Gheorghe: Exact, m-aş simţi vinovat..
M: În ce sens vinovat?
Gheorghe : Pentru că nu am putut să fiu în stare să ajung undeva mai sus să am o pensie
mai mare.
Roxana: Nu ai fost în stare sau nu ţi s-a permis.
Gheorghe: Nu are cum să nu ţi se permită, deci dacă tu vrei să faci ceva, îl faci. Dar dacă
nu-l faci, nu faci lucrul acela sau nu mergi mai departe, după aia o să vezi mai târziu că o
să-ţi pară rău. “Uite că am o anumită vârstă. Puteam de exemplu să fac o facultate sau
puteam să fac ceva să ajung undeva mai sus.”
M: Tu în ipostaza asta cum te-ai vedea?
Gheorghe: M-aş vedea supărat pe mine.
Aurora: Parcă aş prefera şi la 65 de ani să am să le dau tot eu copiilor. Să am un plus
chiar dacă ei ar avea oricât. Dar parcă m-aş simţi eu dacă tot eu aş fi cea care... că sunt
tineri şi au toata viaţă înainte. Ei au mai multă nevoie de bani decât mine.
Gheorghe: Cum ne ajută şi pe noi acum părinţii aşa trebuie să-i ajutăm şi noi pe copii.
Roxana: Asta am zis şi eu, dar şi invers. Cel mai mult este şi invers. În ziua de astăzi.
Aurora: Da să le dai şi le-aş da, [i-aş da bani de excursie şi i-aş trimite..
Roxana: [Toţi am vrea să putem să le dăm copiilor noştri şi să nu depindem..
Aurora: [Da, dar nu am zis asta, m-aş simţi eu vinovată dacă mi-ar da copiii..
M: Asta cu oferitul copiilor, voi fiind bunicuţi şi bunicuţe, cum ar fi dacă le-aţi oferi voi
ceva nepoţilor sau copiilor voştri?
Otilia: Te-ar unge pe suflet.
M: Ar fi important?
Gheorghe: Da, că te-ai bucura.

167
Aurora: E bucuria pe care o ai la vârstă aia.
Gheorghe: Da, normal, e important că îi vezi şi pe ei fericiţi când le oferi ceva, se
bucură..
Florian: Nu există copil fiind, să nu se bucure când primeşte ceva.
Otilia: Mai ales de la bunici.
Florian: D-asta sunt bunicii de multe ori mai iubiţi decât părinţii.
Otilia: Da, da.
M: Să ne gândim acum că facem un scenariu optimist şi un scenariu pesimist. Şi avem o
fereastră roz şi una gri şi când deschidem fereastra roz, eu vă văd pe voi la pensia aia
fericită pe care v-o doriţi să fie, şi când deschis fereastra gri e reversul medaliei, pensia la
care mai scârţâie pe ici pe colo câte ceva. Să-mi spuneţi cum vă vedeţi. Începem cu aia
optimistă?
Roxana: Mai bine terminăm cu aia optimistă decât să terminăm cu aia pesimistă.
M: Să începem cu partea roz, să prindem avânt. Cum e pensia asta optimistă?
Aurora: Să fii sănătos. Optimistă?
M: Da, optimistă.
Răzvan: Să poţi să fii..
Aurora: Să fii sănătos.
((râsete))
M: Dar de ce ai fi aşa, ce te-ar face să fii aşa?
Răzvan: Dacă aş avea pensie. Pensie cum am spus, roz...
M: Ziceţi-mi aşa..
Răzvan: Pentru că na, aş putea să-mi ajut şi copiii şi nepoţii...
M: Ce ar conta dacă ar fi pensie optimistă, să poţi să faci ce? Să-ţi ajuţi copiii, să-ţi ajuţi
nepoţii. Altceva?
Răzvan: Să-ţi... [să-ţi permiţi anumite lucruri.
Otilia: [Să-ţi permiţi anumite lucruri. Tu poate nu ai avut timp dacă ai muncit.
M: Ce lucruri?
Otilia: Să te plimbi, să...
Gheorghe: Măcar o data pe an să mergi în vreo staţiune undeva să stai liniştit.
Răzvan: Iei nepotul, iei copilul să-i araţi.

168
M: Ce v-ar da plimbarea asta? De ce aţi face plimbarea asta atunci şi nu aţi face-o
acuma?
Otilia: Nu ai timp.
Gheorghe: Pentru că acum nu e timp.
Răzvan: Pentru că [atuncea ajungi să..
Roxana: [Timpul acela liber.
Răzvan: Să faci lucruri pe care nu le-ai vizitat în trecut.
Roxana: Timpul liber de la pensie este, pe când acuma nu îl ai. Acum dacă îl ai zici: “să
mă odihnesc puţin, că mâine începe o nouă zi şi aşa şi planurile de zi cu zi şi..”
Aurora: Sau poate tu mai strângi banii şi poate de multe ori nu faci lucrurile pe care ţi le-
ai dori, că te gândeşti... Atunci vezi că a trecut aşa viaţa pe lângă tine şi te gândeşti că asta
ai avut-o şi nu mai ratezi chiar aşa uşor ocaziile, cred....
M: Dar plimbările astea ce v-ar aduce? Dacă aţi avea timp să călătoriţi? Că mi-aţi spus că
v-ar plăcea să călătoriţi fie cu nepoţii, fie voi bunicuţi fiind.
Roxana: Ţi-ar aduce relaxare...
M: Adică e un lucru pe care v-ar plăcea să-l faceţi atunci pentru că atunci e momentul
potrivit să faceţi lucrurile astea sau..?
Roxana: Nu neapărat. E un lucru..
Aurora: Poţi să-l faci şi mâine.
Gheorghe: E un lucru... deci mai mult [din cauza timpului atunci.
Răzvan: [Ar fi binevenită oricând o excursie sau să vizitezi ce ştiu eu ce... e în funcţie de
timpul pe care îl ai şi în funcţie de posibilităţile financiare pe care le ai şi în funcţie de ce
îţi propui să faci.
M: Hai mai spuneţi-mi. O pensie optimistă ce ar mai avea? Am înţeles: plimbări, nepoţei,
sănătate. Ce ar mai avea pensia optimistă?
Florian: Nu ştiu, stau şi mă gândesc la chestia asta cu plimbarea dacă ar mai fi acelaşi
lucru plimbarea de la 65 de ani cu cea din tinereţe.
Otilia: N-are cum, [n-ar mai fi.
Roxana: [N-are cum... atunci te plimbi cu nepoţelul, [acum te plimbi cu...

169
Otilia: [Mai degrabă atunci mi-ar plăcea să revăd ce am văzut în tinereţe, [hai să văd pe
unde am fost.
Florian: [Eu mă gândesc că o plimbare făcută..., nu ştiu, un loc descoperit acuma creează
un sentiment de frumuseţe, de splendoare, de speranţă, că există locuri frumoase şi că
merită să trăieşti pentru asta. Şi nu ştiu dacă la vârstă de 65, 70 de ani vederea unui loc
frumos nu creează sentimentul de regret.
Gheorghe: Nu, te încântă.
Roxana: Te încântă.
Răzvan: Deci nu e aceeaşi [încântare.
Roxana: [Ba da.
Florian: Totuşi e încântare [dar sigur şi regret.
Răzvan: [Ai 65 de ani, da? Şi zici: băi, dacă nu am putut în 65 de ani să ajung în cutare
loc, măcar acuma să o fac .
Roxana: Nu, [tot timpul să vezi un loc frumos e o..
Răzvan: [Deci măcar e o satisfacţie.
M: Dar de ce măcar atunci să faci lucrul asta?
Răzvan: Pentru că nu ai ajuns..
Roxana: Ai pensia optimistă.
((râsete))
M: Nu, ar fi important ca măcar atunci să faci lucrul asta?
Florian: Da, este important pentru tine în primul rând.
M: În ce fel?
Roxana: Că-ai vrut, ai avut dorinţa...
Florian: În sensul că ai [vrut o viaţă întreagă să vezi ceva.
Otilia: [Cea mai mare plăcere a mea e să plec în excursii, dar nu de fiecare dată şi plec,
deci îmi place să plec în excursii.
M: Spune-mi atunci ce ar include pentru tine pensia optimistă.
Florian: Pensia optimistă...
Roxana: El nu se vede la pensie ((râde))
M: E optimistă. Adică ar trebui să visăm.
Florian: Nu ştiu.

170
M: Intre ce au spus ceilalţi: sănătate, plimbările, nepoţeii..
Florian: Să zicem. Să fii sănătos, da. Chestii din astea, deşi e greu de spus ce o fi. Chiar
nu m-am gândit niciodată cum o să fiu la 65 de ani, nu m-am văzut. M-am văzut la 100
((râde))
M: Poţi să-mi spui şi la 100 că tot pensionar ai fi şi atunci ((râde))
Florian: Nu, chiar nu ştiu.
M: Era o vârstă ipotetică pe care am spus-o.
Aurora: Şi mie îmi place să creez ceva, nu ştiu ce o să am atunci, o grădiniţă, o şcoală
poate şi... adică să am lângă mine.
M: De ce?
Aurora: Pentru că rămân cu timpul liber şi lucrând toata viaţă şi făcând un anumit lucru
când te trezeşti aşa că stai ca prostul şi aştepţi să-ţi vină familia şi să-i vezi mă [gândesc
că să stai şi să stai... îmi place să fac o chestie a mea de care să mă ocup, să am chestia
mea.
Roxana: [Da, dar ajungem la o vârstă... se ajunge la o vârstă la care îţi doreşti să stai, să
iei un repaus.
Aurora: Nu cred, că eu am văzut lumea care a ieşit la pensie, ce am văzut la noi în
învăţământ, nu ştiu cum o să mă simt atunci şi... toţi sunt foarte bulversaţi şi vor să se
întoarcă şi [parcă nu mai sunt aşa...
Gheorghe: [Dar asta după vreo câteva luni de pensie aşa, după ce văd că trece timpul mai
greu.
Aurora: Da, după 2-3 au venit înapoi la şcoală.
Otilia: După vreo 10 ani de munca ar trebui să ne dea ăştia câte o vacanţă. ((râsete))
Aurora: Da. Facem o propunere ceva.
Roxana: Nu cred că există om care să nu-şi dorească să iasă la pensie.
Otilia: Eu cred că ar fi ideal.
Florian: Sunt şi acum, sunt vacanţe, sunt concedii, depinde acuma fiecare cum şi le
programează.
Aurora: Nu mi-ar plăcea să stau, totdeauna să fac ceva.

171
M: Cum e pentru voi asta să ai o activitate? Intră în scenariu de pensie optimistă sau nu?
Roxana: Da, o activitate care îţi place. Dacă vrei şi ieşi la pensie şi îţi permite că ai o
pensie, suntem în cadrul optimist, da, de ce nu? să-mi creez eu. De exemplu, am o pensie
mare şi eu, mie îmi plac animalele, da? Îmi fac o ocupaţie în aşa fel încât îmi deschid [un
cabinet, o chestie...
Aurora: [Da, care îţi place, da...
Roxana: Deci o meserie care..
Răzvan: Îţi deschizi fermă, ce cabinet ?! ((râsete))
M: Dar uite, Roxana mi-a zis că să ai o pensie mare. Venitul contează ca să fie pensia
optimistă sau mai puţin optimistă?
Răzvan: Aia în primul rând.
Roxana: [Dacă nu o ai mare, deja e stres.
Otilia: [Sincer trebuie să recunoaştem că personal una mi-e groază să mă gândesc la
vârsta de pensie dacă nu e pensia pe care o primeşti, niciodată nu o s-o primeşti, eu una
am ideea asta, pensia cât ar fi de mare ca să..
M: Asigură scenariu optimist?
Aurora: Obligatoriu.
Otilia: Altfel nu ar fi deloc optimist. Mi se pare că pe parcursul vieţii până ajungi la
pensie trebuie să-ţi creezi un anumit confort care să-ţi asigure pe urmă, că dacă stai după
ce îţi dau alţii..
Aurora: Ne întoarcem iarăşi la problemă..
Roxana: În ziua de astăzi nu prea sunt salarii să-ţi faci un viitor la pensie.
M: Şi cum ar fi scenariul ăsta optimist din punct de vedere financiar?
Otilia: Al meu e să am 2, 3 garsoniere pe care să le închiriez şi din care să trăiesc pentru
că din pensie oricum nu îmi ajunge. Aşa m-am gândit eu ca alternativă. Sau dacă nu un
cont în bancă, ce dau la stat aş depune la bancă, măcar aş primi şi un strop de dobândă la
ei. [Ori un cont în bancă, ori mai multe investiţii imobiliare pe care ori le vând, ori le
închiriez.
Aurora: Da, şi eu la fel, un cont în bancă ori o căsuţă... vai, nu, decât contul...
Otilia: Sunt bune şi imobiliarele.

172
M: Ziceţi-mi. V-aţi imaginat un scenariu optimist? Dacă da, cum?
Gheorghe: Păi dacă nu ai pensia mai mare aşa, nu poţi să faci nimic. Degeaba eşti
sănătos, ai copii, nepoţi şi tot dacă nu ai bani din ce să trăieşti..
Roxana: Nu e optimist dacă nu intervine financiarul, nu mai e optimistă, e cealaltă, cea
gri, nu mai e cea roză.
M: Cum e aici?
Aurora: Până la urmă tot la bani se ajunge.
Florian: Tot aşa e.
M: Tot aşa e? Zi-mi pentru tine.
Otilia: [Dacă viitorul îmi oferă să găsesc... cu bani mulţi..
Aurora: [O moştenire.
Florian: [Dar dacă e pensia de 10 milioane.
M: Să vorbim pe rând.
Florian: Ziceam că stabilitatea financiară dar şi sănătatea sunt importante. Pentru că poţi
să... dacă ai o pensie de [10 milioane şi te mulţumeşte.
Roxana: [Asta e pensie optimistă, adică ce îmi trebuie mie, adică nu de sănătate legată
fizic, de pensia-pensie, de bani.
Răzvan: Banii...
M: Să intrăm şi pe fereastra gri.
Roxana: Nu vreau să mă gândesc.
M: Cum e?
Roxana: Nu comentez.
Aurora: Bolnav.
Răzvan: [O pensie mică, la azil.
Aurora: [Datorii.
Otilia: Te duci acolo la farmacie, pe data de 1 ale lunii de dimineaţă de la 5.
Răzvan: Ce, la 5 e târziu ((râde))
Otilia: Plouă în casă.
Răzvan: Stai de pe 31 seara.
Aurora: Stai şi te gândeşti: “mi-o da şi mie 10 000 sau 150 000”
Răzvan: ..Spui că nu ai şi că nu ştiu ce.

173
Roxana: Cel mai crunt e evacuarea, mai rău de atâta nu poate să fie.
Otilia: Cum adică evacuarea?
Roxana: Adică să nu ai bani să-ţi plăteşti întreţinerea şi să te dea afara din casă. Deci mai
rău de atâta mă gândesc să nu ai unde să dormi nu poate să fie. Deci asta, [pensie urâtă,
mai rău de atât nu poate să fie.
Aurora: [Sub un carton...
M: Mi-aţi spus să ai datorii. Cum e cu asta?
Roxana: Evacuarea.
M: Evacuarea, acolo duce?
Roxana: Evacuarea, acolo duce.
Otilia: Acolo duce.
Aurora: Te plafonezi că acum nu îţi mai trebuie nimica, te gândeşti...
Otilia: Abia aştepţi să mori, la o adică. Pentru că te gândeşti că eşti obstacol pentru
ceilalţi.
Roxana: Şi o pensie urâtă poate să fie să nu ai copii, să nu ai cine să-ţi deschidă uşa..
Aurora: Nu, la vârsta aia nu poţi să te mai stăpâneşti, [să te gândeşti că ai datorii...
Răzvan: Ba da, având în spate o experienţă de viaţă încât.... ba da...
Aurora: Nu...
Răzvan: Ba da...
M: Sunt păreri diferite, e bine. Aşa trebuie să fie. (încurajează participanţii să-şi expună
părerile - direct)
Otilia: Eu cred că cel mai necăjit ai fi dacă ai avea copiii într-un impas şi nu ai putea să îi
ajuţi.
Roxana: Sau să nu ai deloc.
M: Dar cum e cu ajutatul ăsta al copiilor, că văd că..
Aurora: Că insistăm ((râsete))
M: Nu că insistaţi, că e într-adevăr o problemă, că este un lucru care ne macină pe toţi.
Otilia: De ajutat îl ajuţi şi pe un om pe care nu îl cunoşti şi cu atât mai mult te unge pe
suflet dacă îl ajuţi pe ăla... pe al tău.
M: Deci te unge pe suflet dacă îi ajuţi, şi dacă nu îl ajuţi cum e, cum te simţi atunci, că
asta vreau să aflu, să înţeleg?

174
Răzvan: Eu am întâlnit persoane care sunt total... deci nu pot să spun că eu dacă am copil
şi sunt la o vârstă mai înaintată şi am posibilitatea să-l ajut, nu-l ajut. Dacă îmi cere
ajutorul şi chiar dacă nu îmi cere ajutorul, tot îl ajut. Dar am întâlnit persoane care erau
hotărâte să facă singuri, să se realizeze singuri fără ajutorul părinţilor, fără să aştepte ceva
de la părinţi şi au realizat.
M: Şi referitor la ajutatul asta al copiilor?
Răzvan: Deci de asta spuneam, că nu este neapărat nevoie să ajuţi copiii. Dar eu aş face
chestia asta.
M: Şi dacă nu ai putea s-o faci? Ce impact ar avea asta?
Otilia: De exemplu să se îmbolnăvească [sau să păţească ceva şi să nu poţi să-l ajuţi...
Răzvan: [Dacă nu aş putea să-l ajut eu, l-aş... i-aş ridica lui moralul să poată el să-şi
facă...
Roxana: Să meargă înainte.
Răzvan: Nu să meargă înainte, deci l-aş motiva să poată să-şi creeze singur o..
Roxana: Păi da, să meargă înainte, tot aia, deci... filozofic sau cum vrei..
Răzvan: [Nu e aşa, nu m-ai înţeles..
Roxana: [Nu să meargă cu paşi..
M: Am înţeles, nu intram în polemici aici.
Răzvan: E greşită ideea, în sensul că da, mi se întâmplă, nu pot să realizez chestia asta,
merg înainte, ce o fi o fi. Nu aşa.
Gheorghe: Nu, să realizeze treaba aia.
Răzvan: Să realizezi, adică să poată să-şi creeze... adică un drum ceva.
Roxana: Îl pui să bată în gol..
M: Care ar fi impactul asupra ta dacă nu ai putea să-l motivezi? Dar ce impact are asupra
ta faptul că nu poţi să-l ajuţi atunci?
Răzvan: E normal să te afecteze pe tine.
M: În ce fel?
Răzvan: Într-un fel negativ, într-un fel, adică ”bă, eu dacă nu pot să-l ajut p-ăsta ce să
fac?”. Mai încerc să-l ajut cu ceva, mă duc, eu ştiu, lucrez cu ziua şi tot..
Aurora: Să va dau un exemplu, eu... s-au mutat părinţii când au ieşit la pensie, s-au mutat
şi şi-au făcut casă. Din pensii normal nu puteai să-ţi faci casă. Bani strânşi nu aveau.

175
Împrumuturi peste împrumuturi în bancă şi la vârstă asta, la 50 şi ceva de ani să faci
împrumuturi din pensii să-ţi faci casă le-am zis că au mult curaj. Pe tatăl meu l-am văzut
de 2 ori plângând în viaţă lui, o data când am intrat eu la facultate şi a doua oară când nu
le ajunseseră banii şi veniseră oamenii să-i plătească acoperişul şi le-am dat eu din
împrumuturile mele şi din... Dar le-am dat şi atunci a plâns şi nu a vrut să-i ia dar s-a
simţit şi până la urmă i-a luat şi l-a durut mai mult decât când a murit tatăl lui pentru că
atunci nu a plâns. Deci numai când l-am văzut pe el m-a durut pe mine că a plâns că i-am
dat eu banii. Nu i-a picat bine şi nici mie nu mi-a picat...
M: Alte lucruri legate de pensia pesimistă. Ce mai face că o pensie să fie pesimistă? Am
înţeles că asta cu lipsa banilor. Altceva?
Roxana: Neajunsurile în general, nu îţi ajunge, aia e totul.
M: Pentru ce să nu-ţi ajungă? Pentru cheltuieli de ce fel?
Roxana: Pentru cheltuieli... pentru mâncare, pentru cheltuielile tale zilnice şi pentru... să
trăieşti pur şi simplu pentru că nu poţi să laşi una că automat îţi devine datorie şi în timp
datorie, datorie, ajungi... Nu poţi să îţi laşi una, sau pe care o laşi... intervin din ce în ce
mai multe datorii şi nu mai poţi ieşi. Deci eşti prins...
M: Cum e cu datoriile astea, Gheorghe? Ţi se pare o chestie care într-adevăr ar conduce
la un final pesimist din start sau ţi se pare că sunt altele mai importante? (moderatorul
numeşte pers.... acesta tinde să iasă din discuţie)
Gheorghe: Datoriile? Nu prea văd eu cu datoriile. Că nu prea ştiu..
M: Spune-mi care sunt elementele care pentru tine ar duce la un final pesimist.
Gheorghe: Sănătatea, banii, să n-ai copii. E foarte rău.
M: Ce înseamnă să nu ai copii?
Gheorghe: De exemplu să nu poţi să faci copii sau să nu reuşeşti până la o anumita
[vârstă să-i faci.
Aurora: [Şi singurătatea.
Gheorghe: Da, şi singurătatea.
Otilia: Să fii singur şi bolnav.
Gheorghe: Da, singur, bolnav şi fără bani.
Aurora: Şi să mai ramai şi singur, să-ţi moară nevasta sau..

176
Roxana: Mă gândeam că ar putea fi pus la minusuri şi vulnerabilitatea. Când eşti deja
pensionar, cum s-a văzut şi la televizor şi imediat, unul: “hai că am grijă de dumneata
până mori”. Fac act şi te dă afară. Multe... eşti mult mai... ajungi la o naivitate...
Otilia: Nu, că s-a inventat pensia aia viagera şi să nu... [am văzut la televizor ((râde))
Roxana: [Câte... din câte se întâmplă, lumea vede la televizor, se dau exemple, se vede în
familia altora, vezi şi totuşi pici. Sau vine unul şi zice: “vei lua pensie de nu ştiu câte
milioane dacă dai acuma 5 milioane pe loc”. Omul îi dă şi rămâne păcălit. [Şi pentru un
om care...
Aurora: [Şi în mod normal la 65 de ani omul ar trebui să fie mai matur.
Roxana: Ar trebui, dar nu eşti.
Gheorghe: În marea majoritate bătrânii sunt păcăliţi.
Roxana:Da, dacă aţi văzut la televizor, [avocata aia a intrat peste ea...
Aurora: [Da, sunt mult mai vulnerabili...
Roxana: Da, şi au..
M: Mi-aţi spus lucrurile care ar duce la pensia pesimistă, care ar fi lucrurile care ar duce
la pensia optimistă. A apărut venitul şi într-un caz şi în altul. În prezent va gândiţi la
lucrul acesta, la cum vă va afecta venitul pensionarea voastră?
Roxana: Nu.
Răzvan: Nu pot să văd.
Roxana: Nu, în prezent nu te gândeşti.
Răzvan: Nu te gândeşti, din contră, eşti nemulţumit şi zici: “bă... “. Cum am zis mai
devreme, deci am 10 milioane, dar eu iau 7 milioane în mână. Dar eu am nevoie acuma
de ei şi nu te gândeşti că se depune şi la... şi colo şi colo şi colo... Banii ăştia..
Otilia: Da, dar dacă i-ai depune să dai la pensie într-un cont, ai avea mai mult la pensie.
Florian: Ai fi mai avantajat.
Otilia: Ai fi mai avantajat, te gândeşti că..
M: Banii pe care îi dai statului?
Otilia: Da, care îi dai statului.
Roxana: [Da, nu te gândeşti...
Aurora: [Depinde ce salariu o să ai peste 10 ani.

177
Otilia: [Nu, eu mă gândesc că decât să-i dai pe o... cum îi spune? La o pensie, deci cât îţi
opresc ăia acolo, un milion şi ceva. Îţi ia destul de mulţi bani...
Roxana: [Ţi-i ia statul.
Gheorghe: [Dar şi noi când o să fim la pensie...
Roxana: Ţi-i ia obligatoriu, [nu te întreabă nimeni dacă vrei sau nu vrei.
Răzvan: [Dacă ai încredere în banca respectivă. Pentru că atâta timp tu nu ştii că banca
respectivă şi peste 50 de ani [o să aibă aceeaşi stabilitate financiară ca în ziua de azi..
Aurora: [Dar are o anumită stabilitate.
Roxana: Da, dar nu te întreabă nimeni, ţi-i ia şi atât. “Vrei să-ţi iau atâta?”
Gheorghe: Nu, dar trebuie să vrei, că tu când ieşi la pensie trebuie să le ia la cei care
lucrează, nu îţi ia ţie.
Aurora: Dar îţi revine o cota parte mai puţin.
M: O să discutam despre asta mai mult. Hai să facem un joculeţ. Vreau în primul rând să
ne grupam aşa, intr-o parte fetele, într-o parte băieţii. Sunteţi de acord?
Florian: Da.
Roxana: Tu trebuie să te muţi, sau hai să facem schimb.
Gheorghe: Ba tu te muţi acolo cu Răzvan.
M: M-am ridicat în picioare că să putem să ne antrenăm. Hai să schimbăm şi paharele.
Aurora: Şi aşa aud că după noua lege a pensionării aud că trebuie să... tot am cerut
drepturi egale cu bărbaţii, trebuie să ieşim la aceeaşi vârstă cu ei la pensie şi mă oftic. Aşa
e, de familie au uitat, faci copii, îi creşti, nu s-au mai pus anii ăştia, tot la aceeaşi vârstă,
deci ieşim rebuturi direct.
M: Să va zic despre joculeţul ăsta. Am vorbit despre impactul venitului asupra vieţii
voastre la pensie. Vreau acum să-mi faceţi un colaj cu poze, să lipiţi nişte poze pe nişte
foi. Vreau să-mi lipiţi aşa, o foaie în care va fi viaţă voastră la pensie cu un venit ok, ce
înseamnă viaţa voastră la pensie cu un venit ok. Şi un alt colaj, viaţa voastră la pensie cu
un venit care nu este ok. Vreau să-mi alegeţi pozele care vă inspiră pe voi, care vă inspiră
vouă venitul ăla ok sau cel mai puţin ok. Da? Vreau să lucraţi aşa, grupul ăsta şi grupul
ăsta, împreuna să va consultaţi, să discutaţi.
Aurora: Discriminare se cheamă ((râsete))

178
M: Cine vrea să lipească cu scotch, cine vrea să lipească cu lipici?
Gheorghe: Nu contează. Lipim noi cu lipici.
Aurora: Femeile sunt cu lipici.
M: Aici sunt pozele, puteţi să lipiţi câte poze vreţi voi.
Răzvan : Am voie să mă uit?
M: Fiecare în grupul lui.
Aurora: Ştiu eu că o să trageţi cu ochiul ((râsete))
M: Aveţi foarfecă, scotch şi pozele. Deci puteţi să lipiţi câte poze vreţi, nu neapărat toate,
doar cele care vă inspiră. Aveţi cam 5-7 minuţele.
Răzvan: Ne inspiră mai mult acum ((râsete))
Otilia: Ajungem şi la New York? Ajungem!
Florian: Asta cu un venit care nu este ok. Hai să le împărţim şi pune fiecare...
Otilia: Aici iarăşi mai plec pe undeva. Aşa o să arătăm când o să fim babe ((râde)) Astea
nu ne plac că sunt medicamente, astea sunt spectacole.
Roxana: Nu, sunt d-alea mirositoare.
Otilia: Nu sunt medicamente?
Roxana: Nu, sunt parfumate.
Otilia: O mănăstire..
Roxana: O pensiune, bem..
Otilia: Avem şi bijuterii, uite aşa ajungem noi.
Roxana: Asta unde o punem?
Otilia: Nu o punem nicăieri, că nu e nici, nici.
Aurora: Uite aşa ajungem noi.
Otilia: Aşa-i? Dar nu au loc astea ale noastre.
Aurora: Le mai punem şi mai aşa.
Roxana: Ce e acolo?
Otilia: Îngheţată.
Roxana: Tu cu roaba.... ((râde))
Otilia: Nu mai muncim.
Aurora: Nu că facem dulceaţa.
Roxana: Iconiţa, rugăciuni...

179
Otilia: Avem prea multe de justificat ((râde))
Roxana: Ăsta e pat de spital, îi spunem.
Otilia: Asta nu e frumoasă, nu o punem deloc.
Aurora: Asta aşa ajungem, vai de noi.
Otilia: Asta cu familia, asta, asta.
Aurora: Asta cu focuri de artificii.
Roxana: Adică ne distram tot timpul. O, da.
Aurora: Nu avuserăm cu moşul şi cu baba?
Otilia: Nu avuserăm, e din aceeaşi carte luate. Astea toate sunt cu familia.
Roxana: Ău, ce casă dărăpănată aici.
Aurora: Asta ce e? Insula pustie..
Roxana: Ceasuri, rotiţe de ceasuri.
Otilia: Trece timpul.
Roxana: Trece timpul încet adică, sau ce spunem?
Aurora: Nu că se învârte roata vieţii.
Roxana: Ce e asta? Ceaţă. Suntem în ceaţă.
Otilia: Suntem în ceaţă cu mintea.
Aurora: O, da, da.
Otilia: Începe să-ţi placă ((râde)) Dar avem o problemă, avem mai multe poze decât
spaţiu ((râde))
Aurora: Hai să le lipim.
Roxana: Dar nu toate.
Aurora: Putem şi pe toate dacă vrem, ia uite! Era una cu familia, să o punem în mijloc.
Nu asta..
Otilia: Uite-le p-astea cu familia.
Răzvan: Partea cea mai importantă, trasul cu ochiul. (intervin şi băieţii)
Roxana: Voi ce aveţi acolo, pozele optimiste?
Răzvan: Nu, neoptimiste.
Roxana: Bă, dar mai avem multe? ((râde))
Otilia: Uite asta aici, lipeşte-o.
Roxana: Aia cu îngheţata renunţăm la ea.

180
Otilia: Păi renunţarăm la ea.
Roxana: Încă nu.
M: Sper că nu v-aţi influenţat.
Aurora: Noi nu ne-am uitat la ei.
Roxana: Nici n-au tras cu ochiul.
Otilia: Hai să facem şi un colt cu plimbările. Aurora, hai să facem şi un colţ cu plimbările.
Pune-o aici.
Răzvan: Şi trebuie să explicăm chiar fiecare poză?
Aurora: Absolut.
M: Nu chiar fiecare, dar vreau aşa să văd cam de ce le-aţi ales.
Otilia: Şi cum să o uitam taman p-asta.
Roxana: Chiar aşa.
M: Voi nu mai aveţi încă o foaie?
Florian: Ba da.
Roxana: Dar nu s-au apucat de ea.
M: Credeam că nu e aici, că am uitat eu să ve-o dau.
Aurora: Nu stă.
Otilia: Nu contează. Pune câte un strop în colţuri ca să se lipească bine.
M: Vă aduc şi vouă câte un scotch dacă vi se pare mai bine.
Aurora: Asta spunem că am avut noroc în viaţă.
Otilia: Uite aici artificiile, uite aici să le facem, în colţul ăsta. Le punem aici la
interferenţă.
M: Hai să ne grăbim un pic.
Otilia: Încercăm.
Răzvan: Ne mişcăm mai cu talent.
Florian: Şi dacă nu au loc toate?
M: Dacă nu au loc toate şi dacă vreţi mai multe decât cele puse pe foaie le păstraţi sau le
puneţi pe spate, cum vreţi.
Otilia: Uite şi asta, cum o uitaşi, mă!?
Aurora: Păi eu ştiu.
Roxana: El se uită şi fură.

181
Otilia: Uite şi asta e mişto. Uite aici o băgăm, cu familie cu tot. Asta unde o punem? Tot
cu plimbare e. Pune-o aici, totuşi.
M: Toată lumea participă.
Răzvan: Da, da.
M: Dacă cumva părerile sunt diferite, puteţi să-mi spuneţi: poza asta am vrut-o eu, p-asta
am vrut-o eu...
Florian: Da, da.
Otilia: Uite mai avem aici când stăm, ce facem cu ele?
Roxana: Cu care?
Otilia: Alea beauty and world.
Roxana: Vizităm Chicago-ul.
Otilia: Păi, vizităm, dar nu prea merge.
Roxana: Nu e bună.
M: Nu trebuie să lipiţi chiar toate pozele. Cele care vă inspiră numai.
Aurora: Ne inspiră cam multe.
Răzvan: Suntem în zi de graţie, avem toată inspiraţia.
Otilia: Aici mergem la teatru..
Roxana: Aici ne plimbăm.
Otilia: Mai sunt şi altele?
Aurora: Mai avem poze aici?
Roxana: Le-am băgat eu p-alea cu pietrele şi ruinele sau ce sunt alea.
Otilia: Şi asta e bună de vizită, mănăstirea, că mergi şi pe la mănăstiri să vizitezi.
Aurora: Sau poţi să te gândeşti la..
Otilia: Păi nu te gândeşti în sensul ăla.
Roxana: Ce e ăsta, munte? Şi asta e bună.
Aurora: Asta e cu pietre nestemate, pe care o să le las moştenire.
Otilia: Da, o să devină bijuterii de familie. Pune-l şi p-ăsta aici în colţ, chiar dacă
depăşeşte foaia.
Răzvan: E o competiţie?
M: Nu e competiţie.
Roxana: Întotdeauna între femeie şi bărbat e competiţie.

182
Otilia: Pune-o şi pe asta, suntem bătrâni şi cerşim, stăm într-o casă dărăpănată şi nu
avem unde să dormim. Uite asta, visezi spre cer şi mori, şi te ridici la cer şi ăsta e patul
morţii şi apoi te ridici la cer ((râsete))
M: Haideţi mai repede că mai avem multe de discutat azi. Să nu ne întindem aşa tarziu că
nu-i ok.
Otilia: Pun-o şi p-asta. Cu mâinile muncii te vezi cerşind, nu ai unde să dormi, ai o casă
dărăpănată.... P-asta o punem prima, timpul a trecut şi...
Roxana: Viaţă o petreci încet acum la pensionare. După ce că e vai de noi, mai trece
timpul şi încet.
Otilia: Pune-le mai rare să aibă aspect comercial. Şi asta?
Roxana: O luam că te simţi neputincios şi nu mai poţi face nimic. Păi şi asta? Gata te
vezi în ceaţă, nu mai vezi clar. Am terminat?
Otilia: Şi asta ce vrei să spui?
Roxana: Asta cu roaba?
Aurora: Nu, şi senin şi cu roaba... Se vede soarele aşa frumos şi asta cu roaba..
Otilia: Asta e tot ce ai realizat.
Roxana: Bun, şi asta ce este? Apăsare.
Otilia: Dacă tu zici...
M: Dacă va inspira ceva, spuneţi.
Aurora: Gata, ajunge.
M: Voi mai aveţi de făcut încă o planşă?
Numai, l-am terminat.
M: Perfect atunci.
M-am încălzit.
Caseta a II a
Răzvan: Bucurie familială...
M: Care este rolul venitului în relaxare?
Răzvan: Rolul venitului în relaxare? Te scuteşte de alte griji şi poţi să te... te relaxează
gândul că ai o viaţă de pensionar în care poţi să-ţi permiţi relativ, la viaţa de zi cu zi să...
chestii zilnice sau la chestiile să poţi să mergi într-o excursie, să poţi să mergi într-o... să
vizitezi un lucru sau să poţi să stai să oferi nepoţeilor tăi o... tot ce îţi doresc sau să..

183
M: Cum e pentru voi sau sunteţi de acord cu ce spune el?
Florian: Da, bine din imaginile care sunt aici văd prea puţine lucruri legate de financiar
pentru că pentru mine sunt... e părerea mea. Pentru că, spre exemplu, un... biserica mai
prinde spiritualul, mai îndrăgostiţi, bucuria unei nepoţele care priveşte la dragostea
bunicilor, apoi un arbore fiecare îl poate planta şi se poate bucura de umbra lui. Asta
înseamnă poate şi o prosperitate în timpul vieţii.
M: Dar spune-mi venitul, spune-mi venitul aici în poza asta în care sunt 2 bunicuţi care se
îmbrăţişează. Cum a influenţat venitul lor poza asta?
Florian: În niciun fel nu a influenţat venitul poza asta. În niciun fel, pur şi simplu este
bucuria lor, şi-au păstrat dragostea, ceea ce..
Aurora: Bunicii ăştia sunt cam pe la mare..
Răzvan: Nu, dar fiecare vede din punctul lui de vedere.
Florian: Dacă locuiesc la mare e firesc să fie la mare... ((râde))
Răzvan: Eu, de exemplu, n-am observat biserica. Am înţeles că eşti teolog.
Florian: Da.
M: Spune-mi tu, Gheorghe ce reprezintă focul ăsta de artificii.
Gheorghe: Nu ştiu.
M: De ce este aleasă poza asta ca inspirantă pentru un venit ok, o viaţă la pensie cu un
venit ok?
Gheorghe: Deci mie focul ăsta de artificii reprezintă pentru mine, ceva o sărbătoare, ca şi
cum ar fi zilele unui oraş sau o sărbătoare mai specială.
M: Şi venitul?
Gheorghe: Şi venitul cred că este bun, e bun pentru că poţi să mergi acolo, să-ţi iei de
exemplu o bere şi să stai să te uiţi la artificii ((râsete))
Otilia: Cu un paracetamol cu rom ((râsete))
M: Poza asta cu piciorul în apă de ce este ilustrativă pentru un venit ok la pensie? Nu ştiu,
spuneţi-mi de ce aţi pus pozele astea aici, ce v-a inspirat.
Răzvan: Asta, nu eu am dus poza aia ((râsete))
M: Florian, tu ai pus-o?
Aurora: Era piciorul frumos, nu? ((râde))

184
Florian: Da, era piciorul foarte frumos. Nu, am pus-o în ideea de a te bucura de viaţă.
Acelaşi lucru pe care, nu ştiu, te duci la piscină, te duci la un ştrand când eşti tânăr, te
duci poate la mare, acelaşi lucru poţi să-l faci şi la bătrâneţe. Şi m-am gândit că e legată
de chestia asta. Pur şi simplu un pescuit şi a sta cu un picior într-un pârâu sau nu ştiu,
undeva la munte, e o senzaţie deosebită, eu mă simt bine, m-aş simţi bine.
M: Mai spuneţi-mi din pozele astea care..
Răzvan: Sau poate fi apă termală ((râsete))
M: Mai spuneţi-mi rolul venitului în alegerea pozelor ăstora.
Răzvan: Poţi să te bucuri de o viaţă frumoasă, poţi să...
Gheorghe: De exemplu şi aici este o vacanţă, [deci tot venitul are un rol şi aici şi aici..
[Un peisaj..
M: Aici, iaurt şi căpşune?
Răzvan: Avem ce pune pe masă, da? ((râde))
Roxana: Desert.
Aurora: Lângă sticla aia de lapte de pe vremuri ((râde))
Răzvan: Aici să te bucuri de un joc pe calculator ((râde)) Nu, nu acuma e gluma.
Comunicare sau ce ştiu eu?! Ce poate să-ţi ofere o pensie.
M: Şi trifoiul ăsta de aici?
Otilia: Multe floricele şi bere şi iaurt şi căpşuni..
Gheorghe: Realizare..
M: Realizări financiare?
Răzvan: Şi nu numai, realizări în general.
M: Hai să vedem viaţa la pensie cu venit ok.
Aurora: Noi am început cu trifoiul.
Otilia: Însemna că am avut noroc în viaţă, dacă avem un venit ok..
Aurora: Trifoi cu patru foi le-am numărat, avem noroc, aşa se spune. Deci am avut
noroc, suntem nişte pensionari reuşiţi şi am încheiat cu focurile de artificii, că o
încununare, avem o viaţă, nu ne mai trebuie nimic..
Roxana: În care intră plimbări, relaxare, familie.
Aurora: Familia la mijloc, da.
Otilia: [Bijuterii de familie.

185
Aurora: Moştenirea familiei e cu perle, cu rubine cu de toate, e... şi ceva dragoste, da.
M: Şi venitul, rolul lui? Vreau să ştiu banii.
Aurora: O data, aşa ceva e foarte important. Toate plimbările, sunt oraşe, sunt excursii, ce
ne-am dorit să facem.
Otilia: Şi dacă ai reuşit să-ţi cumperi şi un palat din ăsta tot ar fi ceva.
Roxana: Da, totul reprezintă bani, plimbări, familia.
M: Frunzele de aici ce reprezintă?
Aurora: Fiind roşii şi au o nuanţă aşa, au o luminozitate aparte..
Otilia: Nu neapărat că totul reprezintă bani, reprezintă o împlinire la... reprezintă partea
roz, partea ok, dar nu neapărat cum îi spune, bani. Îţi trebuie bani, că nu ai cum să trăieşti
fără bani, dar trebuie să fii mulţumit, să te bucuri de dragoste, de..
M: Chestia asta?
Roxana: Un venit ok, chiar un venit ok ca să-ţi permiţi..
Aurora: Da..
M: E un venit ok sau unele..
Otilia: Unele nu implică venitul.
Aurora: E un venit mai mult decât ok.
Roxana: Nu tot ce reprezintă aici reprezintă bani, pentru că familia o ai lângă tine...
Aurora: Ai cam multe locuri unde ai putea face plimbări şi nu ţi le-ai putea permite.
M: Aici plaja asta cu şezlonguri?
Roxana: Pur şi simplu o ieşire, o plimbare, vacanţă.
M: Bine. Hai să nu le încurcăm. Aici, hai să vedem. Venit care nu este în regulă.
Răzvan: Păi aici, de exemplu poza asta îmi inspiră: “uite, au venit ăştia să le plătesc
curentul” şi văd cine e.
Roxana: Aşa o să ajungem?
Răzvan: Aici da, o să ajung să dorm pe... ce ştiu eu pe unde. Casă dărăpănată.
M: Bătrânica de acolo din colţ ce reprezintă?
Răzvan: Asta e o bătrânică sau..
Roxana: Bătrânel.
M: Sau bătrânel, nu ştiu.
Aurora: Bătrânică, e femeie.

186
Gheorghe: Expresia ei pare că nu e prea fericită, e tristă.
M: Aici, rotiţele astea?
Răzvan: Rotitele cât mai ai până să te duci pa în lumea ailaltă, adică îţi numeri zilele. Şi
mâinile, ce ştiu eu să spun?
Otilia: Aspre de muncă şi pe deasupra..
Răzvan: Da, neputinţă.
M: Deci un venit care nu este bun v-ar duce aici, pe foaia asta? V-ar aduce aici?
Florian: Da.
Roxana: Nu mai ai scăpare sau ce?
M: Un venit care este bun v-ar duce pe foaia de acolo?
Răzvan: Da, probabil.
Gheorghe: Da.
M: Hai să vedem şi aici venitul care nu e prea roz.
Roxana: Cam aşa. Dacă în partea cealaltă au fost statistici, aici este vulcanul care ne-a
terminat.
M: În ce sens?
Roxana: În sensul că acolo ne-am bucurat iar aici lava vulcanului nu te prea bucură, nu te
prea... nu e ok. Aici cana cu mărunţişul ăsta..
Aurora: D-abia ai 3 bani să-ţi iei o cafea, şi-i numeri aşa..
Răzvan: Poate sunt pastile alea. Nu sunt medicamente?
Aurora: Nu, sunt bani.
Roxana: Este o ceaşcă de ceai sau cafea şi sunt 3 monezi.
M: Ce e cu cătuşele astea de aici?
Roxana: Neputincios. Adică ai ajuns în momentul în care eşti prins, eşti... nu mai ai ce
face.
Aurora: Vezi totul în negru.
Roxana: Aici noi am pus-o ca reprezentând ceaţa, că nu mai vezi totul, nu mai e roz, nu
mai vezi deloc, nimic clar...
M: Aici?
Aurora: Aici suntem noi.

187
M: Bunicuţa. Rotiţele ce înseamnă?
Aurora: Rotiţele de la ceas aşa că se învârte ceasul...
M: Sunteţi de acord, e unanima părerea?
Da.
((râsete))
M: Ce e cu scara?
Roxana: Adică deja ne ducem spre. Nu vedem că pe ceva optimist cum ar părea.
Aurora: Nu te gândeşti că ajungi, nu la moarte te gândeşti. Şi aici pânze de păianjen,
întinsa aşa de nu mai ai scăpare. Pietrele sunt toate apăsătoare, te apasă.
Roxana: Grijile şi toate... case dărăpănate...
M: Hai să ne întoarcem aşa.... Să ne gândim la bani, voi va gândiţi la bani?
Roxana: Da.
Răzvan: Normal.
Gheorghe: Logic.
Roxana: Nu poţi trăi fără bani.
M: Economisiţi, puneţi bani de-o parte?
Roxana: Da.
Răzvan: Da.
Gheorghe: Eu nu.
Florian: Aşa şi aşa.
M: De ce economisiţi?
Roxana: Păi pentru a avea nevoie... deci dacă ai nevoie să ai de unde să apelezi.
Răzvan: Nu, de exemplu..
Otilia: Orice lucru pe care îl doreşti nu cred că poţi să... nu ştiu dacă... poate voi vi-l
permiteţi, dar eu una nu mi-l permit din salariu dintr-o lună şi atunci înseamnă că trebuie
să economiseşti şi..
Răzvan: Ideea mea e că eu dacă am nişte bani, iau salariu, de exemplu acuma, şi mă duc
să-l cheltui tot odată, după aia rămân fără bani, nu? aşa m-am obişnuit. Dacă nu am bani
în buzunar sunt un om terminat şi deşi am şi salariu. Sunt salariat, trebuie să ţin de bani,
trebuie să mai pun de-o parte...
Otilia: Trebuie să-i gestionezi într-un mod optim.

188
Răzvan: Trebuie să-i gestionezi...
M: Cine se ocupă cu gestionarea asta a banilor la voi? Voi personal sau..?
Otilia: Eu.
Răzvan: Eu.
Roxana: Eu.
M: La tine?
Gheorghe: Tot eu, dar mie nu prea îmi rămâne, eu nu prea îi strâng, nu ştiu, deci nu-i
strâng, nu că nu prea îi strâng. Nu îi strâng deloc.
M: Nu-i strângi deloc. Ok.
Gheorghe: Momentan. Poate pe viitor o să mai strâng şi eu dar acum momentan nu.
M: Dar strângeţi bani cu vreun scop anume?
Roxana: Nu tot timpul, depinde, uneori da, uneori nu.
Otilia: Să am.
M: Să ai pentru ce sau să ai la modul general?
Răzvan: Să ai pentru atunci când ai rămâne fără..
Roxana: Exact cum am zis eu.
Otilia: Sau să nu rămâi...
Răzvan: Sau să cumpăr ceva de ei sau dacă îmi pun ceva în cap pe termen... adică, de
exemplu, cum am zis eu la început. Când m-am prezentat. Vreau să plec într-un oraş în
care pot să mă afirm mai mult, mă apuc să-mi pun ceva bani de-o parte că atunci când mă
hotărăsc să plec să nu plec... nu vreau să plec şi să n-am cu ce să plec, adică să am o bază,
să nu fiu nevoit să apelez la cineva: “ştii, ajuta-mă” sau nu ştiu ce.
M: Dar strângeţi banii ăştia în mod regulat, doar atunci când aveţi mai mulţi, o dată la nu
ştiu cât timp sau cum se întâmplă? Când puneţi voi banii de-o parte?
Răzvan: Deci la fiecare salariu pun de-o parte.
M: Tu pui la fiecare salariu. Voi?
Otilia: Acelaşi lucru, la fiecare salariu.
Roxana: Deci mai întâi îţi faci priorităţile, asta îmi ajunge pentru întreţinere, asta pentru
nu ştiu ce şi asta să mai ies şi eu, mă rog, şi ce mai rămâne pui tot timpul.
Răzvan: Şi dacă fac un ciubuc sunt mulţumit. Deci nu neapărat îl pun de-o parte, dar dacă
am umblat acolo unde am pus de-o parte şi am făcut un ciubuc completez cât am luat.

189
M: Pui de-o parte?
Florian: Pun de-o parte, dar nu în sensul că pun o anumită sumă de-o parte. Pur şi simplu
întâi îmi plătesc toate datoriile, nu datorii, obligaţiile faţă de tot ceea ce trebuie şi după
aceea am grijă să nu depăşesc, să nu fac un exces. Adică să am bani cât să ies la o bere, la
un suc sau o pizza. Dar bei 2 beri, nu 10, mănânci o pizza, nu mănânci 5. Chestii din
astea. Să-ţi permiţi să cumperi o floare sau un cadou pentru cineva şi mă încadrez. Nu
ştiu, pentru mine e bine. De exemplu, vara asta am fost o săptămână la Constanţa, am fost
5 zile în Timişoara, vreo 4 prin Târgovişte, am fost o săptămână în Grecia.
Roxana: Ai fost destul de mult.
Otilia: Nici nu ai lucrat anul ăsta pe deasupra. ((râde))
Răzvan : Şi se mulţumeşte şi cu puţin. ((râde))
M: Noi vorbeam despre bani economisiţi. Cum e, tu economiseşti bani?
Aurora: Niciodată, nu. Nu se lipesc deloc. Niciodată, că mai iei un televizor, dar nu,
niciodată nu pot să pun de-o parte, niciodată nu mă încadrez în bani.
M: Dar voi care economisiţi, cum faceţi asta, prin ce modalitate strângeţi banii ăştia?
Roxana: Îi pun de-o parte şi am uitat de ei.
M: Unde îi pui de-o parte? Îi pui intr-un anume loc?
Roxana: A nu, am [2 carduri şi în ăla în care am pus..
Otilia: Îi schimb în euro şi îi ţin acolo.
M: Deci la tine în casă?
Roxana: Da, sau chiar uneori îl port la mine, depinde.
Aurora: Şi dacă îi las pe card nu rezistă.
Răzvan: Eu îi dau lu’mama când vine, îi zic: “i-ai tu, să nu-i văd că intru în ei”. Şi după
aceea când rămân fără: “auzi, unde ai pus banii aia?”
M: Cum e la tine?
Otilia: Îi schimb în euro şi îi las acolo.
M: De ce în euro?
Otilia: Pentru că în lei îi cheltui imediat, dar în euro până mă duc să-i schimb mai uit
câteodată.

190
M: Şi tu cum economiseşti?
Florian: Păi nu, nici nu i-am scos, nici nu-i separ, pur şi simplu îi am tot timpul în
buzunar pe toţi.
Aurora: Dar pui aşa de-o parte?
Florian: Nu, eu nu depăşesc o anumită măsură.
Aurora: Nu depăşeşti dar strângi aşa separat, nu că te încadrezi în ei şi plăteşti toate alea.
Florian: Sunt banii tot timpul în acelaşi buzunar, în aceeaşi..
Răzvan: Numai că nu cheltuie, îşi propune şi nu cheltuie.
Roxana: [Tu dacă economiseşti 10- 15 milioane, tu tot îi ţii în buzunar?
Răzvan: [Păi dacă acuma văd că am 2 milioane în portofel şi mă duc mâine dimineaţă şi
mai văd că mai am 1 milion..
M: Aurora, de ce nu economisiţi voi?
Aurora: Că mie mi se lasă la o chestie şi nu rezist. Dacă vreau să fac un lucru tot îl fac,
dacă vreau să cumpăr ceva, îl iau. Mă gândesc, tai aia pe săptămâna viitoare..
Răzvan: Trăieşte clipa!
Aurora: Da, dar nu pot..
Gheorghe: Eu îmi fac poftele, ce vreau, mi le fac acum, după aceea când m-oi însura vin
copiii, familia, mă trage: “tati..”. Mai bine îmi fac acum toate nevoile.
Roxana: Tu joci pe divizia... Trăiesc acuma că după aia gata.
Otilia: La pensie ce mai visezi?
Roxana: Dacă vreau o îngheţată, îi iau lu’ fiu-meu, mie nu îmi mai iau.
M: Referitor la ce vorbeam noi, la pensionarea noastră. Care credeţi că sunt sursele de
venit de care poate să beneficieze un pensionar?
Otilia: Eu v-am spus.
M: Uite, Otilia mi-a spus: garsoniera, contul în bancă, da?
Otilia: Păi ăstea sunt singurele, altele nu.
M: Altele mai ştiţi? Alte surse de venit?
Aurora: Da, garsoniera pe care o închiriezi?
Otilia: Păi da.
Roxana: Păi o sursă de venit poate să fie şi pensia singură .
Gheorghe: Da, o pensie mare, o pensie..

191
M: Pensie la stat sau care?
Gheorghe: Da, pensia-pensie.
M: Altceva?
Răzvan: Să faci altceva pe lângă.
Roxana: O florărie, o... deci pur şi simplu o activitate care să-ţi aducă profit.
Răzvan: O activitate, da, pe care s-o faci cu plăcere nu o fac pentru că sunt nevoit sau..
Roxana: Păi în ziua de astăzi majoritatea o fac că sunt nevoiţi.
Aurora: Sau o faci că eşti nevoit, că nu ai încotro.
Gheorghe: Societăţi de asigurări. Dacă contribui în timpul vieţii cu 2-300 000, după aceea
primeşti.
Roxana: Aia e păcăleală.
M: Hai să ascultăm. Dar ce e asta?
Gheorghe: Nu ştiu prea bine, dar am auzit.
M: Societăţi de asigurări ai zis?
Gheorghe: Da, contribui cu o anumită sumă şi după aceea îi primeşti după un timp.
Otilia: Mai puţin, că îţi ia întotdeauna administrare de cont.
Gheorghe: [Sau pensie privată sau cum îi spune..
Răzvan: [E păcăleală sau nu e păcăleală, pentru că nu am înţeles exact şi d-asta nu am..
Roxana: Cu asigurarea..
Răzvan: Cu asigurarea, da.
M: Hai să vorbim de pensia de stat, da? Care sunt avantajele pensiei de stat? Am mai
discutat noi, dar hai să vedem.
Aurora: E stabilă, nu poate să mai scadă, e clar.
Gheorghe: E fixă lună de lună.
Otilia: Nu dă niciodată faliment, [pentru că creditul de asigurări poate să dea faliment în
anumite situaţii.
Răzvan: [Mai faci o greva îţi mai pune 200 000.
Roxana: Şi în primul rând că să o poţi avea trebuie să lucrezi la stat.
Otilia: Exact.
Aurora: Trebuie să-ţi aduci contribuţia.

192
M: Dezavantajele pensiei de la stat?
Otilia: E [cam mică.
Aurora: [Mică. E singurul dezavantaj, că doar stai acasă şi primeşti banii, dacă ar fi mare
nu te-ai mai..
M: Mi-aţi mai spus de contul în bancă. Cum e cu contul asta în bancă, ca sursă alternativă
de venit? Care ar fi avantajele lui?
Răzvan: Păi avantajul e [dobânda.
Aurora: [Primeşti o dobândă. E dobânda dacă ai [contul suficient de mare.
Răzvan: [Dezavantajul e instabilitatea, nu ştii dacă banca e stabilă atâta perioadă sau nu..
Gheorghe: Dar trebuie să fie contul foarte mare [că să poţi să..
Roxana: [Să poţi trăi din dobândă.
Gheorghe: Aia da, de exemplu la 80 de milioane am primit o sută de mii.
M: Dar care e alternativa la asta?
Roxana: Pensia privată.
M: La pensia privată, la cont, alte alternative la care aţi apela voi?
Gheorghe: Eu, pensia de stat.
Răzvan: Pe lângă pensie mi-aş mai face o afacere cu care să..
Florian: Aş mai face altceva, nu ştiu dacă afacere, muncesc.
M: Altceva ce, ceva din care să-ţi iasă bani sau numai din plăcere?
Gheorghe: Sau ceva din care să-ţi iasă... de exemplu, o grădină ceva.
Florian: Da, şi o grădină cu zarzavaturi şi tot e bine că...
Gheorghe: Că să nu le mai cumperi.
Florian: Poţi să ai produse, ceva, nu ştiu ce.
Gheorghe: Sau o vacă.
Roxana: Una singură nu îţi ajunge pentru tine.
Gheorghe: O turmă ((râde))
M: Roxana, tu mi-ai spus de pensia privată. Ce e cu pensia privată?
Roxana: Păi aş opta pentru ea pentru că atâta timp cat o ai, o ai sigur şi mai faci şi altceva
dacă nu eşti mulţumit. Dar e cea mai... decât contul, pensia de la stat care e mică şi e mult
mai...

193
M: Dar de ce ţi-ai face o pensie privată şi nu un cont? Zi-mi aşa ca să înţeleg opţiunea ta.
Roxana: Pentru că există dezavantajul la cont să... depinde de banca respectivă, cât va
rezista pe piaţă şi dacă nu..
M: Şi la pensia privată cum este?
Roxana: Mi se pare mai sigură.
M: Cine îţi dă pensia privată?
Roxana: Pensia privată [o plăteşti.
Otilia: [E o firmă de asigurări la care se plăteşte pensia privată. Şi în momentul în care...
tot un cont la o firmă de asigurări din câte ştiu eu.
Răzvan: Da, care nu ştii cât de..
Otilia: Nu ştii şi firmele de asigurări sunt asigurate de alte firme de asigurări. Şi de obicei
când dau faliment sau dacă se întâmplă vreo catastrofă ceva, niciodată nu pot conta pe
firmele de asigurări. În aşa ceva, eu una nu am încredere. Peste tot, când s-a întâmplat un
lucru catastrofal, firmele de asigurări au dat faliment, deci nu..
M: Deci tu nu ai apela la alternativa asta?
Otilia: Deci nu am încredere în ea dar înţeleg că din 2007 suntem obligaţi să ne facem
pensii private. Deci o să fiu obligată la rândul meu, dar încredere n-am în ele.
M: De ce garsonieră să o închiriezi?
Otilia: Pentru că îmi aduce un venit sigur şi ştiu sigur [că la un moment dat..
Roxana: [Şi dacă stă cineva şi..
M: Hai să o ascultăm.
Otilia: Pentru că îmi aduce un venit sigur şi ştiu sigur că vine şi că se poate închiria
oricând. Dacă nu se poate închiria, se poate vinde şi trăiesc cu oarecare..
Roxana: Aşa nu mai iei acelaşi venit pe ea.
Otilia: Pentru că o investiţie imobiliară cred creşte în timp ca valoare, logic.
M: Deci ţi se pare că este mai..
Otilia: Este cât se poate de bună după părerea mea.
Aurora: O să-ţi vină mai greu la o anumită vârstă, probabil la 65 de ani să cauţi chiriaşi,
să-i mai controlezi..

194
M: Deci tu vezi un dezavantaj aici...
Aurora : Nu, e un avantaj, dar e puţin mai greu. Parcă ar fi de preferat altele decât să te ţii
după chiriaşi şi să-i... [la 65 de ani.
Otilia: [Dar te pot ajuta şi copiii.
M: Uite, tu îmi spuneai despre asigurare. Cum e cu asigurarea, ce e asigurarea?
Florian: Păi nu ştiu, v-am spus că nu ştiu..
M: Din ce ştii.
Florian: Nu ştiu. Că ar fi o formă de venit. Venit?! În sensul că dai o sumă relativ mică
periodic şi îi primeşti după aceea. După 10-15-20 de ani. Depinde pe cât timp se face.
Dar prea multe detalii nu ştiu.
M: Şi care este diferenţa asta între asigurarea asta şi pensia privată? Sau e vreo diferenţă?
Florian: Nu ştiu.
M: Din cum vezi tu până acum lucrurile?
Florian: Cred că e cam acelaşi lucru.
M: Tu, Aurora. Care ar fi opţiunea pentru care ai opta tu?
Aurora: Un cont, indiferent dacă e dintr-o afacere pe care mi-aş deschide-o după că tot
într-un cont i-aş ţine. Trebuie să fie un cont suficient de mare ca să..
M: Şi de ce asta şi nu pensia privată?
Aurora: V-am zis că nu pensie privată sau..
M: Şi atunci de ce asta?
Aurora: Că e... parcă e totuşi al meu. Nu intru într-un anumit sistem pe care să nu fiu
sigură, că optez eu pentru o bancă şi deocamdată există anumite banci care au stabilitate
la noi în ţară şi pentru care garantează statul. Şi parcă ar fi de preferabil ca să nu intru
într-un sistem pe care nu îl cunosc prea bine, în care nu am încredere, contul mi-l fac eu,
e al meu, nu depind de nimeni, e..
M: Gheorghe, cum e?
Gheorghe: Pe lângă pensia de stat?
Otilia: Pe lângă.
M: Pe lângă, el mi-a spus. De ce asta şi nu asigurarea?
Gheorghe: Asigurarea, cu asigurarea cum a zis şi Aurora, nu ai încredere pentru că nu e
sigur, degeaba la noi sunt legi bune, multe legi, dar nu..

195
Aurora: Deci cred că aş face-o totuşi, sunt momente în [viaţă când îţi vine să rişti.
Răzvan: [Sunt legi bune la noi?
Gheorghe: Sunt destul de bune la noi dar nu sunt puse în practică.
Roxana: Da, are dreptate.
Gheorghe: Şi degeaba vine o firmă de asigurări şi zice: “va dau... daţi o anumită sumă de
bani lunar sau anual şi peste un anumit timp primiţi de 10 ori sau de 15 ori sau..”
M: Şi tu nu ai încredere sau ce?
Gheorghe: Nu. Păi de unde îmi dau ei mie banii ăia?
Aurora: Poate garantează statul.
Otilia: Cel mult contul care îl deschizi la firmele de asigurări îţi şi mai ia din el, că ai
comisioane de administrare, de depunere... deci te fură firmele de asigurări la greu.
Gheorghe: Te fură băncile, dar barim..
M: Tu la ce ai apela?
Răzvan: Eu?
M: Da. Mi-ai spus de afacere.
Otilia: De banii lui.
Aurora: Şi banii ce faci pentru afacere?
M: O garsoniera închiriată?
Răzvan: Orice ţine de afacere, la un moment dat şi garsoniera închiriată e tot o afacere.
M: Atunci de ce nu un cont în bancă?
Răzvan: Nu ştiu, probabil atunci m-aş... nu pot să spun exact acuma ce e bine, ce e rău.
Atuncea m-aş ghida cel mai bine. Aş face un studiu de piaţă, să văd, măi, e bine cu un
cont, e bine cu o firmă de asigurări. Dar de regulă firmele de asigurări referitor la
afacerea mea, deci să-mi asigure afacerea mea printr-o firmă de asigurări, aş putea pur şi
simplu din contră, eu să plătesc o... Deci te gândeşti şi la o chestie din asta. Cine aude
chestiile astea.... sunt înregistrat gata...
M: Totul e confidenţial. Numai eu am să le văd lucrurile astea. Să-mi faceţi un top 3 ce
aţi alege din toate astea. Avem: pensie de stat, cont în bancă, garsonieră, afacere, pensie
privată şi asigurare. Care ar fi top 3 pentru tine?
Roxana: Pensie privată, garsonieră, afacere.
Otilia: Garsonieră, afacere... cont în bancă.

196
Aurora : Top 3 în funcţie de ce?
M: Încrederea pe care ai avea-o tu.
Aurora: A, după încredere.
M: Da.
Aurora: Pensie de stat, cont în bancă, pensie privată.
Gheorghe: Pensie de stat, afacere şi pensie privată.
Florian: Pensie de stat, privată şi afacere.
Aurora: Fac asigurare mă omoară bărbatu-meu mâine-poimâine ((râsete))
Răzvan: Pensie de stat, afacere, acum nu ştiu, probabil toate celelalte pe locul 3, rămân în
dubii.
Roxana: Pui şi tu o clauză... şi îi ia altcineva, nu soţul.
Aurora: Mai periculos cu asigurările astea.
Florian: Te şi imaginez... ((râde))
Răzvan: Deci poţi să le combini, poţi să faci un lanţ şi să... Având o afacere poţi să ţi-o şi
asiguri poţi să-ţi şi deschizi un cont în bancă în care să-ţi pui..
M: Deci se includ unele dintre ele.
Răzvan: Da.
M: Spuneţi-mi ce ştiţi voi despre pensia privată până în momentul de faţă.
Răzvan: Nimic.
Roxana: Că o să fie obligatorie de la anul şi că e o pensie cât de cât..
Aurora: Că e un sistem, că un fel de contribuţie pe care o depui nu ştiu cum, lunar, anual,
dar probabil că lunar, toată viaţa.
Otilia: Şi dacă o lună nu mai depui îţi iei adio de la contul respectiv, asta ştiu ((râde))
Răzvan: Da, e ca şi cum în loc să-ţi plătească statul contribuţia către pensie, către pensia
de stat ţi-o [plăteşti singur. Adică îţi primeşti tu salariu..
Aurora: [Dar am auzit că sunt mult mai mari în sistemul ăsta.
Răzvan: Îţi deschizi un cont la o bancă cum ar veni, te duci la banca respectivă, contul
ăsta reprezentând pensia ta privată pe 50 de ani, să zic, sau cât e, câţi ani de muncă ai şi
timp de 50 de ani în fiecare lună tu te duci şi îţi contribui lunar cu... cât vrei tu, din salariu
tău. Cât cotizezi tu..

197
M: Dar exista la noi chestia asta cu pensia privată?
Aurora: Da.
Răzvan: Da.
M: Cine oferă chestia asta?
Răzvan: Nu ştiu.
Otilia: Nu ştiu.
M: Ca instituţii, dacă ştiţi şi nume e ok, dacă nu ştiţi ca instituţii.
Aurora: Nu ştiu dacă băncile. Băncile, nu?
Răzvan: Ba da, băncile. Băncile şi firmele de asigurări, de regulă.
Aurora: Nu, mă gândesc că dacă o să fie obligatorie, o să garanteze statul şi atunci nu
cred că o să mai existe această instabilitate.
M: Dar vouă cum vi se pare chestia asta cu pensia privată?
Răzvan: Eu cred că..
Florian: E ok.
Roxana: Că o să fie ok.
M: De ce spuneţi că e ok?
Otilia: Eu cred că a fost testată în exterior.
Răzvan: Da normal, păi da în exterior se practică.
Otilia: Fiind practicată în exterior şi dând rezultate nu ai încredere în ea raportat la noi.
Pentru că la noi..
M: Dar voi cine credeţi că ar apela la o astfel de pensie privată, cine şi-ar face-o?
Otilia: Toată lumea de la 1 ianuarie.
Răzvan: Toată lumea trebuie să-şi facă până la urmă.
Roxana: Fiind mai mare este un stimul.
Răzvan: E normal ca la un moment dat să nu mai ai încredere, eu de exemplu nu am
încredere în stat. Când văd că îmi pune impozit şi pe salariu, îmi pune şi pe profit, îmi
pune şi pe toate chestiile astea şi nu îmi ajunge să... De ce să-mi pună statul impozit... ce
ştiu eu unde se duc banii aia când atuncea îmi da, ştiu că îmi iau tot salariu brut în mână,
îl iau în mână, mă duc şi-mi plătesc. Da, frate, îmi dau la sănătate, îmi dau atât, la casa de
pensii îmi dau atât, acolo îmi dau atâta..
Roxana: Fără să ţi se mai ia din suma respectivă.

198
Răzvan: Şi culmea e că eu îmi stabilesc, atunci îmi stabilesc eu cât contribui acolo, cât
contribui acolo, cât contribui acolo. Nu trebuie să-mi calculeze mie statul.
M: Vreau să citim ceva: proiectul de lege despre pensia privată care intră în vigoare de la
1 ianuarie 2007. E o carte, era greu să o cărăm şi să o mai şi multiplicăm în atâtea
exemplare. Şi am luat ce am crezut că e mai important. Poate că nu e, poate că e doar
pentru mine, poate că pentru voi contează alte lucruri. Dar vreau să citim lucrurile astea şi
apoi să discutăm un pic despre ele. Deci nu este o prezentare exhaustivă, există mult mai
multe decât atât.
L-aţi citit, gata?
Care e părerea generală despre produsul ăsta, despre pensia privată?
Otilia: Viitorul sună bine.
Aurora: Că spune aici că nu poate da faliment fondul de pensii.
Roxana: Da.
M: La modul general. O să ne legăm un pic şi de detalii puţin mai târziu. Cum vi se pare,
cum sună chestia asta?
Răzvan: Sună ok.
Roxana: Ok.
Aurora: Doar că nu specifică cât trebuie din salariu.
M: E vreo informaţie nouă pe care nu o ştiaţi şi pe care aţi aflat-o?
Aurora: Da.
M: Care, hai să vedem ce e nou?
Aurora: Că trebuie 15% din venitul lunar.
M: Maxim.
Aurora : Brut, ceea ce e foarte mult.
M: Trebuie maxim 15% , adică intre 0 şi 15. Adică intre 1 şi 15.
Aurora: Pardon, pardon, maxim, am crezut că îţi impun ei 15% şi era destul de mult. Şi
nu îţi iau impozit doar în limita a 200 de euro pe an. 200 de euro pe an înseamnă...
Florian: 7 milioane şi ceva.
Otilia: E pe an.
Florian : Pe an, nu pe lună.
Roxana : Şi pe lună dacă stai să cumulezi...

199
Aurora : Adică e foarte... nu îţi ia impozit la suma aia pe an, oricum pe an o să se ajungă
la mai mult de 200 de euro deci o să-ţi ia impozit.
Otilia: Asta e, te alegi cu un cont cu mai puţini bani decât ai depus, lucru care nu mi se
pare normal. Pentru că la un cont, de exemplu, te alegi cu mai mulţi bani.
Răzvan: Aşa şi dacă de exemplu, să spunem că într-un an de zile, banii pe care îi depun
eu în fondul ăsta nu sunt de 200 de euro. După aceea ce sumă primesc eu?
M: Asta depinde de cât va cotiza fiecare bănuiesc.
Aurora: Păi tu poţi să-ţi alegi între 1 şi 15% din venit.
Otilia: Practic tot banii tăi...
Răzvan: Cât ai cotizat în fiecare lună. ((râde))
Otilia: Cât ai cotizat în fiecare lună...
M: Conceptul ăsta în sine cum vi se pare? Aţi apela la el?
Aurora: Da.
Răzvan: Da.
Roxana: Da.
Gheorghe: Nu.
Aurora: Dacă aş plăti 15%, dacă mi-aş permite să dau 15% din venitul brut lunar, normal
că... ar fi o sumă..
M: Tu, Gheorghe de ce nu ai apela?
Gheorghe: Datorită...
M: Spune-mi la modul general.
Gheorghe: Deci numai după 60 de ani se va...
Aurora: Aşa e legea.
Roxana: Şi de la stat când beneficiezi?
Aurora: Şi dacă ieşi la 55 de ani.
Gheorghe: Păi la stat beneficiezi de la anul de la 50 de ani sau de la 45.
M: Deci v-am spus, asta e lege, e scoasă din proiectul de lege. Ideea este că pentru
pensiile private va fi o lege specială care prevede vârstă de 60 de ani, indiferent de vârsta
care este menţionată la pensia de stat.
Otilia: Deci eu pot să... şi dacă eşti bolnav şi ieşi pe caz de boală, tot atunci...

200
M: Este pe undeva, nu ştiu dacă am introdus noi aici...
Gheorghe: Nu aţi introdus.
M: În caz de invaliditate, de nu ştiu ce, sunt câteva clauze.
Gheorghe: Sau, de exemplu, dacă ar intra acolo şi clauza cu situaţia mea, dacă ies la 50
de ani sau la 45 de ani la pensie, eu de la 60 o să o primesc p-asta.
M: Tu dacă ieşi la pensie, pensia de stat, la 45 de ani vei beneficia de pensia de stat. De
pensia privată vei beneficia d-abia după 60 de ani.
Roxana: Deci 15 ani...
M: 15 ani vei avea numai pensia de stat.
Roxana: Pensia de stat nu mai beneficiezi.
Gheorghe : Pensia de stat să cotizez după ce ies eu la pensie.
Aurora: Păi şi o să cotizezi la pensia asta din pensia de la stat, că între 50 şi 60 va trebui
să plăteşti.
Gheorghe: Da, asta mă gândeam.
Roxana: Oricum asta e obligatorie, înţelegi, deci n-ai încotro.
M: Aici spune că e facultativă.
Răzvan: Deocamdată.
Aurora: Am înţeles că de la 1 ianuarie e facultativă, nu poate nimeni să te mai oblige să
mai depui alţi bani atâta timp cât tu îţi plăteşti asigurările.
M: Hai să ne uităm aşa şi fiecare să-şi aleagă două puncte care i se par importante şi pe
care să le discutam un pic, să vedem câte ceva despre el.
Roxana: Banii acuma.
Aurora: Şi mai zice undeva: “dacă s-a cotizat cel puţin 7 ani şi jumătate, pensia va fi
acordată lunar”. Şi dacă nu s-a cotizat 7 ani şi jumătate, i se va da toată pensia odată?
Otilia: Nu, i se dă o dată la două luni.
M: Deci “dacă s-a cotizat cel puţin 7 ani şi jumătate, pensia se acordă lunar pe toată
durata vieţii contribuabilului”. Asta este ideea.
Răzvan: Da, dar după 60 de ani.
Aurora: Dar dacă nu ai cotizat?

201
M: Dacă nu ai cotizat cel puţin 7 ani şi jumătate ţi se va da cât ai strâns până în momentul
respectiv. Încă nu există reglementare cum se va face plata. În următorii 3 ani statul s-a
angajat să facă şi această reglementare.
Aurora: Dacă nu o să primeşti suma pe care ai depus-o, ce suma îţi va da lunar?
M: Abia atunci se va stabili lucrul ăsta. Ştiu doar că banii se pot primii fie într-o oarecare
măsură toţi odată, fie eşalonaţi pe o perioadă de timp.
Otilia: Nu, spune că nu pot fi folosiţi.
Aurora: Nu pot fi folosiţi garanţie la credit...
Roxana: Pot fi folosiţi pe durata unei surse.
Gheorghe: Cu excepţia cazurilor de deces
Aurora: Sau invaliditate.
Gheorghe: Păi de exemplu, dacă mori, moştenitorii mei...
Aurora: O ia cineva, că scrie, în caz de deces banii sunt moşteniţi.
Gheorghe: Îi dă toţi banii odată sau tot sub formă de pensie îi dă?
M: Ţi-am spus, asta urmează să se hotărască.
Aurora: Nu cred...
Florian: Eu cred că investiţi vor fi moşteniţi.
Otilia: Uite: “nu pot fi primiţi înainte de vârsta de pensionare.”
M: Da, decât după vârstă de 60 de ani.
Aurora: Da, dar îţi spune mai sus că 60 de ani este vârsta de pensionare.
M: Roxana mi-ai spus despre banii acumulaţi: “sunt proprietatea contribuabilului, nu pot
fi folosiţi decât ca pensie, adică nu pot fi primiţi înainte de vârsta de pensionare, 60 de
ani, şi nu pot fi folosiţi drept garanţie pentru credite, dar pot fi folosiţi drept dovada unei
surse de venit suplimentar” Cum ţi se pare chestia asta?
Roxana: Păi din tot ce este aici mi se pare cel mai important, deoarece îţi dă cam
informaţiile principale din tot ce e aici.
M: Care sunt avantajele pe care le vezi tu în paragraful ăsta?
Roxana: Banii sunt proprietatea contribuabilului.
Otilia: Aici eu am o problemă, dacă sunt proprietatea contribuabilului...
M: Să o ascultam pe Roxana, te rog...

202
Roxana: Alt avantaj nu văd decât informaţia în sine, asta că sunt banii contribuabilului şi
informaţia în sine, că te informează deci că nu se pot primi înainte de vârsta pensionarii şi
că nu pot fi folosiţi ca şi garanţie sau..
Otilia: Bine atunci, dacă sunt proprietatea contribuabilului şi firma respectivă de asigurări
se foloseşte de ei, de ce contul meu nu creşte şi scade? Pentru că ei îl administrează, cică.
Aurora: Ei nu pun dobândă acolo, că automat banii se redistribuie în sistem şi vin alţii.
M: Unde anume?
Otilia: Aici, sunt proprietatea contribuabilului. Dacă ei sunt proprietatea mea şi ei se
folosesc de ei, de ce pentru mine nu creşte respectivul cont, că asta... Ei se folosesc
practic de banii mei, practic ar trebui să crească.
Răzvan: Şi îi mai şi impozitează.
Otilia: Şi îi mai şi impozitează, asta e problema.
Aurora : Nu scrie nimic de genul ăsta aici.
Răzvan: [Cum, spune mai sus!
Otilia: [Scrie că se impozitează în limita a 200 de euro pe an.
M: Deci tu vei plăti din salariu tău, să presupunem că 1 milion pe lună, presupunem da.
La sfârşitul anului vei avea 12 milioane strânse.
Otilia: Minus...
M: Stai un pic. O luam aşa treptat. Eu nu sunt bună la matematică. Vei avea 12 milioane
strânse, da? Tu la serviciu plăteşti impozit pe venit. Plăteşti un impozit în fiecare lună sau
în fiecare an, nu ştiu cum e chestia asta.
Răzvan: Pe lună.
M: La sfârşitul anului tu vei avea 12 milioane strânse, din ăştia 12 milioane tu oricum ai
plătit impozit la serviciu. Că sunt bani pe care i-ai obţinut tu, din venitul tău. Pentru 7
milioane ţi se va scădea impozitul pe venit pe care tu îl plăteşti deja la serviciu. Deci tu
nu vei plăti un alt impozit în plus.
Otilia: Şi dobândă am la ei?
M: Asta nu ştiu. Aici scrie că i se adaugă o rentabilitate minimă garantată. Dar nu scrie
cifra. Şi mai scrie: “fondul de pensii nu poate da faliment”
Aurora: Da, îţi da o dobândă, aşa e.

203
M: Nu ştiu să-ţi spun, astea parcă sunt cifre, trebuie discutate. Deocamdată e un proiect
de lege, este ceea ce avem. Hai să discutăm despre ce avem acum. Nu ştiu să-ţi spun mai
mult.
Aurora: Şi paragraful ăla, ce mai e bine în paragraful ăla. E bine că nu sunt primiţi înainte
de vârsta de pensionare că poate nu te-ai abţine. Eu una nu m-aş abţine, tot aş intra în
cont şi... ((râde)) Până la urmă e bine, că de fapt d-aia se cheamă pensie, să îi iau atunci
că atunci nu o să mai fiu capabilă probabil...
M: Şi zi-mi care ar fi dezavantajele, lucrurile care nu vă convin la paragraful ăsta.
Aurora: La paragraful ăsta e în regulă totul. E clar că nu poţi să-i foloseşti drept garanţie,
că nu se ştie ce şi ce, aşa...
Otilia: Şi asta că nu pot fi folosiţi decât la pensie că e... e rău. Aşa într-un cont îţi şi creşte
şi dacă ai şi nevoie de dobânda de la ei îi laşi pe ei şi practic te foloseşti de dobânda de la
ei. Deci poţi să iei ceva din ei, pe când aici... se folosesc când au ei chef şi ştiu clar că
până la 60 de ani ei se folosesc de banii mei. Eu asta am nemulţumire ((râde))
M: Să vedem pentru voi un alt punct important.
Roxana: El nu vrea să facă.
Florian : Nu că nu vreau să fac...
M: Vorbim de proiectul de lege.
Florian: Nu ştiu, mi se... nu ştiu, mă gândeam la ultimul punct, faptul că după aderarea în
Uniunea Europeană oricum ţi se distribuie indiferent de ţară. Asta ar fi avantajul...
Răzvan: Dacă aş pleca afară aş solicita [mai bine un cont străin.
Florian: [Dacă ar fi o contribuţie aici în România te-ar ajuta...
Răzvan: Eu ştiu pe cineva care a muncit dincolo...
Aurora: Nu e obligatoriu să...
Otilia: Aşa e frumos...
M: Toata lumea să înţeleagă, că poate ne vin alte idei de aici. Deci ţi se pare un punct
important ăsta.
Florian: Da, nu că mi se pare important, mi-a trezit curiozitatea.
M: Gheorghe, pentru tine ce e...
Aurora: Aia cu 60 de ani ((râde))

204
Gheorghe: Aia e... deci cu 60 de ani şi cu pe cazul de boală care se pensionează. Deci nu
mai poate omul să muncească. Până la 60 de ani poate moare.
Roxana: Uite aici: “pot fi primiţi înainte de vârsta de pensionare cu excepţia cazurilor de
deces sau invaliditate”.
Otilia: Deci numai dacă rămâi invalid, dar dacă suferi de o boală care nu îţi mai permite
să munceşti, Doamne fereşte, că ţi se poate întâmpla, nimeni nu ştie ce te aşteaptă, nu poţi
să te bucuri şi de pensia asta şi boala e şi mai grea şi unde mai pui că solicită şi
medicamente... şi zice: “ia uite mă că eu am cheltuit...”
Aurora: Cred că o să bage...
Gheorghe: Şi poate nu mai trăieşti până la 60 de ani
Roxana: Deci cotizezi, banii aia mie trebuie să mi dea, [dacă mă îmbolnăvesc.
Otilia: [Nu ţi-i dă. După 60 de ani dacă mai apuci.
Aurora: Fiind proiect eu cred că o să bage totuşi la această invaliditate şi anumite forme
de handicap.
Gheorghe: Da, cred. Şi anumite forme de boală.
Aurora: Adică invalid poţi să nu ai un picior, dar nu e mai grav decât să suferi de nu ştiu
ce, ceea ce nu-i prins aici, deci cred că o să fie incluse şi [bolile astea grele...
Roxana: [Deci dacă mă îmbolnăvesc şi nu mi-i dă, după 60 de ani, dacă i-aş împlini banii
ăştia îi ia cineva sau banii ăia rămân numai...?
Otilia: Se moştenesc.
Roxana: În momentul în care eu aş fi împlinit 60 de ani cineva îi moşteneşte.
Otilia: Scrie: “vor fi moşteniţi de urmaşii săi legali”.
Aurora: Dar nu scrie când împlineşte celălalt 60 de ani.
Răzvan: Nu, nu, nu, scrie...
Aurora: Nu, oricum când mori tu îi dă.
M: După 60 de ani ai contribuabilului i se vor da banii.
Răzvan: “În caz de deces al contribuabilului, banii vor fi moşteniţi de urmaşii săi legali.”
M: Răzvan pentru tine ce e important?
Răzvan: Are şi chestii bune şi chestii rele.
Roxana: Ca orice investiţie.

205
Răzvan: Deci chestiile bune ar fi că, într-adevăr, eşti sigur că sunt acolo şi, într-adevăr,
beneficiază cineva de banii ăia.
Caseta a II a, partea a II a
Otilia: Posibilităţi mai mari.
Gheorghe: De exemplu...
Roxana : De exemplu, cei care nu au posibilităţi să aibă pensii de stat.
Otilia : Eu zic că aş apela şi la pensie privată şi la pensie de stat şi la garsonieră şi la
afacere, la de toate.
Gheorghe: Eu cred că ar apela cei care lucrează în general la patron, care nu sunt siguri...
Roxana: Păi da, asta am zis şi eu, care nu au pensia de stat.
Aurora: Şi cei care lucrează la patron, [oricum au pensie de stat...
Otilia : [Oricum au pensie de stat, pentru că dacă lucrează la patron...
M : Eu credeam că vă referiţi că dacă lucrează la patron nu au carte de muncă.
Răzvan: [Pentru că lucrează la patron, îi merge, carte de muncă trebuie să aibă. Minim pe
economie. E, dar ce face ciubucuri, să zicem că ia 3 milioane, dar din ciubucuri poate să-
şi mai strângă un... [minimum un milion..
Otilia: [Da, dar nu poate să contribuie decât cu maximum 15% din salariu brut. Deci tot
din cartea de munca ţi se ia. Vezi, d-asta zic eu cont şi garsonieră ((râde))
M: Ok, am discutat-o p-asta. Am lămurit-o. Se schimbă topul ăla pe care l-aţi făcut la
început?
Otilia: Nu.
Romulus: Nu.
Roxana: Nu.
Aurora: Oarecum.
M: Ce înseamnă asta?
Aurora: Oricum pensia de la stat rămâne clar pe primul loc, dar să apară legea cu detaliile
mai aşa ca să... probabil că astea s-ar inversa la mine cu... cum se cheamă?
Răzvan: Cu contul.
Aurora: Cu contul în bancă.
M: Adică?

206
Aurora: Adică s-ar duce ăsta pe locul doi după pensia de la stat care e clar... o să se
menţină pe primul loc.
M: Să ne imaginăm că vedem aici colajul făcut de noi pentru venitul ok şi aici colajul cu
venitul mai puţin ok. Unde ne situează pensia de stat?
Otilia: Cinci, la mijloc.
Roxana: Cinci.
Aurora: Şi zece ce înseamnă?
M: Zece înseamnă pensia aia pe care o desenasem noi.
Roxana: La mijloc.
Otilia: Dar parcă pe la 7, 5.
M: Pensia de stat?
Otilia: Da.
Florian: Nu, e mult 7,5?
Aurora: E mult.
Roxana: E mult pensia de stat.
M: E părerea fiecăruia. Deci 7, 5; 5..
Aurora: Cam aşa.
M: Gheorghe?
Aurora: Cam la jumătate cum se descurcă...
Gheorghe: 7, 8 acolo.
Otilia: Eu cu garsoniera. ((râde))
Aurora: La voi sunt pensii mari.
Răzvan: Da, salarii mari.
M: Este pensia de stat?
Aurora: Da.
M: Să vedem acum pensia privată unde ne duce?
Răzvan: Ce pensie?
M: Pensia privată.
Roxana: Şapte.
Aurora: Păi trebuie să-mi spună cum îmi dă banii şi ce îmi calculează, că să ştiu cum ar fi
faţă de pensia asta ((râsete))

207
Otilia: Păi da normal.
Aurora: Că poate să ajungă şi la 8 şi la 9.
Răzvan: Poate să ajungă chiar şi la 10.
Aurora: Banii sunt devalorizaţi. E clar că ce pun acum un milion, un milion va valora
mult mai mult atunci.
Florian: Sau mai puţin.
Aurora: Refuz să cred, refuz să cred. Undeva la 8, 9.
Otilia : Unii şi-au făcut asigurare de viaţă şi s-au trezit că are mai puţini bani. ((râde)) la 2
ani după ce...
M: Otilia, pe tine unde te-ar duce pensia privata?
Otilia: Tot pe acolo.
Aurora: Tot la 7, 5?
Roxana: Deci e tot una pensie privată sau pensie de stat?
Otilia: Nu, deci sunt 2 chestii separate, deci 7, 5 pentru pensia de stat, 7, 5 pentru pensia
privată. Tot atâta îţi asigură şi pensia privată, nu o să-ţi dea nimeni mai mult că aşa vrea
el.
Gheorghe : Eu cred că mai puţin.
M: Te-ar creşte cu ceva de la 7, 5, te-ar duce undeva mai sus sau nu?
Otilia: La 8, pe la 8-9.
Gheorghe: Cumulate amândouă?
M: Cumulate da.
Otilia: Cumulate?!
M: Da.
Otilia: 9
Aurora: Eee... cu tine... ((râde))
M: Pensia privată unde te-ar duce?
Gheorghe: Deci cu amândouă cumulate, păi m-ar duce cam pe la 10 aşa.
M: Tu mi-ai spus că 8 pensia de stat, nu?
Gheorghe: Da. Şi dacă le cumulez pe amândouă, aia înseamnă...
Aurora: Avut o să fii tu la 60 de ani.

208
M: Tu?
Răzvan: 7, 5.
M: De la 5, nu?
Răzvan: Da, în momentul de faţă.
M: Pe tine?
Florian: Şase, Şapte. Şapte.
M: Spuneţi-mi ce ar însemna plusul ăsta pe care vi l-ar da pensia asta privată, în ce s-ar
concretiza? Aţi putea să faceţi ce cu el?
Roxana: Păi pur şi simplu că ăla este un avantaj, este un plus. Şi orice plus e un avantaj.
M: Şi ce ai face cu plusul asta? În ce l-ai folosi?
Roxana: Păi nu aş zice, gata e plus... Tot la...
Răzvan: Eu l-aş investi.
M: Ce aţi face cu plusul ăsta, chit că e de 5 procente, chit că e de juma’ de procent?
Aurora : La mine e aproape dublu de la 5 la 9.
M: Ce ai face cu plusul?
Aurora: Aş deschide o chestie.
Otilia: Eu cred că i-ar completa pe ceilalţi. Dacă aş avea şi pensie de stat şi pensie privată
ca să pot să trăiesc. Dar nu mă bazez pe asta ((râde))
M: Că să pot să trăieşti?
Otilia: Că să pot să trăiesc suficient, deci 5 îţi ajunge... deci ai pensia aia de stat, hai să
zici că, na, la salariile noastre... eu am 7, să zic că de vreme ce avem un salariu, bunicel,
nu poţi să zici că eşti chiar la limita existenţei când ieşi la pensie, totuşi ai mei au ieşit la
pensie anul ăsta din învăţământ şi are 7 milioane pensie, i-a venit. Deci nu mi se pare
chiar atâta de puţin, nu e chiar puţin. Dar asta te-ar ajuta să... nici asta nu cred că te-ar
ridica extraordinar de mult, că n-are cum să te ridice. Un lucru... oricum cotizezi de mai
puţină vreme, o să cotizezi probabil mai puţin şi automat ţi se va da mai puţin. Deci nu e
va fi cât este pensia de stat şi oricum e la 60 de ani şi nu ştiu cate mai poţi să faci la vârstă
de 60 de ani cu ea.
M: Dar ţi-ar asigura excursii în Miami sau mai ştiu eu ce?
Otilia: Nu, categoric nu. Asta numai afacerea mea şi...
Aurora: Depinde cum ţi-i dă.

209
Răzvan: Adică îţi da un an de zile până în pauză...
M: Dar tu îi vezi într-un mod...
Aurora: Pentru că tu până la 60 de ani şi începând de la 1 ianuarie. Tu până la 60 de ani o
să cotizezi 30 şi de ani, oricum ei nu o să-ţi spună şi o să-ţi dea banii de la 60 până la 90,
să-ţi dea suma. Oricum o să-ţi dea mai mult, că nu e nimeni absurd să-ţi dea ţie, să-ţi
calculeze: “ba, ai depus 30 de ani, eu de la 60 de ani ai tăi ţi-i dau în continuu până...”
Otilia: Nu, eu zic că se va face o lege în care în anumite... în funcţie de cât ai contribuit
pe o [anumită perioadă ţi se dă...
Aurora: [Ţi se dă mai mult...
Răzvan: [Beneficiază urmaşii.
Aurora: Nu pot să facă aşa ceva...
Otilia: Uite aici: “banii investiţi vor fi moşteniţi”...
Aurora: Nu mai are nicio logică şi nu îşi doreşte nimeni acest sistem, dacă îţi da exact
suma pe care ai depus-o. Nu poate să-ţi dea timp de 30 de ani, să te calculeze pe tine până
la 90. Îţi da un procent mai mare.
M: Dacă contribui minim 7 ani şi jumătate eu o să iau până mor. Dacă ies la pensie la 60
de ani şi am să mor la 95, chiar dacă eu am contribuit numai 7 ani şi jumătate, voi lua
banii respectivi, în schimb dacă eu am contribuit 40 de ani şi ies la pensie la 60 de ani şi
mor la 75 de ani, nu ştiu dacă urmaşii mei vor mai lua diferenţa.
Otilia: Cred că va fi o limită de vârstă. Se va [porni de la o vârstă şi pe urmă nu.... altfel
nu se poate.
Aurora: [Va fi asigurată o anumită perioadă. Eu că nu va fi numai 1 milion pe lună.
Otilia: Şi se va întinde până la 90 că ei or să fie optimişti iar noi nu o să trăim atât de
mult.
Aurora: Îmi spui şi mie cât mai stăm, te rog?
M: Maxim 10 minute, îmi cer scuze că ne-am lungit atât.
Aurora: Nu-i nici o problemă.
M: Ce vei obţine cu pensia asta? Tu mi-ai spus că obţii mai mult faţă de pensia de stat.
Adică ce ar însemna plusul ala, procentul ăla?
Răzvan: Plusul ăla l-aş investi.

210
M: Plusul?
Gheorghe: Eu aş călători mai mult, m-aş plimba mai mult.
M: Asta ţi-ar oferi pensia privată, posibilitatea să călătoreşti mai mult.
Gheorghe: Da .
M: Ce ai face cu plusul pe care l-ai obţine din pensia privată?
Florian: Depinde de contextul de atunci. Dacă aş avea nevoie urgentă, probabil mi-aş
acoperi necesităţile, dacă chiar mi-ar fi un plus nu ştiu...
Otilia: Nici măcar atunci...
Florian: Nu ştiu ce mi-ar face plăcere, poate aş avea nevoie să-mi cumpăr ceva sau să
călătoresc sau poate mi-aş vizita prietenii sau...
Otilia: Rudele, copiii aflaţi în ţări străine ((râde))
Florian: Da, cine ştie.
M: V-am întrebat eu mai devreme cine credeţi voi că oferă astfel de produse. Şi mi-aţi
spus asigurări, bănci. Mai sunt şi altele?
Otilia: O fi vreun fond de pensii privat, o fi ceva, deci nu...
Răzvan: Probabil că aparţine tot de stat.
M: În care aţi avea mai multa încredere să va administreze contul?
Aurora: În banca.
Otilia: Nu ştiu, băncile şi firmele de asigurări mi se par cele mai...
M: Şi ai avea încredere în fondul de pensii sau în cine?
Otilia: În investiţii, în afaceri, în clădiri, în lucruri din astea.
M: Mă refer în cine ai avea încredere să-ţi administreze banii ăştia.
Otilia: Nu ştiu, trebuie citite foarte atent, rând cu rând şi văzut, comparat, stabilitatea
băncii pe piaţă, cum arată, cum se prezintă, trebuie analizat chiar foarte bine.
M: De ce bănci şi nu asigurări, la mod general?
Otilia: Nu am spus nici bancă şi nici asigurări. Că şi băncile la rândul lor sunt asigurate
tot de firme de asigurări. Fie că e firmă de asigurare, e aceeaşi. Sunt într-o
interdependenţă, deci...
M: Dar contează că e bancă sau că e societate de asigurare?
Răzvan: Contează de...

211
Otilia: [Contează ca stabilitate în rest nu contează, acelaşi cont, acelaşi comision
probabil.
Răzvan: [Stabilitatea şi decât...
Aurora: Că acelaşi cont, acelaşi comision, aceeaşi dobândă probabil... se dă la fel, nu...
Trebuie să aibă stabilitate, să aibă omul încredere.
Răzvan: De comisioane şi de ce îşi ia din banii tăi...
Aurora: Bine că şi companiile astea de asigurări, sunt destule companii mari care, ar fi
chiar culmea ca după atâţia ani să dea faliment.
Otilia: O dată...xxx.
M: Aţi auzit despre asta?
Aurora: Companie Asigurări I?
Răzvan: Nu.
Aurora: Nu.
Otilia: Nu.
M: Deci nu vă spune nimic, nu ştiţi nimic?
Aurora: Nu.
Otilia: Nu.
M: Despre asta?
Aurora: Da.
Răzvan: Companie Asigurări II. Da.
Otilia: Ştiu despre Companie Asigurări II de asigurări, dar nu ştiu de pensii.
M: Şi ce ştiţi despre ei?
Otilia: E o firmă de asigurări. Societate de asigurări.
Gheorghe: E firmă internaţională.
Otilia: Da, e internaţională. Face parte din Concernul internaţional.
M: Aveţi încredere, n-aveţi încredere?
Otilia: Îîmm, nu.
Roxana: Da, este... rezistă de mai mult timp pe...
Florian: Eu am înţeles că ar fi cea mai de încredere dintre toate. La ora actuală.
Otilia: Nu pot să mă pronunţ.

212
Răzvan: Ideea e că a fost deschisă de Companie Asigurări II şi a fost preluată de austrieci
sau nu ştiu de cine exact, dar faţă de celelalte bănci, fiecare bancă la rândul ei vine cu
nişte beneficii pe de-o parte, dar cu ceva chestii, [comisioane pe partea cealaltă..
Otilia: [Comisioane pe partea cealaltă. Deci avantaje şi dezavantaje faţă de...
Răzvan: Deci avantaje şi dezavantaje...
Otilia: [Toate puse în balanţă e cam acelaşi lucru.
Răzvan: [Încearcă să te atragă cu ceva, dar te taxează cu altceva.
Roxana: Da, uite d-aia şi Companie Asigurări II rezistă de mult timp.
Răzvan: Da, e stabilitate...
M: Asta ce înseamnă pentru tine, faptul că rezistă de mult timp pe piaţă?
Roxana: Că este mult mai serioasă. Dacă nu oamenii nu ar mai fi avut încredere în
serviciile lor, n-ar mai fi apelat la serviciile lor.
M: Despre asta?
Răzvan: COMPANIE ASIGURĂRI III
Otilia: Da, dar nu pensii.
M: Ce ştiţi despre COMPANIE ASIGURĂRI III acum?
Roxana: Este o bancă.
Otilia: O bancă cu servicii tare... nu ştiu mie mi-au plăcut, sunt foarte serviabili.
Gheorghe: Credite pentru locuinţe...
Otilia: Da şi asta şi mai mult decât serviabili, mai mult decât...
Roxana : Sucursală au de puţin timp în Drobeta Turnu Severin.
Otilia: Da, dar şi cât sunt de cumsecade, mai ales pentru o informaţie...
Roxana: Poţi să-ţi faci o depunere, cât vrei, poţi să pui de 100 000, poţi să pui singur
Aurora: [Fiind şi la început...
Otilia: [E posibil să aibă în schimbul serviciilor respective nişte comisioane mai mari.
M: Aţi avea încredere în COMPANIE ASIGURĂRI III să vă administreze pensia asta
privată?
Aurora: Deocamdată nu.
Roxana: Este ieşită nouă pe piaţă şi deocamdată nu.
M: Pensia privată?
Aurora: Nu, COMPANIE ASIGURĂRI III-ul.

213
Roxana: Nu o ştiu de mult, nu este prea...
M: Voi aţi avea încredere să vă administreze?
Florian: Deocamdată nu ştim exact.
Otilia: Nu ştiu, trebuie văzute contractele, trebuie comparate, trebuie ştiut mai multe
despre firma respectivă...
Gheorghe: Bănuiesc că o să fie mai multe firme pentru pensii.
Otilia: Oricum o să fie supermediatizate în momentul în care va deveni obligatorie că vor
deveni concurente şi atunci e clar să poţi... [să ai de unde alege.
Aurora: [Şi dacă ar fi ceva în neregula ar reacţiona şi opinia şi tot
M: Despre asta aţi auzit?
Răzvan: COMPANIE ASIGURĂRI IV?
Aurora: Nu.
Răzvan: Da, la asigurări.
Aurora: N-am auzit.
M: Nimic? Tu ai zis că ştii ceva de ea?
Roxana: Asigurări, da.
M: Ai avea încredere în asta?
Răzvan: Nu ştiu, de regulă eu nu am încredere în chestii d-astea. Nu ştiu, am înţeles că e
o firma foarte puternică.
Aurora: COMPANIE ASIGURĂRI IV, da?
Răzvan: Păi nu e COMPANIE ASIGURĂRI III, asta e altă firmă. COMPANIE
ASIGURĂRI IV-ul ăla.
Aurora: Nu am auzit.
Răzvan: Că e o firma americană, nu?
M: Nu ştiu. Eu aşa am primit să vă întreb.
Răzvan: Cred că da.
M: Exceptând faza aia că încă nu ştim dobândă pentru că încă nu există lege reglementată
pentru chestia asta. Să ştim cat vom primi, cum vom primi. De ce anume ar depinde
încrederea voastră în companiile astea?
Otilia: Seriozitate.

214
M: Altceva?
Roxana : Să respecte tot ce... deci din momentul ce eu văd contractul şi...
Otilia : Nu, să reziste pe piaţă, că dacă nu rezistă pe piaţă, poate să nu-şi respecte
contractul şi nu ai pe cine să mai dai în judecată [că s-a desfiinţat sau na.... ((râde))
Aurora: [Exista garanţii...
Gheorghe: Nu acuma băncile sunt asigurate una pe alta şi sunt...
Otilia: Asta e, e un soi de asigurare, de asigurare de asigurare.
Aurora: Să nu fie multa birocraţie, să nu spună când să depui această... Să depui venitul
ăsta, suma din venit, să nu stai la cinci cozi, să completezi formulare peste formulare...
M: Din punct de vedere al încrederii voastre, ştiu că nu ştiţi foarte multe, care ar fi
primele 3 cărora le-aţi încredinţa banii voştri pentru a-i administra într-un fond de pensie
privată?
Roxana: Companie Asigurări II.
M: Pe locul I sau cum?
Roxana: Pe toate, Companie Asigurări II deocamdată...
M: Numai Companie Asigurări II?
Roxana: Da, dar deocamdată numai el, pe celelalte nu...
M: De ce Companie Asigurări II?
Roxana: Pentru că este o firma care... o firma... na, e de mai mult timp pe piaţă şi ştiu mai
multe despre ea.
Otilia: E mai populară.
Aurora: Şi au şi bancă în spatele lor aşa că... ((râde))
M: Pentru tine care ar fi?
Aurora: Companie Asigurări II, COMPANIE ASIGURĂRI III, Companie Asigurări I.
M: De ce Companie Asigurări I şi nu COMPANIE ASIGURĂRI IV?
Aurora: Pentru că chiar nu am auzit de COMPANIE ASIGURĂRI IV. Şi la televizor cu
Companie Asigurări I chiar am văzut reclame, deci am auzit.
M: Şi de ce Companie Asigurări II pe locul I şi COMPANIE ASIGURĂRI III pe locul II?
Aurora: Şi de COMPANIE ASIGURĂRI III am auzit mai multe decât de Companie
Asigurări I, aşa am văzut. Şi COMPANIE ASIGURĂRI III cred că au bancă mai... sau
chiar un Concern [din câte am auzit.

215
Răzvan: [COMPANIE ASIGURĂRI III-ul e chiar un concern şi am auzit că e foarte
puternic.
M: Şi de ce Companie Asigurări II pe locul I?
Aurora : Companie Asigurări II e clar mai popular şi au şi banca în spate. E destul de
stabilă, sunt o grămadă de firme, de întreprinderi care au salariile acolo..
M: Pentru tine?
Otilia: COMPANIE ASIGURĂRI III-ul, Allianz-ul... nu le cunosc pe celelalte.
M: De ce COMPANIE ASIGURĂRI III pe locul I?
Otilia : Mi-au plăcut serviciile lor, sunt mult mai serviabili, nu trebuie să stai la cozi să te
rogi, să te milogeşti. Sunt la început, dar deocamdată asta e impresia care mi-au lăsat-o
mie, deocamdată. Dar mi-o pot schimba foarte uşor. Că imediat îmi schimb o părere..
M: Şi Companie Asigurări IIcum e?
Otilia: N-am prea avut de-a face cu ei, n-am avut de-a face cu ei... În afara că e popular,
nici n-am văzut... dar am văzut cozi pe la ea şi nu mi-a plăcut.
M: Pentru tine care ar fi top 3?
Gheorghe: Allianz şi COMPANIE ASIGURĂRI III.
M: De ce Allianz pe locul I?
Gheorghe: Pentru că e mai populară, e internaţională şi au şi bancă.
M: Şi ce îţi dă ţie faptul că e internaţională?
Gheorghe: Îmi dă credibilitate, că o bancă care nu e serioasă în afară nu rezistă.
M: Tu?
Răzvan: COMPANIE ASIGURĂRI III, Allianz, COMPANIE ASIGURĂRI IV.
M: De ce COMPANIE ASIGURĂRI III pe locul I?
Răzvan : Pentru că ştiu că e un Concern foarte puternic şi că, na, eu n-am... cu nicio
bancă din alea nu am avut de-a face sau ce e. Dar din auzite şi din reclamă pe care o face
Ziarul financiar, [da, bănuiesc că..
Aurora: [Aia cu Leul, cred că aia e COMPANIE ASIGURĂRI III Bank.
Răzvan: Aia e, da.
Otilia: Are şi banca, are şi..
M: Şi Alianz de ce e pe locul al II lea?
Răzvan: Companie Asigurări IIpentru că ştiu că e stabilă şi na, are stabilitate.

216
Otilia: Dar şi COMPANIA ASIGURĂRI III tot internaţională e.
Răzvan: Da şi COMPANIE ASIGURĂRI III şi Companie Asigurări I aia. Dar de
Companie Asigurări I am auzit mai puţin de ea, nu ştiu...
Otilia: Amândouă sunt internaţionale, mi s-a părut că serviciile fac diferenţa, mie, din
cele două.
Răzvan: Toate.. şi COMPANIE ASIGURĂRI IV..
Florian: Numai Allianz-ul, pe celelalte nu le cunosc foarte bine, nu am avut contact cu
ele, iar nu ştiu, Allianz-ul, pe lângă faptul că are în spate o bancă, asigurările, asigurările
medicale sunt singurele asigurări medicale recunoscute şi în străinătate. Adică dacă îţi
faci o asigurare, în străinătate ţi se plăteşte, este recunoscută.
Aurora: Ţi se plăteşte un procent.
Florian: Un procent, da, dar la celelalte nu se plăteşte nimic.
Gheorghe: [Nu plăteşti la nici una.
Florian: [La Allianz plătesc tot, la Allianz plătesc tot.
Răzvan: Dar beneficiezi de o consultaţie..
Florian: Dacă îţi faci asigurare în ţară, în străinătate îţi plătesc tot.
Aurora: Nu-ţi plătesc operaţii şi...
Otilia: Ba da
Florian: Ba da, este singura chestie recunoscută, cel puţin aşa ştiu eu.
Asta a fost. Vă mulţumesc mult de tot, mi-aţi fost de mare ajutor. Avem şi nişte mici
atenţii. Mulţumesc frumos!
Cu multă plăcere.

217
INTERVIUL INDIVIDUAL

218
219
IDI 4
Profil respondent: Consumator Ciocolată 3 cu umplutură
Data: 4.12.2008
Moderator: Simona L***, 31 ani
Respondent: ***, 39 ani
Locul înregistrării: sediul institutului de cercetare de piaţă

M: <L> Nu o să ajungeţi pe la nicio cameră asunsă, post de televiziune, <@>de radio

sau mai ştiu eu pe unde. Dincolo de oglindă ar trebui să fie colega mea Andreea, dacă nu
a dezertat deja <z>că mai are nişte treabă, ă::: care ar trebui să se asigure că aparatura
asta este::: funcţională↓ Cam asta ar fi în mare despre noi_Ce facem în seara asta aici?
<R>Eu aş vrea să fie o discuţie cât se poate de deschisă, de liberă. Nu am răspunsuri
standard sau aşa zis corecte pe care să le aştept pentru simplu motiv că nu există aşa ceva.
R: Bineînţeles.
M: Există doar părerile, experienţele dvs şi:: pe astea <@> mă bazez. Bine, pe lângă asta
mai am şi anumite lucruri specifice pe care aş vrea să le discutăm, dar o să ajungem şi la
ele.
R: Mhî↓
M: Ă::: Aş fi vrut să punem puţin î::: să punem puţin în context, pentru că # mai ales
atunci când vorbeşti de:::: produse alimentare e important să înţelegi ă::: # nu ştiu, poate
şi programul fiecăruia sau, nu ştiu, alte principii pe care le are sau de care este interesat
sau nu
R: Mhî↓
M: atunci când vine vorba de::: lucrul ăsta. Şi mă gândeam să-mi povestiţi puţin despre:::
despre dvs întâi↓ <@> De la general, de la lucruri foarte generale până la lucruri foarte
specifice, nu ştiu.
R: Da↓ În general sunt o persoană deschisă::: #
M: [Îhî↓
R: <L> îmi] plac să leg tot felul de <z> cunoştinţe, prietenii #
M: [Îhî
R: <L> <p>nu mă] pot opri a face chestia asta cu nimeni

220
M: [Îhî
R: mai] ales #
M: Câţi ani aveţi?
R: 38.
M: Mulţi inainte.
R: Săru’mâna, la fel. Mai ales dacă chiar pot să şi ajut pe cineva # <L> <p> chiar nu mă
dau la o parte, asta e firea mea↓ #
M: Îhî↓
R: Mă rog, ăsta e capricornul <z> în general
M: Aha↑ <z> am înţeles↓
R: Trebuie să fim şi mai #
M: <@>Deci vă pregatiti de aniversare acum în curând.
R: Întâi fimea, care ea tot capricorn e.
M: Îhî↓ Câti ani are?
R: Fata 15.
M: Să vă trăiască.
R: Săru’mâna
M: Mhî
R: la fel dacă e cazul
M: Da, doi ani şi jumatate↓ <@> Mai avem până la 15
R: Trec aşa
M: Şi cum o cheamă?
R: Oana Diana.
M: Oana Diana? Pe a mea o cheamă Diana Mariana (râde)
R: Diana m-a influenţat↓ # printesa... Dumnezeu s-o #
M: Da.
R: odihnească, că era în viaţă atunci.
M: Da, corect.
R: Aşa şi... # deci cam asta sunt eu.
M: Îhî↓
R: Deschisă, nicio problemă, sunt pă post de descreţit frunte pă <z> unde sunt

221
M: Îhî↓
R: încerc să îmi fac atmosfera mie, în primul rând, prielnică, şi cu atât mai mult dacă îi
văd şi pe ceilalţi zâmbind
M: Îhî↓
R: <z> şi mai bine # #
M: În ce domeniu lucraţi?
R: Eu sunt la o instituţie bugetară
M: Îhî↓
R: de cultură↓
M: Agricultură? La #
R: Cultură.
M: A, la cultură. Am înţeles. Ce face:::↑
R: <L> <p> Eu sunt doar o secretară, nu sunt artistă, nu nimic.
M: Nu, nu. Dar ce institutie sunteţi sau ce::: #
R: <R> Păi dacă am zis artistă deci deja am delimitat. <L> Pă cultură:: # #
M: Chiar nu ştiu, nu ştiu ce institutie e #
R: De cultură?
M: Da
R: Păi poa’ să fie teatru poate să fie↓ #
M: Păi asta vă intrebam pe dvs la ce:::: (tensiune)
R: Vreţi chiar să ştiţi instituţia? (tensiune)
M: Da, nu ştiu... (tensiune)
R: La Operă.
M: La Operă↓ Am înţeles↓ Nu, <R> era de curiozitate, nu era o chestie #
R: Nicio problemă.
M: Aha↓
R: Aşa↓ Şi::: # <L> <j> cam atât↓
M: Şi lucraţi acolo de mult timp sau de↓
R: <j> <p> Nu, de vreo 3 ani. Mai mult am lucrat într-o altă instituţie bugetară.
M: Aha↓
R: Da’ aceeaşi îndeletnicire de secretară↓

222
M: Am inţeles↓ Aha↓ <j>Şi de ce v-aţi mutat dintr-o parte în alta sau de ce↓
R: Am făcut o încercare acum 4 ani, am zis că # poate e mai bine, da’ # # <j> m-am întors
inapoi tot la stat↓
M: Aa↑ am înţeles↓ Aa↑ deci aţi mai lucrat şi la instituţii [particulare
R: [Da, vreo] 3 ani aşa↓
M: Îhî↓
R: Nu m-au satisfacut # î:: pă niciun nivel↓ Nici măcar financiar, că la asta mă gândeam
în primul rând
M: Mhî↓
R: creşte fata, tra la la↓
M: Îhî↓
R: Vrea dulciuri, <@> vrea ţoale, vrea # #
M: Îhî, îhî. Ea este la liceu acum?
R: Da.
M: Îhî, la liceu. Clasa, a noua, a zecea?
R: A noua.
M: A noua, îhî↓
R: Şi:: # # ce să vă mai zic?
M: Cum arată, nu ştiu, cum arată o zi obişnuită din viaţa dvs?
R: O zi obişnuită # cu foarte multă rutină #
M: Îhî↓
R: Mai ales că # # <L> Eu sunt chitită aşa nu pe carieră ci pe familie mai mult. Mai ales
copilul↓#
M: Îhî↓
R: <L> Şi din cauza asta am şi terminat cu particularul, acolo eram zi-lumină:: #
M: Îhî↓
R: weekend-uri, mă rog↓
M: Îhî↓
R: Şi atunci ca să stai de familie şi de copil trebuie să îţi găseşti ceva ca să:: #
M: [Îhî
R: <L> poţi] să stai de el.

223
M: Îhî↓
R: Soţul la fel, lucrează de dimineaţă până seara, deci #
M: El în ce domeniu lucrează?
R: Construcţii. Nu avea cine <j> chiar nu avea cine să ne facă treburile↓#
M: Îhî↓
R: # Şi atunci # # asta este ziua. Servici # [acasă
M: [Pe la] ce oră începeţi?
R: La 8.
M: La 8.
R: # <j> La 4 am plecat #
M: Îhî.
R: <j> cumparaturile care sunt zilnice #
M: Îhî↓
R: astea din drum # #
M: Îhî↓
R: În weekend astea mari de supermarket cu:: soţu↓ #
M: Îhî↑ îhî↓ Şi la astea zilnice ce intra sau:::?
R: Păi intră # ceva de dimineaţă pentru fată #
M: Îhî↓
R: şi::: <of> ceva dulce pentru seară↓ #
M: Pentru::: [cine?
R: Seară]. <z> Pentru toţi.
M: Pentru toţi. Aha↑ Am înţeles↓ Ok↓
R: Şi cam atâta # în cursul săptămânii↓ În weekend # astea angro↓
M: [Îhî
R: Ulei], detergenţi↓
M: Angro însemnând ce?
R: Angro adică să îmi ajungă şi mie cel puţin 2 săptămâni.
M: Aha↑ Nu, mă gândeam că vă gândiţi la anumite, sau când spuneţi angro vă gandiţi la
anumite locuri specifice de unde cumpăraţi.
R: [A, nu], din supermarketurile de cartier.

224
M: [A:::↑] Îhî↓
R: Nu are rost să te duci la angro #
M: Aha↓
R: Şi # cam atât↓
M: [Îhî↑
R: [Viaţa] # este o rutină.
M: [Îhî↑
R: <R> [Dar] mie îmi place aşa <j>că pot să stau de fimea↓
M: [Îhî↑
R: <R> [Ei nu]-i mai place, dar asta e.
M: (râde) <z> Dar ce înseamnă ca staţi DE ea? Adică ce faceţi [împreună?
R: [O supraveghez]. Păi ea vine
M: Aşa↓
R: vorbim # mâncăm amândouă, ne retragem fiecare în cuibul ei, când vrem puţină
retragere.
M: Îhî↓
R: pe urmă iar vorbim # iar # # O am în priza aşa #
M: Îhî↓
R: să nu se simtă # a nimănui↓
M: Îhî↓ îhî↓ Dar o supravegheaţi la:: ce face ea, sau la lecţii la:::?
R: Nu, la lecţii nu↓
M: Nu. Aha↓ Pentru că [nu mai vrea?
R: [Pentru că] şi le face singurică.
M: Am înţeles↓
R: Nu, chiar o deranjez să stau, nici măcar la calculator nu mă lasă dacă învaţă. Ca să fiu
cu ea în cameră # bine, şi eu eram la fel, <p> ce-i drept↓
M: [Aha↑
R: <R> Îmi plăcea să fiu singură <z> când învăţ
M: Mhî↓ mhî↓
R: Şi mergem amândouă la cumpărături, la #
M: [Îhî↓ îhî↓

225
R: [Ea îmi] aduce <MARC> pretenele↓ #
M: Prietenele EI?
R: Da.
M: aha↑ Dar de ce vi le aduce? Acasă sau ce::?
R: <z> Mi le aduce acasă↓ mi le aduce pentru că apoi <@> io strâng, io #
M: Aa↑ adică vă ocupaţi dvs de ce rămâne↓
R: [Păi bineînţeles]
M: [Am înţeles↓] Aha↓
R: În urma probelor, în urma::: <j> că asta se cam întâmplă când sunt mai multe↓
M: Ce probe?
R: Probeaza rochii, probează #
M: <@> Am înţeles↓
R: farduri↓ #
M: Da↓ <@>O să mă pregătesc
R: da # Mai::: adică nu mai e, adică nu mai e că a început de curând, de mică să zic cu::
fardurile mele #
M: Mhî↓ Mhî↓
R: Într-a patra se dădea fără oglindă, aşa că nu-i problemă, deci puteţi [să vă pregătiţi.
M: [A, da? <z> Am] înţeles. Ce↑ nu ştiu↓ mai sunt în afară de casă, familie:::
R: [Prieteni, prieteni şi familia.
M: [Aşa, nu ştiu, Mai sunt şi] alte lucruri pe care le faceţi, nu ştiu, într-o zi obişnuită din
timpul săptămânii sau la sfârşitul săptămânii?
R: Îmi mai vizitez prietenii↓ # #
M: Îhî↓
R: familia::
M: Familia însemnând?
R: Părinţi #
M: Mhî↓
R: socrii, cumnaţi, nepoţi #
M: Sunt toţi aici în Bucureşti?
R: Da, toată lumea e aici↓ #

226
M: Îhî↓
R: <j> <p> Rar mai ieşim din Bucureşti #
M: Îhî↓ îhî↓
R: când se iveşte cineva cu maşina, că noi nu avem↓# #
M: Îhî↓
R: şi cam atât↓#
M: Am înţeles↓ Ă:::: Nu, mă gândeam dacă aveţi, nu ştiu, anumite hobby-uri sau
preocupări [sau nu ştiu, lucruri care #
R: [Şi dacă ai şi nu mai poţi]
M: Cum?
R: Ai, dar nu mai poti să te ţii de hobby-urile tale, că deja ai familie şi trebuie să îi placă
şi celuilalt hobby-urile, să aibă şi el timp
M: Aha↓
R: Dacă plec eu în weekend, deja::: ce se mai întâmplă cu ei? <z> În weekend ne mai
întâlnim şi noi cu toţi trei
M: Nu, mă gândeam că::: sau, nu ştiu, hobby poate e un cuvânt foarte:::: [nu ştiu... sună
pompos aşa:::
R: [Înainte îmi placea să merg la teatru], dar lor nu le place #
M: Îhî↓
R: La Opera mă satisfac acuma:::
M: Aşa::↓
R: în <z> repetiţii măcar, ca să nu lipsesc seara când sunt spectacolele↓ #
M: Îhî↓ Ca să nu lipsiţi de [acasă.
R: Acasă] da.
M: Am înţeles. Îhî↓
R: Aşa:: # # <L> <p> Mai ies cu fetele, fostele colege cu care am mai lucrat, ne mai
întâlni::m #
M: Îhî↓
R: mai răruţ acum↓ #
M: Îhî↓ Acuma când sau↑
R: Acum de când nu mai sunt acolo, când eram acolo <z> aveam zilele noastre de ieşit #

227
M: Aha↑ aha↑
R: <MARC> între fete
M: Am înţeles. Ă::: Apropo de:::: mâncare. Există o rutină sau există un anumit program
apropo de ce mâncăm sau nu sau depinde?
R: Nu.
M: Nu. Dar cum funcţionează asta?
R: Deci dimineaţa este programul de mâncat micul dejun
M: [Îhî.
R: [ce] vrea fata în special.
M: Mhî. A:::↑ Îl mâncaţi împreună?
R: Da, că eu plec cam cu ea odată.
M: Îhî↓ îhî↓
R: Soţul acum e ieşit din schema asta cu dimineaţa #
M: Îhî↓
R: <p> El îşi ia la servici↓ #
M: El pleacă mai devreme [sau] mai târziu?
R: [Da.] Mai devreme #
M: Am înţeles↓
R: Deci noi două:: ce ne place↓ Vreţi să ştiţi şi ce?
M: Depinde, nu ştiu.
R: Nu, dacă vă ajută [la asta
M: [Da, vă] rog↓
R: <@>ca să nu pierdem timpul
M: <z> Da, da
R: C[ nu vreau nici să discutam aşa pe câmpie şi să nu vă loviţi de #
M: Da.
R: <p> deci aste::a↓ aperitivele astea care se pot face şi:: # # cu adăugiri de altele↓ de
exemplu, dacă iei un cascava:::l #
M: Îhî↓
R: poti să-l faci cu omletă, poti să-l faci la toaster
M: Îhî↓

228
R: poţi să-l faci în mai multe combinaţii #
M: Îhî↓ îhî↓
R: Şi ei îi place::: să mănânce în toate combinaţiile astea↓
M: [Îhî
R: [inclusiv] cu ketchup↓# Şi pă urmă # mai mâncăm câte un lapte, iaurt, nu ştiu ce, şi
cam asta e dimineaţa.
M: Îhm↓ îhî↓ Şi apoi?
R: Şi apoi fiecare haotic pă unde apucă↓
M: Ce? Haotic ce?
R: Păi fimea îşi ia dă pă la Mc şi <p> tra la la #
M: Aha↓
R: eu î::: la servici nu prea am timp că tot timpul intră cineva pe uşă, deci dacă mănânc
un covrigel <z> d-ăla pe sub birou că mă roade dă la cafea #
M: Îhm↓ îhî↓
R: şi acasă când ne întoarcem ciorbică, felul 2 #
M: Îhm↓ Şi asta pe la ce ora e, masă asta?
R: Păi când ajunge şi ea, adică acum pe la 5.30- 6.
M: Pe la 5 jumate-6. aha↓ ok↓ [Şi::
R: [Mai] ajunge şi soţul meu în mare parte la ora asta <j> şi atunci putem mânca toţi trei
M: Aha↑ Ok↓
R: <z> masa de prânz.
M: Masa de prânz. Aha↓ Şi după aia, mai mâncaţi ceva?
R: Şi după aia, pe la 10 începem cu biscuiţi, ciocolată↓ #
M: Îhî↓
R: fructe, depinde
M: Îhm↓
R: ce apetit avem.
M: Dar de ce la 10, se întâmplă ceva la ora 10 sau:::?
R: Nu:: ne prinde 12 şi probabil la 10 ne mai trebuie un spor de energie, <@>ştiu eu
M: Am înţeles↓ Aha↑
R: Seminţe iar #

229
M: Îhî↓
R: mai ales de când am lăsat ţigările, seminţele sunt # <j> pă primul loc↓
M: Aha↓ V-aţi lasat de fumat să înţeleg. De cât timp?
R: Mmmm...Fac 4 ani în martie acum.
M: Am înţeles. Aha↓ Dar soţul mai fumează sau:::?
R: Nu::: el are şi mai mulţi ani înainte...
M: A:::↑ Aha↓ Ok↓ Ă:::: Ok↓ Apropo de::: ă::: de dulciuri # # avem preferinţe pentru
anumite tipuri de dulciuri? Există?
R: Da↓
M: Da. Şi anume?
R: Deci vara îngheţata şi iarna ciocolata #
M: Îhm↓
R: că e mai simplu # e mai # # mai simplu de luat, mai simplu de ciugulit #
M: Îhm↓
R: nu implică prea mare deranj sau chestii d-astea::: # #
M: Biscuiţi sau ce?
R: Prăjiturele d-astea.
M: Prăjiturele. Aha↓ Cum ar fi ce?
R: Păi de obicei iau minitarte sau chestii d-astea tot aşa cât să:: # #
M: De la minitarte din alea de la cofetarie [sau la care] vă referiţi?
R: [Da, de] cofetărie.
M: De cofetarie. Îhm↓
R: Dar majoritatea timpului <MARC> cioco # #
M: Îhm↓Ă:::: î:::: la ciocolată există preferinţe pentru anumite tipuri de ciocolată?
R: Da.
M: Da. Şi anume?
R: Eu sunt cu::: # asta cu umplutură, fimea e cu alune şi soţul e cu::: rom #
M: Aha↓ Ok↓ Deci dvs umplutură… la ce umplutură vă referiţi aici?
R: La umplututa cu căpşuni în special #
M: Îhî↓
R: căpşuni şi iaurt

230
M: [Îhm
R: Combinaţia asta e super şi <j> la îngheţată îmi place tot cu căpşuni şi iaurt sau cu
frişcă la îngheţată #
M: Îhm↓
R: Fimea este cu alunele şi mai e cu caramelu # #
M: Îhm↓
R: Şi eu sunt cu alunele, adică nu zic nu
M: [Îhm
R: [dacă] nu <@> am aia cu căpşuni a mea pot să cer...
M: Îhm îhm
R: <z> aşa, şi soţul este cu Făgăraşul lui şi cu Excelentul.
M: Făgăra::ş, ce-i ăsta?
R: E o ciocolată cu rom.
M: A::::↑ ciocolată cu rom. Aha, nu, că ştiu ca [Făgăraş se zicea la brânză...
R: [Baton, ştiu, este şi aia]
M: Cu...
R: smântână
M: Smântână. Aha↓
R: Dar este şi ciocolată cu rom care e chiar mai bună ca # ciocolată cu rom aia Excelent
#
M: Aha↑ Aha↑ Şi Excelent la care vă referiţi, la asta, tot ciocolată cu rom de la ei?
R: Da.
M: Aha↑ Am înţeles↓ Deci el este doar pe alea =
R: pe batoane.
M: Aha↓Ok↓ Doar cu rom. Aha↓ Ă::: Da’ dacă e să vă gândiţi la toate situaţiile în care
mâncaţi::: # ciocolată, nu ştiu, că poate sunt diverse în funcţie de::: nu ştiu, oră, timpul
din zi::: Ă::::::
R: Ce găseşti. Iei din mers.
M: Sau unde suntem. Eu mă refer specific la momentele când mâncaţi ciocolată. Dacă
[ar fi să
R: [ Păi la servici] ciugul, seara ciugul.

231
M: Deci la servici. Asta când? Pe parcursul zilei [sau când?
R: [Da, pe parcursul zilei.
M: Mhî↓ Ok↓ Seara:::↑
R: Seara v-am zis, după ce mâncăm # #
M: Îhî↓
R: La vreo ora aşa ne ia <z> apetitul de dulce #
M: Îhm↓ îhm↓ Dar nu mâncaţi imediat după masă sau:::↑
R: Nu.
M: Nu. Îhm. Pentru că?
R: Pentru că ne umflăm cu apă, cu altele #
M: Îhm↓
R: De obicei luăm câte un măr
M: Îhm↓
R: chiar dacă nu este indicat, că nu merge chiar imediat, dar #
M: Îhm↓ Ok↓ Alte situaţii în care mai mâncaţi ciocolată
R: Păi astea sunt toate situaţiile, adică::: # toată ziua, nu contează #
M: Deci o mâncaţi fie la serviciu, fie [acasă.
R: [o mănânc şi pe drum, dacă sunt în metrou #
M: Îhm↓
R: şi pot să o tai bucăţele aşa direct pe hartiuţă #
M: Îhm↓ Ok↓
R: chiar nu contează unde sunt
M: Pai nu, dar dacă ne gândim efectiv la locurile sau la situaţiile [în care o mâncaţi.
R: [Păi da, dar numai la servici şi acasă clar că, mai e drumul...
M: Îhm↑ îhm↑
R: în care pot să acopăr.
M: Am înţeles↓ Ă:::: Nu, dar mă gândeam dacă momentele astea în care mâncăm
ciocolată sunt diferite şi ca, nu ştiu, şi ca stare de spirit sau dacă atunci când mâncăm
ciocolată e acelaşi lucru, indiferent că suntem dimineaţa sau după-masă la serviciu sau...
[seara acasă
R: [Nu, în general eu am] probleme cu glicemia #

232
M: Mhî↓
R: deci e sub limita normală, sub
M: Mhî↓
R: Şi atunci mi s-a zis să mănânc dulce. <R> Nu era nevoie să mi se spună pentru că eu
oricum simt nevoia să mănânc dulce. Şi dacă cad pe la ora asta, cad în faza aşa de
oboseală, dar iau ceva dulce, neapărat dacă nu am ciocolată îmi mai iau şi glucoză↓
M: Glucoză::::↑
R: Da, a apărut glucoza iar.
M: Aha↓ Tablete sau ce?
R: Da
M: Aha↑
R: şi::: îmi revin imediat, nicio problemă # #
M: Îhm↓ Deci asta e mai degrabă seara, spre sfârşitul zilei când simţiţi căderea asta?
R: Nu, şi la servici.
M: Şi la servici şi în timpul zilei. Aha↓ (concluzie)
R: Păi la servici pe la 2-3 aşa deja::↓# #
M: <j>Aşa:::↓
R: <j> dacă nu apuc nici cafeluta toată ziua:::↓
M: <j> Aha↓
R: <j> mă întreţin cu dânsa, cu ciocolata #
M: Dar în afară de nevoia asta specifică, că simţiţi oboseală din cauza:::: [căderii…
R: [Nu, dar vreau] să mănânc şi dulce
M: Asta voiam să întreb, dacă mai sunt şi alte situaţii în care, ok, mâncaţi ciocolată sau
î::: alte dulciuri pentru că vreţi altceva. [Nu::: nu ştiu, în afara că #
R: [Nu, vreau dulce].
M: Vreţi dulce ca să ce?
R: Aşa, ca mi-e poftă de dulce #
M: Îhm↓
R: pur şi simplu #
M: Îhm↓ Da’ sunt anumite situaţii în care, nu ştiu, aveţi o preferinţă clară pentru un
anumit tip de ciocolată sau nu↓ adică, nu ştiu, variază::↓

233
R: Da, seara aş mânca:: <L> d-asta cu fructe #
M: Îhm↓
R: că e mai # # parcă nu cere atât lichid, mai ales că trebuie să te duci la somn pe urmă #
M: Îhm↓
R: e mai fresh aşa #
M: Îhm↓
R: Şi:::: am gustat odată, mi-a adus cineva din străinătate:::↓ bine, cred că e şi pe la noi,
cu mentă şi chiar mă gândeam, zic: „uite, bună ideea cu umplutura cu mentă că e mai
fresh aşa şi mai::: #
M: Îhm↓
R: că după ce mănânc ciocolată aş mânca o gumă sau ceva sărat ca să tai dulcele ăla care
îmi face gâtul
M: [Aha↓
R: [nu ştiu] cum.
M: Şi::: atunci nu vreţi să mai mâncaţi şi ceva sărat pentru că ce s-ar întâmpla sau↓
R: Nu se întâmplă. Dar tot beau apă şi după sărat, că săratul este de obicei sămânţa #
M: Îhm↓ A:::↑ Aha↓ Ok↓ Ă::::
R: Şi beau oricum multă apă pentru că am probleme cu rinichii şi mi-a zis să beau apă
multă şi atuncea seara fac drumuri în loc să dorm.
M: <@> Am înţeles↓↓ Aveţi:::: aha↓ Ok↓ Ă:::: Apropo de::: ă:::: Ok↓ dacă e să mâncaţi
ciocolată acasă, asta înţeleg că e seara, se întâmplă seara. Ă:::: Mâncaţi singură sau î:::?
R: Cu toţii.
M: Cu toţii. Adică? Şi soţul şi:::↓
R: Păi fimea dacă o are pe a ei, că de obicei îi iau Ciocolată 3 cu alune d-astea mici. Sunt
astea mici la::: tabletele astea mici care au apărut
M: Aha↑ <R> Da, da, da. (se simţea nevoia acestei confirmări, ca a înţeles despre ce
tablete este vorba)
R: Ea le are pe ale ei în frigider, şi le ia bine, mersi. Nu mai împarte cu noi #
M: Îhm↓
R: Dacă n-are::: o împărţim pe a mea #
M: Îhm↓ Îhm↓

234
R: Cu:::::: ((îi sună telefonul)) Asta cu frişcă şi strawberry, cu căpşuni #
M: Îhm↓ ok↓
R: Dacă nu mâncăm de la ea. Dacă nu am eu pe a mea↓ #
M: Aha↑ Am înţeles↓ [Dar...
R: [Cu rom mai puţin.
M: sunteţi fizic în acelaşi loc sau fiecare la [treaba lui?
R: [Păi eu de] obicei sunt cu soţul şi ea este la calculator, când înfulecă #
M: Aha↑ Şi dvs cu soţul sunteţi în::: =
R: sufragerie, de obicei.
M: Unde e =
R: televizorul
M: televizorul şi calculatorul este la ea în cameră.
R: Îhî↓
M: Aha↓ ok↓ Dar ea practic nu este în aceeaşi cameră, e la:::
R: Nu.
M: e la calculatorul ei.
R: Da.
M: Aha↓ Ok↓ Şi soţul mănânca şi el [sau:::] nu?
R: [Da], <@> mâncăm fifti-fifti.
M: Păi nu, că ziceaţi că el e cu aia cu rom.
R: Da, <@> şi dacă nu este romul, mănâncă de la mine, eu nu mănânc romul lui.
M: Îhm↓ îhm↓
R: Şi dacă e bere, tot bea berică şi tot mănâncă şi <@> ciocolată.
M: Am înţeles↓<@> deci nu e incompatibilă cu::::
R: Nu, <z> îi plac dulciurile şi lui, sărăcuţu
M: Şi:::: î::: la serviciu su- o mâncaţi singură sau::: ?
R: Singură.
M: Singură.
R: Doar dacă mai intră vreunul şi îi e poftă::: <p> sigur se serveşte, nicio problemă #
M: Aha↓ A, da’ nu că i-o scoateţi dvs să i-o daţi.
R: Păi stă pă birou

235
M: A↑
R: cum stă asta aici.
M: Aha↓ aha↓
R: Între colegi, na #
M: Astea sunt puse aici ca să le mâncăm, <@> nu ca să ne uităm la ele
R: Nu, dar pe urmă apă, lulu-lulu, trebuie să mă:::
M: Am înţeles↓ Ă:::: A, deci nu e, deci practic doar dacă intră în birou, nu că vă
strângeţi, nu ştiu, [la o cafea sau să::::
R: [Nu, hai să mâncăm] Nu, n-avem cum să ne strângem acolo, [clar.
M: [Îhm↓]
R: Cel puţin la mine toţi vin ca să intre la director şi <p> automat dacă sunt secretară de
director nici nu are cine să stea:::
M: [Mult timp pe] acolo
R: [asta ar fi cumea]
M: Am înţeles↓ Aha↓ aha↓ Ok. Am înţeles↓Ă:::: Ok↓ Voiam să vă întreb, ă::: spuneaţi
că:::: î::: faceţi cumpărături şi zilnic, pentru::: pentru:::: mâncarea de dimineaţă sau
diverse dulciuri şi la sfârşit de săptămână. Ăăă... # # Ce cumpăraţi la dulciuri, ce
cumpăraţi, nu ştiu, în drumurile astea scurte de zi cu zi, [ce cumpăraţi la sfârşitul
săptămânii?
R: [V-am spus, câte-o ciocolată:::] câte-o prajiturică, ceva ce iau din drum #
M: Îhm↓
R: Iar la sfârşit de săptămână luăm astea::: iau foi de plăcintă:::, iau::: # câte un tort de
îngheţată:::, chestii d-astea care să mearga pă săptămână, când ştiu eu
M: Aha↓
R: că ajung prea tarziu
M: Îhm↓
R: nu mai trec prin cofetărioară să iau ceva dulce
M: Aha↓ Foi de plăcintă pe care o faceţi::: dvs.
R: Da↓
M: Îhm↓
R: Sau sunt acum plăcinte gata făcute, doar le coci.

236
M: Aha↑ A↑ din alea congelate [pe care] le bagi la:::: Aha↓ am înţeles↓ Ok↓
R: [Da]. Deci cam pe asta merg dulciurile.
M: Aha↓
R: Ştiu eu, mai luăm î:::: tort am mai luat, aşa la sfârşit de săptămână
M: [Îhm↓
R: [ca să] avem dulce #
M: Îhm↓
R: dar mai rar cu tortul că imediat la două zile se duce frişca şi se caramelizează #
M: Îhm↓
R: Dar în schimb e mai comod cu ciocolata #
M: Îhm↓ Şi p-asta practic o luaţi din magazine:::: [cum ar fi?
R: [din supermarket]
M: Cum ar fi↑ Ce tip?
R: Păi Cora ar fi cel mai aproape, dacă vrei şi nume.
M: Aha↑ Deci vă duceti în Cora după ce ieşiţi de la serviciu. În sensul ăsta sau::: nu:::↓
R: Da↓
M: Nu, mă gândeam că poate vă opriţi la un chioşc sau:::
R: Astea de zi cu zi nu în Cora, clar. Astea la sfârşit de săptămână. Eu stau lângă piaţă şi
am multe magazine în drum.
M: Aha↑
R: D-aia zic că pot să::: am şi cofetarie şi tot ce îmi trebuie.
M: Îhm↓ îhm↓
R: Pot să mă opresc la fructe, pot să mă opresc la dulciuri. Oricum nu am bani ca să le iau
pe toate #
M: Îhm↓ Nu aveţi ce anume?
R: Bani <z> suficienţi
M: A:::: să luaţi î::::
R: Şi şi.
M: Şi fructe şi prăjituri şi ciocolată_am înţeles↓
R: Trebuie şi ele drămuite cât de cât #
M: Aha↑ Aha↑ În sensul că o data luaţi [ceva..

237
R: [Da, în] funcţie de copil↓
M: Îhm↓ îhm↓
R: Bine că ea adoră mai mult dulciurile ca fructele mele şi ce mai vreau eu să-i bag [pe
gât
M: [Mhî↓
R: legume::: # #
M: Dar aveţi:: î::: adică încercaţi să îi limitaţi consumul de dulciuri?
R: Păi aş vrea # #
M: Şi cum faceţi lucrul ăsta?
R: Păi::: îi spun că nu am luat astăzi dulciuri şi::: # îi dau fructe.
M: Îhm↓ <@>Am înţeles↓ Şi le mănâncă sau:::↑
R: Şi mănâncă unul şi după juma de oră cere dulce.
M: Aha↑ Dar are, are şi bani de buzunar sau alocaţie sau nu ştiu ce...?
R: Da, banii de buzunar. Alocaţia se duce la net.
M: Am înţeles↓ îşi plateste netul cu ei sau ce?
R: Da #
M: Aha↓ Ok↓ Şi::::
R: <R> Bine, că are şi telefon, are mai multe cheltuieli fata, poate chiar mai multe ca
mine, dar asta e #
M: Aha↓ Şi nu, mă gândeam dacă din banii de buzunar îşi cumpără şi [ea…
R: [Îşi] cumpără ce vrea ea.
M: Aha↓ Şi ştiţi ce îşi cumpără sau:::↑
R: Da, ştiu. Îşi ia Fornetti, MD’s şi dacă îi mai ajunge şi de ceva dulce↓ gumă↓ #
M: Am înţeles↓ Îhî↓
R: Asta de foame
M: Îhm↓
R: când o ia foamea la liceu.
M: Îhm↓ Ok↓ Ă::::::: Ok↓ Şi dacă e să cumpăraţi ciocolată cam câtă cumpăraţi de
obicei, dacă e să vă opriţi:::↑
R: Păi dacă iau zilnic, iau câte una↓ #
M: Câte una. [Îhm↓

238
R: [Pe zi.] La sfârşit de săptămână dacă prind oferte prin Cora iau şi câte o cutie d-aia cu
10, 15, depinde câte sunt
M: Am înţeles↓
R: ca să nu mai iau în cursul săptămânii #
M: Îhm↓ îhm↓ Ok↓
R: Pe la colţuri e veche sau mai ştiu eu cum #
M: Îhm↓
R: dar acolo ştii că e un lot tot
M: Îhm↓ îhm↓
R: şi ai pe cine să strângi de mânecă #
M: Dar ă::: spuneaţi aşa, că::: dacă e să cumpăraţi de la astea de prin jur cumpăraţi câte
una. Cum vă decideti ce::: marcă sau ce tip de [ciocolată să cumpăraţi?
R: [Păi de obicei] iau ce îi place copilului.
M: Aşa::::↓
R: Adică ei îi iau Ciocolată 3 cu arahide.
M: Aha↑
R: Dacă nu este şi dacă nu mai am încotro să mă mai duc să caut ciocolată, iau ce e,
Ciocolată 3 cu căpşuni sau Ciocolată 3 cu alb şi negru↓
M: Îhm↓
R: cum îi zice ea, <z> cu văcuţa #
M: Îhî↓ A::: deci în principiu o luaţi cu gândul că o să o mănânce::::
R: Fata.
M: eu nu am reţinut decât Diana, <@> că a mea e:::
R: Oana Diana.
M: Oana. Că o s-o mănânce Oana nu neaparat că o s-o mâncaţi [şi dvs.
R: [Păi ea] prima.
M: Ea, aha↓
R: Dacă ne nimerim şi noi “ura!”.
M: Aha↓ Şi pentru dvs când cumpăraţi sau::::↑
R: Păi aş cumpăra şi pentru mine zilnic.
M: Nu, CÂND, eu am întrebat CÂND

239
R: Păi zilnic.
M: <MARC> Nu când AŢI vrea, ci când o cumpăraţi efectiv↑
R: Păi se cam întâmplă şi la mine zilnic, că dacă nu îmi mai iau [ţigările
M: [Păi mi-aţi] spus că luaţi una pe zi.
R: Păi iau una pe zi seara pentru fată, dacă nu e pentru fată, iau pentru mine şi mâncăm
toţi trei
M: Îhm↓
R: dacă nu iau la sfârşitul săptămânii să am toată săptămână şi atuncea::::
M: Nu mai e nevoie să o luaţi:::
R: Ne împărţim cu toţii.
M: Îhm↓ îhm↓ Ok↓ Bun. Ă::::: Hai să ne imaginăm ă:::::: acuma că sunteţi la magazin,
ă::: la ce magazin vreţi. Între altele v-aţi gândit să::: să cumpăraţi şi::: şi ciocolată.
Ajungeţi la:: raftul cu ciocolată care este aici, o să-l dezvelesc imediat↓
R: A↑ chiar avem raft
M: şi:::: aş vrea să::: ă::: cumpăraţi ce::: # # cumpăraţi de obicei
R: îhî↓
M: nici mai mult nici mai puţin. Adică nu că e o ocazie specială ci cum cumpăraţi de:::
obicei.
R: Da.
M: Numai două secunde să-l dezvelesc şi:::
R: Deci aveaţi ciocolată aici şi nu aţi <@> zis nimic. <j> Ia uite-o pe-a mea acolo↓
M: Vă rog
R: Şi vreţi să vă arăt↑
M: Vă duceţi la raft şi vă alegeţi ce::::
R: Asta e a mea↓
M: ce vreţi să cumpăraţi↓
R: Asta e a lu' fimea. # # # Aici nu ne băgăm. Într-o zi↓
M: Da. Sunteţi... odată sunteţi într-un magazin
R: Atât.
M: Atâta. Ok. Bun.

240
R: Mă uitam şi pentru::: dar nu cred că are Ciocolată 1 ceva cu:::: # parcă lichior cu
cireşe, nu mă bag să-i iau soţului că e cu romul.
M: Aha↑ Dar p-aia i-o cumpăraţi tot dvs sau şi-o cumpără el sau:::↓
R: Păi îi iau majoritatea timpului eu, dacă nu în weekend când mergem amândoi.
M: Aha↓ Ok↓ Bun↓ Deci aţi cumpărat Ciocolată 3 cu::::
R: Iaurt şi:::
M: iaurt şi căpşuni↓ Şi aţi spus că asta e pentru dvs. Şi Heidi cu↑
R: O::: Heidi e asta? # Mi se părea mie albă. P-asta o vrea
M: Îhm↓ Şi prima oară era Heidi cu::: alune şi acum e Ciocolată 3 cu alune.
R: Da, păi Ciocolată 3 vrea, nu Heidi.
M: Aha↓ # Păi de ce aţi luat-o p-aia?
R: Păi nu ştiu de ce m-a atras aluna aia mare.
M: Aha↓ Dar din aia i-aţi luat, de exemplu?
R: Da, am mai luat Heidi.
M: Aha↓
R: Dar mai slăbuţ.
M: Mai slăbuţ, ce înseamnă asta, mai slăbuţ?
R: Foarte rar, ca şi Ciocolată 1. Kandia nu cred că am luat vreodata, poate doar să fi
primit odata cu biscuiţi.
M: Îhî↓
R: Dar altfel î:::: Asta, Ciocolată 4 şi mai este una nemţească cu S, care::: A ştiut colega
să o pronunţe, eu nu.
M: Aha↑ Am înţeles↓ ce-i cu ea?
R: P-aia o mai iau, cel puţin la servici, că e direct <z> cubată, ca să zic aşa, e cuburi şi nu
mai stai tu să ţi-o rupi.
M: Aha↑ Şi p-aia de ce o luaţi mai ales la servici?
R: Păi e direct cuburi şi pot să iau cuburi să nu mai stau să mă mânjesc pă mâini s-o rup,
s-o:::
M: Am înţeles↓ Aha↑ Şi la aia aveţi vreo preferinţă apropo de cu ce e [ciocolata?
R: [La aia], de obicei, îmi iau albă.
M: Albă, pentru că?

241
R: Nu ştiu, albă că aşa::: nu ştiu, aşa mi s-a pus mie, <z> că aia îmi place mie.
M: Aha↑ Deci albă simplă, fără::::
R: Da, mai e una alb cu negru, jumate-jumate, ciocolată albă cu [ciocolată neagră.
M: [Tot de] la asta cu S?
R: Da. Nu ştiu, chiar nu ştiu germană, [şi o s-o pocesc
M: Aşa↓ Îhm↓ Dar p-aia cum o luaţi, cum o cereţi?
R: Păi peste tot e. Păi doar o iau din raft, tot aşa.
M: Dacă sunteţi la Cora.
R: Da, dar în magazine nu prea e.
M: A::::↑ nu prea e. Aha↓ şi acolo nu trebuie să o cereţi, da, corect. Aşa:::↓
R: <j> Şi cam atât↓ #
M: Şi spuneaţi că mai e una care e jumate cum?
R: Ciocolată albă şi ciocolată neagră #
M: Îhm↓
R: Dar tot aşa e # tăiată↓ #
M: Îhm↓
R: bucăţe.
M: Aha↑ Şi p-asta o mai luaţi tot pentru::: serviciu.
R: [Da. ]
M: [Aha↓] Ok↓ Ă::: Deci, ok. Deci aţi luat două, una cu iaurt şi căpşuni, una cu alune.
Ă::: Aţi remarcat şi altceva diferit la::: la raft? Pe lângă faptul că v-aţi repezit la::: [Heidi
cu:::: alune.
R: [Da, că am vazut-o] mare.
M: Că aţi văzut-o mare. Aha↑ Ok↓ Dar de obicei nu o vedeţi în raft lângă:: sau n-o prea
vedeţi sau ce e cu ea?
R: Nu ştiu dacă, eu oricum mă duc unde ştiu eu, cel puţin în Cora are locul ei Ciocolată 3
şi nu mă abat #
M: Îhm↓
R: # # # Altceva nu::: vreţi să vă spun ce m-ar atrage sau cum?
M: Da, nu ştiu, dacă aţi remarcat ceva:::: da, care să vă atragă sau ceva::: care nu v-ar
atrage sau ceva diferit sau:::

242
R: Nu↓
M: Nu.
R: nu este nimic altfel decât la::: magazin, nu↑
M: Altfel decât ce ştiaţi, da. Îhm↓
R: # # # <j> Preţul e ok↓Totul e:::↓
M: Preţul e ok în ce sens?
R: Adică e pus, e afişat. Nu, nu văd nicio chestie care să zici că nu::::
M: Îhm↓ Voiam să vorbim despre::: produsul ăsta↓
R: Păi asta mi-a sărit în ochi şi pe urmă <z> mi-am dat seama că nu aveam de un' s-o ştiu
M: V-a sărit în ochi în ce sens?
R: Când m-am uitat acum: „Ciocolată 3 Friends, asta îmi place mie”. Şi pe urmă mi-am
dat seama că nu este ambalajul care îl ştiu de la::: stroberi cu iogurta. Că ăsta e alt
ambalaj, clar.
M: Aha↑ Deci aţi vazut-o?
R: Da:::
M: Aşa:::↓
R: am şi zis: „Ciocolată 3 Friends”, o să auziţi.
M: Aşa::::↓
R: Şi după aceea mi-am dat seama că Ciocolată 3 Friends nu am de unde să o ştiu. Că eu
nu am mai văzut-o până acum la dvs # #
M: Am înţeles. Dar ce v-a sărit în ochi, adică ce v-a atras atenţia?
R: <z>Am vazut eu asta
M: Cubul taiat.
R: Da
M: Aha↑ ok↓
R: [pătrăţelele
M: [Şi v-aţi gândit] că e ce?
R: Ca e ciocolată mea cu stroberi şi iogurta.
M: Aha↑ Şi după aia?
R: Şi după aia am zis Ciocolată 3 Friends şi mi-a sunat ca nu ştiu denumirea::: #
M: Îhm↓

243
R: Pe urmă am văzut-o că e şi::: cartonată şi când am ajuns la raft m-am dus direct la
yoghurt.
M: Aha↑ Deci v-aţi dat seama că nu era ceea ce aşa pentru că era cartonată şi v-aţi dus la
cea pe care::: pe care o ştiţi.
R: Şi are o alta denumire: „Ciocolată 3 Friends” #
M: Îhm↓ Ok↓ Dacă vă uitaţi la:::: ă::: deci î:: doar la ambalaj, nu ştiu, ce vă sugerează
genul ăsta de::: de ambalaj? Vă deranjează dacă fumez?
R: Nu::: fumaţi. Doamne fereşte.
M: Ok↓
R: <j> Staţi că iau asta.
M: Ă:::: Dacă vă uitaţi la ambalajul ăsta, ce::::: nu ştiu, ce, ce produs vă aşteptaţi să fie
înăuntru?
R: O ciocolată:::: # ă:::: pătrăţită aşa <z> cum îmi place mie la ăştia:::: la nemţi.
M: Aşa::::↓ Pătrăţită ce înseamnă?
R: Adică deja tăiată pătăţele.
M: Da::::
R: # # #
M: Aşa::::
R: Şi cu fructe:::: şi bună...
M: Ce fructe?
R: Păi asta mă bagă în ceaţă că nu ştiu ce caută vişina. Că ori e d-aia, ori e d-aia,
denumirea e strawberry şi aici îmi apare şi vişina.
M: Aha↑ IGNOrăm ce scrie aici.
R: Da::: înseamnă că::::
M: Ne uitam doar la desen.
R: Da::: Sunt de două feluri înăuntru.
M: Sunt de două feluri. Şi anume?
R: Adică cu cirese sau vişine şi cu::: # iaurt şi căpşuni.
M: Aha. Ok. Ă:::: Bun. Altceva mai înţelegem despre produsul ăsta?
R: # # # Nu ştiu ce pot să mai zis. A::::, staţi că astea nu sunt. Şi eu care ziceam că <z>
am simţul observaţiei dezvoltat.

244
M: Adică?
R: Astea nu au cremă. Deci s-ar putea să fie şi fără. O combinaţie de <@> toate
ciocolatele.
M: Adică trei feluri sau cum↑
R: Trei feluri, da.
M: [Unele cu::::
R: [S-ar putea] să fie patru.
M: Adică?
R: să fie asta cu lapte, asta amăruie↓
M: Aha↑ Astea pe care nu le vedem tăiate [în...
R: [Da], poate să fie şi cu alune.
M: Aha↑ Ok↓
R: Poate să fie cu orice #
M: Îhm↓
R: Deci când sunt patru deja îmi ia faţa şi nu ştiu dacă nu citesc clar. După care citesc şi
zic „şi la ce naibi mi-a mai pus vişina aia acolo?”
M: Aha↑
R: „să mă bage în ceaţă.” #
M: Îhm↓Ă:: Eu v-am spus iniţial să ignorăm ce scrie aici
R: [Da
M: [pen]tru că este o greşeală, trebuia să scrie stroberi iogărt şi ceri de la::::::
R: Cireaşa aia.
M: Cireaşă, vişină, ce e aia. Da. Ă:::::: dacă ar fi scris chestia asta şi cu poza de aici la ce
ne-am mai fi gândit, ce fel de produs găsim înăuntru?
R: E o combinaţie.
M: Între?
R: Poate să fie o cremă:::: combinată:::
M: Nu, cu poza asta.
R: Deci cu poza asta::::
M: Scrisul şi...
R: este o combinaţie, tot o combinaţie de trei că

245
M: Deci tot de trei. Adică una cu::
R: Una cu stroberi, una cu cireşe şi una simplă↓
M: Şi una simplă. Ok↓ Şi voiam să vă mai întreb, că primul lucru pe care mi l-aţi spus a
fost aşa: că e::: ă::: împărţită.
R: Îhî↓
M: Asta de unde reiese că e împărţită?
R: Ca le văd eu aşa cubuleţe mici.
M: Aha↑
R: Şi nu văd o bucată, da’:::
M: Okei↓
R: Dacă vedeam bucata::: poate că le aveam cubuleţe şi acolo, <R> da’ parcă acolo se
vede că e tăiată din ciocolată întreagă_Or, aici se văd cubuleţele bine delimitate. Exact
cum e la aia cu S.
M: Aha↑ Okei::↓
R: cam aşa au şi ăia desenul cu cubuleţele astea =
M: Delimitate.
R: Da.
M: Am înţeles. Ă::::: Ok. Bun. Ce părere aveţi despre un astfel de produs de la::::
Ciocolată 3, cu numele ăsta, Ciocolată 3 Friends, care e gata delimitat, gata împărţit
[cubuleţul de ciocolată
R: [Îhm↓ îhm↓
M: şi înăuntru căruia găsim mai multe variante de ciocolată?
R: E SUPer <j> surpriză.
M: Super surpriză ce?
R: Păi foarte:::: î:::: Nu, zic e super ca::: produs↓
M: Pentru că?
R: Pentru că poa’ să acopere şi pe fimea şi pe:::: Dacă este şi <z> cu rom ne acopera pe
toţi trei, <@> ca să zic aşa
M: Aha↑
R: Deci pe toţi ar putea acoperi. Cu toate că dacă unul este chitit, cum în majoritatea
cazurilor sunt eu chitită pă asta::::

246
M: Da::::
R: accept să iau o data şi d-asta ca să am aşa::: # o degustare mai multiplă↓#
M: Îhm↓
R: # #
M: Dar?
R: şi să-i acopăr şi pe ceilalţi
M: Îhm
R: şi asta aş lua-o când nu aş avea bani pentru toţi, ar fi excelent_Aş lua una şi: “hai, ia-ţi
î::: tu cu:: alune, <z> tu ia-ţi-o p-aia cu cireşe sau rom sau ce o fi” şi eu îmi trag [porţia
mea…
M: [Asta dacă] cele trei variante corespund cu cele [pe care le mâncaţi
R: [cu cele trei] preferinţe
M: Da.
R: Asta pentru mine, dar pentru alţii poate [chiar…
M: [Da, dar] dacă nu corespund, dacă nu sunt fix pe fix. Hai că aici s-a nimerit una,
stroberi asta şi căpşună [cu iaurt.
R: [Poate să] nimerească pe amândouă <@> dacă are alună înăuntru.
M: Aha↑ Dar daca [nu
R: [Dar] e simplă, nu?
M: O să vedem cu ce e.
R: [Aşa.
M: [Dar] nu, nu are importanţă cu ce e. <R> Dar dacă nu e fix pe fix cu ceea ce mâncaţi
dvs de obicei, atunci o mai luaţi sau nu sau # care e ideea?
R: Păi fix pe fix poa’ să nu fie, dar ceva trebuie să îmi placă din toată Ciocolată 3 asta. Că
e <j> marca care îmi place.
M: Aha↑
R: dar ceva care să mă dezamageasca nu cred că e #
M: Îhm↓
R: doar ca asta cu vişine nu ştiu, am eu ceva aşa:::: #
M: Îhm↓
R: am mâncat prea multă

247
M: Okei:::↓
R: E vânt sau e curent?
M: Ă::: S-a du::::s geamul din cauza vântului. Am înţeles↓Ok↓ Şi mi-aţi mai spus aşa,
că aţi crezut că era iniţial cea::: pe care o mâncaţi dvs cu:::: [căpşuni şi iaurt
R: [Mi-a fugit] privirea pe denumire:::
M: Îhî:::: Şi pe faptul că e cartonat.
R: Şi pă urmă pentru că e cartonat.
M: Ok. Faptul că e cartonat ambalajul ăsta, asta la ce ne duce cu gândul?
R: # # # La::: ceva:::: # # mai::: sofisticat, ca să zic aşa, [ca produs
M: [Adică?]
R: Adică produs în î::: # care s-a investit mai mult, ca să zic #
M: Îhm↓
R: # În primul rând poate ca s-a investit mai mult poate şi la ambalaj, că e carton. Pe
urmă inauntru iar trebuie şi:::: cum au şi ăştia la:::: firma cu „S”
M: Da::::↓
R: să fie un carton pe care stau aşezate pătrăţelele:::: #
M: Îhm↓
R: şi deasupra şi poleiala şi poate pătrăţelele sunt mai groase::: decât astea la o ciocolată
normală #
M: Am înţeles↓ Şi e bine că sunt pătrăţelele mai groase?
R: Da.
M: Pentru că?
R: Pentru că <z> mi se umple gura mai repede #
M: Îhm↓ Ok↓ Şi apropo de modul de aranjare. Când... dacă vedeţi cutia asta aşa, cum vă
aşteptaţi să fie [aranjate înăuntru?
R: [Păi exact] cum am zis.
M: Cu carton [şi după aia cu folie.
R: [Da, cu carton], da, şi cu folie.
M: Îhm↓ Dar e ceva::: bun la chestia asta sau e ceva care nu vă place, în afară [de faptul
ca sunt împărţite individual
R: [Păi nu, că îmi place că e ca o taviţă] cartonul ăla::::

248
M: Îhî:::↓
R: ă:::: chiar stau pe taviţă ele:::↓ Chestia de deasupra le acoperă să nu:::: praf, nu ştiu ce.
Şi asta dispare, deci chiar [nu::::
M: [Am] înţeles. Aha↑ Ok.
R: <L> şi când mai rămân mai puţine arunci şi cartonul şi tăviţa şi le ţii doar în poleială.
M: Îhm↑ Îhm↑ Ok↓ Ă:::: La::: produsul [asta am şi o::: descriere # # pe care o să v-o
citesc şi apoi v-o dau şi dvs imediat [să vă] uitaţi.
R: [Îhm↓] Îhî↓
M: <CIT> “Ciocolată 3 Friends, cea mai fină ciocolată gata porţionată. Acum Ciocolată
3 îţi oferă Ciocolată 3 Friends, cea mai fină ciocolată cu lapte din Alpi într-un format
unic. # Fiecare tabletă este deja porţionată în dois... douăsprezece bucăţele în aşa fel încât
tu să nu faci nici cel mai mic efort de a rupe ciocolata.
R: [Aşa.
M: <R> [Bucă]ţelele de ciocolată Ciocolată 3 Friends sunt ambalate într-o tăviţă de
plastic uşor de servit pentru ca tu să te poţi bucura de fiecare bucăţică fără niciun efort.
Acum poţi să-ţi iei pur şi simplu o bucăţică să o savurezi. În plus, faţă de ciocolata
obişnuită, Ciocolată 3 Friends îţi oferă o varietate de creme. Jumătate din bucăţelele de
ciocolată conţin o savuroasă cremă de căpşuni, jumătate din bucăţe conţin cremă de
cirese. Plăcerea de a descoperi îţi rămâne ţie. Ciocolată 3 Friends cea mai fină ciocolată
gata porţionată. Preţ 3,4, gramaj 70 g.”
R: Îmm, <j> nici nu o să fie scumpă↓ #
M: # # Prin comparaţie cu ce, când spuneţi „nici nu o să fie scumpă”? V-aţi fi aşteptat să
fie scumpă sau↓
R: Păi da:::: vorbind de investiţia care îi revine fabricii, apropo de ce vorbeam, tăviţe:::
M: [Îhm↓
R: [draci], laci # Şi e bine că uite, tăviţa_e de plastic şi nu de carton cum am zis şi fiecare
cubuleţ stă în pătrăţelul lui.
M: Şi asta::: e bine pentru că?
R: Este bine fiindcă cartonul se mai:: topeşte ciocolata pă el, î::: nu ştiu.
M: Îhm↓
R: Pă carton mai miroase a carton #

249
M: Îhm↓
R: # <OF> Pă când plasticul e mai::: nu ştiu. Nu ştiu cât de::: # # d-asta:::: # să nu aibe,
ştiu eu, proprietăţi plasticul cu:::: <j> <R> cum se vorbeste acuşi ca rujul că are plumb şi
d-aia, că nu ştiu ce #
M: Îhî:::↓
R: Asta nu este problema mea, clar. Probabil că ştiu cei de la Ciocolată 3 #
M: Îhm↓
R: au facut ei toate::::
M: Îhî↓ Dar v-aţi gândit la chestia asta. Că:::: dacă e de plastic aia ar putea să::::
R: Da, da’ pe de altă parte, decât cartonu:::: #
M: Îhm↓
R: care # na # şi cartonul e:: dat cu::: stratul ăla::: # nu ştiu, are un strat că e lucios
M: Îhm↓ Îhm↓
R: Deci şi acolo trebuie să fie o substanţă ceva, aşa că:::
M: Îhm↑ îhm↑
R: dacă sunt de acord că sunt porţionate pă urmă mai puţin mă gândesc. <R> Dar oricum,
arată mai bine decât ce ştiu eu la cealaltă.
M: Îhm↓ Arată mai bine în sensul că?
R: Că e pla:::stic tăviţa, că e fiecare cubuleţ în #
M: Îhm↓
R: <z> în lăcaşul lui acolo::::
M: Îhm↓
R: Sper să fie şi uşor de scos de acolo
M: Îhm↓
R: să nu <z> trebuiască să apăs pe dedesupt.
M: Îhî↓ îhm↓ A::: să o împingeţi de dedesupt ca să iasă.
R: Da. <@> Cum iau Cavitul lui fimea
M: Aha↑ Okei.
R: Că mie de la Cavit de fapt mi-a plăcut ideea, Cavitul fiind bagat în d-astea de plastic
şi:::
M: [Îhm

250
R: [am] mancat mult Cavit şi eu şi fimea.
M: <z> Da, mi-aduc şi eu aminte de:::: Da. Îhî↓
R: Păi a apărut iar şi este foarte bun
M: [Îhm↓
R: [să] înlocuim dulcele la copil.
M: Îhm↓
R: Cel puţin acum merge la Diana dvs.
M: <@>
R: Să îi daţi şi zici că e ciocolată şi de fapt îşi ia vitaminele.
M: Am înţeles. Îhm↓ Ă:::::
R: Deci e foarte bună ideea.
M: [Ce...?
R: [Bine ca] au apelat la ideea cu...
M: Okei. Dar e foarte bună pentru că ce? Ce ne oferă faţă de o ciocolată:::: care nu e↓
R: Păi nu mai stau să o rup, <R> să mă mânjesc să ne chinuim, mână mea a umblat pe păr
şi nu ştiu ce. bine, de obicei eu o ţin în mână şi muşc din ea. Dar muşc din ea, rămâne
muscătura iar nu e frumos ce se vede în urmă, tre' s-o ascund pe sub birou, pă la:::
M: Aha↑ Okei↓ [Păi şi
R: [În casă] tre' să mă spăl înainte <z> când o cuburez pentru toţi.
M: Da:::↓
R: Pe urmă după că m-am mânjit deja de ea:::
M: [Şi p-asta?
R: [Şi pe urma] în timp ce mănânc trebuie să am serveţelul că se topeşte dacă sunt... dacă
e cald în casă::: # Şi p-asta ai luat-o, ai introdus-o în guriţă şi n-are când.
M: Şi la asta nu ne mai spălăm pe mâini înainte şi după.
R: Păi te speli înainte şi după, dar nu neapărat că te murdăreşti de ciocolată.
M: Aha↑ Ci pentru că CE?
R: Că e igiena ta personală în chestia [asta
M: [Aha↑]
R: dacă o faci.
M: Am înţeles↓ Păi şi atunci ok, [dacă...

251
R: <R> [Bine, că] eu la serviciu dacă mănânc din ea nu mă duc după fiecare bucăţea
M: Îhm↓
R: că am o aventură până la grupul sanitar
M: Aha↑
R: Eu trebuie să las biroul şi nu ştiu ce. Şerveţel umed cu apă şi:::: asta e tot.
M: Îhm↓ Îhm↓ Păi, şi ok, atunci care ar fi avantajul, că înţeleg că oricum î:: # şi aicea::
R: Da, dar nu ştiu, mie îmi place că e porţionată, v-am zis că era dinainte să ştiu că au
scos şi ei produsul îmi place ideea cu porţionatu #
M: Îhm↑
R: # Nu ştiu, poate că sunt mai puturoasă.
M: Îhm. Dar ăsta e avantajul, că ne spălăm mai puţin [pe mâini?
R: [Nu numai] d-asta, dar numai efortul ăla să stai, stai:::, o scoţi din ţiplă::::, dacă e să o
împarţi cu cineva::::
M: Îhm↓
R: Adică e altceva să servesc ca pe tava: “ia şi tu, ia şi tu”, dacă e să o servesc #
M: Îhm↓
R: vizavi de::::
M: Îhm↓
R: colegii care vin să mai bage ghiara #
M: Îhm↓ # Dar, ok. [Ca şi::::
R: [Una e] să o las eu porţionată pe masă::::
M: Dar faptul că aici, î::: acolo spune aşa: „că jumătate dintre bucăţele sunt cu o::: cremă
de::: căpşuni
R: îhm↓
M: şi jumătate cu o cremă de::: cireşe”
R: cireşe.
M: Deci de fapt sunt doar [două
R: [Da:::]
M: variante.
R: [Mi-am dat seama din ce
M: [Doar că aici înţelegem] că sunt trei.

252
R: Asta am înţeles [eu, poate că nu sunt.
M: [Păi nu, asta zic], din desenul ăsta înţelegem că sunt trei. A::. Am înţeles asta. Ă::: dar
la ideea de a avea într-o singură cutie, la o singură ciocolată, de a avea DOUĂ tipuri de
cremă, asta cum vi se pare?
R: Foarte::: bună #
M: Îhm↓
R: V-am zis, ar trebui mai multe:::: mai::: diversificată combinaţia #
M: Îhm↓
R: că aşa poate îi acoperi pă toţi. Să faci şi caramel cu alune şi nu ştiu ce cu nu ştiu ce.
M: Adică v-aţi aştepta să găsiţi mai multe [combinaţii] de creme?
R: [Da] Îhm↓
M: Adică să nu fie doar asta, [să fie şi alte combinaţii] de alte creme.
R: [Da, chiar aş vrea], nu că m-aş aştepta.
M: Aha↑
R: Ar fi o idee din partea mea.
M: Aha↑ Okei:::: Ă::::::::: Îhm↓ Da şi:::: care ar fi avantajul dacă ar exista mai multe
cutii din astea cu mai multe combinaţii de cremă în cadrul::::↑
R: Ar acoperi mai multe gusturi. La mai mulţi #
M: Îhm↓ Nu, dar pentru dvs personal.
R: Pentru mine că:::: # dacă ar fi:: în loc de cireşe cu alune, ar fi::: <z-@> mai bine #
M: Îhm↓
R: <z> că m-aş acoperi pe mine şi fimea cu o ciocolată
M: Îhm↑ A:: asta la ce combinaţii găsim [în::: într-o] singură cutie.
R: [Da, clar, la combinaţii].
M: <R> Da, da, da↑
R: Să aibă mai multe combinaţii. Nu neapărat cireşe cu căpşuni.
M: Aha↑ La CE combinaţii există FIZic într-una singură. Dar ce discutam mai devreme e
că AŢI vrea să fie # # deci pe lângă cutia asta şi ALTele↑ sau nu neapărat, nu e::: musai?
<R> (aici respondentul vrea să intervină, dar nu este lăsat) Adică dacă există o
combinaţie care dvs vă place aţi mai vrea să mai fie şi altele?

253
R: Da, aş mai vrea, ce dacă, nu-s egoistă, poate::: mie îmi place::: cireşe cu::: alună şi lu’
bărbatu-meu <z> îi place caramel cu::: CIREşe #
M: Îhm↓
R: Şi trebuie să facem gusturile la toţi.
M: Îhm↓ Okei:::↓
R: <j> Îmi place mie şi atît, gata nu mă interesează.
M: Îhm↓ Apropo de:::: ă:::: [când aţi
R: [Şi nu ştiu cum] îmi schimb eu gusturile, că nu am avut î::: tot timpul preferinţă de:::
stroberi cu iogurt #
M: Îhm↓
R: Aşa că:::: e binevenit să fie mai mult.
M: A↑ am înţeles↓ Dar apropo de situaţiile în care aţi mânca genul ăsta de:::: ă::: de
ciocolată::: La aia, la aia cu S care e gata porţionată mi-aţi spus că pe aia o luaţi:: în
special la serviciu. ((tuşeşte)) P-asta, în ce situaţii aţi mânca::: genul ăsta de ciocolată?
R: Păi cred ca i-ar reveni şi ei locul la servici↓
M: La [servici
R: [şi chiar şi] acasă
M: Îhm↓
R: Mai ales ca eu p-asta o mâncam seara.
M: Îhm↓ Şi?
R: Şi:::: deci ar merge bine şi acasă, că::: e ciocolata mea de seară, <z> că-i freş.
M: Aha↑ Da' genul ăsta de ciocolată cu mai multe [feluri de <j> creme
R: [Dar probabil că aş lua-o la servici] că::: e tot porţionată şi::: aş mânca şi ce îmi place
şi că-i şi porţionat. Şi aşa că::::
M: Aha↓
R: nu ar mai trebui să fac combinaţii de alte ciocolate.
M: Okei::↓ Deci o vedeţi mai degrabă pentru serviciu. Da’ şi seara acasă? Da’ asta
încercam î::: să înţeleg, SEAra sau mă rog, pentru acasă, aţi lua-o ÎN LOCUL celei pe
care o luaţi de obicei cu::::
R: da::::
M: căpşuni. În locul ăleia. Aha↓

254
R: Da.
M: Dar nu aţi vedea să o luaţi de fiecare dată doar p-asta porţionată [acasă.
R: [Ei, nu].
M: Pentru că?
R: Pentru că e şi cu vişină.
M: Aha↑ Şi?
R: Şi câteodată am noroc să o mănânc eu toată p-aia când e doar cu căpşuni
M: Îhm↓
R: Că nu se mai aruncă <@> nimeni pă ea
M: Am înţeles. Şi aşa [dacă ar avea două feluri de cremă?
R: [S-ar arunca mai mult ca sigur] soţul meu la cea cu cireşică probabil a::::r fi gustul ăla
asemănător cum e aia cu rom. Nu ştiu, mai:::: #
M: Îhm↓
R: Alt gust decât ăla dulce cu căpşuni.
M: Îhm. îhm.
R: De fapt, lui nu-i plac căpşunile, nici ca fruct.
M: Aha↑ A, deci sunteţi sigură că d-aia oricum nu se atinge.
R: Da.
M: Pe când din asta <@> ar putea să mănânce şi el
R: Da↓
M: <@> Şi:::↑
R: Şi fimea nu cred că s-ar băga #
M: Îhm↓
R: # # <p> Că ea e pă aia cu alune şi::::
M: Îhm↓ Okei::::↓ Ă:::::: Îhm↓ Ca::::: preţ cum vi se pare?
R: A::: foarte bun preţul↓
M: Foarte bun prin comparaţie cu ce?
R: Cu::::: # alte ciocolăţi_de exemplu, porţionata aia cu S î::: # <p> e tot pă aici, dacă nu
mă înşel. Nu am mai luat nici aşa:::
M: Îhm↓
R: # # <p> Nu, e foarte bine.

255
M: Îhm↓
R: # Nu e ceva mult şi:::: bine, şi gramajul, 70 g eu zic că e mai bine. # <p> Parcă e mai
mult ca aia, nici nu ştiu cât are aia.
M: Mai mult decât care?
R: Decât asta a mea # care o luam #
M: Îhm↓
R: Chiar nu ştiu, nu m-a interesat gramajul.
M: Îhm↓
R: Dar bănui că e mai multă, pare:::: cum ziceam, pătrăţeaua mai::::
M: Mai↑
R: Mai groasă.
M: Mai groasă. Aha↑ A↑ dacă e porţionată:::: ă:::: şi pare [pătrăţica mai::::
R: [aşa îmi dă mie impresia], da. Acuma nu ştiu, [chiar nu:::
M: [Aha↑]
R: sunt curioasă.
M: Ce?
R: Este mai mare gramajul ca la cealaltă?
M: Păi nu ştiu cât credeţi dvs că are aia, dacă nu v-aţi uitat # nu are niciun sens să
discutăm că:::: dacă nu::::
R: Nu::: eram curioasă dacă este doar viziunea mea că <@> este pătrăţeaua mai mare sau
nu #
M: Îhm↓ Îhm↓
R: Bine că simţi în gură că ţi se umple gura #
M: Îhm↓ Okei. Dar aici ne şi spune şi câte::::: sunt.
R: Doişpe, da.
M: Doişpe. Asta e:: # bine că ne spune, sau nu e bine sau î::: Vi se par multe, [puţine?
R: [Nu, chiar] nu mă interesează câte sunt # doişpe sau:::: Poate că e bine să ştiu, 6 tu şi
6 eu. Trebuie să fie 6 cu ă::: stroberi şi 16, î::: şi 6 cu:::::
M: Îhm↓
R: şi poate că la asta mă gândesc, că sunt jumate-jumate şi domne::: # nu mai stau eu să
le împart.

256
M: Îhm↓
R: Acum nu ştiu cum sunt dispuse ele aici. Jumate aşa::: cu aia
M: Îhm↓
R: şi jumate aşa cu aia sau [aşa şi aşa.
M: [Pentru că?] Asta de ce e important cum sunt dispuse?
R: Păi ca să ştiu cum împart cu fimea, <z> tai cu foarfeca plasticul aşa şi <@> ne-am
făcut porţia
M: Aha↑ # A::↑ ca să i le daţi ei [pe cele
R: [Da, să se ducă] la calculator cu tăviţa ei jumate şi [să nu
M: [Îhm↓]
R: i le pun într-un ŞERVeţel sau în FARFUrioară sau mai ştiu eu ce.
M: Îhm↑ îhm↑ Şi să i le daţi ei pe cele cu ce, umplute cu ce?
R: Ă::: cu vişine, să zicem. Dar vorbeam că lu' fimea nu îi plac.
M: Aha. Da’ aţi putea să identificaţi în tăviţă asta care e cu [vişi]ne şi care e cu căpşuni?
R: [Nu.
M: Nu. Şi asta este bine sau nu?
R: # # # Pentru cine vrea surpriză::: şi nu îl interesează neapărat gustu:::, chiar nu
contează. Da’ mie mi-ar plăcea să ştiu, dar nu ştiu cum.
M: Îhm↑ îhm↑
R: Poate să mă uit pe spatele tăviţei să văd <z> vr_un semn ceva
M: Îhm↑ Îhm↑ Deci dvs v-ar plăcea să ştiţi [care e
R: [îhm↓]
M: care pentru că?
R: Pentru că ţin mult la asta şi nu vreau să cred <z> că bag în gură una cu căpşuni şi să
dau de alt gust.
M: Îhm↑ îhm↑ Okei::: Am înţeles. Ă:::: faţă de::: faţă de aia cu:: S care este gata
porţionată, în afară de # taviţa de plastic, ar mai avea şi altceva diferit?
R: Da, aia are plastic... î::: poleială. Văd că aici nu e poleială.
M: Poleială adică:::: care îmbracă::::
R: Poleială deasupra, are o fâşie exact ca un cearceaf.
M: Aha↑ Okei::↓ Şi asta e bine sau nu?

257
R: Păi probabil că e bine. Că::: ştiu eu, poleiala aia poate are şi alte::: acţiuni. Ştiu eu, nu
lasă să se topească la frigider
M: [Îhm↓
R: [ştiu] eu, o păstrează rece:::
M: Îhm↑ îhm↑
R: folia aia #
M: Îhm↓
R: Şi plus că v-am zis, eu când scot arunc asta:: şi ţin doar tăviţa cu poleiala #
M: Îhm↓
R: <j> ca să nu se pună praf.
M: Îhm↑ îhm↑ Okei↓ Acesta e un gen, nu ştiu, ă::: e un gen de produs pe care:::: v-aţi fi
aşteptat să îl vedeţi de la Ciocolată 3 sau nu?
R: Da, aşteptam cu mare interes să apară. Nu::: ştiu dacă neapărat de la Ciocolată 3, dar
mai voiam să mai apară de la cineva de la noi.
M: Aha↑
R: Numai ăştia:::, cel puţin aşa ştiu eu
M: Aha↑
R: poate or fi şi::
M: Şi care era ideea? Deci okei, în afară de ăştia care o au gata împărţită
R: îhm↓
M: aţi mai fi vrut să mai fie şi de la o altă firmă de ciocolată PENtru că?
R: Pentru că mi se pare aşa mai modern, mai sofisticat, nu ştiu, treaba asta că e tăiată <p>
şi nu ştiu ce
M: Păi da, dar dacă era deja aia de ce aţi fi vrut să mai fie şi de la:::: alte firme?
R: Fiindcă aia nu o văd tot timpu
M: Aha↑
R: şi în primul rând î::: p-aia nici nu am luat-o prima oară din supermarket, am luat-o de
la cei care comercializează produse aduse din Ungaria.
M: Aha. [Cine sunt aştia?
R: [Şi odată::::] Fel şi fel de oameni, se duc în Ungaria şi pe urmă vând prin piaţă #
M: Aha↑

258
R: produse.
M: Okei:::
R: Şi:::: am mai:::: şi înainte de asta am gustat prima oară acum ceva ANI
M: Îhm↓
R: p-aia, # îmi adusese cineva din Germania #
M: Îhm↓
R: Şi am rămas aşa suprinsă: “<MARC> uite, mă, nemţii se gândesc la toate… pac,
puturoşii”
M: Îhm↑ îhm↑ Am înţeles. Ă::::::
R: Şi Ciocolată 3 oricum, eu o consider cea mai bună:::, ca firmă #
M: Îhm↓
R: Şi atunci era şi de aşteptat să facă şi ei ceva
M: Îhm↓
R: ceva de genul, schimbări de genul ăsta.
M: <p> Îhm↓ Ca nume? Asta, Ciocolată 3 Friends cum vi se pare?
R: <p> SUPER, prietene.
M: Adică?
R: Da’ e chia:::r ce trebuie pentru un om căruia îi place şi firma şi ciocolata în general.
M: <p> [Îhm↓
R: [Deci] prietena ta Ciocolată 3:::: e foarte
M: Îhm↓
R: bună. Chiar î:::: e “I love Ciocolată 3” care iar mi-a plăcut. Cum au găsit-o şi p-aia cu
pralinele inimioară:::
M: Îhm↓ îhm↓
R: Mai ales că eu am aşa o obsesie pentru forma asta <z-@>inimioară
M: Îhm. Îhm.
R: Aşa:::: şi::: putea Ciocolată 3 Love sau mă rog, da’:::: ne loveam tot de praline.
Atuncia nu era ceva::: altceva.
M: Îhm↓ Îhm↓
R: Deci este o denumire foarte::: bună↓
M: Îhm↓ îhm↓ Ok. A:::::: voiam să te [întreb ceva

259
R: [Şi să ştii engleză], că dacă nu ştii engleză nu ştii prea multe.
M: Da↓ Hai să vă mai arăt şi ceva ((caută produsul)): asta.
R: Aha:::::↑ deci e albă # <z-@> cu NEAgră. <@> Iar mă bagă în ceaţă ca aia
M: E albă cu neagră. Aşa::::: Şi ce ne imaginăm că este înăuntru?
R: <z> Îmi imaginez că e albă cu stoberi şi iogurta şi negre.
M: CU ceva sau [simple.
R: [Simple.]
M: Simple. Îhm↓ Avem şi aicea::: descrierea::: Diferenţa vine când ne povesteşte despre
[ce are produsul.
R: [Ne povesteşte:::: ] <L> Jumătate albă, jumătate sunt cu lapte cu cremă de căpşuni # #
M: Deci: <CIT> “ Jumătate din bucăţelele de ciocolată sunt din ciocolată albă, jumătate
din bucăţele sunt cu ciocolată cu lapte cu cremă de căpşuni.”
R: A::↑ deci alba e simplă?
M: Cine?
R: Alba?
M: E simplă?
R: Din descriere aşa îmi dau seama.
M: Aha↓ din descriere. Şi din imagine ne dăm seama că↑
R: Că alba e cu cremă. Jumătate sunt cu lapte cu cremă de căpşuni.
M: Da. Ce ar trebui să înţelegem, dar înţeleg că nu se înţelege NICI din descriere, NICI
din imagine:::
R: <@> Poate sunt eu mai grea
M: Nu, nu. D-asta, d-asta facem genul ăsta de [discuţii
R: [Exact.
M: ca să se înţeleagă foarte clar ce ar trebui schimbat, este că AICEA toate cubuleţele
sunt umplute cu ACCEaşi cremă
R: Doar că una este albă, una neagră.
M: Dar sunt învelite jumate dintre ele <MARC> CU ciocolată albă şi cealaltă jumătate
sunt învelite CU [ciocolată neagră.
R: [Dacă era aici] puţină imagine cu::::
M: Am înţeles, dar am înţeles că nu este clar. Eu d-asta sunt aici [ca să

260
R: [Îhm↓]
M: ca să clarific.
R: Îhm↓
M: DECI, la produsul ăsta avem ACCEaşi cremă, dar crema este învelită în două tipuri
de:: de ciocolată. Ideea ASTa de produs # cu ACEEaşi cremă învelită în DOuă tipuri de
ciocolată, asta cum vi se pare?
R: Şi asta îmi place.
M: Pentru că?
R: Pentru că mie îmi place şi ciocolata albă #
M: Îhm↓
R: Şi cu combinaţia exact ce îmi place mie umplutură, deci::
M: Aha↑
R: <z> ar lovi tot
M: Dar asta pentru că e combinaţia asta de:::: căpşuni cu iaurt care vă place. Dar dacă ar
fi o cremă::: alta decât căpşuni cu iaurt # o altă cremă, nu ştiu:::
R: <p> Nu ştiu dacă m-ar interesa pă mine personal #
M: Îhm↓
R: # Aia că sunt şi fixistă <@> pă crema asta #
M: <p> Îhm↑ Îhm↑
R: Poate dacă îmi plăceau mai multe:::: # cum îmi placea cu alune::: până mi-am spart
măseaua:::
M: <z>
R: <z> pă urmă îmi placea cu caramel până î:: caramelul ăla îţi dă aşa o greaţă şi o
lipitură pă:: gât #
M: Îhm↓
R: # şi d-aia asta acoperea aşa. <p> Şi fructa care mi-o mai cerea <z> gâtu’ #
M: Îhm↓
R: <p> şi dulcele:: #
M: Îhm↓
R: dar asta e plăcerea mea şi gusturile nu se discută, <@-z> ştiţi cum e #
M: Îhm↓

261
R: Dar asta chiar mi-ar plăce, ideea asta.
M: Deci dacă e cu umplutură care vă place e okei. Okei. Genul ăsta de produs, cu O
SINGură cremă, două feluri de ciocolată, p-asta în ce situaţii v-aţ.. v-aţi vedea că l-aţi
cumpăra sau [l-aţi mânca?
R: [Păi tot aşa], şi la servici şi acasă.
M: Aha↓
R: Dar asta ar fi chiar numai pentru mine.
M: În sensul că?
R: În sensul că celorlalţi nu le place combinaţia.
M: Îhm↓ îhm↓
R: Lui fimea nu îi place ciocolata albă #
M: Îhm↓
R: iar lu’ al meu căpşunile #
M: <p> Îhm↓
R: <p> Iar la colegi, dacă vor să servească, să servească ce am #
M: Îhm↓ Am înţeles. Deci nu::::
R: Am vorbit de noi acuma::: #
M: Da. Îhm↓ Îhm↓
R: Deci asta m-ar acoperi numai pe mine şi::: # # ar fi bine, da:::r ar fi şi rău, că mie
personal aşa::: mai înainte lu’ fimea #
M: <p> Îhm↓
R: # <p> Dacă ar fi bani suficienţi mi-aş lua-o şi eu #
M: <p> Îhm↓ îhm↓
R: <MARC> singurică #
M: Dar asta aş vrea să înţeleg. Ă:::: v-aţi lua-o:::: ă:::: în locul celei pe care aţi lua-o::: o
luaţi acuma::::↑
R: Da #
M: Aha↑
R: În locul lu’ aia simplă de ciocolată neagră, da.
M: Aha↑ Pentru că ce ar avea diferit?
R: Are şi albă şi îmi place #

262
M: Îhm↓
R: foarte mult şi alba #
M: Îhm↓ Okei. Da’ până acum nu mi-aţi spus că mâncaţi ciocolată albă:::
R: Da, v-am mai spun eu că mai combin î::: # că mai iau Ciocolată 3 aia alb cu negru
sau::::

Partea a II a
M: (Vreau să vă mai arăt ceva). Şi anume acesta.
R: Da, ăsta este vechiul doar că porţionat, nu?
M: Vechiul produs porţionat. Ce înţelegem prin VECHIUL produs?
R: Vechiul ăsta
M: Aşa:::
R: deci acelaşi produs na, <z> ca să nu zic vechiul
M: Aha↑
R: E acelaşi produs binecunoscut care e pe piaţă acum, doar că a apărut în formă nouă
porţionată
M: Aha↑
R: Acum ştim că astea două înseamnă că au cremă.
M: AHAA↑ Dar dacă nu v-aţi fi gândit că astea două, deci că jumate e cu cremă şi
jumate e cu ciocolată [simplă.
R: [Fără.]
M: Aha↑ Dar pentru că le-aţi văzut pe celelalte acum am dedus şi aici. Da. Deci ideea la
produsul ăsta este că # este::: toate bucăţelele sunt cu cremă de căpşuni, în cazul ăsta cu
iaurt, şi sunt î:::: învelite în ciocolată =
R: [Neagră
M: [neagră.] Ok. Ă:: ideea asta de a avea un produs cu UN SINGur tip de umplutură, UN
SINGur tip de ciocolată dar bucăţelele sunt porţionate.
R: Îhm↓
M: asta cum vi se pare?
R: # # Şi asta e bună, dar aia mi se părea mai::: mai altfel
M: [Care?

263
R: [că nu prea] am văzut la nimeni combinaţia asta
M: Care?
R: de două tipuri.
M: La care vă referiţi?
R: La:::: # prima, nu la asta cu:::
M: Deci la aia cu două creme.
R: Cu două creme.
M: Aha↓ Deci la nimeni nu aţi văzut combinaţie de două creme.
R: # La fel, poate că nu am văzut eu, că
M: Aha↑
R: nu sunt aşa::::
M: În timp ce din asta:::: umplută:::: cu:::: şi porţionată
R: asta avem
M: asta există deja şi anume unde?
R: Asta cu S.
M: Aha↓
R: Nu ştiu dacă au cremă, da’ clar cu:::: alune au
M: Îhm↓
R: Nu ştiu, chiar nu ştiu
M: A↑ deci cu UN singur tip de ciocolată practic.
R: Da.
M: Aha↓ Okei↓
R: <j> Nu ştiu cu cremă, chiar nu ştiu tot ce au.
M: Bun. Asta este şi descrierea de la:::: de la ăsta şi cu preţul şi cu:::: î::: gramaju. Ă:::
AICEA, genul ăsta de produs, am înţeles că:::: ă::: okei, e acelaşi produs
R: Îhm↓
M: doar că ăsta este porţionat
R: Îhm↓
M: în ce măsură v-ar atrage genul ăsta de::: de produs? Practic aceeaşi ciocolată pe care
o mâncaţi, dar să fie =
R: [porţionată.

264
M: Porţionată, da.
R: Păi m-ar atrage, v-am zis şi de ce #
M: Îhm↓
R: Că este mai simplu să::: # #
M: Îhm↓ (moderatorul simte ca are nevoie de ajutor ca sa continue)
R: Serveşti din::: „fără efort” cum spun şi ei
M: Aha↑
R: să iei pur şi simplu.
M: Şi pe asta aţi lua-o mai degrabă pentru acasă
R: [Da
M: [la] serviciu sau unde?
R: Păi nu, cred că ar înlocui-o p-aia.
M: Pe care o luaţi la:::
R: deja acum. P-asta la ţiplă sau cum îi zic eu ţiplă
M: La ţiplă, ok. Pe care o luaţi şi pentru acasă şi la serviciu sau↑
R: Da, ar înlocui-o.
M: Aha
R: <j> Deci p-aia nu aş mai lua-o.
M: Pentru că?
R: Pentru că a apărut metoda asta comodă <z> de a:::: #
M: Îhm↓
R: de a lua şi atunci umblăm toţi după comod #
M: Îhm↓
R: şi după <@-z>nepierdut timpul
M: Am înţeles. Okei. Acuma, dacă ne uităm la toate trei
R: Îhî:::↓
M: Să le pun în ordinea în care le-aţi văzut.
R: Îhî↓
M: Adică un produs la care avem DOUĂ tipuri de cremă, aceeaşi ciocolată
R: Da::::
M: care le înveleşte, un produs la care avem =

265
R: două tipuri de <MARC> cioco
M: <MARC> DAR o SINGură cremă SAU o singură cremă şi o singură ciocolată toate
împărţite. Ca idee, indiferent cu ce sunt ele umplute, CA IDEE, care vă atrage mai mult?
R: <p> Pe mine asta mă atrage.
M: Asta cu:::: ciocolată alba şi::::
R: Îhm↓
M: şi neagră şi cu o singură cremă
R: Da.
M: pentru că?
R: Pentru că::: ciocolata albă, v-am zis, îmi face şi ea plăcere #
M: Da:::
R: # # # Şi::: nu ştiu, cred că sunt mai mulţi cărora le place şi ciocolata albă
M: Îhm↓ Decât?
R: <MARC> şi neagră. Mai ales că mulţi nu au voie::: nu ştiu, conţine::: asta neagră ceva
care nu e în alb. <L> Şi ştiam eu că unii nu au voie şi d-aia mănâncă albă.
M: Şi dacă asta este jumate albă, jumate neagră?
R: <OF> Păi o împart. Cred că:::
M: Îhm↓
R: majoritatea sunt cu ideea asta de a împărţi, nu cred că sunt doar eu, <z> „hai să
mâncăm cu toţii”
M: Aha↑ Pai nu, dar okei, pe dvs v-ar atrage asta pentru că personal vă place [ca gust
R: [mie îmi place] şi albă
M: şi aia albă şi aia neagră. Şi pentru că are şi::: =
R: şi căpşuni.
M: Şi căpşunile. Asta voiam să:::: să înţeleg.
R: Da. Şi cremă.
M: Okei.
R: Adică::: la mine chiar m-a lovit aia
M: Aha↑
R: exact în <@> plăcere #
M: Îhî↓ Okei↓ Pe locul doi care ar fi?

266
R: Pe locul doi asta.
M: Cu o singura cremă şi cu un singur fel de ciocolată
R: Care este acuma::::
M: Okei. Şi asta ar fi pe locul doi după asta cu ciocolată [alba
R: [Îhm
M: pentru că?
R: Pentru că deja p-asta o folosesc şi ştiu cine e şi ce vrea şi cum e, doar că e porţionată
îşi câştigă terenul din cauza asta
M: Aha↓ Okei. Şi asta cu două tipuri de cremă ar fi pe ultimul loc pentru că::?
R: # Pentru că::: ă:: depinde de cremă.
M: [Îhm...
R: [Pentru] că dacă ar fi a doua combinaţie, bine, că dacă e s-o iau::: acum am luat-o clar
numai din prisma mea.
M: Da:::↓
R: Şi numai după <MARC> preferinţa mea personală
M: [Corect. Da::::
R: [fără să mă] mai gândesc <z> la ai mei.
M: Da::::
R: Dacă e să mă gândesc la ai mei, <z> cum fac eu de obicei, ajunge asta::: pe locul I.
M: Staţi aşa, dar pentru DVS personal, asta e pe locul III pentru că?
R: Pentru că:::: combinaţia cealaltă:::: nu m-ar î::: satisface.
M: Sau nu ştiţi dacă v-ar plăcea sau nu.
R: Dacă ştiu cine e, ştiu, dacă nu e cireaşa asta, e::: caramelu sau ce mai au ei.
M: Aha:::↑
R: Mai au caise, iar nu-mi place.
M: Îm...
R: Deci # cu ce s-ar combina, cred ca mie nu mi-ar place.
M: Aha↑
R: [Din ce ştiu
M: [Şi dacă]
R: eu că este la Ciocolată 3 acolo.

267
M: Asta... î::: Okei. Şi dacă v-aţi gândi la:::: şi la soţ şi la::::: la Oana.
R: Dacă m-aş gandi la ei aş lua-o p-asta.
M: Pentru că?
R: Ca aş putea să împart. Că unul din î::: m-aş uita care e a doua combinaţie şi aş lovi pă
unul din ei doi. Măcar suntem împăcaţi <z> doi dintr-o ciocolată, ca să zic aşa
M: Dar în acelaşi timp mi-aţi spus că la asta nu aţi ştii care e care. Şi atuncea↑
R: Şi atuncea nu mai iau <@> [nu mai risc
M: [Cum o împărţim?] Nu mai, nu mai # Aha↓ Okei:: Bun. Deci asta este pe primul [loc
R: [Da.]
M: asta cu ciocolată albă şi cu:::: ciocolată neagră. Okei:::↓
R: Mai aveţi o bunătate acolo. Mai scoateţi una ca să <@> nu mai ştiu care e locul
M: O ţin eu minte.
R: ((râde))
M: Vreau să vă mai arăt ceva # # # şi anume asta.
R: Am citit ceri1.
M: <z> Aici scrie ceri, da, okei
R: Doar nu apare ceri, eu nu am de unde să ştiu că e.
M: Nu. Okei, ce scrie e greşit, ignorăm ce scrie.
R: Da::
M: Ne referim doar la:::
R: Păi e acelaşi desen cu ăla.
M: E acelaşi desen, da::: Păi d-aia vi l-am şi dat p-ăsta. Aşa::: Mai are şi altceva:: E ceva
diferit faţă de celălalt?
R: Nu::: # # Deci chiar nu-mi dau seama.
M: Nu neapărat ca desen ci ca întreg.
R: # # Numai că e în tăviţa aia şi nu ştiu ce. Dar, nu::
M: Îhî↓
R: <R> Sau aia cu tăviţa am văzut-o în foaie că nici nu mai ştiu unde le-am văzut şi cum
le-am văzut #
M: Îhm↓

1
Cherry = cireşe

268
R: Da, nu este pe ambalaj tăviţa oricum.
M: Okei, deci e acelaşi lucru
R: Îhm↓
M: ((pune cele două ciocolate una lângă alta pentru ca respondentul să vadă diferenţa))
R: Okei. E acelaşi lucru.
M: E acelaşi lucru.
R: Excluzând titlul ăla cu ceri, da?
M: Deci dacă o iau p-asta sau dacă o iau p-asta, e acelaşi lucru
R: [Îhm
M: [ca produs. Nu e NICIo diferenţă în ce ce găsesc înăuntru.
R: Doar că e mai mare ambalajul, nu?
M: Se vede chestia asta sau când le-am pus una lângă alta?
R: Când le-am pus <@> una lângă alta
M: Una lângă alta.
R: <z> mi-a sărit în ochi.
M: Aha↑ Deci până să o scot pe.. să le punem una lânga alta nu ne dădeam seama că e
mai mare sau că e mai mică [sau că e
R: [Da, probabil] că eu am fost furată doar de:::::
M: [Aha↓
R: [desen], şi nu m-am gândit că trebuie să văd de-a-ntregul, cu totul, na.
M: Aha↑ Okei:::↓
R: Că eu sunt <z> pă desen.
M: Okei↓ Şi ă::::
R: [Dar acum mi]-a sărit clar în ochi că e ambalajul mai mare la [asta
M: [Aha↑] Şi asta la cât ne aşteptăm să fie ca::::
R: Păi cred că e la 100, nu?
M: La 100. Pentru că cealaltă era la?
R: 70.
M: La 70. Aha↓ Okei:::↓
R: # Că dubla nu este, clar.
M: Aha↑ Şi cât ne aşteptăm să coste asta?

269
R: # # # Nu ştiu, vreo patruş de mii, cred
M: Patruş de mii. Îhm↓# # Pentru că, o comparăm cu ce?
R: Nu o compar cu nimic. Aşa mi-am dat eu cu presupusul. Fiind mai mare ca aia, aia 34,
î:::
M: [Da::
R: [am] zis să fie # cât de cât şi convenabil #
M: Îhm↓
R: fiindcă astea mari mai mult de 40 nici nu am văzut ca preţ, ce-i drept.
M: AHA↑ Deci # şi când vă gândiţi la “astea mari” pe care le includeţi în categoria asta?
R: Păi sunt astea aerate mari.
M: [Aha↑
R: [Altceva] n-am văzut.
M: Aerate:::↑
R: Tot Ciocolată 3, [neag]ră, albă
M: [Aha↑
R: aeratele astea::
M: Aha↑
R: Nu aşa le spune?
M: Ba da, ba da. Nu că...
R: Şi alea mi se par cele mai mari de la ei.
M: Îhm↓ îhî↓
R: # Şi <OF> nu e, nu depăşeşte
M: [Îhm
R: [niciuna] 40 000.
M: [Îhm
R: [Şi chiar] nu e nici aia foarte scumpă.
M: Îhm↓ Okei::↓
R: Bine da astea bănuiesc că având şi umplutură să fie mai scumpe. Aia aerată e ciocolată
aerisită <z-@> ca să zic aşa
M: Îhm↓ Îhm↓ Am şi aici o descriere care conţine şi gramaju şi preţu.
R: 80 doar?

270
M: 80 DOAR în sensul că?
R: Eu ziceam 100 înseamnă că nu am ochiul
M: Aha↓
R: <z> prea bine format <@> pă gramaj
M: Aha↓ Şi 80 cum vi se pare ca::: gramaj?
R: Deci dacă nu sunt un om cu ochiul bine format <@> chiar nu contează părerea mea
M: Îhm↓ îhm↓
R: E super suficient, mă uit doar aşa, din ochi. E o ciocolată destul de:::: <MARC> mare.
Poţi chiar să o dai cadou numai pă ea acuma.
M: Îhm↓
R: Înainte o dădeam pe ea şi încă ceva.
M: Pe aia, pe care?
R: <MARC> P-asta aerata
M: Aha↓
R: că era mai mare.
M: Aha↓
R: Atrage ochiul
M: Aha↓
R: nu conţinutul, lucrurile [mici şi::::
M: [Şi pe lângă] aia aerată mai puneaţi şi ce?
R: O ţigară, un suc, o::::
M: Aha↓ Păi şi la asta dacă e de aceeaşi dimensiune de ce puteţi să o daţi singură cadou?
R: Păi asta are cremă şi mă gândesc că e mai sofisticată.
M: Aha↓
R: Nu e pur şi simplu o aerată.
M: Am înţeles. Îhm↓
R: Aşa:: gândesc eu.
M: Îhm↓ Okei::::
R: Şi exact 4 lei, am nimerit-o cu preţu.
M: Da ((râde)) <z> Okei. Ă:::::
R: Eu mai puneam 20 de grame # #

271
M: Îhm↓
R: <j> Dar nu, v-am spus, chiar nu contează. Că eu chiar nu am ochiul format pă gramaj.
M: Îhm↓ Okei. Deci dacă e, pentru dvs personal, ne uităm la asta care v-a plăcut î:::
R: Păi acum aş lua-o p-asta.
M: cel mai mult la [varianta asta
R: [Că e şi mai multă
M: cu o singură cremă şi două tipuri de ciocolată. Vă atrage mai mult asta de 80 de grame
la 4 lei sau asta la 70 de grame la 3, 4 lei?
R: Cred că aş lua-o p-asta. Cred că m-ar ţine şi mai mult.
M: P-asta mai mare. Aha↓ <MARC> Pentru că?
R: M-ar ţine şi mai mult de o zi, nu aş mai putea-o # termina într-o zi_cel puţin la muncă
mă gândesc. Că acolo sunt singură <@-z> p-o d-asta
M: <@-z>Da:::: Aha↓
R: <z> Şi cred că ar rămâne acolo în sertar şi pentru a doua zi.
M: Îhm↓ Dar una din asta obişnuită sau::: cu::: cu căpşuni dacă luaţi, din asta la birou.
R: Păi::: <MARC> o termin.
M: Luaţi una, adică o terminaţi într-o singură zi.
R: Da:::
M: Aha↓ Şi asta de ce vă imaginaţi că ar:::::↑
R: Păi mi se pare mai multă aşa::: şi <L> fiind şi porţionată, mă rog, să zicem că nu o ţin
în mână şi o mănânc ca pă sandvici.
M: Aha↑ Aha↑ Am înţeles↓ Okei:::
R: Aş mai lua din când în când, m-aş mai controla, na # #
M: Îhî::↓
R: Dar la aia în ţiplă mănânci şi nu îţi mai dai seama când <z> ajungi la sfârşit
M: Pe când la asta::?
R: La asta::: <z> tragi tăviţa, mănânci jumate şi cu asta, b-asta.
M: Am înţeles↓ Aha↓ Okei::: Bun. Ă:::: Voiam să vă întreb apropo de:::: – o lăsăm p-
asta care v-a plăcut până acum – ă:::: ca dizain, cum vi se pare asta?
R: # # Da:::: parcă mi-ar plăce să mai fie ceva. # Parcă e prea mult gol pe aici pe sus.
M: Îhm↓

272
R: Da’ # # mi se pare că este aceeaşi imprimare după aia mai mică. Ori acolo o umple,
parcă o umple până jos?
M: A↑ vă uitaţi la design-ul de la asta de 70 de grame.
R: Da::: să nu fie aceeaşi imprimare şi atunci nu mai merge.
M: Îhm↓
R: Dar parcă mi-ar plăcea să fie::: să mai fie pe aici fructe, ceva #
M: Îhm↓
R: sau chiar tăviţa desenată cum am văzut în foaia aia
M: Îhm↓
R: ca să fie şi mai clar că e porţionată #
M: Îhm↓
R: Deci aici poate ştiu câţiva, care au mai ciugulit din d-aia [cu S
M: [Îhm↓] [Îhm↓
R: [dar] aşa nu poţi să fii sigur că e porţionată.
M: Îhm↓ Îhm↓ Okei↓ Dar ca dizain, nu ştiu, e î::::, e:::: # # e foarte bun, adică, nu ştiu,
„da, domne, uite::::, se vede că <MARC> au lucrat la el”, nu ştiu, sugerează anumite
[chestii
R: [nu foarte
M: sa::::u este:::: [mediocru
R: [e aşa::::
M: sau e chiar prost. Nu ştiu, cum vi se pare?
R: Nu ştiu, eu aş zice mediocru. Cred că asta::: mi-ar da şi mie în cap să fac, patru
pătratele şi 3 căpşuni #
M: Îhm↓
R: Nu este aşa ceva sofisticat
M: [Îhm↓
R: [să zic]:
M: Îhm↓
R: <IM> „ia uite, mă, ce le-a dat la ăştia în cap”
M: Îhm↓
R: practicieni sau tehnoredactori sau cine fac as[tea

273
M: [Îhm↓] Îhî↓
R: Şi::: # # aş face aşa o chestie, nu ştiu. Şi::: în primul rând aicea
M: Da:::↓
R: aş lucra la astea negre că <MARC> nu ştiu sigur
M: Nu ştii sigur ce e în ea.
R: Da
M: Aha↓ Aha↓ Okei.
R: Nu ştiu, aş face aşa o piramidă:::: aş face altceva. Da’ asta e-n mintea mea.
M: Îhm↓ îhm↓
R: <z> Că lucrează [nişte artişti.
M: [Deci să fie clar şi la ce ciocolată neagră sunt cu aceeaşi umplutură.
R: Şi să fie mai clar că sunt porţionate.
M: Îhm↓ îhm↓
R: Nu:::: că am rupt eu ca să fac desenu #
M: Îhm↓
R: nişte pătrăţele şi v-am făcut desenul ăsta #
M: Îhm↓ Am înţeles↓ Okei. Ă::: Mai am şi alte variante de::: de dizain. <j> Unde le-am
pus? # # Acum nu are importanţă cu ce e umplută. Acum aş vrea să ne uităm DOar la
dizain.
R: Mmm, <z> aşa da. # # Chiar îmi place cu fereastră.
M: Aşa::::
R: Şi plicurile care au apărut cu fereastră, <z> fac o paranteză, mi-au plăcut când au
apărut cu fereastră.
M: Care plicuri?
R: Plicurile cu fereastră. <z> Dacă sunt birocrată eu vă zic. Astea care au gemuleţ aici.
M: A:::::↑ plicurile de scrisori sau de nu ştiu ce.
R: Da.
M: Am înţele:::s↓
R: Deci ce este cu fereastră şi vezi:: #
M: Îhm↓
R: parcă ai mai multă siguranţă că ştii ce e înăuntru.

274
M: Îhm↓ [îhm↓
R: [Dar] acum ajungem la vorba cu ţipla care nu e.
M: Ea ar trebui să aiba şi o ţiplă.
R: Da, că poate::: uite, văd un pic alb pe aici şi zic: “mă, ce o fi aia? o fi că e veche că
e:::”
M: [Îhm↓
R: [că e] dusă” nu ştiu ce
M: Îhm↓
R: Şi decât să-şi pună orice neica nimeni, bine, că mă uit de obicei la:::: #
M: Îhm↓
R: mai bine e ţipla_Dar pe de altă parte de ce mai este fereastră dacă e ţipla?
M: Aha↑ Deci dacă e fereastră ţipla ar trebui să fie::::↑
R: Nu ar mai trebui.
M: Nu ar mai trebui sau ar trebui să fie o ţiplă transparentă↑
R: Sau o ţiplă tran # da, uite, nu ştiam că există.
M: Îhm↓
R: Sau o ţiplă transparentă să vadă românul ac[olo
M: [Îhm↓]
R: că sunt pătrăţele.
M: Îhm↓
R: ((tăcere))
M: Okei↓
R: Şi aicea:::: # nu ştiu că-i fructe decât din desen.
M: Aşa:::↓
R: Dacă facem abstracţie de:::
M: Păi nu facem abstracţie de::: dizain
R: A↑
M: pentru că noi de design discutăm acum.
R: Da
M: Cum ni se pare, deci indiferent cu ce e umplută ((îşi drege vocea)) cum ni se pare ca
dizain?

275
R: Îmi place.
M: Pentru că?
R: Asta chiar e o idee bună. Asta chiar nu am văzut-o. Acum chiar pot să zic:
M: [Îhm↓
R: [“da], domne, uite, le-a dat în cap”.
M: Ce anume? Asta cu
R: [Fereastra.
M: [fereastra]. Îhm↓ Aha↓ Okei. Da' dacă putem să facem puţin <j> abstracţie de
fereastră, RESTUL design-ului # ni se [pare că e?
R: [Cam simplist].
M: Cam simplist.
R: Îhm↓
M: Îhî↓ # Pentru că?
R: Pentru că exact că::: # ce mă interesează pă mine e foarte::: mic [redat.
M: [Şi] anume?
R: Conţinutul şi ce
M: Conţinutul. Îhm↓
R: Okei, Ciocolată 3 Friends. Am înţeles, a apărut o nouă Ciocolată 3 cu o nouă denumire
dar atât roz şi atât mov # #
M: Îhm↓
R: chiar nu îmi inspiră #
M: Îhm↓
R: Pot să zic că este şampon, ă:::: sa... săpun #
M: Îhm↓ Îhm↓
R: # Cutie de săpun #
M: Îhm↓
R: <p> Că a apărut şi săpun cu fructe. Bine, că ştiu cine e Ciocolată 3 #
M: Îhm↓
R: Da':::: # # nu ştiu, aş mai [vrea
M: [Dar] dacă ne gândim la design-ul ăsta, aşa cum este el acum, asta ă::: ce ne inspiră,
[nu ştiu, ca:::↑

276
R: [Bine, că aşa] e şi puţin, e mai bine şi când nu este foarte încărcat.
M: Aha↓
R: Că e mai:::: # nu ştiu. Exact tot la plicuri ajung. Că au apărut acu plicuri cu fel de fel
de desene, cu antete şi nu ştiu ce. <R> Dar tot ăla alb sau argintiu de sărbători parcă îmi
place mai mult, decât atâtea prostii pă el, desene şi:::
M: Îhm↓
R: şi nu ştiu ce încărcături #
M: Îhî↓ Îhî↓
R: Acum depinde şi de gustul omului. Da’ acu dacă îmi luaţi mie părerea:::
M: Îhî↓
R: parca la cioco şi la astea de papa mi-ar plăcea mai mult aşa:::: #
M: Îhî↓ [Da' ă::::
R: [mai] mult să-mi::::
M: Dar ăsta, ca design, ă:::: ne sugerează, nu ştiu, că ar fi potrivită în ă::: să fie
cumpărată sau mâncată în anumite ocazii genul ăsta de ciocolată sau::: # nu ştiu, la ce ne
gândim? Uite, la aia mi-aţi spus, de exemplu, că uite, „p-asta aş vedea-o # # # ca un
cadou în loc de::::
R: Da, păi şi asta ar merge de cadou.
M: [Aha↑
R: [Deci] şi asta mi-ar plăcea
M: Îhm↓
R: ca un cadou.
M: Îhm↓
R: Dacă îi punem şi o fundiţă aşa::::
M: Îhm↓
R: chiar e super de cadou asta.
M: Îhî↓ îhî↓
R: Şi dacă iese cât de curând # şi la 4 lei #
M: [Îhm↓
R: [deci] chiar poţi de Moş să dai la colegi, de Moş Crăciun.
M: Îhî↓ îhî↓

277
R: # Şi chiar e super de cadou asta
M: Îhm↓ okei::: Şi mai am o variantă de:::: dizain. ((o caută)) # # # Şi anume asta.
R: Îîm↓
M: <IM> “Îîmm” ce? Ce înseamnă <IM> „îîmm?”
R: Nu îmi place, după ce am văzut-o p-aia, chiar nu.
M: Nu.
R: Nu mă atrage.
M: Dar asta ce ne inspiră?
R: Îmi inspiră:::: ă::: într-adevăr, acuma văd clar că este::: ciocolata umplută neagră:::
nu ştiu ce cu căpşuni
M: Aha↑ A↑ că nu mai sunt alea care nu mai sunt tăiate. Da::::
R: Da:::: # # Da'::: tot nu ştiu că sunt î::: bucăţele.
M: Că e porţionată. Îhî:::↓ Okei.
R: Tot nu ştiu asta şi:::: # # #
M: Dar pe lângă CE informaţii ne dă, nu ştiu, cum vi se pare dizainul ăsta?
R: Nu ştiu, prea puţin î::: # nu ştiu, îi lipseşte ceva #
M: Mhî↓
R: # # # Aş pune astea într-o inimă, de exemplu. O inimă roz toată umplutura asta, că e
tot Friends e:::: #
M: Îhm↓
R: Da:::: sau ceva, nu ştiu, ceva mai:::: #
M: Mhî↓ Mai:::↑
R: Dacă mă storc acum poate <@> îmi fură ideea Ciocolată 3
M: Mai cum, ceva mai cum, care să sugereze ce?
R: Nu ştiu # pentru suflet, î:::: că fiind Friends-ul vreau # nu aşa ceva::: care apare pe
orice.
M: Îhî↓
R: Pui două fructe şi o bucată de ciocolată.
M: [Îhm↓
R: [Mai] pune ceva din sufletul prietenului, nu ştiu.
M: Îhî↓ îhî↓

278
R: Mai pune două buze <@> sau o limbă care vrea să::: înfulece tot, nu ştiu. O chestie d-
asta #
M: Mhî↓ Okei:::↓
R: Şi puţin mai::: haioasă sau şi puţin mai de suflet sau::: ceva, <R> încă ceva #
M: Îhî↓ Okei. Şi acum, ca dizain, să le comparăm ă:::: # # # # # # # # ((merge la dulap să
ia alt ambalaj)) Deci am pus aceeaşi combinaţii de creme ca să nu ne:::
R: îhî↓
M: Aşa::: şi ca dizain care ne place cel mai mult?
R: Asta.
M: Asta cu fereastră. Pentru că?
R: Pentru că şi văd şi e care nu am mai văzut până acum #
M: Îhm↓
R: Deci e altceva #
M: Îhm↓
R: # # # <L> Şi bine, până la urmă omul când vede:::: # e atras de ce vede clar
M: Mhî↓
R: mai ales mamele. „Băi, ştiu eu ce o fi înăuntru” #
M: Mhî↓
R: Mai ales când e nou
M: Îhî↓ îhî↓
R: <L> Hai iau o dată să văd, da' poate că a doua oară nu mai iau.
M: Okei. Da' aicea ne atrage doar ideea de::: FEREAstră sau ne mai atrage şi RESTul
design-ului, <L> cum sunt PUSE, utilizate CULORile, DESENul folosit. Sau doar ideea
de fereastră?
R: Nu, aici chiar nu ar mai merge altceva_că deja fereastra umple::::: #
M: Îhî↓
R: golul care, nu ştiu
M: <L> Păi nu, da’ de exemplu, aicea, mai devreme când vă uitaţi doar la asta aţi zis #
R: <R> Aici i-aş pune o inimioară_v-am spus că eu sunt obsedată de inimioare.
M: Îhî↓ Mi-aţi spus că este prea mult roz şi prea [mult mov
R: [Da, movul ăsta]

279
M: care nu spun nimic
R: Poate aş pune culorile care ar fi:::: # să-mi reprezinte::: CREma.
M: Îhî↓
R: Sau:::: # # că roz ar merge cât de cât cu asta. Dar aş pune de fapt un roşu ăsta, cum îi
spune? Magenta. Roşul [ăsta
M: [Mhî↓]
R: şi aici aş pune:::: cu roşu magenta ar merge:::: # un î::: maro-bej care să îmi inspire
ciocolata.
M: Îhî↓
R: Dar pe de altă parte::: mov cu roz sunt culori::: de suflet
M: Mhî↓
R: care duc la <z> friends-ul de care vorbim
M: Mhî↓
R: Dacă aş pune aşa roşu magenta aici şi inimioara iar roşie care să facă lovitura asta
M: Nu↓
R: mi-ar plăcea.
M: Okei. Dar indiferent ce schimbări aţi face, eu vreau să ştiu, să înţeleg la ăsta dacă #
<MARC> aşa cum este acuma ne atrage doar faptul că are fereastră sau ne atrage şi cum
# şi restul design-ului?
R: Nu, şi restu. Imediat mă uit în fereastră ce e şi cu ce e.
M: Aha↓
R: Ăştia sunt primii paşi. Deci a apărut ciocolată cu fereastră, şi apoi cu ce e.
M: [Îhî↓
R: [Şi pă] urmă apoi citesc ca să mă asigur că am văzut bine cu ce este şi cu asta:::: # #
M: Îhî↓
R: Deci p-asta <OF> aş rămâne #
M: Îhî↓
R: din toate #
M: Okei::: [Bun↓
R: [Şi chiar] şi fără modificari atunci.
M: <p> Mhî↓

280
R: Fiecare are preferinţe de culori şi dacă ne luăm <z> după fiecare nu mai ajungem
M: Okei. Deci ce aţi prefera dvs este <MARC> aceeaşi cremă cu:::: două tipuri de
ciocolată, cu design-ul ăsta
R: Dar fereastra aia de unde ştiu? Tre’ să:::: # îmi apară acolo şi una albă ca să îmi dau
seama.
M: Păi <R> da, da, da. Aici este doar pentru varianta asta. Da. Deci dacă este asta aşa o
să vedem prin fereastra una alba şi una neagra.
R: Îhî↓ îhî↓
M: Okei. Ă::::::::: la 80 de grame la 4 lei. Okei. Ca un î:::: [sumar
R: [Aia e] aşa de mare pătrăţeaua la 4 lei?
M: Aşa::::: în sensul că?
R: Atât de mare va fi↑ că astea sunt mai micuţe
M: # Pe desen sau UNDE sunt mai micuţe?
R: Cel puţin aşa cred, că sunt ca alea de la:::: firma care v-am zis.
M: A:::::::↑alea [cu S.
R: [Şi alea] sunt micuţe
M: Aha↓ Şi:::↑
R: Sunt micuţe aşa. Atâta ((arată cât sunt))
M: Aha↓
R: Astea fiind mai mari deja:::: # cred că e mai mult decât o gură, cred că poţi să muşti şi
de două ori din ea.
M: Îhî↑# Şi asta e bine sau nu?
R: Mmm # # # mi-ar fi plăcut tot micuţe, că dacă muşti de două ori din ea deja începe
complicaţia #
M: Adică?
R: <z> <MARC> Iar să se vadă dinţii în pătrăţea, iar să dau jos pătrăţeaua din gură.
M: Aha↓ A:::↑ ideea era [să fie] atât de mică::::
R: [Să fie]
M: [încât să::::
R: [încât să] să o mănânc o dată.
M: Da’ pe de altă parte la aia mi-aţi spus că vă place că e şi mai_naltă

281
R: [da
M: [deci] chiar dacă este mai mică ca <MARC> suprafaţă # # <MARC> cantitatea
efectivă e m:::
R: Păi şi credeţi că asta:::: asta este şi ÎNALTĂ, clumea. Că o văd şi înaltă şi lungă. [Deci
M: [Îhm↓]
R: aici cred că e # # multă cioco #
M: Îhm↓ îhî↓
R: sau cremă sau ce o fi #
M: Îhî↓
R: Deci cred că aici ţi se umple gura # #
M: Îhî↓
R: Mai mult decât te aştepţi #
M: [Îhm↓
R: [Asta] nu e rău, da::::' probabil că se reduce mai mult decât ziceam eu jumate. Aş
mânca::: mult mai puţină #
M: Îhm↓
R: şi poate mi-ar ajunge 2 zile jumate.
M: Îhm↓ Am înţeles↓ Okei:::: # # Alte lucruri, nu ştiu, la ideea asta de produs am mai
putea spune:::?
R: # # # Nu ştiu, mie îmi place foarte tare ideea asta.
M: Pentru că?
R: # Pentru că e exact ce î::: voiam să văd.
M: <p> Îhî↓
R: Că sunt <MARC> porţionate că sunt <MARC> cu cremă. # Acum, v-am zis, <R> în
timp să nu se topească sau să nu se distrugă la:::: transport şi să vedem nişte pătrate sparte
p-aici şi::: #
M: Îhî↓
R: Asta ar cam strica #
M: La asta cu fereastră. Îhî↓
R: Da.
M: Şi dacă nu este asta cu fereastră. E ambalajul ĂSTA şi găsim pătratul spart [înăuntru?

282
R: [Asta e #
M: Okei. Şi data viitoare ce facem?
R: Păi mi-am luat ţeapă o dată, nu o să mai iau. O să-mi IAU # #
M: Asta vreau să înţeleg, o mai cumpărăm sau nu?
R: O mai cumpărăm, dar acolo vezi clar, şi n-o să-ţi iei ţeapă SIGUR.
M: Aha↓
R: Că o vezi şi nu ţi-o iei.
M: Îhm↓ îhî↓
R: Că am văzut d-astea şi AŞA <z> prin magazin, că nu se poate. <p> Bănui că nu se
poate, habar n-am cine lucrează în spate în depozit.
M: Îhî↓ îhî↓
R: Le-am văzut scorojite şi înnebunite şi la preţ redus din cauza asta #
M: Îhî↓
R: # # Deci ţi-o iei pe risc.
M: Am înţeles↓# Okei. Mai am aici o descriere. Ă::: O citesc în două minute: <CIT>
“<R> Ciocolată 3 Friends, cea mai fină ciocolată, uşor de împărit cu cei dragi. Îţi place să
mănânci table... tabletele de ciocolată cu prietenii tăi dar acestea nu sunt întotdeauna
foarte uşor de împărţit. Tableta se poate rupe în bucăţi inegale şi te poţi murdări pe mâini
de ciocolată. Cauţi un format mai practic, mai uşor de servit care îţi poate aduce plăcerea
gustului de ciocolată bucăţică după bucăţică.”
R: Îhî↓ exact ce am zis.
M: <CIT> “<R> Acum Ciocolată 3 îţi oferă Ciocolată 3 Friends, cea mai fină ciocolată
într-un format unic. Fiecare tabletă este deja porţionată în 12 bucăţele din cea mai fină
ciocolată în aşa fel încat tu să nu faci nici cel mai mic efort de a rupe ciocolata.
Bucăţelele de ciocolată Ciocolată 3 Friends sunt ambalate într-o tăviţă de plastic uşor de
servit. Acum poţi să iei pur şi simplu o bucăţică să o savurezi. În plus, faţă de ciocolată
obişnuită Ciocolată 3 Friends îţi oferă o combinaţie unică, jumătate din bucăţele de
ciocolată SUNT din ciocolată albă umplute CU cremă de căpşuni
R: Îhî↓
M: jumătate din bucăţele sunt din ciocolată cu lapte cu cremă de căpşuni. Ciocolată 3
Friends, cea mai fină ciocolată uşor de împărţit cu prietenii”. 4 lei la 80 de grame.

283
R: [Deci asta care::::
M: [Ce e diferit] faţă de ce am discutat până acum este primul paragraf, ăsta de aici. Şi
aici aş vrea să îmi spuneţi, nu ştiu, dacă e ceva # # ă::: care se potriveşte cu ceea ce
credeţi sau dacă e ceva::::, nu ştiu, nelalocul lui::: care
R: Nu, este exact ce am vorbit noi #
M: Îhî↓
R: Da zici că:::: <z> chiar aşa am spus eu # # cu murdăritul şi cu aia.
M: Okei. Dar revenind puţin la ce aţi [spus dvs
R: [Şi cu] <@-z> împărţitul cu prietenii.
M: Da. # Dvs aţi ales-o p-asta cu ciocolată albă şi cu ciocolată neagră, cu o SINGură
cremă, dacă e crema ASTA # şi aţi spus: “da' dacă o iau p-asta, asta ar fi CHIAR numai
pentru mine. <IM> Pentru că soţul nu se bagă, fata nu se bagă. Deci asta este numai
pentru mine”. Atunci ideea aia, că uite ‘noi am împărţit ciocolata ca TU să o poţi împărţi
cu prietenii” CE IMPORtanţă mai are în povestea asta? În condiţiile în care PENTRU
DVS ciocolata asta este DOAR [pentru dvs
R: [păi este]
M: fie că o mâncaţi acasă sau la serviciu.
R: Păi la servici, clar, că poa’ să apară cineva s-o împart cu prietenii.
M: [Îhî↓
R: [Deci] aicea:::: ajungem la vorba textului #
M: Îhî↓
R: Iar acasă îmi savurez eu această ciocolată în DOUĂ combinaţii, aici mă satisfac pe
mine că e în două combinaţii.
M: Okei. Dar IDEEA ASTA de a fi gata împă[rţită
R: [cu prietenii
M: vă duce mai ă::: # dacă e combinaţia care vă place cel mai mult
R: aşa↓
M: cum este cazul ăsteia, de exemplu
R: îhî↓

284
M: <R> ciocolată albă, ciocolată neagră, plus aceeaşi cremă care vă şi place. În cazul ăsta
# e o ciocolată pe care o vedeţi mai mult pentru dumneavoastră↑# sau AŢI LUA-o ca să o
DAŢI, să o împărţiţi cu ALŢII?
R: # # #
M: Credeţi că ar fi mai mult ce # adică în mai multe situaţii aţi lua-o mai mult pentru dvs
sau # în mai multe situaţii aţi lua-o ca să o ÎMPĂrţiţi cu altcineva?
R: Nu, cred că acelaşi procent în ambele situaţii.
M: Aha↓
R: # Deci dacă aş ştii că vă place ă::: # aş veni mâine la servici cu d-asta şi mâncăm
amândouă.
M: Aha↓
R: # Nu:::: # nu cred că ar avea::: deci în ambele situaţii la fel.
M: [Îhî↓
R: [Şi] pentru mine la fel
M: Îhî↓
R: singură.
M: Okei::::
R: Deci nu are:::: # # e foarte bine aşa.
M: Şi mai am să vă mai arat, apropo de:::: de ţiplă, asta e o ţiplă colorată
R: [Îhm↓
M: [şi e] alt produs. Dar vreau doar să î::: vedeţi cum este efectiv.
R: # # E tăviţa aici cu ţiplă cu tot.
M: Da’ vreau s-o şi desfaceţi.
R: # Văd ca are aicea semnul. # Aşa:::
M: Păi scoateţi-l
R: Are:::: are turnul de la Michael, îî... de la Ciocolată 3 <@> m-am încurcat. Ăsta nu e
turnul de la Ciocolată 3?
M: Ce turn de la Ciocolată 3? ((impersonal, distant))
R: Turnuleţele astea. Coroniţa asta.
M: Ce-i cu ea? ((impersonal, distant))
R: Că am văzut-o şi la Ciocolată 3 în ăla cu fereastră. Ăla cu ferestrucă.

285
M: # # # La ce, la ciocolată vă referiţi?
R: Da↓
M: A↑ Okei. Da, eu am luat o tăviţă şi am băgat-o acolo.
R: Bine, dar nu mi-o mai ţineţi la nas <@> că la asta chiar nu refuz
M: Okei, deci ideea este::: Nu, [eu vreau
R: [Nu, ideea] asta e foarte bună.
M: Deci ideea de deschidere [vi se pare ok.
R: [ Asta de jur împrejur. Da, da], super.
M: Asta o mai păstraţi? Folia asta o mai păstraţi?
R: Da, o păstrez. V-am spus că eu o acopăr mereu după ce mănânc
M: Aha↑
R: ca să stea la::::
M: Okei:: Şi mai păstraţi şi cutia?
R: Nu, aia nu.
M: Cutia a zburat. Am înţele::s↓ Da:::↓
R: Deci asta aşa va rămâne.
M: Aha↓
R: Aşa rămâne mereu.
M: Dar de ce ni se pare că folia asta:::: # protejează mai mult decât dacă bag tăviţa la loc
în cutie?
R: Păi mai stau să bag să scot să nu ştiu ce
M: Aha↓ [Okei.
R: [E mai] comod aşa.
M: Da:::
R: Ridic cearceaful iau şi gata.
M: Îhî↓ Îhî↓
R: Mai comod aşa <OF> una::: şi::: a doua # # î::: pe carton î::: la fel, dacă se mai topeşte
nu ştiu ce, se prelinge, să
M: Îhî↓↓
R: se turteşte, se::: # nu ştiu ce
M: Okei. Tăviţa cum vi se pare?

286
R: # Tăviţa e okei. Nu ştiu dacă:::
M: Puteţi.
R: # # La asta mă gândeam, exact la asta, să nu fie prea::::: # să încep să dau cu unghiile
pă acolo să scot.
M: Îhî:::↓
R: La ăia nefiind porţionat, ele stau aşa chiar fug <z> dup-o parte pe alta, fug
M: Îhm↓
R: Când le iei le găseşti pe toate::::
M: Fiind porţionate dar nefiind [separate] între ele.
R: [Separate.
M: Aha↓ Okei↓
R: Dar asta nu îmi plăcea tocmai bine.
M: Îhî↓
R: # <j> Asta ce ziceam că se topeşte imediat.
M: Îhm↓
R: Da':::: aici dacă # # m-am gândit la asta să nu fie prea:::: că aşa păţeam şi cu cavitul.
M: <j> Îhî↓
R: Trebuia [să scobesc.
M: [Okei, şi vi s-a părut] greu de scos?
R: Nu greu, da'::::::
M: Că totuşi cavitul ăla este lipit [de::::::
R: [Ăla e] lipit. La ăla începeam <@> cu scobitoarea
M: Aha↓
R: <z> de jur împrejur să îi fac margini.
M: Okei:::
R: Nu e greu # da' sunt la margine, nu şi la mijloc # deja să nu::::
M: Păi↑
R: adică io, dacă io, în sfârşit, am degetele mai subţiri, nu ştiu ce. <p> Da' un bărbat dacă
vine cu nişte degete mai groase, deja nu ştiu cum şi-o ia de aici.
M: Îhî::↓
R: Începe să ((îşi freacă mâinile)) frământe::::

287
M: Îhî↓
R: # # # şi dacă şi alunecă că e puţin topită:::: # mi-ar plăcea mai:::: mai sus să fie
M: Aha↑
R: nu aşa adâncită
M: Şi spuneaţi că dacă::: e greu de scos atunci încercaţi pe jos să o scoateţi.
R: Da.
M: Ia să încercăm să o scoatem pe jos
R: Aşa.
M: Aha↓ Şi↑ aşa iese mai uşor?
R: Serviţi.
M: Păi nu io, luaţi dvs.
R: Luaţi şi ‘serviţi, serviţi, serviţi’, aşa fac la toţi dacă
M: Aha↓
R: ar fi cu Cavit.
M: Aha↓ Păi nu, dar aşa e mai uşor de scos decât luat cu mână?
R: E mai uşor.
M: E mai uşor. Aha↓
R: Dar îmi e să nu rişti, dacă eşti mai neîndemânatic să le pierzi pă jos.
M: Nu, dar dacă e să luaţi dvs o bucată de ciocolată şi o apăsaţi de jos, cum vi [se pare?
R: [Eu aşa] fac.
M: Aşa.
R: Eu aşa o fac.
M: Şi aşa este mai uşor decât să o [luaţi
R: [Da
M: fără să apăsaţi. Aha↓
R: Dar asta înseamnă să renunţ la ăsta:::, adică mă complic. # # Că dacă e deja aici, #
cum o ţin eu cu cearceafioru::::
M: Da::::↓
R: Trebuie să dau cearceafioru::, să o scot de aici # să înceapă:::
M: [Îhm↓
R: [mai] multă muncă.

288
M: Îhm↓
R: De ce fugeam. Sau nu ştiu dacă nu cumva a doua oară o să încerc prin cearceafior, dar
îmi curge cearceafioru şi încep să mănânc
M: Îhî↓ ((râde))
R: <z> Şi atunci încep să o fac aşa pă toată în cearceaf şi:::
M: A::::↑ o răsturnaţi în cearceaf
R: Da
M: Aha:::::↓
R: Şi lasa-mă nene cu tava ta.
M: Am înţeles.
R: <z> Injur puţin la Ciocolată 3
M: Aha↑ Deci până la urmă tava aia e bună de ceva sau nu? Sau mai mult încurcă?
R: Auziţi, dacă era tav... tava până la urmă, mă gândesc acum, # # # să fie tava şi ele să
fie puse de-a valu.
M: Fără separeurile [alea dinăuntru.
R: [Fără separeuri].
M: Aha↓
R: Sau:::: să fie:: destul de ridicată::: pe dinăuntru să fie umplută:::: plasticul ăla să
aibe:::: #
M: Îhî↓
R: să le ridice pe ele sus, da' pe urmă ar aluneca, tot acolo am ajunge
M: Îhm↓
R: Aşa ar avea gărduţul ăsta şi nu ar mai fugi #
M: Îhm↓
R: şi să nu le mai porţioneze, # zic
M: Adică să nu mai existe separeurile
R: separeurile, îhî↓
M: Okei. Ă:::: asta ca şi cât de practică e.
R: Da.
M: Cum arată tava aia mă interesează.
R: E drăguţă. <L> Mi-ar plăcea să fie colorată, sincer #

289
M: Îhm↓
R: <L> Nu culoarea asta.
M: Culoarea asta fiind ce?
R: NEgru, nu ştiu ce.
M: Negru. Îhm↓
R: # # #
M: Şi↑
R: Mi-ar plăcea să fie ceva gen ce e pe cutia de carton #
M: <j> Îhm↓
R: mov sau bleu, î:::: sau roz.
M: <j> Îhm↓ îhm↓
R: Sau chiar roşu.
M: <j> Îhm↓
R: Măcar asta să mă ducă undeva cu mintea că mănânc ceva cu căpşuni, dacă am vorbi
clar de [căpşuni.
M: [Îhm↓] Okei::::↓ Şi v-ar plăcea totuşi să fie colorată şi nu neagră pentru că?
R: Ca îmi displace la:::: mâncare culoarea închisă, în special la ambalaj.
M: Îhm↓ îhî↓
R: <L> Aţi văzut că şi la salam, î::: la parizerele astea au băgat folia aia PORTOcalie
M: Îhm↓
R: ceva viu #
M: Îhm↓
R: să::::: # # # îţi facă poftă. Mă rog, asta e::::
M: Îhî↓ [îhî↓
R: [Aşa] sunt eu la culori deschise, nu ştiu.
M: Îhî↓
R: să înviorez aşa toate <@> spiritele
M: Îhî↓
R: <z> la toate simţămintele.
M: Okei. Şi mai vreau un singur lucru să vă mai întreb, că mi-aţi spus că e:::: # deci mai
e o chestie, că e destul de:::: ma::::re, deci aţi mânca-o dintr-o singură muşcătură sau aţi

290
R: Cred că ar merge două # #
M: Îhm↓ Deci credeţi că aţi muşca de două ori, practic. Adică aţi:::
R: îhî↓
M: mânca-o în două etape. Aşa. Ă:::: # şi spuneaţi că:::: iniţial ca şi design, semăna cu
aia de::: # # cu asta ((merge să aducă ciocolata consumată derespondent)) şi v-aţi dus cu
gândul la:::: 100 de grame
R: îhî↓
M: şi după aia aţi descoperit că are 80. Şi nu stiaţi câte grame are asta.
R: 70, să nu-mi ziceţi.
M: Uitaţi-vă la ea.
R: <î> 100!!! <j> Aţi văzut↑
M: Okei.
R: Dar parcă nu e aşa de mare. Aşa de mari sunt? # # Cred că aţi făcut una mai mare aici.
M: Nu.
R: <]> Pe bune?
M: Nu vă uitaţi niciodată la gramaj?
R: Nu, să nu-mi spuneţi că mănânc 100 pe zi <@-z>că mă apucă isteria. <@> 100 de
grame de ciocolată. Dar e bine că:::: nu am probleme cu::::
M: Aha↓ Okei. Ce voiam eu să înţeleg este:::: okei, deşi dvs nu [vă uitaţi la gramaj.
R: [Aţi văzut că seamănă ambalajul
M: Eu voiam să înţeleg] contextul ăsta:::: Ă:::: Dacă AŢI FI DESCOPERIT la un
moment dat [că asta este de 100 şi asta este de 80
R: [probabil că ar fi descoperit cineva]
M: Aşa:::: cum cu::::m vi s-ar fi părut chestia asta?
R: Nu ştiu, parca mă simţeam aşa un pic tradusă.
M: Îhî↓ Adică? Aţi spus: “ce ţeapă” la început.
R: [Da, păi::::
M: [În sensul] că?
R: Tradusă:::: tot de aicea vine, de la Caragiale. Adică <z> m-au tradus ăştia de la
Ciocolată 3, <@> mi-au pus mai puţin în tăviţă.
M: Mhî↓

291
R: <OF> Da::::: # # # ă:::: şi mai puţină şi mi-a scumpit-o că şi-au pus plastice şi aia #
M: Îhî↓
R: acuma io ce fac? Mănânc tot 100 şi mă complic cu mâna şi cu:: aşa sau trec la::
civilizata asta:: porţionată? # # # # Dar asta ce preţ avea?
M: 3, 4. Deci ASTA e la preţul lu’ asta.
R: Şi are acelaşi gramaj?
M: 70 de grame, am discutat de asta.
R: Aşa, da.
M: Şi asta este la 80 de grame la 4 lei. Okei. Ce alegem?
R: Păi o aleg <p> p-asta.
M: P-asta <MARC> porţionată de 70 de [grame.
R: [Da.]
M: Îhî↓ Pentru că?
R: Pentru că [e porţionată
M: [Şi la acelaşi preţ cu::::
R: şi că are preţul lu’ aia.
M: Mhî↓
R: Şi măca:::r dacă nu mai mănânc tot atât de mult, măcar rămân pe acelaşi preţ
M: Mhî↓
R: ca cheltuială
M: [Mhî↓
R: [că şi] aşa cheltui cam mult cu dulciurile.
M: Mhî↓ Pe când la asta de 80 de grame la 4 lei ce s-ar fi întâmplat?
R: <p> Aicea:::: # erau mai multi bănuţi
M: Mhî:::↓
R: <p> Deci ar rămâne CLAR aia cu fereastră pentru cadouri.
M: Îhî::↓
R: # # #
M: Dacă ar exista.
R: Păi bănui că o scot şi ei, că e bună.
M: Păi nu, ideea este: ORI 80 de grame, ORI 70 de grame # nu [există amândouă.

292
R: [Deci 70 cu preţul] ăsta.
M: Păi da. Şi::: şi dacă e 70 de grame:::, deci asta imaginaţi-vă că are o fereastră aicea.
P-asta o mai daţi cadou sau nu?
R: (tăcere, dar bea ceva).
M: Nu.
R: O dau, dar cu altceva.
M: Cu altceva. Aha↓ Okei::::
R: <j> Un pachet de ţigări sau cu ce mai spuneam eu că # mai suplimentez
M: Îhî↓
R: Acu depinde şi de persoană şi:::
M: Mhî↓
R: Dar aia merge singură că e ea mare. Dar aţi văzut, e mare doar ca:::::
M: Mhî↓ Okei. De ce nu o luăm în continuare p-asta de::: 3, 4 cu 100 de grame?
R: Fiindcă:::: ajung de unde am plecat, cu mânjitul şi cu::::
M: Da...
R: neporţionatu:::: şi cu:::: nepututul să dau la unu la fel, egal
M: Mhî↓
R: porţii egale, <@-z>venit cu:::: #
M: Mhî↓ Nu şi pentru faptul că aţi descoperit acum că are 100 de grame şi că vi se pare
că mâncaţi prea multă ciocolată?
R: # # Deocamdată nu e o problemă de sănătate, deci asta chiar nu:::: da' dacă aş ştii că
fimea mănâncă una d-aia aş lua măsuri, de exemplu, aş zice “fimea mănâncă 70”.
M: Aha↑ Deci nu este chestia că, okei, o iau p-asta pentru că mănânc mai puţin, ci o iau
p-asta pentru că e porţionată. Dacă e cu::::
R: Şi financiar nu pierd nimic, practic.
M: Aha↓ Okei. Dar [faptul că e::
R: [Dar câştig] pe partea cealaltă că mănânc şi eu ca o mare damă
M: Aha::::↓
R: mai comod şi mai civi[lizat.
M: [Okei.] Dar, de exemplu, ASTA are două tipuri de ciocolată.
R: Cu atât mai mult.

293
M: Cu atât mai mult.
R: <p> Chiar că am uitat să spun şi aspectul ăsta. Că îmi place că::::
M: Aha↑
R: ideea
M: [Şi dacă::
R: [şi la asta] nu poţi să faci chestia asta.
M: Bon, şi dacă n-o să existe asta cu două feluri de ciocolată şi există ASTA. Deci
[acelaşi produs doar
R: [Tot p-asta o iau]
M: e porţionat.
R: Da, tot p-asta.
M: La 70 de grame acelaşi preţ pe când asta 100 de grame acelaşi pret. Tot p-asta
porţionată o luaţi
R: [Mhî↓
M: [Pentru] că?
R: Pentru că, tot aşa, tot din comoditate şi din faptul ăsta că la birou e mult mai simplu să
o ciuguleşti
M: Îhî↓ îhî↓
R: O dată.
M: Mhî↓ Okei::: Deşi şi aici cu ciugulitul mi-aţi spus că tăviţa nu este foarte
prietenoasă
R: Da, [dar poate xxx
M: [bucata este::::::::: bucata este::::::::
R: Acolo prea [mare
M: [Mai mare]
R: Aici bănui că nu e # foarte mare.
M: Aha↓ # Îhî↓ Okei. Bine.
R: Nu cred că este cât aia, de exemplu, că nu are cum.
M: Mhî↓ Că e mai:::: mai puţină.
R: Da, că ar pune <@> trei pătrate d-alea şi:::
M: Mhî↓

294
R: pe lungime şi atât.
M: Tot douăsprezece bucăţele or să fie.
R: Da, păi automat trebuie [să fie mai mici.
M: [Da, tre' să fie mai] mici. Corect. Îhî↓ Okei, bine. Asta a fost tot. Multumesc tare,
tare, tare mult.
R: Cu plăcere, <z> sper să fi fost eficientă.
M: Avem şi un cadou pentru dvs, vin în două secunde, numai puţin.

295