Sunteți pe pagina 1din 266

LUCIAN DRAGOMIR, ADRIANA DRAGOMIR, OVIDIU BĂDESCU

MATEMATICA

PROBLEME DE
ma ema ică
cu 10 teste pentru bacalaureat după
modelul M.E.N.
®
EDUTEST.RO
COLECŢIA MATE 2000+
Editor: Călin Vlasie

Revizie: Daniel Mitran


Tehnoredactare: Iuliana Ene
· Culegere: ing. Antonio Păsărică
Coperta: Ionuţ Broştianu
Prepress: Marius Badea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


DRAGOMIR, LUCIAN
Probleme de matematică pentru clasa a XII-a I Lucian
Dragomir, Adriana Dragomir, Ovidiu Bădescu . - Piteşti: Paralela 45,
2014
Bibliogr.
ISBN 978-973-47-1976-1

I. Dragomir, Adriana
II. Bădescu, Ovidiu

51(075.35)(076)

Copyright © Editura Paralela 45, 2014


Prezenta lucrare foloseşte denumiri ce constituie mărci înregistrate,
iar conţinutul este protejat de legislaţia privind dreptul de proprietate intelectuală.
LUCIAN DRAGOMIR

ADRIANA DRAGOMIR OVIDIU BĂDESCU

PROBLEME DE MATEMATICĂ
PENTRU CLASA a XII-a
Cu 1 O teste pentru bacalaureat
după modelul M.E.N.

consolidare

i ' \ \'I .\ IU I> I C lJ' :-, O I 11> \HI

CUNfy~

·-
Din această culegere puteţi selecta exerciţii şi teste pentru completarea
portofoliului elevului şi portofoliului profesorului.

Pentru elevi: intraţi pe www.Qvis.ro şi puteţi completa electronic


PORTOFOLIUL ELEVULUI

Pentru profesori: intraţi pe www.Qedu.ro şi puteţi completa electronic


PORTOFOLIUL PROFESORULUI
Prefaţă

Această nouă lucrare încheie un ciclu, fiind continuarea firească a celor pentru primele trei
clase de liceu şi, aşa cum poate se citeşte printre rânduri, a fost scrisă cu suflet şi trudă, din dorinţa
de a oferi tuturor elevilor de clasa a XII-a (şi nu numai), o colecţie de probleme şi exerciţii utile.
Acestea au constituit în ultimii 28 de ani subiecte la lucrări scrise, chestiuni mai simple sau un pic
mai problematice în încercările la tablă, toate propuse elevilor lor de către autori. În mare măsură,
cartea este de fapt o culegere de autor, asemenea multora pe care le au unii dintre colegi în geantă,
prin dosare şi caiete muncite cu atâtea generaţii.
Majoritatea problemelor au răspunsuri sau idei, sau chiar soluţii detaliate, acolo unde am
considerat că este cazul. Invităm elevii să consulte rezolvările, aceasta evident după ce au încercat
singuri lupta cu chestiunile propuse, măcar pentru verificare sau pentru a găsi noi idei.
Revenind la resorturile intime care au dus la redactarea acestei lucrări, credem că nu greşim
dacă reamintim tuturor că, aproape zilnic, trebuie să ,,rezolvăm o problemă", să luăm cel puţin o
decizie. A găsi soluţia, calea cea bună, înseamnă a gândi. Matematica şcolară ar trebui astfel, în
primul rând, să înveţe tinerii să gândească. Nu în ultimul rând, frumuseţea raţionamentului
matematic, tehnicile specifice de lucru ar trebui să deschidă larg poarta spre diverse domenii ale
ştiinţei, spre artă şi viaţa cotidiană. Elevii, şi nu numai ei, trebuie să simtă că matematica şi
comorile ei le sunt şi le vor fi utile azi şi mai ales mâine; evident, asta nu e deloc uşor realizabil,
mai ales că, faţă de alte discipline, matematica este, vrem, nu vrem, mai abstractă. Am încercat
totuşi să păstrăm un echilibru între noţiuni şi aplicaţii, din dorinţa şi necesitatea de a prezenta, pe
cât posibil, o matematică mai atractivă. Apropierea orelor de matematică de tot ceea ce ne
înconjoară, de viaţa de zi cu zi, nu credem că e posibilă permanent şi continuu; poate mai
important e să facem orele plăcute şi atractive prin atmosfera creată, prin căldura transmisă, prin
cultivarea dialogului, prin crearea unor situaţii afective pozitive.
Trebuie să subliniem că prezenta culegere se adresează tuturor elevilor de clasa a XII-a,
aproape indiferent de profil şi filieră. Nivelul de aptitudini, cunoştinţe şi tehnici diferă de la o clasă
la alta, de la un colectiv la altul; credem că rolul profesorului este şi acela de a selecta ceea ce este
potrivit pentru elevii săi, fără improvizaţii, pregătind cu atenţie şi rigoare orice lecţie .
Veţi remarca probabil că (la cererea publicului spectator şi câteodată performer pe scenă : elev,
profesor...) am renunţat la câte ceva şi am inserat şi câteva (destule credem) modele de teste tip
bacalaureat. (Dacă ar fi după noi, am mai spus-o, am oferi candidaţilor, la examen, o listă cu, să
zicem, 20 de formule ... Ne interesează cum ştiu să opereze cu ele, nu să le aibă stocate în memorie,
chinuindu-i ... După ce vor pleca de pe băncile liceului, aplecaţi asupra oricărei profesii, elevii vor
cam avea acces la o bază de date imensă ... Ideea e să îi învăţăm cum să o folosească.)
Mulţumim tuturor colegilor şi prietenilor care, într-un fel sau altul, ne-au ajutat şi susţinut în
demersul personal didactic în timp şi, nu în ultimul rând, elevilor noştri, care au întrebat, au
rezolvat, au corectat, au sugerat.
Evident, ca orice încercare omenească , cartea este perfectibilă. Aşteptăm aşadar sugestii,
observaţii, comentarii binevoitoare.
Autorii

5
CAPITOLUL I. ELEMENTE DE ALGEBRĂ

1.1. Grupuri
1.1.1. Legi de compoziţie

Breviar teoretic

•Lege de compoziţie internă (operaţie algebrică)


Dacă M este o mulţime nevidă, atunci se numeşte lege de compoz1ţ1e (internă) pe
M orice funcţie f : M x M ~ M ; dacă (pentru uşurinţa scrierii) în locul lui f se alege
un simbol, de exemplu „ * '', atunci aceasta este lege de compoziţie (internă) pe M dacă
pentru orice două elemente x şi y ale mulţimii M avem că şi x * y este tot un element al
mulţimii M Formalizat, aceasta se traduce prin: Vx,y E M => x * y E M.
o Remarcă: Se mai spune, în aceste condiţii, că operaţia „ *" este lege de compoziţie pe
mulţimeaM
o Observaţie: Pentru a arăta că o lege nu este internă, e suficient să găsim două elemente
x,y E M pentru care x * y !l- M.

• H c M *0 este parte stabilă a lui M în raport cu legea „ *" dacă:


1) H"i:-0;
2) Vx,yEH=>x*yEH.

• Tabla unei operaţii


Dacă „ *" este o lege de compoziţie pe o mulţime finită M = { a1, a2 , ... ,an} şi numărul
elementelor acesteia este suficient de mic, se poate alcătui un tabel al compunerii oricăror
două elemente:

* a1 a2 ............ .... an
a1 a1 * a1 a1 *a2 .......... ...... al* an
a2 a2 *a1 a2 *a2 a2 *an
...............
an an *a1 an *a2 an *an

• Proprietăţi ale legilor de compoziţie


Dacă „ *"este o lege de compoziţie pe M *
0, atunci:
o legea este asociativă dacă x * (y * z) = (x * y) * z, Vx,y,z E M
o legea este comutativă dacă x * y = y * x, Vx,y E M
o legea are (admite) element neutru dacă 3e E M astfel încât x * e = e * x = x, Vx E M

7
o dacă legea admite şi element neutru, notat cu e , atunci un element x E M se numeşte

simetrizabil dacă 3/ E M astfel încât x * x = x * x = e 1 1

o Observaţia 1: Dacă „ * " este o lege de compoziţie asociativă pe M şi dacă „ *" este
internă pe H c M, atunci „ * "este asociativă şi pe H (proprietatea de ereditate).
o Observaţia 2: Dacă „ *" este o lege de compoziţie comutativă pe M şi dacă „ *" este
internă pe H c M, atunci „ *" este comutativă şi pe H.
o Observaţia 3: Dacă o lege de compoziţie „ * " are elementul neutru e pe M =t 0 , atunci
e este unicul cu această proprietate (încercaţi să demonstraţi această afirmaţie!).
o Observaţia 4: Dacă „ *" are elementul neutru e E M şi dacă acest element neutru
aparţine lui H c M , atunci e este element neutru pentru legea „ * " pe H.
o Observaţia 5: Dacă x admite simetric pe x' în raport cu legea „ * " pe M şi dacă
x ' E H c M , atunci x ' este simetricul lui x şi pe mulţimea H.
o Observaţia 6: Mulţimea elementelor simetrizabile ale mulţimii M în raport cu legea de
compoziţie „ *"se notează cu. U(M).
o Observaţia 7: U(M) este parte stabilă a lui M în raport cu legea „ *" ş1
1 1
(x* y) =/ *x , Vx, y EU(M).

Exerciţii şi probleme de consolidare

1. Stabiliţi
care dintre următoarele operaţii sunt legi de compoziţie pe mulţimea M
indicatăîn fiecare dintre următoarele cazuri:
a) adunarea pe M = {2k I k E Z} ; b) adunarea pe M = {2k+ 1 I k E Z};
c) înmulţirea pe M ={2k I k E Z}; d) înmulţirea pe M = {2k + 1 I k E Z} ;
e) înmulţirea pe M = {3k I k E Z} ; f) înmulţirea pe M = {3k + 1I k E Z} .

2. Stabiliţi
care dintre următoarele operaţii nu sunt legi de compoziţie pe mulţimea M
indicatăîn fiecare dintre următoarele cazuri:
a) adunarea pe M = {5k+ 11 k E Z}; b) adunarea pe M = {5p I p E Z};
c) adunarea pe M = M 2 (JR); d) înmulţirea pe M = M 2 (JR);
e) scăderea pe M = N; f) adunarea pe M = {7 p Ip E Z} .

3. Din nou: stabiliţi care dintre următoarele operaţii sunt legi de compoziţie pe mulţimea
M indicată în fiecare dintre următoarele cazuri:
a) înmulţirea pe M={5p+ll pEZ};
b) înmulţirea pe M = {-1,0,1};
c) înmulţirea pe Mn ={~I k E z• }.n E N* fixat;

8
d) adunarea pe M n k I k E Z ·} , n E N • fixat;
= { -;;

e) adunarea pe Mn = { n!k Ik E Z ·} ,n E N * fixat; .;

f) înmulţirea pe Mn ={:,I kE z• }.n E N* fixat.

4. Studiaţi (şi stabiliţi) care dintre următoarele mulţimi Pk sunt părţi stabile ale mulţimii
numerelor reale în raport cu înmulţirea acestora:
a) Pi = {2k I k E Z} ; b) P2 = {2k + 1I k E Z} ;
c) J3={3klkEZ}; d) P4={3k+l/kEZ}
e) 15 = [0,1); f) P6 = [-1,0].

5. Poate vă aşteptaţi acum: stabiliţi care dintre următoarele mulţimi Pk nu sunt părţi
stabile ale mulţimii numerelor reale în raport cu înmulţirea acestora:
a) F, =[-1,1]; b) Pg =[-2,2];
c) ~ ={-1} d) Pio =Q;
e)Pi1=~\Q; f)Pi2=Q\Z .

6. Studiaţi şi care dintre următoarele mulţimi Pk sunt părţi stabile ale mulţimii
numerelor reale în raport cu înmulţirea acestora:
a)Pi3=(0,+oo); b) Pi 4 ={a+bh!a,bEZ};

c) Pis={a+b.J31a,bEZ}; d) Pi6 = {a+bh I a,b E Z,a 2 -:-2b 2 ~ l};


2 2 2
e) Pi1 ={a +b.J3 I a,b E Z,a -3b =1}; f) Pis ={x I xEZ} .

7. care dintre următoarele operaţii „ *" sunt legi de


Stabiliţi compoziţie pe mulţimea S
indicată
în fiecare caz:
a) x*y=x+y,\fx,yEZ şi S={0,1,2,3};
b) x*y=x · y,\fx,yEZ şi S={O,l,2,3};
c) x* y =Ix- yl, \fx,y E Z şi S = {0,1,2,3};
d) x* y = max(x,y), \fx,y E Z şi S = {O~ l,2,3};
e) x*y=min(x,y),\fx,yEZ şi S={0,1,2,3};
f) x*y=x 2 +y2,vx,yEZ şi S={0,1,2,3};

9
8. Arătaţi că următoarele operaţii „ *" sunt legi de compoziţie pe mulţimea S indicată în
fiecare caz:
a) x * y = (x,y ), Vx,y E N* (cel mai mare divizor comun)
şi S = {a E N I a este divizor al lui 12} ;

b) x * y = (x,y ), Vx,y E N* (cel mai mic multiplu comun)


şi S = {a E N I a este divizor al lui 12};
c) x*y=xy-x-y+2,Vx,yE~ şi S=[l,oo);
d) X* y=xy-2x-2y+6,Vx,yE~ şi S=[2,oo);
e) X* y = xy-3x-3y+ 12, Vx,y E ~ şi S =[3,oo ).
f) x*y=xy-4x-4y+20,Vx,yE~ şi S=[4,oo).

9. Acelaşi enunţ ca la exerciţiul 7:


a) x*y=xy-5x-5y+30,Vx,yE~ şi S=[5,oo).
b) x*y=xy-3x-3y+l2,Vx,yE~ şi S=[2,4];
c) x*y=xy-4x-4y+20,Vx,yE~ şi S=[3,5];
d) x*y=xy-5x-5y+30,Vx,yE~ şi S=[4,6];

e) x*y= x+y ,Vx,yE~,xy:;t:-l şi S=(-1,1).


1+.xy .
4x+4y .
f) x*y= ,Vx,yER.xy:;t:-2 ŞI S=(-2,2).
4+.xy

10.Fie mulţimea M={0,1,2,3,4} şi legile xoy=max(x,y), x*y=min(x,y),


xl_y=x+y+xy.
a) Alcătuiţi tabla lui Cayley pentru fiecare dintre aceste legi.
· b) Verificaţi care din aceste operaţii sunt legi de compoziţie pe mulţimea M .
c) Rezolvaţi în M ecuaţiile: x o 2 = 3; x .l 2 = 3; x * 2 = 3.

11. a) Să se arate că mulţimea { 2} , a= -l+i·.fi


H = 1,a,a
2
, este stabilă faţă de
înmulţirea numerelor complexe.
b) Să se arate că pentru n E N* mulţimea Un = {z E C* I zn = 1} este stabilă faţă de
înmulţirea numerelor complexe.

12. a) Să se arate că ~ \ Q nu este stabilă faţă de înmulţirea numerelor reale.


b) Să se arate că Q \ Z nu este stabilă faţă de înmulţirea numerelor reale.

10
13. a) Să se arate că mulţimea M = {O, 1, 2,3} este stabilă faţă de legea de compoziţie
definită pe Z prin x $ y =restul împărţirii lui x + y la 4.
b) Să se arate că mulţimea M = {0,1,2,3,4} este stabilă faţă de legea de compoziţie
definită pe Z prin x E9 y =restul împărţirii lui x + y la 5.

14. Să se studieze dacă mulţimea K={/,g},J,g:IR.~IR.,f(x)=x,g(x)=l-x este


stabilă în raport cu operaţia de compunere a funcţiilor.

15. Să se studieze dacă mulţimea L={fm :JR~JR/ fm(x)=mx+(l-m),melR.} este


stabilă în raport cu operaţia de compunere a funcţiilor.

16. Se notează A= JR* şi se consideră funcţiile f,g,h,j: A~ A definite prin

f(x)=x,g(x)=.!..,h(x)=-x,j(x)=-.!... Să se arate că mulţimea .J={f,g,h,J}este


X X
stabilă faţă de operaţia de compunere a funcţiilor.

17. Se consideră mulţimea M =IR \ {- ~ , ~} şi funcţiile f, g, h : M -> M definite

prin f(x)=x,g(x)= x+1,h(x)= x-1.Săsearatecămulţimea E={f,g,h} este


1-x 3 l+x 3
stabilă în raport cu operaţia de compunere a funcţiilor.

18. Se notează E = IR.x JR şi se consideră mulţimea K= {lE,u,v, w}, unde u, v, w: E ~ E


sunt definite prin u(t) = (x,-y), v(t) = (-x,y), w(t) = (-x,-y), Vt = (x,y) e E. Să se arate
că mulţimea K este stabilă faţă de operaţia de compunere a funcţiilor.

19. Să se arate că mulţimea E a matricelor de forma ( ~ ~} a, b e JR este parte stabilă a


lui Mi (IR.) în raport cu înmulţirea matricelor.

20. Să se arate că mulţimea F COa


={ ~}a e IR,i 2 =-I} este parte stabilă a lui

M 2 ( C) în raport cu înmulţirea matricelor.

11
21. Să se arate că mulţimea M ={(~b ~} a, b E Q, a2 + b2 =1} este parte stabilă a lui
M 2 ( C) în raport cu înmulţirea matricelor.

22. Să se arate că mulţimea P ={(: 3


: JI a, b e lllt, a 2
- 3b
2
=1} este parte stabilă a lui
M 2 ( C) în raport cu înmulţirea matricelor. Puteţi determina numărul elementelor
mulţimiiP?

23. Să se arate că mulţimea S ={( !: ;:} m, n e Z} este parte stabilă a lui M, (C)
în raport cu adunarea matricelor. Este afirmaţia adevărată şi pentru înmulţirea matricelor?

24. Să se arate că mulţimea T ={(1; 161 l-6t


J Q} este parte stabilă a lui M
--4t I t E 2 ( C)

în raport cu înmulţirea matricelor.

25. Se notează cu G mulţimea matricelor A(t) =[ cost sint]


2 , t E IR . Să se studieze
-2sint cost
dacă G este stabilă faţă de înmulţirea matricelor.

26. Se consideră matricele A= G~l} B = ( ~l ~l} C =( ~l ~}I 2 =( ~ ~ J. Să se


arate că H ={A, B, C, fi} este parte stabilă a lui M 2 ( C) în raport cu înmulţirea
matrice lor.

Să mulţimea H={[~
2

27. se determine a,b,celllt pentru care


x1 ax ex+bx] /xEIR}
o 1

este parte stabilă a lui M 3 ( C) în raport cu înmulţirea matricelor.

Să se arate că mulţimea G = {[ +o g ~ stabilă a


1 4 6
28. : ] Ig E ( -1, oo )} este parte
' -2g o l-3g
lui M 3 ( C) în raport cu înmulţirea matricelor.
12
29. Pe mulţimea numerelor raţionale pozitive Q+ se defineşte o operaţie „ *" care
satisface, pentru orice x,y,z,t E Q+ , următoarele egalităţi:

a) (x* y)·(z*t)=(xz)*(yt);
b) X*X=l ;
c) X*l= X.
Să se calculeze 48*16.

30. Să se studieze dacă mulţimea G = {z E CI z 2 = ~} este parte stabilă a lui C în raport


cu înmulţirea numerelor complexe.

31. Să se studieze dacă mulţimea H = {z E CI Iz-li= l} este parte stabilă a lui C în


raport cu înmulţirea numerelor complexe.

32. Să se studieze dacă mulţimea J = {z E CI Re(z) >O} este parte stabilă a lui C în
raport cu înmulţirea numerelor complexe.

33. Să se arate că adunarea numerelor complexe este o lege de compoziţie pe mulţimea


2
A= {x + iy I x,y E ~,i = -1,x ~ O,y ~o}, dar înmulţirea nu este.

34. Să se studieze comutativitatea şi asociativitatea următoarelor legi de compoziţie


definite pe mulţimile M indicate în fiecare caz:
a) M = Z, x* y=x+ y+xy, 'lfx,y EZ;
b) M=~, x* y=xy-x+ y,'lfx,ye~;
c) M=C, x*y=xy+i(x+y),'lfx,yeC;
d) M =Z, xo y =x+ y+2.xy, 'lfx,y eZ;
e) M=~, x*y=xy-4(x+y)+20,'lfx, ye~;
f) M =C, x* y=x+ y+ixy,'lfx,yeC.

35. Să se studieze comutativitatea şi asociativitatea următoarelor legi de compoziţie


definite pe mulţimile G indicate în fiecare caz:
a) G=Z, x*y=max(x,y),'lfx,yeZ;
b) G=Z, x*y=min(x,y),'lfx,yeZ;
c) G=Z, x*y=3x+2y,'lfx,yeZ;
d) G=[O,oo) , x*y=/0,'lfx,yeG ;
e) G=M2 {C), A*B=AB+BA,'lfA,BeG ;
f) G=M2 {C) , A*B=A+B+Ji,'lfA,BeG.

13
36. Să se studieze comutativitatea şi asociativitatea următoarelor legi de compoziţie
definite pe mulţimile H indicate în fiecare caz:

a)H = Ql\ {2},x* y =x+ y- xy, Vx,y EH;


2
3 _+_y_
b)H =(0,oo ),x* y = ~r-x_ 3 , '\lx,y EH;

c) H ~ { ( 1: a ~aa} a 1Q} ,
1
E legea de compoziţie ( ? ) este înmulţirea matricelor;
• x+y *
d)H=IR+ , x~y=--,'\lx,yE IR+ ;
2
e)H=N* x1-y=xY '\Ix yEH·
' ' ' '
t)H = N x N, (x,y) * (u, v) = (xu + yv,xv + yu ), '\l(x,y),(u, v) EH.

37. Să se determine perechile (a,b) E IR x IR pentru care următoarele legi de compoziţie


definite pe mulţimile M indicate sunt asociative şi comutative:
a) M=IR,x*y=ax+y,'\lx,yEM;
b) M=IR,x*y=xy+2ax+by,'\lx,yEM;
c) M=Ql,x*y=x+y+axy,'\lx,yEM;
d) M = IR,x* y = xy +ax+ by+ 2, '\lx,y E M;
e) M = C,x* y = xy + a(x+ y) + 1+bi, '\lx,y E M;
f) M=M2 (C), A*B=AB+aA+bB+2fi,VA,BEM.

38. Pe mulţimea P a punctelor unui plan se defineşte legea de compoziţie


f:PxP~P, f(A,B)=C, unde Ceste simetricul lui A faţă de B. Să se studieze
asociativitatea şi comutativitatea legii definite.

39. Să se studieze care dintre următoarele legi de compoziţie, definite pe mulţimile M


indicate în fiecare caz, admit element neutru:
a) xoy=jx-yj,x,yEZ şi M=Z;
b) Xll.y=2x+2y+2.xy+l,x,yEIR şi M=IR;
c) x*y=xy+i(x+y),'\lx,yEC şi M=C;

d) a•b=.!..ab-2a-2b+24,a,bEQl şi M=Ql;
4

e) cvd=.!..ab-a-b+6,a,bEQlşi M=Ql;
2
f) uow=uw-3u-3w+12,u,wEIR şi M=(3,oo).

14
40. Să se studieze care dintre următoarele legi de compoziţie, definite pe mulţimile P
indicate în fiecare, caz admit element neutru şi, dacă este posibil, să se determine
elementele simetrizabile:
a) x*y=x+y+ixy,Vx,yEC şi P=C;
b) xoy=2xy-x-y+l,Vx,yEIR şi P=IR;
c) xV'y=3xy-5x-5y+lO,Vx, yEIR şi P=IR;

d) îmnulP,ea matricelor şi P ={[' x ~ ~ ~ 1


J+ xE

e) (x,y)o(u,v)=(xu,yu+v),V(x,y),(u,v)EZxZ şi P=ZxZ;

f) adunarea matricelor şi P ={(aO 2


bi .) I a,b E IR,i =-1} .
a+bz

41. Să se arate că mulţimea M ={ l~ ~ ~J Ix E Q} este stabilă faţă de înmulţirea din


~ (Q) . Are înmulţirea element neutru pe Ml Dacă da, determinaţi elementele
simetrizabile din M faţă de înmulţirea matricelor.

42. Determinaţi elementul neutru al legii de compoziţie definite pe M = ( l, oo) prin

l~ ~ ~} <+ Să
x* y=(x-l)ln(y-l) +l,Vx,yEM.

43. Se consideră mulţimea M ={ xE se determine simetricul

o
4 4
elementului A = o o o în raport cu legea de compoziţie indusă de înmulţirea

o
4 4
matricelor pe M

44. Să se determine elementul neutru al legii definite pe M = IR x IR pnn


(a ,b )*(c,d) =(ac+ a+c,bd +b +d), V(a,b ),(c,d) E M.

45. Să se determine a, b E IR astfel încât legea de compoziţie „ *" definită prin


x * y = xy + 5x + ay + b, Vx, y E IR să admită element neutru.
15
46. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie „ *" definită prin
x *y = 2x + ·y , Vx,y E IR şi se notează x1 = x,xn+l = xn * x, Vx E IR,n E N* . Să se studieze
dacă legea definită admite element neutru şi să se determine n E N, n ~ 2 pentru care
x 2 n = 8 · (xn -x)-x, Vx E IR.

47. Să se determine a,b E IR* astfel încât legea de compoziţie *" definită pnn
"
x *y = ea·lnx-b·lny , Vx,y >O, să fie asociativă şi comutativă.

48. Pe mulţimea numerelor reale se definesc legile de compoziţie notate „ 1- " şi „-" prin
egalităţile: a 1- b =a+ ab + b,a - b = a-ab + b, Va,b E IR. Dacă e este elementul neutru

al celor două legi, arătaţi că ( (a 1- ±J· -±J-(


(a e- 1) - (e 1- 1) J~ 2.
49. Să se determine a E IR astfel încât legea de compoziţie *" definită pnn
"
x * y = axy- x - y + 2, Vx,y E IR să admită element neutru.

50. Dacă I :IR~ IR este o funcţie bijectivă cu 1-1(1) = 2, să se determine elementul


neutru al legii de compoziţie definite prin a* b =I (1- 1(a) + 1- 1(b)-2 ), Va,b E IR.

51. Se notează E = IR x IR şi pentru orice t E IR se consideră funcţia J; : E ~ E ,

f, ( x,y} = ( x+ ty + t~ ,y + t} \l(x,y) E E . Considerând şi mulţimea G ={/, I t li!.},


E

determinaţi simetricul elementului 1-i E G faţă de operaţia de compunere a funcţiilor.

52. Se consideră mulţimea Ha matricelor de forma X(a) = ( ~ ~) E M 2 (IR).


a) Să se arate că: 12 EH;
b) Să se arate că: X(a)-X(b) = X(a + b), VX(a),X(b) EH;
c) Să se arate că : V X(a) E H,3 X(c) EH astfel încât X(a)- X(c) =Iz;
d) Să se calculeze: ( X(3) r ' n E N*.
53. In M 2 (IR) se
A
consideră matricele A= (4 -6) =(1 o)
2
...:.
3
,12
0 1
, precum şi submulţimea

G = {X(a)/ a E IR, X( a)= 12 + aA} .

16
a) Să se calculeze A2 ;
b) Să se arate că / 2 E G;
c) Să se arate că: X(a) · X(b) = X(a + b + ab), \fX(a),X(b) E G;
d) Să se arate că mulţimea:
H = {X(a) E G I 3X(b) E G pentru care X( a) · X(b) =Iz }
are cel puţin 2008 elemente.

1 0 X

x2
54. Se notează cu G mulţimea matricelor de forma -x 1 , cu X E IR.
2
o o
Să se arate că:
a) \fA,BEG~A·BEG;
b) 3 U E G astfel încât A· U = A , \fA E G;
c) \fA E G, 3T E G astfel încât A· T =U (cu U determinată anterior).

55. Se consideră mulţimea


l lnx
T a matricelor A(x) = O 1
o] O ,x >O . Să se arate că
(
0 0 X

înmulţirea matricelor este lege de compoziţie pe T, asociativă, comutativă, are element


neutru şi orice element din Teste simetrizabil.

56. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie „ * „ pnn


x* y = 2.xy-2x-2y +3, \fx,y E IR.
a) Să se arate că există k E Z astfel încât x * y = 2(x - l)(y-1) + k, \fx,y E IR;
b) Să se arate că există a E IR pentru care x *a= a* x =a, \fx E IR;
c) Să se studieze dacă mulţimea Q \ Z este stabilă în raport cu legea dată;
d) Să se rezolve ecuaţia x * x * x * x * x = l.
57. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie „ *" prin
x* y = 2.xy+ 6x+ 6y + 15, \fx,y E IR.
a) Să se arate k E Z astfel încât x * y = 2(x + 3)(y + 3) + k, \fx,y E IR;
că există

b) Să se studieze dacă legea dată admite element neutru;


c) Să se arate că există a E Z astfel încât x *a= a* x =a, \fx E IR;
d) Să se arate că ( -15) * (-14) * ... * O* 1 * ... * 15 < -1;
e) Să se studieze dacă mulţimea Q \ Z este stabilă în raport cu legea dată.

17
58. Se consideră matricele A =(
2 2
-1 -1
). /2 =( o1 0
1
) şi mulţimea G ={X(a) I a E JR,
X(a) =Ii+ a· A}.
a) Să se calculeze A2 ;
b) Să se arate că mulţimea G este stabilă faţă de înmulţirea matricelor;
c) Să se arate că înmulţirea matrice lor pe G are element neutru;
d) Să se arate că există U E G astfel încât X · U = U, VX E G;
e) Să se determine t E IE. pentru care X(-100)· X(-99) · ... · X(99)· X(lOO) = X(t).

Matematică de excelen/ă

59. a) Să se determine părţile stabile finite ale lui Q în raport cu înmulţirea.


b) Să se determine părţile stabile finite ale lui IE. în raport cu înmulţirea.

60. Să se arate că înmulţirea numerelor complexe este o lege de compoziţie pe mulţimea

A ={x .+ iy I x, y E JR, i 2 = -1, x + y2 ~ l} , dar adunarea numerelor complexe nu este.


2

61. Să se determine k JR astfel încât mulţimea M


E = (-8,oo) să fie stabilă faţă de legea
definită prin x o y = xy + 8x + 8y + k, Vx,y E JR.

62. Să se determine valorile parametrului real m pentru care operaţia „ *" definită prin

x* y = 4xy-6x-6y+m, Vx,y E JR este o lege internă pe mulţimea I =(%,oo).


63. Să se determine a JR astfel încât intervalul [a,oo) să fie parte stabilă a lui JR în
E

raport cu legea definită prin x * y = x + y + xy, Vx,y E JR.

64. Să se determine valorile reale ale lui m pentru care mulţimea rădăcinilor polinomului
f =X 4
- m 4
E C [X] să fie stabilă faţă de înmulţirea numerelor complexe.

65. Să se determine valorile reale ale lui p pentru care mulţimea ( p, oo) este parte stabilă
a lui JR+• în raport cu legea de compoziţie „o" definită pe JR+• prin
xo y = logP x+logP y, Vx,y E JR/.

66. Să se determine numărul legilor de compoziţie ce pot fi definite pe o mulţime finită cu


n E N* elemente.

18
67. Să se determine părţile finite ale mulţimii C care sunt stabile faţă de înmulţirea
numerelor complexe.

68. Se consideră mulţimea M= {1, 2, 3, 4}. Să se dea un exemplu de lege de compoziţie


pe mulţimea M care este asociativă, dar nu este comutativă şi un exemplu de lege care e
comutativă, dar nu este asociativă.

69. Se consideră numerele a,b,c e 'll ,b *O şi se defineşte pe 'll legea de compoziţie „ •"
prin x • y = axy + b(x+ y) +c, Vx,y,z e Z.
a) Să se arate că legea „ •" este asociativă dacă şi numai dacă b2 -b - ac= O;
b) Să se arate că dacă b2 - b - ac = O, atunci legea „ •" admite element neutru dacă şi
numai dacă b Ic.

70. Să se determine numărul legilor de compoziţie comutative ce pot fi definite pe o


mulţime finită cu n e N* elemente.

71. Să se determine numărul legilor de compoziţie care admit element neutru ce pot fi
definite pe o mulţime finită cu n e N* elemente.

72. Să se determine numărul legilor de compoziţie care sunt comutative şi admit element
neutru ce pot fi definite pe o mulţime finită cu n e N* elemente.

73. Se consideră mulţimea A = {O, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9} şi se defineşte pe N operaţia „ •"


prin x * y =ultima cifră a numărului x + y, Vx , y e N. Să se arate că A este parte stabilă a
lui N în raport cu operaţia definită; să se studieze proprietăţile pe A ale operaţiei „ * ".

74. Fie a e 'll şi f :'ll ~ 'll,f(x) = x +a. Să se determine legile de compoziţie pe 'll
notate „ 1-" şi „-" ştiind că :
(1) /(x+ y) = f(x) 1-f(y), Vx, y e Z;
(2) /(xy) = f(x) - f(y), Vx ,y e 'll.

1.1.2. Grupuri, subgrupuri, reguli de calcul

Breviar teoretic

• Perechea ( M , *) se numeşte monoid dacă sunt verificate condiţiile:


( M 0 ) „ *"este lege de compoziţie internă pe M
( M 1 ) legea „ * " este asociativă pe M
( M 2 ) legea „ *"are element neutru pe M

19
o Observaţia 1: Dacă în plus avem şi ( M 3 ) : „ *" este comutativă, atunci ( M, *) este
monoid comutativ.
o Observaţia 2: (M,*) monoid ~U(M)={xEMJxestesimetrizabil} se numeşte
mulţimea elementelor simetrizabile ale monoidului M

• Perechea ( G, *) se numeşte grup dacă sunt verificate următoarele condiţii:


( G0 ): „ *" este lege de compoziţie internă pe G
( G1 ) : legea „ *"este asociativă pe G
( G2 ): legea „ *" are element neutru pe G
( G3 ) : oricare element din G este simetrizabil

o Observaţia 1: Dacă în plus avem şi ( G4 ): „ *"este comutativă, atunci ( G,*) este grup
comutativ (abelian) .
o Observaţia 2: Un monoid ( M, *) este grup dacă şi numai dacă U ( M) = M.
o Observaţia 3: Un grup este finit dacă are un număr finit de elemente.

Câteva grupuri remarcabile:


• Grupul liniar complet de ordin n ( GL(n,q„) unde ~L(n,C) = {A E Mn(qJ
det Â:;C o} :
( G0 )VA,B E GL(n , C)~ A ·B E Mn (C)
şi det(A · B) = detA · detB :;t: O, de unde A, B E GL(n,C)
( G1 ) înmulţirea matrice lor e asociativă în cazul general
(G2 )înmulţireamatricelorareelementneutrupe In EGL(n,C) (deoarece det/n =l:;t:O)

(G3 )VAEMn(C)cu detA:;t:O~ 3 A- 1 = -1-A* EMn(C),deoarece


detA
det(A-A- )=detA · detA- =detln =l:;t:O ~detA- 1 :;t:O
1 1

• Grupul simetric de ordinul n


Notând Sn mulţimea permutărilor de ordinul n, (Sn ,o) este un grup neabelian, numit
grupul simetric de ordinul n.
• Grupul aditiv al claselor de resturi modulo n
Dacă n E N* , numerele întregi x şi y sunt congruente modulo n şi se notează
x =y (mod n) , dacă x şi y dau acelaşi rest prin împărţire la n (sau n I ( x - y) ) .
Dacă â ={a+ knl k E N} şi :lin= {o,î, „ .,~}, definind operaţiile de adunare şi înmulţire
prin ; + b= ;+b , respectiv ; · b= ~ , avem că (:lin,+) este grup abelian (grupul
claselor de resturi modulo n).
20
o Elementul neutru al acestui grup este OE Z 11 , iar simetricul lui â E Z n este

• Monoidul multiplicativ al claselor de resturi modulo n


( zn„)este monoid comutativ, cu u( zn) = {â E Znl(a,b) = 1};
(U ( Z n),·)este grupul unităţilor lui Z n, iar numărul elementelor acestui grup se notează
cu cp(n) (pentru n ~ 2 reprezintă numărul numerelor naturale prime cu n, mai mici decât
n ; se cunoaşte sub numele de indicatorul lui Euler).
o Observaţie: Dacă n este număr prim , atunci ( z:, ·) este grup abelian.
• Reguli de calcul într-un grup
Dacă ( G, ·) este un grup, atunci pentru m, n E I~:r* avem:
o a 0 =e, VaEG
o an = a· a· a„. ·a, Va E G
'-----v-------'
nori
o an · am = an+m , Va E G

o (an)m =anm, VaEG

o a-n =(a-Ir, VaEG

o ab=ac~b=c, Va,b,cEG şi ba=ca~b=c, Va,b,cEG


• Subgrupuri
Dacă ( G, *) este un grup, atunci H c G, H *0 se numeşte subgrup al lui G şi se notează
H~G dacă:
a) x*yEH, Vx,yEHşi

b) /EH, Vx EH (unde x 1 este simetricul lui x în grupul ( G,*) ).


o Observaţia 1: Dacă H este subgrup al grupului ( G, *), atunci ( H , *)este grup.
o Observaţia 2: Dacă ( G,-) este un grup şi H c G,H * 0, atunci H ~ G dacă şi numai

dacă x·y- EH, Vx,yEH.


1

*
o Observaţia 3: Dacă ( G, *) este un grup şi H c G, H 0 , H finită, atunci H ~ G dacă
şi numai dacă H este parte stabilă a lui G în raport cu legea „ • ".

Exerci/ii şi probleme de consolidare

75. Să se precizeze, justificând evident răspunsul, care dintre următoarele mulţimi Mau o
structură algebrică de grup în raport cu legea „ o " indicată în fiecare caz:

21
a) M=Z ,xoy=x+y+5, Vx,yEZ;
b) M=Q ,xoy=x+y-3, Vx,yEQ;
c) M=Z ,xoy=2x+2y-8, Vx,yEZ;
d) M =CC, xo y=-i · x · y, Vx,y ECC;
e) M =CC ,xo y =x+ y+i ·x· y, Vx , y ECC;
f) M=(2,oo), xoy=xy-2x-2y+6,Vx,yER

76. Să se precizeze care dintre următoarele mulţimi G au o structură algebrică de grup în


raport cu legea „ * " indicată în fiecare caz:
4x+4y
a) G=(-2,2),x•y= ,Vx,yEG;
4+.xy
b) G=CC ,xoy=x+ y+2i, Vx,yECC;
c) G=3Z ,x* y=x+ y-9,Vx,yE G;
p+q-1
d) G=Q,p•q= ,Vp,qEG;
2
ab
e) G=(O,l),a•b= ,Va,bEG;
2ab-a-b+l
f) G=2Z ,a•b=a+b-2,Va,bEG.

77. Să se arate că mulţimea G={zECClz=a-b+i(a+b),a,bEZ} are o structură de


grup în raport cu adunarea numerelor complexe.

78. Se consideră mulţimea M = [1, oo) şi operaţia x *y = ~x 2 + y2 -1 . Să se arate că


( M, *) este monoid comutativ şi să se determine elementele simetrizabile ale acestuia.

79. Demonstraţi că tirmătoarele mulţimi H au o structură algebrică de grup în raport cu


legea indicată în fiecare caz:

a) H ={( ~ ~} x e III.} c M 2 (III.) şi adunarea matricelor;


b) H = { ( ~ ; } a e Z} c M, (III.) şi înmulţirea matricelor;
. c) H ={(~ ~~} x,y e Ql,4x 2 2
-3y =1} c: M, (III.) şi înmulţirea matricelor;
={( ~ ~ ) /t e III.•} c .M, (III.) şi înmulţirea matricelor;
1 1
d) H

22
e) H={(~ !} a, b e li.} c .M, (li.) şi adunarea matricelor;

f)H={(~ bi .) I a ,b E JR,i 2. =-1 } c M (C) şi adunarea matricelor.


a+bi
2

80. Dacă G = Q \ {3} şi x * y = x+ y- X)', V'x,y E Q, studiaţi ce structură are ( G,• ).


. 3

81. Să se arate că (G, )este un grup, unde G={[~ e: ~}x el!.} c M, (IR)

1 0 X

82. Să se arate că (H,-) este un grup, unde H = -x 1

o o 1

83. Se consideră mul~mea G ={[ i~ ~ ~} 2


x, y e 11.,x + y' >' O, i
2
= -+ Să se arate

că G are o structură de grup abelian în raport cu înmulţirea matricelor.

84. Se consideră matricele A =(


0
1
1
o
) , B = (- l
o
O) ,
-1
c =( O
-1
-1)
0
. Să se arate că

mulţimea G = {I2 , A, B, C} c Mi (JR) are structură de grup în raport cu înmulţirea


matrice lor.

85. Se consideră în S3 permutările a =(


1 2 3
1 2 3
), p = (
1 2
2 1 3
3
). Să se arate că
mulţimea G = {a,p} formează un grup în raport cu operaţia de compunere a permutărilor.

86. Se consideră în S3 permutările ·a= (1


1 2 3
23
), P= (
1 2 3
231
), % = (
1 2 3
312
).

Să se arate că mulţimea G = {a, p, z} formează un grup în raport cu operaţia de


compunere a permutărilor.
23
87. Se consideră mulţimea G = (O, oo) \ {1} . Să se arate că operaţia definită pnn

x * y = xlny este o lege de compoziţie pe mulţimea considerată şi că ( G, *) este un grup


comutativ.

88. Se consideră gm :JR---tJR,gm(x)=mx+l-m ş1 H={gm/mEJR*}. Să se arate că


( H, o) este grup abelian.

89. Se consideră hm: JR ---t JR,hm(x) = {mx,


O,
x>O
x:-::;o
şi H = {hm Im E (O, oo)}. Să se arate că

( H, o) este grup abelian.

90. Se consideră H = {fa,b I fa,b: JR---t JR.fa,b(x) =ax+ b,a,b E JR, a -:f:. o}. Să se arate că
( H, o) este grup necomutativ.

91. Fie M ==JR \{0,1} şi funcţiile fk: M ---t M,k = 1,4, fi (x) = x,
f 3 (x)=x- , f4 (x)=_!_,f5 (x)=l-x,f6 (x)=-x-, 'rfxEM. Să se arate că mulţimea
1
X X X-1
G = {fi ,/2 ,f) ,/4 , fs ,/6 } formează un grup necomutativ în raport cu operaţia de
compunere a funcţiilor.

92. Se notează cu B mulţimea funcţiilor bijective f: JR ---t JR şi F= {f E BI f (l) = 1} .


Să se arate că ( F, o) este grup.

93. Se notează E = JR x JR şi pentru orice t E JR se consideră funcţia J; : E ---t E,

f, (x,y) = [x 1
+ty + : ,y + t} \l(x,y) E E. Considerând şi multimea G ={/,I t li.}, să
E

se arate că G are o structură de grup în raport cu operaţia de compunere a funcţiilor.

94. Dacă ( G, ·) este un grup şi a E G este un element fixat, să se arate că mulţimea


H ={fa I a E G} are o structură de grup în raport cu operaţia de compunere a funcţiilor,
unde fa : G ---t G este definită prin fa ( x) = x · a-l.

95. Să se determine Ac Z astfel încât legea de compoz1ţ1e definită prin


x *y = xy+ x+ y, 'r/x,y E Z să determine o structură de grup pe A .

24
96. Să se determine A c JR astfel încât legea de compoziţie definită prin
1
x *y = - · ( x + y - xy + 2) să determine o structură de grup pe JR \ A.
3

97. Să se determine A c JR astfel încât legea de compoz1ţ1e definită · pnn


x * y = xy - 5x - 5y + 30 să determine o structură de grup pe JR\ A.

98. Să se determine a E c• astfel încât mulţimea {z E CI z 4 - a 4 =O} să aibă o structură


de grup în raport cu înmulţirea numerelor complexe.

99. Pentru a> O se notează A= [O, a] şi se defineşte legea de compoziţie „ *" prin

x *y = x + y . Să se arate că (A,*) este monoid. Este (A,*) chiar grup?


1+ xy
a2

1 J3]
2
.
100. Se consideră matricea A= - ~ - ~ eM,(111.) şi multimea G={A,A',A
3
).
[

Să se studieze ce structură algebrică are mulţimea G în raport cu înmulţirea matricelor.

101. Se consideră o rădăcină & de ordinul trei a unităţii (complexă nereală) şi matricea

A= ( ~ ;, } Să se studieze ce structură algebrică are mulţimea G = {A, A', A


3
) în

raport cu înmulţirea matricelor.

102. Se consideră mul\imea G a matricelor A(x) = [' ~ ~ ~ J.xEJR,x7:.l.


x
1-x
Să se arate că G are o structură de grup abelian în raport cu înmulţirea matricelor.

103. Să se arate că m~lţimea M = {(x-7y


4
+ y
2
y ) Ix, y
x-4y
E JR, x * O, x2
- 2 y2 = 1}
formează un grup în raport cu înmulţirea matricelor.

25
104. Se consideră ~(IR)
în matricele A = r~l ~l =:] ,
-1 -1 2
B= r: ::] şi,
1 1
pentru

fiecare te IR, matricea M 1 =!_·A+~·B. Să se arate că mulţimea G={M1 /telR•}


3 3t
are o structură de grup în raport cu înmulţirea matricelor.

x+2y+3z=O
105. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare { şi G mulţimea soluţiilor
2x+ y+z=O
( a,b,c) e Z x Z x Z ale sistemului. Pe mulţimea G se defineşte operaţia „ ED" prin
( a,b,c )EB (m,n,p) = (a+ m,b + n,c + p). Să se arate că ( G,Efl) este grup abelian.

106. Să se rezolve în grupul (Z 6 ,+) următoarele ecuaţii:


A A A A A A

a) 4+x=2; b) 3+x=l; c) 5+y=4; d) x+2=1; e) t+4=1.

107. Să se rezolve în grupul (Z 8 ,+) următoarele ecuaţii:


A A A A A A

a) 6+x=2; b) 5+x=l; c) 7+y=4; d) x+5 =1; e) t+6=0.

108. Să se rezolve în grupul (Z 12 ,+) următoarele ecuaţii:


A A A A .-._ A

a) 9+x=4; b) 7+x=4; C) 10 + y = 3 ; d) X+ 11 = 7 ; e) t + 8 = 6 .

109. Să se rezolve în grupul (Z 7 „) următoarele ecuaţii :


A A A A

a) 4·x=2; b)3·x=l; c) 5 · y=4; d) x·2 = 5; e) t·4=5.

110. Să se rezolve în grupul (Zll„) următoarele ecuaţii:


A A A A

a) 4·x=l; b) 7·x=l; c) 5·y=8; d) x·9=5; e) t·8=4 .

111. Să se arate că mulţimea H ={o,2;4} c Z 6 este un subgrup al grupului (Z 6 ,+).

112. Să se arate că mulţimea H ={O,Î, 4, 6} c Z 9 este un subgrup al grupului ( Z 9 , +) .

113. Să se precizeze care dintre următoarele mulţimi . H de numere raţionale sunt


subgrupuri ale grupului ( Ql, +) :

a) H =2Z;

26
114. Să se precizeze care dintre următoarele mulţimi H de numere întregi sunt subgrupuri
ale grupului multiplicativ ( Q*, ·) :

a) H=3Z; b) H={3n /neZ};

c) H ={m2 Im E '1l.,}; d) H={a·2° /aeN*}.

115. Stabiliţi care dintre următoarele mulţimi sunt subgrupuri ale grupului (JR,+):
a) H=Q; b) H={a+bJlla,beZ};

c) H={ll"x/xeQ}; d) H={xJ2+y'13!x,ye'll.,}.

116. Să se precizeze care dintre următoarele mulţimi H de numere complexe sunt


subgrupuri ale grupului multiplicativ ( c· „):
a)H = {t /n E N}; b)H = {a+bi...'2 I a,b E Q, a 2 +2b 2 =1};

2 2 0
c)H={a+bi'13!a,beZ,a -3b =I}; d) H={ / 1a,beQ,b7=0}.

117. Să se determine care dintre următoarele mulţimi sunt subgrupuri ale grupului
(~(JR),+):

a) H={( 2; s:}ael+ b) H={(~ a!b}a,beZ};


c) H={(~ -y
x+y
J/ x,y Q};
E d) H={(m;n m~n}m,nez};
e) H={(~ 7}mez}; QH ={(~ ~}1eQ}
118. Stabiliţi dacă mulţimea U = {2n I n E '1l.,} este subgrup al grupului ( Q+•, ·) sau al
grupului (Q, +).

119. Dacă (G,-) este un grup multiplicativ în care (.XJf =x 2 y2, Vx,yeG, demonstraţi
că grupul este comutativ.
27
120. Dacă într-un grup ( G, ·) egalitatea x 2 = e este adevărată pentru orice x E G (e fiind
elementul neutru), arătaţi că grupul este abelian.

121. Dacă {G,-) este un grup cu elementul neutru e, iar a,b E G satisfac egalităţile
b 6 =e şi ab=b 4 a,arătaţică b3 =e şi ab=ba.

122. Se consideră permutările CT = G~ ~} r = G ~ ~} P = G~ ~) E S3 ·

Să se rezolve ecuaţiile:

a) crx=p; b) xp=r; c) xcr=r; d) cr 34 x=r 45 ; e) p 56 xr 67 =cr 78 ; f) u=xr.

Matematică de excelentă

123. Să se determine a E Z astfel încât legea de compoz1ţ1e definită pnn


x * y = x + y - axy, Vx, y E Z să determine pe Z o structură de grup abelian.

124. Să se determine a,b,c E JR* astfel încât legea de compoziţie definită pnn
x * y =ax+ by + c, Vx,y E JR să determine pe JR o structură de grup cu elementul neutru
e =-2009.

125. Să se determine A c JR astfel încât legea de compoz1ţ1e definită pnn


x * y = xy - x - y + 2 să determine o structură de grup pe JR \ A.

126. Se defineşte pe mulţimea C a numerelor complexe legea „ *" prin


z 1 * z2 = z 1 • z2 + i · {z 1 + z2 )-1- i. Să se determine elementul neutru al legii definite şi
a E C astfel încât ( C \ {a},*) .să fie grup abelian.

127. Se consideră ( G, *) un grup comutativ şi a E G un element fixat; se defineşte pe G


legea de compoziţie „::::::" prin x:::::: y = x * y *a, Vx,y E G. Să se arate că ( G,:::::) este de
asemenea grup.

128. Se consideră un grup ( G „) şi funcţia f :G ~ G , iar pe mulţimea G se defineşte


operaţia „ o" astfel încât ( G, o) este de asemenea grup. Să se determine funcţia f ştiind că
xoy=x·f(y), Vx,yEG.

28
129. Dacă /;IR~ IR este o funcţie bijectivă cu /- 1(0) = 1 şi pe IR se defineşte o lege de
compoziţie prin x*y=f(f- 1(x)+ f- 1(y)-1),vx,yEIR, să se arate că (IR,*) este un
grup abelian.

130. . Să se determine numerele complexe a, b, c astfel încât mulţimea

G ={x E
3 2
C/ x + ax + bx + c =o} să fie un grup multiplicativ.

131. Arătaţi că mulţimea P={a+bX/a,bEIR}cIR[X] are o structură de grup abelian


în raport cu operaţia de adunare a polinoamelor.

132. Dacă v este un vector în planul P, funcţia t~ : P ~ P,t~ ( M) = N pentru care


MN = ~ se numeşte translaţia de vector ~. Notând Tp = h /~vector din planul P}, să
se arate că operaţia de compunere a funcţiilor determină pe Tp o structură de grup abelian
(numit grupul translaţiilor planului).

133. Dacă OE P,a E (0,21l") şi M(a,b) E P, pentru care notăm cu zM =a+ bi E C


(afixul punctului M), definim funcţia ra : P~P,ra(M)=N pentru care
zN = zM · (cos a + i · sin a) , cunoscută sub numele de rotaţia de centru O şi unghi a . Să
se arate că mulţimea Ro = { ra I a E [O, 21l")} are o structură de grup în raport cu operaţia
de compunere a funcţiilor (vorbim despre grupul rotaţiilor de centru O ale planului).

134. Se consideră două puncte A şi B ale planului P şi O mijlocul segmentului [ AB],


d dreapta AB, f mediatoarea segmentului [ AB] şi următoarele funcţii (transformări
geometrice): lp- .transformarea identică a planului P, Sd- simetria faţă de dreapta d,
S/ - simetria faţă de dreapta f şi Sa - simetria faţă de punctul O. Să se arate că mulţimea
K= { 1p,Sd,S1 , Sa} are o structură de grup în raport cu operaţia de compunere a
funcţiilor (grupul lui Klein).

135. Să se arate că ( Z n, +) este grup abelian (grupul claselor de resturi modulo n ).

136. Să se studieze dacă H = {3a + 4b/ a,b E Z} este un subgrup al grupului (Z,+ ).

137. Să se determine subgrupurile grupului (Z,+).

29
138. Să se găsească subgrupurile grupului ( Z 4 , +) .

139. Să se determine subgrupurile grupului (Z 6 ,+) .

140. Convenim să notăm pentru un subgrup H al unui grup G, H ~ G. (Legea de


compoziţie este evident subînţeleasă; poate trebuia să introducem această notaţie mai
devreme.)
*
a) Să se arate că dacă ( G„) este un grup şi H c G,H 0, atunci H ~ G dacă şi
numai dacă x · y- 1 EH, Vx,y EH;
b) Să se arate că dacă ( G,·) este un grup şi H c G,H * 0, H finită, atunci
H ~G
dacă şi numai dacă H este parte stabilă a lui G în raport cu legea de compoziţie definită pe
G;
c) Dacă (G„) este un grup, notăm Z(G)={aEGlax=xa,VxEG} (numit centrul
grupului); să se arate că Z(G) ~ G;
d) Dacă ( G„) este un grup, iar a E G este un element fixat, notăm
C(a)= {b E G I ab =ba} (numit centralizatorul lui a în G).
Să se arate că C(a) ~ G.

141. Dacă A este o mulţime cu cel puţin trei elemente şi B = {/: B ~BI f bijectiva},
determinaţi centrul grupului ( B, o).

142. Să se determine subgrupurile grupului ( Z P, +), unde p este un număr prim.

143. Dacă f : IR~ IR este o funcţie cu proprietatea că există TE IR• astfel încât
(*) = f(x), VxE IR,
f(x+T)
arătaţi că mulţimea numerelor reale T cu proprietatea ( *) este un subgrup al grupului
(IR,+) ; determinaţi acest subgrup în cazul în care f (x) =sin 2n:x, Vx E IR, respectiv
1, X E Ql
f (x) ={ O, x E IR\ Ql ·

144. Să se arate că dacă H 1 ~ G,H2 ~ G, atunci H 1 nH2 ~ G.

145. Dacă ( G„) şi H ~ G, iar x E G, arătaţi că M = {xhx- 1 I h EH} este un subgrup al

lui ( G„).

30
146. Dacă H şi K sunt subgrupuri ale grupului ( G„) ş1 x,y E G astfel încât Hx = Ky,
atunci H =K.

147. Să se arate că dacă H ={! E Q( X]! J(Vl) =o}, atunci (H„) ~ (Q( X],+).

148. Să se arate că niciun grup nu poate fi reuniunea a două subgrupuri proprii ale sale.

149. Arătaţi că în orice linie (coloană) a tablei operaţiei unui grup G cu un număr finit de
elemente, fiecare element al grupului apare o dată şi numai o dată.

150. Arătaţi că dacă ( G„) este un grup multiplicativ comutativ cu n elemente şi cu


elementul neutru e, atunci an = e , "<ii a E G.

151. Dacă într-un grup ( G,·) egalitatea x 3 =x este adevărată pentru orice x E G (e fiind
elementul neutru), arătaţi că grupul este abelian.

152. Se consideră un grup ( G, ·) şi a E Gpentru care ax= x 3 a , "<ilx E G.


Să se demonstreze că grupul este abelian.

153. Se consideră un grup ( G„) şi a E Gpentru care axa= x- 1 , "<ilx E G.


Să se demonstreze că grupul este abelian.

154. Se consideră un grup ( G, ·) în care dacă x, y, z E G satisfac xi = z 2x , atunci


y = z. Să se arate că grupul este abelian.

155. Dacă ( G„) este un grup cu elementul neutru e, iar a,b E G satisfac a 2 = b2 = (ab) 2 ,
să se arate că a 4 = b4 = e.

156. Dacă ( G„) este un grup cu elementul neutru e, iar a,b E G satisfac a 3b =ba ş1
a
6
=b2 =e, să se arate că ab =ba.
157. Dacă ( G„) este un grup cu elementul neutru e, iar a,b E G satisfac ab =ba, să se
arate că anb=ban, "<ilnEN şi anbm =bman, "<ilm,nEZ.

158.Seconsiderăungrup (G„) în care a,bEG astfel încât a=b 2 ,b=a 2 . Să se arate că

(aba)3 = e.
31
159. Dacă ( G„) este un grup şi a,b,c E G satisfac ab = c 2 şi bc = a 2 , să se arate că
abc = bea şi a 3 =c3 .
160. Fie ( G„) un grup, Z(G) centrul său (vezi problema 132) şi x,y E G. Să se arate că
dacă xy E Z [ G], atunci xy = yx.

161. Se consideră un grup ( G„) în care a, b, c E G astfel încât ab = cn, n E I'{t . Să se


arate că există d E G astfel încât ba = dn.

162. Se consideră un grup ( G„) pentru care există k E N* astfel încât are loc implicaţia:
x,y,z E G şi xyk = zk x, atunci y = z.
a) Să se arate că grupul este abelian; b) Să se rezolve în G ecuaţia xk = e.

1.1.3. Morfisme şi izomorfisme de grupuri


Breviar teoretic

• Morfisme, izomorfisme de grupuri:


Dacă ( G1 , *) şi ( G2 , o) sunt două grupuri (cu elementele neutre e1 , respectiv e2 ), atunci
f : G1 ~ G2 se numeşte morfism de la grupul ( G1 , *) în grupul ( G2 , o) dacă
f(x * y) = f(x) 0 f(y), \ix,y E G1.
şi f(x 1 )=(f(x))
1
o Observa/ie: f(ei)=e 2 , \7'xEG1 .
o Un morfism bijectiv f : G1 ~ G2 se numeşte izomorfism între grupurile ( G1 , *) şi ( G2 , 0 ) •

o Observa/ii:
(1) Dacă ( G,*) este un grup, atunci un morfism f : G ~ G se numeşte endomorfism.
(2) Dacă ( G, *) este un grup, atunci un izomorfism f : G ~ G se numeşte automorfism.
Mulţimea endomorfismelor unui grup ( G,*) se notează End(G), iar cea a
automorfismelor grupului se notează cu Aut( G) .
• Dacă ( G, *) este un grup, M o mulţime nevidă şi f: G ~ M o funcţie bijectivă, atunci
existăounicălege„o"peMastfelîncât f(x*y)=f(x)of(y), \ix,yEG şi (M,o) este
grup, cu G = M.
(Se spune că legea „ o " este obţinută prin transportul legii „ * " de la G la M
De remarcat faptul că aceasta oferă o metodă de a demonstra că (M,o) este grup; avem
doar de descoperit grupul ( G, *) şi bijecţia f : G ~ M .)

32
Exerciţii şi probleme de consolidare

163. Să se arate că funcţia f: '11, ~ 2Z,f(n) = 2n este un morfism între grupurile (Z,+)
şi ( 2Z, +). Este f chiar un jzomorfism de grupuri?

164. Să se arate că funcţia f :Z~«t,J(n)=(-lf este un morfism între grupurile

{Z,+) şi ( «t ,-). Este/chiar un izomorfism de grupuri?


165. Se notează E =JR x JR şi pentru orice t E JR se consideră funcţia

/, :E-->E,f,(x,y)~( x+ty+ 1~ ,y+t}\l(x,y)eE.


Considerând şi mulţimea G = {J; I t E JR} , să se arate că ( G, o) = (JR,+).

166. Pe G = (-1,1) se defineşte operaţia „ *"prin x * y = x + Y .


l+xy

Să se arate că ( G,*) =(JR+• „), un izomorfism fiind f: (O,oo) ~ (-1,1),J(x) = x+l


x- l.

consideră
def
167. Se G = (-;,;) ş1 pentru orice x,yEG, x* y = arctg(tgx+tgy).

Să se arate că ( G, *) = {JR, +).

168. Dacă ( G,*) este un grup, H *0 şi f: G ~ H este o funcţie bijectivă, să se


arate că există o unică lege de compoziţie „ o " pe H astfel încât f (x * y) = f (x) o f (y) ,
Vx,yEG şi (G,*)=(H,o) .

169. Pe '11, se defineşte legea de compoziţie „ o" prin x o y = x + y + 3 . Să se arate că

{Z,o) este un grup abelian şi {Z,o) = (Z,+ ).

170. Pe JR se defineşte legea de compoziţie „ *" prin x * y = xy + 5x + 5y + 20, Vx, y E JR .


a) Să se arate că „ *"este lege de compoziţie pe G = (-5,oo );

b) Să se arate că ( G,*) = (JR/.-);


c) Să se calculeze xn = 'x- -*-x- y*-... * x, x E JR, n E N, n ~ 2.
---.J
nori

33
171. Se consideră G = {(1+4a 2a ) I a E IR } . Să se arate că ( G„) =(IR,+).
-8a 1-4a

172. Pe Z se definesc legile de compoziţie „o" şi „ *" prin x o y = x + y + 3 şi

x * y = x + y - 3. Să se arate că ( Z, o) şi ( Z, *) sunt grupuri abeliene izomorfe, un


izomorfism fiind f : Z ~ Z,f (x) = x + 6.

173. Să se determine izomorfismele f :3Z ~ 4Z,f ( x) = mx + n între grupurile ( 3Z, +)


şi ( 4Z,+ ).

174. Dacă M ={A(x) =(: ~}xelR }·să se arate că (M,·)=(IR,+ ).

175. Dacă ={A(m)=(~ : ~}me z}. să


M se arate că (M.-)=(Z,+)

176. Dacă M ={A(x) = (l-x


-2x
x
1+2x
)1 x E (-1,oo )} , să se arate că (M„) =(IR+• „).

177. Dacă M = { A(x) = ( 1- 2ix X


. ) Ix E IR,i 2 =-1 } , să se arate că (M„) =(IR,+).
4x 1+21x

178. Se consideră mulţimile G={zeCC/lzl=l} şi H={( co.st sint)/teIR} .


-smt cost
Să se
arate că G şi H au structuri algebrice de grupuri abeliene în raport cu înmulţirea
numerelor complexe, respectiv înmulţirea matricelor şi că ( G„) = (H„).

179. Pe mulţimea CC se definesc operaţiile următoare : x *y = x + y + 1 şi x o y = x + y +i,


i = -1. Să se arate că (CC,*) şi (CC, o) sunt grupuri izomorfe, un izomorfism fiind
2

f: CC~ CC,f(z) =iz.

180. Să se arate că f: IR~ cc• ,f(x) = cos2nx + i · sin2nx este un morfism între
grupurile (IR,+) şi (cc• „) .
34
cost -smt
181. Se consideră H= 21 . ] I t E R } . Să se arate că ( H „) este grup
{[
-2sint cost
izomorf cu (R, +) .

182. Pe mulţimea G = (O, oo) \ {1} se consideră operaţia definită prin x * y = xlny. Să se

arate că ( G, *) este un grup comutativ, izomorf cu grupul ( R •, ·).

183. Se consideră mulţimea G={!n :(2,oo)-+(2,oo)/ fn(x)=2+(x-2)


2
" ,nEZ} . Să se
arate că, în raport cu operaţia de compunere a funcţiilor, G are o structură de grup abelian,
izomorf cu (Z,+ ).

184. Fie T ={A=( :y ~}x,yeZ3 } şi G ={A eT/x' + y2 =î).


a) Să se determine numărul elementelor mulţimii T;
b) Să se arate că G este grup în raport cu înmulţirea matricelor, izomorf cu (Z 4 ,+ ).

185. Se consideră mulţimea F (R, R) a funcţiilor f: R---+ R bijective, înzestrată cu


operaţia de compunere a funcţiilor. Dacă 'P: ( Z, +) ---+ ( F (R, R), o) este un morfism de

grupuri pentru care qJ(l) = f, unde f(x) = x 3 -5, Vx E R, să se determine g = qJ(2).

186. Să se determine a E N,a ~ 5, pentru care funcţia


2 2
f: R(O,oo )J(x) = eax+Ja -11-Ja -20-1

este un izomorfism de la grupul (R, +) la grupul ( R+ •, ·) .

consideră ~ şi :9 ] ~
1
187. Se grupul ( (R ), +) matricea A= [ /2\ ; 1 E (R ).
1331 a3 2197
Să se determine a E R astfel încât funcţia f : ~ (R)-+ ~ (R),J(X) =AX să fie un
automorfism de grup.

35
188. Se consideră grupul (A,+) , unde A= JR x JR x JR şi „ + " este legea de compoziţie

definită prin (x1,X2,x3) + (Y1,Y2,Y3) = (x1 + Y1,X2 + Y2,X3 + Y3), v(x1,X2 ,x3 },
(Y1>Y 2 ,y3 ) E A. Să se determine m E JR pentru care funcţia f: Â-" A definită prin
f (x1, x2, x3) = (mx1 + x 2 + x3, x 1 + mx2 + x3, x1 + x 2 + mx3) este un automorfism al
grupului (A,+) .

189. Considerând că G =(2, oo) are o structură de grup faţă de legea definită prin
x *y =xy - 2x - 2 y + 6, \1'x, y E G, să se determine a, b E JR astfel încât funcţia

f :JR+• ___,, G ,f(x) = ax+ b să realizeze un izomorfism de la grupul (JR/ „) la grupul

(G,*) .

190. Presupunem cunoscut faptul că ( Z, *) şi ( Z, o) sunt grupuri, legile de compoziţie


fiind definite prin x * y = x + y + 1 , x o y = x + y -1 . Să se determine a, b E Z, cu
a+ b =3, astfel încât f: Z ___,, Z,f(x) =ax+ b să fie un izomorfism de la grupul (Z, *)
la grupul (Z,o) .

3xy-4x-4y+6
191. Se consideră legea de compoziţie definită prin x * y = care
2xy-3x-3y + 5
determină pe G = ( 1, 2) o structură de grup comutativ. Să se determine m E JR pentru care

f: (O,oo )--" G,f(x) = x+ m este un izomorfism de la grupul (JR+•.-) la grupul ( G,* ).


x+l

Matematică de excelenţă

192. Determinaţi:
a) End(Z).
b) Hom(Zn,Z) .
c) automorfismele grupului aditiv ( Z, +).

193. Dacă ( G,-) este un grup multiplicativ şi a E G este un element fixat, să se arate că
f: G--" G,f (x) =axa-I este un automorfism al grupului G.

194. Să se arate că grupurile aditive ( Z, +) şi ( Q, +) nu sunt izomorfe.

36
195. Să se arate că grupurile aditive ( Q, +) şi (JR,+) nu sunt izomorfe.
196. Să se arate că grupul ( Q, +) nu este izomorf cu grupul ( Q/ „) .
197. Să se arate că grupurile (IR,+) şi (IR/.-) sunt izomorfe.

198. Să se arate că grupurile multiplicative (JR*,·) şi (IR+•,·) nu sunt izomorfe.


199. Să se arate că grupurile multiplicative ( Q* „) şi (JR• „) nu sunt izomorfe.
200. Să se arate că grupurile (JR•,·) şi ( <e*, ·) nu sunt izomorfe.
201. Să se demonstreze că Zz X Z3:::: z6.

202. Să se arate că Z 2 x Z 4 şi Z 8 nu sunt izomorfe.

203. Să se dea un exemplu de morfism nenul de la grupul ( /C, o) al lui Klein la grupul
(Z10,+ ) .

204. Dacă singurul automorfism al unui grup ( G,-) este cel identic, să se arate că G este
un grup abelian.

205. Să se arate că dacă f: G ~ G,f(x):::: x 2 este un automorfism al grupului ( G,-),


atunci grupul este abelian.

206. Să arate că dacă f: G ~ G,f(x) = x 3 este un endomorfism injectiv al grupului


( G,-), atunci grupul este abelian.

207. Dacă f :(G „) ~ (r „) este un morfism de grupuri, mulţimea Ker f =


={x E G I f (x) = e2 } se numeşte nucleul morfismului f ( e2 este elementul neutru al
grupului (r,-) .) Să se arate că:
a) Ker f ~G;
b) morfismul feste injectiv dacă şi numai dacă Ker f ={e1} .

37
1.1.4. Grupuri finite

Breviar teoretic

o Dacă ( G, *) este un grup finit, e elementul său neutru, iar x E G , atunci ordinul
elementului x este cel mai mic n E I~t (şi se notează ord(x)) pentru care
x*x* ... *x=e.
~
nori
Numărul elementelor grupului se numeşte ordinul grupului (şi se notează cu ord(G) ).
o Teorema lui Lagrange: Dacă ( G, ·) este un grup finit şi H ~ G , atunci
ord(H) Iord( G) .
o Observaţii: Dacă ( G„) este un grup finit, e elementul său neutru şi x E G cu
ord(x) = k , atunci:
(1) xm =e,mEZ=>klm
(2) mulţimea (x) = {e,x,x 2 , ... ,xk-I} are o structură de grup (se numeşte subgrupul ciclic
generat de x)
(3) k Iord(G)
(4) xord(G) =e
(5) orice grup finit de ordin număr prim este ciclic.
(6) în orice linie (coloană) a tablei operaţiei unui grup finit, fiecare element al grupului
apare o singură dată.

Exerciţii şi probleme de consolidare

208. Să se determine, în fiecare caz, ordinul elementului x în grupul indicat:


a) x=3 în (Z 12 ,+); b) x=4 în (Z 6 ,+); c) x=Î în (z/,}

1 2 3 1 2 3 4
d) x=6 în (zn*„); e) x=( )în (S3 „); f) x=( ) în(S4 „) .
2 1 3 2 4 1 3

209. Să se determine, în fiecare caz, ordinul elementului b în grupul indicat:

a) b= (1 2)
0
_
1
{
în G= XEhţ(!R.)!.detX:t:O; } b) b= -l+i.J3 în ( C * )
2
„;
c) b= ~ ·(l+i) în (c*„) d) b=Î5 în (Z 120 ,+);

38
210. Să se calculeze: a) suma elementelor grupului (Z 9,+ ).
b) produsul elementelor grupului (Z 10 ,+ ).
c) suma elementelor grupului (Z 11 ,+ ).

211. Să se calculeze î+3+5+ ... +2o07 în grupul (Z2009,+).

212. Să se determine numărul elementelor mulţimii ~ (Z 3 ).

213. Să se determine numărul elementelor simetrizabile ale grupului (Z 23 ,+ ).

214. Să se calculeze: a) câte elemente au ordinul 4 în grupul (Z 8 ,+ ).

b) câte elemente au ordinul 5 în grupul ( Z 5•, ·) .

c) câte elemente au ordinul 2 în grupul ( Z 11 *, ·).

215. Să se precizeze inversul elementului 7 în grupul ( Z 11 * ,-).

216.Dacăîngrupul (Z 8 ,+) avem x+3=Î şi y+7=3,câteste x+y?

217. Să se determine câte matrice din ~ (Z 3 ) au urma egală cu O.


218. Să se determine câte morfisme de grup există de la (Z 3 ,+) la (Z 6 ,+ ).

219. Se consideră G = {A= ( ~ : } a,b,c e 11!.,detA *O}.


a) Să se arate că G are o structură de grup în raport cu înmulţirea matricelor;

b) Dacă A= (
1 1
o 1
), B = (
1 2
o -1
), C = (
1 3
o -1
), să se determine ordinul matricelor A,
B, C, AB, BC în grupul de la a).

220. Se consideră G ={A=(: ~ }a,b,c,d e 11!.,detA =+


a) Să se arate că G are o structură de grup în raport cu înmulţirea matricelor;

b) Dacă A= (
0
- l), B = (
1 o
1 1
-1 o
), C = (
1 1
o -1
), să se determine ordinul matricelor
A, B, C, AB, BC în grupul de la a).
39
Matematică de excelenţă

221. Să se arate că există un singur tip de grup cu trei elemente. (Adică, dacă ( G, *) ş1
( f', o) sunt două grupuri cu trei elemente, atunci ( G, *) =(f', o) .)

222. Dacă ( G, *) este un grup cu patru elemente în care x 2 = e, Vx E G, să se arate că


G = K, (grupul lui Klein).

223. Să se arate că dacă ( G, *) este un grup cu patru elemente, atunci ( G, *) este izomorf
sau cu grupul ciclic ( Z 4 , +) sau cu grupul lui Klein ( K„).

224. Dacă {G„) este un grup finit cu elementul neutru e şi a E G,ord(a) = p, să se arate
că:
a) an = an(modp) \;/n E N·
' '
b) am =e,mEN~ p/m;
c) (a) ={e, a 2 , a 3 „. „ ap-I} este subgrup al lui G, ord ( (a))= p;
d) p/ord(G);
e) aord(G) = e.

225. Să se arate că dacă ( G,·) este un grup finit cu elementul neutru e şi ordinul grupului
este un număr primp, atunci ord(a) = p, Va E G \ {e}.

226. Să se arate că orice grup finit cu ordinul un număr prim este grup ciclic (adică există
a E G astfel încât G =(a)).

227. Dacă {G„) este un grup finit cu ordinul un număr prim p, să se arate că G= Z P"

228. Dacă ( G„) este un grup finit cu ordinul un număr par, să se arate că ( G„) conţine
un element de ordinul 2.

229. Să se arate că dacă f: G ~ G,f(x) = x 2 este un automorfism al grupului finit


( G,-), atunci ordinul grupului este un număr impar.

230. Se consideră un grup finit ( G,-) în care pentru orice x E G,x -:t:. e, avem ord(x) = 2.
Să se arate că ( G,-) este abelian.

40
231. Să se arate că dacă într-un grup finit ( G„) există un element de ordin mai mare
decât 2, atunci grupul are cel puţin două automorfisme.

232. Să se dea un exemplu de grup finit ( G„) în care ecuaţia xn = e are mai mult de n
soluţii.

233. Să se arate că într-un grup abelian finit ( G„) produsul tuturor elementelor este egal
cu produsul elementelor de ordin cel mult 2.

234. Să se arate că dacă într-un grup finit mai mult de jumătate dintre elementele grupului
comută cu toate elementele grupului, atunci grupul este abelian.

235. Pentru n E N,n ~ 2, se notează cu <p(n) numărul numerelor naturale cel mult egale
cu n şi relativ prime cu n (indicatorul lui Euler). Să se arate că dacă x E Z şi ( n,x) =1,
atunci xq.i(n) =l(modn) (sau ni( xq.i(n) -1)). (Teorema lui Euler)

236. Dacă p este un număr prim şi x E Z , x nedivizibil cu p, să se arate că

xp-l = l(mod p) . (Mica teoremă a lui Fermat)

237. Dacăp este un număr prim, să se arate că p I (p-1)!+ 1. (Teorema lui Wilson)

238. Să se calculeze restul împărţirii numărului a= 149128 la 7.

239. Să se calculeze restul împărţirii numărului b = 333332 la 11 .

240. Dacă ( G„) este un grup finit, un automorfism/ al său se numeşte automorfism rară
puncte fixe dacă {x E G I f (x) = x} = { e}. Să se arate că dacă feste un ~utomorfism fără
puncte fixe al grupului ( G„), atunci {/(x) · x- 1 Ix E G} = G.

241. Dacă ( G„) este un grup finit şip este un număr prim, să se arate că intersecţia a
două subgrupuri distincte şi de ordin p ale lui G este egală cu {e} .

242. Să se determine tipurile de grupuri care au 6 elemente.

243. Dacă ( G„) este un grup finit cu ordinul egal cu 2n, n E N*, iar H este un subgrup al
lui G, cu ordinul egal cu n, să se arate că x 2 EH, \Ix E G.

41
244. Se consideră un pătrat ABCD cu centrul O, precum şi următoarele transformări
geometrice ale planului: e - transformarea identică a planului ; a - rotaţia de centru O şi
unghi orientat de măsură a =„ ;b - simetria faţă de mediatoarea laturii [ AB] ; notăm
2
multiplicativ compunerea transformărilor geometrice şi astfel să se arate că:

a) a =e şi b =e;
4 2

b) G ={e, a, a 2 , a 3 , b, ba, ba 2 , ba3 } are o structură alg~brică de grup în raport cu


operaţia de compunere (grupul diedral de ordin 8);
c) funcţiile din G transformă mulţimea {A,B,C,D} în ea însăşi .

245. Se consideră un grup ( G, ·) care are un subgrup H astfel încât G \ H are un număr
finit de elemente. Să se arate că grupul ( G, ·) este finit.

246. Dacă ( G„) este un grup finit de ordinul m '?. 2 şi xn · yn = yn · xn , Vx, y e G ,


ne N*, n '?. 2 cu (m,n) = 1, să se arate că ( G„) este abelian.

247. Să se arate că într-un grup finit ( G,-), nu neapărat comutativ, pentru orice x,y e G
avem ord(xy) = ord(yx).

248. Dacă ( G „} este un grup finit, iar f : G ~ G un morfism cu proprietatea că


f(x) ·(/o/)( x) = x , Vx e G , să se arate că ( G,-) este abelian.

249. Să se arate că grupul ciclic (Un„) al rădăcinilor de ordinul n ale unităţii este izomorf
cu grupul ( Z n, +) al claselor de resturi modulo n ( n e N, n '?. 2) .

250. Să se arate că orice grup finit este izomorf cu un subgrup al unui grup de permutări.
{Teorema lui Cayley)

1.1.5. Teste de evaluare


A. (3 ore/săptămână)

1. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie „ o " prin


xoy=x+y-4, \:;/x,yelR .'
(20p) A) Elementul neutru al legii definite este:
a)O; b)2; c)4; d)3.
(20p) B) Simetricul elementului x =6 faţă de legea „ o " este:
a) -6; b)2; c)4; d)8.
42
(20p) C) Suma soluţiilor ecuaţiei ( x 2 ) o x =2 este egală cu:
a) -2; b) -1; c)2; d)3 .
(20p) 2. Stabiliţi care dintre următoarele mulţimi nu este parte stabilă a mulţimii
numerelor reale în raport cu înmulţirea:
a) Z; b) (0,-too); c) {3n/neZ}; d) {5n+2/neZ} .
(top) 3. Suma elementelor grupului (Z 8 ,+) este egală cu:
A A

a) 4; b) 5; c) 3; d) O.

Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.


• Se acordă 1Opuncte din oficiu.

B. (3 ore/săptămână)

A A A

(top) 1. Calculaţi în Z 10 suma S = 1+2+3 + ... + 9 .


2. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie „ o " prin
xo y = xy+ 3x+ 3y + 6, Vx ,y e JR şi se consideră mulţimea G = [-3,+oo).
(20p) a) Arătaţi că mulţimea G este parte stabilă a lui JR în raport cu legea „ o".
(20p) b) Determinaţi elementul neutru al legii „ o ".
(20p) c) Determinaţi simetricul elementului x = O faţă de legea „ o ".
(20p) d) Determinaţi x e G pentru care x o x o x = x .

Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.


•Se acordă JO puncte din oficiu.

C. (4 ore/săptămână)

(20p) 1. Determinaţi perechea ( a,b) E JR* x JR* pentru care legea de compoziţie definită
pe JR prin x * y = xy + 4ax + by , Vx, y e JR este asociativă şi comutativ.ă.
2. Pe JR se defineşte legea x o y = xy , Vx,y E JR .
2.xy-x-y+l
(lOp) a) Arătaţi că „ o" este lege de compoziţie pe mulţimea M =(O, 1) .
(20p) b) Determinaţi elementul neutru al legii „ o ".
2
(top) 3. Determinaţi numărul real a ştiind că funcţia f: JR---+ JR/ ,f(x) = eax+a -a

este un izomorfism de la grupul (JR,+) la grupul (JR/,-).

(20p) 4. Să se determine ordinul elementului a =( 41 2


1 2
3 4
3
) în grupul S 4 .

43
(lOp) 5. Să se determine numărul subgrupurilor grupului ( Z 4 , +).

Notă: •Timp de lucru: 50 de minute.


• Se acordă 1 Opuncte din oficiu.

D. (4 ore/săptămână)

1. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie asociativă


definită prin x o y = 2.xy + 6x + 6y + 15.
(20p) a) Să se arate că există m E Z astfel încât x o y = 2(x + 3)(y + 3) + m, Vx,y E R
(lOp) b) Să se arate că există p E Z astfel încât x op= p o x = p, Vx E R
(lOp) c) Să se arate că ( -15) o ( -14) o ... o Oo 1o ... o 14 o 15 < -1.
(lOp) d) Să
se arate că mulţimea Q \ Z nu este parte stabilă a lui IR în raport cu legea
"o "
2. Se consideră mulţimea

M ~{ AEM, (Q)i A~(; 2:} x,yEQ,x2-2y' ~1}.


(20p) a) Să se arate că M este parte stabilă a lui Af.i ( Q) în raport cu înmulţirea
matricelor.

(20p) b) Şă se determine simetricul B al elementului A =( ~ ;)E M faţă de

înmulţirea matricelor şi să se arate că B E M.

Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.


• Se acordă 1 Opuncte din oficiu.

dl.'

44
1.2. Inele şi corpuri
1.2.1. Inele, reguli de calcul În inele

Breviar teoretic

• Un triplet(A,+„) cu A* 0 şi două legi de compoziţie interne pe A (adunarea şi


înmulţirea) se numeşte inel dacă sunt verificate următoarele condiţii (axiome):
(G) (A,+) este grup abelian.
(M) înmulţirea este asociativă şi are element neutru.
(D) înmulţirea este distributivă faţă de adunare.

o Observa/ia 1: Dacă (A„) este monoid comutativ, atunci (A,+„) este inel comutativ.
o Observaţia 2: Elementele simetrizabile ale lui A în raport cu îmulţirea se numesc
elemente inversabile ale inelului; mulţimea acestora este
U(A) = {x EA Ix e inversabil în raport cu „o "}.
o Observa/ia 3: (U(A)„) este grup numit grupul elementelor inversabile (sau grupul
unităţilor) din inelul A.

• (A,+„) este un inel fără divizori ai lui O dacă Vx,y EA astfel încât x * O,y *O, avem
că x·y*-0 .
o Un inel cu cel puţin două elemente, comutativ şi fără divizori ai lui zero se numeşte
domeniu de integritate.

• Reguli de calcul într-un inel:


Dacă (A,+„) este un inel, atunci:
(1) x · O=O · x=O, VxeA;
(2) x(-y) =(-x)y =-xy şi (-x)(-y)=xy, Vx,y EA (regula semnelor);
(3) x(y-z)=xy-xzşi (x-y)z=xz-yz, Vx,y,zeA .
o Observa/ia 1: Dacă (A, +„) este un inel unitar cu cel puţin două elemente, atunci O* 1 .
o Observa/ia 2: Dacă (A,+„) este un inel fără divizori ai lui zero, atunci Vx,y,z,x-:ţ.O,
avem: xy = xz ~ y = z .

Exercifii şi probleme de consolidare

251. Să se studieze dacă tripletul (Z, *,o) este inel în fiecare dintre cazurile următoare:
a) x*y=x+y+l şi xoy=x+y+xy, Vx,yeZ;
b) x*y=x+y+2 şi xoy=4x+4y+2xy+6, Vx,yeZ;
c) x* y = x+ y-5 şi xo y = xy-5x-5y+30, Vx,y E Z;
d) x * y =x + y + 3 şi xoy = 3x + 3y + 6xy + 9 , Vx,y E Z;
45
e) x*y=x+y-3 şi xoy=xy-3x-3y+12, \fx,yEZ;
t) x*y=2x+2y+6 şi xoy=2x+2y+4xy+6, \fx,yEZ.

252. Să se studieze pe care dintre următoarele mulţimi adunarea şi înmulţirea numerelor


reale determină o structură algebrică de inel:
a) A={a+b../2!a,bEQ}; b) B={x+y.J31x,yEZ};

c) C={a+3bi/a,bEZ,i =-1};
2
d) D={a+bc/a,bEIR,c 2 +c=l=O};

e) R={2a+4bi/a,bEZ,i =-1};
2
t) S={a+b·~+cV9°1a,b,cEQ}.

253. Să se studieze care dintre următoarele mulţimi are o structură de inel în raport cu
adunarea şi înmulţirea matricelor:

a) R={(~ :}aEnt}; b) R={( ~


c) R={(b~i b~i}a,bER,i 2 =-+ d) R={(~ b )1 a,b E IR};
a+b

e) R={(~ ~}a,cEQ,bER}; Q R={(:


-3b) /a,bEIR } .
a+3b

254. Se consideră mul(imea R ={(: -3b ) I a,b E IR } , matricea X= ( 1


a+3b -1 -2
3) şi
mulţimea S = {A+ B ·X I A, B E R}.
a) Să se arate că S are o structură de inel în raport cu adunarea şi înmulţirea
matrice lor;
b) Să se determine mulţimea U( S) a elementelor inversabile ale inelului.

255. Să se arate că Z are o structură de inel în raport cu operaţiile a E9 b = a + b - 7 ,


a® b = ab-7a -7b + 56, \fa,b E Z şi să se determine U(Z).

256. Să se arate că mulţimea R ={( ~ :} aE Q} are o structură de inel în raport cu

adunarea şi înmulţirea matricelor; să se determine mulţimea U ( R) a elementelor sale


inversabile.

46
257. Să se arate că mulţimea :R ={[ ~b ~ ~} a,b,c e lll.} are o structură de inel în

raport cu adunarea şi înmulţirea matricelor; să se determine mulţimea U ( n) a


elementelor sale inversabile.

258. Pe mulţimea A= (O, oo) se definesc operaţiile x * y = x · y şi x o y = x2·1nY .

Să se studieze dacă (A ,*, o) este inel şi, în caz afirmativ, să se determine U (A).

259. Pe mulţimea A= Z x Z se definesc adunarea şi înmulţirea


astfel:
( a,b) +( c,d) = (a+ c,b + d) şi ( a,b) · ( c,d) = (ac+ 3bd,ad + bc ).
Să se arate că aceste legi de compoziţie conferă mulţimii A o structură de inel comutativ
şi fără divizori ai lui zero.

260. Pe mulţimea Z a numerelor întregi se definesc legile de compoziţie:


x*y=x+y+3 şi xoy=3x+3y+xy+6, Vx,yEZ.
Să se arate că (Z,*,o) este inel fără divizori ai lui zero şi să se determine mulţimea
elementelor inversabile ale inelului.

261. Pe mulţimea A= Z x Z se definesc legile de compoziţie


:
(a,b)+(c,d)=(a+c,b+d) şi (a ,b)·(c,d)=(ac,bd).
Să se arate că aceste legi conferă mulţimii date o structură de inel comutativ cu divizori ai
lui zero şi să se determine U(A).

262. Să se arate că mulţimea :R ={(;b ~}a, be Z} are o structură de inel comutativ şi


fără divizori ai lui zero în raport cu adunarea şi înmulţirea matricelor.

263. Se consideră mulţimea Z[i] = {a+ bi/ a,b E Z}. Să se arate că adunarea şi înmulţirea
numerelor complexe determină pe Z [i] o structură de inel comutativ (inelul întregilor lui
Gauss). Să se determine mulţimea elementelor inversabile ale inelului.

264. Se consideră a, b, c, m, n, p, q E Z, m ~I şi operaţiile x * y =ax+ by + c ,


x oy = mxy+ nx + py + q, Vx,y E Z; să se arate că (Z,*,o) este inel dacă şi numai dacă
a=b=m=l,n=p,c=n şi q=n 2 -n. În cazul în care (Z,*,o) este inel, să se
determine mulţimea elementelor sale inversabile.

47
265. Se consideră matricea A--(01 11) . Să se arate că mulţimea

n ={X E ~ (JR) I AX = XA} are o structură de inel în raport cu adunarea şi înmulţirea


matricelor. Este acest inel comutativ?

266. Pe mulţimea C a numerelor complexe definim următoarele operaţii:


z 1 *Zz =z1 +z 2 şi z1 oz2 =z1 ·z2 +Im(zi) · Im(z2 ).
Să se arate că tripletul ( C, *,o) este un inel comutativ şi să se determine .elementele
inversabile ale sale.

267. Se consideră aEZ şi f : Z~Z,f(x)=x-a.


a) Să se arate că se pot defini în mod unic două legi de compoziţie „ *" şi „ o" pe
Z astfel încât f(x + y) = f(x) * f(y) şi f(x · y) = f(x) o f(y) , "i/x,y E Z;
b) Să se arate că ( Z, *,o) este inel comutativ şi fără divizori ai lui zero;
c) Să se determine U(Z).

268. Se consideră mul~mea ~ ~ ~ ~}a,


'R { [ b, c, d E R}. Să se arate că ( 'R, +„) este
un inel necomutativ în care orice element este inversabil sau nilpotent (un element a
dintr-un inel ( n, +, ·) se numeşte ni/potent dacă există n E N* astfel încât an =O).

269. Să se rezolve următoarele ecuaţii în inelele indicate în fiecare caz:


a) 3 · x+Î=S în (Z 7 ,+„); b) S·x+4=3 în {Z 7 ,+,-);
c) S·x+Î=Î în {Z 6 ,+,-); d) ηx+6=S în (Z 8 ,+,-);
e) 1 · x+9=3 în (Z 12 ,+,-); t) S·x+7=4 în (Z 12 ,+,-);
g) Î · x+S=4 în (Z 12 ,+,-); h) 4·x+4=3 în (Z 5 ,+,-);
i) 3·x+Î=Î în (Z 5 ,+,-); j) 1 · x+6=Î în (Z 10 ,+,-);
k) 4 · x+6=0 în (Z 10 ,+,-); 1) 6·x+7=Sîn(Z 9 ,+,-).

270. Să se determine rangul următoarelor matrice:

a) A~G !)EM,(Z 5 ); b) B~[: DEM,(Z 5 );

c) c~G !)EM,(z 7); d) D~G !)EM,{Z 7 );

48
271. Să se arate că următoarele matrice sunt elemente inversabile ale inelului indicat în
fiecare caz şi să se determine inversa fiecăreia:

b) B=G ~)EM,(Z,);
d) D=G !)EM,(Z,);
t) E=[~ !)EM,{Z12);

h) H=[; ; ~JE~(Zs);
o o 3

i)J !
=[~ ~]E~W12);
I) L=[i ; ~}~(z7 )
49
272. Să se rezolve următoarele sisteme de ecuaţii în inelele indicate în fiecare caz:
A A A { A A

2·x+3·y=3 A 3·x+y=l A

a) A A A m (Z5,+,-); b) A A A m (Z 5,+,-);
{
4·x+2·y=3 2 · x+4 · y=4
A A A {A A A
4·x+3·y=l A 2·x+3·y=l A

c) A A A m (Z7,+,-); d) A A A m (Z7,+,-);
{
2·x+5·y=4 4·x+2·y=5
A A A A A

3•x+y=5 A 4•x+3•y=5 A

e) A A A m (Z 8 ,+,-); f) A A A m (Z 8 ,+,-);
{
2 · x+4·y=2 {
2·x+5·y=7
A A A A A A

3•x+5•y=5 A 2 •x+3•y=4 A

g) A A m (Z6,+,-); h) A A A m (Z 6 ,+,-);
{
2·x+y=5 {
4·x+2·y=O
A A A A A A

• 5•x+3 •y=2 A . 5·x+7·y=O


~ m
A

1) A A (Z 12 ,+,-); J) A ~ m (Z1z,+,-);
A
{
7·x+2·y=ll {
3·x+2·y=10
x+y+z=4 x+y+z=O
k) Î - ~+Î · ~=Î în (Z 5 ,+,-); 1) ηxA+y+z=~ în (Z 5 ,+,-).
{ {
3·z=3 x+2 · y+z=3

273. Să se determine valorile lui x E Z 3 pentru care matricea A = [ !


este inversabilă.

274. Să se determine valorile lui x E Z 3 pentru care matricea B =[ f} {


~~ ~ Z3)

este inversabilă .

275. Să se determine valorile lui x E Z 4 pentru care matricea C =[ i:f} ~{ Z 4)

este inversabilă.

50
A

mx+y+z=l
276. Să se determine valorile lui m e Z 4 pentru care sistemul x + my + z = m este
{

x+ y+mz=m 2
incompatibil în (Z 4 ,+„).

x+y+z=Î
277. Să se determine valorile lui pe Z 4 pentru care sistemul 2 · x + y + z =A2 este
{
x+ y+ pz=3
incompatibil în ( Z 4 , +„).

A A

x+2·y+z=3
278. Să se determine valorile lui q e Z5 pentru care sistemul AÎ · x +A3 · y + z =~ este
{

3·x+4 · y+qz =4
incompatibil în ( Z 5 , +„).

mx+ y+z=O
279. Să se determine m e Z 4 astfel încât sistemul x + my + z = ~ să aibă numai soluţia
{
x+ y+mz=O

Matematică de excelentă

280. Să se arate că într-un inel comutativ A avem:


a) (a+b)(a-b)=a 2 -b 2 , Va,beA;
b) (a+b)2 =a 2 +2ab+b 2 , Va,beA, unde 2ab=ab+ab.

281. Să se arate că într-un inel comutativ A în care a+ a+ a= O , Va e A , este


adevărată şi egalitatea (a+ b ) = a 3 + b3 , Va, b e A .
3

282. Dacă într-un inel A avem x 2 = x , Vx e A , arătaţi că:


a) x+x=O, VxeA;
b) xy=yx, Vx,yeA.

51
283. Să se arate că într-un inel comutativ A avem:
a) an -bn =(a-b)(an-I +an- 2 ·b+ ... +bn-1), \ia,bEA;
n
b) (a+bf =Ic! ·an-k ·bk , \ia,bEA.
k=O

284. Dacă (A,+ „) este un inel finit cu O* 1 ş1 a E A* , atunci a este divizor al lui zero
sau element inversabil.

285. Dacă {A,+,-) este un inel, să se arate că Z(A)={aEA!ax=xa,\ixEA} este


subinel al foi A .

286. Se consideră un inel (A ,+,-) în care ( x2 -x )y = y( x2 -x) , \ix,y EA . Să se arate


că inehil (A,+ „) este comutativ.

287. Să se arate că dacă într-un inel {A,+,-) avem x 2 =x,\ixEA, atunci inelul este
comutativ.

288. Să se arate că un inel (A,+,·) are cel puţin două elemente dacă şi numai dacă O 1. *
289. Să se arate că dacă în inelul (A,+ „) un element este inversabil, atunci nu este
divizor al lui zero.

290. Dacă {A,+,-) este un inel integru, atunci pentru orice a,x,y E A,a *O avem:
a) ax=ay<::::>x=y; b) xa=ya<=>x=y.

291. Să se arate că un inel integru are caracteristica zero sau un număr prim.

292. Se notează cu F (JR) mulţimea funcţiilor f: JR~ JR . Să se arate că inelul

(F(JR),+,-) nu este domeniu de integritate.

293. Să se arate că există inele (A,+ „) cu proprietatea că x 2 + x =O, \ix E A . Să se


demonstreze că orice inel cu proprietatea anterioară este comutativ.

294. Să se arate că dacă (A,+,·) este un inel şi x EA are proprietatea că există n E N*


astfel încât xn = O, atunci 1- x este element inversabil al inelului.

52
295. Să se arate că dacă (A;+,-) este un inel şt x EA are proprietatea că
x+x 2 =x 2 +x4 =l, atunci l+l =0.

296. Dacă (A,+,-) este un inel şi a,beA astfel încât 1-ab este inversabil, să se arate
că şi 1- ba este inversabil.

297. Să se arate că mulţimea dementelor inversabile ale inelului ( Z [ .J2], +, ·) este


infinită.

298. Fie (A,+,-) un inel în care există un singur element aeA astfel încât a 2 =a+I .
Să se arate că 1+ I + I + I + I = O.

299. Fie (A,+,·) un inel în care pentru a EA avem a 2 =O dacă şi numai dacă a= O.
Săsearatecădacă x,yeA şi xy=O , atunci xby=O, '<ibeA.

300. Dacă p este un număr prim, să se detemine clasa de resturi modulo p a numărului

c;+k>l ~ k ~ p.

301. Se consideră mulţimea R={(~O Î ·Ab


a+2·b
J/a,beZ 4 }c~(Z 4 ). Să se arate că
(n,+, ·) este un subinel al inelului (~ (Z 4 ),+,·) şi să se determine U(R ).

302. Se consideră mulţimea R={(J~b Î~b}a,beZ 6 }cM,(Z 6 ). Să se arate că


(n, +, ·) este un subinel al inelului ( ~ ( Z 6 ), +, ·) şi să se determine divizorii lui zero în
(n,+„).

303. Să se demonstreze că (R,+,-), unde R={(a b


O a+b .
)1a,beQ}c~(Q), este
subinel al inelului (~ (C),+,·).

304. Se consideră intervalul l=(a,b), a<b, de numere reale şi mulţimile :F(I)=


={/:I~ I} ,C(I) = {/ E :F(I)! f continuă } şi V(!)={/ E :F(I)! f derivabilă} .
a) Să se arate că ( C(!),+,-) şi (V(!),+,-) sunt subinele ale inelului ( :F( !),+,-);
b) Să se studieze dacă ( C (I),+ „) şi (V (I),+ „) au divizori ai lui zero.
53
305. Să se determine subinelele inelului ( Z, +„) .

306. Să se determine subinelele inelului (Z[i],+„).

307. Pentru orice număr întreg fixat k se consideră mulţimea

n~{VY ~}x,yeZ}cM,(Z)
Să se arate că (n,+„) este subinel al inelului(~ (Z),+„).

1.2.2. Corpuri. Morfisme de inele şi corpuri

Breviar teoretic

• Uri inel (K,+„) care are cel puţin două elemente se numeşte corp dacă orice element
nenul este inversabil (faţă de înmulţire).
o Observa/ia 1: Dacă (K \ {O}„) este grup abelian, atunci (K,+„) este corp abelian.
o Observa/ia 2: (Zn,+„) corp dacă şi numai dacă n este număr prim.
o Orice corp este un domeniu de integritate (deci nu are divizori ai lui zero).

• Morfisme, izomorfisme de inele: Fie (A,*,o) şi (A', T,1-) două inele f: A~ A' este
(l)/(x * y) = /(x)T/(y)
niorfism de inele dacă Vx,y e A=> (2)/(x o y) = /(x) 1- /(y)
{
(3)/(1) =11
o Observa/ia 1: Dacă I: A~ A' este morfism de inele, atunci I (O)= 01 şi I (-x) =
= - f (x), \ix EA .
o Observa/ia 2: f: A~ A' este izomorfism de inele dacă şi numai dacă feste morfism
de inele şi/ este o funcţie bijectivă.
o Observa/ia 3: Dacă (K, *,o) şi (K', T,1-) sunt corpuri, iar f: K ~ K' este un morfism
de inele, atunci f se numeşte morfism de corpuri; dacă f este chiar izomorfism de inele,
atunci f este izomorfism de corpuri.
o Observa/ia 4: Orice morfism de corpuri este injectiv.

Matematică de excelen/ă

308. Să se arate că inelul ( Z, +, ·) nu este corp.

309. Să se arate că (Q(i),+„) este corp, unde Q(i) ={a+ bi I a,b E Q, i2 = -1}.

54
310. Să se arate că inelul (Zn,+„) este corp dacă şi numai dacă n este număr prim.

311. Să se arate că singurul subcorp al lui Q este chiar Q.

312. Folosind faptul că C este corp comutativ şi funcţia f: C ....+ K ,

f (x + yi) = ( :y ~). să se demonstreze că mulţimea K ={( :y ~} x, y III.}


E are o

structură de corp comutativ în raport cu adunarea şi înmulţirea matricelor, izomorf cu C .

313. Să se arate că K ={( ~ :} x E R} are structură de corp în raport cu adunarea şi


înmulţirea matricelor.

314. Să se arate că K ={( ~ ~} x E III.} are structură de corp în raport cu adunarea şi


înmulţirea matricelor.

3 lS. Se consideră mulţimile de matrice K ={C.~ lfi.) /a,b,c,deQ }


b.d şi LcK,

L={(b.~ b·~}a,bE+
Să se arate că tripletul (K,+„) nu este corp, dar (L,+„) este corp.

316. Se consideră K ={( ao i ~}a E R} c .M, (C)

Să se arate că tripletul ( K, +, ·) este corp comutativ, izomorf cu corpul ( C, +, ·).

317. Se consideră K={(:b ~}a,bEC }c .M,(C)


Să se arate că tripletul ( K, +„) este corp necomutativ.

318. Să se arate că există a,b,c,d E JR pentru care tripletul (K,+„) este corp comutativ,

unde K ={(x+ay
cy
dy
x+by
)1 x,y E JR} .

55
319. Se consideră L ={( 3: !} a,b E Q} c M, (IQ). Să se arate că {L,+„) este corp.
320. Se consideră multimea K ={( Î ~y : } x, y E Z 3} c M, {Z 3 ).

a) Să se arate că ( K, +„) este corp;


.b) Să se dea un exemplu de structură de corp cu 25 de elemente.

321. Pe mulţimea Z se definesc legile de compoziţie „ *" şi „ o" prin x * y = x + y-9,


respectiv xoy=xy-9x-9y+90,V'x,yEZ. Să se determine a,bEIR pentru care
f : Z -) Z, f (x) = ax + b stabileşte un izomorfism între inelele ( Z, +, ·) şi ( Z, *,o).

322. Pe mulţimea IR se definesc legile de compoziţie „ *" şi „ o " prin x * y = ax+ by - 2,


respectiv X o y = xy-2x-2y + c, V'x,y E R
a) Să se determine a,b,c E IR astfel încât (IR,*,o) să fie corp;
b) Să se determine a,fiEIR astfel încât f:IR-)IR,j(x)=ax+P să fie un
izomorfism de la corpul (IR,+ „) la corpul (IR,*, o) .

323. Pe mulţimea IR se definesc legile de compoziţie „ *" şi „ o" prin x * y = x+y - 2,


1 1 1
respectiv xoy= xy- x- y+3,V'x,yEIR. Să se determine a,fiEIR astfel încât
4 2 2
f: IR-) IR,f(x) =ax+ p să fie un izomorfism de la corpul (IR,+,-) la corpul (IR,*,o).

324. Să se arate .că orice morfism de corpuri este injectiv.

325. Să se determine endomorfismele inelului (Z,+,-).

326. Să se determine endomorfismele corpului (Q,+,-).

327. Să se determine endomorfismele corpului (Q(i.J3),+,-), unde Q(iJ3)=


= {a + ibJ3 I a, bE Q, i2 = -1} .

328. Să se determine endomorfismele corpului (IR,+,-).

329. Să se determine automorfismele fale corpului ( C, +, ·) cu proprietatea că f(x) = x,


V'xER
56
330. Să se determine morfismele de inele de la inelul (Z,+„ ) la inelul (Z 2 ,+,-).

331.Săsearatecăinelele (Z 2 x Z 2 ,+,-) şi (Z 4 ,+„ ) nu sunt izomorfe.

332. Să se arate că dacă ( K, +,-) este un corp de caracteristică p :t: O, atunci


f :K --t K,f(x) = xP este morfism de corpuri (automorfismul lui Frobenius).

333. Să se arate că dacă ( K, +,-) este un corp finit de caracteristică p >O, atunci p este
un număr prim şi toate elementele lui K* au ordinul p în grupul ( K , +) .

334. Se consideră un inel (R,+,-) în care x 2 =1 , 'lfx E R\{O}.


Să se arate că inelul R este izomorf cu inelul ( Z 2 , +„) sau cu inelul ( Z 3 , +„).

335. Se consideră un inel A= {O, 1, a, b} cu patru elemente. Să se arate că:


a) Funcţia f : A--t A ,f(x) =1+ x este bijectivă;
b) L f(x)=l+a+b şi 1+1+1+1=0;
xeA
c) Dacă A este corp, atunci 1+1 =O.

336. Pe mulţimea K = (O, oo) se definesc legile de compoziţie x *y


= x · y ş1
xoy=xln y , 'lfx, yEK . Săsearatecătripletul (K,*,o) esteuncorp,izomorfcu (JR,+,-).

337. Să se rezolve în Z x Z ecuaţiile:


a) 3x +7y =13; b) 3x+2y=7; c) 5x+4y = 6; d) 5x+ 7y = 57;
e) 8x+ 7y = 10; f) 7x+9y =3; g) llx + 13y = 16; h) 15x+16y=2008.

1.2.3. Teste de evaluare


A. (3 ore/săptămână)

(30p) 1. Să se determine câte soluţii are ecuaţia 4x + 5= 6 în inelul (z 8,+,-).


a) una; b) niciuna; c) patru; d) două.
A A A A A A.

(20p) 2. Dacă x+y =l şi 2x + 3y = 1 în Z 5 , calculaţi A= 3x + 2y .


(20p) 3. Să se determine inversul" elementului 8 în inelul (Z. 15 ,+„) şi să se dea un
exemplu de doi divizori ai lui zero în acest inel.

57
(20p) 4. Se consideră inelul ( Z,o,O) , unde xo y = x + y + 2 şi xO y = xy + 2x +
+2y + 2. Să se calculeze suma elementelor inversabile ale inelului.
Noti: • Timp de lucru: 50 de minute.
• Se acordă 1Opuncte din oficiu.

B. (3 ore/siptimâni)

(30p) 1. Să se determine numărul elementelor inversabile ale inelului (Z 14 ,+„) . ·


a)5; b)6; c)7; d)8.
(20p) 2. Să se dea un exemplu de număr natural n astfel încât inversul lui 3 în Z n să
fie 7.
,.. A A ,.. A A

(20p) 3. Dacă x + y =O şi 2x + 3y = 4 în Z 7 , calculaţi B = 5x + 4y.


(20p) 4. Pe Z se definesc legile de compoziţie x • y = x + y - 4 şi x o y = xy - 4x -
-4 y + 20 astfel încât ( Z, •,o) este inel.
Să se determine suma elementelor inversabile ale acestui inel.
Noti: • Timp de lucru: 50 de minute.
• Se acordă 1Opuncte din oficiu.

C. (4 ore/siptimâni)

(30p) 1. Să se precizeze care dintre următoarele inele este corp:


a) {Z 9 ,+„); b) (Z 10 ,+„); c) (Z 11 ,+„); d) (Z 12 ,+„).
(20p) 2. Pe Z se definesc legile de compoziţie xo y = x + y + 3 şi xO y = xy + 3x +
+3y + 6 astfel încât (Z,o,O) este un inel. Mulţimea divizorilor lui zero a acestui
inel este:
a) {0,3}; b) {-3}; c) {-3,3}; d) 0.
(20p) 3. Pe Z se definesc legile de compoziţie xo y = x + y - 2 şi xO y = xy - 2x -
-2y+ 6astfel încât (Z,o,O) este un inel. Să se determine perechea ( a,b) e Z x Z
pentru care f :Z-.+Z,f(x)=ax+b stabileşte un izomorfism de la (Z,+„) la
(Z,o,o).
a) (2,1); b) (-1,2); c) (1,-2); d) (1,2).
x+ y+z=l
(20p) 4. Să se calculeze Îx + 3y în Z 5 ştiind că A Î · x ~ 3·y ~ z =Î A •

{
4·x+4 · y+3·z=l
Noti: • Timp de lucru: 50 de minute.
• Se acordă 1Opuncte din oficiu.

58
D. (4 ore/săptămână)

(20p) 1. Săsedeterminecâtesoluţiiareecuaţia 4x+5=6 în inelul {Z 8 ,+„).


a) una; b) niciuna; c) patru; d) două.
(20p) 2. Pe JR se definesc legile de compoziţie x * y = ax+ by - 2 şi x o y = xy - 2x -
-2y+c. Tripletul (a,b,c) pentru care {lR,•,o) are o structură algebrică de corp
este:
a) (1,1,4); b) (1,1,6); c) (2,2,4); d) {2,2,6).

(2Sp) 3. Se consideră keZşi mulţimea M, ~{(; !}a,bez} care în raport cu

adunarea şi înmulţirea matricelor are o structură de inel comutativ. Să se


determine k e {2,3,4,5,6, 7} pentru care acest inel are divizori ai lui zero.
(25p) 4. Se consideră un inel A în care pentru orice x e A cu x 2 =O avem x =O.
Să se arate că dacă x 1,x2 ,x3 eA satisfac x1x2 x3 =0, atunci x 2 x 3x1 =0 şi

X3X1X2 =0.
Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.
• Se acordă 1Opuncte din oficiu.

1.3. Inele de polinoame cu coeficienţi Într-un corp


comutativ
1.3.1. Forma algebrică a unui polinom, funcţii polinomiale,
operaţii cu polinoame, teorema Împărţirii cu rest,
divizibilitate

Breviar teoretic

•Polinoame cu coeficienţi Într-un corp comutativ (K,+„)


Dacă (K,+„) este un corp comutativ, atunci (K[X],+.-) este corp comutativ, numit
corpul polinoamelor de nedeterminată X peste corpul K; un element al acestuia se
notează, de exemplu, cu f e K[X].

• Forma algebrică a unui polinom. f e K[X] de nedeterminată X cu coeficienţi într-un


corp comutativ K este: f = a 0 + a1X + a2 X ..•. anxn sau orice altă ordine a termenilor,
2

unde a 0 , a1„ .. , an e K sunt coeficienţii polinomului.

59
o Observa/ia 1: f =anxn +an_1xn-I + ... +a1X +a0 se numeşte forma canonică a
polinomului f .
o Observa/ia 2: funcţia J:K ~ K , f (x) = f {x) se numeşte funcţie polinomială asociată
polinomului f .
o Observa/ia 3: un polinom de forma akXk se numeşte monom de grad k.
o Observa/ia 4: Suma coeficien/ilor lui f E K[X] este egală cu f {l) .
o Observa/ia 5: Termenul liber al lui f E K[X] este egal cu /(O) .
o Observa/ia 6: Suma coeficienJi/or de rang par ai polinomului f este a0 + a 2 + ... =
/(1)+ /(-1)
=-----
2
o Observa/ia 7: Suma coeficienJilor de rang impar ai lui f este a1 + a 3 + .. . =
/(1)-/(-1)
=~~-~~

• Gradul unui polinom cu coeficienţi într-un corp comutativ K


Dacă f E K[ X], f = a0 + a1X+ ... + anxn , atunci gradul polinomului f este n, adică
puterea maximă la care apare nedeterminata X.
o Observa/ia 1: dacă f = O=> grad f = --oo
o Observa/ia 2: grad(/+ g) ~ max(grad/;grad g ) , Vf,g E K[ X]
grad(/· g) =grad/+ grad g , Vf ,g E K[ X]

• Teorema împărţirii cu rest


Dacă K este un corp comutativ, atunci pentru orice polinoame f,g E K[X],g *O , există
polinoamele q, r E K[ X] unic determinate astfel încât f = g · q + r , cu grad r < grad q .

• Teorema restului
Dacă K este un corp comutativ şi f E K[ X] , atunci restul împărţirii lui f la X - a este
egal cu /(a).

•Fie (K ,+„) corp comutativ şi f ,geK[X] . Spunem că g divide pe f şi notăm


g I f dacă există un polinom q E K[ X] astfel încât f = g · q .
o Observa/ia 1: g divide pe f este echivalent cu f divizibil cu g .
o Observa/ia 2: g divide pe f dacă şi numai dacă restul împărţirii lui f la g este O.
o Observa/ia 3: dacă g divide pe f , atunci toate rădăcinile lui g sunt rădăcini pentru f

• Teorema lui Bezout: Fie (K,+ „) corp comutativ f E K[ X] şi a E K. Atunci f se


divide cu (X - a) dacă şi numai dacă f (a)= O.

60
• Fie K un corp comutativ şi f,g E K[ X] nenule. Atunci polinomul d E K[ X] este cel
mai mare divizor comun (c.m.m.d.c.) al polinoamelor f şi g dacă:
a) d I f şi d I g .
b) Vd1 E K[X] cu d1 I f şi d1 I g, rezultă d 1 Id.
o Observaţie: c.m.m.d.c. a două polinoame f,g E K[ X] se notează (f,g).

• feste reductibil în K[X] dacă există g,h E K[X] astfel încât f = g · h, unde
1 <grad g <grad/ şi 1 <grad h <grad/.

Exerciţi.i şi probleme de consolidare

338. Să se calculeze f +g şi f · g în fiecare dintre următoarele cazuri:


a) f=2X +3X-1,g=-2X 2 -3X+2, /,gEZ(X];
2

b) f =3X 3 +3X 2 -l,g=-3X 2 +X +l ,/,gEZ(X];


c) f=2iX 2 -3iX-l,g=iX 2 +iX-i ,f,gEC[X];
d) f = ;x3 -2iX 2 -x + i,g = iX3 + iX 2 +x -i ,f,g E c(x];
e) f =X 2 +X +l,g=X-1,/,gEZ(X];
f) f =X 4 +X 3 +X 2 +X +l,g =X -1,f,g E Z(X];
g) f = îx 2 +3x +Î,g =ÎX 2 +x +î ,f,g EZ 4 (X];
2
h) /=3X 2 +ÎX +Î,g=X +ÎX +Î ,f,gEZ 4 (X];
2
i) f =3x 2 +îx +5,g =3x +4x +î ,f,g E Z 6 (X];
2
j) f =ÎX 3 +3x 2 +SX +Î,g=4X 3 +3x +4x +Î ,f,gEZ6[x] .

339. Să se determine grad(/+ g) şi grad(fg) în fiecare dintre următoarele cazuri:


2 2
a) f =(m -m-2)X +(m+l)X +1,g=(m-2)X-1,f,gEZ(X], mEZ;
b) f =(m 2 + l)X 2 -miX -1,g =( m -1 )x 2 + miX -i ,f,g E C(X],m E C;
4

c) f = (m 2 +3m+ 2)X 3 +3mX 2 -1,g =(m+l)X +3X +l ,f,g E z[x],m EZ;


2

d) f =3x 2 +3x +Î,g = x 2 +x +î ,f,g E Z 4 (X];


e) f = ÎX 2 +3x +Î,g = ÎX 2 +ÎX +Î ,f,g EZ 4 (X];
f) f =3x 2 +îx +5,g = 5x 2 +6x +î ,f,g E z 8 [x];
g) f = ÎX 3 +x 2 +5x +Î,g =4x 3 +6x 2 +4x +î ,f,g E z 8 (X];

61
h) / =SX 3 +9x 2 +8x +Î,g =7X 3 +3x 2 +4x +î ,f,g eZ 12 [x];
2
i) 1=4X +ÎX+S,g=6X 2 +6x+Î ,/,geZ1 2 [X];
j) I =4X 2 +ÎX +7,g =SX 2 +SX +8 ,f,g E Z10[X].

340. Să se determine polinoamele IE IR[ X] de gradul al doilea pentru care


I (-1) =6,/(1) =2,/(2) =3.

341. Să se determine polinoamele IE IR[ X] de gradul al doilea pentru care


I (-1) =-3,/(1) =-1,/(2) =6.

342. Să se determine polinoamele IE Z 3 [X] de gradul al doilea pentru care

1(0) =Î,f(Î) =î,J(î) =î.


343. Să se determine polinoamele IE Z 3 [X] de gradul al doilea pentru care

1(0) =Î,f(Î) =îJ(î) =î.


344. Să se determine polinoamele IE Z 4 [X] de gradul al doilea pentru care

1(0) =Î,f(Î) =3,J(î) =i


345. Să se determine polinoamele IE Z 4 [X] de gradul al doilea pentru care

1(0) =3,J(Î) =oJ(3) =o.


346. Calculaţi restul împărţirii polinomului I= 3X 3 -2X 2 +X -1 E IR[ X] la g E IR( X]
în fiecare dintre următoarele cazuri:
a) g=X-1; b) g=X+l; c) g=X+2; d) g=X-3; e)g=X-2.

347. Să se determine m E Z ştiind că în fiecare caz polinomul IE z[ X] se divide prin


g E z[ X] indicat:
3 2
a) I= X + X +X+ m 'g =X -1;
b) I =X3 +2X 2 -X +m ,g=X +1;
c) I =X 4 +X 3 -X 2 +mX +2 ,g=X +1;
d) I =X 3 -X 2 -3X +m ,g=X-2;

62
e) f =X 3 -2X +m ,g=X +2;
f) f =X 2 +2X +m ,g=X-3;
g) f =X 3 -4X 2 +2X +m ,g=X-3;
2
h) f =X 3 +3X 2 +m ,g=X +X-2;
i) f =X 3 +3X 2 -X +m ,g=X 2 +2X-3;
j) /=X 3 -7X 2 +14X +m ,g=X2 -3X +2.

348. Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f prin polinomul g în fiecare


dintre următoarele cazuri:
a) f =X 3 +X 2 +X -1, g =X -1 ,f,g E JR[X];
b) f =X 3 +2X 2 -X +5 ,g=X +1,f,gelR[X];
c) f =X 4 +X 3 -X 2 +X +2 ,g=X 3 -X +2,f,geJR(X];
d) f=X 4 +X ,g=X 2 +1,f,geJR[X];
e) /=X 3 +X 2 +3X-1,g=X 2 +X +l ,f,geJR[X];
3 2 A

f) f =X ,g=X +X +1,f,geZ 3 (X];


4
g) f = x +ÎX 2 +x +î ,g =X 2 +x +î ,f,g eZ 3 [X];
h) f =X 3 +4x 2 +ÎX +Î ,g=X 2 +3x +4 ,f,gEZs[X];
2
i) J=ÎX 3 +JX 2 +J,g=X +X+Î,f,geZ 5 [X];
3 2 2
j) f =6X +6x +6 ,g=ÎX +3x +5 ,f,gEZ7[X].

349. Să se determine restul împărţirii unui polinom f E JR [X] de grad cel puţin 3 la
g = X 2 -1 ştiind că resturile împărţirii lui/ la X -1 şi X+ 1 sunt egale cu 1, respectiv 2.

3SO. Să se determine restul împărţirii unui polinom f E JR[ X] de grad cel puţin 3 la
g = X - X -6 ştiind că resturile împărţirii lui f la X+ 2 şi X -3 sunt egale cu -2,
2

respectiv 3.

3Sl. Să se determine restul împărţirii unui polinom f E JR[ X] de grad cel puţin 3 la
g = X 2 -X -2 ştiind că resturile împărţirii lui f la X -2 şi X+ 1 sunt egale cu 5,
respectiv -1 .

63
352. Să se determine restul împărţirii unui polinom f E IR[ X] la g = X 2 + 3X ştiind că
(X +l)f(X)+Xf(X-2)=X 2 +X-1.

353. Să se determine restul împărţirii unui polinom f E IR[ X] la g = X 2 - 6X + 8 ştiind


că (X-2)/(X +l}+(X-1)/(X +2)=X 3 -2X 2 +1.

354. Să se determine restul împărţirii unui polinom f E IR[ X] la g = X 2 -3X + 2 ştiind


că Xf(X)-(X-l)f(X +2)=X3 +2X 2 -1.

1.3.2. Rădăcini ale polinoamelor, rezolvarea unor ecuaţii


algebrice

Breviar teoretic

• f este reductibil în K[ X] dacă există g, h E K[ X] astfel încât f = g · h , unde


1<grad g <grad/ şi 1<grad h <grad/.
o Observa/ia 1: Dacă fare rădăcini
în K, atunci feste reductibil în K[ X] .
o Observa/ia 2: Există polinoame care nu au nicio rădăcină în K, dar care sunt reductibile
în K[X] .
o Observa/ia 3: Peste IR, singurele polinoame ireductibile sunt f =ax+ b,a-:;:. O şi
f =aX 2 +bX +c,a -:t:.O,~ <O.
o Observa/ia 4: Peste C, singurul polinom ireductibil este f = aX + b,a-:;:. O.
o Observa/ia 5: Orice polinom de grad~ 3 se descompune în IR (este reductibil).

• Fie K un corp comutativ. Un element a E K se numeşte rădăcină a polinomului


f EK[X] dacă f(a)=O.
o Observa/ia 1: Teorema lui Bezout prezentată mai sus: Un element a E K este rădăcină
a unui polinom f E K[ X] <=> (X - a) I f .
o Observa/ia 2: Dacă K este corp şi grad/= n, atunci f are cel mult n rădăcini.
o Observa/ia 3: Dacă K este corp, grad/= n şi f are n + 1 rădăcini distincte, atun.ci
feste polinomul nul.

• Teorema fundamentală a algebrei (D' Alembert-Gauss)


Orice polinom neconstant cu coeficienţi complecşi are cel puţin o rădăcină complexă.

64
o Observaţia 1: Orice polinom f E C [X J cu grad f =n are n rădăcini complexe (nu
neapărat distincte) şi f = a;( X - x1 ) (X - x 2 ) ... (X - xn ) .
o Observaţia 2: Orice polinom f E IR[ X] are un număr par de rădăcini complexe şi orice
polinom f E IR[ X] de grad impar are cel puţin o rădăcină reală.

• Fie K un corp comutativ. Un element a E K se numeşte rădăcină multiplă de ordin


„p" a polinomului f E K[ x] dacă (X -a y I f şi (X -a y+I Xf .

• Relaţiile lui Viete


Dacă f =anxn +an_1xn-I + ... ...... +a1X +a0 EC[X] are rădăcinile x1,x2 „.„xn, atunci

o Dacă f E Z [X J şi a =p E Ql este o rădăcină a lui f, atunci p divide termenul liber şi


q
q divide coeficientul dominant al lui f; dacă f E Z [X J şi a E Z este o rădăcină a lui f,
atunci a divide termenul liber al polinomului.

Exerci/ii şi probleme de consolidare

355. Să se descompună în factori ireductibili peste Ql fiecare dintre următoarele


polinoame:
a) f=X 3 -8EIR(X];
b) f =X 3 +X-2EIR(X] ;
2
c) f =X3 +2X -4X +lEIR(X];
d) f = X 4 -1 E IR( X);
e) f = X4 + 1 E IR [X];
f) f =X 4 -5X 2 +6EIR[X];
4
g) f = x -3X 3 +3X -1 E IR[x];

65
h) f=X 4 -X 2 -2eIR[X] ;
i) f =X 4 +2X 3 +2X-lelR[X];
j) f =X 3 -2X 2 +3X-6eIR[X].

356. Să se descompună în factori ireductibili peste IR fiecare dintre următoarele


polinoame:
a) f =X3 -le IR[ X];
4 2
b) f=X +X -2eIR[X];
c) f =X 4 -5X 2 +6elR[X];
d) f =X 4 -3X 3 +3X-lelR[X];
e) f=X 4 -2X 2 -3eIR[X];

f) f =X 4 +3X 2 +2elR[X];
4
g) f =X +lelR[X];
h) f=X 4 -X 2 -2eIR[X];
i) f =X 4 +2X 3 +2X-lelR[X];
j) f =X 3 -2X 2 +3X-6eIR[X].

357. Să se descompună în factori ireductibili peste C fiecare dintre polinoamele de la


exerciţiul 356.

358. Să se descompună în factori ireductibili peste corpul indicat fiecare dintre


următoarele polinoame:
a) f =X 2 +Î peste Z 5 [X];
b) f =X 2 +4 peste Z 5 [X];
c) f=X 2 +3 peste Z 7 [X];
d) f =X 2 +6x +Î peste Z 7 [X];
e) f =ÎX 2 +Î peste Z5 [X];
f) f = 3x 2 + Î peste Z 7 [X] .

359. Să se determine a E Z 7 pentru care polinomul f = X6 + aX +SE Z 7 [X] este


ireductibil.

66
360. Să se determine restul împărţirii în Z5 a polinomului f = ÎX 4 + 3x3 +
+4x +X+ 3E Z5 [X] la g = 3x + 3x + 4E Z5 [X].
2 2

361. Să se determine cel mai mare divizor comun al polinoamelor f şi g în fiecare din
următoarele cazuri: ~

a) f =X 2 +X -2, g =X 2 +2X -3 effi.[X];


b) f =X 3 -2x 2 +x -2, g =X +x 2 +x +1 e R[x];
3

2
c) f =X 3 -1, g =X 3 +2X +2X +l effi.[X];
d) f=X 3 +X 2 +X-3, g=X 3 -X-6effi.[X];
3 2 2
e) f=X +ÎX +X+Î, g=X +3x+ÎeZ5[X];
3 2 3 2
t) f=X +X +X+Î, g=X +ÎX +X+ÎeZ3[X].

362. Să se determine a e ffi. astfel încât în fiecare din cazurile următoare numărul a
indicat să fie rădăcină a polinomului/:
a) a = 1 şi f = X 3 + 2X - aX + 1 e ffi. [X];
2

b) a=-1 şi f=X 3 -3X 2 +aX-leffi.[X];


c) a=l şi f=2X 4 +7X3 -5X 2 +aX+aeffi.[X];
d) a=-lşi f=X 5 +X 4 +X 3 -2X 2 +2aX+leffi.[X];
e) a=2 şi f=2X 3 -3X 2 +aX-aeffi.[X];
t) a=-2 şif =X +2X +aX +6effi.[X].
3 2

363. Să se determine b e C astfel încât în fiecare din cazurile următoare numărul a


indicat să fie rădăcină a polinomului/:
a) a=l şi f=X 3 +iX -bX+ieC[X];
2

b) a=l şi f=X 4 +iX 3 +iX +bX+bieC[X];


2

c) a= i şi f = X 3 -iX 2 -bX +ie C[ X];


d) a=-işi f=X 5 -4X 4 +iX 3 +X 2 +bX+4eC[X];
e) a=l+i şif =X 3 -3X 2 +2bX-beC[X];
t) a=2i şi f=X 4 +2bX 2 +3b-leC[X].

364. Să se găsească un polinom de grad minim f e ffi. [X] ştiind că are o rădăcină egală
cu 3, iar restul împărţirii sale la X+ 1 este egal cu 8.

67
365. Să se găsească un polinom de grad minim f E IR [X] ştiind că are o rădăcină egală
cu 1, iar restul împărţirii sale la X + 2 este egal cu -6 .

366. Să se determine a,b E IR ştiind că f = X 3 -aX 2 -aX -b E IR[ X] are o rădăcină


egală cu 2, iar restul împărţirii lui fla X - 1 este egal cu - 3.

367. Să se determine a,b,cEIR ştiind că f =X3 +aX 2 +bX +cEIR[X] are o rădăcină
egală cu -1, iar resturile împărţirilor lui fla X -1 şi X - i sunt egale cu 2, respectiv
1-i.

368. Să se determine a,b E IR ştiind că f = aX 4 + bX 3 -3 E IR[ X] este divizibil prin


2
(X-1) .

369. Să se determine a, b E IR ştiind că f = aX 3 + bX - 2 E IR [X] este divizibil prin

(X +1) 2 .

370. Să se determine a,b E IR ştiind că f = aXn+ 2 + bXn + 2 E IR[ X],n E N" este

divizibil prin (X -1 ) 2 .

371. Să se determine rădăcinile polinoamelor următoare ştiind că admit rădăcina a


indicată în fiecare caz:
a) f =X 3 +3X 2 -X -3, a =-1;
b) f =X 3 +2X 2 -7X +4, a =l;
3 2
c) f =X -3X +4, a=2;
d) f =2X 3 +X 2 -5X +2, a=-2;
e) f=3X 3 -4X 2 -5X+2,a=-l;
f) f = 2X3 -X 2 -13X -6, a= 3.

372. Să se determine a,b E IR ştiind că polinomul f = X 4 -5X 3 + 8X 2 + aX + b E IR[ X]


admite rădăcina dublă a =1.

373. Să se determine a,b E IR ştiind că polinomul f = X 3 - 5X 2 + aX + b E IR[ X]


admite rădăcina dublă a = 2.

68
374. Se consideră f =X
4
+ X + aX + b E ffi.[ X]. Să se determine a,b E ffi. astfel ca
3

restul împărţirii f
lui (X+ 2) la X+ 1 să fie -18, iar restul împărţirii lui f (X - 2) la
X -1 să fie egal cu -12.

375. Se consideră ecuaţia x 3 + ax 2 + bx + c =O, a,b,c E ffi., care are rădăcinile nenule
x1, x2, x3. Să se găsească o ecuaţie cu rădăcinile y 1, y 2 , y 3 în fiecare din următoarele
cazun:
a) y 1 =3xi + x2 + x 3 ,y2 = x1 +3x 2 + x 3 ,y3 = x1 +x2 +3x3;
1 1 1
b) Yi =-xi,Y2 =-x2,Y3 =-x3;
2 2 2
c) Y1 =-xi +x2 +x3,Y2 =x1 -x2 +x3,y3 =x1 +x2 -x3 ;
d) Yi = X2 + X3,Y2 = X1 + X3,y3 = X1 + x2;
1 1 1
e) Y1 =-2 ,y2 =-2 ,y3 =-2 ;
XI X2 X3
2 2
f) Yi =Xi ,Y2 =X2 ,Y3 =x/.

376. Se consideră ecuaţia x 3 + 3x + 1 = O, care are rădăcinile Xi, x2, x3. Să se găsească o
ecuaţie cu rădăcinile Y1>Y 2 ,y3 în fiecare din următoarele cazuri:
X2 + X3 Xi + X3 XI + X2
a) Y1 = ,Y2 = 'Y3 = ;
Xj X2 X3
2 2 2
b) Yi =-,y2 =-,y3 =-;
Xi X2 X3
1 1 1
c) Y1 =--,y2 =--,y3 =--;
X2X3 X1X3 X1X2
d) Yt = 1 + X2 + X3' Y2 = Xi + 1 + X3, Y3 = Xi + X2 + l;
e) Y1 =1- x2 - X3, Y2 = 1 - x1 - X3 'Y3 = 1 - Xi - x2;
f) Yt =X2X3,Y2 =XiX3,y3 =X1X2.

377. Să se determine m E ffi. astfel încât o rădăcină a ecuaţiei x 3 - 28x + m =O să fie


dublul altei rădăcini.

378. Să se determine m E ffi. astfel încât suma a două rădăcini ale ecuaţiei

2x3 - 4x 2 - 7 x + m = O să fie egală cu 1.

379. Să se determine rădăcinile ecuaţiei x 3 -1 Ox 2 + 29x - 20 =O ştiind că o rădăcină este


egală cu suma celorlalte două.

69
380. Să se determine m E IR şi. să se rezolve ecuaţia x 3 - 6x 2 + l lx + m =O ştiind că
rădăcinile sale sunt în progresie aritmetică.

381. Să se determine p E IR şi să se rezolve ecuaţia x 3 - 3x 2 - x + p =O ştiind că


rădăcinile sale sunt în progresie aritmetică.

382. Să se determine q E IR şi să se rezolve ecuaţia 8x 3 - qx 2 + 7 x -1 =O ştiind că


rădăcinile sale sunt în progresie geometrică.

cu eze S 2 = x 12 + x 2 2 + x 3 2 ,S3 = x 13 + x 2 3 + x33 pentru fi1ecare dmtre


383. Să se ca11 .
următoarele ecuaţii:

a) x 3 +3x+1=0 ;
b) x 3 - 3x 2 - x + 1= O;
3
c) x -5x+l=O;
2
d) x 3 -4x +1=0;
e) x 3 - x 2 + x + 2 = O ;
f) x 3 + x 2 + x - 2 = O .

384. Să se arate că 1 este o rădăcină dublă a polinomului f =x 3


n - nXn+Z + nXn-I -1,
VnE N* .

385. Să se arate că 1 este o rădăcină dublă a polinomului f = xn+Z - 2Xn+I + Xn +


3 2
+X -X -X+l,VnEN* .

386. Să se determine ordinul de multiplicitate al rădăcinilor 1 ş1 -1 pentru polinomul


5 4 3 2
f =X +X -2X -2X +X +1.

387. Să se determine ordinul de multiplicitate al rădăcinii 2 pentru polinomul


5 4 3 2
f =X -5X +7X -2X +4X-8 .

388. Să se determine m E IR astfel încât rădăcinile x1, x 2 , x 3 ale ecuaţiei

x 3 - 6x 2 + mx + m = O să verifice egalitatea ( x 1 -1 ) + ( x 2 - 2 ) + ( x 3 - 3
3 3
)3 = O.
389. Să se găsească o relaţie între a,b E IR\ {O} astfel încât ecuaţia x 3 - 3ax + 2ab =O să
aibă o rădăcină dublă.

70
390. Să se determine m e JR astfel încât rădăcinile x1,x 2 ,x3 ale ecuaţiei
3 2 4 4 4
x + 2x - mx + 1 =O satisfac egalitatea Xi + x 2 + x3 = 24.

391. Să se determine m e JR astfel încât rădăcinile xi, x 2 , x3 ale ecuaţiei x 3 + x + m =O


satisfac egalitatea xi +
5
x/ + x/ =10.
392. Să se determine p e JR astfel încât rădăcinile xi, x 2 , x3 ale ecuaţiei x 3 - 7 x - p =O
4 4 4
satisfac egalitatea x1 + x 2 + x3 = 98.
393. Să se determine rădăcinile următoarelor polinoame :
2
a) I= 3x + 3x E z6 [X] ( evident,în z6 );

b) f =X 2 +3x +ÎeZ 6 [X];


c) f=SX 2 +4x+3ez 6 [X];
d) /=X 2 +3XeZ 5 (X];
e) f=X 3 +XeZ 5 [X];
4 2
t) f=X +3X +ÎeZ 5 [X] ;
g) f =X3 +ÎX +ÎeZ 3 [X];
h) f =X 5 +ÎeZ 3 [X];
i) f=X 3 +XeZ 4 [X];
j) f =X 2 +3x +ÎeZ 4 [X].

394. Să se determine m e Z 5 astfel încât polinomul f = X 4 + mX 3 + ÎX 2 + 4x + Î e


e Z 5 [X] să aibă două rădăcini diferite.

395. Se consideră ecuaţia x 3 + qx 2 + q 2 x + q 3 = O , q e JR, q > O.


a) Să se arate că ecuaţia are o singură rădăcină reală;
b) Să se arate că rădăcinile ecuaţiei au acelaşi modul;
c) Dacă x1, x 2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei, să se determine valorile lui n pentru care
Sn =XI n + X2 n + X3 n este Un număr real, respectiv un număr real Strict pozitiv.

396. Se consideră ecuaţia x 3 + ax 2 + x + 1 = O , a e JR. Să se determine a e JR astfel încât


între rădăcini să existe simultan relaţiile x14 + x 2 4 + x34 = 4a -1 şi x13 + x 23 + x33 = -1.

71
397. Să se rezolve în C următoarele ecuaţii:
4 2 4 2
a) x -5x +4=0; b) x 4 +3x 2 -4=0; c) x +2x -3=0;
4
f) x 4 - x 2 -6 =O;
2
d) 4x +3x -1=0; e) 2x 4 +7x 2 -4=0;
8 4
g) x -4x +3=0; h) x 8 -i=0; i) x 4 +(1-i)x2 -i=O.

398. Să se găsească o ecuaţie de grad minim cu coeficienţi reali care admite ca rădăcini
numerele 2 şi 1 + i.

399. Să se găsească o ecuaţie de grad minim cu coeficienţi reali care admite ca rădăcini
numerele -1 şi 2i.

400. Să se determine natura rădăcinilor fiecăreia dintre următoarele ecuaţii:


4 4 2 2
a) x +m=0,mEIR; b) x -2(m-2)x -m =0,mEIR;
4 2 2 2 2
c) 4x +mx +9=0,mEIR; d) x (2x +s)-m(x +3)=3 .

401. Să se rezolve ecuaţiile următoare:


3 2
a) x + 2x + 2x + 1 = O; b) x 3 -4x 2 -4x+1=0;
c) 2x3 + x 2 + x + 2 = O; d) x 3 - 3x 2 - 3x + 1 = O;
4 3 2 4 3 2
e) 2x - 3x + 2x - 3x + 2 = O; f) x + x -18x + x + 1 = O;
4 3 2
g) x + 2x - 6x + 2x + 1 = O; h) x 4 + 4x 3 -10x 2 +4x+1 =O.

402. Să se determine a E IR pentru care ecuaţia x 4 + 2x 3 + ax 2 + 2x + 1 = O are toate


rădăcinile reale.

403. Să se arate că dacă a, b, c E IR, a~ O, atunci ecuaţia x 4 + (2a + l)x 3 +2(a+1) 2 x 2 +


+bx + c = O are cel mult două rădăcini reale.

404. Să se rezolve ecuaţia x 4x + 2 =O ştiind că are rădăcina 1 + i.


4 2
- 3x 3 + 5x -

405. Să se rezolve ecuaţia x 4 - 2x3 + 3x 2 - 8x - 4 =O ştiind că are rădăcina 1 + J2.

406. Să se rezolve ecuaţia x 4 + x 3 - x2 - 2x - 2 =O ştiind că are rădăcina J2.


407. Să se rezolve ecuaţia x 3 - 6x + 13x -1 O= O ştiind că admite o rădăcină întreagă.
2

408. Să se rezolve ecuaţia x 3 - 4x 2 - 2x + 20 = O ştiind că are o rădăcină întreagă.

72
409. Să se rezolve ecuaţia 2x3 - 7 x 2 + 5x -1 = O ştiind că admite o rădăcină raţională.

410. Să se rezolve ecuaţia 3x 3 -2x 2 + 3x -2 =O ştiind că admite o rădăcină raţională.

411. Se consideră polinomul I= ( 1 +X+ X


2
r = a2n + a2n-1X + ... + aoX 2n E JR[ X]'
n E N*, n impar. Să se arate că Sn = a2n + a2n_ 2 + ... + a 2 + a0 este un număr par.

412. Să se arate că polinomul f = X 4 +12X -


5 are două rădăcini a căror sumă este
egală cu 2; să se determine rădăcinile polinomului/

Să că polinomul I =(X 4 + 1)6n+ + ( X 2 + 1)6p+


3 3
413. se arate ' n, p E N se divide prin

g =X4 +X2 +l.

414. Să se determine a,b,cEJR astfel încât ecuaţia x 4 +ax 2 +bx+c=O să admită


rădăcina triplă x = 1.

415. Să se determine ecuaţiile reciproce de gradul al treilea care au rădăcinile în progresie


aritmetică.

416. Se consideră polinomul f = X 3 -X 2 + 2. Dacă x1 este rădăcina reală a lui f, iar


x 2 ,x3 sunt cele complexe nereale, să se găsească un polinom g E JR[ X] de gradul al
doilea astfel încât g( x1 ) = x1 ,g( x 2 ) = x3 ,g(x3 ) = x2 .

417. Să se determine a,b,cEJRşi să se rezolve ecuaţiile x 4 +ax 2 +bx+2=0,


x 3 - 3x + c = O ştiind că au o rădăcină dublă comună.

418. Să se arate că dacă m E · Z atunci ecuaţia x 3 + (2m - 5)x 2 + (9-5m )x + 2(m -3) =O
are o rădăcină independentă de m; rezolvaţi în această minunată situaţie ecuaţia.

419. Să se determine numerele a,b,c E JR astfel încât ecuaţia x 3 - ax 2 + bx- c =O să


admită chiar rădăcinile a,b,c.

420. Să se determine polinoamele g E JR[ X] de gradul al doilea care satisfac


g(a3 ) = (g(a)) 3 , \ia E JR.

73
x+y+z=2
421. Să se rezolve în R x R x R sistemul x 2 + y2 + z 2 =6 .
{ 3
x + y3 +z 3 =8

x+y+z=3
422. Să se rezolve în R x R x R sistemul x + y2 + z 2
2
= 5.
{
x3 + y3 +z3 =9

423. Se consideră polinomul f = X 3 -X+ 3 cu rădăcinile x1,x2,x3 E C şi polinomul


g = X 2 +X+1 cu rădăcinile Y1 ,Ji E c.
a) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului/la polinomul g;
b) Să se arate că există k E Z astfel încât y 13 = y/ = k;
c) Să se arate că numărul a= f(y 1) + f(y 2 ) este natural;
d) Să se calculeze b = g(x1) + g(x2 ) + g(x3).

424. Se consideră polinomul f = X 4 + X 3 +X 2 +X+1 cu rădăcinile X1,X2,X3,X4 E c şi


3 2
polinomul g .= X + X + X + 1 cu rădăcinile Y1> y 2 , y 3 E C .
a) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului/ la polinomul g;
b) Să se determine y 1, Y2, y 3 E C ;
c) Să se arate că numărul A= g(x1) · g(x2 ) · g(x3) · g(x4 ) este natural;
d) Să se arate că f(t) >O, Vt E R

425. Se consideră polinomul f = X


2
+ 2X + 4 cu rădăcinile x1,x2 E C.
a) Să se arate că există p E Z astfel încât polinomul/ se divide prin g =X 3 - p;

b) Să se arate că dacă p = 8, atunci x13 = x2 3 =-8;


c) Să se arate că există a E R \ Q astfel încât f(a) E N;
d) Dacă a este o rădăcină a polinomului/, să se calculeze
A= a20 + 2 . a19 + 22. a18 + ... + 219. a+ 2 20;
e) Să se rezolve . ecuaţia f(2x) = 7.

74
Matematică de excelenţă

426. Să se găsească un polinom h E Z 4 [X] astfel încât ( ÎX 2 + ÎX + 3) ·h(X) = Î .


427. Să se determine p E Z 3 astfel încât polinomul ÎX 3 + (p + Î)X + Î E Z 3 [X] să fie
ireductibil peste Z 3 .

428. Să se determine polinoamele f E IR[ X] pentru care X · f(X) =(X -3) · f(X + 1).

429. Să se determine polinoamele /EIR[X] pentru care (X+l)·f(X)=(X-1)-


f(X +2).

430. Să se arate în fiecare dintre cazurile următoare că polinomul f se divide la polinomul g:


a) f = x12 + xIO + xs 'g = x2 +X+ 1;
2
b) f = x 16 +x 8 +1, g = x +x+1;
c) f =X21 +Xl4 +XIO ,g=X2 -X +1;
6
d) f = (1 + X) n+I -(1 + X) 6n+ 2 -1 , n E N 'g = X 2 +X+ 1;
6
e) f = (1 + x) n+I + x 6n+ 2 'n E N ' g = X 2 +X+1;
2
f) f=(X-lf+ - x 2n- 2 ,nEN* ,g=X2 -X+l;
g) f=(l+X)l2n+l+X3n+2 ,nEN ,g=X2+X+l;

h) f =(l+X) n+ +X +2, n E N, g =X 2 +3X +3;


3 2

4n+2 ( 3 )2n+l 2
i) f = (1 +X) + X -5 , n E N, g =X + 2X + 4;
2
j) f = (X -2 ) n +(X - lt -1 , g = X 2 -3X + 2.

431. Se consideră f =X(X +1)2n+I +(m-l)Xn EIR[X]. Să se determine mEIR astfel


încât/ să se dividă prin g = X 2 +X+1.

432. Să se determine m, n E IR astfel încât polinomul f = 2X 29 + X 23 + X 12 + mX 1 I +


4 2
. +X 8 +5X 6 +nX 2 +2 E IR[X] să fie divizibil prin g =X +X 3 +X +X +I.

433. Să se determine toate numerele naturale n pentru care polinomul


f = (X 2 +X+ 1)3 n + (2X - 2) 3n este divizibil prin g =X 2 - X+ I .

75
434. Să se determine m, n E JR astfel încât restul împărţirii polinomului
+X+1 să fie R = 2X + 1.
311 1 2
f =X - + mX + n 'n E N* la g = X

435. Să se determine restul împărţirii polinomului f = (cos a +X sin ar' n E N* la


2
polinomul g = X +1,a E JR.

436. Să se determine toate polinoamele de gradul al treilea care admit rădăcina 1 şi care
dau acelaşi rest prin împărţire la X - 2, X - 3 şi X - 4.

437. Să se determine restul împărţirii polinomului f = X 10 + X 9 + X 8 + ... +X+1 la


g =X(X -1) 2 .

438. Să se determine restul împărţirii polinomului f = x 20 -x10 +X 4 +1 la


g=(X-1) 2 .

439. Să se determine polinoamele f E Z [X] de gradul al treilea pentru care


4
f(I)+ /(2)+ ... + f(n)=n , \tnEN*.

440. Să se determine polinoamele f E JR[ X] pentru care f(X + 1) = f(X) +


+4X 3 +6X 2 +4X +I.

441. Să se arate că dacă f E z[ X] are proprietatea că pentru patru valori întregi diferite
ia valoareap (număr prim), atunci nu există a E Z pentru care f(a) = 2p.

442. Să se arate că dacă f E z[ X] are proprietatea că /(O) şi /(1) sunt numere impare,
atunci/ nu are rădăcini întregi.

443. Să se arate că toate rădăcinile ecuaţiei x 4 - ax 2 - ax+ l =O, cu a E JR, Ial :S 1, au


modulul egal cu 1.

444. Se consideră polinoamele nenule f,g E JR[ X] astfel încât polinomul


+X+ 1. Să se arate că f şi g au rădăcina
2
h = f (X 3 ) +X· g(X 3 ) este divizibil prin X
comună 1.

445. Să se rezolve ecuaţia ( x + if + ( x - if =O, n E N, n z 2 ş1 să se arate că toate


rădăcinile sunt reale.
76
v vdvacm1epomomum
446. Sasearatecara V. ·1 l" l . f = 1 +X- +x2 xn R>.T*
- + ... +-,nE1'1 • 1
sunts1mpe.
1! 2! n!

447. Se consideră polinoamele fn E C[ X] definite prin / 0 =1 ş1 fi= X,


fz = X(X -1) , ... ,fn = X(X -1)- .. . · (X -n + 1) , ... , Vn E N*.
1·2 n!
a) Să se arate că fn ( k) = c!,Vn E N*, Vk ~ n;
b) Să se arate că fn(k)EZ,VnEN, VkEZ;
c) Să se găsească un polinom g de gradul al treilea cu coeficienţi raţionali, cel puţin
unul neîntreg, astfel încât g(k) E Z, Vk E Z;
d) Să se arate că grad(/n) = n, Vn E N ;
e) Să se arate că dacă h E C[ X] este un polinom de gradul al treilea, atunci există
a0 , a 1 , a2 , a 3 E C, unice, astfel încât h = a 0 f 0 + a1fi + a2f 2 + a 3 / 3;
f) Să se arate că dacă w E C[ X] este un polinom de gradul al treilea pentru care
w(k) E Z, Vk E {0,1,2, 3}, atunci w(k) E Z, Vk E Z;

448. Se consideră numărul complex z =a+ bi , a,b E IR..


a) Să se arate că z 2 - 2az + a 2 + b 2 = O;
b) Să se determine c, d E IR. ştiind că numărul z = 3 + 4i este rădăcină a ecuaţiei
2
z +cz+d =O·
'
c) Să se arate că pentru orice n E N , n ~ 2 , există an , bn E IR. astfel încât
zn = an · z + bn;
d) Să se arate că pentru orice w E C şi once n E N, n ~ 2 , există polinomul
f =Xn + pX +qEIR.[X] cu proprietatea că /(w)=O;
e) Să se arate că numărul complex z = 3 + 4i nu poate fi rădăcină pentru niciun
8
polinom g E IR.[ X] de forma g = x + r .

2
449. Se consideră a,b,cEIR. şi polinomul /EIR.[X] , f=X 3 -pX +qX-r cu
rădăcinile x 1,x2 ,x3 EC, unde p,q,rE(O,oo) .
a) Să se determine sEIR. pentru care f=s(X-xi)(X-x 2 )(X-x3 ) ;
b) Să se calculeze (1-xi)(l- x2 ){1-x3 ) în funcţie de p,q,r;
c) Să se arate că x12 +x2 2 +x/ = p 2 -2q;
d) Să se arate că polinomul g = X 3 -X 2 +X - 2 nu are toate rădăcinile reale;
e) Să se arate că dacă x E (-oo,O],atunci f(x) <O;

77
t) Să se arate că polinomul f nu are rădăcini în intervalul ( -oo, O] ;
g) Să se arate că dacă a+ b + c > O, ab + bc +ca > O şi abc >O, atunci a >O , b >O,
c>O.

450. Se consideră polinomul


10 10
f =(X+ i) +(X -i) = a0 + a1X + ... + a10 X 10
a) Să se calculeze f (O);
b) Să se determine a 10 şi a9 ;

c) Să se calculeze suma coeficienţilor polinomului considerat;


d) Să se arate că polinomul fare toţi coeficienţii numere reale;
e) Să se arate că dacă z E Z este o rădăcină a lui f, atunci Iz+ =Iz - ii ii;
t) Să se arate că toate rădăcinile polinomului/ sunt reale.

1.3.3. Teste de evaluare

A. (3 ore/săptămână)

1. Se consideră polinomul f = X 3 -2X 2 -X+ m E JR[X] şi se notează cu x1 ,


x2 , x3 rădăcinile sale.
(20p) a) Determinaţi numărul real m pentru care /(1) =O.

(20P) - . ca- d aca- - 1 + - 1 + -1 = -1 , atunci. m = 2 .


b) Arataţ1
Xi X2 X3 2
(20p) c) Determinaţi x 1, x 2 , x3 în cazul în care m = 2 .
2. Se consideră polinomul g = X 2 +X+ î E Z3[X].
(20p) a) Arătaţi că polinomul g are o singură rădăcină în Z 3 .
(lOp) b) Demonstraţi că A= {g(a) Ia E Z 3 } :;t: Z 3 .
Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.
• Se acordă 1Opuncte din oficiu.

B. (3 ore/săptămână)

1. Se consideră polinomul f = X
3
- X
2
- 4X + m E ffi.[ X] şi se notează cu x1 ,
x 2 , x3 rădăcinile sale.
(20p) a) Determinaţi numărul real m pentru care f (-2) =O .
(20p) b) Determinaţi numărul real m pentru care g =X - 2 divide f
2
(20p) c) Arătaţi că x1 + x2 + x3 = 9 şi determinaţi numerele întregi
2 2
m pentru care
x 1, x 2 , x3 sunt întregi.

78
2. Se consideră polinomul g = X 4 +X+ Î E Z 5 [X].
A A A

(20p) a) Arătaţi că g(O) + g(l) = g(2).


(lOp) b) Rezolvaţi în Z 5 ecuaţia g(x) = 3.
Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.
• Se acordă I Opuncte din oficiu.

C. (4 ore/săptămână)

1. Se consideră polinomul f = X 3 -2X 2 -9X + m E lR[X] şi se notează cu xi,


x 2 , x3 rădăcinile
sale.
Determinaţi numărul real m în fiecare dintre următoarele cazuri:
(20p) a) g =X+ 3 divide polinomul f.
(20p) b) Suma a două rădăcini ale polinomului f este nulă.
(20p) c) Xi3 + x/ + x/ = 8 .
2. Se consideră a E Z 7 şi polinomul f = X 6 + aX + 5E Z 7 [X].
(20p) a) Să se arate că pentru orice b E Z 7 ,b *O ,are loc egalitatea b6 = Î.
(20p) b) Să se arate că x 6 + S= (x3 -4)( x 3 + 4), \Ix E Z 7 .
(lOp) c) Să se demonstreze că pentru orice a E Z 7 , polinomul feste reductibil peste
Z7.
Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.
• Se acordă I Opuncte din oficiu.

D. (4 ore/săptămână)

1. Se consideră polinomul f = 2X 3 + mX 2 + 4X + 4 E JR[X] şi se notează cu Xi,


x 2 , x3 rădăcinile
sale.
Determinaţi numărul real m în fiecare dintre următoarele cazuri:
(20p) a) /(-1) = 6 .
2
(20p) b) 4·(xi +x/+x/)=33.
(lOp) c) Polinomul fare o rădăcină dublă întreagă.

2. Se consideră funcţia f : Z 5 ~ Z 5 ,f(x) = x 4 + 4x.


A A

(20p) a) Să se calculeze /(O) şi /(1) .


(20p) b) Să se arate că funcţia/nu este surjectivă.

(20p) c) Să se descompună în factori ireductibili peste Z 5 polinomul P = X 4 + 4x .


Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.
• Se acordă I Opuncte din oficiu.

79
CAPITOLUL li. ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ

2.1. Primitive
2.1.1. Primitivele unei funcţii, proprietăţi

Breviar teoretic

• Fie I un interval de numere reale. Spunem că f: I~ IR admite primitivă pe I


(notăm f E P1 ) dacă există o funcţie F : I ~ IR astfel încât:
a) Feste derivabilă pe/.
b) F'(x) = f(x), Vx E /;în această situaţie, F se numeşte primitivă pe I a funcţiei/
o Observaţia I: Dacă/admite o primitivă, atunci/admite primitive; orice două primitive
diferă printr-o constantă.

o Observaţia 2: Mulţimea primitivelor funcţiei f se notează f (x fix şi se numeşte J


integrala nedefinită a lui f.
o Observaţia 3: Dacă f: I~ IR este continuă, atunci f admite primitive, iar dacă
f : I ~ IR admite primitive, atunci f are proprietatea lui Darboux (şi deci nu are
discontinuităţi de prima speţă).

• T a b el d e m. te_g_ra
a+l
e ne d e fimi•te uzual e

1) Jxadx =-x-+
a+l
'C, Va :t:-1 9) f-1-2-dx = tgx + 'C
COS X
ax
2) Jax dx = - + 'G. Va :t: 1 ;
lna Jsm
10) + dx = -ctgx + 'C
Jex dx = ex + 'C x

3) J_!_dx = lnixl + 'C


X
11) J~a2 1-x2 dx = arcsin ~a + 'C
4) f-dx=--+'C
1
2
1 12) J~x2 1+a2 dx=ln(x+~x 2 +a 2 )+-c
x X

5) Jsin xdx = - cos x + 'C 13) J~x2 1_ a2 dx = 1n Ix +~x2 - a2 I+ 'C


6) Jcosxdx =sin x + "G 14) J 2 1 2 dx=-1 ln1x-al+'C
x -a 2a x+a

7) Jtgxdx = -lnicosxi + 'C 15) f 2 1 2 dx = -arctg-+


1 X
'C
x +a a a
8) Jctgxdx = 1n isin xi+ 'C

80
• Proprietatea de liniaritate a integralei nedefinite
f (a· f(x) ±b · g(x))dx = af f(x)dx±bf g(x)dx, a,b E IR

o Observaţie: Deocamdată nu ştim să calculăm ff (x) · g ( x) dx şi este greşit să afirmăm


că f (f (x) · g(x) )dx = f f (x )dx ·f g(x )dx .

Exerciţii şi probleme de consolidare

1. Să se precizeze care dintre următoarele funcţii F : IR ~ IR reprezintă o primitivă pentru


funcţia /:IR~IR ,f(x)=3x 2
.
3
a) F(x) = x +1; b) F(x)=x 3 -x;
, dacăx<O
c) F(x) = { x' d)F(x)=x 3 +3;
x 3 +1 , dacăx~O
'
3
, dacăx<l , dacă X< 0
e) F(x)= { x' f) F(x) = { x +I
x +1 ,dacăx~l '
3 3
x +2 , dacă x~O

2. Să se precizeze care dintre următoarele funcţii F : IR ~ IR reprezintă o primitivă pentru


funcţia f: IR~ IR ,f(x) = 2x + 2.
a) F(x) = x 2 + 2; b) F(x)=x 2 +2x+3;
x 2 + 2x , dacă x < O
c) F(x) = ; d) F(x)=x 2 +2x-1;
{ x2 + 2 , dacă x ~ O

x 2 + 2x , dacă x < 1 x 2 +2x+l , dacă x<O


e) F(x) = ; f) F(x) =
{ x 2 + 2x -1 , dacă x ~1
{ x 2 +2x-1 , dacă x~O

3. Să
se precizeze în fiecare caz care dintre următoarele funcţii F : IR ~IR reprezintă o
primitivă pentru funcţia f : IR ~ IR indicată:

a) F(x) = sinx ,f(x) = cosx;


b) F(x)=2x 3 ,f(x)=6x;
c) F(x)=2x 3 -x 2 +x ,f(x)=6x2 -2x+l;
d) F(x)=x 5 +x3 +x ,f(x)=5x4 +3x 2 +l;
e) F(x) = sin4x ,f(x) = 4cos4x;
1
t) F(x)=lnx ,f(x)=-.
X

81
4. Să se precizeze în fiecare caz care dintre următoarele funcţii G : IR ~ IR reprezintă o
primitivă pentru funcţia g : IR ~ IR indicată:
2 2
a) G(x)=ln{I+x ),g(x)= \ ;
l+x
2
b) G(x)=x 2 +ln{l+x+x2 ),g(x)=2x+ x+l ;
2
l+x+x
1
c) G(x)=arctgx,g(x)=-- ;
l+x2
1 X 4
d) G(x)= arctg ,g(x)= +x 2 ;
2 2 4
1 1
e) G(x) =-arctg2x,g(x) = ;
2 1+4x2
l X l
f) G(x)=-arctg-,g(x)=-- .
2 2 4+x 2

5. Să se precizeze în fiecare caz care dintre următoarele funcţii H : IR ~ IR reprezintă o


primitivă pentru funcţia h : IR ~ IR indicată:
a) H(x)=3x 2 -2x+l,h(x)=x3 -x 2 +x+1;
b) H(x)=3x 2 -2x+l,h(x)=6x-2;
c) H(x)=5x 4 +16x3 +2x+l,h(x)=x 5 +4x 4 +x 2 +x+l;
d) H(x) = 5x4 + l 6x3 + 2x + 1, h(x) = 20x3 + 48x 2 + 2;
e) H(x) = 2sin2x,h(x) =-cos2x;
f) H(x) = 2sin2x,h(x) = 4cos2x.

6. Să se găsească câte o primitivă pentru fiecare dintre următoarele funcţii f :IR ~ IR :


4 4
a) f(x) =x ; b) f(x) = 2x ;

c) f(x)=3x -2x 3 2
; d) f(x)=4x -3x 2 +x-l;
3

l
e) f(x) = sinx-cosx; f) f(x) =-- -
2
x +25

7. Să se găsească câte o primitivă pentru fiecare dintre următoarele funcţii g: D ~IR ,


indicând domeniul D maxim de definiţie:
a) g(t)=W; b) g(t)=t·li;
c) g(t)={t+1}4; d) g(t)=cost+2sint;
1
e) g(t) = ; f) g(t) = 31 + 51.
~9-t 2
82
8. Să se găsească câte o primitivă pentru fiecare dintre următoarele funcţii g :D ~ JR ,
indicând domeniul D maxim de definiţie:
1 1
a) g(t) = ; b) g(t) = ;
~4-9t 2 ~1-4t 2
l 1
c) g(t) = ; d) g(t) = ;
9t +4 2
~1+4t 2
t
e) g(t)=-2
4t +l
-; f) g(t) = t. Vi .
9. a) Să se dea un exemplu de două primitive F, G : JR ~JR, ale funcţiei h: JR ~JR,
h(x) = x 3 , pentru care F(l) < 1, G(l) > 1.
b) Să se dea un exemplu de două primitive F, G : JR ~ JR, F * G, ale funcţiei

h: JR~ JR, h(x) = x + 2x, pentru care F(3) < 3,G(3) < 3.
2

c) Să se dea un exemplu de două primitive F, G : JR ~JR ale funcţiei h: JR~ JR,


h(x) = 2 cos x , pentru care F(O) <O, G(O) >O.
d) Să se dea un exemplu de două primitive F, G : JR ~ JR ale funcţiei h : JR ~ JR,
h(x) =3sinx, pentru care F(tr) < O,G(tr) >O.
e) Să se dea un exemplu de două primitive F, G : JR ~ JR ale funcţiei h : JR ~ JR ,
h(x)=4ex ,pentru care F(1)<0,G(2)>0.
f) Să se dea un exemplu de două primitive F, G: (-2,2) ~JR ale funcţiei

l
h : (-2,2)~JR. h(x)= ~,pentru care F(O)<O,G(O)>O .
2
...;4-x

10. Să se determine primitiva G: JR~ JR a funcţiei g: JR~ JR , g(x) = x 2 -4x al cărei


grafic conţine punctul A(3, O).

11. Să se determine primitiva G : JR~ JR a funcţiei g : JR~ JR, g(x) = 2x + 2 al cărei


grafic conţine punctul B(l, 2).

12. Să se determine mulţimea primitivelor următoarelor funcţii f :JR ~JR :


2
a) f(x)=x 5 -3x +2x+l; b) f(x)=3x +2x2 -5x-3;4

c) f(x)=x 3 +x 2 +x+l; d) f(x) = 2sinx-3cosx;


2
e) f(x) = x 2 + 4sinx; f) f(x) = 2
+ 6cosx.
X +16

83
13. Să se determine primitivele următoarelor funcţii:
a) g:(O,oo)~R.g(x)= };+V;
9 6
b) g:(O,oo)~R,g(x)=-2-+ r;
+9 '\/X X

c) g:(O,oo)~R,g(x)=~+tfx;
d) g:(O,oo)~R.g(x)=2lnx+3Fx;
e) g: (0,oo) ~ R,g(x) = 4Fx + 5x 2 -7lnx;
f) g:(O,oo)~R,g(x)=2ex -4~+5cosx-3lnx.

14. Să se determine:
x 2 +1
a) J--dx ,x>O;
X
x+l
b)
f- dx ,x>O;
X
2
3
c) J--dx , x >O;
x +1
2
X

d) Jx - 2x - 3x + 1 dx , x > O;
3 2

X
3 2
e)f x + x + x + 1 dx ,x> o·,
2
X
4 3 2
x +x +x +x+ldx
f)
f X
2 ,x> 0 .

15. Să se determine a,b E R astfel încât F: R ~ R să fie o primitivă a funcţiei


f :R ~ R în fiecare dintre cazurile următoare :
a) f(x) = 2cosx+ 3x2 + 3, F(x) = asinx+ x3 + bx+ 4;
2 2
b) f(x)= 1+ 2 x-x ,F(x)=x +ax;
1 + 2x 2 + x 4 x2 + b
c) f(x)=e 2x+ 2 ·(4x+4) ,F(x)=(a.x+l)·ebx+2 ;
d) /(x)=l+ln(x+l) ,F(x)=(x+a)·ln(x+b);
e) f(x) = cosx ·(2cos2x-sin2x) , F(x) =sin ax · cosbx;
2 2
f) /(x)=sin2x·{l-4sin x) ,F(x)=cosa.x·sin bx.

84
16. Să se studieze dacă există funcţii f,g: IR~ IR care nu admit primitive pe IR, dar
pentru care f + g admite primitive pe IR .

17. Să se studieze dacă există funcţii f, g : IR ~ IR care nu admit primitive pe IR , dar


pentru care f · g admite primitive pe IR .

18. Se consideră aEIR* şi funcţiile /,g,h:IR~IR astfel încât g(x)=(x+a)·/(x)şi


h(x) = x · f(x +a), Vx E IR.
Să se arate că dacă g şi h admit primitive pe IR , atunci şif are această proprietate.

19. Să se găsească două primitive F , G : IR~ IR, F * G, ale funcţiei h: IR~ IR,
h(x)=l2x-41 pentru care F(0)=4,G(4)=0.

20. Să se determine funcţia derivabilă F : IR ~ IR al cărei grafic trece prin punctul

A(; ,1) şi pentru care tangenta la grafic în orice punct M(a,F(a)) are panta

f(a) = 2cosa,a E IR.

21. Să se determine funcţia derivabilă G : IR~ IR al cărei grafic trece prin punctul B(l,l)
şi pentru care tangenta la grafic în orice punct M(b,G(b)) are panta g(b) = 2b + 1,b E IR.

22. Să se arate că următoarele funcţii f : IR ~IR admit primitive pe IR şi să se determine,


în fiecare caz, câte o primitivă:

a) /(x)={ l+ex ,x::;O; b) f(x)={ex -1 ,x:::;O;


2-sinx ,x> O sinx ,x> O

2
X -X ,X::::::; 1
c) /(x)= d) /(x)=j2:31:' ,x,;J;
{ X 2 +X ,x>l ' ,x> 1

{smx ,x,;; ~ ·
1

l
,x:::;l
x2 f) f (x) =
e) /(x) = 2
2+x cosx x>-
,x>l ' 4
3

85
23. Să se determine a, b E JR astfel încât fiecare dintre următoarele funcţii f : JR ~ JR să
admită primitive pe JR :
2x -1 + a ,x ~ O a+ex ,x~O
a) f(x) ={ 2 ; b)f(x)= ;
. x +x+b ,x>O { 3x 2 -2x+b ,x>O

c) f(x) ={
acosx + sinx
.
,x ~O
; d) f(x)={(2x+3)ex , x~O;·
bcosx-smx ,x >O b ,x>O

e) f(x)={(a+x)ex ,x~O; 2) x+l


f) f(x)= {( a+x+x ·e , x_ .
<O
b ln(l + X) ,X > 0 b·ex ,x>O

24. a) Să se arate că orice primitivă a funcţiei f: JR~ JR, f(x) = x 2 + 2x + 3 este strict
crescătoare pe JR .
b) Să se arate că orice primitivă a funcţiei /:JR~JR, f(x)=x 2 +2x este strict
crescătoare pe JR .

iS. Să se arate că dacă F este o primitivă a unei funcţii f : JR ~ JR astfel încât F(O) =O,
atunci există c E JR cu F(c) = (1-c)/(c).

Matematică de excelentă

. 1
sm- ,x:;t:O
26. Să se determine a E JR astfel încât f: JR~ JR,f(x) = ax să admită
{
,x=O
primitive pe JR .

27. Să se arate că următoarele funcţii nu admit primitive pe JR :


x-2 ,x~O
a) /:JR~JR,f(x)=[x]; b) / : JR~JR,f(x)= { x+2 ,x>O'

={sin!_~·
X ,XEQ
c) f(x)= 3
;
{
x ,xEJR \Q d) f(x) cos! ,x>O'
X X X
sinx
,x<O sin! ,x :;t: O
e) f(x) ={ ~
,x~O
f) j(x)= 41 X
{ ,x=O

86
28. Să se studieze care dintre următoarele funcţii f : JR ~ JR admit primitive pe IR şi, în
caz afirmativ, să se determine mulţimea corespunzătoare a primitivelor:
ex +1 ,x< O
a) /(x)={x}; b) f(x)= ;
{ 3x 2 +2x+2 ,x~O
2+sinx ,x<O x ,xeQ
c) f(x)= { r d) f(x)= ;
2+3"x { x2 ,xe JR \Q
cosx ,x<O 1 + sin x ,x < O
e) f(x)= { r , f) f(x) ={ .
1+ 2"x ,x~O 2-cosx ,x~O

29. Să se determine funcţiile f: JR~ IR care admit primitive pe IR şi care satisfac


2
f (x) =1, \Ix e R

30. Să se arate că dacă f: [a,b] ~JR este o funcţie strict crescătoare care admite o
primitivă F, atunci pentru orice ae(a,b), există xl>x2 e[a,b] astfel încât
F(x2 )-F(x1) = f(a).
Xz -XI

2 1
inf{t -t+l) x<-
' - 2
31. Să se studieze dacă funcţia f: JR~ .IR,f(x) = t'5.x admite
{ sup
t;?.x
(-1 2+ t + 1) '
x>-
2
1

primitive pe R
i
32. Să se determine a,b,ceJR pentru care F:JR~JR,F(x)=x·lx-al+lx-bl+lx-cl
este o primitivă a unei funcţii f : JR ~ JR .

nx b 2
33. Să se determ1ne
. a, b ,ce 1ll>
Jr\. pentru care f : 1ll>
lL'!.. ~ 1ll>
lL'!.., / ( "") --
.,,. l1·m axe + x +c
n~oo enx + 1
admite primitive pe R

34. Se consideră o funcţie /:[a,b]~JRşi ce(a,b). Să se arate că dacă f admite


primitive pe [ a,c] şi pe (c,b], atunci/ admite primitive pe (a,b].

35. Se consideră funcţiile f,g: (a,b] ~JR care admit primitive. Să se arate că dacă există
o mulţime finită Ac[a,b] astfel încât f(x)=g(x), \lxe(a,b]\A, atunci f(x)=g(x),
\Ix e (a,b].
87
2.1.2. Metode de integrare

Breviar teoretic

• Metoda integrării prin părţi

Dacă f,g: I~ JR sunt funcţii derivabile, cu derivatele continue pe/, atunci / g şi fg 1


admit primitive şi are loc relaţia f/ (x)g(x)dx = f
f(x)g(x)- f(x)g 1(x)dx .

• Metoda schimbării de variabilă


Dacă I,J c JR sunt intervale, iar <p: I~ J,f: J ~JR sunt funcţii care au proprietăţile:
(1) <p este derivabilă pe I;
(2)/ are primitive pe J, F fiind o primitivă a sa,
atunci (/ o <p) · rp admite primitive şi
1
f f ( rp( x)) · rp 1
( x )dx = F ( rp( x)) + C .

• Integrarea funcţiilor raţionale: f: I~ JR, f ( x) = P(x) , unde P(x), Q(x) sunt poli-
. QW
· noame prime între ele, cu coeficienţi reali şi Q(x) *O, Vx EI.

Funcţii raţionale simple:


Ax+B
a) f (x) = P(x) b)f(x)=-A- c)f(x)= .~<O
(x+ar 2
(x +ax+bf

1) J~=lnlx+al+C
x+a
1 -n (x+arn+l 1 1 .
2)
.
J(x + a) ndx= J(x+a) dx=
-n + 1
+C=--·
-n + 1 ( x + a)
n-l +C

1 1 . 1 X
3) fŢ---dx
x +a
=f ( r,)dx = ....;/a arctg ....;/a + C
x2 + V a2

foloseşte canonică !!__J + -~


2
4) fax 2 +bx+c
1
dx se forma
2
ax + bx + c = a(x +
2a 4a
sau

formarea unui pătrat perfect => I =f dx


2
=_!_ f 1
2
dx ; notăm
a (x + __!?._) + -~ a (x + __!?._) + -~
2a 4a 2a 4a
b 1 1 3)
X+-= t => dx = dt => I= -
2a a t2
f +-=-
~ dt = ...
4a2
88
S) J x dx = _l J2ax dx = J
_l 2ax+b-b dx = _lJ 2ax+b dx-
ax2 +bx+c 2a ax 2 +bx+c 2a ax 2 +bx+c 2a ax 2 +bx+c
4
b J
-- 1 1 Iax 2 +bx+cI--·1
= -ln b 1 , unde 11 =) ...
2a ax 2 + bx + c 2a 2a
6) Pentru f : I ~ IR, f (x) = P( x) cu grad P ~ grad Q , se foloseşte teorema împărţirii cu
Q(x)

rest şi se ajunge la /(x) = C(x) +Pi (x), cu grad Pi < grad Q.


Q(x)
Exemple:
4 R (x) A B C D
(1) Q(x)=(x-a) => -1- = - - + 2 + 3+ 4;
Q(x) x-a (x-a) (x-a) (x-a)

(2) Q(x) = (x-a)(x-/J)(x-z), a:;:.p, p:;:.z, z=;:.a => Pi(x) =~ + ( B ) +


Q(x) x-a x-/3

+ c .
(x- z)'
(3) Q(x)=(x-a)2(x2+mx+n),m2-4n<0=> Pi(x)=~+ B 2 + 2Cx+d ;
Q(x) x-a (x-a) x +mx+n
2 )2 2 Pi(x) Ax+B Cx+d
(4) Q(x)= ( x +mx+n ,m -4n<0=> - - = 2 · +
Q(x) x +mx+ n (x2 +mx+ n)2
Numerele A,B,C,D care apar în descompunerile anterioare în fracţii simple se determină
prin rezolvarea unor sisteme de ecuaţii liniare obţinute prin identificarea coeficienţilor
polinoamelor obţinute după efectuarea calculelor.

• Integrarea f uncpilor trigonometrice

Dacă avem f :I ~IR,/(x)=R(sinx,cosx), unde R(u,v)= ~~:::~,(u,v)eIR 2 este o

funcţie raţională de două variabile pentru care Q(sinx,cosx):;:. O, Tfx EI.


X
2tg-
o Dacă sin x şi cos x sunt la puterea cel mult 1, folosim: smx=-~2~
l+tg 2 ~
2
1- tg 2 ~
cosx = 2 şi notăm tg~ = t; se ajunge astfel la o funcţie raţională.
1+ tg2 ~ 2
2

89
o Dacă funcţia este impară
într-una din variabile, notăm cu t cealaltă variabilă.
R(cos x,-sin x)=-R(cos x,sin x)=>t=cos x
R(-cos x,sin x)=-R(cos x,sin x)=>t=sin x
. . . tg 2x
o Dacă R(-cos x,-sin x)=R(cos x,sin x), notăm tgx=t ş1 folos1m: sm 2 x= ,
l+tg 2X
2 1 . . tgx
cos x = 2
ş1smxcosx = •
1 + tg X 1 + tg 2X

Exerciţii şi probleme de consolidare

36. Să se determine următoarele integrale nedefinite:


a) Jx·cosxdx,xeIR; b) Jcos 2 xdx,xeIR;

c) Jsin 2
x dx , x e IR; d) Jln x dx , x E (O, oo );
2
e) J X · ln X dx ' X E (o, 00 ); f) J x · ln X dx ' X E (O, 00 );

g) J cos(lnx) dx, x E (O,oo ); h) J ! ·lnx dx, x E (O,oo );


X

i) Jxn·lnxdx,xe(O,oo),ne.N; j) Jx·ln 2 xdx,xe(O,oo).

37. Să se determine mulţimea primitivelor următoarelor funcţii:


a) /:IR~IR ,f(x)=x·ex; b) /:IR~IR ,f(x)=(2x-l)·e\

c) f :IR~ IR ,f(x) = ( x 2 +1 )·ex; d) f :IR ~ IR ,f(x) = x · sin x;

e) f: IR~ IR ,f(x) = x 2 ·sinx; f) f: IR~ IR ,f(x) = sinx·ex;


g) f :IR~IR ,f(x)=cos2x·ex; lnx
h) f :(O,oo)~IR ,f(x)=- ;
2
X

i) /:IR~IR ,f(x)=x·sinx·ex; j) /:IR~IR ,f(x)=x · cos2x·ex.

38. Să se determine următoarele integrale nedefinite:


a) J~l+x 2 dx ,xeIR; b) J~l-x2 dx ,xe(-1,1);

c) Jx~9-x 2 dx,xe(0,3); d) Jx 2 ·~1+x 2 dx,xeIR;

e) J~x 2
- 4 dx , x E ( 2, oo ); f) J p d x ,xe(-1,1).
1-x2

90
39. Utilizând metoda schimbării de variabilă, să se determine primitivele următoarelor
funcţii f :IR ~ IR :
3 5
a) /(x)=(2x+1) ; b) f(x)=(4x+2) ;
6
c) f(x)=(3x-2) ; d) f(x)=(6x+2)·(3x 2 +2x+4)6;

2 3 2 3
f) f(x)=(3x -4x+3)·(2x -4x +6x-t) ;
X
g) f(x)=--; h) f(x)= 2x+l ;
2
x +I x 2 +x+l
x-3
i) f(x)= x+2 ; j) f(x) = ;
x 2 +4x+5 x 2 -6x+IO
k) f(x) = 8x3 + 6x l) f(x) = 2x3 +x
2x4 +3x2 +10 x 4 +x 2 +1

40. Să se determine primitivele următoarelor funcţii f : A ~ IR :


a) f(x)= smx ,A=IR; b) f(x)=tgx,A= ( 0,-
") ;
l+cos 2 x 2
1
c) /(x)=--,A=(o, "); d) /(x)=sinx·cos 2 x ,A=IR;
cosx 2
3
e) /(x)=sin x·cos x,A=IR;
2
f) f(x) = sin 3 x , A= IR;

g) f(x)=l+t~2x ,A=(o.;} h) /(x)=tgx+tg x ,A=IR;


3

.
1)/(x)=tg n x +tg n+2 x ,nEN • ,A= ( 0,- sinx+cosx ,A= ( 0,-;
" );J)f(x)=.
. ")
2 smx-cosx 4
3
k) /(x)=sin x,A=(o,"); 1) /(x)=sin 3 x-sinx,A=.IR.
cosx 2

41. Să se determine şi primitivele următoarelor funcţii f: A~ IR :


3 3
a) f(x)=x 2 · ex ,A=IR; b) f(x)=(x 2 +4)·ex +12\A=IR;
X X
c) f(x)=--4 ,A=IR; d) f(x)= ,A=IR;
l+x 9+4x 4
x2 X
e) f(x) =--,A= IR; f) f(x)= ~,A=(-1,1);
l+x 6 vl-x'
ex ex
g) f(x)= ~ , A=(-oo,O); h) f(x):::;- -,A=IR;
1-e 2x l+e2X

91
/(x)~ )'A~(o,+oo);
2 1
i) /(x)=ln x,A=(0,+oo); j) (
X X· l+ln 2 X

1 l)/(x)= sin2x ,A =IR..


k) /(x)= ( )'A=(O,+oo);
X· l+lnx 1 +sin 2 x

42. Să se calculeze:

a) ~ f
sin2x
dx ,xE(O,Jz-); b) fX·~}+ x 2
dx , X E JR.;
1-cos 4 x
c) J(2x+I)·~I+x+x 2 dx ,xEIR.; d) Jarctg t dx ' x E IR.;
2

l+x

f) J~8+4x+x dx ,xEIR..
2

43. Să se determine următoarele mulţimi:

a) fsinx · sin3x dx, x E IR.; b) Jcos2x · cos4x dx, x E IR.;


C) f sinx-cosx
ex +sinx
dx Tlb.
,XE~, d)
2
1
f ( 1+ x )~1 + arctg x dx , 2
X
.
E JR.;

·e )f I-x-2sinx dx ,XE
X+ sin X + cos X
(o 7r)·
,- ,
2
f) f 2+ kx+2 dx ,xE(-1,2);
h) J ~ dx ,xE{O,oo);
e2x
f--
g)
l+ex
dx ,XEJR.;
x · I+x

. i) f l.Jf+; dx , X E (0,3) ; j) f ~ dx ,XE(-2,10);


2+x+ l+x 2x+5
~1+x 2
k)
f X
2
dx ,xE(0,1).

44. Să se determine primitivele următoarelor funcţii raţionale f : A ~ IR. :


1 1
a) /(x)= x- , A=(2,+oo); b) f(x)= x-l ,A=(l,+oo);
2 3
1 I
c) f(x)= 2
,A=(2,+oo); d) f(x)= 4
,A=(l,+oo);
(x-2) (x-1)
1 I
e) f(x)= ,A=(l,+oo);
3
f) /(x) = 2
, A= IR. ;
(4x-l) . 4x +l

92
1 1
g) f(x) = 2 'A= JR ; h) f (x) = 2
, A= JR ;
( x +4)
2
(x
2
+9)
i) f (x) =l , A= JR ; j) f (x) = l , A= JR ;
+2x+10 X
2
4x 2 +4x+17
2 X
k) f(x)= x+l ,A=JR; 1) f(x)= ,A=R
2 2 2
4x +4x+17 (x +1)

45. Determinaţi primitivele următoarelor funcţii raţionale f: (a, +oo) ~ JR, cu a E JR :


X x+l
a) f(x) = 2
, a= -oo; b) f(x) = ,a= -oo
2
x +2x+3 x +4x+5
1 x+l
c) f(x)=-2- , a=l; d) f(x)= 2 , a=2;
X -X X -2x
1 1
e) f (x) = , a = 2 ,· f) f(x) - a- 3 ·
x2 -3x+2 -(x-l)(x-2)(x-3)' - '

g) f( x) = x , a = O; h) f(x) = ( ) , a = O;
(x+l)(x+3) x 2 +4 (x+l)

1 1
i) f(x) = 3 5
, a= O ; j) f(x)=-
3
-, a=O;
X +X x +1
x+l X
k) f(x)= 4 2 ,a=-oo 1) f(x)= 2 2 ,a=-oo
X +X +1 (x + l)(x + 2)

f Qdx ,x
n .
46. Se consideră In = E JR,n E N.
l+x 2
a) Să se determine I 0 ,/1 ,I2 ;

b) Să se arate că: In =-;;(xn-l · ~x 2 +1-(n-l)/n_ 2 ), Vn ~ 2.

47. Se consideră funcţia f : JR ~ JR,f (x) = 3 + { x} · ( 1- {x}) , unde {x} reprezintă partea
fracţionară a numărului real x.
a) Să se arate că f(x+ 1) = f(x), Vx E R
b) Să se arate că feste continuă în punctul x = 1 , iar dacă F este o primitivă a funcţiei
x2 x3
f, atunci F(x)=3x+---, VxE[0,1).
2 3
c) Să se arate că orice primitivă a funcţiei/ este strict crescătoare pe R

93
48. . 1 dx , x e [o, 7C]
Să se determine Jl+smx+cosx 2
.

3
49. Să se calculeze J1+cos
sin X
2
x
dx , x e [0,27C ).

50. Pentru fiecare ne N* se consideră funcţiile fn,gn: JR~ JR , definite pnn


fn(x)=(n+l)·xn +n · xn+l şi gn(x)=n · xn +n+l.
a) Să se găsească primitiva G: JR~ JR a funcţiei g 1 pentru care G(2) = 2.

b) Să se calculeze Jex · g 1( x) dx.


c) Să se arate că pentru orice primitive F şi G ale funcţiilor fi, respectiv g 1 , este
adevărată inegalitatea F(l) + G(2) < G(3) + F( 4).

51. Să se determine J-1- dx, x e (- 7C, 7C)·


' cosx 2 2

52. Să se determine . Jx2 +x+l 2


t
• earc gx dx , x e JR.
X +1

53. Să se calculeze Jx ·.c~s x


sm x
dx , x e (o,7C).
2

54. Se consideră funcţia f : JR ~ JR, f (x) = -i---.


X +1
a) Să se determine Jf (x)dx.
b) Dacă F este o primitivă a lui f pe JR , să se arate că G : JR ~ JR ,
G(x)=F(x)-arctgx este strict descrescătoare pe (--oo,l] .
7(
c) Să se arate că ln 2 > - .
6

55. Se consideră funcţiile f,g: JR~ JR , f(x) = x 2 , g(x) = x.


a) Să se dea un exemplu de primitive F şi G ale funcţiilor considerate, pentru care
(F(l) + G(l)) E z.

94
b) Să se calculeze Jf(x)+
x+
3
dx, x e (O, oo) .
g(x)

c) Să se determine Jex 3
• f(x)dx .

56. Se consideră funcţiile f ,g: IR~ IR , f(x) = x 2 +x+1 şi g(x) = x 3 + x.


a) Să se arate că pentru orice primitivă F : IR~ IR a funcţiei f este adevărată

inegalitatea F(J3) < F(J5).

b) Să se determine f(J(x)-x 2 )·1nxdx, pentru xe(O,oo).

c) Să se determine f-x-dx. -.
f(x) ,
' .

57. Se consideră funcţia f : IR ~ IR , f (x) = x 2 · sin x şi F o primitivă a sa.


a) Să se determine Jf(x) dx,xe(O,oo).
X

b) Să se determine Jf (x )dx .
c) Să se arate că funcţia F nu are limită la +oo .

58. Pentru orice n E N* se consideră funcţiile fn : IR ~ IR,fn ( x) = 1 + x + x 2 + .. . + xn şi


g : IR ~ IR , g n(X) = e x · fn (X) .
a) Să se arate că orice primitivă F2 : IR~ IR a funcţiei / 2 este strict crescătoare pe IR.

b) Să se calculeze fg 1 (x)dx.

c) Să se determine J.fi (x) dx.


f2(x)

59. Să se determine:
a) Jx · arctgx dx,x e IR. b) f tg
3
: dx, X E (o,").
COS X 2
2x+3
c) J1+ bx-2
d x ,xe(2,oo). d) f ~dx,xeR
e)
f~
ecosx ,
xeR
I I+x
~
f) ~ ,xe(O,oo) .

95
60. Pentru orice n E N* se consideră funcţiile fn, g n : JR ~ JR , fn {x ) = xn - 1 ,

gn(x)=xn +l.
a) Ştiind că F 2 este o primitivă a funcţiei / 2 cu proprietatea că F2 { 1) = 1 , să se
calculeze F2 {O) .

b) Să se determine J12 {x) dx,x E ( O,oo ).


x+l

c) Să se determine fmx· gn (x)dx,x E {0,oo).


61. Să se calculeze:
a) Jev'xdx,xE{O,oo).
b) Jarctg.J;dx,xE{O,oo).
30
c) fC3x+1) dx,xE{0,oo).

62. Se consideră funcţiile /,g:JR~JR,f(x)=(ax 2 +b) ·ex şi g(x)={x+1) ·ex cu


2

a,b E JR.
a) Să se determine a,b E JR astfel încât/ să fie o primitivă a funcţiei g.
b) Să se găsească primitiva G : JR ~ JR a funcţiei g al cărei grafic conţine punctul
A(0,2).
c) Să se determine Jf (Fx) dx, x E {O, oo) ,în cazul în care a= b = 1.
63. Se consideră funcţiile f: JR~ JR ,f(x) = ~ şi g :{O,oo) ~JR , g(x) = ..!_ .
l+x X

a) Să se determine Jlnx · g(x)dx.


b) Să se calculeze f( x3 +1) · f(x)dx .
c) Să se arate că, dacă G este o primitivă a funcţiei g pe {O,oo) pentru care G(l) = 2 ,
- - mega
atunci. este ad evarată . l"itatea -1- + -1- < -1- + -1- .
G(3) G(5) G(2) G( 4)

96
64. Se consideră funcţiile f ,g: JR~ JR,f(x) = x 2 +x+1 şi g(x) = 4- x.
a) Să se găsească o primitivă G a funcţiei g pentru care G(l) E IE.
b) Să se demonstreze că pentru~ orice primitivă F : JR ~JR , a funcţiei feste adevărată

inegalitatea F( ~) F( Js).
>

c) Să se determine f f(x)
g(x) dx.

65. Fie funcţiile /:(O,oo)~JR, f(x)=x +-Fx ş1 hp,q:(O,oo)~JR,


2
hp,q(x)

=p·x+ }; , p ,qEQ .

a) Să se determine p,q E Q pentru care/este o primitivă a funcţiei hp,q.


b) Să se arate că dacă F : (O, oo) ~ JR este o primitivă a funcţiei f, atunci

F( .J2) < F(lf3}


c) Să se determine f f(x 2
+2x+l)dx,xE(0,oo).

Matematică de excelenţă

66. Să se determine următoarele integrale nedefinite:

a) f r-:i" · earcsinxdx , x E ( -1, 1) ;


X
2
b) f r-:i" · arctgx dx , x E JN..;
X
2
1Tll

vl-x vl+x

c) f 1+sinx. exdx, x E (o,"); fx ·(arcsinx) dx, x E (-1,1) .


2
d)
1 + cosx 2

2 3
x ·(1+x )
e)
f
arcsmx
2
dx ,xE(0,1);
f) f I+x 6
dx , X E JR;
X

g) f ~ l dx ,xE(-3,1); h)f ~ l dx , JR; X E


2
3+2x-x 2 5+2x+x

i)f~
1
dx,xE(-5, l) ; j) f (2+-Fx)·eFx dx, xE(O,+oo).
5+4x-x 2

97
67. Să se găsească câte o relaţie de recurenţă pentru calculul fiecăreia dintre următoarele
integrale nedefinite ( n fiind număr natural) :
J
a) I n = xn · ex dx , X E ~; J
b) I n = xn · cos X dx , X E ~;

c) In = Jmn x dx ,xe~; d) In = Jsinn x dx , xe~;


xn
t) ln = J~dx ,XE~; 2
l+x

h) I n = Jcosn x dx , x E R

68. Să se determine primitivele următoarelor funcţii trigonometrice f :A ~ ~ :


1 1
a) /(x)= . ,A=(-tr,tr); b) f(x)= ,A=(-tr,tr);
2smx-cosx+5 3+cosx
1 1
c) f(x)= . ,A=(-tr,tr); d) /(x)= ,A=(- tr, trJ;
sm x - 2 cos x + 3 1 + sin 2 x 2 2

t) f(x)= sin x·c~sx,A=(- tr, trJ·


2
e)f(x)= sin_x ,A=(-tr•trJ;
l+smx 2 2 cosx+smx 4 4

69. Să se determine şi primitivele următoarelor funcţii:

a) f : (o, trJ
2
~ ~,f(x) = cos 4 x1·sm. z x ;
trJ ~~,f(x)=
b) /: ( 0,- 3 + 2tgx. ;
2 2cos 2 x+sm 2 x

c)/:(o,trJ~~,f(x)= smx _ ;
2 cosx+smx

d) f: (- tr, trJ ~ ~.f(x) = 1 + cos2x;


2 2 l+cos 2 x

/:(-tr•trJ~~,f(x)= ~-a
2

e) . , undeae(0,1).
2 2 I+a +2asmx

_
70. Sa se calculeze
Jx + sinx-cosx-I dx,x E ~.
x+ex +sinx

71. Să se calculeze J4 1
dx, x E (O, oo ).
X +3x 2 +1

98
72. Să se arate că dacă funcţiile f : R ~ R şi F :R ~ R satisfac f (x) :;t: O, V'x E R ş1

F(x)F(l- x) = F(x 2 ), 'ix E R , atunci F nu este o primitivă a lui/

73. Să se determine f~dx.


l+ex

74.Săsedetermine f 6dx,xE{0,1).
2
x-x

75. Să se dea un exemplu de funcţie strict crescătoare g : {-a, a) ~ R, a >O şt care


admite o primitivă G : (-a, a) ~ R care nu este monotonă.

76. Demonstraţi că dacă f: R ~ R este o funcţie continuă, atunci nu există nicio


primitivă F: R ~ R a funcţiei/ pentru care f o F = lR.

2.1.3. Teste de evaluare

A. (3 ore/săptămână)

( 20p) 1. Să se găsească primitiva Fa funcţiei f: R ~ R,f(x) = 3x2 -4x + 2, pentru


care F(l) = 2.
x-1
(20p) 2. Să se determine primitiva H a funcţiei h :R ~ R, h( x) = - - , pentru care
2
X +1

H(l)=ln4-Jr.
4
Să se determine:
(20p) 3. J{1+ x) ·ex dx , x R; E

(20p) 4. fh d x ,xE{-2,2);
2
4-x
x+2
(top) s. f 2 dx ' X E R
X +2x+5

Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.


• Se acordă 1Opuncte din oficiu.

99
B. (3 ore/săptămână)

Se consideră funcţiile f : ~ ~ ~, f(x) = x 2 -4x + 3 şi g: ( O,oo) ~ ~,


g(x)=x·lnx.
(20p) 1. Să se găsească primitiva F: ~ ~ ~ a funcţiei f pentru care F(l) = 2 .
(20p) 2. Să se arate că orice primitivă a funcţiei f este strict descrescătoare pe inter-
valul (1,3).

(20p) 3. Să se calculeze Jg(:) dx , x E ( O,oo ).


X

Să se determine:
(20p) 4. J(3x-2)·exdx ,xER
(lOp) 5. f 2
X+
3
dx , X E ( 0, 00);
X +4x+3

Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.


• Se acordă 1 Opuncte din oficiu.

C. (4 ore/săptămână)

x·ex ,x~O
(20p) 1. Să se arate că h:~~~.h(x)=
{
L admite primitive ş1 să se
,x>O
l+x
determine una dintre acestea.
(20p) 2. Să se determine Jsin 2 xdx , x E ~;
(20p) 3. Să se detennine Jar~tgx dx, x R E
X +1 .

Se consideră funcţia f: D ~ ~,f(x) = ~ ,D c ~-


x + x 2 +1
(lOp) 4. Săse precizeze D şi să se arate că orice primitivă F a lui f este strict
crescătoare pe ~ .
(lOp) 5. Să se determine f(x)dx. J
(lOp) 6. Să se demonstreze că pentru orice primitivă F a lui f este adevărată
inegalitatea jF(x)-F(y)j~[x-yj,\tx,y~O.

Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.


• Se acordă 1 Opuncte din oficiu.

100
D. (4 ore/săptămână)

Se consideră funcţia g : JR ~ JR, g( x) = 21. Ix -


(20p) 1. Să se găsească o primitivă G a funcţiei g pe (-oo, 2) pentru care G(2) = O.
(20p) 2. Să se arate că funcţia g admite primitive pe JR.
(lOp) 3. Să se arate că, pentru orice primitivă G a funcţiei g, este adevărată
inegalitatea G(2005) + G(2006) < G(2007) + G(2008).
Se consideră funcţia f : JR ~ JR, f ( x) = 1+ x + x 2 + ... + x 2008 şi se notează cu
F: JR~ JR primitiva sa pentru care F(O) =O.
(lOp) 4. Să se arate că (x-1) · f(x) = x 2009 -1 , Vx E JR.
(lOp) 5. Să se arate că F este strict crescătoare pe JR.
(20p) 6. Să se arate că Feste bijectivă.

Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.


• Se acordă 1 Opuncte din oficiu.

2.2. Integrala definită


2.2.1. Sume Riemann, integrabilitate pe un interval compact,
proprietăţi, formula Leibniz-Newton

Breviar teoretic

• Pentru o funcţie f: [a, b) ~JR+ numim subgraficul funcţiei mulţimea


r / = {( x, y) la : : ; x ::::; b, O::::; y ::::; f (x)} , adică suprafaţa cuprinsă între graficul funcţiei, axa
Ox şi dreptele x = a şi x = b .
o Observaţie: Pentru a aproxima aria subgraficului, calculăm suma ariilor unor
dreptunghiuri incluse de subgraficul funcţiei şi suma ariilor unor dreptunghiuri ce conţin
subgraficul funcţiei. Cu cât avem mai multe astfel de dreptunghiuri, cu atât aproximarea
este mai „bună".
• Diviziune a unui interval: Dacă [a, b] este un interval închis şi mărginit de numere
reale, atunci mulţimea de puncte /j,_ = (a = x 0 < x 1 < ... < xn = b) se numeşte diviziune a
intervalului [a, b].
o Observaţia 1: Norma diviziunii este 11/j,_ll =max ( xk - xk-I).
k=l,n
o Observaţia 2: O diviziune echidistantă este o diviziune împărţită în intervale de
lungimi egale.
o Observaţia 3: Având diviziunea /j,_, ( i;k) este sistem de puncte intermediare asociat
acesteia dacă xk-I ::::; i;k ::::; xk, k = 1, n .
101
• Suma Riemann asociată funcţiei f, diviziunii ~ şi sistemului de puncte intermediare
n
(qk) este numărul a~ (f;ţk) =LI (qk )( xk -xk_i).
k=l

• Definiţia integrabilităţii Riemann


Funcţia f :[a, b] ~JR este integrabilă în sens Riemann pe [a, b] dacă şi numai dacă
există un număr real I 1 astfel încât pentru orice şir de diviziuni ( ~n) ale intervalului

[a,b], cu ll~nll ~O şi orice sistem de puncte intermediare corespunzător, şirul sumelor


Riemann este convergent la numărul/1 (adică există lim a~ (f,qk (n)) =I1 E JR).
n~oo n

NotămJb f(x)dx= lim a~ (f,qk(n)) .


a n~oo n

• Clase de funcţii integrabile


o Orice funcţie monotonă f: [a,b] ~JR este integrabilă pe [ a,b].
o Orice funcţie continuă f : [a, b] ~ JR este integrabilă pe [a, b] .

•Formula Leibniz-Newton
Dacă f: [a, b] ~JR este o funcţie integrabilă care admite primitive pe [a, b], atunci
pentru orice primitivă Fa sa este adevărată egalitatea:
J: f (x )dx n,:_1.F(x )I~= F(b )-F( a) .
• Proprietăţi (1) ale integralei definite (pentru a< b)
o J: (a· f + j3 · g)dx = aJ: f(x)dx+ pf: g(x)dx
o f(x)~g(x)~ J:J(x)dx~ J:g(x)dx
o m~f(x)~M ~ m(b-a)~s: f(x)dx~ M(b-a)

of:[a,b]~JR,f continuă ~\J:!(x)dx\~ S:IJ(x)ldx


o [c,d]c[a,b]şif pozitivă~ J: f(x)dx~ J:J(x)dx
o J:
J: f (x )dx = f (x)dx + J: f (x')dx
o J:!(x)dx=O şi J:!(x)dx=-J: f(x)dx

102
Exerci/ii şi probleme de consolidare

77. Să se calculeze sumele Riemann asociate funcţiilor f, diviziunii /),. şi sistemelor de


puncte intermediare ( q) în fiecare dintre următoarele cazuri:

a) f: (0,1] ~ JR,f(x) = x 2 , !),. = (o,!) , ~,1) şi q = (!,!,~,1);


4 2 4 4 2 4
1 2 3 4 ) Şl. q = (1-,-,-
b) j: (0,1] ~ JR,f(x) =X 2 , /),. = ( 0,-,-,-,-,1 2 3 ,-,14 );
5555 5555

c) f :(0,1Z'] ~ JR,f(x) =sinx , !),. =(o, 1l' , 1l', 1l' ,1) şi q =(1Z', 1l', 1l' ,1) ;
3 3
4 2 4 4 2 4
1 2 ..,10)
d) f :[0,2]~1R,f(x)=2x+l, /)..= ( 0,-,-, - ş1. q= ( -,-„.,-
1 2 10) ;
5 5 5 5 5 5
1 ,-2„ „20)
e) /:(0, 2]~1R,f(x)=2x+l ,f)..= ( 0,- - ş1. q= ( -1, -2„ „20)
-;
10 10 10 10 10 10

f) f: (0,2] ~ JR,f(x) = 2x + 1 , /),. = ( 0,- 1 ,-2 , .„20


- ) ş1. q = ( -1, -2„ „20
-) .
100 100 100 100 100 100

78. Să se arate că următoarele funcţii nu sunt integrabile:


a) f:[O,l]~JR,f(x)={x ,x=O
. 1
- ,X E (0,1]
X
1 x=O
b) f: (O,l] ~ JR,f(x) = { lnx :x E (0,1] ;

1
c) f:[0,2]~1R,f(x)= --
2-x
,XE 0, 2
[ ).
{3 ,x=2

79. Să se arate că funcţia h :(0,2] ~ JR,h(x) = {~ ,xi:-1


,x=l
este integrabilă şi nu admite

primitive.

X Xi:-2
80. Să se arate că funcţia f :[O, 3] ~ JR,/ (x) = { ' este integrabilă şi nu admite
4 ,x=2
primitive.

81. Să se arate că funcţia h: [-1,1] ~ JR,h(x) = {xx+l


- l
,x~O
este integrabilă şi nu
,x>O
admite primitive.
103
82. Folosind formula Leibniz-Newton, să se calculeze următoarele integrale definite:
2

a)
1
Jx 2 dx; b) J(2x + 1) dx ; (comparaţi cu rezultatele
o
o obţinute la ex. 77 d, e, f)
Jr
-
2 Jr

c) Jsinx dx; d) fsinx dx;


o o
1
e) J-1-2 dx;
0 I+x
t) I
I X
_!_dx;

2 2 3 2
g) f X +I dx; h) fx -I dx;
1 X 1 X

2 e2

i) fx: 1 dx; j) f 3.dx;


X
1 X e
Jr
-
4 2
k) Jsin2x dx . 1) f(x-I) 2dx .
o 1

83. Să se calculeze următoarele integrale definite:


2 1 2x3-1
a) J-
4+x 2
dx; b) f-dx;
x
0 1
1 I
2 2
c) f(x -3x+2)dx;
3
d) f( x + x + x + 1) dx ;
o o
1 2 In8
e)f2+\dx ; t) Jexdx;
0 I+x ln2
e 2 -l 8

g) fo ~I ; h) fFxdx;
x+ o

. 4 1 2
1) f-2-dx; j) J(2sinx-cosx)dx;
O COS X o
3 1 2
k) f3x 2 dx. 1) Jx(x 2 - I)dx.
0 +27 1

104
84. Să se determine, în fiecare dintre următoarele cazuri, funcţia f de gradul al doilea care
satisface condiţiile date:
1
a) /(0)=0 ,/(0)=1, ff(x)dx=~;
o 6
1
f
b) /(1)=2 ,/(1)=4, f(x)dx=l;
o
1
c) /(1)=5 ,/(1)=16, f f(x)dx=-1;
o
2
J
d) /(2) = 5 , / (2) = 4 , f(x)dx = !Q ;
I 3
2
e) /(0)=0 ,/(-1)=-18, f f(x)dx=21;
I

f) /(O)= 1 , / (1) = 2 ' Io(1o f(t)dt]dx = }____


12
.

a+I
85. Să se determine a E JR pentru care J(2x + 1) dx = 4.
a

2a 10
86. Să se determine aE JR pentru care J(x 2 - x 1)
+ dx = ) .
a

m
87. Să se determine m E IZ: pentru care J(4x-l)dx = 6.
o

t
88. Să se determine numerele întregi t pentru care J(4x + 1) dx ~ O.
I

t
89. Să se determine numerele întregi a pentru care J(4x +a )dx ~O, 'rit E JR.
I

105
90. Să se arate că funcţia /:[0,2]~~,/(x)= x+[l] este integrabilă şi să se calculeze
1+ X
2
f f(x)dx .
o

91. Să se arate că funcţia f : [O, 2Jr] ~ ~,f (x) = .J1 + cos 2x este integrabilă şi să se
2tr
calculeze f f (x )dx .
o

92. Să se arate că funcţia f :[O, 2Jr] ~ ~,f (x) = Isin xi este integrabilă şi să se calculeze
2tr
f f(x)dx.
o

93. Să se demonstreze următoarele inegalităţi:


1 1 1 1 I 1 I 1
a)f~~f~ ; b)f 2dx~f 4dx;
0 I+x 0 1+x 0 2+x+x 0 2+x+x
1 1 2
c)
2
f-=----cix
O5+
~f
X 1+
2

O X+ x
2 dx ; d) f(x -1) exdx 2 O ;
1
3 1 1
e) f( x 2
- x + 1) ex dx 2 O ; f) f( x 4 - x3 + 1}ix 2 f( x - 2x2 }ix ;
o o o
3 3 3 3
g) f xdx2 fm(x+l)dx ; h) f~~f 1 dx.
I I O 10 + X O 1 + X+ x2

94. Să se demonstreze următoarele inegalităţi:


I X2 I X 1 l - I l
a)J~~J~; b)J~~J~;
0 2+x 0 2+x 0 2+x 0 1+x
21 2 1 I 2 1 1
c) f-dx2 f ~dx d) f e-x dx~ f ~
Ix I x+2 o ol+x
1f 1f

3 3 2 2
e) f sinn x dx 2 f sinn+I x dx f) f x · arctgx dx 2 f ln(l + x 2 )dx.
o o 1 I

106
95. Să se demonstreze şi aceste inegalităţi :

4 e
a) Jex dx?. - ;
I 2
b) f(x-lnx)dx?.e-1;
o 3 I
2 8
x-1 1
·
c) o~ f--dx~-; d) _!2~ J-x-dx~ 40;
1
x+l 3 2 3
.J1+x 3
IT

4 1'2
e) 0 ~ fo X· tgx dx ~ - ;
16
t)

I
I 2n l
1+x
f
g) 0~ ~dx~--, \fnEN;
2n+ 1
1
h) -~
dx2
f 1r
~-;
0 2 o ~1-x6 6

-< f
I
i) 2J; ~ Jex dx+ Jel-x dx~l+e;
I 2 I 2
J") 1r dx
6 - o ~ 4 - x2 - x3 - 4J2 '
<--·
1r

o o
I

1r
k) -< dxJ2
<trh
--. 1) o~ f sm.
2
3
1
3
1r
dx ~ - . .
6 - o ~1- x2 - x3 - 8 ' 0 x+cos x 2

Matematică de excelentă

96. Să se arate că orice funcţie constantă f: [a,b] ~ IR,f(x) = k este integrabilă.

97. Să se arate că funcţia g : [O, 1] ~ IR, g ( x) = { 1 'x E Q nu este integrabilă.


. 0 ,xEIR\Q

.12 1
98. Să se demonstreze că funcţia g : [-1, 1] ~ IR, g( x) = {2 xsm---cos-
x2 x x2 nu
0 ,x=O
este integrabilă, dar admite primitive.

99. Se consideră o funcţie f: [a,b] ~IR cu proprietatea că în orice interval deschis


(a,,8) c [ a,b] există u, v E ( a,,8), astfel încât f(u) = u,f(v) = 2v. Să se arate că funcţia
nu este integrabilă.

107
I
100. Se consideră o funcţie continuă f : [O, 1) ~ [a, b) pentru care Jf (x )dx =O .
o
I
Să se arate că Jf 2(x)dx :<:::; -ab.
o
101. Să se arate că dacă f: JR~ JR este o funcţie continuă şi periodică, cu perioada
a+T T
T >O, atunci pentru orice a E JR avem J f(x)dx = Jf(x)dx.
a O
27r
3
102. Să se calculeze Jsin 6x · cos l 5x dx.
o

103. Să se demonstreze că pentru orice n E N* este adevărată egalitatea


f C~ = 2n+I -1.
k=Ok+ 1 n +1

n+I dx
104. Să se arate că lim
n~oo
fn ~
1+x2
=O .

I
105. Să se arate că dacă f: [0,1) ~JR+ este o funcţie continuă, atunci lim xn · f(x)dx =O.
n~oo
J
0

106. Să se determine limitele următoarelor şiruri (an ) 11 EN :


n+I dx I

a) an= J ~; J
b) an = ln(l + xn )dx ;
n x+ l+x o
I I
c) an J
= xn · cos xdx ; d) an=fxn·(!-xfdx;
o o
e) an = Jln(l + enx) dx ; f) an= x+
n dx
J [X )+1 ·
o ln(l +ex) 1

107. Să se determine limitele ,următoarelor şiruri (an) nEn"":


1 n 1 I
a) an =-·f--dx; J 2
b) an= xn ·(l+x+x )dx;
n o 1+x2 o

108
l n 1 I
c) an = J x 2 dx ; d) an =--; · 2n J[ ·X Jdx ;
0 I+x+x 2 o
1 I 4
e) an =- · f[n ·x]dx; f) an= Jxn ·cosxdx.
n o
o

2.2.2. Proprietăţi ale integralei definite, integrarea funcţiilor


continue, teorema de medie, metode de integrare, calculul
unor limite de şiruri

Breviar teoretic

• Teorema de medie
Dacă f: [a,b] ~JR este continuă, atunci există c E ( a,b) astfel încât
J: f(x)dx = f( c)(b-a) .
• Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue
Dacă /:[a,b]~JR este continuă, atunci F(x)=J:!(t)dt esteoprimitivăalui f care
se anulează în punctul a .

• Formula integrării prin părţi

J: f(x)g'(x)dx = f(x)g(x)I: - J: f'(x)g(x)dx


• Schimbarea de variabilă
Dacă rp : [a, b] ~ J şi f :J ~JR (cu Jun interval din JR) sunt două funcţii cu
proprietăţile :
( 1) f este continuă pe J ;
(2) rp este derivabilă, cu derivata continuă pe [a, b] , atunci are loc egalitatea
b <p(b)
f f(rp(x))·rp (x)dx= 1
J f(t)dt.
a <p(a)
o în multe cazuri se poate aplica următoarea variantă:
Dacă rp : [c,d] ~ [a,b] şi f: [a,b] ~JR sunt două funcţii cu proprietăţile :
( 1) f este continuă pe [a, b];

109
(2) rp este bijectivă, rp şi rp- 1 sunt derivabile, cu derivatele continue şi rp1(t) '#O,
b q:i-
1(b)

\ft E ( c,d], atunci are loc egalitatea Jf( x )dx = J f ( rp(t) )rp (t)dt .
1

a q:i- 1(a)

• Proprietăţi (2)
o Dacă f : [-a, a]~Iî esteofuncţiepară, atunci fa f(x)dx=2ra f(x)dx.
-a Jo
o Dacă f: [-a ,a] ~ lî este o funcţie impară, atunci raf (X)dx =o.

• Inegalitatea lui Cauchy-Buniakovski-Schwarz pentru integrale


Dacă f, g : (a,b] ~ lî sunt două funcţii continue, atunci

• Identitatea lui Young


Dacă f: (a,b] ~ (c,d] este o funcţie strict crescătoare cu derivata continuă, cu proprie-

tatea că f (a)= c, f ( b) = d, atunci are loc identitatea: J: f ( x )dx + Ld f- (y )dy


1

=bd-ac.

Exerciţii şi probleme de consolidare

108. Săse calculeze limitele următoarelor şiruri definite prin termenul general:
1 1 1
a) sn =--+--+ „ . +- , nEN,n~l;
n+l n+2 2n
1 1 1
b) sn = + + „. + ~ , nEN,n~l;
.J
4n 2 - 1 .J
4n 2 - 2 2 4n 2 - n 2
3 n
c)sn=-·I n( J
),nEN,n~l;
n k=I n+3 · k-1

1 ·I
d) sn =-
n
nR
k=I n
1+- , nEN,n~l;

ktr
7r n- 1 .
L
e) s n = - · sm- , n E N ,n ~ 1;
n k=I n
7r n-1 ktr
t) sn =-·Icos-, n EN,n~l;
2n k=O 2n

110
n 1
g) sn =n · L 2
, n E N,n;?: 1;
k=l ( n + k)
n k2
h) sn =L 3 3
, n E N,n;?: 1;
k=14n +k
. n kP
1) sn = L-----:+1, n E N,n;?: l,p >O;
k=l nP
. 1 n
J) sn = L
r · Jk , n E N,n;?: 1;
nvn k=l

109. Se consideră funcţiile f,g: [ a,b] ~IR continue cu proprietatea că


b b
Jf(x)dx = Jg(x)dx.
a a
Să se arate că există c E [ a,b] astfel încât /(c) = g(c).

2
11 O. Se consideră funcţia f :[1, 2] ~ IR continuă pentru care Jf (x )dx = 3 . Să se arate că
I
există c E [1,2] astfel încât /(c) = 2c.

111. Să se calculeze lim Ln ~n2 -k2


n-)oo k=l n2

112. Să se calculeze lim f, n + ~n1 + k 2 2


n-)oo k=l

n k2
113. Să se calculeze lim L .
n-)oo k=l n 3 + (2k) 3

114. Folosind metoda integrării prin părţi, să se calculeze următoarele integrale:


e 2
a) fInxdx; b) Jx · exdx;
I O

111
I ,/3
c) farctgx dx; d) f x · arctgx dx ;
o o
1i
- ,/3
e)
2
f sin 2
x dx ; f) f ~4-x 2 dx;
o J2
1i
-
e 3
g) fx 3
· ln xdx ; h) f x · sinx dx;
I o
?
e
. e- 1
1) f2 Inxdx; j) f(X+ 2) ln xdx ;
e X I
1i
e2 -
4
k) f lnx 2 dx . l) f sin x cos xdx.
e o

115. Să se calculeze următoarele integrale:


I 1i

a) fx 2
· ex dx ; b) fx 2 ·COSX dx;
o o
5
c) f~x 2 - 9 dx ; d)
4
f X • tg
2
X dx ;
4
o
1i 1i

e) fsin 3
x dx ; f) fcos 3
x dx ;
o o
1i

g)
2
f ex sin2x dx; h) fex sinx dx;
o o
e I
i)f1n xdx;
3
j) fx 2
· arctgx dx ;
I o
I I
k) f aret~ dx ; l) f(x 2
-x+l)exdx.
0 l+x o

112
116. Folosind eventual metoda schimbării de variabilă, să se calculeze următoarele
integrale:
I I
a) f(2x+1)4 dx; b) f(3x-1) 5
dx;
o o

c)
2
f(2x - 1)6 dx ; d) f 4xI 3
+ 2x dx .
ox4 +x2 +2 ,
I

e) fI

4
3
x +2x
2 +5
dx. f)
I
fx 2
(x
3
+ 1)
4
dx ;
0
x +4x ' o
I 2 I 3
g) f(2x+l)(x2 +x+l) dx;
2
h)f(4x-1)(2x -x+3) dx;
o o
I

i)
I
f(3x2 -1)( x 3
-
2
x-1) dx ;
j) f 2
2x-1 2 dx ;
o o ( x -x+1)
I
k) f 2
x+ 1 2 dx; 1)
I
fx(x 2
+1) 3 dx.
o (x +2x+3) o

117. Să se calculeze şi aceste integrale:


I I 3
a) f--i-dx; b)f+-dx;
0 x +1 0 x +1
I 3 3
c)f+-dx; d) f~(x-2)(3-x) dx;
0 x +J 2

e)
9
f~1+.Jxdx; f) f4 smx
.
dx .
o 0
sinx + cosx '

5 1 4
g) f25+4x-x
~ 2 dx; h) f tg xdx;
3

o
1r
ln2
i) J~ex -Idx; j)
4
f ln(l + tgx)dx ;
o o

k)
2
f sin 3
xcos 3 xdx ;
1) 1In.,Jx
e
2 X
dx.
o
113
118. Acelaşi enunţ:
4 2
a) J l+x dx; b) f 1+../2+x dx '.
_
X
11+../x 1
1 7r

c)
I
J ../xdx; d) Jsin 2
xcos2xdx;
0 2+ X o
I 1 4
e) Jex +e-x dx; f) f X· ~ x 2 + 9 dx ;
o o
2 e3

g) J~4-x 2
dx; h) f- 1
-dx.
x·lnx '
-2 e2

r2
")J J..;1-x-
I
dx .
i) Jsin xcosxdx ;
4 2
I
'
X
o J2

k)
4 1
fx+ ../xdx; l) s~x-1
3-x
dx:
X
1 I

119. Să se determine numerele supraunitare a, b pentru care a + b = 7 şi fQ


al+x 2
-
b
b-1
=ln-.
a-1

2
120. Să se determine Jf (x )dx , unde f :[O, 2] ~ R este definită prm
o
/(x)=min{x,~}·
l+x

I 1
121. Să se calculeze J ( 2 )dx .
0 (x+1) x +4

2 1
122. Să se calculeze J2cosx+3 dx .
0

114
5
123. Să se calculeze J(x + 1)e-Jxldx.
-2

l 2 I 2
J
124. Să se arate că 2.J; ~ ex dx + el-x dx ~ 1 + e. J
o o
I
125. Să se calculeze Jx · e1-xdx .
o

3
126. Să se calculeze Jl<x-l)(x-2)(x-3)ldx.
I

127. Să se arate că funcţia /: 0,- -+(0,oo), f(x)= ( tr)2 Jx (sini+ cost )sini

0
2
cost
dt este

bijectivă.


128. Să se calculeze
f
-I
arcsinx _,_
X
2 cu.

1T

129. Să
. 1
se determmeJ
cos2x
dx.
0
1+cosx

1(

4
130. Să se calculeze J(tgx + tg 3x) dx .
o

e
131. Se consideră şirul (In) neN definit prin I n = I(ln r dx.
X
I
a) Să se arate că şirul este monoton şi mărginit;
b) Să se găsească o relaţie de recurenţă pentru calculul integralei;
c) Să se determine limita şirului considerat.

115
l
132. Să se arate că nu există aE JR astfel încât J{x 3 2
+ 4 )dx = ; , dar există b E JR
a
l 1
pentru care J{ x 3
- 4 )dx =- .
b 4

n x-1 • . . a
133. Dacă an= J--dx,n E .N , sa se calculeze hm__!!_.
x+1 1
n~oo n

l
135. Se consideră şirul (I n) neN' definit prin I n = ln(l + xn )dx . J
o
a) Să se calculeze / 1 şi / 2 ;
b) Să se arate că şirul (In )neN' este monoton şi mărginit.
l '
136. Se consideră şirul (I n) neN' definit prin I n = (1- x J 2
t dx . Să se găsească o relaţie
o
de recurenţă între doi termeni consecutivi oarecare ai şirului şi să se calculeze limita
şirului .

1 X
137. Să se calculeze lim 2 · tgt dt.
x~Ox o
J
1r

138• Să se arate că
1r

f 1+

xsmx dx = " ·
2
J2 .
smx
2
. va1oarea comuna•
dx ş1. sa• se determme
O COS X O 1+ COS X
a acestor integrale.

l
139. Să se calculeze J~1- x dx. 2

-1

116
-1 ,t<O
140. Se consideră funcţia f: IR~ IR, f(x) = ~ ,t =O. Să se studieze derivabilitatea
{
,t >0
l+x
funcţiei g: IR~ IR, g(x) = f f(t)dt.
1-x

141. Se consideră funcţia f: [1,2] ~ IR,f(x) = 3 ~ - 3 .


X +1
A
a) Să se determine numerele reale A, B, C astfel încât să avem f (x) +
x+l
+ Bx+C
2
, VxE [1,2 ] ;
X -x+l
2
b) Să se calculeze f f(x)dx.
I

5 5
142. Se consideră o funcţie continuă f : IR~ IR pentru care ff(x)dx = -1 şi ff(x) =3.
I 3
I
Să se determine numărul A= f[2f(t) + /(2t-1) ]dt.
3

consideră funcţia ~
,x~l

143. Se f : IR -> lll. • f (x) { x':+I Să se calculeze


,x>l

f(e-x)
I

l=fOf (ex )dx.


2
144. Să se determine valoarea integralei I= f.J 2
x+
2
dx.
O X +4x+8

2 1
145. Să se calculeze f-.-dx.
;r smx
-
3

117
tr

4
146. Să se calculeze Jtg x dx.3

2
x ,x<O
147. Se consideră funcţia f: IR.--t IR. , f(x) = _2_
{ 'x~o ·
l+x 2
1
a) Săsearatecă: f(x)5,-, Vxe(O,oo).
X
e
b) Să se calculeze Jf (x )dx .
I
· n+2
c) Să se arate că: arctg e $ --.
4

148. Se consideră funcţiile


I
f :(O,oo}--t IR., f(x)= arctgx+-, g :(O,oo)--t IR., g(x) = 1+x ·arctgx .
X
1 X
a) Să se arate că - > - -
2
, \ix~ 1.
x l+x
b) Să se arate că/ este strict descrescătoare pe [1,oo), iar g este convexă pe [1, ex:>) .
c) Să se arate că funcţia g este strict crescătoare pe [1, oo) .

d) Să se calculeze J~ . .
I g(x)
I

e) Să se calculeze Jg(x )dx .


o

t) Să I ~ e [n+2
se arate că --+arctgv2007 - - ,n+4]
-- .
2008 4 4

149. Se consideră funcţiile f : R--t IR.,f(x) = x 2 -4x + 3 şi g: ( O,oo }--t IR.,g(x) = x · lnx .
. a) Să se arate că orice primitivă a funcţiei feste strict descrescătoare pe intervalul
(1,3).

118
b) Să se calculeze j g(:) dx.
l X
c) Să se dea un exemplu, justificând alegerea făcută, de funcţie h : JR -. JR pentru care
I 2
Jh(x)dx ~ 2 şi Jh(x)dx S 8.
o o
3 5

d) Să se arate că: fg(x)dx + Jg(x)dx + f g(x)dx + j g(x)dx < 41 .


I 3 2 5 16
- -
2 2
5
e) Să se demonstreze că Jg(t)dt
2

I
$-.
6

150. Se consideră funcţiile fm,g: JR-. IR, fm(x) = x 2 -6x + m, unde m E JR, g(x) =
= lx-21.
I
a) Să se arate că J/ 5(x )dx ~ O .
o

b) Să se determine meJR pentru care fo!m(x)dx=-.73


I

4
c) Să se calculeze Jg(x)dx.
o
2
d) Să se arate că pentru orice k E Z , există mE Q astfel încât Jfm (x )dx =k.
o
e) Să se arate că pentru orice primitivă G a funcţiei g este adevărată inegalitatea:
G(2005) + G(2006) < G(2007) + G(2008).

2n .
151. Se consideră funcţiile fn,gn :(-1,oo)-.. JR,Jn(x) =-x- şi gn(x) =1-x+ x 2 -x3 +
l+x
+... -x2n-I + /,n ( x ) ,nEi'I
N•
.
I
a) Să se calculeze Jg 2 (x)dx.
o
I 1
J
b) Să se arate că O$ fn(x)dx $ - - ,
2n+l
't;/n E N•.
0

119
c) Să se calculeze lim (1-.!. + .!. __!_ + ... + _l___l_) .
n--.oo 2 3 4 2n -1 2n

1f

152. Se consideră şirul (In )neN definit prin 10 =; şi =Jo In


2
cosn xdx, \tn E r~t.

a) Să se calculeze 11.
b) Să se arate că şirul (I n ) neN este descrescător.

c) Săsearatecă lim(n · ln ·ln+d=tr, \tneft.


n--.oo 2

153.Seconsideră /, gn:(O, l)~JR,f(x)=-1 - şi gn(x)=~, neN*.


1-x 1-x
l

a) Să se calculeze J(/(x)- g 2 (x) )dx.


o
l

b) Să~earatecă 0$? 1
. Jgn(x)dx$-
2n
, \tneN*.
o
c) Să se arate că n--.oo
lim (-- + ~ + ~ + ... + --) = 1n 2 .
1
1·2 2 · 2 3·2
1
n · 2n

l n
154. Se consideră şirul (In) "' definit prin In = J~2 dx, \tn E N .
nen O l+x

. .1l"
a) Să se arate că 10 =-.
·. 4

. h) Să se arate că I 2n = -1- -Iin-i, \tn E N,n ~ 2.


2n-1
· c) Săsearatecă 1im 1 1 1 ... + ( -1 )n-1 -1- ) =-.
. ( 1--+---+ .1l"
· n--.oo 3 5 7 2n -1 4

155. Se consideră o funcţie f: JR~ JR cu proprietatea că x · /(x) = sin x, \ix E JR .


1f

a) Să se calculeze Jx 2 · f (x) dx .
o

120
b) Să se arate că funcţia feste integrabilă pe [O, ; J.
Jr
2
c) Să se demonstreze că f f(x) dx ~ cosl.
I

156. Se consideră funcţia f: [-1,1] ~ R,f(x) = arcsinx.


a) Să se arate că g:(-1,l]~R.g(x)=x·/(x)are primitive, iar acestea sunt strict
crescătoare.
I
2
b) Să se calculeze ff(x) dx.
o
I
c) Să se arate că ff(x)dx < 7r .
o 4

157. Se consideră funcţiile /,F:JR~JR definite prin f(x)=l+x+x 2 +x3 +x4 ş1


X

F(x) = ff(t)dt.
o
a) Să se arate că Feste strict crescătoare pe R
b) Să se arate că Feste bijectivă.

c) Săsecalculeze fF- 1(x)dx,unde a=l+_!_+.!..+_!_+.!.. .


o 2 3 4 5

2 n
158. Se consideră şirul (In ) neN• definit prin I n = f(2x - x 2 ) dx , 'ţ/ n e N• .
o
a) Să se calculeze fi.
b) Să se arate că (2n + l)In = 2nln-I, 'ţ/n e N• ,n ~ 2.
c) Să se determine lim I n.
n--+oo

f
159. Se consideră funcţiile fn: [O,l] ~ R,fn(x) = tn · arcsintdt, 'ţ/n e N•.
. o
a) Să se determine derivata funcţiei f3.

121
b) Să se calculeze fi ( ~).
c) Să se calculeze lim/2 (x).
x-+l
x<l

160. Se consideră functiilef. g: ( O," ) --+IR, /(x) =


2 1 l+t
J-',dt şi g(x) =cr t {l+t1 )dt.
tgt

1
2

a) Să se calculeze 1(;}
b) Să se determine derivata funcţiei f

c) Să se arate că există a e Z astfel încât /(x) + g(x) =a, îlx e (O,;}


161. Se consideră funcţia f: IR--+ IR,f(x) =arctgx.
l
a) Să se calculeze Jf (x)dx.
o

b) Să se arate că lim .!. . Jf(lnt)dt = tr.2


x-+oo X
1

c) lim .!...(f 1(!))·


Să se calculeze n-+oo n k=l n .

l n
162. Se consideră şirul (In) ...,. definit prin In =I-x-dx, îln E r~r.
nen 4x+5
o
a) Să se calculeze 12 .
1 •
b) Să se arate că 4ln+l + 5In =--, îln e N
n+l
c) Să se determine lim n ·In.
n-+oo

x-m ,x e(O,l]
163. Fie m e IR şi funcţia f: (0,2]-+ IR,/(x) ={
xlnx ,xe(l,2]"
a) Să se arate că pentru orice m e IR funcţia este integrabilă.

122
1 X
b) Să se calculeze lim-- · tlntdt.
x--.Ix-1
J
x>l 1

c) Să se demonstreze că, în cazul m = 1, pentru orice t E (O, 2) , există a, b E [a, b] E


b
E [0,2), a ;e b, astfel încât Jf(x)dx=(b-a)f(t).
a

164. Se consideră funcţia f: JR~ JR, f(x) = ln(l + sin 2 x).


a) Să se arate că orice primitivă a funcţiei/ este crescătoare pe JR.
tr
b) Să se calculeze Jf(x)cosxdx.
o
arcsinx
c) Săsecalculezederivatafuncţiei g:[-1,l)~JR,g(x)= J f(t)dt.
tr
4

165. Se consideră funcţia f: [O,l) ~ [1,3),f(x) = x +x +1.


4 2

a) Să se arate că/este inversabilă, având inversag.


~ JI t(2t
2
+ 1)
b) Sa se calculeze dt.
o f(t)
I 3
c) Să se arate că Jf(x)dx + Jg(x)dx = 3.
O I
1 a
d) Să se demonstreze că,dacă a E [ 1, 3) , atunci Jf (x )dx + Jg(x )dx ~ a.
o 1

166. Pentru orice n E N* se consideră funcţia fn: JR~ JR,fn(x) = isinnxl şi numărul

/n = Jf,n(x) dx.
2tr

X
7r

tr
a) Să se calculeze Jf 2 (x) dx.
o
b) Să se arate că In ~ ln2 , 'Vn E N*.

c) Să se arate că In = J-isint[
2nrr

1
-dt.
mr

123
1
167. Se consideră şirul Un )neN• definit prin In = Jxn · ~1-x dx.2

o
a) Să se calculeze / 1.
b) Să se arate că (n+2)In =(n-l)ln_ 2 , V'nEN*,n~3.
c) Să se calculeze lim I n-
n~oo

IT

4
168. Se consideră şirul (I n ) neN• definit prin I n = tg nxdx. J 2

o
a) Să se calculeze / 1.
b) Să se arate că şirul Un )11 eN• este convergent.
c) Să se calculeze liro I n-
n~oo

2
169. Se consideră şirul (I n) neN• definit prin I n = Jsin n xdx.
o
a) Să se calculeze fi.
b) Să se arate că nln = (n -l)ln_ 2 , Vn E N* ,n ~ 3.
IT

3
c) Să se calculeze lim
n~oo
Jsinn xdx.
0

X
170. Pentru once n E N se consideră funcţia / 11 : IR ~ IR,fn ( x) = -n- ş1 numărul
e2 ·X

I
2n
ln = Jfn(x)dx.
o
a) Să se calculeze I 0 .

b) Să se arate că 1n+1(x)=.!..fn(2x), V'xEIR,V'nEN.


2
c) Să se arate că ln+l =.!..ln,V'nEN.
4
n
d) Să se calculeze lim L I k.
n~ook=O

124
7r
4
171. Se consideră şirul definit prin /n = Jtgnxdx , n E N,n ~ 2.
o
a) Să se calculeze fi.

b) Să se arate că ~ 2.
in +ln+Z = --, Vn E N,n
1
n+l
c) Să se arate că toţi termenii şirului {In) neN• sunt pozitivi şi că şirul este monoton.

d) Să se arate că ln+Z ::s:--,


1
Vn E N,n ~ 2.
n+l
e) Să se calculeze lim I n.
n--.oo

172. Se consideră funcţia f : IR --+ IR, f (x) = 2x -1 .


a) Calculaţi aria mulţimii plane determinată de graficul funcţiei/, axa Ox şi dreptele
de ecuaţii x = O şi x = 1.
n+l
b) Arătaţi că 1
lim - - · J f (x)dx = 2.
n--.oo n + 1
n
I
c) Arătaţi că Jf(x)dx =O şi demonstraţi că pentru orice funcţie continuă g: JR.--+ JR.
o
1
cu proprietatea că Jg(x)dx =O, există c E (0,1) astfel încât g(c) =O.
o

173. Se consideră funcţia f: IR--+ IR,f(x) = 3x-1.


1
n
a) Arătaţi că lim n ·
n--.oo
Jf (x )dx = -1 .
0
1
b) Arătaţi că Jf (x )dx = .!.. şi demonstraţi că pentru orice funcţie continuă g : JR. --+ JR.
o 2
1
cu proprietatea că Jg(x)dx =.!..,există ce (0,1) astfel încât g(c) = c.
o 2

125
Matematică de excelen/ă

174. Să se arate că dacă f: [O, 1] --+JR este derivabilă, cu derivata continuă, astfel încât
1
Jf(x)dx = /(1)- /(O), atunci există ce (0,1) pentru care /(c) = J' (c).
o

n+l
175. Să se determine limita şirului definit prin I n =n · J~
nl+x
dx .

n+I
176. Să se determine limita şirului definit prin Jn = n3 · J~dx.
nl+x

2n 2
177. Să se determine limita şirului definit prin K n Jl+x!l
= n · _x_ _dx.
n

178. Să se determine funcţiile continue f: JR--+ IR care satisfac Jf (t)dt =x 2


, 'Vx e R
o

2x
179. Să se determine funcţiile continue f : IR --+JR care satisfac Jf (t)dt =x 2
, 'Vx e R
X

2x+l
180. Să se determine funcţiile continue f: IR--+ JR care satisfac J f(t)dt =x + 1,-
X

'VxeR

X x2
181. Să se determine funcţiile continue f: JR+ --+JR care satisfac J f (t)dt = Jf (t)dt ,

o o

182.Săsecalculeze lim-· [n-1


I Lln(k 2 +n 2 )-lnn 2 -2nlnn+ln2. ]
n-+oo n k=l

126
183. Să se calculeze lim [e~ -1] · Jex·[nx]tn:.
n---.oo O

x3

184. Se consideră f : [0,1] ~JR J


definită prin /(x) = e dt . Să se arate că/ este strict
12

o
crescătoare pe [O, 1].

x2

185. Să se arate că funcţia /:[O,l]~JR definită prin /(x)= J/ dt este strict


o
crescătoare.

186. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei f: IR. ~IR. definite prin
X

J 1
/(x) = e • ln(l-t + t )dt.
2

187. Să se determine punctul de maxim local al funcţiei f : [O, 3] ~JR definite prin
2
J
X
1 3 2
f(x)= e ·(-t +4t -5t+2)dt .
o

x+2n t
188. Se consideră funcţia f : JR~ JR definită prin /(x) = J dt. Să se
X
I+ sin 2 t
1
calculeze / (O).

I
X 1 X 1
189. Se consideră funcţiile f ,g: ( O,oo) ~JR, f(x)=f~t+f~t ŞI

1 l+t 0 1+1
g(x) = sin(/(x)). Să se calculeze g 1(x).

X X

190. Se consideră funcţiile /,g:(O,oo)~R, /(x)= sintdt ş1 g(x)= tdt. Să se J J


o o
calculeze lim f (x).
x---.O g(x)
x>O

127
x2

191. Se consideră funcţiile /,g:(O,oo)~IR, f(x)= f sint dt


2
f
X 2
ş1 g(x)= e1 dt. Să se
o o
calculeze lim f(x).
x->0 g(x)
x>O

x3 X

192. Se consideră funcţiile f ,g: {O,oo) ~IR, f(x) = f sin 2tdt f


ş1 g(x) = t 5dt . Să se
o o
calculeze lim f(x).
x->0 g(x)
x>O

193. Se consideră o funcţie continuă şi mărginită f: [0,oo) ~ [m, M], unde O< m < M.
t
Să se calculeze lim i-·fof
1--->00 t
(x)dx.

194. Să se demonstreze că .!. :-: :; Je-x dx :-: :; 2


Jr.
e 0
4

195. Să se stabilească o formulă de recurenţă pentru calculul integralei


I
ln = Jx 2 n ·~1-x 2 dx,nEN.
o
1-..Jl-x ,xE[O,l)
196. Să se arate că funcţia f :[0,3)~[0,2),J(x)= x+l este integra-
{ - ,xE{l,3)
2
2
bilă, bijectivă, iar dacă inversa ei este g, să se calculeze g(y)dy. f
o

3
197. lim f ldx I' unde a este un număr real.
Să se calculeze a->oo 1+ X - a
1

o
198. Să se calculeze lim
a->-oo
fex · ( 2x 2
- 3x) dx , unde a este un număr real.
a

128
199. Să se demonstreze că pentru once n, m E N* este adevărată egalitatea
I I
f Xn ( 1- X t dx = fXm (1- Xr dx.
o o
I

200. Să se calculeze lim


n~oo
[J (X - ar ( XrdxJ-;;
g.
b-

201. Să se arate că dacă f:[O,l]~lR este o funcţie integrabilă, atunci pentru orice
a
aE(0,1) avem limn · fxn·f(x)dx=O.
n~oo
0

x+I
202. Să se demonstreze că pentru orice x > Oavem: f sin ( y3) dy < 6x ~ 5 .
X 3X

203. Să se calculeze lim


n~oo

n
f k · fik.
k=I

204. Să se arate că f: [0,1] ~ JR,f(x) = {


min{x2 ,IInx\} ,x:t:O
este integrabilă şi să se
0 ,x=O
I
calculeze ff(x)dx .
o

205. Să se arate că f : [O, 1] ~ JR,f ( x) = {xx (1+ x ln x) 'x > O este integrabilă şi să se
0 ,x=O
1
calculeze ff(x)dx.
o

1
206. Folosind eventual schimbarea de variabilă u=- să se calculeze
t'

l(x) = 1 ~, x >1 şi să se rezolve ecuaţia J(x) =.!!_.


Jiu. u2 -1 12

129
1r

2
207. f
Să se calculeze cosx·~l+sin 2 x dx.
o
n
208. Se consideră şirul an = fx 2 ln(l + x )dx, n E .l:"'t. Să se calculeze lim !!!!.... , p E N*.
n~oo nP
o

209. Să se arate că există c E [_!_,2 l] astfel încât fl+x\994 dx = c .


0

210. Se notează cu F mulţimea funcţiilor derivabile f: [O, 1] ~IR cu proprietatea că


l
f f(x)dx = f (O)= /(1).
o
a) Să se determine funcţiile polinomiale de gradul 3 care sunt elemente ale mulţimii F;
b) Să se arate că oricare ar fi f E F, ecuaţia / (x) =O are cel puţin două soluţii în
intervalul (O, 1).

fh
l arctgx
211. Să se calculeze dx.
o~( x2+1 )3
l
212. Se consideră funcţia f: [1,oo) ~IR, f
f(x) = e-ttx-ldt.
o
a) Să se arate că f(x) ~O, '\Ix~ 1;
b) Să se arate că funcţia este descrescătoare;

c) Să se demonstreze că f(x + 1) = xf(x)-_!_, '\Ix~ 1;


e
d) Să se arate că şirul (an )nEN• , an = f (n) este convergent.

213 . Sa- se demonstreze ca- -2 < fl ~ dx . J2 >-.


< 1~ ş1. sa- se arate ca- sm- 1
3 O 2+X - X2 "\/ 2 4 3

3
214. Să se arate că 2
<
24
· f 1
dx < 1 , Vn N*.
1+ ( J3f 1r ~ 1 + tgn X
4
E

130
I
2 lS. Să se determine n E N pentru care f 1
dx =
3
.1l' + _.!._.
o (1+x2r 32 4
a
216. Fie n E N. Să se ~arate că dacă integrala fcos 2 n+I Jl'(t + x )dt nu depinde de x E R,
o
atunci a= 2k,k E Z.
7r I
4 2
217. Să se demonstreze că f sin 2 xdx + farc sin /;dx = 8 .1l' •
o o
4
1-sin2x
218. Să se calculeze
f 1+sin2x dx.
0

219. Se consideră şirul (I") nEN , I" ~ J f + 2) (11+ ,fI+,)


Q( 1+ f
dt .

a) Să se calculeze Iz;
b) Să se determine limita şirului considerat.

7r

6
xsin6x
220. Să se calculeze
f 5 + cos12x dx .
0

i x4+1
221. Să se calculeze
f-
0x
6
-dx.
+1

222. Să se calculeze f x(x 1 + 1) dx .


2
10
1

i 2x 3 + 3x 2 + x
223. Să se calculeze
fo{x 2
+x+1)
1993
dx.

224. Să se calculeze I =fOfxX+ 'b


3-x
dx .

131
2 X
225. Să se calculeze J = fex+e e -x dx . 2
o

2
226. Să se determine numărul K = f ~.
.fi. X· X -1

t
227. Să se calculeze f4 1+ .Jf
O 2 · COSX
dx.

2 5 2 5
228. Să se calculeze I = f sm. sin x
x + cos 5 5
x
dx şi J = f sm. cos
5
x
x + cos 5
x
dx .
0 0

7r

2n+l
229. Să se calculeze K = f sin x ·cos x · cos 2x · ... · cos 2n-I x dx , n E N.
o

230. Se consideră funcţia f :[1, oo) ~ E , f (x) = x 3 - 3x + 1 . Să se determine mulţimea E


3
astfel încât f să fie bijectivă; notând cu g inversa sa, să se calculeze f t · g(t)dt.
-1

e · "\/e~ -11
Jn5 X ~
231. Să se calculeze I=
fO ex +3
dx.

I 2
232. Să se determine J = f x ~ x + 1 . earctgx dx.
O X +l

7r

233. Sa~ se calculeze K = f2 1+ sinx ·exdx.


7r 1+ cosx
--
2
7r
3
234. Să se determine I = fln (1+ .J3 ·tgx) dx.
o
132
_
235. Sa se calculeze J =
fln(l + x)dx.
I

2
O X +1

I
236. Să se arate că: O~ f~1- x 2 · arctgx dx ~ " - ln J2.
o 4

I
237. Să se determine f min{l,x, x }dx. 2

-1

3
238. Să se calculeze f mjn {t 2
} dx.
-2 t_x

7r
4
239. Să se găsească valoarea integralei I = fmax {sin x, cos x} · ln ( 1+ J2 ·sin x) dx.
o

240. Se notează cu Gg graficul funcţiei g : [O, Jr] ~ [O, 1], g(x) =sin x . Familia de drepte
y = t,t E [0,1] intersectează Gg în două puncte A şi B. Fie acum funcţia f: [0,1] ~ R
I
astfel încât /(t) = AB (distanţa dintre cele două puncte). Să se calculeze I= f( t )dt. f
o
_
241. Sa se calculeze J =
f
I
2x+ 1
dx.
0
x + 2x - x 2 - 2x + 2
4 3

I 2
242. Să se calculeze K = fx +
1
2
·ex dx.
0 (x+1)

arctgx
243. Se consideră funcţia f: R ~ R , /(x) = f etg
21
dt . Să se calculeze
o

133
arcsinx
244. Se consideră funcţia h : (-1, 1) ~JR, h(x) = f ln(l +sin 2 t)dt .
7r

a) Să se calculeze h( ~J.
b) Să se determine h1(x) .
../2
2
c) Să se calculeze f h(y)dy.
o

2.2.3. Aplicaţii ale integralei definite în geometrie


Breviar teoretic

• Aplicaţii ale integralei definite


Dacă f,g: (a,b] ~JR sunt funcţii continue astfel încât f(x) :S: g(x), 'v'x E ( a,b] , atunci

mulţimea r f ,g = {(x,y) E JR 2 Ia :S: x :S: b, f(x) :S: y :S: g(x)} are arie şi aria ei este egală cu
b
A(r f,g) = f[g(x)- f(x) ]dx.
a

• Volumul corpului de rotaţie în jurul axei Ox al unei funcţii continue f: (a,b] ~JR+
2
este V=nJ:J (x)dx.

Exerciţii şi probleme de consolidare

245. Să se determine aria subgraficului pentru fiecare dintre următoarele funcţii:

a) /:[0,2)~JR ,f(x)=2x-x 2
; b) /:(-1,l)~JR ,f(x)=l-x2 ;

1
c) f: [0,2] ~JR ,f(x) = x 2 ; d) /:(-1,l)~JR ,f(x)=- ;
l+x 2
e) /:(O,l)~JR ,f(x)=x2 -x+l; f) / : [O, l)~JR ,f(x)=x -2x +3 ;
4 2

g) /:(O,n)~JR ,f(x)=sinx; h) f: [O,;]~ JR ,f(x) = cosx ;


i) /:[l,e)~JR ,f(x)=lnx; j) /:[l,e]~JR ,f(x)=xlnx;

k) / : [-1,l)~JR ,f(x)=~l-x 2 ; 1) 1:[0,:J~JR,f(x)=tgx.


134
246. Să se calculeze aria mulţimii plane mărginite, delimitată de axa Ox şi graficul
fiecăreia dintre următoarele funcţii:
a) f :[0,3]~IR ,f(x)=3x-x2 ; b) f :[0,3]~IR ,f(x)=x -3x;
2

c) f : [1, 3] ~ IR ,f( x) = x 2 - 4 x + 3 ; d) /:[-1,2]~IR ,f(x)=2-x-x2 ;

e) /:IR~IR ,f(x)=x2 -6x+8; f) f :[O,l]~IR ,f(x )=x ·ex ;


g) f: [O,l] ~IR ,f(x) = arctg x ; h) /:[0,4]~IR ,f(x)='12x+l;
i) / : [0,5]~IR ,f(x)='13x+l; j) / : IR~IR ,f(x)=x3 -3x+2;
1
k) f :(-oo, l]~IR ,f(x)=2x3 -3x 2 +5; l) f :IR~IR,f(x)=-2--­
x +2x+5

247. Să se calculeze aria mulţimii r /,g în fiecare dintre următoarele cazuri:

a) /,g:[-1,3]~IR ,f(x)=x2 +1 ,g(x)=2x+4;


b) /,g:(-3,l]~IR ,f(x)=x2 +x ,g(x)=3-x;
c) /,g:[l,3]~IR ,f(x)=x 2 -2x+2 , g(x)=2x-l ;
d) /,g:(-2,l]~IR ,f(x)=x2 -2x ,g(x)=2-3x;
e) /, g:(-5,l]~IR ,f(x)=2x-x2 ,g(x)=6x-5;
f) f,g :[0,2] ~IR ,f(x) = x 3 , g(x) = 2x 2 ;

g) f,g :[O, ~]~ IR ,f(x) = sinx, g(x) = cosx;


h) /,g:(0,4]~IR ,f(x)=-x ,g(x)=~4x-x 2 ;
i) /,g:(-2,2]~IR ,f(x)=x4 ,g(x)=4x2 ;

j) /,g:(O,l]~IR ,f(x)=J°; ,g(x)=x;


k) /,g:(-1,2]~IR ,f(x)='1x+2 ,g(x)=x;

l) /,g:
[o, 29] ~
~IR,f(x)=-v9-2x şt
. 2x-9
g(x)=-
3
-.

248. Să se calculeze aria mulţimii r /,g în fiecare dintre următoarele cazuri:


2
x I
a) /,g : (-1,l]~IR ,f(x)=- , g(x)=-2- ;
2 X +1

b) f,g : [O,r]~IR ,f(x)=~rx-x 2 ,g(x)=.J~r2---x-2 ;


x2 8a3
c) /,g:(-2a,2a]~IR ,f(x)=- ,g(x)= 2
4a x +4a 2

135
2
249. Se consideră funcţia / : IR\{l}~IR,f(x)= 4 x-x . Să se determine melR ,
-
4
x-1
m > 2 astfel încât aria suprafeţei cuprinse între graficul funcţiei, asimptota oblică, axa Ox
şi dreptele x = 2, x = m să fie egală cu ln 3.

250. Se consideră funcţia f: IR~ IR, f(x) = x 2 şi punctul M de pe graficul funcţiei f, de


abscisă x = m, m >O. Tangenta în Mla graficul funcţiei/intersectează axa Ox în punctul
B. Să se arate că graficul funcţiei împarte suprafaţa triunghiului OMB în suprafeţe cu
raportul ariilor egal cu _!._.
2

251. Să se calculeze aria mulţimii cuprinse între graficele funcţiilor f,g: [0,1] ~IR,
f(x) = ln(l + x 2 ) şi g(x) = x · arctgx.

252. Se consideră funcţia f : IR ~ IR , f (x) = 1 - x 2 .


a) Să se calculeze aria suprafeţei plane S cuprinse între graficul funcţiei/ şi axa Ox.
b) Să se determine a E ( -1, 1) astfel încât dreapta de ecuaţie x = a să despartă
suprafaţa
S în două regiuni de arii egale.
c) Să se determine b E (O, 1) astfel încât .dreapta de ecuaţie y = b să despartă suprafaţa
S în două regiuni de arii egale.

253. Se consideră funcţiile /,g: IR~ IR,f(x) = sinx,g(x) = sin(x 2 ).


a) Să se arate că f(x)::::; x , Vx ~O .
7r

b) Să se arate că 3 · Jx·/(x)::s;n-3 .
o
c) Să se demonstreze că aria suprafeţei cuprinse între graficul funcţiei g, axa Ox şi

dreptele de ecuaţii x = O, x = 1, este mai mică decât .!_.


3
2
254. Se consideră funcţia f : IR~ IR, f(x) = _x_.
l+ex
a) Să se demonstreze că ex -x ~ 1, Vx E IR.
1
b) Să se calculeze Jf(x)dx .
-I
c) Să se arate că aria suprafeţei cuprinse între graficul funcţiei/, axa Ox şi dreptele de

ecuaţu x = O, x = 1, este mat· mica ~ ln -
· decat 4e
w
.
9
136
255. Să se calculeze:
a) Volumul sferei de rază R;
b) Volumul unui elipsoid de rotaţie;
c) Volumul unui paraboloid de rotaţie;
d) Volumul unui trunchi de con.

256. Să se calculeze volumul corpului de rotaţie determinat de fiecare dintre următoarele


funcţii prin rotirea subgraficului lor în jurul axei Ox:
2

a) /:[a,b]-7JR ,f(x)=b-(~)3 ;

b) f :[0,2]-7JR ,f(x)=2x-x2 ;

c) /:[0,Jr]-7JR ,f(x)=sinx .
d) f: [O,l]-7 JR ,f(x) = arcsinx .

e) /:[0,l]-7JR ,f(x)=x·ex;
f) f :[1, e] -7 JR ,f(X) = Xln X ;
. _ ~(x-a)(b-x) .
g) f .[a,b]-7JR ,f(x)- ,b>a>O,
X

h) f :[0,3]-7JR ,f(x)=~.
257. a) Să se determine volumul corpului solid generat de rotin~a în jurul axei Oy a
domeniului plan cuprins între curbele y = .f;,y = 2,x =O.
b) Să se determine n E N* pentru care volumul corpului obţinut prin rotirea graficului

funcţiei f : [-1, 1] -7 JR, f (x) = cos ( n · arccos x) în jurul axei Ox este egal cu 21' .
3

258. Se consideră funcţia f : JR -7 JR,/ (x) = 2x - x


2
şi se notează cu S suprafaţa plană
cuprinsă între graficul funcţiei considerate şi axa Ox.

a) Să se determine n E N,n ~4 pentru care Jn f(x) dx = 20 .


2-x
3
b) Să se arate că se poate înscrie în S un triunghi care are aria egală cu un număr
întreg.
1
c) Să se demonstreze că: Jex· f(x)dx ~ e.
o

137
259. Se consideră funcţiile f,g: IR~ IR,f(x) = 4-x 2 ,g(x) = 2x 2 +3x-2 .
a) Să se determine m E IR astfel încât tangenta în x 0 =1 la graficul oricărei primitive
F : IR ~IR a funcţiei f să fie paralelă cu dreapta de ecuaţie mx - y - 2 =O.
n+I
b) Să se arate că nu există n E N pentru care Jf(x)dx E 'li.,.
n
c) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între graficele funcţiilor/şi g.

d) Folosind eventual inegalitatea a+ b ~ Jdb adevărată pentru orice a,b E [ O,oo), să


2
2
se arate că f ~ f(x)dx ~ 8.
-2

260. Se consideră funcţiile f :(O,oo)~IR,f(x)=x+_!__ şi g:[l,2]~1R,g(x)=/(x),


X

n
a) Să se arate că există n E N astfel încât Jf (x )dx = 4 + 1n 3 .
I
b) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia în jurul axei Ox a
subgraficului funcţiei g.
c) Folosind eventual inegalitatea t + ! ~ 2 adevărată pentru orice t E (O, oo) , să se
t
demonstreze că pentru orice a > 1 aria suprafeţei plane mărginite de graficul
funcţiei/, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x = 1 , x =a este cel puţin egală cu 2(a -1).

261. Se consideră funcţiile f,g: IR~ IR , f(x) = x 2 , g(x) = x.


a) Să se calculeze aria suprafeţei plane mărginite de graficele funcţiilor/şi g.
b) Să se arate că pentru orice n E N, n ~ 2 , este adevărată inegalitatea
n n
Jex· g(x)dx ~ Jex· f(x)dx.
I I
c) Pentru orice t > O, dreapta de ecuaţie y = t intersectează graficul funcţiei f în
punctele A şi B. Dacă se notează cu h(t) distanţa dintre punctele A şi B, să se
4
calculeze fh(t)dt.
I

138
262. Se consideră funcţiile f :IR --) IR,/ (x) = x 2 - 2x şi 2
g : [ 3, oo) --) IR, g(x) = x - .
f(x)
4
a) Să se calculeze ff (.J;, )dx.
1
m
b) Să se arate că pentru orice m E IR,m > 3, este adevărată inegalitatea f f(x)dx >O.
o
c) Dacă S este aria suprafeţei plane mărginite de graficul funcţiei/, axa Ox şi dreptele
de ecuaţii x = O , x = 2 , să se dea un exemplu de număr întreg nenul k pentru care
k·SEZ.

Matematică de excelentă

263. Să se calculeze aria mulţimii cuprinse între parabolele de ecuaţii y2 = ax şi x 2 = ay ,


unde a este un număr real strict pozitiv.

264. Să se calculeze aria cercului de rază r.

265. Să se calculeze aria mulţimii cuprinse între cercul de ecuaţie x 2 + y2 = 4 px şi


parabola de ecuaţie y 2
= 2 px.

266. Să se calculeze aria mulţimii cuprinse între parabola de ecuaţie y2 = 4x şi dreapta de


'ecuaţie y = 2x.

267. Să se determine aria mulţimii din semiplanul {( x, y) I y > O} cuprinse între hiperbola

de ecuaţie xy = a 2 , axa Ox şi dreptele de ecuaţii x = a,x = 2a.

268. Interiorul cercului de ecuaţie x 2 + y2 = 16 este despărţit în două regiuni de parabola


y2 = 6x . Să se calculeze aria fiecăreia dintre acestea.

269. Interiorul cercului de ecuaţie x 2 + y2 = 8 este despărţit în două regiuni de parabola


y2 = 2x . Să se calculeze aria fiecăreia dintre acestea.

270. Să se calculeze aria mulţimii cuprinse între parabola y2 = x şi dreapta de ecuaţie


y =2x-1.

139
271. Să se calculeze aria mulţimii cuprinse între parabolele de ecuaţii y 2 = x şi x2 = 8y.

272. Se consideră funcţia / : JR~JR, /(x)=(x+l)e-lxl. Să se calculeze aria mulţimii


plane cuprinse între graficul funcţiei, axele de coordonate şi dreapta de ecuaţie x = 2.

273. Se consideră funcţia /:[0,2]~JR ,f(x)=2x-x 2 . Să se determine meJR astfel


încât dreapta de ecuaţie y = mx să împartă subgraficul funcţiei /în două regiuni de arii
egale.

274. Se consideră funcţia f :[O, oo) ~ JR,/ (x) = lx 2 - ai, a E JR . Să se determine a > O
astfel încât aria S(a) a mulţimii cuprinse între graficul funcţiei, axa Ox, dreptele
x = O,x = 1, să fie minimă.

275. Se consideră funcţia f: JR~ JR,


f(x) = em.x (1 + mx),m >O şi se notează cu A şi B
intersecţiile graficului funcţiei cu axele de coordonate. Să se arate că raportul dintre aria
suprafeţei delimitate de graficul funcţiei şi axele de coordonate şi aria triunghiului OAB
este constant.

276. Să se calculeze aria mulţimii {(x,y) e JR 2 Ix 2'. O,y 2'. o,y2 : :; x,2x + y:::; 10} .

277. Să se calculeze aria mulţimii cuprinse între semidreapta Ox,x >O, arcul de
hiperbolă x2 -y2 = a 2 ,y >O şi dreapta y = kx,k E (0,1) .

-
278. Să
se determine abscisa x = li, a punctului în care paralela dusă la axa Oy împarte

porţiunea cuprinsă între curba y = 2 1 , axa Ox şi dreptele de ecuaţii x = 1 ,


X +2x+5
x = 2.fi -1 în două părţi de arii egale.

279. Calculaţi aria subgraficului funcţiei f: [o,"]~ JR,f(x) = . sinx .


2 smx+cosx

280. Să se calculeze aria mulţimii mărginite de graficul funcţiei f : JR~ JR, j(x) =
= ~lx 2 -11 - x, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x = _.!_, x =.!.. .
. 2 2

140
2.2.4. Teste de evaluare
A. (3 ore/săptămână)

(20p) 1. Să se rezolve ecuaţia J(2t + l)dt = 2.


o
t
(20p) 2. Să se determine cel mai mare număr întreg m pentru care J(2x- l)dx ~ m,
o
VtER
1
(lOp) 3. Să se calculeze J1+ ~ dx.
0 l+x
1
(20p) 4. Să se calculeze Jx 2 · ex dx.
o
(20p) 5. Să se calculeze aria mulţimii cuprinse între curbele de ecuaţii y = x 2 + 5x şi
y=x+5 .

Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.


• Se acordă 1Opuncte din oficiu.

B. (3 ore/săptămână)

a b
(20p) 1. Să se arate că există a,b E ~.a-::;:. b, pentru care J(x + l)dx = J(x-l)dx.
o o
(20p) 2. Să se determine a > Opentru care fln(x + 1)dx = ln ~.
o e
X

(20p) 3. Să se rezolve ecuaţia J~dt = tr .


o1+t 3

(20p)
_
4. Sa se calculeze
Jx
3 2
-2x+5 dx.
2
x-1
(lOp) 5. Să se dea un exemplu de funcţie neconstantă f :~ ~ ~ pentru care
1
J[J(x) + x · J' (x) ]dx = 2.
o
Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.
• Se acordă 1Opuncte din oficiu.

141
C. (4 ore/săptămână)

I n
Se consideră şirul (I n ) "" definit prin I n =f_!__ dx , Vn E N .
ne" } +X
o
(20p) 1. Să se calculeze I 0 .
(20p) 2. Să se arate că
In +In+I = --, Vn
1
E N.
n+l
(20p) 3. Să se calculeze lim In .
n~OJ

1 I xn
(20p) 4. Să se demonstreze că nln = - - f 2
dx, Vn E N.
2 0 (l+x)
(top) 5. Să se calculeze lim nln.
n~OJ

Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.


• Se acordă I Opuncte din oficiu.

D. (4 ore/săptămână)

2
Se consideră şirul Un )neN· ' In = f( (X -1)(2-x) dx.
I
r
(20p) 1. Să se calculeze 11•
(20p) 2. Să se arate că 2(2n + l)ln = nl 11
_
1, Vn E N* ,n ~ 2 .
(top) 3. Să se calculeze lim I n-
n~OJ

X X

Se consideră funcţiile f,g: R ~ R,f(x) =-e-,g(x) =


l+ex
f f(t)costdt.
-x
I
(20p) 4. Să se calculeze ff(x)dx.
o
(top) 5. Să se determine g 1(x),x E R.

(top) 6. Să se calculeze g (; J
Notă: • Timp de lucru: 50 de minute.
• Se acordă I Opuncte din oficiu.

142
CAPITOLUL III. PROBLEME DE MATEMATICĂ
APLICATĂ

l(A) Două lentile având distanţele focale fi , respectiv / 2 , sunt situate la distanţa d >O
una faţă de cealaltă; în această situaţie distanţa focală fa sistemului este dată de legea de
compoziţie f =fi o/ 2 = fi · / 2 . Considerând legea de compoziţie definită pe
fi+/2-d
G= (0,+oo), se cere:
a) să se demonstreze că legea este asociativă;
b) să se studieze dacă legea admite element neutru;
c) să se calculeze d o d o d o d o (2d) o ( 4d) o (8d) .
8 4 2

2(A) Grupul diedral D3 al simetriilor triunghiului echilateral este grupul format din
deplasările - adică bijecţiile care conservă distanţele între puncte - care transformă deci
triunghiul în el însuşi. Acestea sunt: aplicaţia identică e, rotaţia OJ de unghi 120° în jurul
centrului de greutate, rotaţia a de unghi 240° în jurul centrului de greutate şi simetriile
a, b, c faţă de înălţimile triunghiului. Alcătuiţi tabla grupului ( D3 , o) şi arătaţi că acesta
este izomorf cu grupul simetric S3 al permutărilor mulţimii {1, 2, 3} . (Figurile de mai jos
prezintă imagini, sperăm sugestive, pentru elementele lui D 3 ).

c c

A 8 A 8

e
c 8

A 8 c A

OJ

143
c A

CT
A B B c

c c

A B B A

a
c B

A B A c
b
c A

A B c B

3(A) ISBN este un cod de bare folosit pentru identificarea comercială internaţională a
cărţilor şi a fost creat în Regatul Unit, în 1966, de către vânzătorii de carte şi papetărie .
Începând cu 1 ianuarie 2007, ISBN este format din 13 cifre, fiecare carte având un ISBN
distinct, de forma C1C2C3 - C4C5C6 - C7Cs - C9C10C11C12 - C13 .
(De exemplu, sora mai mică a acestei culegeri, adică aceea pentru clasa a XI-a, are codul
ISBN: 978 - 973 -47 - 1736- 1.)

144
Modalitatea de a detecta dacă o astfel de înşiruire este un cod ISBN corect este dată de
formula simplă: c13 = 10 -A(mod 10), unde A = 1 · c1 + 3 · c2 + 1 · c3 + 3 · c 4 + 1 · c 5 +
+ 3 · C6 + 1 · C7 + 3 · Cg + 1 · C9 + 3 · C10 + 1 · C11 + 3 · C12.
Stabiliţi dacă 978 - 606- 554 - 725 - 4 este un cod ISBN.

4(A) Rata cu care familia Georgescu utilizează, într-o zi, energia electrică (în kW/oră)

este dată de relaţia K (t) = 8te -t , unde t


1
E [O; 24] este timpul, exprimat în ore. Câţi
kilowaţi-oră foloseşte familia Georgescu în primele 12 ore ale zilei?

S(A) Într-un experiment referitor la memoria studenţilor, s-a găsit că rata de memorare a
cuvintelor vocabularului limbii franceze este dată de relaţia M 1(t) =O, 16t - O, 003t 2 ,
unde M (t) este numărul de cuvinte memorate în t minute.
a) Aflaţi funcţia M(t), în ipoteza M(O) =O.
b) Câte cuvinte memorează un student în 1O minute ?

6(A) Costul total de cumpărare şi întreţinere a unui aparat medical pentru x ani poate fi

modelat prin C( x) = 4000 { 30 + 2 · lVidt) (exprimat în RON). Calculati costul total

pentru 8 ani de folosire a aparatului.

7(A) Se consideră multimea G = {M(x,y) I:: + ~: =1} a punctelor unei elipse

( a,b >O) şi fie punctul A(a,O) E G . Pe mulţimea G se defineşte operaţia „ *"în felul
următor:
(l)A*M=M*A=M, VMEG.
(2) Dacă ME G \ {A} , atunci M *M este punctul în care paralela prin A la tangenta în M
la elipsă retaie elipsa.
(3) Dacă M 1, M 2 E G \ {A}, M 1 -:t- M 2 , atunci M 1 * M 2 este punctul în care paralela prin A
la dreapta M 1M 2 retaie elipsa.
Să se demonstreze că ( G, *) este un grup comutativ izomorf cu grupul multiplicativ al
numerelor complexe de modul I .

8(A) Într-un vas de cultură sunt, la momentul t =O, b0 bacterii. S-a observat că funcţia
n : [O, oo) ~ (O, oo) , definită prin n(t) = numărul bacteriilor din vas la momentul t satisface
egalitatea: n 1(t) = k · n(t) , Vt ~O (unde n 1 este derivata funcţiei n, iar k este o constantă
strict pozitivă, care depinde de mediul de cultură ales).
Arătaţi că, dacă iniţial sunt b0 = 300 bacterii, iar k =O, 1 , atunci, pentru t ~ 20 ,
numărul bacteriilor din vas este mai mare decât 2010.

145
9(A) Oul de pasăre (găină, raţă, gâscă, bibilică . .. ) este un aliment deoesebit de bogat în
substanţeproteice şi vitamine!
Un ou mediu de găină (sau de găină medie) poate fi modelat matematic printr-un solid
de revoluţie obţinut prin rotirea curbei de ecuaţie y = ~ · ~9 - x2 , x E [-3, 3) în jurul axei Ox.
3
Dacă x şi, evident, y sunt exprimate în cm, calculaţi volumul unui astfel de ou.
(În figurile de mai jos sunt prezentate, credem, imagini cât de cât sugestive.)

-3 -2 -1

-1

lO(A) Terra are forma aproximativă a unui elipsoid de rotaţie, semiaxa mare având
lungimea aproximativă de a= 6378 km, semiaxa mică b = 6357 km. Determinaţi
volumul aproximativ al Terrei (Jr =3, 14 ).

ll(A) Începând cu anul 1990, rata de creştere a numărului D al adulţilor divorţaţi din
SUA poate fi modelată prin D 1(t) = -0, 004t + 0,49, unde t reprezintă anul, iar t =O
corespunde anului 1990. Ştiind că numărul adulţilor divorţaţi din SUA era, în anul 2005,
egal cu 22,1 milioane, estimaţi numărul celor divorţaţi din anul 2015.

12(A) Începând cu anul 1998, rata de transformare a numărului H al copiilor cu mame


casnice din SUA poate fi modelată prin H 1(t) = -0,01706 ·t + 0, 4693, unde t reprezintă
anul, iar t = 8 corespunde anului 1998. Ştiind că numărul acestui fel de copii era în anul
2005 egal cu 11,246 milioane, estimaţi acest număr pentru anul 2015.

13(A) Concentraţia y a unui medicament (în miligrame pe milimetru) în fluxul sanguin


al unui pacient după t ore se poate modela prin ecuaţia y = 500 · e-0,4t .
Determinaţi concentraţia medie a medicamentului după 5 ore de la administrare.

146
14(A) O căpiţă de făn are forma regulată
astfel încât orice secţiune axială este o
parabolă ca în figura alăturată (la bază
avem 4 metri!).
Determinaţi volumul căpiţei.

-2
., o 2

lS(A) O clepsidră obţinută prin rotirea, în


jurul axei Ox, a graficului funcţiei
f: [0,27!] ~JR, f(x} =sinx are secţiunea
axială forma alăturată.
Determinaţi care este volumul maxim de
o
nisip care încape în clepsidră astfel încât
acesta să se poată scurge complet dintr-o -1

parte în alta.
10

16(A) Cupa unui pahar are secţiunea axială


de forma celei din figura alăturată, fiind
modelată de graficul funcţiei f :[-3,3] ~JR,

f(x) =x 2 • (înălţimea fiind aşadar de 9 cm)


Determinaţi volumul maxim de apă care
poate fi pus în pahar.

-4 -2 o 2 4

-2

17(A) O bilă de metal este aruncată în sus, lnaltlme (m) .-······.•.


de la înălţimea de 25 metri cu viteza de
20 m/s. Aproximând valoarea acceleraţiei
gravitaţionale cu 1O m/s 2 , arătaţi că bila nu
se va mişca prin aer mai mult de 5 secunde. 2

-2
•timp (s)•

147
18(A) O pepinieră vinde un arbust după 6 ani de creştere şi dezvoltare. Rata de creştere în
aceşti 6 ani este modelată aproximativ prin h (t) = 1, 5 · t + 5 , unde t este timpul exprimat
1

în ani, iar h este înălţimea, exprimată în centimetri. Ştiind că butaşii au 12 cm înălţime la


plantare, calculaţi înălţimea la care ajung arbuştii în momentul vânzării.

19(A) Rata de creştere a populaţiei în localitatea Horry County din South Carolina poate
fi modelată prin P (t) = 105, 46 · t + 2642, 7 , unde t este timpul (exprimat în ani), iar t =O
1

corespunde anului 1970. Ştiind că populaţia localităţii americane era, în anul 2005, de
226 992 de locuitori, aproximaţi numărul locuitorilor oraşului în anul 2020.

20(A) Rata de creştere a populaţiei din municipiul Caransebeş poate fi modelată,

începând cu recensământul din anul 2002, prin P 1


(t) = 50, 5 · t 1' 02 , unde t reprezintă
timpul în ani. Estimaţi populaţia municipiului din anul 2022, dacă în anul 2002 erau
31 200 de locuitori.

21(A) Apa unui lac contaminat este tratată cu un bactericid. Rata modificării bacteriilor
dăunătoare după t zile de la aplicarea tratamentului este modelată prin B 1(t) =

3 ooo
2
, t 2: O, und e B este numaru
- 1 b acten1. ·1or pe m1·1·1·
1 1tru d e apa- ş1. t este numaru
- 1
(1+0,2t)
de zile de tratament al apei. Numărul iniţial al bacteriilor a fost egal cu 10 OOO I mililitru.
Determinaţi, cu aproximaţie, după câte zile numărul bacteriilor va fi cel mult egal cu
2500 I mililitru.

22(A) Un ceas de perete extrem de subţire are


forma din figura alăturată, curba superioară fiind
modelată de graficul funcţiei f :[O, n] ~ IR ,
f(x) = sinx. Determinaţi coordonatele punctului
în care trebuie agăţat ceasul pentru a fi în
o 3
echilibru, ştiind că OL = 31, 4 cm, iar distanţa de o L
la T la OL este egală cu 1O cm.

23(A) O albină şi un trântor zboară din punctul O


până în punctul A pe traiectoriile (j), respectiv (g),
acestea fiind curbele corespunzătoare graficelor
funcţiilor f,g: [0,4] ~IR, f(x) =3-x.J; ş1
3
2
g(x) = ~, x reprezentând distanţa exprimată în
3
metri. Calculaţi care dintre cele două insecte
parcurge un drum mai lung.
148
24(A) Aria suprafeţei corpului determinat de rotirea graficului unei funcţii <p: [a, b] ~JR ,
derivabilă şi cu derivata continuă, în jurul axei Ox, este egală cu

A(rp) = 2n Jrp(x) · 1+ ( rp (x)


a
1
r
dx. Calculaţi aria suprafeţei unei rmng1 de rugby,

modelată prin rotirea în jurul axei Ox a graficului funcţiei f: [-15, 15] ~JR ,
12 I 2
f( x )=-·v225-x .
15

25(A) Dacă funcţia f: [a , b] ~JR considerată continuă este asociată unei forţe aplicată
unei particule care se deplasează din a în b, atunci lucrul mecanic efectuat de forţă este
b
f
numărul real L 0 ,b(f) = f( x)dx. Calculaţi lucrul mecanic necesar unei forţe pentru a
a
întinde un resort de lungime I până la lungimea I + x , ştiind că forţa este proporţională cu
lungimeax.

26(A) Calculaţi lucrul mecanic efectuat pentru a ridica un corp cu masa de 5 kg la


înălţimea de 100 m.

27(A) Considerăm un vas în formă de cilindru circular drept, cu raza bazei R şi înălţimea
H, umplut cu apă. Calculaţi lucrul mecanic necesar pentru extragerea apei din vas.

28(A) Căldura specifică fa unui kg de apă variază în funcţie de temperatura t după legea
f(t) = 1+4 ·10-5 t+9 ·10-7 t 2 . Determinaţi cantitatea de căldură necesară pentru a încălzi
1 m de apă de la 10° la 60°.
3

29(A) Benzina are căldura specifică c legată de temperatura t prin relaţia


c =O, 236 +O, 0010228 · t , presiunea fiind constantă. Calculaţi căldura specifică medie a
benzinei pentru temperaturi cuprinse între t1 =116°C şi t2 = 218°C .

30(A) Rata de creştere a unei populaţii P de bacterii este modelată prin egalitatea
000 , unde t este timpul măsurat în zile. Dacă la momentul t =O populaţia
3
p 1(t) =
l+ 0,25 ·t
de bacterii era egală cu 1OOO, estimaţi numărul bacteriilor după 7 zile.

149
CAPITOLUL IV. MODELE DE TESTE

4.1. Lucrări scrise semestriale


A 1• Lucrare scrisă, semestrul I, 3 ore/săptămână

1. Se consideră mulţimea H = ( 2, oo) şi operaţia definită prin:


x* y=xy-2(x+ y)+6,Vx,yER.
(lOp) a) Arătaţi că operaţia „ *"este o lege de compoziţie asociativă pe mulţimea H.
(1 Op) b) Determinaţi simetricul elementului x = 5 E H faţă de legea „ * " .
(lOp) c) Arătaţi că există a E R astfel încât a* x = x *a= a, Vx E R.
(1 Op) d) Rezolvaţi în mulţimea H ecuaţia x * x * x * x * x = 34 .
( Sp) e) Demonstraţi că funcţia f :H ~ (O, +oo) ,f( x) = x - 2 este un izomorfism între

grupurile ( H, *) şi ( R/ ,-) .
(lOp) f) CatCulaţi u = 1 * 2 * 3 * ... * 10 .
2. Determinaţi următoarele integrale nedefinite:
4
(lOp) a) J(x +4x3 -6x2 -8x+l)dx,xER.

(lOp) b) J(3cost-2sint)dt,tER.
x 2 +3x+2
(lOp) c) dx,xE(O,+oo).
J X

(Sp) . d) Jx·lnxdx, xE(O,+oo).

Notă: • Timpul de lucru: 11 O minute.


• Se acordă din oficiu 1Opuncte.

A2• Lucrare scrisă, semestrul I, 3 ore/săptămână

1.Seconsiderăgrupurile A=(Z 5 ,+) şi B=(z 5*„).


(lOp) a) Rezolvaţi ecuaţia 2 · x+4=1 .
~

(lOp) b) Determinaţi ordinul elementului 3 în grupul A.


,... "' "' .-.
(lOp) c) Calculaţi a =1+ 2 + 3 + ... + 48 .
(lOp) d) Calculaţi b =Î · Î · 3·... ·8.
(lOp) e)Determinaţi mulţimea G ={x 2 Ix E Z 5 }.
( Sp) f) Demonstraţi că funcţia f :Z 5 ~ Z 5 ,f(x) = x 2 + Î · x nu este surjectivă.
150
2. Determinaţi următoarele integrale nedefinite:
4 3 2
(lOp) a) J{tox +4x -6x +6x+l)dx,xeR

(lOp) b) I 4t 4+9 dt, t JR.


2 E

(lOp) c) J(2cost +3sint)dt, te R

( 5p) d) Jln(x + l)dx,x >O.

Noti: • Timpul de lucru: 11 O minute.


• Se acordă din oficiu 1Opuncte.

B1• Lucrare scrisi, semestrul I, 4 ore/siptimini

1. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie asociativă „ •"


prin x• y=2xy+6x+6y+I5,'v'x,ye!R.
( 5p) a) Să se arate că există p e 'll astfel încât x • y =2(x + 3)(y + 3) + p, 'v'x,y e IR.
( 5p) b) Să se determine x,y e JR pentru care x • y =21 şi (2x) • y = 27.
( 5p) c) Să se arate că există a e Z astfel încât x •a= a• x =a, 'v'x e IR.
(5p) d)Săsearatecă (-16)•(-15)• ... •0•i• ... •16<-1.

( 5p) e) Să se studieze dacă mulţimea Q \ Z este stabilă în raport cu legea dată.


(lOp) 2. Se consideră mulţimea:
G= {!n: (2,oo) ~ (2,oo) I f,,(x) = 2 + (x-2) 2
" ,n E z}.
Să se arate că, în raport cu operaţia de compunere a funcţiilor, G are o structură
de grup abelian, izomorf cu (Z,+ ).
3. Să se determine:
(lOp) a) J(x 5
- 3x2 + 2x - sin x )dx , x e JR;

(lOp) b) J ln x dx , x (O, oo );
x
2
· e

c) J-- dx,xeJR;
x2
(lOp)
6
l+x
2x+3
(lOp) d) I 2 dx ,x >0;
X+2x+2
arctgx
( 5p) J +1
e) - -dx ,xeJR.
X
2

151
4. Să se arate că orice primitivă G a funcţiei g: ~ ~ ~,g(x) = ~l + x 2 satisface
inegalităţile:
(Sp) a) G(4)+G(2)>G(3)+G(l);
(Sp) b) jG(a)-G(b)j~ja-bj, Va,bER

Notă: • Timpul de lucru: 11 O minute.


• Se acordă din oficiu 1 Opuncte.

B2 • Lucrare scrisă, semestrul I, 4 ore/săptămână

1. Se consideră matricea A= (
2
-1
2
-1
) şi mulţimea G = {X(a) I a E ~, X(a) =
=fi+a · A}.
(lOp) a) Să se calculeze A 2•
(lOp) b) Să se arate că mulţimea G este stabilă faţă de înmulţirea matricelor.
(lOp) c) Să se arate că înmulţirea matrice lor pe G are element neutru.
( Sp) d) Să se arate că există UE G astfel încât X· U = U, VX E G.
( Sp) e) Să se determine t E Z pentru care X(-100) · X(-99) · ... · X(99) · X(l 00) = X(t) .
( Sp) 2. Presupunem cunoscut faptul că ( Z, *) şi ( Z, o) sunt grupuri, legile de com-
poziţie fiind definite prin x * y = x + y + 1 , x o y = x + y -1 .
Să se determine a,b E Z, cu a+ b = 3, astfel încât f: Z ~ Z,f(x) =ax+ b să fie
un izomorfism de la grupul ( Z, *) la grupul ( Z, o) .

(lOp) 3. Să se determine f ~ 1
dt,t EI c ~.
4-9t 2

( Sp) 4. Să se determine mulţimea primitivelor funcţiei f: ~ ~ ~,f(x) = smx


1 +cos 2 x

(top) y • · h : 1Tll
5. Arataţ1 ca fun cţ1a
y 1Tll h( )
JN.. ~ JN..,
2
x = { + ex 'X ~ O adm"ite pnm1tlve.
· · · Daca H y

3 · COSX ,X> 0

este o primitivă a lui h, pentru care H(tr) = 1,calculaţi H( ~}


6.Seconsiderăfuncţiile f,g:~~~ ,f(x)=x2 +x+l şi g(x)=x 3 +x.
( Sp) a) Să se arate că pentru orice primitivă F: ~ ~ ~ a funcţiei feste adevărată
inegalitatea F(J3) < F(J5).
( Sp) b) Să se determine f(x· f(x)-sinx)dx.
c) Să se determine f(J(x)-x
2
( Sp) ) · lnxdx, pentru x E (O,oo) .

152
( Sp) d) Să se arate că pentru orice primitivă F : IR ---t IR a funcţiei f este adevărată

inegalitatea: IF(a)-F(b)l~~·la-bl, Va,bEIR.


4
Notă: • Timpul de lucru: 11 O minute.
• Se acordă din oficiu 1Opuncte.

4.2. Teste de pregătire pentru examenul de bacalaureat


4.2.1. Teste pentru programa M _mate-info

Testul 1

Subiectul I

1. Calculaţi partea întreagă a numărului a= r;


8
.
.,,i5 -1
2. Se consideră funcţia f : IR ---t IR,f(x) = 2x 2 -3x + 5. Arătaţi că există un număr
iraţional a pentru care/(a) E Q.

3. Determmaţ1
. ~ 1 comp1ex z =--.
. numere1e rea1e a pentru care numaru 1+ ai este rea1.
a+1
4. Determinaţi numărul natural n pentru care mulţimea {1,2,3, .. .,n} conţine exact 128 de
submulţimicu un număr impar de elemente, unul dintre acestea fiind n.
5. Determinaţinumerele reale a şi b pentru care H(a,b) este ortocentrul triunghiului
care are vârfurile A(3,1), B(5,3), C(0,4).
6. Calculaţi cos 165°.

l
Subiectul al 11-lea

!. Se notează cu M mulţimea matricelor X (a, b) ~~ ~[ ; a, b e C .

a) Arătaţi că pentru orice numere complexe a şi b este adevărată egalitatea:


3
(X(a,b)-13 ) =03.
b) Determinaţi matricele A E M pentrU care A= A- 1 .
c) Determinaţi suma elementelor matricei x 201 \1,2).
2. Se consideră polinoamele f = (X 2 +X+ 1) 2014 - (X 2 - X+ 1) 2014 , g = x 2 -1 ş1
h=X.
a) Arătaţi că h divide/
b) Determinaţi restul împărţirii lui fla g.
c) Dacă q este câtul împărţirii polinomului/la g, calculaţi q(l) .
153
Subiectul al 111-lea
1. Se consideră funcţia f : IR--+ IR,f(x) = x- ln(l +ex) şi se defineşte şirul (an )n~l prin
n 1
an= L--k' n~l.
k=t l+e
a) Calculaţi lim /(x)- /(O).
X-)0 X

b) Demonstraţi că funcţia J' este strict monotonă pe IR.


c) Arătaţi că şirul (an )n~l este convergent.

2. Se consideră funcţiile f : [O, +oo) --+ IR,/( x) = x ·cos x +sin x şi g : (O, +oo) --+ IR ,
g(x)=lnx.
a) Calculaţi a+ b = 4.

b) Calculaţi B ~ Jg~) dx.


1 "\/X
211'
c) Arătaţi că numărul C = Jf(x)g(x)dx este întreg.
11'

Testul 2

Subiectul I
1. Determinaţi numărul real m pentni care numărul complex 1- i este soluţie a ecuaţiei
2
x -2x+m=O.

2. Arătaţi că funcţia f: Z-+ Z,f(n) = [ i] este surjectivă, dar nu este injectivă.


3. Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia log 2 (l + x) = 2 .
log 2 (1-x)
4. O carte de biologie este cu 25% mai scumpă decât o carte de matematică. Determinaţi
numărul natural p ştiind că această carte de matematică este mai ieftină cu p% decât
acea carte de biologie.
. . sin 2 x + 8cos 2 x
5. Arătaţi că dacă tg x = 2 , atunci numărul a = . 2 este întreg.
sm x+2cos 2 x
6. Demonstraţi că pentru orice număr real m toate dreptele de ecuaţii
dm :(m+l)x+(m-l)y-2m=O
trec printr-un punct fix.

154
Subiectul al II-iea

notează ~J
1
1. Se cu D(m) determinantul matricei A(m) =[ 7 m-4 E .f\"3(1R).
-3 1 m+l
a) Calculaţi D( 5) .
b) Determinaţi rangul matricei A(-2) .
c) Demonstraţi că pentru orice m > 5 matricea A(m) este inversabilă.

2. Pe mulţimea numerelor complexe se consideră legea de compoziţie xoy = xy - i(x +.


+ y) - 1 + i şi, pentru orice număr complex z se notează zn = 'z-o.z,o-„.-o-z' , n ~ 2 .
n dez
a) Determinaţi perechea (a, b) de numere reale pentru care (2 + i) o (2 - i) = a + bi .
b) Determinaţi elementul neutru al legii considerate.
c) Calculaţi i 2015 .

Subiectul al 111-lea

1. Se consideră funcţia f :(O,~)~ JR , f(x) = x · tg x.

a) Arătaţi că / (x) >O, Vx E (O,~).


b) Calculaţi lim 4f (x) - Jr .
x-->!!_ 4x - Jr
4

c) Demonstraţi că pentru once a, b E (O,~). a < b, este adevărată inegalitatea

tg b a
-->-.
tg a b
I
2. Pentru orice numere naturale n şip se notează I ( n, p) = J(x + 1)n · epx · arctg xdx .
o
a) Calculaţi J(O,O).

b) Arătaţi că 1
lim - - · I(n,O) =O .
n-->oo 2n+1

c) Demonstraţi că 2
/(2,1}=1+ e(;r- ).
2

155
Testul 3

Subiectul I
1. Se consideră funcţia f : JR ~ JR,f (x) = x 2 - 4 x + 3 şi mulţimea A (I) = {x E JR I
(f o f)(x) =I}. Arătaţi că mulţimea A(3) conţine exact două numere întregi.

2. Arătaţi că dacă a,b E JR astfel încât a+ b = 4 şi ab = 3 , atunci a 2 + b 2 = 5 · ,Ja+ b .


. . 1 . . - ~ k k2 - 4k + 3 o
3• Determmaţ1 ce mai mic numar mtreg pentru care 2': .
2k-k 2
4. Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia log 3 ( log 2 ( 3x + 2)) = 1 .
5. Determinaţi mulţimea M = {x E [O, 27!) I sin 4x =cos 2x} .
6. Determinaţi coordonatele punctului C situat pe dreapta de ecuaţie 3x - y -1 = O şi care
este egal depărtat de punctele A(l,2) şi B(5,4) .

Subiectul al 11-lea

1. Se notează cu D(m,x) determinantul matricei A(m,x) = [~ ~l 7], cu m,x E JR .


1 0 X

a) Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia D(2,x) =O.


b) Arătaţi că, pentru orice număr întreg p -:t- -1 , există un număr întreg q -:t- p astfel
încât D(p,q) = D(q,p) .
c) Demonstraţi că, pentru orice număr real m , există x E JR astfel încât matricea
A(m,x) nu este inversabilă.
2. Se consideră inelul ( Z, *,o) , unde cele două legi de compoziţie sunt defmite astfel:
X* y =X+ y +3 şi X o y = 3x + 3y + xy + 6 , Vx, y E z.
a) Rezolvaţi ecuaţia (2x-1) o (2x + 1) = 21.
b) Să se arate că (Z,*,o) este inel fără divizori ai lui zero.
c) Să se determine mulţimea elementelor inversabile ale inelului.

Subiectul al 111-lea
1. Se consideră funcţia f: JR~ JR, f(x) =ex -x.
a) Demonstraţi că f(x) :;:>: 1, 'v'x E JR .

b) Calculaţi lim ( f (x) Jx


x~ao ex

156
c) Arătaţi că, pentru fiecare număr natural n ~ 2, ecuaţia f(x) = n are exact o soluţie

în intervalul (O, +oo); notând această unică soluţie cu xn, demonstraţi că


lim xn =+oo.
n__.oo
2. Se consideră funcţiile /,g : JR~JR,f(x)=sinx şi g(x)=2cosx+3.

2
a) Determinaţi numărul natural n pentru care fo(f(x) + g(x) )dx = n n+ 1 · (;r + n) .

. . f2 1 dx
c) C a1cu1aţi - -
. d educeţ1. ca~ -
ş1
n.JS 1 n.JS
- ::;; arctg r; :s; - - .
0
g(x) 20 vS 12

Testul 4

Subiectul I
1. Calculaţi 13- 4il-l4 + 3i/ .
2. Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia /x - 2/ + /x - 4/ = 2 .
3. Determinaţi numărul real nenul m pentru care soluţiile x1,x2 ale ecuaţiei

x 2 - 4x + m =O verifică egalitatea 2x1 - x1x 2 + x 2 = 4.


4. Calculaţi probabilitatea ca, alegând o funcţie oarecare f :{1, 2, 3} ~ {1, 2, 3, 4} , aceasta
să fie injectivă.

5. Dacă ABCD este un romb, calculaţi ( AB + AD) · (BA + BC) .

6. Arataţ1
~ . ~ ~ 1
ca numaru 201'
cos-- . 1.
este raţ10na
3

Subiectul al II-iea
2x+ y=3
1. Se consideră sistemul de ecuaţii (S): 3x- y = 7, cu a,b E JR ş1 matricea
{
x+ay=b

M=[~ ~l n
157
a) Arătaţi că dacă a şib sunt numere întregi, atunci det M este un număr întreg
divizibil cu 5.
b) Dacă b =4, determinaţi numărul întreg a pentru care Mare rangul 2.
c) Rezolvaţi sistemul (S) în cazul în care a= -2 şi b = 4.

2. Se consideră inelul comutativ (Z,•,o), unde x • y = x + y- 3 şi xo y = xy- 3x - 3y +


+ 12, 'v'x,y E Z.
a) Determinaţi elementul neutru al legii de compoziţie „ o".
b) Determinaţi mulţimea U ( Z) a elementelor inversabile ale inelului.
c) Determinaţi numerele întregi a şi b astfel încât f: Z-. Z, f(x) =ax+ b să

stabilească un izomorfism între grupurile {Z,•,o) şi {Z,+,•).

Subiectul al 111-lea
1. Se consideră funcţia f :(O,+oo)-. R,f(x) =ln(l+x 2 ).
a) Determinaţi perechea (a,b) de numere reale ştiind că y =ax+ b reprezintă ecuaţia
tangentei la graficul funcţiei în punctul de abscisă x0 =1 .
b) Demonstraţi că pentru orice a,b >O, a;;: b, este adevărată inegalitatea
l/(b)-/(a)l~lb-al.
c) Arătaţi că f (x) < x, 'v' e (O, +oo).
2. Se consideră funcţia gn: (O,+oo) ._... R,gn(x) = tn( 1+ x 2n ),ne N• .
a) Arătaţi că orice primitivă a funcţiei g 1 este strict monotonă.
1
b) Calculaţi Jg 1( x )dx şi deduceţi că n + ln 4 < 5 .
o
1
J
c) Demonstraţi că lim g n ( x )dx =O.
n-.oo O

Testul S

Subiectul I
1. Calculaţi a= log 3 (3-.J5) - 2 log 3 2 + log 3 (3 + J5) .
. . 1 . k +kx+3 O\,../ 1ll>
x2
~ , vx e ~ .
2• Determmaţ1 ce mai mare număr mtreg pentru care
A

2
X +4

3. Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia .Jx -1 + .J3 - x = 2 .


4. Calculaţi probabilitatea ca, alegând o submulţime oarecare cu trei elemente a mulţimii
A= {1,2,3,4,5,6}, aceasta să conţină elementul 2.

158
5. Calculaţi lungimea medianei din A a triunghiului care are vârfurile A(-2,0), B(l,2),
C(3,4).
. A .
6 . R ezo1vaţ1 m mu1ţ1mea
[o, 2 " ) ecuaţia
. 4 sin x - cos x
= 3.
cosx

Subiectul al 11-lea
1. Se consideră mulţimea G= {A E M 2 ( ~) I A · 1A = I 2 } , unde 1
A este transpusa
matricei A.

- ·-s
a)Arataţ1 ca =l1(1
· .fj .fjJE-1
G.

b) Arătaţi că dacă A E G, atunci detA E {-1,1} .


c) Demonstraţi că pentru orice A, B E G ~ A · B E G .
2. Se consideră şirul (an )nEN cu a0 =O, an+I = 1+an 2 , Vn E N şi polinomul f E ~[X]
cu /(0)=0 şi f(x 2 +1)=/ 2 (x)+l,VxE~.
a) Calculaţi f (5).

b) Demonstraţi că f(an) =an, Vn E N.


c) Arătaţi că f =X.

Subiectul al 111-lea
2
1. Se consideră funcţia f: ~· ~ ~,f(x) = x + 1 .
X
a) Determinaţi ecuaţiile
asimptotelor la graficul funcţiei/
b) Arătaţi că pentru orice a < O, b > O este adevărată inegalitatea f (b) - f (a) ;::: 4 .
c) Demonstraţi că pentru once a,b >O, a< b, este adevărată inegalitatea
f(b)- f(a)<(b-a).
n+I
2. Se consideră şirul (In) ,,_,, ln =
nEn
f~
n1 +x 2
·

- . ca- I < -1 .
a ) Arataţ1 0
2
b) Demonstraţi că lim I n = O.
n--+oo
c) Calculaţi lim n · I n .
n--+oo

159
4.2.2. Teste pentru programa M _şt-nat şi M _tehnologic

Testul 1

Subiectul I
1. Determinaţi numerele întregi a şi b ştiind că numerele 2, a, 8, 11, b, sunt, în această
ordine, în progresie aritmetică.
2. Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia .Jg - 2x = 2.
3. Determinaţi numărul real t pentru care log 2 (I+ t) = 3 .
4. Stabiliţi care dintre numerele a = cff
şi b = .Jli1 este mai mic.
5. Determinaţi numărul întreg m pentru care punctul M(3,m) este mijlocul segmentului
[ AB], unde A(m,-1) şi B(4,5).
6. Pentru orice unghi cu măsura egală cu x E IR se noteazăE(x) = sinx + cos2x. Arătaţi

că e( ~) este un număr întreg.

Subiectul al II-iea

1. Se notează cu D(x,y) determinantul matricei A(x,y) = ( x;


1
y ) , x,y EJR.
x-1
a) Calculaţi D(2,1).
b) Determinaţi numerele reale x şi y pentru care A(x,y) · A(O,O) = A(l,O).
c) Rezolvaţi ecuaţia D(x,2) = 2.
2. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie „ *" definită prin
x• y =3xy-3x-3y+4, Vx,y E IR şi mulţimea A= (1,+oo).
a) Determinaţi numărul întreg k pentru care x * y = 3(x- l)(y-1) + k, Vx,y E IR.
b) Arătaţi că pentru orice x, y EA este adevărată relaţia x * y EA .
c) Determinaţi t E A pentru care t * t * t =1O .

Subiectul al 111-lea
1. Se consideră funcţia f: IR~ IR,f(x) = x 3 - 2x 2 + x + m, unde m E IR.
a) Determinaţi numărul real m pentru care f (1) + / (1) = 1 .
b) Arătaţi că pentru orice m E IR funcţia fare două puncte de extrem local.

Arătaţi că, dacă


c) mE(-
2~ , O) , atunci ecuaţia f (x) = Oare toate soluţiile reale şi
distincte.

160
2. Se consideră funcţiile f,g :[O, ~]~ ffi., f(x) = cosx şi g(x) =1 + sinx. Arătaţi că:
tr

a) J[f(x)- g(x) }ix= -- .


2 7r

o 2

3
b) Jo f(x) · g(x)dx
2
=-.
2

Testul 2

Subiectul I
1. Determinaţi al patrulea termen al unei progresii geometrice ( bn )n<:'. l cu termeni strict
pozitivi ştiind că ~ =3 şi ~ = 27 .
2. Calculaţi (f o /)(O) pentru funcţia f : ffi. ~ ffi.,f (x) = x 2 -3x + 2 .
3. Rezolvaţiîn mulţimea numerelor reale ecuaţia 2 log 2 (x+1) = log 2 (x + 3) .
4. Calculaţiprobabilitatea ca alegând la întâmplare un număr de două cifre acesta să fie
divizibil cu 7.
- - -
-
5. Determinaţi numărul real a pentru care vectorii u = 2i +(a+ l)j şi v = i +(a - l)j sunt
coliniari.

6 . R ezo1vaţ1. •m mu1ţ1mea
. (o ")
,-
2
ecuaţia
. 2 sin x + cos x
cosx
=3 .

Subiectul al 11-lea

1. Se consideră matricele A= ( ~ :) şi B = ( ~ : ) unde a şi b sunt numere reale.


a) Arătaţi că det A + det B = det( A + B) dacă şi numai dacă b = -a .
b) Arătaţi că AB = BA dacă şi numai dacă b = a .

c) Determinaţi numărul real a pentru care A 3 =( ~ ~) .


2. Se notează cu xI>x2 ,x3 rădăcinile polinomului X 3 -X+ a E ffi.[ X].
f =
a) Determinaţi numărul real a ştiind că polinomul X -2 divide polinomul/.
b) Arătaţi că A = Xi 2 + x2 2 + x3 2 este un număr natural.
c) Demonstraţi că nu există a E ffi. * astfel încât xi, x2 , x3 să fie toate numere întregi.
161
Subiectul al 111-lea

1. Se consideră funcţiile/:~· ~~,f(x)= 2 x;l şi g:(O,+oo)~~,g(x)=f(x).


X

a) Arătaţi că / (l) =O .
b) Determinaţi ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei considerate.
c) Folosind eventual monotonia funcţiei considerate, demonstraţi că !( J2) > f (v'3) .
2. a) Arătaţi că orice primitivă a funcţiei g este strict crescătoare pe intervalul ( ~, +oo J.
2
b) Arătaţi că Jx · f(x)dx = 2-ln2.
I
2
c) Demonstraţi că Jx 2 ·ex· f(x)dx = e + e2 .
I

Testul 3

Subiectul I
1. Determinaţi suma primilor trei termeni ai unei progresii aritmetice (an )n~I ştiind că
a1 = 5 şi a3 = 11 .
2. Calculaţi (f o /)(1) pentru funcţia f : ~ ~ ~' f (x) = x 2 - 4x + 3 .
3. Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia 4x+ 3 = gx+z.
4. Arătaţi că ci+ c: + c: + c: = 127.
5. Determinaţi numărul real nenul a pentru care vectorii
- -
u = 2i +(a+ 2)}
- şi
-v = 3i- +(a -3)}- sunt perpendiculari.
6. Calculaţi lungimea catetei unui triunghi dreptunghic isoscel care are aria egală cu 18.
:•

Subiectul al II-iea

1. Se consideră matricele A = ( ~ :) şi B = ( ~ : ).
a) Calculaţi determinantul matricei C =A+ B.
b) Arătaţi că AB BA .*
c) Determinaţi numărul natural n pentru care det(An) = 256.
2. Senoteazăcu x 1,x2 ,x3 rădăcinilepolinomului f=X 3 -3X 2 -X+mE~[X].
a) Determinaţi numărul real m ştiind că polinomul X -1 divide polinomul/

162
b) D etenmnaţ1 ~ IAmtreg m pentru care A = -1- + -1- +--
. . numaru 1 =3 .
XiX2 X2X3 X3Xi
c) Demonstraţi că B x2 ) + ( x2 - x3 ) + ( x3 - xi ) este un număr natural.
2 2 2
= (Xi -

Subiectul al 111-lea
1. Se consideră funcţia f: IR~ IR,f(x) = x ·ex.
a) Arătaţi că /(O)= 1.
b) Arătaţi că fare un singur punct de extrem local.
c) Folosind eventual monotonia funcţiei considerate, demonstraţi că!{ J2) < !( .J3) .
2. a) Arătaţi că orice primitivă a funcţiei feste strict crescătoare pe intervalul (O, +oo) .
2
b) Arătaţi că f f(x) dx =e(e-1).
i X
i
f
c) Demonstraţi că I= f(x)dx este un număr întreg.
o

Testul 4

Subiectul I
1. Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia ~ 4 - x =x + 2 .
2. Calculaţi x12 + x2 ştiind că xi, x2 sunt soluţiile ecuaţiei x 2 - 4x + 1 =O .
2

3. Rezolvaţi în mulţimea numerelor complexe ecuaţia x 2 + 2x + 5 = O.


~. Calculaţi probabilitatea ca alegând un număr oarecare de trei cifre, acesta să fie
divizibil cu 25.
5. Determinaţi numărul n al soluţiilor din [O, 21') ale ecuaţiei 1+ cos x = sin 2 x .
6. Determinaţi numărul natural k pentru care distanţa dintre punctele A(l,3) şi B(4,k)
este egală cu 5.

Subiectul al 11-lea
2 3
1. Se consideră detenninantul D(x) = 3 -1 x , unde x este un număr real.
X 0 2
a) Arătaţi că D(2) =O .
b) Determinaţi mulţimea A= {X E z ID(x) =o} .
c) Demonstraţi că nu există numere întregi diferite x şi y pentru care D( x) = D(y) .

163
2. Pentru orice x,y E Z 3 se notează E(x,y) = x 2 + xy + y2.
a) Arătaţi că E(2,2) =O.
b) Determinaţi x E Z 3 pentru care E(x,1) = 1.
c) Demonstraţi că pentru orice x,y E Z 3 este adevărată egalitatea E(2x,2y)
= E(x,y).

Subiectul al 111-lea
1. Se consideră funcţia f :IR ~ IR,f ( x) = ln (1+ x 2 ) .
a) Arătaţi că / (1) = 1.
b) Arătaţi că fare un singur punct de extrem local.
c) Calculaţi lim f(x) .
x--->ao X

2. Se consideră funcţia g: ( 0,-too) ~ IR,g(x) = ln(l + x).


n+I
a) Arătaţi că pentru orice număr natural n este adevărată egalitatea Jg(2)dx =ln3.
n
I
b) Arătaţi că Jg(x)dx = tn.± .
o e
I
c) Demonstraţi că f
I= g(x) dx = ! tn 2 2.
I+x 2
0

Testul 5

Subiectul I
1. Calculaţi produsul soluţiilor reale ale ecuaţiei Ix+ Ii = 2 .
2. Determinaţi cel mai mic număr
întreg k pentru care 2k - 3 ::::; 4k .

3. Determinaţi perechea (a, b) de numere reale pentru care + ~ =a+ bi, unde i2
2
= -1 .
2-1
4. Calculaţi câte submulţimi cu cel puţin două elemente are mulţimea A= {1,3,5, 7}.
5. Determinaţi numărul real m pentru care punctul A(l, m) aparţine dreptei de ecuaţie

2x+ y=I.

6. A rataţi - .1 A =
- . ca- numaru tg45° este mtreg.
A

sin 150° · cos 60°

164
Subiectul al 11-lea
3x+ y =a
1. Se notează cu A matricea sistemului
{ x+y=b , unde a şi b sunt numere reale.
a) Determinaţi numerele reale a şi b ştiind că (2,-1) este soluţie a sistemului.
b) Arătaţi că dacă a= b E Z, atunci x,y E Z.
c) Demonstraţi că nu există niciun număr natural nenul n pentru care det(An) = 2015.

2. Pentru orice x, y IR se notează x o y = x + y + xy .


E
2
a) Calculaţi 4 o (-4).
b) Arătaţi că există un singur număr natural n pentru care (2n) o (2n) = 6 .
c) Demonstraţi că „ o" este lege de compoziţie pe mulţimea H = Q \ {-2} .

Subiectul al 111-lea
1. Se consideră funcţia f: IR~ IR,f(x) = x 3 -6x + 9x + m .
2

a) Determinaţi m E IR pentru care / (1) = m.


b) Arătaţi că pentru orice m E IR fare două puncte de extrem local.
c) Demonstraţi că !( .J3) > !( .JS).
2. Se consideră funcţia g : IR ~ IR, g(x) = - 2
1
- .
X +3
1
a) Arătaţi că fo(x 3
+ 3x) · g(x)dx = .!_.
2

b) Arătaţi că Jg(x)dx = n.J3.


o 18
I
c) Demonstraţi că I = f2x · g( x )dx = ln _± .
o 3

165
4.3. Teste de pregătire pentru Olimpiada Naţională
de Matematică

0 1• Etapa locală

1. Pe mulţimea M = (O, oo) se defineşte legea de compoziţie „ *" care satisface


următoarele proprietăţi:
a) (x*y)·(x*z)=x*(y+z),\fx,y,zEM;
b) X*l=x,\fxEM.

Să se calculeze 4 *.!_ şi .J2006 * 2006 .


4
2. Fie (G,-)un grup pentru care există nEN* astfel încât /,g:G~G, f(x)=xn,
g(x) = xn+I sunt morfisme surjective de grupuri.
Să se arate că ( G,-) este comutativ.
3. Fie f: IR ~ (O, oo) o funcţie bijectivă. Să se studieze dacă există funcţii g : IR ~ [O, oo)
care admit primitive pe IR şi satisfac relaţia gog = f.
4. Fie f: IR ~ (O, oo) o funcţie care admite primitive şi F o primitivă a sa cu proprietatea
că F(O)~O.

Să se demonstreze că funcţia G: ( 0,oo) ~ ( 0,oo ), G(x) = x · F(x) este bijectivă.

02. Etapa locală

1. Fie ( G,-) un grup cu un număr impar de elemente şi H c G,H t:. G un subgrup al


său. Să se arate că:

a) a EH dacă şi numai dacă a EH;


2

b)Există aEG\H,bEG\H astfel încât abEG\H.

2. Fie G={AEM2 (C)/det(A)=±l} şi H={AEM2 (C)/det(A)=l}. Să se arate că G


şiH înzestrate cu operaţia de înmulţire a matricelor sunt grupuri neizomorfe.
3. Se consideră o funcţie f: [O, 1] ~ [O, 1] care admite primitive pe [O, 1].
Demonstraţi că:
a) Dacă există u E (O, 1) astfel încât f (u) =O, atunci/ nu este injectivă.
b) Dacă F este o primitivă strict crescătoare a lui f, cu F(O) =O, atunci există

vE(O,l) pentru care /(v) =--3.;.


F(v) 1-v
X

4. Să se găsească primitivele funcţiei f: IR~ IR, f(x) = ~ .


l+ex
166
03. Etapa locală

1. Fie ( G,-) un grup multiplicativ cu elementul neutru e şi f: G ~ G un morfism


injectiv cu proprietatea că f(f(x)) · f(x) = e, Vx E G. Să se arate că grupul este abelian.

2. Să se determine funcţiile f: IR'-; IR pentru care G ={( ~ f;x)} XE IR'} este

parte stabilă a lui M;i (JR) în raport cu înmulţirea matricelor. Să se arate că în acest caz
este grup abelian izomorf cu grupul multiplicativ al numerelor reale nenule.
3. Fie f : JR~ JR o funcţie care are o primitivă F : JR ~JR . Să se arate că dacă

f (x) ~ 1- 1 I 'Vx
1+ X
E JR , atunci există un unic x0 E JR astfel încât F ( x 0 ) = x 0 .
1
4. Fie f :JR ~ JR o funcţie cu următoarele proprietăţi :
a) funcţia f of admite primitive;
b) IJ(x)- /(y)l2:1x-yl, Vx,yEJR.
f admite primitive.
Demonstraţi că funcţia

04. Etapa locală

1. Fie ( G, ·)un grup finit de ordin n şi f: G ~ G un morfism cu proprietăţile:


a) f o f = lG ; b) f (X) =X~ X = e.
Să se arate că:

1) {f(x)·x- 1 /xEG}=G;
2) G este abelian;
3) n este impar.

2. Pentru orice k e Z se consideră mulţimea de matrice A, ={( :b !} a,b e Z} .

a) Să se arate că Ak este inel comutativ faţă de adunarea şi înmulţirea matricelor.


b) Să se determine valorile lui k E Z pentru care inelul are divizori ai lui zero.
c) Să se demonstreze că inelele Ak şi AP sunt izomorfe dacă şi numai dacă p = k.

I
3. Să se calculeze lim J1+
n--+oo O X
2
1
+ X + ... + Xn
dx .

I
4. Fie f: [0,1] ~JR o funcţie continuă pentru care Jof(x)dx =Jr .
4
Să se arate că există x0 E
1 1
(O, 1) astfel încât - - < f (x 0 ) < - -.
1 + x0 2x0

167
Os. Etapa judeţeană

1. Fie A un inel cu proprietatea că x 6 = x, \/x EA. Să se arate că x 2 = x, \/x EA.


2. Fie A un inel comutativ finit cu cel puţin două elemente. Să se arate că oricare ar fi
numărul natural n 2 2, există un polinom f EA[ X], de gradul n, care nu are nicio
rădăcină în A .

3. Să se calculeze f l+sinx+cosx dx .
2 X

4. Să se calculeze n--->oo
lim -
1
2n O
-f
(sin x + cos x t dx.

0 6 • Etapa jude/eană

1. Fie K un corp comutativ cu 8 elemente.


Să se arate că există a E K astfel încât a 3 = a + 1 .
2. Fie A un inel finit cu n 2 3 elemente şi în care există exact n+
1
pătrate.
2
se arate că elementul a = 1 + 1 E A este inversabil.

3. Fie f: [O, 1] ~IR o funcţie derivabilă cu derivata descrescătoare ş1 pentru care

/(O)= O,/ (1) >O. Să se arate că f 1+ f~ : :; f~(l)(1) .


0
(x)

4. Să se calculeze n--->oo
lim n . (1- Jo ~)f
1
1 + xn
.

0 7• Etapa jude/eană

1. Fie a şi b două numere întregi fixate . Să se determine toate funcţiile polinomiale


f: '1l ~ 'll, cu coeficienţi întregi, pentru care x · f(x-b) =(x-a)· f(x), \/x E N.
2. Fie f = xn + an_1xn-1 + ... + a1X + a0 un polinom cu coeficienţi complecşi. Să se
demonstreze că există z E C astfel încât lzl =1 şi IJ(z)l z 1.
3. Fie funcţia f: [O, 1] ~ IR derivabilă pe [O, 1] şi pentru care există a E (O, 1] astfel încât

fof(x)dx =O. Să se arate că lf~f(x)dxl::::; l-a·


2
sup j/ (x)J. Poate avea loc egalitatea?
xe(0,1)

168
4.Fie a,bE(0,1) şi /:[O,l]~JR ofuncţiecontinuăastfelîncât f:f(t)dt = J; f(t)dt +

+ f
bx f(t)dt,
0
Vx E [ 0,1 ] . Să se arate că:
a) dacă a+ b < 1, atunci f =O.
b) dacă a + b = 1, atunci funcţia feste constantă.

0 8• Etapa naţională

1. Fie ( G,-) un grup finit cu n elemente ( n ~ 2) şip cel mai mic factor prim al lui n.
Dacă G are un singur subgrup H cu p elemente, să se arate că H este conţinut în centrul
lui G, adică în Z(G) ={a E G I ax= xa, Vx E G}.
2. a) Fie polinomul P(X)=X 5 EJR[X] . Arătaţi că pentru orice aEJR*, polinomul
P(X + a)-P(X) nu are rădăcini reale.
b) Fie PE JR [X] un polinom de grad n ~ 2 , cu rădăcinile reale şi distincte. Arătaţi că
există a E Q* astfel încât polinomul P(X + a)-P(X) să aibă toate rădăcinile reale.
3. Fie f: JR ~ JR o funcţie continuă şi periodică, de perioadă T. Dacă Feste o primitivă a
lui/, să se arate că:
a) funcţia G:JR~JR definită prin G(x)=F(x)-~· fT f(t)dt este periodică;
T Jo
b) limf F(k) =1nh .r1cx)dx.
n~oo k=l n2 + k2 T o
4. Se consideră mulţimea F={f :[0,1]~[0,oo)I/ continuă} şi n E N, n ~ 2.
I I
Determinaţi cel mai mic număr real c pentru care inegalitatea JJ(-~·'x)dx ~ c · Jf(x)dx
o o
este adevărată pentru orice f E F .

0 9 • Etapa naţională

1. Să se determine toate polinoamele PE C[ X] pentru care P(z) + P(-z) = :l - P(iz),


Vz E C.

2. a) Fie n=2p, cup~3 număr prim. Să se arate că polinomul f =Xn-I _x are n


rădăcini în zn.
b) Fie (A,+,·) un inel finit cu proprietatea că pentru orice x E A , există y E A astfel
încât xyx=x . Este (A,+,-) corp?
c) Aceeaşi întrebare dacă, în plus, y este unic.
169
. {arctgx ,x E ( 0,1]
3. Se consideră f: [0,1] ~ IR,f(x) = x .
O ,x=O

Să se arate că: lim n


n~oo
·(Jr4 -n · Jl+xxn dx) Jf(x)dx.
2n
=
0 0

4. Fie f: [0,1] ~IR o funcţie integrabilă astfel încât f~f(x)dx = f>f(x)dx = 1.


Să se arate că f~f 2 (x)dx ~ 4.

170
SOLUŢII

Capitolul I. ELEMENTE DE ALGEBRĂ

1.1. Grupuri
1.1.1. Legi de compoziţie
1. a, c, d, e, f (pentru b) avem, de exemplu, 3=2·1+1EM,5=2·2+1EM, dar
3 + 5 = 4 · 2 ~ M ); pentru t), de exemplu, avem a= 3k + 1 , b = 3p + 1 E M şi
1 5
ab = 3q +IE M ). 2. a, k. 3. a, b, d, e; pentru c) de exemplu, avem -E M,-E M, dar
2 2
.!_ ·~ ~ M ). 4. toate fără P6 ; de exemplu: _.!_ E P6 , dar (-.!..J2 ·(-.!..J2 = .!_4 ~ P
6. 5. Ps, P9,
2 2 2
P11, P12. 6. toate: lh -Pi. 8 ; de exemplu, x =a+ bJ2, y = c + dJ2 E Pi. 4 ~
x ·y =ac+2bd+(ad+bc)·J2 ~ x · yEI'i. 4 ). 7. c, d, e. 8. a, b, c (pentru x,yES,
avem x-120, y-120 ~ (x-l)(y-1)20 ~ xy-x-y+l20~ x*yES),d,e,
f. 9. a, b, c, d, e, f. Pentru b): pentru x.yE[2,4], avem -l~x-3~1, -l~y-3~1 ~
~ -1~(x-3)(y-3)~1 ~ 2 ~ (x-3)(y-3) +3 ~ 4, adică x* y E S; pentru e): pentru

x,y<l avem (x-l)(y-1)>0 ~ xy-x-y+l>O ~ x+y<xy+l ~ x+y <1,


1+.xy

deoarece 1+ xy >O ; analog, x, y > -1 ~ x + y > -1, deci x * y E S . 10. b) evident: „ o "
1+.xy

şi „ * "; c) observăm din tablele operaţiilor: xo2=3 ~ x = 3; x ..l 2 = 3 ~ x = .!_ ~ M ~


3
x E 0 ; x * 2 = 3 ~ x E 0 . 11. a) Ar trebui să recunoaştem „personajul": a este rădăcină
a ecuaţiei x +x+1 =O , deci a +a+ I= O şi a 3 = 1, iar a 2 = ~, este suficient acum să
2 2

alcătuim tabla înmulţirii pe H ; b) pentru orice x, y E Un , avem că există k, m E N• aşa


A A 2k7r . . 2k7r 2m7r . . 2m7r 211' . . 217r .
meat x=cos--+1sm--, y=cos--+1sm--~ x · y=cos-+1sm-, şt
n n n n n n
( xy r = 1 ' deci X •y E un . Mai simplu ( xy r = xn . yn = 1 . I = I ~ X •y E un . 12. a) Este
suficient să considerăm, de exemplu, x = J3 - 1 , y = J3 + 1 E IR \ Q , dar pentru care

x · y = 2 ~ IR \ Q ; b) La fel, a = ~, b = E Q \ Z , dar a · b ~ Q \ Z . 13.


2. Alcătuiţi tablele
3 2
legilor de compoziţie. 14. Determinaţi f of, f o g , g of, gog şi observaţi că

mulţimea K este parte stabilă faţă de compunerea funcţiilor. 15. (Im o fn )( x) =

171
= m[ nx+(l-n )] + 1-m = mnx+ 1-mn = lm,n (x), Vx E ffi.; aşadar Im 0 ln =Imn EL,

VlmJn EL. 16., 17., 18. Exerciţii de compunere a funcţiilor. 19. Dacă X= ( ~ ~).
Y =( ~ ~) sunt matrice oarecare din E , avem X· Y = ( ; b:) E E , (ac, bd E ffi.) .

20. Dacă X (a) = (? za


0
a
) , X ( b) = (?zb
0
b
) E F , atunci X (a)· X ( b) =X ( ab) E F .

21. Dacă X=(a


-b a
b), Y=( c
-d
d)EM~detX=detY=l
c
şi, calculând XY

obţinem (ac-bd) +(ad+bc)2=det(XY)=detX·detY=l ~X·YEM. Metoda a


2

2 2
doua: a +b =1~ 3tE(0,27r) astfel încât a=cost,b=sint;lafel c=cosu,d=sinu,
cu u E [O, 27r) . Continuarea vă aparţine. 22. Procedăm ca la exerciţiul 17. 23. Da. Cum
An EH, Vn E N* şi An* Am pentru n * m, deducem că P are o infinitate de elemente.
27. c=2a, a,bEffi.. 28. Considerând A(g), A(h)EG, avem imediat: A(g)·A(h)=
= A ( g + h + gh) şi, în plus, g, h > -1 ~ g + h + gh > -1 (care e echivalentă cu
(g+l)·(h+l)>O). Concluzia esţe imediată. 29. Luăm x=16,y=l6,z=3,t=l în a) şi
folosim b) şi c). Rezultatul 48*16 = 3 (Putem de fapt observa că „ *" este împărţirea

numerelor raţionale.) 30. Dacă x,y E G, atunci x = ~,y2 = 2


y şi ( xy ) = x 2 . y2 =
2

- - -
= x · y = xy, adică x · y E G. 31. H nu e stabilă faţă
de înmulţire; este suficient să luăm,
şi pentru care x · y ~ H. 32. x =a+ bi ,
de exemplu, x = 2, y = 1 + i E H
y=c+diEJ ~a,c>O şi xy=ac-bd+i(ad+bc). Ar trebui să avem ac-bd>O. E
suficient să luăm însă, de exemplu, a= 1, c = 1, b = 1, d = 2 şi astfel x,y E J, dar x · y ~ J.
33. Contraexemplul anterior: u = 1+i,v=1+2i EA dar u · v ~A. 34. a) Asociativă şi
comutativă; b) 1* 2 = 3 * 2 *1 =1 şi (1 * 2) * 3 = 9 * 1* ( 2 * 3) = 13 ,
deci legea nu este
comutativă şi nici asociativă; c) Comutativă şi neasociativă. 35. a) Evident comutativă;
luăm x:-::;y:-::;z (celelalte cazuri analog) şi deci (x*y)*z=x*z=x, x*(y*z)=
= x * y = x, deci legea este şi asociativă; e) Comutativă şi neasociativă; f) Comutativă şi
asociativă. 36. a) Comutativă şi asociativă; b) la fel; c) Să vedem în primul rând dacă
înmulţirea este lege de compoziţie pe H : dacă X (a), X ( b) E H atunci X (a) · X ( b) =

l+a+b -(a+b))
= ( ) =X (a + b) E H , deci înmulţirea este lege de compoziţie pe H;
[ a+b 1- a+b
X (a) · X ( b) = X ( b) ·X (a) ~ legea e comutativă şi, se ştie, e asociativă; Metoda 2. Putem

172
scrie X {a) = I 2 + a · B , unde B = G =~) şi B 2
= 0 2 => X {a) X {b) = {fi + aB) ·

· (fi + bB) = fi + (a + b) · B = X (a + b) . e) nu şi nu; daţi contraexemple; f) Calcule.


1
37. a) a= 1; b) a= b =O sau a= - , b = 1; c) a E Q; d) a= b E {-1, 2} ; e) b =O, a E {O, 1};
2
f) a = b E {-1, 2} . 38. Legea nu este nici asociativă şi nici comutativă. 39. b) e = -1;
d) e = 12; e) Nu admite; f) e = 4. 40. a) Nu admite element neutru; b) e =1 şi orice

x E IR \ {!}
2
admite simetricul x' = _x_ ; c) e = 2
2x-1
şi orice x E IR \ {~}
3
este simetrizabil,

simetricul fiind x' = Sx-S; d) Să observăm mai întâi (de fapt facem calcule):
3x-5
A(x) · A(y)=A(x+y-2xy)EP, VA(x),A(y)EP; elementul neutru este A(O)EP

(care nu este I !), iar mulţimea elementelor simetrizabile este P\{A (~)} .e) Elementul
3

neutru este e =(1, O); orice pereche ( x, y) E P , cu x :t: O, este element simetrizabil,

simetricul său fiind ( ~, - ~) ; f) Evident 0 2 este elementul neutru şi finalizarea este

imediată. 41. A(x)·A(y)=A(2xy)EM, (x,yEQ=>2xyEQ). Observăm din nou că


/3 ~M, totuşi, A(x)·A(e)=A(e)·A(x)=A(x), V'xEQ, conduce la elementul neutru

A( ~) E M . Orice matrice A ( x) E M , cu x :t: O, este element simetrizabil al monoidului

( M, ·) , având simetricul A ( L) E M . 42. Elementul neutru este 8 = 1 + e , unde e este

baza logaritmilor naturali. 43. Folosim calculele de la ex. 47 şi obţinem A(-i).


44. e = (0,0). 45. xe+ 5x + ae+ b =ex+ 5e +ax+ b = x, Vx E IR conduce la:
{e + 4) · x + ae + b =O şi {e +a -1) · x + 5e + b =O , Vx E IR => e = -4 , a= 5 , b = 20 .

46. Legea nu admite element neutru. Prin inducţie se arată că xn = ( 2n -1 )x, Vn E N* şi

se ajunge imediat apoi la n = 2. 47. a= 1, b =-1. 48. Se ajunge la a 2 +~ ~ 2. 49. a= 1.


a
50. e = 1 . 51. Elementul neutru este fo şi, deoarece J; o fu = ft+u , simetricul lui J; este
2
/_ 1 • 52. Simplu. 53. a) A =A; b) / 2 =X(O)EG; c) X(a)·X(b) = {12 +aA) ·
2
· {12 +bA) = / 2 +bA+aA+abA = / 2 +(a+b+ab)A = X(a+b+ab)EG; d) Pentru
orice X (a) E G , X (a) · X ( b) = fi = X (O) conduce la a+ b + ab = O şi pentru a :t: -1,

173
avem b = -a ; deci există o infinitate de matrice X (a) E G , a E IR\ {-1} , pentru care
l+a

X(a)·X(-a )=fi . 54. a)A(x)·A(y) = A(x+y)EG, VA(x), A(y)EG; b) U=


l+a
=A(O) E G;c) VA(x)EG, 3A(-x)EG pentru care A(x) · A(-x)=U.55. A(x) · A(y) =

= A(xy)ET, VA(x), A(y)ET; elementul neutru este A(l)=h şi A'(x)=A(~).


56. a) k=l; b) a=l; c) luăm, de exemplu. y=_!_EQ\Z şi căutăm xEQ\Z pentru
4

care x * _!.. = 2 ~ Q \ Z ; obţinem x = .!._ E Q \ Z , aşadar Q \ Z nu este stabilă în raport cu


4 3
legea dată; d) ~ x3 =x2 *x=4(x-1) +1; continuaţi.
2 3
x2 =x*x=2(x-1) +1
5
57. a) k=-3;b) e=- ; c) a=-3; d) Folosim c) şi inegalitatea propusă devine
2
-3<-l; e) vezi 62. c). 58. d) U=X(-1); e) Folosim d) şi astfel ajungem la t=-1.
59. Dacă H este o parte stabilă şi finită a lui Q în raport cu înmulţirea şi a EH , se arată

imediat prin inducţie că ak E H, Vk E N* . Cum H este finită avem că există


p, q E N*, p > q , astfel încât aP = aq de unde aq · ( ap-q -1) = O, deci a E {O, -1, 1} ~

~ H c{0,-1,l}. Obţinem H 1 ={0}, H 2 ={1}, H 3 ={0,1}, H 4 ={-1,1}, H 5 ={-1,0,1}


sunt soluţii ale problemei. 60. Putem lua x = r cost, y = r sin t, t E [O, 21l') . 61. Dacă
K E IR satisface condiţia ca M să fie stabilă faţă de „ o ", atunci, pentru un y 0 E M fixat
avem xoy0 EM, VxEM ~x · y0 +8x+8y0 +k>-8, VxEM. În caz particular,
obţinem lim (.xy0 +8x+8y 0 +k)~-8 ~k~56 . Reciproc pentru k~56 şi x , yEM,
x~-8

avem xo y = xy+8x+ 8y+ k =(x+8)(y +8)-64+ k >-63 +56 =-8, deoarece x+8,
y+8>0. Cum xoyEM, Vx,yEM, deducem aE[56,oo). 62. Procedăm ca la

exerciţiul 61 şi ajungem la m E [ 2 1 , oo) . 63. Putem proceda ca la exerciţiul 61 sau astfel:


2
considerăm f: [a,oo) ~ [a,oo), f ( x) = (1 + y )x + y. Pentru y < -1, feste descrescă­
toare si deci f ( x) ~ f (a) , Vx ~a, situaţie neconvenabilă . Pentru y > -1, feste
crescătoare şi ia valori mai mari decâta, deci f(a)~a, Vy~l ~(y+l)a+ y~a sau
y (a+ 1) ~O, Vy ~ -1 . Concluzionăm: a= -1 . Rămâne de arătat că într-adevăr
H = [-1, oo) este parte stabilă faţă de legea „ *". Pentru x, y ~ -1 avem
( x + 1)(y+1) ~O ~ xy + x + y ~ -1. 64. Mulţimea rădăcinilor lui f este

174
U = {-m,m,-mi,mi}, cu mE {-1,0.1}. 65. xo y = logP xy E (p,oo) conduce la xy > pP.

Din x,y E (p,oo) ajungem la x · y > p 2 ; în final: p E (1,2]. 66. Este vorba de numărul
2
funcţiilor f : M x M ~ M, cu card M = n . Numărul căutat este aşadar nn . 67. Consi-
derăm H ={x1, x2 , „., xn} c C, H stabilă faţă de înmulţire. Distingem două cazuri:
I. Dacă O~ H. Fixăm un x EH oarecare (adică x = xk pentru un anume k E {1,2, ... ,n} ),
elementele xx1,xx2 , ... ,xxn sunt din H şi sunt distincte două câte două (k * j => xk -:P. x1 ,
şi deoarece x *O , avem şi x · xk * x · x J ); deoarece H are n elemente, avem
H ={x1,x2 , ... ,xn} = {xxt>xx2 „„,xxn}. Scriem produsul elementelor din H în cele două
moduri, evident le egalăm şi simplificăm cu x1x 2 ... x 11 *O=> x 11 = 1. Aşadar x este o
rădăcină de ordinul n a unităţii; notăm cu Un mulţimea acestor rădăcini şi avem x E Un
=> H c Un . Cum Un are tot n elemente, deducem H = Un . Condiţia aceasta, obţinută
ca şi necesară, este şi suficientă, adică H =Un=> e stabilă faţă de înmulţire (ex. 6).
II. OE H . Dacă n = 1, avem H = {O} . Dacă n ?. 2, ..... „. G = H \ {O} şi avem imediat că
G este submulţime finită a lui C, stabilă faţă de înmulţire şi care nu îl conţine pe O. Cum
G are n -1 elemente, conform I. deducem că G =Un-I şi astfel H = {O} u Un-I .
Observăm că această mulţime este stabilă faţă de înmulţire. În primul caz n E N* este
arbitrar, iar în al doilea caz n?. 2 este arbitrar, deci n -1 E N* este arbitrar. Aşadar
părţile căutate sunt:{o}' un' {o} u un' n E N* arbitrar. 68. Facem tablele operaţiilor şi
obţinem: tabla legii „ o " este simetrică faţă de diagonala principală, deci legea este
* *
comutativă; în plus ( 2 o 3) o 4 2 o ( 3 o 4) . Pe altă parte, 2 * 3 3 * 2 . 69. b) Dacă legea
admite elementul neutru e , din O* e = O deducem b ic . Reciproc, dacă b ic => 3k E Z cu
c =kb; condiţia de asociativitate conduce la b = 1 + ak, c = k{l + ak) şi se ajunge la
e = -k. 70. f: M x M ~ M este comutativă dacă f (x,y) = f (y,x) Vx,y E M, aşadar
n(n+I)
este suficient să definim f pe mulţimea {(i,J)ll~i~j~n} şi obţinem n -
2- legi
comutative. Metoda 2. Pentru a obţine o lege comutativă, tabla legii trebuie să fie
simetrică faţă de diagonala principală; se completează fără nicio restricţie elementele de

.
pe d iagona la aceasta ş1. d easupra ei. (restu1 pnn
. s1metne
. . ) ; ob ţmem
. n + C2n n ( n + 1)
= ~-~
2
poziţii, rezultatul final fiind cel obţinut mai sus. 71. f {e, x) = f {x, e) = x, Vx E M , deci

definită adică
2 2
2
f trebuie pe MxM\{(e,x),(x,e)lxEM}, avem n·n(n-l) =nn - n+ 2
legi cu element neutru. Metoda 2. Să gândim mai întâi pentru ceva mai simplu:

175
M = {a, b,c} . Dacă a este element neutru, facem tabla legii, iar cele patru poziţii
b * b, b * c, c * b, c * c pot fi completate arbitrar, deci avem 3 legi; analog bază b sau c
4

este element neutru => 3 · 34 = 35


legi cu element neutru. Analog în caz general:
n(n-1)
Dacă
2
n · n( n-l ) legi. 72. M ={x 1, x 2 , ... , xn} , avem n- 2- legi cu x 1 ca element neutru;
n(n-1) n 2 -n+2
total n · n 2 = n 2 legi commutative cu element neutru. 74. u 1- v = u + v - a,
Vu, v E Z şi u ~ v = ( u - a) · ( v - a)+ a , V u, v E Z .

1.1.2. Grupuri, subgrupuri, reguli de calcul


75. a, b, (c - nu avem element neutru), (d - elementul OE C nu este simetrizabil), e, f.
76. a, b, c, e, f. 77) simple verificări. 78. e = 1 ; U ( M) = { 1} . 79. a, b, c, d, e, f. 80. Grup
abelian. 89. Folosim hm 0 hn = hm·n. 90. fa,b 0 fc,d = fac,ad+b; elementul neutru este Ji, 0
şi simetricul lui fa b este fc d cu c = _!_, d = _!!_. 91. Compuneri, tabla operaţiei.
' ' a a
92. e = lm. (funcţia identică) şi /' = /- 1 . 93. Vezi ex. 51. 94. fa o fb = fab. 95. A= {-2, O}.

96. e = -2 şi simetricul lui x E


4
IR este x' = - x -
2
dacă x * 1; mai verificăm şi x * 1,
1-x
y * 1 => x* y * 1. Aşadar A= {1} . 97. A= {5}. 98. a E {-1,1,i,-i}. 99. e =O şi simetricul
lui x EA este -x !l A, deci (A,*) este doar monoid (bine, aţi demonstrat ce trebuie, nu?).
100. A 3 =12 , tabla operaţiei, grup abelian. 101. A 3 =12 , grup. 102. A( x) · A(y) =

= A ( 1- x - y + 2.xy) , elementul neutru A ( 1) , simetricul lui A ( x) este A (-x-) , *


2x-1
x _!_ .
2
Evident, ( G,-) este grup. 103. Verificare axiome. 104. M 1 • Mu = M 1.u E G şi verificarea
axiomelor grupului este acum facilă. Elementul neutru: M 1 ; simetricul lui M 1 este M 1 .

105. Se obţine imediat: G={ (~'-~a ,a )la= 3k,k E z} deci G = {(k,-5k,3k )lk E z}.
A A A

Acum nu mai avem dificultăţi. 106. Exerciţii chiar simpluţe: a) x=2-4=-2=4; b) 4;


A A A A A A A A A A A A --

c) 5; d) 5; e) 3. 107. a) 4; b) 4; c) 5; d) 4; e) 2. 108. a) 7; b) 9; c) 5; d) 8; e) 10.


A A A A A

109. a) 4; b) 5 ;c) 5; d) 6; e) 3; 111. Tabla operaţiei! 112. La fel. 113. a, b, d. 114. a, b, c.


115. Toate sunt subgrupuri. 116. Descurcaţi-vă! 118. Pentru x,y EU, avem x = 2n,
y =2m, m,n E Z şi x· y- 1 =2n-m = 2P, p EZ, deci x· y- 1 EU. Aşadar U este subgrup

al grupului ( Q:.-). Deoarece, de exemplu, 24 -2 2 =12 * 2k avem că U nu este subgrup

176
şi a lui ( Q, +) . 119. xyxy = XXY.Y, Vx, y E G ; prin simplificare la stânga cu x şi la

dreapta cu y se obţine yx = xy, Vx,y E G. 120. În loc de x luăm xy şi avem ( xy ) = e


2

sau xyxy = e, Vx,y E G; înmulţim la stânga cu x şi la dreapta cu y. 121. Înmulţim a


doua egalitate din ipoteză la stânga cu b 2 ~ b 2 ab =a ; înmulţim şi pe aceasta la fel:
b 4 ab = b 2 a sau ab · b = b 2 a . Înmulţim la dreapta cu b: ab 3 = b 2 ab =a ~ b 3 = e;
imediat avem şi ab =ba. 122. a) Se înmulţeşte la stânga cu a- 1 şi deci

x = a- 1 . 8 = [
1 2 3
1 3 2
); d) Se obţine
imediat a 3 = e r 3 = e, deci este de fapt şi ecuaţia
a·x=e ~ x=a- 1 = ... 123. a=0.124. a=b=l, c=2009.125. A={1};126.e=l-i
şi a =-i. 127. Elementul neutru este a' (simetricul lui a din primul grup), iar simetricul
lui x faţă de a doua lege este x -l = x * B *a'. 128. Dacă e este elementul neutru din
(G,o) avem xoe=x=eox ~ x · 1(e) = x=e·1(x), VxEG ~ B=1(e) este
elementul neutru din grupul ( G„) şi 1 ( x) = e- l · x , unde e- l este simetricul lui e în
grupul (G,-) . Aşadar 1(x)=a·x, iar xoy=xay, aEG fixat. 129. x*y*z
= 1 (1- 1 ( x) + 1- 1 ( y) + 1-1 ( z )- 2) , Vx, y, z E IR. ; e = O şi pentru x E IR. , simetricul este

x' = 1 (2 - 1-1 ( x)) . 130. G = {1} , a = -3, b = 3, c = -1 ; G = {O} , a = b = c =O , G = {-1, 1} ,


a=b=-1,c=l sau a=l,b=c=-1; G={l,i::,i:: 2 }, a=b=O,c=-1. 131. Simplă verifi-

care a axiomelor. 132. Considerăm vectorii v1, v 2 şi M un punct în planul P . Notăm

t-V2 (M)=M2 şi t-(M


VI 2 )=M1 ~ t-VI
0 t-V2 (M)=M1 unde MM2 =v2 şi M 2 M 1 =~ ~

~ MM1 = MM2 + M 2 M 1 = v1 + v2 , adică t-VI 0 t-V2 = tvI +v2 şi astfel compunerea funcţiilor

este lege de compoziţie pe TP . În rest e vorba de funcţii, deci se cam ştie.


133. Fie a 1,a 2 E [0,2.1l') şi ME P. Dacă ra 2 ( M) = M 2 şi ra 1 (M2 ) = M 1 , atunci zM2 =
=zM ( cosa 2 + isina 2 ) şi zM1 = zM2 ( cosa 1 + isinai) ~ ra 1 o ra 2 (M) = ra 1 (M2 ) = M1 ,
zM1 = zM ( cosa 2 + isina 2 )( cosa 1 + isina 1 ) = zM [cos( a 1 + a 2 ) + isin( a 1 + a 2 )].
a1+a2 ,a 1 + a 2 < 21l'
Dacă a= atunci zM = zM (cosa+ isina), adică ra ora =
{a + a - 2.1l', a 1 + a 2 ~ 21l' 1 2
1 2

= ra E Ro (compunerea funcţiilor este lege de compoziţie pe Ro ). În continuare


proprietăţi cunoscute, dar hai totuşi să vedem: compunerea funcţiilor este asociativă şi în
caz general, deci şi pe Ro are aceeaşi proprietate; r0 = 1p, ra o r27!-a = r27f-a 0 ra = r0 ,
Va E (O, 21l') şi ra 1 ° ra 2 = ra 2 ° ra 1 , deci (Ro, o) este grup abelian. 134. Tabla operaţiei e

177
aproape suficientă. 135. Pentru a, b E Z n avem ~ + b= ~ E Z n, (~ + b) + ~ =
= ~+~ = ;+b+c; = ~+~ = ~+(b+~); ~+b=~=b+;; ~+o= o+~=
---
= a+O = a
,..
şi
,.. ,,,...---,.. .....
a + n - a = n - a + a = n - a + a = n = O, V a E Z n . (Remarcăm deci că

simetricul lui ~ , notat -~ , este de fapt ~ ; mai remarcăm şi că {Z n, ·) este doar

monoid comutativ şi, important, U{Zn)={~EZnl(a,n)=l} .) Să demonstrăm totuşi şi


ultima afirmaţie: pentru ~ E zn avem ~ E U(Zn) ~ 3b E z cu ~. b = b -~ = î ~ 3b E z
cu nl(ab-1) sau 3b,cEZ cu ab-nc=l~(a,n)=l. Să notăm şi că (u(zn),-) se
numeşte grupul unităţilor lui Z n ; numărul elementelor acestui grup se notează cu cp {n) şi
este egal cu numărul
numerelor naturale prime cu n , mai mici decât n . Funcţia
cp:N\{O,l}~N,n~cp{n) se numeşte indicatorul lui Euler. Ajunge deocamdată.
136.Fie a,bEH,deci a=3x+4y, b=3m+4n, x,y,m,nEZ ~a-b=3u+4v,unde

u=x-mEZ şi v=y-nEZ.Aşadar H este subgrup al lui (Z,+) . 137.Fie nEN şi


nZ={nklkEZ}.Dacă x=n·k1 , y=n·k2 cu k1,k2 EZ atunci x-yEnZ deci nZ~Z.
Să aratăm acum că pentru orice subgrup H al grupului {Z,+), există n E N astfel încât

H=nZ. Dacă H={O}, atunci H=O·Z. Dacă H:;t:{O}, există aEHnz*. Cum

-a EH , deducem că lal EH , deci H n N* :;t: 0 . Fie n = min ( H n .r:i*) . Din regulile de


calcul(!) în grupul H deducem că nk E N, Vk E Z, deci nZ c H. Dacă x EH, atunci
există c,rEZ astfel încât x-cn=r şi O~r<n. Cum xEH, cnEH~rEH, dar

n = min ( H n N*) , deci r = O . Aşadar x = cn E nZ , deci H c nZ . În concluzie,

H=nZ . 138. {o}, {o,2}, Z 4 . 139. {o}, {o,3}, {o,2,4}, Z 6 . 140. a) Dacă x,yEH,
cum y- 1 EH şi H este parte stabilă a lui G , deducem x · y- 1 E H ; reciproc, fie x E H
şi e elementul neutru al lui G ~ e = x · x - l E H . Pentru orice y EH avem
1 1
y- = e · y- EH, deci inversele în G ale tuturor elementelor lui H sunt în H . Mai

mult, dacă x E H , y E H , atunci y- 1 E H , deci xy = x ( y - I r' EH ~ H ~ G . b) Dacă


H este stabilă, fie n E N* numărul elementelor din H şi H = {a 1, a 2 , .. „ a 11 } • Considerăm
a EH şi i,j E {1,2, .. „n}, i :;t: j . Dacă a· a;= a· a1 , prin simplificare la stânga cu a în
grupul G , avem a; = aJ, contradicţie. Deci A = {aa1, aa 2 „. „ aa,i} are n elemente. Cum
Ac H, deducem că A= H. Avem astfel a EH~ a EA ~ 3i E {1,2„ .. ,n} cu a= a· a;

178
=>3iE{l,2„„,n} astfel încât a; =e =>eEH =>eEA, deci =>3JE{l,2, ...,n} cu
e=a·aj =>3JE{l,2, ...,n} astfel încât a- 1 =aj =>a- 1 EH. Aşadar x- 1 EH, VxEH
=> H S G. (Implicaţia directă e banală.) c) O aplicaţie chiar frumoasă, un preludiu pentru
reguli de calcul. Deoarece ex= xe, Vx E G, deducem că e E Z( G), adică Z( G) * 0.
Dacă a,bEZ(G), atunci (ab)x=a(bx)=a(xb)=(ax)b=(xa)b=x(ab), VxEG
=>abEZ(G). În plus, dacă aEZ(G), atunci din ax=xa <=> x=a- 1xa <=>
<=> xa- 1 =a- 1x avem a- 1 EZ(G). d) ae=ea => eEC(a). Fie b,cEEC(a) =>
=> (bc)a=a(bc) şi b- 1a=ab- 1 • 141. Se ştie că IA EZ(B). Fie acum f EZ(B) şi
presupunem că f * 1A => 3a, b E A astfel încât f (a)= b şi a* b . Fie acum

cEA\{a,b} şi g : A~A. g(x)={::::; . Cumg E Bdeducem: fog=gof,


x,xEA\{b,c}
deci în particular, (fog)(a)=(gof)(a) . Cum (fog)(a)=f(a)=b şi (gof)(a)=
= g ( b) = c obţinem b = c , contradicţie cu alegerea lui c . Aşadar f = 1A =>
=> Z(B)={IA} . 142. {o} şi ZP suntsubgruprialelui ZP.Fieacum HSZP' H*-{o}

şi ~EH\{o}.cum (a,p)=l,există u,vEZ astfel încât u·a+v · p=l => u·~=Î =>
=> Î EH. Cum K= G.i~:::.±.J. Vk E {1, 2„.„p-1} deducem: kEH, deci H = Z P .
k tenneni

Aşadar doar {O} şi Z P sunt subgrupuri ale grupului ( Z P, +) . 143. H = ( Z, +) , respectiv


H=(Q,+). 144. x,yEH1 nH2 , cum x·y- 1 EH1 , x·y- 1 EH2 , deducem că
x · y- 1 E H 1 n H 2 . 145. Fie a,b E M => 3h1'h2 EH aşa încât a= xh1x- 1 , b = xhzx- 1
=> ab = „. = xhx- 1 , cu h = h1h2 , deci a· b E M. Reciproc, dacă a E M, există h E M cu

a= xhx -1 ·a -1 = ( xhx -l )-I = ( x -1 )-I · h -1 · x -1 = x · h-1 · x -l = x · h1 · x -1 E M . (Am


folosit h- 1 EH, deoarece H S G ). Aşadar MS G . 146. Din nou o problemă frumoasă,
de tehnică (dată pe la admitere la Universitatea din Timişoara în anii '80). Presupunem
H * K , deci există h E H , h ~ K . Dar hx E Hx = Hy => există k E K aşa'1ncât
hx=hy, deci x=h- 1 · ky (1). Dacă h- 1 · kEK, atunci h- 1 ·k=k1 , de unde h- 1 EK,
deci şi k E K , contradicţie. Aşadar h- 1 • k 11. K . Cum H x = H Y , avem: există k1 E K cu
x=k1 ·y = h- 1 ·/cy => h- 1 =k1 ·k- 1 EK, adică hEK , contradicţie. Deci H=K.

179
147. f,g EH => !(~) = g(~) =O => (/ - g )(~)=O. Concluzia vă aparţine.
148. Fie H,K subgrupuri proprii ale lui G cu H u K = G. Dacă H K, avem că * există
x E H \ K şi y E K \ H . Cum xy E G <=> xy E H sau xy E K ; avem: xy E H <=> există

h EH aşa încât xy = h, deci y = x -l · h EH , contradicţie. Din xy E K avem: există


k EK cu xy E K, deci x = y- 1
·k E K, contradicţie. Deci: G * HuK. 149. Fie
G = {al> a2 , .. .an}, operaţia lui G fiind notată multiplicativ, iar a; * a j , pentru i * j . Fie
a E G; în linia lui a din tabla operaţiei în G apar elementele aal>aa2 , . .. ,aan. Dacă
i *- j , atunci aa; *- aaj, aşadar elementele aa1,aa2 , ... ,aan sunt distincte şi, exceptând
eventual ordinea, coincid cu a1,a2 , .•• ,an. 150. Folosind ex. 149. avem că : a1a 2 .. .an =
3
= aa1aa2 •.. ,aan = a· n · a1a2 ... an => e =a n . 151 . x = x, >--'vx E G , se s1mp
· l"fi
1 ica- cu x .
Şl. ..

ex. 142. 152. Pentru x =a avem imediat a


2
=e şi astfel egalitatea din enunţ devine
axa= x 3
, Vx E G. Înlocuim pe x cu xy şi avem: ( xy )3 = axya = (axa)( aya) = x 3y 3 ,
luăm y =a şi ajungem la axax = x 2 sau x 4 = x 2
2
de unde (yx ) = x 2 y2, Vx,y E G; aici
=> x 2 = e şi ex. 120. 153. Dacă a= e obţinem x = x- 1 , Vx E G => x 2 = e şi deja
ne-am obişnuit (ex. 120). Dacă a-:ţ:_e, luăm x=e şi avem a 2 =e , aşadar: x- 1y- 1 =

însă x- 1y- 1 =(yxr


1 1 1
= (axa)(aya) = axya = (xyr ; cum , deducem: (.xyr =(yxf1
2 2
sau xy=yx, Vx,yEG . 154. Evident xyxyx=xyxyx sau x(yx) =(.xy) x, Vx,yEG;

implicaţia din ipoteză conduce la: yx = xy, Vx, y E G . 155. a 2 = (ab ) => a= bab (1) şi
2

2 2
b =(ab) => b=aba (2). Din (1), (2) deducem ab=(bab)(aba)=b(aba)ba=b 3 a.
Înmulţim la dreapta cu a : aba = b 3a 2 , adică b = b3a 2 => b 2 = b 4 a 2 => b 4 = e =>
=> a 4 =e. 156. b 2 =e => b=b- 1 ; din a 3b=ba rezultă a 3b·b- 1 =bab. Acum
6 3 3
e=a =a · a = (bab)(bab) = bab 2 ab = ba 2 b. 2
Din ba b=e deducem a
2
=b 2 =e
şi astfel a 3b =ba conduce la ab =ba . 157. Inducţie: pentru n = 1 avem ab =ba ; dacă
egalitatea este adevărată pentru un n E N* oarecare avem an b = ban => an+I b = a · an b =
= a· bc/ =ba · an = ban+ I . Pentru a doua egalitate inducţie după m . 158. Din relaţiile
date avem că a =a şi b = b => a = e, b = e (prin simplificare). Notăm x = aba =>
4 4 3 3

=> x =a( a 2 )a= a 4 =a => x 3 = a 3 = e . 159. Înmulţim la dreapta cu c prima egalitate şi la


stânga cu a cea de-a doua: abc = c 3 = a 3 . Acum, înmulţim la stânga cu c prima egalitate
şi la dreapta cu a cea de-a doua: abc =bea. 160. Notăm u = xy E z[ G) => au= ua,

Va E G . P entru a = x -1 avem x -1 · xy = xy · x -I => y = xyx-I => yx = xy (p nn


·

180
înmulţire la dreapta cu x). 161. ab=cn => b=a- 1 ·cn => ba=a-lcna =>
=> ba=(a- 1car, deci d=a- 1ca. 162. a) x(yx)k =(xy)k x => xy= yx; b) xk =e =>
=> x · xk = ek · x => x = e .

1.1.3. Morfisme şi izomorfisme de grupuri


163. f(n+m)=2(n+m)=ln+2m=f(n)+f(m), Vn,mEZ,deci f estemorfismde
grupuri. În plus, pentru orice y = 2n E 2Z , există un unic x = n E Z astfel încât
f(x)=y, deci f este şi bijecţie„„ 164. f(n+m) = (-l)n+m = (-ir ·(-It =
= f ( n) · f ( m), \fn,m E Z. Pe de altă parte, Im/= {-1,1} :;t: Q*, deci f nu este surjecţie.
165. În primul rând să arătăm că ( G,o) este grup: J; 0 fu= „.ft+u, \tft,fu E G, fo =IE,
simetricul lui J; este /_ 1 (scrieţi voi complet la examen! ). Un izomorfism este
cp: G E= IR, cp(J;) = t . (Verificaţi!). 166. Pentru orice x,y E G, avem x * y E G (arătaţi!),
apoi verificaţi axiomele grupului => ( G, *) grup. În plus, f ( x * y) = f ( x) · f (y),

\fx,y E G (calcule efectiv simple); de asemenea, \fy E (-1,1), 3!x = + y E ( O,oo) astfel
1
1-y

încât f(x)=y. Concluzionaţi! 167. 1:(-~,~)~IR, f(x)=tgx stabileşte un

izomorfism. 168. Pentru u, v E H , definim u o v = f ( /- 1 ( u) * 1- 1 ( v)) . Deoarece

f ( x) EH , \fx E G, avem u o v EH, adică „ o" este lege de compoziţie pe H . Acum

(U V) W =
0 0 f (/-I (U) *1-I(V)) W = f (1-I ( f (/-I (U) *1-I (V))) * f-I ( W)) = =
0 „ .

= uo f ( f- 1 ( v) * f- 1 ( w)) = u v w) , \fu, v, w E H , deci legea este asociativă. Dacă e


o( o

este elementul neutru al legii „ *'', atunci notăm f (e) = () şi avem u o () =


= !(f- 1 (u )* f- 1 ( B)) = !(f- 1 (u )*e) = !(f- 1 (u)) = u, \fu EH. Analog, Bau ~ u,
\fu EH, deci () este elementul neutru pentru legea „ o". Dacă u EH , x E G cu
f(x)=u şi u'=f(x'), unde x' este simetricul lui x în grupul (G,*), atunci uou' =

= !(f- 1 (u)* f- 1 (u')) = f(x*x') = f(e) = B; analog u' 0 u=B, deci orice element

din H este simetrizabil şi astfel am obţinut că ( H, o) este grup. În plus, verificăm că „ o"
satisface egalitatea din enunţ: pentru x, y E G şi u = f ( x), v = f (y), avem f ( x) of (y) =

= u o v = f ( f- 1 ( u) * f- 1 ( v)) = f ( x * y) . Dacă „ D " este o lege de compoziţie pe H cu

proprietatea că f ( x * y) = f (x) Df (y), \fx,y E G, atunci uDv = f (x) Df (y) =f (x* y) =


181
= f (1-1 ( u) * 1-1 ( v)) = u o v , deci legea „ o " este unica lege cu proprietatea din enunţ.
Chiar mai mult, f este un izomorfism între grupurile ( G, *) şi ( H, o) . (Se spune în acest
caz că legea „o" este obţinută prin transportul legii „*" de la G pe H .) Observaţie:
Exerciţiul anterior (167) poate fi astfel abordat şi în acest mod: (IR,+) este grup şi

/:IR~(-;,;), /(x)=arctgx este bijectivă, iar u*v =


1
!(f- (u)*f- (v))
1
=

= arctg ( tgu + tgv), deci legea „*" este obţinută prin transportul adunării din IR pe

(-;,;) ~ ( G, *) este grup, izomorf cu (IR,+). Frumos, nu? 169. Pentru rapiditate,

procedăm ca mai înainte: ( Z, +) este grup şi considerăm f : Z ~ Z , f (x) = x - 3 , care


este bijectivă~ f- 1 (t)=t+3, VtEZ şi astfel !(f- 1 (u)* /- 1 (v)) = f(u+v+6) =

· ·= u +v+3 = u o v , Vu, v E Z , adică legea „ o " se defineşte


prin transportul adunării din Z
pe Z ~ ( Z, o) este grup, izomorf cu ( Z, +) . Nice. 170. Notăm G = (O, oo) şi avem că
( G „) este grup ( multiplicativ ); considerăm funcţia bijectivă f : G ~ H , f (x) = x - 5,
unde H=(-5,oo); cum f- 1 (t)=t+5, VtEH deducem: !(f- 1 (u)·f- 1 (v)) =

=f(uv+5u+5v+25) = uv+5u+5v+20 = u*v, Vu,vEH,aşadarlegea„*"seobţine


prin transportul înmulţirii din G pe H. Am rezolvat astfel a) şi b). Acum,
xn=f(x+5)*f(x+5)* ... *f(x+5) = !((x+sf) = (x+5f-5. 171. Putem scrie

A(a)=I2 +a·B, unde B=(


4 2
-8 --4
); avem imediat B 2 =02 şi astfel A(a)·A(b) =

= (Ii+ aB)(I2 + bB) = 12 + (a+ b )B = A( a+ b) E G, adică înmulţirea matricelor este o


lege de compoziţie pe G . Cum (IR,+) este un grup abelian şi f : IR ~ G , f ( x) = f (A)
este bijectivă, iar !(f- 1 (A(x))+f- 1 (A(y))) = f(x+y) = A(x+y) = A(x)A(y),
Vx,y E IR, deducem că înmulţirea din G se obţine prin transportul adunării din IR pe G,
deci ( G,-) este grup abelian, izomorf cu (IR,+). 172. Putem folosi ideile de la ex. 169,
aratând că (Z,o) = (Z,+) şi (Z, *) = (Z,+) ~ (Z,o) = (Z, *).Sau pur şi simplu, direct: se
arată că cele două structuri sunt grupuri şi, imediat, că f ( x o y) = f ( x) * f (y) , Vx, y E Z.

173. Dacă u,vE3Z, există x, y E Z cu u=3x, v=3y ~ f(u+v)=m(u+v)+n =

= 3m(x+ y)+n şi f(u)+ f(v) = mu+n+mv+n = 3m(x+ y)+2n ~ n=O şi deci


f (x) = mx, x E 3Z. Deoarece Im/ c 4Z, deducem f (3) = 3m E 4Z, deci există p EZ

182
aşa încât 3m = 4 p ~ 4
m= p şi f (x) = 4 p x ; toate aceste morfisme sunt injective
3 3
pentru p *- O. Din condiţia de surjectivitate avem, de exemplu, f (3k) = 4 ~ 4 pk = 4 ~

~ p = ±1. Aşadar avem doar două izomorfisme: fi (x) =ix , / 2 ( x) = _ _ix. Finalizare!
3 3
174. Se verifică imediat că f :M ~ IR , f (A (x)) = x este morfism bijectiv de grupuri.
176. Deoarece A(x) · A(y)=A(x+y+xy), 'v'x,y>-1 şi x+y+xy>-1, 'v'x,y>-1
(demonstraţi!), se obţine imediat că (M,-) este grup (verificaţi!). Dacă H=(-1,oo),
avem că f: M ~ H, /( A(x)) = x este un izomorfism de grupuri între ( G, ·) şi (H,o),
unde xoy=x+y+xy;acum g:H~IR, g(x)=ln(x+l) esteizomorfismîntre (H,o)
şi (IR,+), iar h: M ~IR, h = g of este izomorfism între (M,-) şi (IR,+). Cum însă

(IR,+)= ( JR:„), deducem: (M,-) = ( JR:„). 177. A(x) · A(y) = A(x+ y) E M . Apoi

verificarea axiomelor grupului pentru ( M „) şi f: IR ~ M, f (x) = A ( x) . 178. Simple


verificări, încheiate cu f (cost+ i sin t) = A ( t) E H . 179., 180., 181., 182., 183. Exerciţii
uzuale. 184. a) 32 = 9 elemente; b) elementul neutru este Ao =I2 E G; pentru orice
A E G avem det A EU (Z 3 ), deci A este inversabilă, cu A- 1 E G . Mulţimea G are doar

patru elernenre, anume

suficient să alcătuim
Ao =(!
tabla înmulţirii pe G
n~ =(~ !J. A,=(! ~J şi A,=(~ !J
şi
E

tabla adunării pe Z 4 ; fiind la fel structurate,


avem că cele două grupuri sunt izomorfe. 185. g (X)= X 9 -15X 6 + 75X 3 -130, obţinut
din g=cp(2)=cp{l+l) = cp{l)ocp(l) =/of. 186. a=6. 187. A E IR\ {O, 11, 13}.
188. mElR.\{-2,1}. 189. a=l, b=2. 190. a=l, b=2. 191. m=2. 192. a) Dacă
/:Z~Z are proprietatea că f(x+y) = f(x)+f(y), 'v'x,yEZ, notăm
t = x 1 + x 2 + ... + xn şi demonstrăm prin inducţie că f ( t) = f (xi) + f ( x 2 ) + ... + f ( xn) ,
'Vxk E Z . Pentru n = 2 proprietatea este adevărată. Acum, pentru n ~ 2 , dacă f (t) =
= /(xi)+ f(x2)+ ... + f(xn), atunci f(t+xn+d = f(t)+ f(xn+d = /(xi)+ ... +

+f(xn)+f(xn+d· Notăm /(l)=a şi avem /(n)=/(1+1+.: .+lJ = /(1)+/(1)+


non

+ ... + f (1) =na, 'v'n E fit. Deoarece pentru n E .l'::t avem f (-n) = - f ( n) = (-n) ·a şi
f (O) = O , rezultă f ( x) = ax , 'v'x E Z . Pentru a E Z , notăm cu fa funcţia obţinută

183
anterior şi A= {fa ia E z} . Avem astfel End(Z) c A, iar Ac End(Z) este evidentă,
deci End(Z) =A. b) Dacă f: Zn ~ Z este un morfism de la (Zn,+) la (Z,+), şi

f(î)=aEZ, atunci 0=/(o) = 1[î+î+.:.+ÎJ = f(î)+„.+ f(î) =na ~ a=O .


non
nori

Cum f(î) =O, avem f(k) = /[Î + Î +.:.+ ÎJ = k ·J(î) =O, Vk E Z ~ !(~)=O,
k on
A

Vx E Zn. Avem aşadar un singur morfism şi anume cel nul. c) Vezi ex. a). şi avem
f(x)=ax; izomorfisme doar .fi(x) = x, f 2 (x)= -x. 193. f(xy) = axya- 1 =
= (axa- 1 )(aya-1 ) = f(x)·f(y), Vx,yEG.194. Metoda 1. Presupunem că există
izomorfismul f: (Z,+) ~ (Q,+), f(x+ y) = f(x)+ f(y), Vx,y E Z . Notăm
cu
/(l)=aEQ• (deoarece /(0)=0 ) şi deducem: f(O)=f[x+(-x)]=f(x)+ f(-x)
~ · f(-x)=-f(x), VxEG, deci f este impară. Se arată prin inducţie că f(n) =
= nf (1) = na şi f (-m) = - f (m) = -ma , deci f (k) = ka , Vk E Z . Deoarece f este

surjectivă, urmează că Q = {k · aik E z}. Dacă f (1) =a= p, cu (p,q) = 1 putem pre-
. q

supune q > O, şi avem că există k0 E Z cu k0 · a = -


1
- = k0 · p ~ k0 · p ( q + 1) = q ~
q+l q
~ ( q + 1) lq , absurd. Metoda 2. Grupul aditiv ( Z, +) este ciclic, generat de 1, pe când
(Q,+) nu este ciclic. 195. Dacă
f ar fi un izomorfism, f ar fi surjectivă ~ 3a,b E Q
pentru care /(a)= 1 E IR, f (b) = J2 E Q (evident, f (O)= O şi a,b ::t O). Deoarece

există m,n E z•, (m,n) = 1, cu ~ = m, deducem am= bn. Ca şi la ex. 194 se obţine că
. b n
f este impară şi f (k) = k · f (1) , Vk E 'li., şi, din f (ma) = f (bn) deducem: mf (a) =

= nf (b) ~ m= nJ2 ~ J2 = m E Q , fals. 196. Dacă f ar fi un izomorfism, există


n

aEQ aşa încât /(a)=2EQ,adică 2=/(a) = 1(i+i) = 1(i}1(i) = 1 2 (i)


~ 1(i)=J2 ~Q: . 197. /:IR~(O,oo), f(x)=aX. a>O, a::tl. 198. Metoda 1.

Dacă f este izomorfism, avem /(1)=1 şi f(x·y)=f(x) · f(y), Vx,yEIR* ~


~ 1=/(1) = /((-1)·(-1)) = /(-1) · /(-1) ~ /(-1)=±1; cum f(x)>O, VxEIR,

184
avem f (-1) = 1 = f (1) ~ -1 = 1 , fals. Metoda 2. Fie g : JR: ~JR izomorfism, deci
g ( x) = g ( vfx. Fx) = g ( Fx) 2'. O,
2
Vx e JR:, contradicţie cu surjectivitatea lui g.

199. /(1) = 1 şi fie /(2) =a* O; evident, există b e JR* cu b3 =a şi există x e «t cu


este surjectivă) ~ /(2)=a=b =/ (x)=/(x ~ x 3 :::::2
3 3 3
f(x)=b (deoarece f )

(f este injectivă ) ~ x = Vi e «t , fals. 200. Dacă am avea un izomorfism


f: C* ~JR* şi dacă c este o rădăcină complexă nereală cubică a unităţii, avem

1 = f ( 1) = f ( c 3 ) = f 3
( c) ~ f ( c) = 1 (deoarece f ( x) e JR), contradicţie cu injectivita-
tea. 201. Dacă a e (î,î) e Z 2 x Z 3 , avem imediat că Z2 x Z 3 = {a,2a,3a,4a,5a,(o,o)} şi
f: z6 ~ Z2 X Z3' f (;)=;.a este izomorfism de grupuri. 202. Dacă f: Z2 X Z4 ~ Zg .

ar fi un izomorfism, din (o,î) + (o,2) = (o,o), avem 1(0,î) + f(o,î) =o. Deoarece

f(o,o)=o şi f este injectivă, deducem că f(o.2)=4 . Notând a=(î,?)· avem


a+ a =(o,o) ~ O= f(o,o) = f(a+ a) = /(a)+ /(a) ~ /(a)= 4 . Cum f este

injectivă, ajungem la (o.î)=(î,o) . Fals. 203. u:K ~Z 2 , u(e)=O, u(x)=Î,


x e K \ { e} este morfism de grupuri şi v: Z 2 ~ Z 10 , v( O)= O, v(î) = 5 este morfi~m de
grupuri ~ f: K ~f = v ou este morfim de grupuri nenul. 204. Evident, odată cu
Z 10 ,
automorfismul identic f : G ~ G , f (x) = x , există şi automorfismul g ( x) = x -I , deci
g(xy)=g(x)g(y), Vx,yeG, de unde (xyf =x- 1y- 1 ~ y- 1x.:_ 1 =x- 1y- 1 şi,
1

imediat, xy = yx, \fx,y e G, adică G este abelian. (Sau unicitatea automorfismului


conduce la x=x- 1
, \fxeG ~ x =e , \fxeG şi ex. 142.) 205. /(xy)=/(x)/(y),
2

Vx,y e G ~ (xy ) = x 2 y2 şi obţinem ex. 119. 206. (xy )3 = x3y3, \fx,y e G ~


2

~ 2
(yx) =x
2
y2, \fx,yeG. Dar x
3
4
y4 =(ix2 )1
3 3
= [(xy)
2
r = (xy)4 şi (xy)4 =

= x(yx )3 y ~ x3y 3 = (yx ) , aşadar (yx ) = ( xy ) şi, cum feste injectivă, deducem
yx=xy, Vx,y eG . 207.a)Dacă x,yeKerf,atunci f(x)=f(y)=e 2 ~ f(xy- 1 ) =
1
= f(x)·f(y- 1 ) = f(x)·(/(y)r = e2 ~ xy- 1 eKer f. b) Dacă f este injectivă,
atunci considerăm x e Ker f arbitrar şi avem: f ( x) = e2 = f ( e1 ) ~ x = e1 şi, imediat,
Kerf={e1 }. Reciproc, dacă Ke.rf={e1 }, considerăm x,yeG cu /(x)=/(y) ~
185
=> f(x)·(f(y)rl = f(y)·(f(y)rl = e2 => f(x)·f(y-l)=f(xy-l)=e2 => xy-l E

E Ker f => xy-


1
= e1 => x = y , deci f este injectivă.

1.1.4. Grupuri finite


~

208. a) 4; b) 3; c) 3; d) 2; e) 2; t) 4. 209. a) 2; b) 3; c) 8; d) 24; e) 4; f) 25. 210. 50.


211. Folosim 1 + 3 + 5 + ... + ( 2n -1) = n 2 şi astfel suma propusă este iOo42 = fOo80î6 =
= 2009·51+ 1507 = f5o7 . Metoda 2. Suma este (î-2) +(3-4)+ ... +(îo03-îo04) =

= (-î). 502 = -502 = i5o7 . 212. 34 = 81. 213. 23. 214. a) ord (X)= 4 => X+ X+ X+ X=

= O sau 4x=0 => xE{2,4,6} . Deoarece 2+2:t:O => ord(2)=4; 4+4=0 =>

=> ord (4) = 2 şi 6 + 6 :t: O => ord (6) = 4, aşadar două elemente au ordinul 4. b) Grupul

din enunţ are 4 elemente; Dacă a E Z~ are ordinul 5 => 5 divide 4, fals. c) x 2 = Î =>
=> (x-î)( x+î) = Î => .X= Î sau x = iO. Ordinul 2 are însă doar iO. 215. 7·S =55+1 = Î
=>inversul lui 7 este 8. 216. x+y=2. 217. A=(: ~).cu a,b,c,de{o,î,2} şi
a+d=O. Dacă (a,d)=(o,o), avem 32 posibilităţi pentru b şic; la fel dacă
(a,d) = (î,î) sau (2,î); total 3 · 32 = 27 de matrice convenabile. 218. Dacă f(î) =a =>
=> O= f(o) = f(î + Î + î) = 3a, cum 3·a= O conduce, în Z 6, la a e {o,2,4}, obţinem 3

morfismedegrupuri: .fi(k)=O, f 2(k)=Îk,.f2(k)=4k, 'v'keZ 3 .219.b) oo,2,2, oo.


221. Fie G={e,a,b} şi r={O,u,v} două grupuri (e şi(} sunt elementele neutre).
Folosind ex.149., obţinem că tablele celor două operaţii sunt structurate la fel şi astfel
putem defini I bijectivă, I: G ~ r' prin I (e) = (}' I (a)= u' I (b) =V. 222. Analog
cu ex. 221. 223. G = {e,a,b,c}; fiecare dintre elementele a,b,c au drept ordin un divizor
al lui 4 (diferit de 1), adică au ordinul 2 sau 4. Distingem două cazuri posibile: (i) G are
un element de ordinul 4, de exemplu a·. Atunci subgrupul ciclic <a > are ordinul 4, deci
G =<a>. Aşadar G este grup ciclic de ordinul 4, deci este izomorf cu (Z 4 ,+). (ii) G
nu conţine niciun element de ordinul 4, deci toate ( cu excepţia lui e) au ordinul 2.
=
Reobţinem ex. 222. 224. a) Fie r n( mod p) şi c E Z astfel încât n = p · c + r =>

=> an =apc+r = (aPr ·ar = e·ar =ar; b) Din am(modp) =e şi O~m(modp)<p,


deducem m(modp)=O => plm; c) Deoarece a; ·aj =ai+j =a(i+j)(modp) e<a>,
186
V'i,j E {0,1, .. „p-1}, deducem că <a> este parte stabilă a lui G. Deoarece G este finit,
avem <a>~ G. Considerăm acum f: {0,1„ .„p-l} ~<a>, f (i) =ai. Dacă
f(i)=f(i) , atunci ai =aj ~ ai-j =e . Dic b) rezultă Pl(i-J) şi, cum li-Jl<p,
obţinem i= j ~ f injectivă ~ f surjectivă ( G finit ), deci f este bijectivă şi astfel
ord (<a >) = p; d) Imediat cu teorema lui Lagrange. e) ordG = p · k , cu k E 1i:t ~

~ aorda =(aPt =e. 225. p=ordG şi p este prim~ ord(a)~2 şi ord(a)IP ~


~ ord (a)= p . 226. p = ordG şi a E G \ {e} ~ ord (a)= p ~ ord (<a >) = p ~

~ G =<a> . 227. Fie a E G\ {e} ~ G =<a>= {e,a„.„ap-I} şi se verifică imediat că


f :G ~ Z P, f {ak) = k este izomorfism. 228. Presupunem că ord( a) =F- 2, Va E G \ {e}.
Atunci a2 * e , deci a * a- I . Putem grupa astfel elementele din G \ {e} în perechi
distincte de forma {a, a- I) ~ G \ {e} are un număr par de elemente, deci ordG este
impar, contradicţie. 229. Cum f(e)=e ~ f(x)=F-e, V'xEG\{e} , deci x=F-x- 1 ,
V'x E G \ {e} . Se continuă ca şi la exerciţiul anterior. 230. ex. 120. 231. Evident, un .
automorfism este la. Dacă G este comutativ, avem şi automorfismul f: G ~ G ,
f ( x) = x- . Dacă f =la ~ x = e , V'x E G , contradicţie cu ipoteza, deci f =F- lG şi
1 2

astfel avem cel puţin două automorfisme. Dacă G nu este comutativ, considerăm
<pa : G ~ G , <pa ( x) =axa -I (ex. 202), pentru care <pa =F- la ( în caz contrar, am avea
ax= xa, V'x E G , contradicţie). 232. În grupul lui Klein, ecuaţa x2 = e are 4 soluţii (toate
elementele grupului). 233. Elementele de ordin cel puţin egal cu 3 se grupează în perechi
de forma (x,x- 1). 234. ord(Z(G))>±ord(G) şi ord(Z(G))lord(G) (Teorema lui
Lagrange) ~ ordZ ( G) = ordG ~ Z ( G) = G ~ G este abelian. 235. Grupul

(U(Z 11 ),-) are ordinul cp(n) şi, deoarece (x,n)=l, deducem: ~EU{Z 11 ) ~ ~qi(n) =Î,
adică -~ = Î sau xqi(n) =1( modn) . 236. (x,p) = 1 şi cp(p) = p-1, obţinem imediat
rezultatul dorit. 237. u( z~) = {î.i„„ P-i} şi, folosind ex.233„ căutăm elementele de
A * A2 2
ordin ~ 2 ; dacă a E Z P este un astfel de element, avem a = 1 , deci a = 1(mod p) ~
A

{a 2 - l) divide p sau (a -1)(a+1) divide p. Deoarece p este prim ~ (a -1) divide

p sau (a+ 1) divide p ~ ; = Î sau ; = -Î . Produsul acestor elemente este Î · (-î) = -Î

187
sau 1·2 · 3 · ... · P-1 = -Î, adică (;=!)! = -Î . 238. În grupul ( z;, ·) avem
..-.. - A

149 = 21·7 + 2 = 2. Cum 7 nu divide pe 2, cu nuca teoremă a lui Fermat avem


26 =1(mod7) (astacamştimoricumdefapt) 6
::::> Î=2 =(2)6 . Dar 128=6·21+2 ::::>

----US =2A128 =2A2 =4.


::::> 149
A
239. La fel, în
(

Z *11 ) avem 333=3
..-.. A ::::> 310 =1 ( modll ) sau

33
Io A
3 =1; cum 332=10·33+2 ::::> 3
A332
= 3
(AioJ A2 A
·3 =9. Restul cerut este deci 9.

240. Considerăm funcţia g:G~G, g(x)=f(x)·x- 1 . Dacă x,yEG cu g(x)=g(y),


atunci /(x)·x- 1 =f(y) ·y- 1 ::::> f(y- 1 )·f(x)=y- 1x sau f(y- 1x)=y- 1x ::::>

::::> y- x = e ::::> x = y , aşadar g este injectivă. Cum G este finit ::::> g este bijectivă şi
1

astfel lmg=G. 241. Fie H,K5'G cu ordH=ordK=p ::::> (HnK)5'G şi


ord(H nK)jp; cum p este prim, avem ord(H nK)= p şi H nK =H, H nK =K,
sau ord(HnK)=l şi HnK={e}.242.Dacă ordG=6 şi xEG\{e},cuteoremalui
Lagrange obţinem ord(x)E{2,3,6}. Dacă există xEG cu ord(x)=6 ::::> G=<x> şi
G =Z 6 . Dacă orice x E G ar avea ordinul 2, am avea că G este de tip Klein şi ar avea
2P elemente, absurd. Aşadar, există un element x E G \ {e} de ordin 3 şi
H={e,x,x 2 }cG. Fie acum yEG\H. Dacă ord(y)=3 atunci elementele e, x, x 2 ,

y, xy, x 2 y, y2 , xy 2 , x2y2 ar fi distincte şi G ar avea cel puţin 9 elemente, imposibil.


Aşadar, ord(y) = 2. În acest caz în G apar elemente distincte e, x, x 2 , y, xy, x 2 y.
Elementul yx trebuie să fie unul dintre acestea. Se arată că yx ~ {e, x, x 2 , y} şi astfel

avem posibilităţile: (i) yx = xy ::::> ord ( xy) = 6 ::::> G = Z 6 ; (ii) yx = x 2 y, cu funcţia

/:G~S3 , /(x)=(l
2 3
2 3 1
), /(y)=(l
2
2 3
1 3
), izomorfism de grupuri, deci

G =S3 . Aşadar există două tipuri de grupuri cu 6 elemente. (Observaţie: problema,


centrală a teoriei grupurilor este determinarea, pentru fiecare n E N* , a tuturor tipurilor de
grupuri de ordin n . Recapitulând, există un tip de grupuri de ordinul 1, un tip de grupuri
de ordinul 2, un tip de grupuri de ordinul 3 - ex. 221, două tipuri de grupuri de ordinul 4 -
ex. 223, două tipuri de grupuri de ordinul 6 - ex. 242). 243. Deoarece H este subgrup al
lui G , din x E H ::::> x 2 E H . Presupunem prin absurd că există x E G \ H astfel încât'
x 2 ~ H. Considerăm mulţimile H 1 = x · H şi H 2 = x 2 · H; se obţine H 1 nH=0 şi~
H 2 n H = 0 . (Într-adevăr, dacă y E H 1 n H , atunci există h1 E H şi h EH astfel că
188
y = xh1 = h, de unde x = h ·hi-I EH, fals; analog H 2 n H = 0 ). Se arată uşor că H 1 şi
H2 au exact n elemente. Din n=ord(H) ş1 ord(Hi)=ord(H2 )=n,
G=Hu(G\H), deducem: H 1 =H2 =G\H; aşadar, există hi> hi EH astfel încât
xh1 = x 2
·hi, deci x =hi· Ji2 EH, contradicţie. Deci, presupunerea făcută e falsă şi avem
1

că: x E G => x EH . 245. Fie a E G \ H şi funcţia fa : H ~ G \ H , fa ( x) =ax ;


2

evident, fa este injectivă şi, deoarece, G \ H are un număr finit de elemente, rezultă

că şi · H are un număr finit de elemente şi ordH ~ ord ( G \ H) => ordG =

=ord(Hu(G\H)) = ordH +ord(G\H)~2·ord(G\H). 246. (m,n)=l => 3u,vEZ


astfel încât mu + nv = 1 => xy = xmu+nv. ymu+nv = ( xm r. r. r. r
(xv (ym (yv =

= (xvr ·(yvr (yvr ·(xvr


= = Ynv ·xvn = Ynv. Ymu · xnv ·xmu = Ymu+nv ·xmu+nv = yx.

247. Dacă (xyf =e => e=(xy)(xy) ... (xy) => e=x(yxf- · y => (yxf- =x- 1y- 1
1 1
=

=> (yxf =e => ord(yx)~n => ord(yx)~ord(xy). În mod analog,


1
= (yxr
ord(xy)~ord(yx) => ord(xy)=ord(yx). 248. Dacă x,yEG şi f(x)=f(y), se
obţine x =y , adică f este injectivă; cum G este finită, avem că f este bijectivă,

inversabilă, cu inversa f- 1 . Pentru x ~ f- 1 ( x), relat.ia din enunţ devine:


x · f(x)=f- 1 (x), '<;/xEG, aşadar g:G~G, g(x)=x·f(x) este automorfism.
Ajungemastfella: xyf(xy)=xf(x)yf(y), '<;/x,yEG => yf(x)f(y)=f(x)yf(y) sau
yf(x)=f(x)y, '<;/x,yEG. Cum f este bijectivă, avem yz=zy, '<;fy,zEG . 249. Mai
mult, orice grup ciclic finit de ordin n este izomorf cu ( Z n, +) . Dacă ( G, ·) este un grup
ciclic de ordinul n, atunci există xEG aşa încât G=<x>={e,x,x 2 , ... , xn-I} =

= {xklkEZ}. Definim funcţia f :(G,-)~(Zn,+), f(xk)=k (vezi ex. 227.). Deoarece

f(xk ·xm)=f(xk-tm) = f+;n = k+; = f(xk)+ f(xm), '<;/k,mEZ => f este

morfism de grupuri. Nucleul acestui morfism este Ker f = {xk E G lf( xk) =O} =

= {xk E Glk =o} = {xk E Glk =o( modn )} = {e} =>feste morfism injectiv. Cum ( G„)

şi (Zn,+) au acelaşi ordin n, deducem că f este bijectivă. 250. Dacă ( G,-) este finit de
ordinul n, pentru fiecare a E G , funcţia fa : G ~ G , fa ( x) =ax este este o bijecţie a
mulţimii G ( ... ) şi fa 0 fb = fab . Dacă ( B ( G), 0 ) este grupul tuturor bijecţiilor lui G ,

189
acesta este izomorf cu (sn„)· Acum, cp:G~B(G), cp(a)=f0 este un morfism
injectiv de grupuri; într-adevăr, cp( ab) = fab =fa 0 fb şi Ker f = {a E Glcp( a)= lG} =
= {aEGlax=x,VxEG} = {e}.Cum G esteastfelizomorfcusubgrupul lmcp=cp(G) al
lui (B(G),o) şi (B(G),o) e izomorf cu (Sn„) => G este izomorf cu un subgrup al lui
(Sn,}

1.1.5. Teste de evaluare


9 ·10 ~ ~ - .
A. 1. A) c; B) b; C) b. 2. d. 3. a. B. 1. S = - - = 45 = 5 . 2. a) pentru once x,y E G avem
2
(x+3)(y + 3) ~O=> xy+ 3x + 3y + 6 ~ -3, adică x o y E G, deci G este parte stabilă a lui

JR în raport cu legea „o "; b) e =-2; c) simetricul cerut este x' =-~; d) Am văzut(!)
3
mai înainte că orice x E JR \ {-3} este simetrizabil şi 3 8
are simetricul x' = - x - . Se
x+3
observă că o soluţie a ecuaţiei "*
date este x1 = -3 . Pentru x -3 egalitatea se compune cu
x' şi se ajunge la x o x = e = -2 cu soluţiile x2 = -2 E G, x3 = -4 ~ G . Aşadar mulţimea

soluţiilor ecuaţiei date este S={-4,-2} . C. 1. Evident începem cu comutativitatea şi

obţinem imediat b = 4a; înlocuim şi continuăm „.final a=_!_, b =I. 2. a) O rezolvare


4
poate mai puţin obişnuită: considerăm funcţia f :(O, 1) ~ JR, f (x) = ( ) ,
2m-1 x+l-m
m(l-m)
cu mE(0,1) care este derivabilă, cu /(0+0)=0,/(1-0)=1, f'(x)= >0
(... )2
deci f este strict crescătoare şi Im f =(O, 1) => pentru orice x, y E (O, 1) avem

x o y E (O, 1) ; b) e = ~ . 3. a = 1; 4. ord ( 5) = 4 . 5. Subgrupurile căutate: {O} ,{O,Î} şi Z4


(să nu uităm că dacă H este subgrup al lui G, atunci ord HI ord G - grupuri finite).
3 1
D. 1. a) m = -3; b) p = -3; c) -3 < -1 (adevărat!); d) de exemplu, x=-,y =-E Q\Z,
2 3 '
dar ~2 0 _!_=27
3
E Z. 2. a) Considerăm A =(x
y
2
X
Y), B =(a
b a
2
b) E M:::>A. B = ... =

= (: ;).unde p=ax+2by, q=ay+bxEQ şi p 2 -2q 2 = (x 2 -2y2)(a 2 -2b 2 ) =

190
= 1 · 1 = 1=> A · B E M; b) det A = 1 -:F- O=> este inversabilă; calcule imediate conduc la
3 2·(-2)) 2 2
B = A- 1 = _ , cu 3 - 2 · (-2) = 1 =>BEM.
( 2 3

1.2. Inele şi corpuri


1.2.1. Inele, reguli de calcul în inele
251. a) Inel cu elementele neutre e1 = -1 , e2 =O ; b) Cele două legi au elementele neutre

e1 = -2 şie2 = -~ ~ Z, deci tripletul nu este inel; c) Inel cu e1 =5, e2 = 6 E Z; d) Nu;


2
e) Inel cu e1 =3, e2 = 4; t) Nu. 252. a, b, c, d, e, f. 253. a, b, c, d, e, f. 255. Elementele
neutre sunt e1 = 7 , e2 = 8 şi simetricul lui a faţă de a doua lege este
7
a' = a -
48
= 7 + _l- E z => a E {6, 8} = U ( Z) . 256. Se verifică axiomele inelului;
a-7 a-7
elementele neutre: e1 =02 şi e2 =(~ :} iar U(R)=R\{02 }. 257. e1 =03 , e2 =13 ,

U{R)={xER,detXER*}. 258. e1 =1, e2 =/;, U(A)=A. 259. e1 =(0,0),

e2 =(1,0) . Dacă (a,b)·(c,d)=(O,O), obţinem ac+3bd=0, ad+bc=O şi, pentru

(a,b)-:F-(0,0), avem de{:


3 2 2
:)=a -3b -:F-0 (în caz contrar am avea 3=(~r,
absurd deoarece !!_ E Q ). Aşadar c = d =O, deci inelul nu are divizori ai lui zero.
b
260. e1 =-3, e2 =-2. Dacă xo y =-3, obţinem (x+3)(y+3) =O => x = -3 sauy = -3,
deci inelul nu are divizori ai lui zero. Simetricul lui x faţă de a doua lege este x' =
-3x-8 1
= = - 3 + - E z =>X E {-4,-2} = U(Z). 261. el =(0,0)' ez =(1,1). Ele-
x+3 x+3
mentele inversabile sunt (1,1 ),(1,-1),(-1,1),(-1,-1). Pentru x =a+ bi,y =c +di E Z(i],
avem x+y=a+c+(b+d)i,xy=ac-bd+(ad+bc)i; cum a+ c, b + d, ac - bd,
ad + bc E Z => x + y , xy E Z [i] . Deoarece x - y = a - c + ( b - d) i şi a - c, b - d E Z
avem că ( Z [ i], +) este subgrup al grupului ( C, +) => ( Z [i], +) este grup abelian.
Deoarece înmulţirea numerelor complexe este asociativă, comutativă, iar
1 = 1+ O· i E Z [i] => ( Z [i] „) este monoid comutativ. Pe de altă parte, înmulţirea este
distributivă faţă de adunare pe C, deci are această proprietate şi pe Z[i]. 264. (Z, *)

191
grup abelian => „ *" are element neutru, deci există e1 E Z cu x * e1 = e1 * x = x, Vx E Z.

Se ajunge la a = b = 1 şi e1 = -c . La fel pentru e2 şi obţinem 1


e2 = - n , n = p ,
m
2
q = n -n. Cum e2 E Z => mJ(l -n) (1). Distributivitatea conduce la c = !!._ E Z =>
m m
=> mjn (2). Din (1) şi (2): m = 1, apoi c = n, q = n 2 - n. Reciproc: Verificări . Finalul:
U(Z)={l-n,-1-n}. 265. Vom arăta că R este subinel al inelului M 2 (C); este
suficient să arătăm că dacă X,Y E R =>X -Y, XY E R. Într-adevăr, X,Y E R =>
=> AX =XA şi AY = YA => A(X -Y) =AX -AY =XA-YA =(X -Y)A şi A(XY) =

= (AX)Y = (XA)Y = X(AY) = XYA. Inelul este comutativ - verificare pentru

X=(~ :} y =( ~ ~) E R. 266. el =O,e2 =1,U(C) = {z E CjRez :;Co}. 267. x+ y-a=


= (x - a)* (y - a) şi xy- a= ( x - a) o (y - a), observăm că f este bijectivă şi notăm
2 A

x-a=u,y-a=v=>u*v=u+v+a,uov=uv+au+av+a -a, e1 =-a,e2 =l-a. In


final: U ( Z) = {-1- a, 1- a} . 268. Se verifică simplu că adunarea şi înmulţirea matrice lor
sunt legi de compoziţie pe IR şi se stabileşte uşor structura de inel, cu e1 = 0 3 , e2 = 13 •

De asemenea, pentru X = [~ ~ ~1, [~ ~ ~1 Y= E IR (de exemplu), avem XY :;e IT


o o o o o o
(calcule). Dacă X E IR , avem det X = a 3 şi, dacă a :;e O, atunci X este inversabilă în
M 3 (IR); se vede imediat că -2, deci X este element inversabil în inelul R . Dacă însă

a= O, obţinem X 3 = 0 3 , deci X este element nilpotent în inelul R. 269. a) Î; b) 4; c) Î;


A A

d) 2x = -1=7; cum 2 nu este inversabil în Z 8 , ecuaţia are mai multe soluţii sau nu are
A A

soluţii; în acest caz nu are soluţii; e) 7x = -6 = 6 şi 7 este inversabil => ecuaţia are

soluţie unică:
1
x=r -6=7-6=6;f) 9;g) xE{4,iâ};h) Î;i) 3;j) S;k) xE{î,6};

1) xE0. 270. a) detA=S-3=0~U(Z 5 ); cum j2j=ÎEU(Z 5 ) => rangA=l;


b) rangB=l; c) 1; d) detD=4-î=3EU(Z 7 ) => rangD=2; e) 2; f) 2; g) detG=
A A

A 1 1 A

=2~U(Z 4 ) şiexistăminorul A=1EU(Z 4 ) => rangG=2;h)3;i)3;j)l;k)3;1)2.


A

o 1

192
271. a) detA=ÎeU(Zs)->A element inversabil; 'A=G Dşi A·=[! ~J=A- 1 ;
b) detB = 16=1 E U(Z 5 )
,..._ A
. .. B -1 = [44 6]4 ; c) C -1 = [6 2] ; d) D -1 = [55 6] Î ;
6 3

g) a- 1 =[; ~ ;]; h) H- =[; ;


1
~]· 272. a) x=Î, y=2; b) înmulţim prima
o o 1 o o 2

ecuaţie cu 4 şi obţinem pe a doua, deci sistemul se reduce la prima ecuaţie şi astfel


S = {( a,Î+ 2a )la E Z 5 }; c) S = {( a,5 +a )la E Z 7 }; d) detS = 6E U(Z 7 ), deci sistemul
A A "- '°' l'o. A. A A

are soluţie unică x = O, y = 1 ; e) x = O, y = 5 ; x = 1 , y = 2 şi x = 5 , y = 6 ; g) x = 2 ,


A A A A A A A A A A A

y = 1; h) X= 2, y = 2 Şi X= 5, y = 2; i) X= 7, y = 5; j) X= 2, y = 2; k) X= 1, y = 2,
Z = Î; 1) X= 2, y = 3, Z = 6. 273. X= 6. 274. X E {6,2} . 275. X E {6,2}. 276. X E {6.2}.
277. pE{î,3}.279. mE0 . 280.a) (a+b)(a-b)=a(a-b)+b(a-b) = aa-ab+ba-
2 2 2 2
-bb= a 2 -ab+ba-b = a -b ; b) (a+b) =(a+b)(a+b) = (a+b)a+(a+b)b =
2
= a 2 +ba+ ab + b 2 = a 2 + 2ab + b 2 . 282. a) ( x + x ) = x + x, 'Vx EA => x 2 + x 2 +
+x 2 +x 2 = x+x sau x+x+x+x = x+x => x+x=O, 'VxEA; b) (x+y) 2 =x+y,
'v'x,y EA => x 2 + .xy + yx + y 2 = x + y sau .xy + yx =O, 'v'x,y EA. Folosind însă a)
avem .xy + yx =O => .xy = yx, 'v'x,y EA. 283. Inducţie matematică. 284. Dacă a nu
este divizor al lui zero, considerăm f, g : A ~ A , f (x) = ax şi g ( x) = xa , care sunt
injective (demonstraţi!). Cum inelul este finit, avem că funcţiile sunt şi surjective, deci
există b,cEA astfel încât ab=ca=I. Cum ab=I => cab=c => b=c => aEU(A) .
285. Deoarece OEZ(A) avem că Z(A):;e0. Fie a,bEZ(A) şi xeA => (a-b)x =
=ax-bx = xa-xb = x(a-b), deci (a-b)EZ(A). Deoarece (ab)x = a(bx) =
= (ax)b = (xa)b = x(ab) => abEZ(A). În plus, I·x=x · l=x, XEÂ => lEZ(A)
şi astfel Z(A) este un subinel (comutativ). 286. Avem, conform ipotezei, că
2 2
(x 2 -x)EZ(A), 'VxEA. Fie x,yEA => (x+y) -(x+y)EZ(A), deci x -x+

+y2-y+.xy+yxEZ(A). Cum Z(A) este subinel şi x 2 -x, y2-yEZ(A) =>


2 2 2 2
.xy + yx , deci ( .xy + yx) x = x ( .xy + yx) => .xyx + yx = x y + yx => x y = yx . Cum x

193
şi y au fost aleşi arbitrar, deducem că x 2 EZ(A), VxEA. Cum x 2 -xEZ(A) ~
x=x 2 -(x 2 -x)EZ(A), deci Z(A)=A, adică A este comutativ. 287. OEZ(A) şi
x 2 -x =O, VxE A ~ x 2 -x E Z(A), \fx EA şi ex. 36. 288. Dacă .inelul are cel puţin
două elemente, presupunând prin absurd că O= 1 , avem, pentru orice x E A :
x=x·l=x·O=O ~ A={O}, contradicţie. 289. Dacă xEU(A) şi, prin absurd, x este
divizor al lui zero, ar exista y E A , y -:;:. O cu xy = O sau yx = O . Dacă xy = O , înmulţim
la stânga cu x -l şi avem 1· y = O, contradicţie. La fel dacă yx = O ~ y = O.
290. a) ax= ay <=> a( x- y) =O <=> a= O sau x - y =O . Cum a-:;:. O, avem x = y .
291. Caracteristica inelului A este ordinul elementului 1 în grupul (A,+) , adică cel mai
mic n E N* pentru care 1 + 1 + „. + 1 = O. Considerând A un inel integru de caracteristică
~
nori
n ~ 1 şi presupunând, prin absurd, că n nu este prim, deducem că n = p · q , cu p · q E N ,

1< p < n , 1< q < n şi avem: n · 1 = O <=> 1+1+ „.+1=0


~
p ·q
<=> (1+1: +1) +
+(1+1:. +1) +... +(1+1:...+1) ~O (avem q paranteze) <>
(~)
· (~) O sau (p · l)(q·l)=O ~ p · l=O sau q·l=O, contradicţie cu

0,x<O {1,x<O
minimalitatea lui n. 292. f(x)= şi g(x)= . 293. (Z 2 ,+,-). Avem
{ 1,x~O O,x~O

evident 1+1 =O şi ( x + y ) + x + y =O ~ x 2 + xy + yx + y2 + x + y =O ~ xy + yx =O
2

~ xy=yx , Vx,yEA . 294. 1=1-xn=(l-x){l+x+„. +xn-l) ~ 1-xEU(A).


295. l=x+x 2 =x(l+x) ~ xEU(A) . Din x+x 2 =x 2 +x ~ x=x 4 ~ x 3 =1.Din
4

x + x2 = 1 ~ x 2 + x3 = x ~ x 2 + 1 = x sau x 2 = x -1 . Dar x 2 = 1- x , de unde


x 2 (1+1)=0 . Cum x 2 EU(A) ~ 1+1=0. 296. 1-abEU(A) ~ 3uEU(A) cu
(1-ab)·u=l ~ abu=u-1 :;::::> (1-ba)(l+bua)=.„=l. 297. Dacă x=a+b.fi. ·e
~ {ac+ 2bd =1 ·
E U(A) ~există y=c+dvL. EU(A) cu .xy=l . Se obţine sistemul care
ad+bc=O

are o infinitate de soluţii în Z x Z . E suficient, de exemplu, să luăm xn = ( 3 + 2.Ji.f „

194
n E Z . 298. Luăm x = 1- a şi avem x 2 - x = 1- 2a + a 2 -1 + a = a 2 - a = 1. Din
unicitatea lui a avem acum: 1- a= a => 2a = 1 . Dacă luăm acum x = 1+1+1+1 ,
obţinem x = a+ a + 1+ 1+ 1 = 2a 2 + 1 = 2a · a + 1 = 1· a + 1 = a+ 1 => a = 1+ 1 + 1 ; cum
=
a+ a= 1 => 1+1+1+1+1+1 1 sau 1+1+1+1+1 =O (şi se verifică soluţia x = 1+1 ).
Problemă nu foarte uşoară! 299. (yx ) = yxyx =O => yx =O => ( xby ) = xbyxby =O =>
2 2

=> xby=O. 300. Pentru ke{l,2, ... ,p-1} folosim k!C;+k =(p+l)(p+2) ... (p+k) şi
o AAA~ A.A.A~"
ajungem la 1·2 · ... · k · Cp+k = 1·2 · ... · k => Cp+k = 1 . Pentru k = p , avem CfP

= 2 · Cf;!..1 => (p-l)!·Cfp =2(p+l)(p+2) ... (2p-1) => q, =2 . 301.A E U(R) =>

=> detA=a(a+Îb)eu(Z 4 ) = {î,3} . Pentru a=l avem A=(~o 1+2b


~ 2J: )eu(R)
şi pentru a= 3 avem detA ... E U(Z 4 ) . 302. a= O, b e Z 6 sau a= 2, b e {6,2,4}
sau a=3 , be{o,î,4} sau a=4, be{o,2,4}. 304. f,g : (a,b)~~. f(x) =

O ,x e(a,c) {(x-c)2 xe(a c)


= şi g ( x) = ' ' sunt derivabile. 305. Dacă (A,+ „)
{ (x-c) 2 ,xe[c,b) O ,xe[c,b)
este subinel a lui Z => (A,+) este subgrup al lui (Z, +), deci A= m · Z, cu m E Z;
elementul neutru faţă de înmulţire este astfel 1 E A , 1 = m · x => m = 1 sau m = -1 =>
~ A=Z. 306. Dacă (A,+,-) este subinel a lui z[i] avem: leA => ZcA. Fie
x+yieA; cum x,yeZ => yi=(x+yi)-xeA . Deosebim cazurile: (i) VyeZ*,
yi !i!O A => A= z; (ii) există y E z• cu yi EA. Deoarece şi -yi EA putem considera
y E N* ; notăm cu n cel mai mare număr natural nenul pentru care n · i E A =>
=> A={a+bnila,beZ}. Într-adevăr, orice element (a+bni)eA; reciproc, dacă
x + yi E A , atunci yi e A , deci y ~ n . Din teorema împărţirii cu rest avem că există

q,reZ: y=nq+r, O~lrl<n-1 => ri=yi-nqieA => r=O, deci yenZ. 307. Se
arată că pentru orice A, B e ~ , avem (A - B) e ~ , A · B E ~ şi I 2 E ~ .

1.2.2. Corpuri. Morfisme de inele şi corpuri

308. U(Z)={-1,l}:t:Z* . 309. Justificări imediate. 310. Zn este corp~ U(Zn)=Z~


~ {keZnl(k,n)=l} = {î,î, ... ,;;=J.} ~ (k,n)=l, Vke{l,2, ..., n-1} ~ n este prim.
311. Dacă S c Q este un subcorp al lui Q, deoarece 1e S, obţinem n =1+1+ ... +1 E S,
'--v---'
nori

195
'VneN* şi OeS ~ 0-neS, deci ZcS . Dacă m e<Q , n:;t:O ~ m =mn- 1 ; cum
n n
m,neZcS ~ n- eS ~ mn- eS, deci QcS, adică S=Q. 316. /:C~K,
1 1

f(a) = A(a). 318. detA =x 2 +(a+b )xy+(ab-cd)y 2 . Pentru a+b =O, avem detA =
= x 2 -( a 2 +cd) y2 şi pentru a 2 +cd = -u 2 , avem det A > O. 321. a= I , b = 9 . 322. a =
= b = I, c = 6 şi a = I , f3 = 2 . 323. a = 4, f3 = 2 . 324. Dacă f :K ~ L este un
morfism de corpuri şi a, b e K astfel încât f (a) = f ( b) , obţinem f (a - b) = OL ; dacă
a-b:;eOK ~ 3c=(a-bf şi1L=f(1K)=f(c) · f(a-b)=OL,absurd~ a-b=OL
1

~ a = b , deci f este injectivă. 325. Dacă f: Z ~ Z este morfism, din f (1) = 1


deducem, inductiv, f(n)=n, 'VneN* . Cum f(-n)=-f(n)=-n, 'VneN* ~
~ f ( k) = k' \fk E z•. Deoarece f (o)= o' avem f(x) =X' \ix E z. Se verifică imediat
că feste morfism de inele. 326. Analog, f ( k) = k , 'V k e Z ; mai departe, pentru n e N*

avem: 1 = f ( 1) = f ( n) · f (.;;) = n · f (.;;) deci f (.;;) = .;; . În continuare, pentru x = : ,

meZ, neN*,avem f(x)=f(m)·f(.;;) = m·f(.;;) = m·.;;=x, 'Vxe<Q . 327.Caşi


la ex. 326 avem f(x) = x, 'Vxe Q . Dar, -3 = /(-3) = f(iJ3 ·iJ3) = /
2
{iJ3) ~
~ f(iJ3) e {-ivG,iJ3} .Dacă f(iJ3) = ivG, avem f(z) = !( a+ibJ3) = f(a)+ f(b) ·
· f(iJ3) = z; endomorfismele cerute: f ( z) = z. f ( z) = ~. 328. f (x) = x, \ix e Q. Fie

acum xeJR, x2'.0 ~ f(x)=J(Fx·Fx) = f 2 (Fx)2'.0. Dacă x,yeJR, x2'.y, dedu-


cem x-y2'.0 şi f(x-y)2'.0 ~ /(x)2'./(y),adică feste crescătoare pe JR . Pentru

aeJR, neN*,există r,pe<Q astfel încât: a-.!..<r<a<p<a+.!.. ~ f(r) 5 f(a) 5


. n n
5 f(p) ~ rsf(a)sp ~
a-.!..<f(a)<a+.!.., \fneN*; cu teorema cleştelui
n n
ajungem la f (a)= a ~ f =IR. Se verifică uşor că acesta este endomorfism. 329. Dacă
f : C ~ C este un morfism cu f (JR) c JR , deoarece restricţia lui f la JR este
endomorfism al lui JR , avem că f(x)=x, \fxeJR. Din -l=f(-l)=f(i 2 )=! 2 (i)

deducem f (i) e {-i,i}. Ajungem imediat la /( z) = z şi /( z) = ~ . 330. /( n) =O dacă


n este par şi /( n) = Î, dacă n este impar. 331. Se ştie că Z 2 x Z 2 = K, iar grupurile

196
( K, ·) şi ( Z 4 , +) nu sunt izmorfe. Sau: K = {e, a, b, c} şi, dacă f ar fi un izomorfism am
avea /(e)=Î şi f(e)=f(a
2
) = /
2(a)=Î => f(a), f(b), /(c)E{î,3}, deci două
dintre ele coincid, contradicţie cu injectivitatea. 332. f ( xy) = ( xy Y = xP yP =
p
=f(x)·f(y), Vx,yEK ş1 (x+y)P=L:c;xp-kyk xP+yP, deoarece
k=O
c; =O( mod p) pentru k E {1,2, ... ,p-1}. 333. Fie m E N*, mlp; dacă p = mn, avem:
O=l+l+ .._.+1 = [~J[~J şi, deoarece K este inel integru, avem
p on m n
~=O sau ~=O. Cum p este ordinul lui 1 => plm sau pin. Dacă
m n

plm => p = m, iar dacă pin => p = n, deci m = 1 => p este număr prim. Fie a E K*,
cum pa=O => ord(a)IP => ord(a)= p . 334. x·x=l => x- 1 =x, VxER*, deci R
este corp. Fie xER* şi x 2 -1=0 conduce la (x-l)(x+l)=O => x=l sau x=-1,
deci xE{-1,1} şi astfel Rc{-1,0,1}.Dacă -1=1,adică 1+1=0,avem R={O,l}=Z 2 ;
dacă R={-1,0,1} => R=Z 3 .335.a) f(x)=f(y) => x=y; f injectivă şi A finită
=> f bijectivă; aşadar A = {O, 1, a, b} = {f (O) ,f ( 1) ,f (a) ,f ( b)} ; b) Deducem O + 1 +
+a+ b = /(O)+ /(1)+ f(a)+ f(b) = l+O+l+l+l+a+l+b => 1+1+1+1 =O;
c) 1 + 1+ 1+ 1 = ( 1+ 1) ( 1+ 1) = O => 1+ 1 = O (corpurile nu au divizori ai lui zero).
337. a) Considerăm ecuaţia în Z 3 şi obţinem 7y = 13 sau y = 1 => y = 1+3k, k E Z, şi
înlocuind, x = 2 - 7k , k E Z . Verificare imediată şi astfel mulţimea soluţiilor este
S={(2-7k,1+3k)lkEZ};b)În Z 3 deducem Îy=Î => y=Î => y=3k+2, kEZ şi
apoi x=l-2k, kEZ; c) În Z 5 : 4y=6=1 => y=4, sau y=5k+4, kEZ =>
=> x = --4k - 2, k E Z; h) Considerăm ecuaţia în Z 3 (de exemplu).

1.2.3. Teste de evaluare


A A-1 A

A. 1. b; 2. A = 4; 3. 8 = 2; 3 şi 5 sunt divizori ai lui zero. 4. e1 = -1 şi e2 = -1 şi


acesta din urmă ne interesează. Acum avem x E U ( Z) dacă există x' E Z cu
-2x-3 1
xox'=x'ox=-1, de unde, pentru x:t:-2 obţinem x'= =-2+--EZ <:::>
x+2 x+2
<:=>x E {-3,-1} = U(Z); suma cerută este evident -4. B.1.U(Z 14 ) = {; E Z 14 a,14) = I( t} =
197
= {î,3,s,9,fi,î3} ~ cardU(Z 14 ) =6. 2. n = 10; 3. B = 3 . 4. U{Z) = {3,5} ~ s =8.
A 2
C. 1. c; 2. d; 3. d; 4. 3 . D. 1. b; 2. b; 3. k = 4; 4. ( x 2 x3xi) = ( x2x3xi)( x 2 x3xi) =
2
= X2X3X1 =o' analog ( X2X3xi) =o ~ X2X3X1 =o.

1.3. Inele de polinoame cu coeficienţi într-un corp comutativ

1.3.1. Forma algebrică a unui polinom, funcţii polinomiale, operaţii cu polinoame,


teorema împărţirii cu rest, divizibilitate
338. Calcule foarte simple. 339. a) Dacă m = -1 , grad(/+ g) = 1, grad(/g) = l ; dacă
m=2 avem: grad(f+g)=l, grad(/g)=l ; dacă mEZ\{-1,2}, grad(f+g)=2,
grad(/g) = 3. În rest, simplu; d) O şi respectiv 4. 340. f = X 2 -2X + 3. 341. f = 2X2 +
A2 A 2 A 2 A
fi =X fi =
0

+ X - 4. 342. f = 2X +X+ 1. 343. f =X +X+ 2 . 344. +X+ 1 ,


A2A A 2A A2A A
= 3X +3X+l.345. Ji=X +3, f 2 =3X +2X+3.346.a) l;b) -7 ; c) -35;d)65;
e)17.347). a) m=-3;b) m=-2;c) m=l;d) m=2 ; e) m=4;f) m=-15;g) m=3;
h) m=-4; i) m=-3;j) m=-8 . 348. a) C=X 2 +2X+3, R=O; b) C=X 2 +X-2 ,
R=7· c) C=X +1 R=O· d) C=X 2 -1 R=X +1 · e) C=X R=2X-l ·
' ' ' ' ' ' ,
f) C =X+ Î ' R = Î '· g) C = X 2 + ÎX + Î , R =O·' h) C =X+ Î ' R = Î ,· i) C = ÎX + Î ' .
A A A A 2
R = 1 ; j) C = 3X + 2 , R = 3 . 349. 1. 350. X . 351. 2X + 1. 352. -- X -1.
3
1
353. -X -1. 354. -3X +5.
2

1.3.2. Rădăcini ale polinoamelor, rezolvarea unor ecuaţii algebrice


2
355. a) (X-2)(x +2X+4); b) (X-l)(x 2 +X+2); d) (X-l){X+l)(x 2 +1);
2 2 2 2 2
f) (x -2)(x -3); g) (x -1)(x -3x+1) = (x-1)(x+1)(x -3x+1).
2 2 2 2 3
h) (x -2)(x +1) ; i) (x +1)(x +2X-l) ; j) (x +3)(X-2) . 356. a) (X-1) ·
2 2
· (x +X+l); b) (X-l)(X+l)(x +2); c)(x-.J2)(x+.J2)(x-J3)(x+J3);

d) (X-l)(X +l)(X-a)(X-b), unde a şi b sunt rădăcinile reale ale lui g=X 2 -


2 2 2 4 2
-3X +1; e) (x-J3)(x+J3)(x +1); f) (x +1)(x +2) ; g) f=X +2X +

2 2 2 2
+1-2X = (x +1)2-2x = (x -X.J2+1)(x +X.J2+1) ... 357. a) (X-1) ·

· (X-a)(x-~) cu a rădăcină a lui g=X +X +1; e) (x-J3)(x +J3)(X-i) ·


2

198
· (X+i). 358. a) (x+î)(x+3); b) (x+î)(x+4); c) (x+î)(x+s); d) (x+4) ·

. (x+î);e) (x+î)(îx+î);f) (3x+î)(x+2).359. aE0.360. X+Î.361.a) X-1;


b) X 2 +1; c) X 2 +X+l; d) X 2 +2X+3; e) X+Î; f) X 2 +Î. 362. a) 4; b) -5;
c) -2; d) -1; e) -4; f) 3. 363. a) 1+2i; c) l; e) 2; f) 3. 364. -2X+6.
365. X 2 +3X-4. 366. a=l, b=2. 367. a=b=O, c=l. 368. a=-9, b=l2.
369. a=l, b=-3.370. a=n, b=-n-2.371.a) -3, -1, l;b) -4, 1, l;c) -1,2,2;
1 1 1
d) -2,-, l; e) -1, -,2; f) -2, --, 3. 372. a=7, b=-11. 373. a=8, b=-4.
2 3 2
374. a=-4, b=-16. 375. a) y 1 =2x1 +S, y 2 =2x2 +S, y 3 =2x3 +S, unde S =
= x1 + x2 + x3 = -a, deci ecuaţia în y se obţine din ecuaţia în x prin transformarea

y= 2x +a => x = y; a şi înlocuim în ecuaţia iniţială: ( Y; a J +a { Y; 2


a) +

y-a X
+b · - - + c = O ; acum, calcule; b) la fel, y = - => x = 2 y şi înlocuire; c) y = S - 2x ;
2 2
1
d) y = S - x; e) y = - -; f) aici nu mai merge aşa; calculăm însă S1 = y 1 + y 2 + Y3 =
2x
=a 2 -2b, S 2 = y1y 2 + y 2 y 3 + y 3 y 1 = .... 377. m =±48. 378. m =9. 379. 1, 4 şi 5.
.
380. m =-6. 381. m = 3. 382. q = 14. 386. 2, respectiv 3. 387. 3. 388. m E - ,16
- ,27}
2 3 4
- . {5
(Notăm y 1 = x1 -1 , y 2 = x 2 - 2 , y 3 = x 3 - 3 şi astfel y 1 + y 2 + y 3 =O, Y? + y~ + yj =O ,
de unde, de exemplu, y 1 =O şi y 2 = -y3 , adică x1 = 1, etc.) 389. b2 =a.
390. mE{-8,0}.391. m=2.392. p=6. 393.a)orice aEZ 6 ;b) Î, Î, 4, S;c) Î, 3;
d) O, Î ; e) O, 3, „ .. 394. m = 4 . 395. Ecuaţia se poate scrie ( x + q) {x 2 + q2) = O şi are
rădăcinile x1 = -q E IR, x2 = -qi , x 3 = qi ~ IR . 396. Relaţiile lui Viete abil folosite

conduc la a=l. 397. a) ±1, ±2; b) a) ±1, ±2i; c) ±1, ±i.J3, d) ±_!.., ±i; e) ± Ji,
2 2
±2i ; f) ±.J3 ' ±iJi. 398. X1 = l + i => Xz = 1- i şi s =Xi + Xz = 2 ' p = X1 . Xz = 2 ;
ecuaţia: ( x - 2) {x 2
- 2x + 2) = O , etc. 400. a) dacă m > O, ecuaţia are patru rădăcini
complexe nereale; dacă m = O, ecuaţia are o rădăcină multiplă de ordinul patru; dacă
m < O, avem două rădăcini reale şi două complexe nereale; b) două reale şi două
complexe nereale; c) m>-12: patru rădăcini complexe nereale; m:-s;;-12: patru reale;
d) m < -1 , patru rădăcini complexe nereale, m > -1 două rădăcini reale si două rădăcini
complexe nereale. 401. a) -1, a, a, unde a este o rădăcină nereală de ordinul 3 a

199
~
umtaţn;
. „ b) - 1 , 5 ± .J2l_ , . „ .
402 • se ~tmparte cu x 2 :t:. o, se notează y =x +-
1
şi. se
2 X

ajunge la y2 + 2 y + a - 2 = O. Această ecuaţie trebuie să aibă ambele rădăcini în


( -oo, -2) u [ 2, oo) . Se ajunge la a ~ -6 . 403. Prin reducere la absurd se presupune că
4
xk E IR, Vk = 1,4; cu relaţiile lui Viete se obţine ~>i <O, contradicţie. Finalizarea vă
I

aparţine. 404. l±i, l±i.fi. 405. x 1 =l+J2, x 2 =1-J2, x3 =2i, x 4 =-2i.


2 .
~ - 3 . . 1 3±.JS
406. ±vL., a, a (cu a =1, a!t=IR). 407. 2, 2±1. 408. -2, 3±1. 409. -, - - .
2 2
2
2 . 1 _ 1 n _ { 4 -1 ) m+I + 1 _ 4p _
410. 3' ±z. 411. sn =1[f{l)+ /(-1)] - 2(3 +1) - 2 - 2 - 2p.

412. X 4 +12X - 5 = = ( X 2 -2X +a)( X 2 + bX + c); identificăm coeficienţii după

efectuarea calculelor şi avem: 1±2i, 1± J2. 413. g = {X 2 +X+1 )( X 2 - X+ 1) .

Considerăm a şi () cu a 2 +a+ 1 =O, 0 2 - () + 1 =O , deci a 3 = 1 , () 3 = -1 şi arătăm


astfel că şi
3
f(a)=f(B)=O . 414. a=-6, b=8, c=-3 . 415. {X±1) =0
4 2 3 2
2X3 ±3X2 -3X+2 =0. 416. X1 =-1 x2 ,3 =1 ±i ; g=--X +-X+-.
5 5 5
417. a=-1, b=-2, c=l sau a=-1 , b=2, c=-1. 418. Ecuaţia se poate scne:
m( 2X 2 -5X + 2) + X 3
-5X 2 + 9X -6 =O. Rădăcinile independente de m sunt

rădăcinile comune ecuaţiilor 2X 2 - 5X + 2 =O şi X 3 -5X 2 + 9X -6 =O . Se ajunge la


3 2
x 1 = 2 , apoi x 2 3 = - m ± J'i. , cu i'!J. = 4m 2 - 8m - 3 . 419.
, 2
lui Viete conduc la: Relaţiile
a E IR , b = c =O sau a= b = -1, c = 1. 420. g = ±X2 . 421. Se calculează xy + yz + zx şi
xyz , apoi se formează ecuaţia de gradul al treilea în t (cu rădăcinile x, y , z ) . Se ajunge
la x = 1 , y = -1 , z = 2 (şi încă alte cinci soluţii obţinute prin permutări). 422. Orice
permutare a lui {0,1,2} este soluţie. 423. a) C =X -1, R =-X+ 4; b) k = 1; c) a= 7 ;
d) b = 5 . 424. a) C = X , R = 1; b) -1 , ±i; c) A = 1, d) De exemplu, f {t) =

=(t2+~r +(~+lr + 1~ >0, VtEIR . 425. a) p=8; b) „ .; c) a=J2-1; d) A=O,

e) x=0 . 426. ÎX 2 +ÎX+3 . 427. p=Î .428.Pentru x=O avem /{2)=0;pentru x=3,
avem /{3)=0; p~ntru x=l, avem /{1)=0 , aşadar /={X-l){X-2){X-3)·g şt,

200
înlocuind în egalitatea din enunţ, ajungem la: g ( x) = g ( x + 1) ~ g ( x) = k (constant).
429. f(x)=k·(x-1). 430. a) Dacă a este o rădăcină oarecare a lui g, atunci
a 2 +a+1=0 şi a 3 =-1 ~ /(a)=0.431. m=2.432. m=-3. n=l.433.n=2k+l,
keN. 434. a=3, b=2. 435. (sinna) · X+cosna. 436. k ·(X 3 -9X 2 +26X-18).

437. 45X 2 -21X+l; 438. 14X-12; 439. 4X3 -6X 2 +4X-1. 440. X 4 +k, kelR.
441. Presupunem, prin absurd, că există a,b,c,d E Z diferite două câte două, pentru care
f(a)=f(b)=f(c)=f(d)=p ~polinomul g(x)=f(x)-p are rădăcinile a , b,
c, d ~ f(X)=k(X-a)(X-b)(X-c)(X-d)+p. Dacă f(a)=2p, aeZ, am
obţine că p se descompune în produs de cel puţin patru factori distincţi, absurd.
442. Presupunem, prin absurd, că există a E z cu f(a) =o~ f =(X -a)· g' g E z[x].
Deducem: f (O) = -a · g (O) , f ( 1) = ( 1- a) · g ( 1) impare ~ -a şi 1- a impare, absurd.
443. Se începe ca şi la ex. 402; ecuaţia în y are rădăcinile y 1,2 E ( -2, 2) şi astfel ecuaţia

x 2 -ykx+l=O are Ll<O şi xj = Yk±R ~ Ixj I=1, -


}=1,4. 444. Dacă
2
a 2 +a+1 =O, atunci a 3 =1 şi, din h( a)= O, avem f (1) + ag(l) =O. Se arată imediat

că /(l)=g(l)=O. 445. (x+~)n =-l=cosJr+isinJr; se ajunge la 2


xk =ctg( k+l) · Jr
X-l 2n
E JR, k = O, n -1 . 446. Fie a o rădăcină a polinomului dat; evident, a * O. Presupunem
că a nu este simplă ~ f'( a)= O; imediat se ajunge la a= O..... 447. b) Pentru k ~ n,
3 2
~vem fn ( k) = 0 E .:l'., ; pentru k < 0 , fn ( k) = ( -1 r C~k+n-1 E .:l'., ; C) g = f3 = : -
3
~ +

+ x, / 3 (k)eZ, VkeZ; d) fn are n factori de grad 1 ~ grad(/n)=n; e) Se obţine


2
6
un sistem de patru ecuaţii cu patru necunoscute şi care are soluţie unică; f) Pentru
w= a0 f 0 +ai.fi +a2 / 2 + a3f3, din w(O) = a0 E Z, w(l) = a0 + a1 E Z, ... , se obţine a0 ,
a1 , a 2 , a 3 E Z şi concluzia este imediată. 448. b) c = -6 , d = 25 ; c) Inducţie

matematică; d) Din c): wn =anw+bn şi considerăm polinomul f =Xn -anX-bn


pentru care f ( w) =O; e) Se calculează z 2
, z 4
, z şi se obţine z 8 = u +vi, cu v *O.
8

Dacă g( z) =O deducem u + r =O şi v =O, contradicţie . 449. a) s = 1; b) f (1) =


3
= 1- p + q - r; d) LYi <O; e) Evident (se putea alt răspuns mai inteligent!);
I
f) Considerăm h = (X - a) (X - b) (X - c) şi folosim subpunctele anterioare.
201
450) a) /(O)= 2i10 = 2i 2 = -2; b) a10 = 2,a9 =O; c) suma cerută este /(1) =O; d) Cu
binomul lui Newton (de exemplu) avem 1 2
a2k =(-1l+ 2.cfg- k EIR,k=0,5 şi
10 10 10
a 2k+I =OE IR,k = 0,4; e) f(z) =O=> (z + i) = -(z - i) 10 , de unde Iz+ il = lz-il =>
=:> Iz+ ii=
Iz - ii
(modulul unui număr complex este un număr real nenegativ);
f) considerând o rădăcină oarecare z =a+ bi, a, b E IR , a polinomului f , folosind e)
avem: la+(b+ l)i[ =la+ (b-l)il =:> b =O=:> z E IR.

1.3.3. Teste de evaluare

A. 1. a) m = 2; b) simplu (relaţiile lui Viete); c) x 1 =1, x2 =-1, x3 =2; 2. a) g(o)*o,

g (1A) =O,
A g (A) A b) A= {AO, 1A} * Z . B. 1. a) m = 4; b) m = 4; c) x 2 + x 2 + x 3 =
2 *O; 3 1 2 2

= (x1 +x2 +x3 ) -2(x1x2 +x1x3 +x2 x3 ) = 9, xl>x2 ,x3 EZ => x1 =±1,x2 =±2,x3 =±2 şi
2

mE{-4.4}. 2. a) simplă verificare; b)x=3. C. 1. a) m = 18; b) x1 +x2 +x3 =2 =>


'"-v--'
=0
=> x3 = 2 şi f (2) =O =:> m = 18; c) 18. 2. a) simplă verificare sau mica teroremă a lui
Fermat. b) simplă verificare; c) Dacă a =O folosim descompunerea de la b), iar dacă

a * O, avem f (u) = Î + a · u + S= a · u + 6= O<::::> a · u = Î ; evident această ecuaţie are


soluţie unică pentru ori~e a* O(care este inversabil!). D. 1. a) m = 8; b) m = ±7; c) m = -7.
2
2.a) 1(0)=1(î)=o;b) hnf={o,î,3,4}*z 5 ;c) P=x(x+4)(x +x+î) .

Capitolul li. ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ

2.1. Primitive
2.1.1. Primitivele unei funcţii, proprietăţi
1. a, d; (pentru c, e şi f, deşi F 1 ( x) = f (x) , cu excepţia imui număr finit de puncte,
F nu este continuă, deci nici derivabilă) . 2. b,d. 3. a, c, d, e (f: f nu este bine definită!).
x5 2x5 3x 4 2x3
4. a, b, c, e, f. S. b, d, f. 6. a) F(x)=-; b) F(x)=-+7;c) F(x)=---;
. 5 5 4 3
2
1
d) F(x) = x - x +
4 3 X
- x ·+ 12; e) F(x) = -sinx -cosx; f) F(x) = arctg
X

2 5 5

202
5 5 5
3 - 2 - (t + 1)
7) a) G(t)= -t3; b) G(t)=-t2 +4; c) G(t)= +2015; d) G(t)=2cost-sint-
5 5 5
t 3x 5x 1 3t
-3; e) G(t)=arcsin-+tr; f) G(x)=-+-+7. 8) a) G(t)=-arcsin-; b) G(t) =
3 ln3 ln5 3 2
1 2t + ~1+4t
2
1 . 1 3! 1 ( 2 )
= -arcsm2t; c) G(t)=-arctg-; d) G(t)=-ln ; e) G(s)=-ln 4s +1;
2 6 2 2 2 8
3 2 4 4 3
f) G(t)=-t3. 9) a) F(x)=~ şi G(x)=~+l; b) F(x)=~+x 2 -30, G(x)=
7 4 4 3
3
=~+x 2 -31. c) F(x),=2sinx-1, G(x)=2sinx+l. d) F(x)=-3cosx-4,
3
G(x)=-3cosx+l; e) F(x)=4ex-12,G(x)=4ex; f) F(x)=_!_arcsin~-!:.., G(x) =
2 2 11
1
-arcsin~. 10) G(x)=--2x 2 +k
2 şi G(3)=0 etc. 14. a) -+lnx+C;
~
2 2 3 2
2
1 x 1 x3 x2 1
b) ln X - - + c ; c) - - - + c d) - - x 2 - 3x + ln X+ c; e) - +X+ ln X - - + c .
X 2x' 3 2 X
15. a) a=2, b=3 ; b) a=b=l; c) a=b=2; d) a=b=l; e) a=2, b=l; f) a=2,
-1,xEQ {1 ,xEQ
b=l. 16., 17. Răspuns afirmativ, de exemplu f(x)= { şi g(x)= · nu
1 ,x~Q -1,x~Q

admit primitive deoarece Im/= Img nu este interval, iar (/ + g )( x) =O, \ix E JR,
(f · g )( x) = -1, \ix E JR => f + g şi f · g admit primitive. 18. Dacă G şi H sunt
primitive pentru g , respectiv h , atunci g ( x + a)- h ( x) = ( x + 2a) · f ( x + a) -
1
- x·f(x+a) 2a·f(x+a), 'v'xEJR => f(x)=-[g(x)-h(x-a)J, VxEJR.Aşadar
=
2a
f are o primitivă F( x) = - [ G( x )- H ( x - a)]. 19. O primitivă a lui h este de forma
1
2a .

: +Ci ,x ~ . condiţia obţine,


2
4 2
H(x) = {x - Din de continuitate se
4x-x +C2 ,x<2

~ F(x)={x -4:+12,x~2
2 2
4 2
H ( x) = {x - : + C 'x . Avem astfel şi
4x-x +C-8,x<2 4x-x +4 ,x<2

G (x ) =
{ x 2 -4x+8,x~2 .
4x-x 2
,x<2
( ) ( ) 2
20. F x =2sinx-1. 21. F x =x +x-1. 22. Funcţii

continue; o primitivă se găseşte după procedeul indicat la ex. 19. 23. a) b E JR , a = 1+ b


(în caz contrar, f are o discontinuitate de speţa I în origine, deci nu admite primitive);
203
b) b e IR , a = b -1 ; c) a = b e IR ; d) b = 3 ; e) a = b e IR . 24) Orice primitivă F satisface
F'(x)=f(x)>O. 25. Se aplică teorema lui Rolle pe (0,1] funcţiei g:IR~IR.
g(x)=(l-x) ·F(x). 26) Să observăm mai întâi că f nu este continuă şi astfel căutăm

F derivabilă, cu F' = f . Deoarece (x 2 · cos _!_J' = 2x cos_!_+ sin_!_ , putem considera


X X X

g : llD llD (
J1'l>. ~ J1'l>. , g x
)
= x :;t O, care este continuă pe m
{2xcos_!_,x J1'l>.
Uusti.fi1caţ1!. ) ş1· deci admite o
O ,x=O
primitivă G. O primitivă a lui f este atunci de forma

x 2 cos_!_-G( x) + C,x :;t O


F ( x) = x . Condiţia de derivabilitate în origine conduce la
{
-G (O) + C ,x = O
F'(O)= ... =-g(O)=O. Deoarece F'(O)=f(O)=a, rezultă a=O. 27) a) f nu are
proprietatea lui Darboux, deci nu admite primitive; într-adevăr, f (IR) nu este interval;
b) f ((-1, 1)) = (-3, -2] u ( 2, 3) nu este interval; c) f nu are proprietatea lui Darboux;
dacă x1 = ifi , x2 = V9 , avem c = 8 e ( f (xi) ,f ( x2 )) , dar ecuaţia f ( x) = 8 nu are
soluţii în intervalul ( x1, x2 ) ; d) Dacă f admite primitive, o primitivă trebuie să fie de

~
2

J' = sin -1 - -1 · cos-1 .


forma F ( x) =
j x2 + C1
1
•x 0

xsin-+ C2 ,x >O
X
, deoarece
(
xsin-
1
X X X X
Condiţi~

(necesară) de continuitate a lui F în origine conduce la C1 = C2 . Pe de altă parte


F(x)-F(O) . 1 . .. ~ d · F
---''--'-----'--'- = sm - care, pentru x > 0 , nu are 11m1ta m ongme, ec1 nu este
A • •

X-0 X

derivabilă; f) Funcţia g : IR ~ IR , g ( x) = {st: x 'x :;t O este continuă, deci admite


1 ,x=O .
O x:;tO
primitive. Dacă f ar admite primitive, atunci şi h : IR ~ IR , h ( x) = { ' ar avea
-1,x=O
aceeaşi proprietate, fals. 28. a) g : IR ~ IR, g ( x) = x admite primitive, iar dacă f ar
admite primitive, atunci şi h : IR ~ IR , h ( x) = (x] ar avea aceeaşi proprietate, fals;
b) f continuă ~ f admite primitive; c) La fel; d) x1 = J3, x2 = J5, c = 2 (vezi ex.
27c)); e, f) f continuă. 29. Două soluţii ale problemei sunt funcţiile fi.,/2 : IR~ IR,

204
2
.fi(x)=-1, f 2 (x)=l. Din f (x)=l, VxEJR, rezultă într-adevăr f(x)=
{1 ,XEÂ
,
-1,xEB
cu A u B = JR . Dacă ar exista a, b E JR , a * b , cu f (a) = -1, f ( b) = 1 , deoarece f
admite primitive ~ f are proprietatea lui Darboux şi astfel există c E (a, b] cu
f (c) = OE (-1, 1] , contradicţie . Deci soluţiile sunt doar cele indicate iniţial. 30. Egalitatea
din concluzie se poate scrie F ( x2 ) - f (a) · x2 = F ( x1) - f (a) · x1 . Considerăm astfel
funcţiag:(a,b]~lR, g(x)=F(x)- f(a)·x şi arătăm că nu este injectivă.
2 1
x -x+l ,x:-s;-
2
31. f(x)= are o discontinuitate de speţa I, deci nu admite primitive.
{ 2 1
-x +x+l,x>
2
bx 2 +c,x<O
c
32. a= b = c = -2. 33. f (x) = , x =O admite primitive dacă ş1 numai dacă
2
ax, x>O
a,b E JR, c =:=O. 34. Dacă F şi G sunt primitive ale lui f pe (a,b], respectiv (c,d],

considerăm H(x)=G(x)+F(c)-G(c) şi astfel U(x)={F(x),xE[a,c]] este o


H(x),xE(c,b
primitivă a lui f pe (a,b]. 35. Considerăm h:[a,b]~lR, h(x)=f(x)-g(x) care
admite primitive, deci are proprietatea lui Darboux pe (a, b] şi h ( x) =O , Vx E (a, b] \A .
Presupunem că există y EA cu h(y) *O, de exemplu h(y) >O, şi fie x E (a,b] \A.
Cum h are proprietatea lui Darboux, h trebuie să ia în interiorul ( x, y) (sau (y, x)) toate
valorile din (O,h(y))=(h(x),h(y)), deci h este nulă într-o infinitate de puncte din A,
contradicţie.

2.1.2. Metode de integrare


36)a) xsinx+cosx+C;b) ..!._(x+sinx·cosx)+C;c) ..!._(x-sinx·cosx)+C;d) xlnx -
2 2
x + C ; e) ..!._ x 2 1n x _ ..!._ x
2 4
2
+ C ; f) .!_ x 3 1n x _ ..!._ x3 + C ; g)
3 9
Jcos ( 1n x) dx
J(x )'cos(lnx )dx = x · cos(lnx) + Jx · sin(lnx) · ..!._dx; Jsin(lnx)
X
= xsin(lnx)

- Jcos(lnx)dx ~integrala cerută este ~(cos(lnx)+sin(lnx))+C; 2


h) ..!..1n x+C;
2 2
205
i) _l_·f(xn+I )'Jnxdx = _l_Xn+I Jnx--1-f xndx = ... ;j) s[X2 J' Jn2 xdx = X2 Jn2 X -
n+l n+l n+l 2 2
2
- f~·2lnx·.!.dx= ...
(de aici se continuă ca şi e)). 37. a) xex -ex +C; b) 2xex -
2 X
- 3ex+C; c) x 2 ex-2xex+3ex+C; d) -xcosx+sinx+C; e) -x 2 cosx+2xsinx+
+2cosx+C; f) .!.ex(sinx-cosx)+C; g) .!.ex(cos2x+2sin2x)+C; h) _.!.lnx-
2 5 X

-~+ c; i) e; [ xsinx(sinx-cosx)+cosx + C. 38. a)~( x· ~x J 2 +1+1n(x+~x 2 +1)) +


+ C; b) .!. x · ~1- x 2 + .!. arcsin x + C ; c) Aceeaşi tehnică (amplificare cu radicalul,
2 2

despărţire -~l+x 2 dx - ~l+x 2 _.!..J


0 3 4
etc); d) I = .!.J(x 3 ) = x x dx =
3 3 3 ~l+x2
3 4 3
= ~-~l+x 2 _.!..J x -l dx-.!.·f =~·~l+x 2 _.!.1n(x+~l+x 2 )-
1
dx=
3 3 ~l+x2 3 ~l+x2 3 3
2
~) 1 1 ~
2
1 (x -1)(x +1)
--f dx =
x3 rz
1 ( .
-·vl+x- --ln x+vx-+1 --1+-f vx-+ldx, folosmd
3 ~1 +x2 3 3 3 3

a), de aici e clar; e) ~x~x 2 -4-m(x+~x 2 -4)+c; f) ~arcsin 2 x+C. 39) a) I=

1 1 7
=.!.(2x+ 1)4 + C; b) I = - {4x+ 2) + C; c) - {3x-2)7 + C; d) .!.(3x 2 +2x+4) + C;
6
8 24 21 7

1~(4x
2
e) -4x+3)5 +C; f)
3 2
i(2x -4x +6x-1)4 +C; g) ~ln{x 2 +1)+c;
2
h) 1n(x +x+l)+c; i) ~ln{x 2 +4x+s)+c; j) ~ln{x 2 -6x+10)+c; k) 1n(2x +
4

2
+3x +10) + C; l)~ln{x 4 +x 2 +1)+c. 40. a) -arctg(cosx)+C; b) -ln(cosx)+C;

1 ll+sinxl
c)-ln . +C;d)--cos 1 3 1
x+C;e) -cos 5 1
x--cos 3 1 3 x-cosx+C;
x+C;t)-cos
2 1-smx 3 5 3 3
1
g) ln{tgx)+C; h) .!.tg 2x+C; i) - -tgn+Ix+C;j) lnlsinx-cosi+C; k) .!.cos 2 x-
2 n+l 2 .
3
-ln{cosx)+C;l)- x
cos-+C. 41.a) 1 .ex3 +C;b) 1 .ex+
3 12
x+C;c) 1 arctg {x 2) +C;
3 3 3 2
2
1 4x 1 3 1 2
d) arctg +c; e) arctg{x )+c; f) arcsin{x )+c; g) arcsin{ex)+c;
18 9 3 2
206
h) arctg(ex)+c; i) ~ln 3 x+C; j) arctg(lnx)+C; k) In(l+lnx)+C; l) In(l+

+sin 2 x) + C. 42. a)

1 3
=
3 (1+x
2
)2 + C; c)

f) I= J x2 + 4x + 8 dx
~(x+2) 2
+4

= u · ~u 2 +4-f~u 2 +4du+41nlu+~u 2 +41 => J=~(u·~+4lnlu+~u 2 +41) +


+ C => /=~[(x+2)·~x2 +4x+8+4lnlx+2+~x 2 +4x+81J+c. 43) a) Folosim

cos (a - b) - cos (a + b) 1 1
sina·sinb= şi avem: l=-f(cos2x-cos4x)dx = -sin2x-
2 2 4
1 . 1 . 1 .
--sm4x+C; b) /=-sm6x+-sm2x+C; c) /=
ex + sin x - ex - cos x J
dx = x -
8 12 4 ex+sinx

lnlex +sin xi+ C; d) lnlarctgx + ~1 + arctg xl + C; e) lnlx + sinx +cos xi- x + C;


2
-

f) Notăm x+2=t 2 => x=t 2 -2 şi dx=2tdt cu tE(l,2); J=f- -·2tdt =


1
2+t

2· f' ~ ~~ 2 dt = 2 ( t - 2 ln ( t + 2)) + C => / = 2 ("'X+ 2 - 2 ln ( 2 + "'X + 2)) + C ;

- ex =t
g)Notăm 1
=> x=lnt, tE(O,oo) cu dx=-dt;avem t 1
J= -·-dt f 2
= f t + 1-1 dt =
t l+t t l+t

= t-ln(l+t)+C => /=ex-1n(1+ex)+C;h)Notăm x=t 2 -1, /=ln ~-l +C;


l+x +1

i) Notăm x=t 2 -l, tE(l,2) şi dx=2tdt => J=f ; ·2tdt


2
f t+l-ldt =
1+ t + t 1+ t + t 2
= ln ( t 2 + t + 1)- f 1
2
dt , continuarea vă aparţine; j) 2x + 5 = t 2 =>

(r+H +[ ~l
2 2
t - 5
x=-
2
5
-, tE(l,5) şi dx=tdt => J= ft -- -dt
2
1 )' r ? "
... ; k) /= ( -~ ·\fl+x 2 dx J = ... =

207
= 1n(x+~l+x 2 )- ~ +C (Altfel, se poate nota x=tgt ... ); 1) 2~1+ex +C.
1 1 1 1
44. a) ln(x-2)+C; b) -ln(3x-l)+C; c) - - + C ; d) +C; e) -- ·
3
3 x-2 3(x-1) 8
2 2
1
· (4x-1) -2 +C; f) -arctg(2x)+C; g) J f(x)dx=-1 Jx + 4 - x dx = -1 J- -1d x -
2 4 ( x2 + 4 )2 4 x
2
+4

2
-J x 2
dx ; a doua primitivă se calculează folosind metoda integrării prin părţi,
(x +
2
4)
ţinând cont că (-/-]' = -
2
2 ; x i) J \ 2
dx = ~arctg x; 1 + C;
x +4 (x2+4) (x+l) +3

j) J \ dx = _!._J ~'(x)2 dx,unde 2


u(x)=2x+l;k) 4·ln(4x +4x+17)+c;
( 2x + 1) + 42 2 u +4

l) - 1 +C. 45). a) ff(x)dx = _!._f2x+2-2dx = _!._su'(x)dx-


2(x2 + 1) 2 x 2 + 2x + 3 2 u ( x)
v'(x)
-J 2 dx , unde u ( x) = x + 2x + 3 , v ( x) = x + 1 ; continuaţi; b)
2
Jf ( x) dx =
2
v (x)+( "'2)
1 J 2x+4-2 1 Ju'(x) J v'(x) dx,undeu(x)=x 2 +4x+5, v(x)=x+2;
=-
2
dx=- - - d x - 2
2 x + 4x + 5 2 u ( x) v ( x) + 1

x-1 A B (A+B)x-2A
c) l n - + C ; d) Căutăm A, B E JR pentru care f (x) = - +-- = 2 şi
X X x-2 X -2x

deci A+B=l, -2A=l ~ A=-_!_, B=]_ şi deci avem ff(x)dx = _ _!._lnx+


2 2 2

+]_ln(x-2)+C; f) _!._ln(x-3)-ln(x-2)+_!._ln(l-x)+C (la fel, căutăm A,B,CE.IR


2 2 2
pentru care f (x) = ~ + __!!_ + __!;____ şi obţinem un sistem cu soluţia A = _!._, B = -1 ,
x-1 x-2 x-3 2
1) 3 1 Ax+B C 1
C = - ; g) - ln ( x + 3 )- - ln ( x + 1) + C ; h) f ( x) = 2 +- conduce la A = - ,
2 2 2 X +3 x+l 4

B=]_; C=-_!._ şi astfel ff(x)dx=_!._ln(x 2 +3)+L ~arctg ~-_!._ln(x+l)+C;


4 4 . 8 4 ....;3 ....;3 4

i) f (x) = A + ~2 + ~3 + Dx2 + E ~ A = -1 , B =O, C = 1, D = 1 , E =O ; continuare


x x x x +1
208
- J.)
bana1a. f( x ) = -A- + Bx+C :::::> A = -1 , B=-_!_ , C=3_ ŞI. ff(x)dx =
x+l x 2 -x+l 3 3 3
1 x +1 1 2x + 1 Ax + B Cx + D 1
=-ln I + r,:;-arctg~+C;k)/(x)= 2 + 2 =:>A=- ,B=O,
3 '\/ X2 - X +l '\/ 3 '\/ 3 X +X +1 X - X+ 1 2
2
1 . 1 x +x +1 1 2x + 1 1 2x - 1
C=--,D= 1 ŞI ff(x)dx = -ln 2 - -arctg-- + -arctg--+C;
2 4 x -x+l 2J3 J3 2J3 J3
2
l) !in\ +l+C. 46)a) J0 =ln(x+~l+x2 )+c, 11 =~l+x 2 +C; J2 =.!..(x·~l+x 2 -
2 X +2 2

-lnlx+~l+x 2 I) +C; b) exerciţiul 67. t) . 47) simplu. 48) Notăm t = tg~ ŞI


2

l=ln(l+tg~J+c; 49) Notăm t=cosx :::::> dt=-sin x ·dx şi J= f(1-+)d1


t +l
:::::>

1 f cosx
:::::> I= cosx - 2arctg ( cosx ) + C. 50) cadou. .. 51) f --dx = . dx
cosx 1-sm 2 x
= J~ = ... ; 52) l=fearctgxdx+f-x- · earctgxdx = xearctgx_J_x_.earctgxdx +
1-u 2 x 2 +1 x 2 +1
1
+J-x-·earctgxdx = xearctgx +C ; 53) Jx·(--.- -J' dx = ... =
2
-~+lnltg~1+C; 54)
x +1 sm x sm x 2

a) ~ln(x 2 +l)+c; b) Se arată că G'(x)<O , 'ifxE(-oo,l] ; c) G este crescătoare pe

[1,oo) şi G(x) = ~ln( x +1 )-arctgx conduce la G(l) < G( J3). Calcule de clasa a X-a
2

3 2
acum. 55) a) F(x)=~+.!.., G(x)=~ (de exemplu!); b) Descompunere în fracţii
3 6 2
şi
3
simple 1=3lnjxj-21n(x+l)+C; c) _!_ex +C; 56) Another gift; 57) a) Ex. 37.d);
3

b) Ex. 37.e); c) Se consideră două şiruri, de exemplu xn = 2mr , y n = 2mr + " , n E N .


2

58) Să fie luna cadourilor? 59) a) Integrare prin părţi şi l=~arctg(x 2 +1)-~+C;
b) _!..tg 4 x+C ; c)
4
Notăm x-2=t
2
; d) 2~x 2 +1+31n(x+~x 2 +1)+c; e) -
1
ecosx
-+C;

t) 2/; - 2arctg/; + C. 60) Simple reîntâlniri cu prieteni sau măcar cunoscuţi ...

61)a) e-.lx(2Fx-2) +C; b) (x+l)arctg/;-/; +C; c)


9~·(3x+1) 31 +C. 62)a)a=

209
=
2
b = 1; b) G ( x) = (x + 1) · ex + 1 ; c) ff (../x) dx =fx · e Fx dx + feFx dx . Notăm x =t 2 şi
părţi. 63) a) Arătaţi că G
2
apoi integrare prin ln x + C; b) x 2 + arctgx - ln(l + x 2 ) + C; c)
2
este strict monotonă şi apoi folosiţi asta. 64) şi 65) Vă aparţin în totalitate (poate vă dă la
şi f şi, altă
0

lucrare ceva de aici„. zicem noi...). 66) a) I= x( earcsînx ) dx = „. pe parte,

f
I= earcsînx · (-~l -x2 )' dx = „.; se adună cele două egalităţi şi ajungem la:

I= ~(x-~l-x 2 )·earcsinx + C; b) ~l+x 2 ·arctgx - ln(x+~l+x 2 ) + C; c) I=

=
f l + cos
1
xe
dx f sin X dx f
X
+ 1 + cos x e
X
=
1
2 xe
X dx + ftg~exdx = J( tg~) exdx +
2 cos
2
2
= -X ( arcsmx
. )2 -
2
2 2 ' 2
- f parcsinxdx = x (arcsinx) +
2
2
fx·(arcsinx): (~1-x 2 ) dx = x (arcsinx)
2
2
-

- x~I - x 2
arcsinx - J~I- x2 { arcsinx + p Jtll = „. . e) -JG) arcsinxdr =

= 1 . x+
--arcsm dx
,-:--;-
2
f
; a doua mtegra
. 1-a se scne
• f ~
UI , undeu= -1 ; f) -X2-6
dx + f
X X'\J'l-x vu 2 -1 X l+x

+
f -. -
5
x - dx = 1
-arctg ( x 3 ) +-ln
1 ( l+x 6 ) +C; g) f l dx = . X - I C;
arcsm--+
~ 4 -(x-l/
6
l+x 3 6 2

h) JJ 1
(x+l) +4
2
tll = ln ( x + I+ ~x2 + 2x + 5) + C; i) JJ9-(x-2)
1
2
tll = arcsin x -
3
2
+

+ C; j) 2xeFx+C. 67) a) In=xn·ex-nin-l• Vn~l şi I 0 =ex+C; b) In


xn ·sinx+n·xn-l ·cosx-n(n-1)·In_2 , n~2 şi I 0 =sinx+C; c) In = x·lnn x

-n·In-1• Vn~l, I 0 =x+C; d) In=~[(n-1)·In_ 2 -sinn-lx·cosx], n~2 şi


n ~ 2;
1
Io =x+ C, I1 =-cosx+ C; e) In = --[ex sinn x-nex ·sinn-l x· cosx+],
n+l ·

210
I
g) /n=--·tg n-1 x-Jn_ ,
2 n~ 2 , I =x+C, J
0 1
I I
=-lncosx+C.68)a)Notăm X
t=tg-
n-l 2
2
=> x = 2arctgt , t e IR , cu dx = - -
2
dt şi astfel avem de determinat integrala mult mai
l+t
.
simplă J= J I
2
2
· - - dt
2
= J2 I dt =
I~ arctg 3t ~
+ 1 + C şt. astfel,
~ _ !=i_ + I+t 3t + 2t + 2 v5 v5
2 2
5
I+ t I+ t
pentru I= Jf (x)dx nu avem decât să înlocuim. (Atenţie, I'* J ); b) t = tg% conduce la
X X
~- 5~-+l
I=
1
'2 arctg  + C ; c) I = arctg i + C ; d) t = tgx şi
I
J = .J2 arctg ( .J21) + C,

X 2
apoi I; e) t tg- conduce la I x +--tg + C; t) t = tgx conduce la
2 I+~
2

l=-.!..(cosx)(sinx+cosx)+.!..ln(sinx+cosx)+C. 69) a) t=tgx şi 1


/=---+2tgx+
4 4 tgx
3
+itg x+C; b) l=tgx şi 2
l=In(2+1g x)+ }iarctg:5+C; c) Se consideră
I= Jf (x) dx şi J = Jsmx+cosx
. cos x dx , apoi se calculează I + J şi I - J ; d) I = tgx şi

2cos x
2
I . I J
I= J l + cos X
2
2 dx; cum cos x = - -
I+I 2 ajungem la J = 2 · ( )(
1 + 1 2 + 12
2
) dl etc.;

(I + a 2 ) · tg ~2 + 2a
e) I = 2arctg + C . 70) Dacă numitorul fracţiei este u(x) , aceasta este
l-a 2
I
u(x)-u'(x)
u(x)
etc; 71) Integrala dată se poate scrie: I= J 1
x
2
dx şi considerăm
x2 +1+3
X

J =J \ dx. Notând u = x _ .!_ şi v = x + ..!.. , avem I+ J = J~dx şi


X2 +- +3 X X U +5
x2

J
J - I = +-dx . De aici continuarea e
V +l
facilă; 72) Derivăm relaţia din enunţ şi acolo

211
luăm x = O, apoi x = 1 => f (1) = O, contradicţie cu ipoteza; 73) ln ~ - l + C ;
ex +1+1
74) arcsin(2x-1) + C. 75) Noi am găsit acest exemplu: g:(-2, 2)~JR,
2x, x<O
g(x) = care este continuă pe mulţimea numerelor reale, deci admite
{ 3x2, x~o'

primitive şi, în plus, este strict crescătoare; o primitivă este, de exemplu, G : ( -2, 2) ~ JR ,
2
x x< O
G(x) = ' şi se justifică (se justifică!!!) imediat că aceasta nu este strict
{ x3, X~ 0
monotonă. 76) Din f o F = lR am avea că feste surjectivă şi F injectivă; cum F este
continuă, deducem că F este strict monotonă, deci derivata sa, adică f, are semn constant
pe JR, contradicţie cu surjectivitatea (această problemă frumoasă şi nu chiar la îndemâna
oricui îl are ca autor pe distinsul profesor Gheorghe Iurea din Iaşi... mulţumim încă o
dată, chiar şi aici, într-un loc aparent ascuns, autorilor de probleme originale, care ne-au
oferit şi ne oferă prilejuri de căutări alături de elevii noştri!).

2.1.3. Teste de evaluare


A. 1. J f (x) dx = x 3 - 2x2 + 2c + C ; condiţia din enunţ conduce la c = 1 şi primitiva

cerută este F ( x) = x 3 - 2x2 + 2c + 1; 2. J f ( x }ix = -J


1 (2x + 1)1
2 X 2 +1
dx - f- -1+1d x
X
2
=

= ~ ln ( x 2 + 1) + arctgx + C; condiţia din enunţ conduce la C = O şi finalizarea e

imediată. În loc de a cere H se putea cere, de exemplu, calcularea valorii H ( .J3) . Sau:
arătaţi că H ( .J3) = ln 2 + ~ ; 3. x ·ex + C ; 4. Simplă formula! Recunoaşteţi personajul?;

5. Integra1a propusă .
se poate scne f
_1 2x+2+2 dx -- _l ln(x2 +2x+s) +
2 x 2 +2x+5 2
3
1 1 ( 2 ) 1 X +1 x 2
+ J 2 2 dx = - ln x + 2x + 5 + -arctg-- + C. B. 1. F ( x) = - - 2x +
(x+l) +2 2 2 2 3

+3x+~ . 2. /(x)<O, \fxE(l,3) şi F 1 (x)=f(x)<0 pentruoriceprimitivăF~Feste


3
g(x) Jlnx J I (•)
strict descrescătoare pe intervalul ( 1, 3) ; 3. I =
f- 2
-dx = - d x = ( ln x) ln xdx =
X X
2
ln x + C (evident
2
(*) se poate continua folosind şi metoda integrării prin părţi).
212
4. ex · ( 3x - 5) + C; 5. Deoarece x 2 + 4x + 3 =O are soluţiile x1 = -3 şi x 2 = -1, avem
2
x + 4x+ 3 = ( x+ 1) · ( x+ 3), deci integrala propusă este de fapt J ( ) +t ) dx =
x+l · x+3

= J --dx=ln(x+l)+C. C. 1. h(O-O)=h(O+O)=h(O) deci h este continuă în


1
x+l
x = O ; în rest, fiind exprimată prin funcţii elementare, h este continuă ~ h e continuă pe
JR, deci admite primitive. Condiţia ca H să fie derivabilă în x =O conduce la condiţia
necesară : H (O - O) = H (O+ O)= H (O) (continuitatea) de unde C2 = C1 -1; se verifică

( x - 1) · ex + C1, x :-: : ; O
derivabilitatea funcţiei H: JR~ JR , H ( x) = x2 . Folosind
{ --x+ ln(l+ x)+ C1 -1,x >O
2
metoda integrării prin părţi avem J xex dx = ( x -1) ex + C1 ; pe de altă parte avem şi
2 2 2
-xd x = J x - 1 + 1 dx = J [ ( x -1) + -1-] dx = -x - x + ln ( x + 1) + C2 . 2. Nu ne este
J l+x l+x l+x 2
deja cunoscută? Să vedem Metoda I (integrare prin părţi): A = J sin 2 xdx =


1
= Jsinx·(-cosx) dx=sinx·(-cosx)+Jcosx · cosxdx; aici trebuie doar mai recu-
noaştem formula fundamentală a trigonometriei şi putem continua: A =-sin x ·cos x +

+ J(1-sin 2 x )dx = -sinx · cosx+ x-A ~A=~( x-sinx · cosx) + C (Aţi fost atenţi la
„semne"? Adică la „+"şi „-" matematice, nu neapărat, acum, la „semnele" care vă arată
că dacă învăţaţi, citiţi, ascultaţi, aveţi grijă de voi ... s-ar putea să fie bine!) Revenim:
Metoda a II-a (folosind o altă formulă trigonometrică, avem cos2x=l-sin 2 x ~
~ sin 2 x=l-cos 2 x ~ A=Jl-cos 2 xdx=~-.!..sin2x+C (E bine? Am obţinut
2 2 2 4
acelaşi rezultat ca şi mai înainte? Oops!) 3. Serios? Da, puteţi crede că pentru foarte mulţi
dintre colegii voştri de clasă asta e o problemă de limba „chineză"? (Ştim că ştiţi de
2
fapt...). Aşadar: J-
arctgx
X
-dx = J( arctgx )!· arctgxdx =
+1 2
( arctgx )
2
+ C. Cam atât! 4. Ni se cere

mai întâi să precizăm domeniul maxim D de definiţie al funcţiei; păi îl precizăm: D =JR
(aşa, de bun-simţ matematic ... justificarea vă aparţine .. . da, o să ziceţi: ce e mai greu lăsaţi
pe noi! Da domnule, asta am tăcut toată viaţa! Ce a fost mai greu v-am lăsat temă de
casă! SERIOS??) Din nou, revenim: cu noţiuni de clasa a VII-a ajungem la

f (x) = ~ x 2 + 1 - x (putem măcar acum arăta că ecuaţia f (x) = O nu are soluţii reale ... şi
dacă aşa este, cum f este continuă pe JR , înseamnă că funcţia are semn constant pe JR ;
e suficient să văd (mai văd, mai simt?) că f (O) > 1 , şi deci f (x) > O, \Ix E JR . Aşadar

213
F 1 ( x) = f (x) > O, 'Vx E JR ~ F este strict crescătoare pe JR . 5. După personala părere
deja devine neinteresant totul... există la ora asta n + 1 programe „deştepte" pe net care
calculează integrale şi valori aproximative„. pentru un examen de bac e neesenţială
cunoaşterea sau necunoaşterea formulelor„. în fine, răspunsul corect este (cred!):

i[x~ x
2
+ 1 + ln ( x + ~x 2 + 1)- x 2 + C. DAR!!! Pentru a accede la marile
J aplicaţii ale
matematicii în informatică sau biologie (de exemplu) credem că trebuie încercată, din
fragedă pruncie (am exagerat evident!) matematica„. în formele ei primitive, în familie,
mici provocări, laude, cadouri spirituale„. repet ce spuneam zilele astea cuiva: cred că cei
mai realizaţi (financiar şi spiritual deopotrivă) sunt cei de factură mate-info! Aş vrea să
mai scriu aici atât de multe dar, poate, nu e locul! 6. Teorema lui Lagrange şi
2
JF 1{c)J=IJ(c)l5;1. D. 1. G(x)=2x-x -2. 2. g continuă pe JR Uustificaţi!) ~ g
2
admite primitive pe JR . 3. Orice primitivă a lui G este derivabilă şi strict crescătoare;
x2009_1
finalizaţi! 4. Calcule efectiv. 5. Pentru x -:t:. 1 avem F 1 ( x) = f (x) = > O,
x-1
"\Ix E (-oo,l) u (1,oo) (se studiază semnul raportului pe fiecare din aceste două intervale).
6. F strict crescătoare ~ F injectivă; gradF = 2009 (impar) deci lim F ( x) = -oo ,
. x-+-ao

lim F ( x) = +oo, F continuă ~ Im f =JR ~ F surjectivă, deci F este bijectivă.


X-:H<Xl

2.2. Integrala definită

2.2.1. Sume Riemann, integrabilitate pe un interval compact, proprietăţi,


formula Leibniz-Newton

77. a) 0,465625; b) ~~; c) 2; d) 6,4; e) 6,2; f) 6,02. 78. funcţii nemărginite 79., 80. Se
foloseşte un criteriu special de integrabilitate (Lebesque): f ,g: [a,b] ~JR, f integrabilă
şi f (x) = g { x) , "\Ix e [a, b] \A, unde Ac [a, b] este o mulţime finită (neglijabilă) ~ g
b b
este integrabilă şi ff {x) dx = fg ( x) dx . În cazul nostru, funcţia h diferă doar în x = 1
a a
(A ={1} este finită) de funcţia integrabilă f: [O, 2] ~ JR , f (x) =1 şi deci h este
2 2
f f
integrabilă şi f (x) dx = 2 = h ( x) dx . Pe de altă parte, h ([O, 2]) = {1, 2} nu este interval,
o o
deci h nu admite primitive. 81. Restricţia lui h la [-1, O] este integrabilă, iar cea la [O, 1]
e integrabilă (diferă doar în x =O de o funcţie integrabilă). Concluzia e imediată. Pe de
214
altă parte, h([-l,l])=[-2,-l]u(l,2] nu este interval. 82. a) _!_; b) 6 (comparaţi! şi?);
3
c) l; d) 2; e) tr; t) l; g) ~+ln2; h) 4-ln3; i) .!.+ln2;j) 2; k) _!_; l) .!... 83. a) tr;
4 2 2 2 3 8
7 1 25 1r + 4 16 . . 1r 9
b) --ln2; c) --; d) - ; e) - ; t) 6; g) 2; h) - ; 1) l; J) l; k) - ; l) -.
3 6 12 4 3 36 2
84. a) f ( x) = ax2 + bx + c :::::> c =O, b = 1, a= 1, deci f ( x) = x2 + x; b) f ( x) = 3.x2 - 2x + 1;

c) f(x)=6x 2 +4x-5;d) f(x) =x2+l;e) f(x) =9x2 ;t) f(x) =x2+1.8S.a=l.


X+ l,X E (0,1)

86. a= 1. 87. m=2. 88. te{-1,0-1}. 89. a=-4. 90. f(x)= -x+l
-,xe [1,2) este
2
1 ,x=2

integrabilă (restricţiile la [O, 1] şi [1, 2] diferă în x = 2 de funcţii integrabile) şi


2 1 11 2 2tr .
ff(x)dx=ff(x)dx+ff(x)dx=-. 91. /(x)=J2·icosxi, ... ,
4
Jf(x)dx=4J2.
O O I O
2tr tr 2tr
92. Jf(x)dx= Jsinxdx+ J(-sinx)dx=4. 93. a) Pentru xe(O,l] avem x ~x
2 3
:::::>
o o tr
1
:::::> - -- $ --
1
şi integrăm pe (0,1] (sau, folosim proprietatea de ,,monotonie" a
l+x 2 l+x3
integralei definite); b) Pentru x e [O, 1] avem x 2 ~ x 4 , etc.; c) Pentru x e [O, 2] avem
x 2 $ 4 :::::> 1+x+x 2 $5 +x, etc; d) (x-l)ex ~O, V'x ~ 1; e) Aceeaşi idee; t) x 4 -x3 +1 ~

~ x-2x 2 <::::> ••• (x


2
+1)(x 2 -x+l)~o; g) Se consideră /:[O,oo)~R. f(x) = x -
- ln{x+l) şi f'(x) ~O, V'x ~O, conduce la f crescătoare, deci f(x) ~/(O), V'x~O;
continuaţi; h) Pentru x e [0,3] avem x 2 $ 9 :::::> x 2 + x + 1 $ x + 1O; finalizaţi. 94. a) Pentru
2
_ 2 +x3 :::::> -1- <
xe [o, l] avem 2 +x 2 > _-1 - :::::> -x - -
2
< -x - -
<. -x - ,. b) La
2 3 2
2+x 2+x 2+x 2+x 2+x3
fel (chiar mai simplu de fapt); c) Pentru xe[l,2] avem x$.Jx+2 (justificaţi!);
d) Folosind, de exemplu, ex. 93g), avem (bine cunoscuta inegalitate): ex~ x + 1,
V'x E R+ (de fapt, asta chiar pe R) :::::> - $ --, V'x ~O sau e-x $ -- - ,... e) Pentru
1 1 2 1
ex x+l 2
x+l

X E [O,; Javem sinx [O,~] c [0,1), deci sin" x ~sin"+' x, etc. 95. a) Se integrează
E

215
2
( ... )pe [0,1] inegalitatea ex ~x 2 +1; b) /:(O,oo)~JR, f(x)=x-lnx are punct de
e e
minim global: x=l; aşadar /(x)~/(1)=1, VxE(O,oo) => ff(x)dx~ fdx=e-1.
I I

c) /:(0,oo)~JR, f(x)=x-l este crescătoare, deci /(1)~/(x)~/(2), VxE[l,2],


. x+l
n
etc.; d) Analog; e) La fel; f) O~~~ xn, Vx E [0,1]; g) Ca şi la subpunctul anterior;
4+x

h) Pentru x E [o,.!..] avem 1- x


2
2
~ 1- x 6 ~ 1 => 1 ~ R p ;integrăm
1-x6
<
1-x2
acum

[O,~] ; i) Se stabileşte variaţia funcţiei f : [O, 1] ~ JR , f ( x) = ex + e1-x ~


2 2
pe ; j) 4 - xi

~ 4-x 2 -x3 ~ 4-2x 2 ' Vx E[O,l]; k) 1-x2 ~ 1-x2-X3 ~ 1-2x2, VxE[ o,~l l) sin 3 X+
+ cos 3 x ~ sin 2 x + cos 2 x, Vx E [o, tr]2 conduce la O~ . 3
1
sm x+cos 3 x
~1 care se inte-

grează pe intervalul [O,~] . 96. pentru orice diviziune ~ = ( x0 , x1, •..xn) a lui [a, b] şi
oricare sistem de puncte intermediare Xi-I ~ q; ~X;, i = 1,n, avem O" ,df,q)
n
Lf(ţ;)(x;-X;_i) = k ·(xn-x0 ) = k(b-a) şi astfel pentru orice c>O avem
i=I
b
JO"li(f,ţ)-k(b-a)J<c => feste integrabilă şi ff(x)dx = k ·(b-a) . 97. Dacă
a
~ = ( x0 , x1 , ... xn ) e o diviziune a lui [O, 1] , considerăm două sisteme de puncte
intermediare q; , a; E [xi-I, xi] astfel încât q; E <Q , a; E JR \ <Q , Vi = 1, n => O"li ( f, ţ;) = 1

şi O"li(! ,a;)= O. Dacă g ar fi integrabilă, e suficient să alegem, de exemplu, O< c < .!..
4

şi obţinem 11- li < c , IO - li < c , de unde 1=11- l +li ~ 11- li+ lll < 2c < .!.. , absurd.
2
98. g este nemărginită, deci nu este integrabilă; pe de altă parte, G ( x) =
2 1
x sin- , x E [-1, 1] \ {O}
= x2 este derivabilă şi G'(x)=g(x), VxE[-1,1] => g admite
{
O ,x=O
primitive, G fiind una dintre ele. 99) ~ = ( x0 , x1, .•.xn) diviziune a lui [a, b] şi în fiecare

216
subinterval ( X;_1, X;) considerăm punctele intermediare ui şi vi pentru care f (ui) = ui ,
f (vi) = 2v; . Se ajunge astfel la două sume Riemann asociate cu limite diferite.
100) f(x)E[a,b], VxE[0,1] => [f(x)-a ]{b- /(x)J~o sau f 2 (x)::o;(a+b)f(x) -
a+T O T a+T
- ab; integrare pe (0,1]. 101. f f(x)dx= f f(x)dx+ f f(x)dx+ f f(x)dx; notăm
a a O T
a+T a a O
x=y+T şi avem f f( x )dx= f f(y+T)dy = f f(y)dy = -f f(y)dy. Concluzia
T O O a
este imediată. 102. Funcţiile f (x) = sin 6x , g ( x) = cos 15x , x E JR , au perioadele

7J = -2k1r ,
,,, = -
2 ptr
- , k , p E '71* d'm -2ktr = -
2 ptr
- deducem 5k = 2 p cu so1uţ1a . . l~a
. mm1ma
2 6 15
1 /LJ ;
6 15 .
2tr
în N x N : k = 2 , p = 5 şi astfel f · g are perioada principală T0 = - . Avem aşadar
3
27r
3 3
f f(x)g(x)dx (const.) f f(x)g(x)dx=O (f·g este impară!) (Astfel:
o 7r

3
27r 27r
3 3
-2tr 1 -2tr ]
f f(x)g(x)dx _!_ f (sin21x-sin9x)dx
2 o
1
= --cos21x 3 +-cos9x 3 =0 .
42 o 18 o
o

103. Deoarece (X+ 1 = r L c! xk ' deducem că: fo(X+ 1r dx = L c! .foxk dx' adică:
n

k=O
1 n

k=O
I

2 11
+1 -1 n ck 1 1
= L- 11
- . 104. Pentru xE[n,n+l] avem 0< ~:::;~;integrăm pe
n+l k=ok+l l+x2 l+n2
[ n, n + 1] şi folosim teorema „cleştelui". 105. f continuă pe [O, 1] ::::> f mărginită pe

(0,1], adică există m,M~O cu m:::;f(x):::;M, VxE(0,1] => m · xn :::;xn · f(x):::;


:::; M ·xn, VxE(0,1]; integrăm pe (0,1] şi folosim aceeaşi teoremă a „cleştelui" (sau

Sandwich, sau two po/icemans). 106. a) Pentru x E [ n, n + I] avem: J1 . 2


<
n+l+ (n+l) +1

:::; ~:::; ~; continuarea ca la ex. 104. (sau 105.) şi limita cerută este ·
x+ x +1 n+ n +1
aşadar O. Dacă se cerea însă lim n ·an? (poate vă dă la lucrare ... ); b) Folosim
x ~oo

217
ln {1+ xn) ~ xn , V'x e [O, 1] ; continuarea ar trebui deja să o stiţi ca pe o poezie ... limita

cerută este O; c) -x" ~xn ·cosx~xn, V'x20, etc. Limita cerută: O; d) O~xn(1-xt ~

ln {1 + enx ) nx
~ xn, V'x e [0,1], etc.; e) 1n(1+enx)2 lnenx = nx ~ { ) 2 - 2 nx, V'x e [0,1];
ln l+ex ex

integrăm pe [O, 1] şi avem: Jf Î - 1- =


an 2 n · xdx = !!..
2
~ limita cerută: oo f) an =
o k=2k-lx+k

n 2k4 6
:Lin--= ln-·-· .
... ·-->ln - -
)n-I . Dar, hm. (- -)n-I =e2,1deci. nu
2n ( 2n 2n
aşa
k=i 2k -1 3 5 2n -1 2n -1 oo 2n -1
A 1 3 2n-1
am prea făcut mare lucru. Incercăm altceva! Considerăm xn = - · - · ... · - - , n 21 ş1
2 4 2n
1
avem că O< xn < ~ (demonstraţie prin inducţie, de exemplu), deci limxn =O şi
~~+1 00

.
as tfiel l1man =oo; 107) a) l"1m an= l"1m arctg n = O; b) Folosim ex. 105.; c) La fel;
00 n~oo n~oo n
k+I
I 2n-I 2n
d) Dacă Xn = J[o 2n x ]dx, atunci Xn = L J kdx 2n -1
2
şi imediat avem că limita
k~ k
2n

cerută este .!_; e) La fel şi obţinem aceeaşi limită: .!_; f) O.


2 2

2.2.2. Proprietăţi ale integralei definite, integrarea funcţiilor continue, teorema de


medie, metode de integrare, calculul unor limite de şiruri
1 n 1
108) a) sn =-;;-· :L--k şi astfel considerăm funcţia continuă (deci integrabilă)
k=ll+-
n
1
f :[O, 1] --+ JR , f (x) = - - . Pentru fiecare n 21 , alegem diviziunea echidistantă
l+x

n n
~
!in =(o< x1 = .!_, x 2 = , ..., xn = !!.. =
n
1) ,cu norma ll!in 11 = .!_--+ O
n
şi punctele intermediare
. I
;;=X;=~;observămcă sn=u6 (/,;;)şi deci 1imsn=ff(x)dx=ln2;b) limsn=
n V n~oo O n~OO

218
I
f 1 dx Jr
- , C) lim sn =
J3 1
,..--:---- dx = 2 ; d) Jo.J1 + xdx =-(23 2.fi. -1);
I

o~4-x 2 6 n-...+oo
0 "1 + X
lJr 1 1 I x2
Jr

e) J sin xdx = 2 ; t) -J
2 2
X
cos-dx = 1; g) Jo(l+x)
I
2
dx = -
2
; h)
1 5
J--dx=-ln-;
4+x3 3 4
o 0 0
I l I
2 I ·
i) J xP dx = - - ; j) J ~dx = - ; k) J x ·ex dx = 1. 109. Aplicăm teorema de medie pentru
o p+l o 3 o
b
h : [a,b]~~. h(x)=f(x)-g(x) şi avem că există ce[a,b] cu fh(x)dx =
a
= h(c)(b-a), adică O=h(c)(b-a) => h(c)=O => /(c)=g(c). 110. h:[l,2]~~.
2 2
h(x)=f(x)-2x şi deci există ce[l,2] cu fh(x)dx=h(c)(2-1) sau ff(x)dx-
1 I
2
-f2xdx=h(c) => h(c)=O => /(c)=2c.111.Revenimlalucrurimaipământene,de
I
I
care am mai dat înainte„. limita cerută este J ~1- x 2 dx = Jr (un sfert din aria cercului
o 4

unitate!). 112. Problema pare a fi cu J


o 1+ 1+ x
2
I
Q
dx. Să încercăm cu ceva mai ascuns:
.
x = tgt . Asta poate vom şti mai încolo. Dacă am ajuns aici, să vedem:
Jr Jr Jr

I =4 dt = J - K unde J = 4 - 1-dt = 4 cos / dt = .!.. ln 1sm


· / + 117(
! 1
cost (1+ cost) ' cost ! 2
1 - sin t 2 sin t - 1 !4=
0

14 1 Jr
= ... = ln(.fi.+1) = -tn(.fi.-1) ş1 K=-f-dt
l •

2
= tg- = .fi.-1 => I=.fi.-1-
2 o cos t · 8

-ln{.fi.-1). 113. Limita cerută este _!_ln3. 114. a) 1; b) e 2 +1; c) Jr _.!_ln2;


12 4 2
4 2
d) 2Jr _ J3 . e) Jr. t) .!!..._ . ) 3e .+1. h) J3 _Jr. i) 2e-3 . .) e +9 . k) 6-4e · l) .!...
3 2 ' 4 ' 12 ' g 16 ' 2 3' e2 ' J 4 ' e2 ' 4
2
115. a) e-2 · b) -2Jr" c) -l ( 20-4"7-9ln
r;; 9 ) . d) -
Jr .fi.- -Jr- · e) -·
+ln 4 t) o·
, , 2 . 4+J7 , 4 2 32, 3, ,

219
2 5
2[ !!_) e" + 1 . . n 1 ln 2 n
g) - l+e2 · h) - - · i) 6-2e· J) - - - + - · k) - · 1) 2e-4.
3
116. a)-·
5 ' 2 ' ' 12 6 6 ' 32' 10'

26 37 -1 1 25 -1 26 253 . . 1 15
b)-;c)--;d) ln2;e)-ln2;f)--;g) -;h)-;1)0;J)O;k) - ; 1 ) -.
18 14 4 15 3 4 3318 8
; f) Notăm
224
117. a) n; b) _!_ln2; c) !:__; d) n (se poate nota x=2+sin 2 t); e)
8 4 16 8 15
. 4 - n ') N - n
1a -l ( -n - ln 2) · g) -n · h) -l + 1n -J2 · i') -
t = tgx · se alunge - · J otam - - x = t · se
' 'J 4 2 ' 2' 2 2' 2' 4 '
. 1! 2 17 3 3 1! 1!
a1unge la -ln2 · k) - · l) 15. 118. a) --4ln- · c) 2-4ln- · d) - - · e) arctg e-- ·
'J 8 ' 15' 3 2' 2' 4' 4'
· g) 2n · h) ln ~ · i= _!_ · J.) Notăm x =sin t · 1=1- n · k) ln 2. · l) n -1.
98
f)
3' ' 2' 5' ' 4' 4' 2

119) a = 4, b = 3 sau invers. 120. _!_ + 2arctg 2 - n . 121. _.!.._


2 2 10 5 2
(in
~ + arctg _!_) . 122. Notăm
X 2 1 2 7 . 1
t=tg-; 1= r,:-arctg r,:-· 123. 2+ 2 - 5 . 124. ex. 95 1). 125. e-2. 126. -
2 ~5 ~5 e e 2
127. f (x) = tg x - x - ln (cos x) este strict crescătoare, continuă, cu Im f = (O, oo) .

- x = smt
128. N otam
0

ş1
0

A
0 1
punem m ev1'd enţa- denvata fu ncţ1e1 t ~ --.- , t E ( --,--
0

smt
0

1!
2 4
, 1!)
2 - J2 129. 1 --
. d met od a mtegran1
fiolosm . - „ pnn
. -
parţi. · l · -n
p ma -n- + -l 1n - -
. . 2 - 2J2 2 2+J2 .

2 2 . dx 1!3
= 2J(cosx-l)dx + J dx = 3-n.130. -.131. a) O:-s;lnnx:-s;l, VxE[l,e]
o o 2cos 2 ~ 192
2
=> O:-s;1n :-s;e-1, deci şirul este mărginit şi imediat, 1n+l -1n :-s;O; b) 1n =e-n111 _ 1 ;
c) Dacă lim111 '*O am obţine I= -oo, absurd, deci I= O. 132. Se ajunge la
00

a 4 +16a + 33 =O şi se foloseşte, de exemplu, şirul lui Rolle; tot de exemplu, în celălalt


1 1!
caz, se obţine b=2. 133. 1. 134. l--ln12. 135. 11 =2ln2~-l 12 =ln2-2+-;
4 2·
pentru xE[O,l] avem o:-s;1n(1+xn):-s;1n2 => o:-s;1n :-s;Jn2 şi l+x 11 ~l+xn+I =>

=> 111 ~111 + 1 ; finalizaţi.


I
f
136. 111+1 = (x) (1-x
o
1 2
r+I dx =„.= -2(n+l)1n+I +2(n+l)111 ,

220
-2:!!_ 2n(2n-2) _
de unde l = n+ l
2 2
şi astfel ln 1
n+I . 2n+3 n 2n+ 1 n-I ( 2n+ 1)( 2n-1 )ln- 2 - .„

2n(2n-2) ... 4·2 . 12 = 2n . 2n(2n-2) . . 4 · 6 . 4 · 2 . <


observăm că 2
2
(2n+1)(2n-l)„ .5·3' n (2n+1) (2n-1) 2 „. 52 32
2n 4n
< 2 ·1·1· .„ ·1·2 2
=> O<l
-
<fu
n -2n + 1
=> limln=O. 137.
ao
l
2
(2n+ 1) (2n + 1)

7r • 2
138. Schimbare de variabilă x= „ -t şi ajungem la
smt d
2 f
t
sint
fo l+cos 2
d
t +
o 1+ cos t t
7r •

+ f 1+cos
7r
sm
/
2
t
dt; aici, în a doua integrală, aceeaşi schimbare de variabilă! Pentru valoarea
-
2

comună, să observăm doar că


2 sinx
„f l+cos „
dx=-. 139. Notam x=sint
2 _
(o greşeală
2
0
x 4
frecventăeste calcularea acestei integrale prin părţi, ceea ce este fraudulos - deoarece
1
g ( x) = ~ , x E ( -1, 1) , este nemărginită, deci neintegrabilă) . Evident, l = - .

1-x2 2
-2, X < -1 17 2 1'

140. g(x)= 2x, xE[-1,1J. 141. Simplu. 142. 143. 2---2arctge+- .


{ 2 e 2
2 ,x>l

144. 2( J5 -J2). 145. ~ln3. 146. ln~ . 147. c) Se integrează inegalitatea de la a) şi


se foloseşte b). 148. a) banal; b) aproape cadou; c) g 11 (x) =
2
>O, \ix~ O , aşadar
(l +x 2 ) 2
g este convexă şi g 1 este strict crescătoare, de unde g 1(x) > g 1(O)= O, \ix~ O => g este

strict crescătoare; d) 1; e) " +


2
; f) f este strict descrescătoare pe [1, oo) , aşadar
4
7!+4 - r;;-;;:;;;::; . 1 r;;-;;:;;;::; 1
f(x)~f(l)=--,\fx~l; luam x=v2007 ş1 astfel - - + arctg-v2007 < J2007 +
4 2008 2007
+ arctg.J2007 = f (.J2007) ~ f (1) . Dar inegalitatea din stânga? Considerăm funcţia
1
h :[1, +oo) ~JR , h(t) = arctg t + - - ; se arată imediat că este crescătoare, de unde
l+t 2

221
· h('12007 ) ~ h(l) = Jl' + . 149. e) Se înmulţeşte inegalitatea ln x :5; x -1 , adevărată pentru
2
4
1
x~l, cu x şi se integrează pe [1,2]. 151. c) I=f{l-x+x 2 -x3 + ... -x2n+l)dx
o
1 1 1
1 1 1 1 . 1- x 2 n 1
= 1--+---+ ... - - ş1, pe altă parte, I= J--dx = J-dx-f fn(x)dx
2 3 4 2n O 1+ X O 1+ X O
1
= ln 2- Jfn ( x )dx. Folosim b) şi teorema „cleştelui", obţinem că limita cerută este ln 2.
o .
152. I 0 = Jl' , I 1 = 1; integrând prin părţi, ajungem la I n = n - l I n-2 , V'n e N, n ~ 2 şi
2 n
astfel, dacă n este par: nin · In+l = (2k)I2klik+l = ~(2k-3)lik-3I2k-4 = ... =
2k+l
2k + 1 Jl'
2k
=--Ii ·Io = ~- Jl', iar dacă n este impar, la fel: ninin+I = - - - ·-
2k+l 2k+l 2 2k+2 2
l I
- -
1-xn 2 2 1
153. c)Din - - = l+x+x 2 + ... +xn-I avem că J(1+x+x 2 + ... +xn-l)dx = J--dx-
1-x o o 1-x
l I
- -
~ xn 1 1 1 2
-J--dx ::::) - + - - 2
+ ... +--=ln2-Jgn(x)dx; folosim acum b) şi teorema
0
1-x 1· 2 2 · 2 n · 2n 0
. 1 x2n + x2n-2 _ x2n-2 1
„cleştelui". 154. b) I2n = J 2
dx, etc.; c) lin = ---Izn-2; I2n-2 =
O X +1 2n-1
1 1
= - - - lin-4 ; ... ; I 4 = - - I 2 ; I 2 = 1- I 0 . Se
2n-3 3
înmulţesc aceste egalităţi cu ( -1 r- ,
1

( -1 )n-2 , ... , {-1 ) , {-1 )O , de unde {-1 )n-1 ·lin =1--+---+


1 1 1 ... + {-1 )n-1 ·- -
1 -I
0
3 5 7 2n-1
1
::::) limita cerută este I 0 +lim{-lf- ·I2n =Io (teorema „cleştelui" ... ). 156. a) Fiind
CXl

produsul a două funcţii continue, funcţia g este continuă, deci admite primitive; derivata
oricărei astfel de primitive este chiar g, care are semn constant pozitiv, deoarece x şi

J3
arcsin x au acelaşi semn; b)
Jl'

12
+
2 -1 ; c)
1
Jf (x )dx Jarcsin(sint)costdt
o o

222
= Jo cosldl =
I· „. = tr -1; finalizarea este imediată. 157. c) Cu schimbarea de variabilă
2
a 1
x=F(t) ajungem la JF- 1 (x)dx = fif(t)d1=.!+.!+.!+.!+.!.158.a) ~;b)Notăm
. o o 2 3 4 5 6 15

X= 1-1, deci fn =
1
J(
-1
1-12 r dl Şi integrând prin părţi, avem: Jn = 2n
1
J1( l-t 2
-1
r-l · ldl =

1
= -2nJ (1-1 2 -1)(1-1 2 )n-l dt = -2nl +2nl 1 etc· c) Din b) avem I = ~ ·
-1 n n- ' ., n 2n + 1

2n - 2 2 . . d . ~ 2 4 2n 1 . fi
· -- · „ . · - 10 ; se arată pnn m ucţ1e ca 0 < - · - · „. · - - < - - ş1 se o1oseşte
2n -1 3 3 5 2n + 1 .J n + 1

aceeaşi teoremă a cleştelui. 159. b) .fi - ~; c)


16 48
tr -
6 9
~.
160. a) .!_ 1n 2 ; b)
2 .
f'{ x) = tgx;

c) a=O. 161. c) tr _.!_ln2. 162. c) .!_. 163. b) O; c) Cu F o primitivă a lui f avem


4 2 9
F {b )- F {a) = {b - a) f {I) ~ F {b )- b · f {t) = F {a)- a · f {t) . Vom demonstra că
funcţia g : [O, 2] ~ IR , g ( x) = F ( x )- x · f ( t) nu este injectivă. Presupunând că g este
injectivă, fiind şi continuă, rezultă g strict monotonă; dar g ' { x) = f {x)- f {t) şi
g'(x)~O, 'v'xe(0,2] (de exemplu), ar conduce la f(x)~/(1), 'v'xe[0,2]; cum însă
feste crescătoare, avem pentru x $ I : f ( x) $ f ( t) , contradicţie. 164. b) Dacă F {x) =

= Jf ( x) · cosxdx, cu notaţia sinx = t ~ cosxdx = dt şi avem Jtn(1+ t 2


)dt ~
2
2
= tln(l+t )- 2J~dt 2
= tln{l+t )-2t+2arctgt ~ 2
F(x) = sinx·ln(l+sin x) -
l+t
7r

- 2sinx+2arctg(sinx) şi I= Jf(x)·cosxdx = F(tr)-F(O) = O; c) g'(x) =


o
1n(1+x2) 11 (t4 +12 +1)'
= ~ . 165. a)
1- x2
-J 4 2
2 o t +t + l
dt = 1n .fi. b) în a doua integrală facem schimbarea

de variabilă x = f(t) şi apoi, cu atenţie, folosim metoda integrării prin părţi; c) folosim
aceeaşi idee şi, pentru orice a E [1,3], ştim că există b E [0,1] astfel încât f(b) =a; suma
1 b 1
din membrul stâng se va scrie astfel ff(x)dx+f(b)-jf(x)dx=a+ff(x)dx~a.
o o b
'-v--'
>0

223
1f

2 1f

166. a) integrala este egală cu Jsin2xdx- Jsin2xdx= ... =2; b) folosim faptul că
o 1f

lin (x )I :5: 1, \ix E JR ; c) schimbare de variabilă x = !_ . 167. a) / 1 = .!. ; b) integrare prin


n 3
părţi; c) se integrează pe [O, 1] inegalităţile O:5: xn ~1- x 2 :5: xn şi se foloseşte teorema
cleştelui. 168. a) 1- ;r ; b) se arată imediat că şirul este descrescător şi mărginit inferior
4
de O, deci este convergent către o limită finită L; c) prin trecere la limită în relaţia
I n +In+l = - - , n ~ 1 (care se obţine cu destulă uşurinţă), se ajunge la L = O. 169. a) ;r ;
1
2n+l 4
b) se scrie sin n x = (-cos x )' sin n-I x şi se utilizează metoda integrării prin părţi; c) se

integrează pe intervalul convenabil inegalităţile OS sinn x S ( J


~ şi din nou teorema
cleştelui; limita cerută este evident O. 170. a) 1- ~ ; b) calcul absolut elementar;
e
c) schimbare de variabilă x = ~ ; d) şirul (!n) nEN este o progresie geometrică cu raţia

q=! şi astfel se ajunge imediat la limita cerută: i.10 . 171. a) 1- ;r; b) observăm că
4 3 4
tgn x + tgn+ 2x = tgn x · ( tgx )' ; c) cadou: d) folosim b); e) folosim d) şi teorema cleştelui.
172. a) Aria cerută este egală cu 2 (se poate calcula şi folosind cunoştinţe de gimnaziu);
I
b) Limita cerută este egală cu 2; c) Jf(x)dx =O şi, folosind teorema de medie, avem că
o
I
există c E (O, 1) astfel încât O= fg(x)dx = g(c)(l-0) ~ g(c)=O. 173. a) calcul
o
elementar; b) se aplică teorema de medie funcţiei continue h: [0,1] ~JR , h(x) = g(x)-x .
174. h:[O,l]~JR, h(x)=f(x)-f'(x) şi teorema de medie. 175. /:[n,n+l]~JR ,

f (x) = ~ este continuă şi, cu aceeaşi teoremă de medie, avem că există c = c ( n) E


l+x
n+l
E [n,n+l] (deci depinde de n!!!) pentru care Jf( x )dx=f(c) ; cum /(n+l) :5:
n
:5: /( c) :5: /( n) , deducem n · f (n + 1) :5: In :5: n · f (n) şi folosind teorema „cleştelui",

224
obţinem lim In =1. 176. l (acelaşi raţionament). 177. O. 178. Dacă F este o primitivă a
n~oo

2
lui f, atunci avem F ( x )- F (O) = x , Vx E JR ; prin derivare ajungem la f ( x) = 2x ,
VxEJR . Verificare! 179. (*) F(2x)-F(x)=x , VxEJR. Considerăm g(x) = F(x) -
2

- kx 2 => g ( 2x) = F ( 2x )- 4kx


2
şi astfel g ( 2x) - g ( x) = F ( 2x )- F ( x )- 3kx2 =

x 2 -3kx 2 , VxEJR . Pentru k=_!_ avem g(2x)=g(x) , VxEJR, adică g(x)=c,


3
2
VxEJR (funcţie constantă), de unde F(x)=~+C şi 2
astfel f(x)= x . Verificare
3 3
obligatorie. (O altă idee ar fi: operăm în (*) cu ecuaţii funcţionale, cu funcţii continue şi
cu transformări succesive ale variabilei. N-am încercat...). 180. Vom încerca aici metoda

de care aminteam: F ( 2x -1 )- F ( x) = x + 1, Vx E JR . Transformăm succesiv x în x - l ,


2

însumând apoi egalităţile obţinute şi ajungem la: F ( x )- F


2 n+1
(~
2
1
+ - n+l- = -1)
= ( x + 1) · Î-;.. . Prin trecerea la limită pentru n ~ oo , folosind continuitatea lui F ,
k=l2
ajungem la F ( x) = x + k, k E JR şi deci f ( x) = 1. Verificare! 181. Cam acelaşi parcurs.
Dacă g ( t) = t · f (t) , notăm cu G o primitivă a sa şi avem: G ( x )- G (O) =

= F (x
2
)- F (O) ; derivăm şi obţinem: x · f ( x) = 2x · f ( x
2
) sau f ( x
2
) = ~ f ( x) ,

Vx E JR*. Transformări succesive ale lui x în ,J;, trecere la limită pentru n ~ oo (acesta
e cam de olimpiadă, cel puţin locală) şi obţinem f (x) =O . Ceva frumos, oricum, între

şi
6
integrabilitate continuitate. 182. ln2+ ;r -2 . 183. 1. 184. f'(x)=3x 2 ex >0,
2
Vx E JR . 185. Analog. 186. X1 =o, Xz = 1. 187. X= 2. 188. 2;r. 189. g '(X)= o . 190. 1.
t
191. O. 192. 6. 193. Din teorema de medie avem: Jf(x)dx=t· f(c), unde c = c(t) E
o
E [O,t];cum m-:;,f(x)-:;,M, Vx~O,deducem: m · t-:;,t·f(c)-:;,M·t => m-:;, i-·if(c)-:;,
t t

-:;, M şi aplicăm teorema „cleştelui". (Se poate folosi regula lui L'Hospital pentru
t
calculul limitei propuse?). 194. Am mai discutat despre aşa ceva. 195. Avem succesiv
1 2 I 2n
In = Jox 2n
·
1- X
r---z dx
= Jn -Jn+l • unde Jn =
J X
r---zdx =
J1 x 2n-l · X
r---zdx;
'\/ 1- x- o '\/ 1- x- o '\/ 1- x-
225
integrare prin părţi şi J n = ( 2n -1) (Jn- 2 - J n) , continuarea fiind uşoară. 196. g ( x) =

=
2
2x-x ,xe [0,1]
şi astfel
Jg(x)dx=-+2=-.
2
2 8
197. Dacă ae(3,oo) avem
{ 2X -1 , X E ( 1, 2] O 3 3

lim ln-a-=0. 198. 7. 199. Folosim schimbarea de variabilă t=l-x. 200. Notăm
a~oo a+2
b b c
t = a ; - X şi c = b ; a ' I n = f (X - ar ( b - X dx => I n = f ( c - t
2 2
dx =
a
r
-c
r
= 2 f(c 2
- t
2
)n dt ; folosind metoda integrării prin părţi se ajunge la I n= ~ · c2 ·In-l ,
2n+l
0
3
(b-a) (b-a)2n+I ·n! .
'v'n ~ 2; cum 11 = -'-----'-
6
deducem I n =
2n · 3 · 5 · ... · ( 2n + l)
, deci lim
n--+eo
efl: =

2n+l ni 2 2
2 (n!) = (b-a)
lim(b-a)_n_ ·limn · = (b-a) · limn~~-
oo oo 2n · 3 · 5 · ... · ( 2n + 1) oo (2n+l)! 4

(Folosim o consecinţă a criteriului Cesaro-Stolz: dacă ( xn) este şir convergent de

termeni pozitivi, avem lim~ = lim Xn+l ). 201. f integrabilă => f mărginită, deci
oo oo Xn
a a a
există M > O aşa încât n·f xn ·f(x)dx ~ n · f xn ·lf(x)ldx ~ nf Mxndx
o o o
= _n_. an+l . M ~O . 202. O problemă nu foarte uşoară. Considerăm I = 1 +
n+l
x+I x+l x+I 3 2 l x+l l
+ f sin(/)~= f (1+sin/)~ ~ f -4-(1+sin y)~ = - 2 f 3y ~ + - 2 ·
3 2

X X X 3x 3x X 3x
x+I
·f 3y2 sin/~ -
3x
1
2
·y
3 Ix+ 1
x
1 x+l
+ - 2
3x x
cp'(y)sincp(y)~, unde cp(y) = y 3 . f
X

Avem astfel I = - 1-[(x+1)3 -x3 ] + - 1-(-cosy) cp(x+l) = 3x 2 + 3x+l ,+


3x2 3x 2 cp(x) 3x2

+
cos x
3
- cos ( x + 1)
3
~
3x 2 ~ 3x + 1 +2- 3x + 3 6x + 5 fi
= 1 + -2- < 1+--2- . 203. x · 2
x dx
;=
2 2 2
3x 3x 3x 3x 3x o ·

=
2
m;-
ln 2
1
. 204). Considerăm g : (O,l]~IR. , g(x)=x 2 +11nxl = x 2 +lnx şi g'(x) =
\

226
= 2x + _!_ > O, x E (O, 1) , deci g este strict crescătoare; cum lim g ( x) = -oo şi lim g ( x) = 1,
X x~O x~l
x>O

că ecuaţia soluţia unică ~ şi


2
avem x 2 =IInxl are aE(O,l) f(x)={x ,xE[O,a]
-lnx,x E (a,1)
I 3

f f(x)dx=~+alna+l-a.
3
205. lim(xlnx+l)=l şi limxx =1 („.). Cum f diferă
x~O x~O
O x>O x>O
doar într-un singur punct de o funcţie continuă (pe care o indicaţi!), avem că/ e integrabilă

şi lim J{xx+I )' dx = 1. 206. " - arcsin _!_ şi apoi x = 2. 207. I = f(sin x )'. ~1+sin 2 xdx =
a~O a 4 X
0

=
I r:--:J"
fvl+t dt
2
=
l(.J2+1n(1+.J2).) 208. L= {0 ' p ~> 4. 209. Pentru xE[0,1), avem
-
2 oo,p_3
0

1 ~ 1 + x 1994 ~2 ~ \ _!_ ~
~ 1 şi, prin integrare pe [O, 1) suntem aproape de
l+x 994 2

concluzie. 210. a) f ( x) = a.x 3 - a x 2 + !!...x+ k , a E IR*, k E IR; b) Teorema de medie şi


3
2 2
I { earctgx y
teorema lui Rolle. 211. I= J ~ dx integrare prin părţi de două ori şi avem:
o -vx- +1
1 !!_ 1
l= .J2 . e4 - . 212. Aparent dificil, dar de fapt foarte uşor. 213. / : [O,l)~IR,
2
are punctele de maxim x = O x = 1 şi punctul de minim x = _!_ ,
1
f ( x) = .J
2+x-x 2 2

l;\Şadar f ( ~) = %~ f ( x) = f (O) = f ( 1) = }i ; prin integrare se obţin inegalităţile dorite.


I 1 I 1 . 1
Pe de altă parte, J.J dx = J dx 2 arcsm-, etc.
3
(%J-(x-~)2
2
o 2+x-x o
I
Dacă --f - -
214. 1 < tgx < .J3, 'v'x E (:,;). 215. I
n o (1 +x2 r
dx - , avem I 1 = -tr
4
.
şt, pentru

. 2n -1 I tr 1 I 3tr 1 . d . l
n~l,obţmem ln+ 2 =--·ln+ ~ 2 =-+-, 3 =-+- ş1, eoareceş1ru
2n n. 2n+ 1 8 4 32 4

227
(In ) este descrescător ( ... ), deducem n = 3 soluţie unică. 216. Schimbare de variabilă
a+x
t=u-x şi avem/= f cos n+l7rudu 2
= F(a+x)-F(x), unde Feste o primitivă a
X

funcţiei f : IR ~IR, f {u) = cos 2n+l 7ru . Dacă integrala nu depinde de x, atunci
g : IR ~ IR , g ( x) = F (a + x )- F ( x) este constantă ~ g ' ( x) = O , Vx E IR ; dar
g'(x)=f(a+x)-f(x)=O ~ cos 2n+l7r(a+x)=cos 2 n+l7rx , VxEIR . Luăm x=O ŞI
avem COS7ra = 1 ~ 7ra = 2k7r, k E Z . 217. Notăm sin 2 x = t ~ x=arcsinJi ŞI

7r 1 I 7r
- - - -
2 2
1(
4
f sin 2 xdx ft( arcsin Ji) dt farcsin Jidt .
I
2
7r - 218. I= -l)dx
o o 8 o 0
1 +sin2x
7r 7r
- -
4
2 7r f
4
1 7r 4-lr .
=
fo l+cos(~ -2x) dx--4 =
2
o cos ( : -x)
dx--
4
= ... = - - .
4
219. a) Schimbare

c--:-:; 1 7r
de variabilă x =...; t + 1 şi descompunere în fracţii simple; b) - ln 2 + - . 220. Facem
2 4

substituţia t = 7r - x ; I
6
= _.!!__
144
.J2 · arctg ( .J2) .
2
221. 7r . 222.
3
__!_ ln
1o
2048
1025
.

1. · ( 1- 3985) . 224. 3 225. 1. 226. 7r . 227. 1n +4


2. .J2 . 228. 4.
ff
223. I= J =
1991 1992 31992 12 2
7r 7r 7r
1 1089 - - -- 7r 7r
229. - . 230. - - . 231. 4-ff. 232. e4. 233. e2 +e 2 . 234. -ln2 . 235. -ln2.
4n 140 3 8
1 8
236. Se integrează pe (O, 1] : O ~ ~1- x 2 · arctgx ~ arctgx. 237. - - . 238. -
6 3

239.
.J2 (In4-1). 240. 2 . 241. Numitorul fracţiei este (x 2 +x-1) +1 şi /=~ .
2
2
2 1n(1+ x 2 )
242. Numărătorul fracţiei este ( x + 1) - 2x şi I= 1. 243. 7r . 244. a) O; b) ~ ;
8 l-x2

c) Integrare prin părţi apoi schimbare de variabilă ~1- y2 = u.

228
2.2.3. Aplicaţii ale integralei definite în geometrie

4 4 8 ;r 5 38 . . e2 + 1 ;r
245. a)-; b) -; c) -; d) - ; e) -; f) - ; g) 2; h) 1; i) l;J) - - ; k) -;
3 3 3 2 6 15 4 2
~ 9 9 4 3 4 7( 1 26 . 14 .
1) lnv.L . 246. a)-; b) -; c) -; d) -; e) -; f) 1; g) ---ln2; h) - ; i) -;J) este
2 2 3 2 3 42 3 3
1
vorba de mulţimea {(x,y) E IR. 2 1 x E [-2,1], y = f (x)}, deci aria este Jf (x )dx =
27
;
-2 4
I
k) f f(x)dx
-1
= 8; 1) ..!!._. 247. a) Să remarcăm, de exemplu, că /(O):::;g(O) şi astfel
24
f ( x) ::::; g ( x) <::::> x2 - 2x - 3 ::::; O <::::> x E [-1, 3], aşadar aria cerută este
3 3
J (g(x)- f(x))dx = f(2x+3-x )dx =
2 32
3
; b)
5
3
°; c) ~; d) %; e) 36; f) ~;
-I -I

2;r + 8 ( y = ~ 4x - x 2 se poate scrie ( x - 2 ) + y 2 = 4 , y 2 O, deci este


2
g) J2. -1 ; h)
ecuaţia . semicercu
. . de centru ( 2, o)
1m. supenor . raza~ 2, ... ) ; i.)
şi -128 ; J.) -1 ; k) -19 ; 1) -9 .
15 6 6 4

~ şi
2
248. a) ;r _ _!_; b) ;rr ; c) a 2 (2;r--±) . 249. a= 1+3,,{e. 250. A[ OAB] =
2 3 8 3 4
a3 a3 3 ;r 4 1
A1 = - , A2 =-. 251. ----ln2 . 252. a)-; b) a=O; c) b=l- r;;. 253. a) Se
6 12 2 4 3 3
-v4
consideră h : [O, oo) ~ IR. , h ( x) =sin x - x ; b) Se foloseşte inegalitatea anterioară;
c) În inegalitatea anterioară luăm x ~ x 2 . 254. b) Schimbare de variabilă x = -t ;
2
c) Folosind a) avem ex zx+l sau ex +lzx+2, de unde f(x):::;;_x_:::;;_x_,
x+2 x+2
\ix E [0,1]; integrare pe [0,1] acum. 255: a) Sfera se obţine prin rotirea subgraficului
I 4;rR 3
funcţiei f: [-R, R] ~IR. , f ( x) = \J R 2 - x 2 în jurul axei Ox ; volumul este - -
3

f:[-a,a]~IR.,f(x)=·~)a 2 -x 2 şi f:[a,b]~IR., şi
2
b) V=;rab ; c) f(x)=ri;;;
a 3
2 R-r
V=;rab ; d) f:[a,b]~IR.+, f(x)=--(x-a)+r şi, cu b-a=h, x-a=t, avem
b-a
2 2 3 2
;rh ( 2 2) 3;rb ( 3/, 3/) l6;r ;r ;r ;r J3
V=] r +rR+R .256.a) ?a~ b-vb-a-va ;b) IS;c) 2;d) 72+---;r;
6

229
5.1l"e 3 - 21l" b 21l" ( a-b); h) --41l"ln4.
151l"
g) 1l" ( a +b ) · ln-+
27 a 2
1l"; b)n=l. 258. a) n=7; b) deoarece intersecţiile graficului funcţiei cu axa
32
257. a)
5
Ox sunt punctele O(O,O),A(2,0), iar parabola asociată are vârful V(l,1), avem
A( ~OVA)= 1 E Z; calcul efectiv al integralei (integrare prin părţi) sau: O~ f(x) ~ Yv = 1,
'v'xE[0,2]~0<exf(x)~ex şi se integrează pe [0,1) (sau O~f(x)~l,O<ex ~e, etc).
13
259. a) m = 3; b) --n 1l") c) -
2 -n ~ Z; ( 0,- 27; d) uşor.
291l"; c)
260. a) n = 3; b) - uşor.
3 2 2 6

261. a) .!..; b) pentru orice x ~1 avem f(x) ~ g(x) >O; se înmulţeşte cu ex> O şi se
6
28
integrează pe [1,n]; c) xA = -.Ji, xB = .Ji ~ fh(t)dt
4 4
f
= 2 · .Jidt = ... = - .
3
1 1

262). b) mf f(x)dx= m2(m - 3) >0; c) de exemplu k=3. 263. fa( J;;;--


x2 dx=-.
a2 J
3 a 3
0 0
r 2
264. f ~r 2 - x 2dx = 1l"; ~ A = 1l"r 2 . 265. Punctele de intersecţie ale celor două curbe
-r

sunt O, A(2p,2p), B(2p,-2p); considerăm f(x)=~2px şi g(x)=~4px-x 2 ,


x E (O, 2 p) . În final, A = 2 (A ( r g ) - A ( r I)) = 2 ( 1l"p 2 -% p 2). 266. ~ . 267. a 2 ln 2 .
268. ~(J3 + 41l") ; respectiv ~(81l" - J3) . 269. ~ + 2.1l" , respectiv 6.1l" - ~. 270. _2_
3 3 3 3 16

271. ~- 272. 4-~ . 273. m=2-V4 . 274. Se consideră cazurile a~O, aE(O,l),
3 e
2
1 e 19 a ln 1+ k .
a E (1,oo); se ajunge la a= - . 275. Raport constant - . 276. - . 277.
4 2 3 4 1-k

7
278. 2tg 1l" -1 . 279. Considerăm integrala „soră" J = J . cos x dx . 280. 1l" + J3 .
24 smx+cosx 6 4
0

230
2.2.4. Teste de evaluare
1 I
A. 1. xe{-2,l} . 2. m=-1. 3. 1! +-ln2. 4. e-2. 5. A= J(x+5 - x 2 -5x)ck = ... =
4 2 -5
123
. B. 1. de exemplu a= 2,b = 4 (evident... justificări complete!). 2. a= 1. 3. x = J3.
3
I
4. ~ + 4 ln 2 . 5.
2
fo(xf ( x) ) ck = f (1) =2 ; continuaţi! C. vedeţi Testul 7 pentru bacalaureat
1

(M_mate-info). D. 1. i. Notăm
2. t =x -% şi apoi integrare prin părţi sau pur şi simplu:
2 2 2
1n = f(-x 2 +3x-2 f cU = !2 f(2x-3) (-x 0
2
+3x-2 f cU = !(2x-3)(-x
2
+3x-2 )I
2
+
I 1 I
2 2
+ ~ J(2x-3) 2 ·(-x2 +3x-2 r
21
- I cU
21
i]
= ~ f[4(-x 2 +3x-2 )+ ·(-x2 +3x-2 r-I cU =

= -2n · 1n + %1n-I şi finalizarea este la îndemână. 3. Egalitatea obţinută anterior se poate

scrie 1n = _n_ · 1n-I (*) , de unde 1n < _!_ 1n-I şi, inductiv, se obţine O~ 1n < - 1
- ·1 ;
4n+2 4 · 4n-1 1
1
cum lim - -1 · 11 = O , cu teorema cleştelui deducem lim 1n = O. Variantă: Din ( *)
n~oo4n- n~oo

avem lL =_n_ şi, deoarece lim _n_ = _!_ E (O, 1) , cu criteriul raportului obţinem
1n-I 4n+2 n~oo4n+2 4
acelaşi rezultat. 4., 5. şi 6. -vedeţi Testul 9 pentru bacalaureat (M_mate-info).

Capitolul III. PROBLEME DE MATEMATICĂ APLICATĂ


l(A) a) şi
b) sunt imediate; c) este suficient să observăm că pentru orice x E G sunt
adevărate egalităţile x o d = d o x = d ; folosind acum asociativitatea legii ajungem la
rezultatul cerut, anume d.
2(A) Tablele operaţiilor din cele două grupuri sunt structurate la fel; tabla grupului D3
t cea d ema1 os:
e se
o e OJ (Y a b c
e e OJ (Y a b c
OJ OJ (Y e b c a
(Y (Y e OJ c a b
a a c b e OJ (Y

b b a c (Y e OJ
c c b a OJ (Y e

231
3(A) A = 136 => c13 = 1O- 6 = 4, aşadar este vorba de un cod ISBN existent (al unei
culegeri de probleme pentru admiterea la Universitatea Politehnică Timişoara).
4(A) K(t) = f8te- dt 1
= ... = -8·(te-1 +e-1 )+c; din K(O)=O => C=8, apoi

K(12)=-(104·e- 12 -8)=8 (kW/oră).


12 13 12
S(A) M(t) = 0,16· -0,003· +c şi M(O)=O => C=O, deci M(t) = 0,16·l -
2 3
3
t 100 1000 .
- 0,003·-, de unde M(lO) =0,16 ·--0,003·--=7 (cuvmte).
3 2 3

6(A) C(x) l
~ 4000{30+2· Jd1) ~ 4000{30+2·~)) şi astfel C(B) ~ 4000 ·
· (3o+%·16) = 4000·54=216000 RON.

7(A) Folosind coordonatele parametrice, studiem cazul (3). Dacă M 1 (acost1 ,hsint1 ),
M 2 (acost2 ,hsint2 ), t1,t2 E IR, se găseşte uşor că paralela prin A la dreapta M 1M 2 taie
elipsa în punctul M(acos(t1 +t2 ),hsin(t1 +t2 )), aşadar avem M 1 *M2 (acos(t1 +t2 ),
hsin(t1 + t2 )) . Cazurile (1) şi (2) dau expresii similare pentru coordonatele parametrice
ale punctului M * A , respectiv M * M , astfel că putem „uniformiza" definiţia operaţiei „ * "
astfel: M 1(acost1, hsint1) * M 2 (acost2 , hsin t2 ) = M 1 * M 2 (acos(t1 + t2 ), hsin(t1 + t2 )),
pentru orice M 1 , M 2 E G . Rezultă atunci uşor că operaţia este asociativă, are element
neutru (punctul A), fiecare punct din G este simetrizabil (simetricul unui punct din G în
raport cu operaţia „ * " fiind chiar simetricul - în sens geometric - al acestui punct faţă de
axa Ox) şi, în sfârşit, operaţia este comutativă; aşadar (G, *) este un grup comutativ. În
plus, considerând U = {z E C1 lzl = 1} , se constată cu uşurinţă că aplicaţia rp: G --) U,
rp(M(acost,hsint)) =cost+ isint este un izomorfism de grupuri.

8(A) Cum n(t) >O, egalitatea din enunţ se poate scrie n' (t) = k , Vt ~O; prin integrarea
n(t)
acestei egalităţi se ajunge la: ln n(t) = kt + c, de unde: n(t) = ekt+c . Din n(O) = ec =ho de-
ducem: c = ln h0 şi în final n(t) =ho · ekt . Acum, pentru datele iniţiale din enunţ, ajungem
t
la: n(t) = 300 · elO ; folosind faptul că e > 2, 7 => e 2 > 7, 29 şi astfel, pentru t ~ 20 , avem:
n(t) ~ 300 · e > 2187 > 2010.
2

3 3
4
9(A) V(ou)=.?l"· Ji(9-x 2
)dx= 1' ·2J (9-x 2 )dx= ... =16.1l" (cm3).
-39 9 o

232
lO(A) Elipsoidul d~ rotaţie este corpul obţinut prin rotaţia graficului funcţiei

y:[-a,a]~JR., y(x) = !!_~a -x 2 2


în jurul axei Ox. Volumul este deci V=
a
a 2 a 2
=Jr f i(x)dx = n: f (a -x )dx= 4";b ::::1 079 089141 609,44 km
2
2 2 3
.
-a -a
ll(A) D(t) = f (-0, 004t +O, 49)dt = -0, 002t +O, 49t + C ; condiţia D(l 5)
2
= 22, 1
(milioane) conduce imediat (folosind un minicalculator ... ) la C = 15,2, apoi numărul
2
cerut este D(25) = -0, 002 · 25 +O, 49 · 25 + 15, 2 :::: 26, 2 milioane.
12(A) f
H(t) = (-0,01706! + 0,4693)dt = -0,00853t 2 + 0,4693t + C; condiţia iniţială
H(15)=11,246 (milioane), conduce, din 11,246=-0,00853·(15) 2 +0,4693·15+C la
C = 6,12575, apoi H(25) = -0,00853 · (25) 2 + 0,4693 · 25+6,12575::::12,527 (milioane
de copii).
13(A) Dacă f: [a, b] ~ JR este o funcţie continuă, atunci valoarea sa medie pe intervalul
b
egală cu că valoarea medie căutată
1
[a,b] este M = --·ff(x)dx. În cazul nostru avem
b-a
a

este egală cu M= _!_·f500·e- 0' dt


5 o
41
= 100·[-~e-~J
2
/~ = 250(1-e-2 ) ~ 216,166
(mg/mm). (Am folosit un calculator ştiinţific on-line: http://web2.0calc.com/)
14(A) Curba care determină secţiunea axială este o parabolă de ecuaţie y =4 - x 2 cu
y ~ O, deci x E [-2, 2] . Căpiţa va fi deci obţinută prin rotirea graficului funcţiei
/ : [0,2]~lR , f(x)=4-x 2 în jurul axei Oy. Considerăm funcţia g : [0,4]~[0,2],
4
g(y) = ~4- y . Volumul căpiţei va fi v =Jr fg 2
(y )dy =87r (m3), adică aproximativ
o
25,12 m3 .
lS(A) Volumul maxim este dat de volumul corpului obţinut prin rotirea graficului
Jr 2
funcţiei f: [O,n] ~JR, f (x) = sinx în jurul axei Ox, anume v(f) =Jr f/ 2
(x )dx = .::...__ .
o 2
16(A) Cupa paharului se obţine prin rotirea, în jurul axei Ox, a subgraficului funcţiei
Jr

/:[0,9]~JR, f(x)=-Fx şi astfel volumul cerut este egal cu v(f) = nf f 2 (x)dx


o
= n·40,5~127 , 17 cm3 sau0,127litri.

233
17(A) Considerând timpul iniţial I =O, condiţiile din enunţ conduc la s(O) = 25,

s'(0)=20, s' (t)=-10. Avem acum s 1(t)= f (-10)dl=-101+c1 ; cum s'(0)=20, se


1

ajunge la c1 = 20. Prin integrarea relaţiei s' (1) = -1Ol+20 se ajunge la s(t) = -5i2 +
+ 201 + c2, apoi c2 = 25 şi s(t) = -5(1 2 - 41 -5) ~O~ IE [-1,5]. Cum I~ O avem de fapt
că bila se găseşte în aer dacă şi numai dacă I E [O, 5] , concluzia fiind imediată.

f
18(A) h(t) = (1,5 ·I+ 5)d1=O,75·1 + 51 + C. Din h(O) = 12 rezultă C = 12 ş1 deci
2

h(6)=0,75·6 2 +30+12=69 (cm).


19(A) P 1(t) = 105, 46 ·I+ 2642, 7 conduce, prin integrare, la P(I) = 52, 73 · 12 +
+ 2642, 7 ·I+ C; din P(35) = 52, 73 · 35 2 + 2642, 7 · 35 + C = 226.992 (locuitori) se ajunge
la C = 69903, 25 .
În anul 2020 vor fi aşadar, respectând modelul oferit, un număr de P(50) locuitori, adică
P(50) = 52, 73 · 50 2 + 2642, 7 · 50 + C =333.863 locuitori.
12,02 '
20(A) P 1 (1)=50,5·1 1' 02 ~P(1)=50,5·--+C; din P(0)=31200 obţinem C=31200
2,02
12,02
şi astfel P(20) = 50, 5 · - - + 31200 =41817 (locuitori).
2,02

21(A) B(t)=f
3 5
000 d1=f(-3000)(1+0,21)-2 d1= l 000 +C; folosind
2
condiţia
(1+0,21) 1+0,21

iniţială se obţine şi
astfel, din l 5000 5000 ~ 2500 se ajunge
B(t) = l 5000 - 5000
1+0,21 1+0,21
imediat la I ~ 5 . Aşadar după cel puţin 5 zile, numărul bacteriilor va fi mai mic sau egal
cu 2500 I mililitru.
22(A) Coordonatele centrului de greutate al plăcii omogene determinată de curba
y = f ( x) , f : (a, b] ~JR continuă şi dreptele de ecuaţii x =a, x = b , sunt date de
b
fxf(x)dx lf / (x)1x
b
2

x0 = ~ ş1 y0 = : . Sesizăm că desenul păstrat este unul realizat la

f f(x)dx f f(x)1x
a a
scară! Considerând un reper xOy cu Ox = OL şi axa Oy perpendiculara în O pe OL, din
motive de simetrie avem imediat: centrul de greutate se află pe dreapta verticală de
'

234
b
~ J!2 (x)dx „
ecuaţie
o „
x =- ; m continuare avem
A '

Ya=
a
= = Calculând cu aproxi-
b
2 ~ 8
f f(x)dx
a
maţie, ajungem la punctul G de coordonate xa =15, 708 (cm) şi Ya =3,927 (cm).
23(A) Lungimea graficului unei funcţii rp: [a, b] ~ ffi. , derivabilă şi cu derivata continuă,

este egal cu L( rp) = f 1+ (rp (x)


a
1
r dx. Avem astfel, în cazul nostru, că lungimea

4
drumului parcurs de albină este L(f) = .J1 + xdx ; notând 1+ x = t 2 ajungem la f
o
J5
L(f) = f 2t 2dt ='!3:..( 5J5 -1) =6, 78689 (metri).
I
Pe de altă parte, trântorul parcurge o

distanţă egală ~x2 + (3..)


2
cu
3 o
j
L(g) = !_ · J9 + 4x 2 dx = 3.. Jn x+
3 3
Ici= 6, 9765 (metri),

aşadar acesta zboară un pic mai mult! (Încă o dovadă că leneşul mai mult aleargă!)
2 2
24(A) Pentru elipsa de ecuaţie x +y = 1, cu a > b > O se ajunge la funcţia
2
a b2

f : [-a,a]~ffi.,f(x)=!!_·~a 2 -x 2 ; derivăm egalitatea j 2 (x)=b 2 - b: x 2 şi obţinem


a a

f(x)/ (x) =- b:
a
X. Obţinem acum succesiv A(f) = 21' j f(x).
-a
r
1+ ( / (x) dx =

)2 2 b a def.~a2-b2
= '. 21' J 1+
a ( /
f(x)-f (x) dx = : · J'1a 2 2 2
-e x dx, unde e = a
c
-
a
se
' -a -a

numeşte excentricitatea elipsei. Funcţia x ~ ~a 2 - (ex ) 2 fiind pară, avem A(f) =

=
4
:be . !J(~) 2
-
2
x dx . Deoarece o primitivă a funcţiei J
x -> a 2 - x 2 este

.F ,(x) =
'
L [a 2 · arcsin ~ + x~ a2 -
2 a
x2 J, se ajunge imediat la A(f) = 27'ab. [arcsine +
e
:+~l -e2 l
în cazul nostru concret (a= 15, b = 12 ), avem, cu aproximaţie:
A(f) =1340, 7 (cm2 probabil).
235
X

25(A) Dacă forţa este F(x) = kx, k >O , atunci lucrul mecanic cerut este L(f) = Jkxdx =
o
kx2
2
26(A) Forţa necesară pentru a ridica 5 kg este F =mg= 5g, aşadar lucrul mecanic căutat
100
este L= Jmgdx=mgx/~ 00
=500g=4900 (J).
o
27(A) Reamintim că lucrul mecanic necesar pentru ridicarea unui corp de la o înălţime la
alta este egal cu produsul dintre greutatea corpului şi deplasarea efectuată. Considerăm
secţiunile orizontale în cilindru la distanţele x şi x + h de baza superioară. Volumul

cilindrului obţinut între cele două secţiuni este egal cu 7!R 2 h, iar greutatea acestuia este
7!R 2 h · 1 · g (g fiind acceleraţia gravitaţională, iar 1 densitatea apei). Notăm cu L(x)
lucrul mecanic efectuat pentru extragerea apei din subcilindrul superior (situate deasupra
celui dintre secţiuni) şi avem L(x+h)-L(x)=7!R 2 hgx sau L(x+h)-L(x) 7!R 2 gx;
h
trecând la limită pentru h ~O deducem If (x) = 7!R 2gx, J
de unde L(x) = 7!R 2 gx dx =
x2 2 11 2
= 7!R 2 g-+C; cum L(O)=O, ajungem la L(x)=7!R 2 g!_ => L(ll)=7!R 2 g -
2 2 2
(după cum observaţi, am omis unităţile de măsură).
28(A) Pentru 1 m 3 de apă căldura specifică este dată de fi (t) = 1000 · f (t) = 1OOO +
+ 4 ·10-2 t+9·1 o--4 t 2 , iar căldura specifică se determină derivând cantitatea de căldură
Q(t) în raport cu t , aşadar Q 1(t) = fi (t) şi integrând ajungem la Q =
60
= J(1000 + 4-10- t+9·10--4
2 2
t ) dt =50134, 5 (kcal).
10
1 218
29(A) Cmed =
218-116
· f c dt = ... =0,3945.
116

=> P(t) = 12000 · ln(t + 4) + C; din P(O) = 1000 obţi-


3
30(A) p 1(t) = ooo = 12000
1+ o, 25 . t t +4
nem P(t) =12000 · ln(t + 4) + 1000 şi P(7) =12000· ln(ll) + 1000 = 29775 bacterii.

236
Capitolul IV. MODELE DE TESTE

4.1. Lucrări scrise semestriale


A 1• 1. a) simplă
verificare; b) elementul neutru este e = 3 (se demonstrează) şi simetricul
2x - 3 · 1 1m· x = 5 este x ' = -7 · c) a = 2 ·
unm· e1ement x 2 este x ' = - * ·
- => s1metncu
x-2 3' '
d) Observăm că şi x*x=(x-2) +2 =>ecuaţia este
2
x*y=(x-2)(y-2)+2
5 5
(x-2) +2=34 => (x-2) =32=2 5 =>x=4EH;e)1(2+0)=0, liml(x)=+oo,
x-->co
/continuă şi strict crescătoare, cu Iml = l ( H) = ( O,oo) => l este bijectivă; în plus (se
verifică!): l(x* y) = x * y-2 = xy-2x-2y + 4 =(x-2)(y-2) = l(x)l(y), Vx,y EH,
deci l este un izomorfism între cele două grupuri; f) deoarece legea este asociativă şi,

conform c), elementul a= 2 este absorbant, avem: u = 1*2 * (3* ... *10) = 2 * t = 2.
~
t
5 x2
X 4
2. a) -+x -2x 3 -4x 2 +x+ C- b) 3sint+2cost+C; c) -+3x+2lnx+C;
5 ' 2
x2 x2
d) -lnx--+C.
2 4

Az. l. a) x = Î; b) 5; c) Î; d) O; e) G = {â,î,4}; f) Iml = {â,3,4} * Z 5 sau l(â) = 1(3),


deci l nu este injectivă; cum Z 5 este mulţime finită => l nu este nici surjectivă.

5 4 3 2 2t
2. a) 2x + x - 2x + x + C; b) -arctg- + C; c) 2sint - 3cost+ C;
3 3
d) f(x+1) 1
·ln(x+l)dx = (x+l)·ln(x+l)-x+C.

5 29
B 1.1.a) p=-3;b) x=l,y=O;c) a=-3;d) -3<-l;e)pentru x=-,y=--EQ\Z
2 11
(de exemplu) avem x*y=l~Q\Z, deci Q\Z nu este stabilă faţă de legea „*" (de
unde am „scos" valorile astea?). 2. În primul rând să observăm că pentru orice x > 2
avem (x-2)k >O, Vk E N => l(x) > 2; mai departe: (a) lm 0 ln = ln+m' Vln,m E G (nu
scrieţi direct! arătaţi de ce e aşa!); (b) se ştie că operaţia de compunere a funcţiilor este
asociativă în general, deci are această proprietate şi pe G ; sau pur şi simplu calcul,
folosind a): (lm o 111 ) o lp = lm o( ln o lp ), Vf, 11 ,f11 ,fP E G; (c) există la E G pentru care
ln ° la= la 0 ln = ln, Vln E G; (d) pentru orice ln E G, există 1-n E G cu / 12 ° f-n =

237
= f-n o fn = "f0 ; (e) aplicaţia rp: G ~ Z,rp(fn) = n este bijectivă şi rp(fn ° fm) =
x3
= rp(fn+m) = n + m = rp(fn) + rp(fm), Vfn.Jm E G, aşadar .. . 3. a) cadou; b) -lnx -
3
3 2
x x +1 arctg x
- + C ; c) 3'1 arctg ( x 3 ) + C ; d) ( 2 ) 1
ln x + 2x + 3 + fi. arctg fi. + C ; e) + C . 4.
9 2
a) d (X)= g (X)> O, Vx E JR => G este strict crescătoare şi finalizarea vă aparţine;

b) Teorema lui Lagrange şi, pentru c E ( a,b), avem id )I= lg( )I~ 1.
(a c

B2.1.a) A 2 =A;b) X(a),X(b)EG=>X(a)·X(b)=„ .=X(a+b+ab)EG;c) X(O) =

= 12 E G; d) U=X(-I); e) folosim d) şi deducem t = -1 E Zi. 2. a=l, b=2;


31
3. a) .!..arcsin + C. 4. -arctg( cosx) + C . 5. h este continuă pe JR (arătaţi!); o primitivă
3 2 .

este de forma H(x)={ 2 x.+ex+C,x~O şi din H(tr)=l => C=O => H(;r)=4.
3smx+I+C,x>O 2

f ( x) = ( x + 1) + ~ > O , Vx crescătoare„.;
2
6. a) F 1 ( x) = E JR => F este strict b) cadou;
4

c) minicadou; d) teorema lui Lagrange şi c E ( a,b) => IF' (c )I= li (c )I~% .


4.2. Teste de pregătire pentru examenul de bacalaureat

4.2.1. Teste pentru programa M_mate-info

s(fs +I) 2
Testul 1. 1.1. a= =2(fs+t); 6<a<7=>[a)=6 . 2. f(x)=2x -3x+5
4
= q E Q => 2x 2
- 3x + 5 - q = O şi /),, = 8q - 31 ; e suficient să alegem, de exemplu, q = 6

şi deci a= 3 + J'i. ~ Q, dar f (a)= 6 E Q. 3. a E {-1;1} . 4. Unul dintre elementele unei


4
submulţimi fiind n , căutăm câte submulţimi cu un număr par de elemente are
submulţimea {l,2,3,„.,n-1}; aşadar c2-1 + cL1+„ . =2n- =128 => n = 9. 5. Un desen 2

rapid ar fi de mare ajutor (poate avem un triunghi special); într-adevăr, triunghiul pare a,fi
dreptunghic în A. Cum mAc · mAs= .„=-1 => H=A deci a=3, b=l. 6. cos165° =

= cos(180°-l5°) = -cosl5° = -cos(45°-30°) = -


J6 +fi. (scrieţi cât de complet
4

238
2
o o a ]
puteţi!). II. 1. a) Dacă X(a,b)-h = Y, atunci Y 2 = O O O şi Y3 = 0 3 . b) Pentru
(o o o
orice A E M *
avem det A = 1 O, deci A este inversabilă; imediat se ajunge la
A= A- <=>A= h. c) Notez L = X(l,2) şi se obţine inductiv (sau scriind L = / 3 + B,
1

unde B =[~ ~ ~J şi apoi B' =03 , \lkEN, kd => I!' =C~J +C!B+C;B
2
) că
n' ~)n} finalizarea vă aparţine! 2. a) (h(x)=O<o> x=O şi/(0)=0) =>
=> h I f; b) Conform teoremei împărţirii cu rest avem f(X) = (X 2 -l)q(X) + R(X), cu
grad R < 2 => R(X) = aX + b; din f (1) = 32014 -1 = R(l) şi f (-1) = 1- 32014 = R(-1)
obţinem imediat R(X)=(3 2104 -1)x; c) jl(X)=2014(X 2 +X +1) 2013 (2X +1)-
_:._ 2014(X 2 -X+l) 2013 (2X-l), derivăm şi egalitatea de la b) şi, pentru x=lobţinem

- , limita cerută este egală cu fi (O) = _!_ ; b) g : IR ~IR ,


1
q(l) . III. 1. a) Cum JI (x) = -
l+~ 2
g( x) = 1+ ex este strict crescătoare şi pozitivă JI (x) = -
1
- este strict descrescătoare pe
g(x)

>O, Vn ~ 1, rezultă că
1
IR (sau Jll(x) = -ex
2
<O, Vx E IR); c) an+l -an= 1
( 1 + ex ) 1 + en+

(an )n~l este un şir strict crescător. Funcţia f este o funcţie Rolle pe orice interval
[k,k+l], şi astfel teorema lui Lagrange conduce la (redactaţi complet!!!!):

\ </(k+l)- f(k)<~. Însumând aceste inegalităţi pentru k=0,1,2, ... ,n-l


l+e +1 l+e
se ajunge la an < f(n)- f(O) < ln 2, Vn ~ 1. Fiind şi mărginit, şirul este convergent
7r

(Weierstrass). 2. a) Folosind metoda integrării prin părţi avem A = x (sin x ) dx + J 1

o
7r

f
+; sinxdx = xsinx Io= O (repetăm ca să intre bine în cap: voi redactaţi cât mai complet!
o

239
,re 21nt
Aici prezentăm în unele situaţii doar idei); b) Notăm x = t 2 B = f --·2tdt =
l t
,re
4· f tl · lntdt = ... = 2( 2-fe); c) Ideea este (frumoasă credem) să observăm că
l
2n 2n
f(x)=(xsinx)' ş1 astfel C= f (xsinx)'g(x)dx=(xsinx·lnx)I;" -J sinxdx O+

+ COS 1;n = 2 E Z.
Testul 2. I. 1. Ecuaţia are coeficienţi reali, deci cealaltă soluţie este l + i =>
2
=> m=(l-i)(l+i)=l-i 2 ;2EIR (Viete).Altfel: (1-i) -2(1-i)+m=O => ... =>m=2
(Evident că orice situaţie CORECTĂ şi COMPLETĂ se punctează ca atare!). 2. Pentru
orice y E Z , există (de exemplu) n = 3 astfel încât f ( n) = [y] = y => f este surjectivă;
pe de altă parte /(O)= /(1) =O şi O:;t: 1 => f nu este injecţie. 3. x + 1 > 0,1-x >
> 0,1-x:t:l => xE(-1,1)\{0} = D . Ecuaţia conduce la log 2 (1+x)=2log 2 (1-x)=
= log 2 (1- x) 2 => 1+x=1- 2x + x 2 (funcţia logaritmică este injectivă) => x1 =O~ D,
x2 = 3 ~ D. Aşadar mulţimea soluţiilor ecuaţiei propuse este 0. 4. (Clasa a VI-a) rezultă
p = 20. 5. a= 2 E z. 6. Punctul căutat este A(l,1) (De ce? Cum ajung la acest rerultat?)
sau determin d 1 n d 2 = {A} şi apoi arăt că acest punct A E d m , Vm E IR sau
dm :m(x+y-2)+x-y=O şi x+y-2-0,x-y=O => x=l,y=l. II. 1. a) Calcul
direct (pe care trebuie să îl faceţi pe foaia de examen): D(5) =O sau D(m) = ... =
= (m + 2)(m -5)(m + 4), Vm E IR, rezultă că D(5) =O; b) D(-2) =O şi există, de exemplu,

minorul dP =1~2 ~6 1=ll:t:O => rangA(-2)=2 ; c) D(m)=(m+2)(m-5)(m+4) >O,

Vm > 5 => D(m) :;t: O şi A(m) este inversabilă pentru m > 5. 2. a) (Cadou!) ...
(a,b)=(4,-3); b) e=l+i; c) i 2 =1 şi astfel, inductiv, se arată că in =1,VnEN*
2
. ?)ID. 1. a)/I()=
u c1ent.
(sfi x ... =sinx·cosx+x . /li()=
ş1 x ... =2cos x+2xcosxsinx>O ,
2 4
COS X COS X

'r:/x E (O,~), rezultă că /I este strict crescătoare; b) limita cerută este L =

. 4(/(x)-~) _. f(x)- 1(~) I(") 2(" ··l -


h~
X~- 4 ( X -")
-
- h~
X~- x--
1r
/4 = = -;r+-
2
1mţia am vrut sa cerem
4 4 4 4

240
să arătaţi că L > ~ ); c) Ideea autorilor: cu teorema lui Lagrange pe [a, b] avem că există
2
ce ( a,b) aşa încât f(b)- f(a) = Jl(c) >O~ btgb > atga sau tgb >!!._.Ideea unor elevi:
b-a tga b
Conform a) funcţia f este strict crescătoare, deci a < b ~ f (a) < f ( b) şi finalizarea
l
este imediată. (Este mare diferenţă între cele două căi?) 2. a) 1(0, O) = farctg xdx =
o
l
= xarctgxl~ -f ~dx = ... = "_.!.1n2 (Aa! Să nu uităm! VOI redactaţi COMPLET,
0
1+x 4 2
explicaţi ce teoreme aplicaţi, justificaţi fiecare pas.); b) Pentru orice x E [O, 1] sunt

adevărate (!) inegalităţile: 0::::; ex · arctgx::::; e · 1' ; Înmulţind


4
CU (X+ 1 r Şi integrând pe
[0,1] ajungem la O:=;l(n,O):=; e·"(
4
2
n+l
1
n+l - -
n+l
-J. Înmulţim şi aceste inegalităţi, dar cu
1
- -1 ; finalizarea
2n+
vă aparţine (şi da, credem că nu este chiar uşor!); c) Nici asta nu e

deloc uşor. Ideea e să observ (dar pentru asta e nevoie de multă muncă în spate) că
1
J 2
[ (1+ x 2 )ex I = (1 + x ) ex~1(2,1) = f (1+ x
[ 2

)ex I arctgxdx . Integrare prin părţi şi
o
gata.
Testul 3. I. 1. f(f(x))=f (x)-4f(x)+3=3 ~ f(x)(f(x)-4)=0 ~ (f(x)=O
2

şi xe{l, 3}) sau (f(x)=4 şi xelR\Z). Aşadar A(3)nZ={l,3}. 2. a 2 +b 2 =

= (a+b) -2ab = 16-6= 10= 5.Ja+b. 3~ k=l. 4. x=2. 5. 2sin2xcos 2 x=cos2x


2

conducela(i) cos2x=02xe{±; +2kttlkez} ~ xe{±: +k7rlkez};(ii) sin2x=±


~ 2xe{: +2kttlkez} u { 5: +2kttlkez} de unde rezultă că xe{i~ +kttlkez} u.
5" IkeZ } . Se obţme
u {-+ktt . astfel M= {"- -5„ -3„ -1„ -„ -13„ -5„ -11"} . 6. mAB=
12 4 ' 4 ' 4 ' 4 , 12' 12 ' 12 ' 12

= .!. , mijlocul lui (AB) este M(3,3) şi apoi ecuaţia mediatoarei lui (AB) d 1 : y =-2x+ 9;
!2
din -2x+9=3x-1, rezultă xc=2,yc=5. Altă metodă: C(x,3x-l) şi se exprimă
AC=BC . II. 1. D(m,x)=x 2 +(2-m)x-1; a) D(2,x)=x 2 -1=0 ~ xe{-1,1};

241
b) q 2 +(2-p)q = p 2 +(2-q)p => (q-p)(q+p+2)=0; dacă p*q obţinem că
pentru orice p E 'lL, p * -1, există q = -p - 2 * p; c) Ecuaţia D(m,x) =O are
~=(2-m) +4>0, VmEJR, aşadar există chiar x1,x2 EJR, x1 *x2 cu D(m,xi) =
2

= D(m,x2 )=0 => A(m,xi) şi A(m,x2 ) nusuntinversabile.2.a) xE{-4,l};b) e1 =-3


şi presupunem că există x, y * -3 cu x o y = - 3 => ... => ( x + 3) (y + 3) =O, contradicţie;
c) Căutăm xEZ pentru care există xlEz cu xoxl=xlox=e2 =-2 => xl(x+3) =
I -3x-8 1
= -3x-8; pentru x:ţ:-3 => x = -3+--EZ => xE{-4,-2}=U(Z) .
x+3 x+3
III. 1. a) Inegalitate bine cunoscută... /I (x) =ex -1 se anulează în x =O, se obţine
imediat (tabel de variaţie) că x =O este punctul de minim absolut şi deci
f(x) ~/(O)= 1, Vx E JR; b) e0 =1; c) Funcţia g: [O,oo) ~ [1,oo), g(x) = f(x) este strict
crescătoare, continuă şi bijectivă (!), aşadar pentru orice n E N , n ~ 2 , există un unic
xnE(O,oo) cu g(xn)=n => limxn= limg- (n)=oo.2.a) n=2;b)lntegralapropusă 1
11---+oo n---+oo

f I
este _.!_ g (x) dx = _.!_lnjg(x)j
2 0 g(x) 2
7r

J etc.; c) Notăm t= tg~ şi obţinem


2
f-
0
1
-dx
g(x)
,

=
2
~
-v5
arctg
-v5
1
~ ·
; mtegrăm pe
.
[o,-n J mega
· 1. ~ ·1e -1
2
1tăţ1
5
1
~-- ~
g(x)
1
-
3
ş1· fiolos1m
· rezu ltatul

anterior.
Testul 4. I. 1. ~3 2 + (-4) 2 - ~4 2 + 32 =O. 2. Mulţimea soluţiilor este S = [2,4]. 3. Folo-
sind relaţiile lui Viete egalitatea dată se poate scrie x1 + ( x1 + x2 ) - x1x2 = x1 + 4 - m = 4 =>

=> x 1 =m şi deci x2 =1 => l+m=4 => m=3. 4. p='i (Explicaţi!). 5. AC·BD=O.


8

6. cos
2
~1! 2
= cos( 6n + ; ) = cos( = -cos; = n-;)
E Q. II. 1. a) detM = -~
= 5(2-a-b) şi concluzia este evidentă; b) a=-2; c) x=2, y=-1 (Atenţie!).
2. a) e2 =4; b) U(Z)={2,4}; c) a=l, b=-3 (Într-adevăr, din /(3)=0 şi /(4)=1 se
ajunge la aceste valori. Mai trebuie verificat că aplicaţia f astfel determinată este un

\ şi IJ'(x)l~l,VxEJR;aplicăm
2
izomorfism). 111.1.a) a=l , b=ln2-l;b) fl(x)=
l+x
teorema lui Lagrange pe intervalut' [a, b] cu a < b (la fel dacă a > b) şi avem că exisţă
c E ( a,b) cu j/(b)- /(a)j = ltl(c)llb- aj ~ jb-aj; c) Considerăm funcţia g: [O,+oo) ~JR,

242
2
(x-1)
g(x) = f(x)-x şi avem că g este derivabilă, cu gl (x) = 2
~O, Vx E [O,+oo),
l+x
rezultă că g este descrescătoare, deci g(x) ~ g(O) =O sau g(x) < g(O), Vx >O.
2. a) Orice primitivă G a lui g 1 este o funcţie detivabilă, cu al(x) = g 1 (x) = ln(l + x 2 ) ~
~ lnl =O, Vx ~O ~ G este strict crescătoare (se anulează într-un singur punct);
1 1
b) Folosind metoda integrării prin părţi avem I= g 1(x)dx = J Jxi ln(l + x 2
)dx = .. . =
o o
= 1n 2 + „2 - 2 ; pe de altă parte, folosind 1. c) avem ln(l + x 2
) < x , Vx > O şi integrând pe

[0,1] deducem că I<_!_. Finalizarea este imediată; c) integrăm pe [0,1] inegalităţile


2
1
O~ln{l+x 2 n)<x~O~ fgn(x)dx~- 1
-. Trecem la limită pentru
n+l
n~oo şi utilizăm
0
criteriul „cleştelui" .

c} i
Testul 5. I. 1. a= log 3 (9- 5)- log 3 4 =O . 2. k = 3. 3. x = 2 . 4. p = - = - . 5. 5.
c6 3
2

6. x E { ~ , 5:}. II. 1. a) Verificare imediată; b) A E G ~ det{ A· A


1
) = det/2 ~
~ (detA)(detA1 ) = (detA) = 1 ~ detAE{-1,1} ; c) Din b) ~detAE{-1,1} ;
2

c) AB ·(AB)' = A(BB')A 1 = AfiA1 =fi ~ ABEG . 2. a) pentru x=O avem

/(1)=/ 2 (0)+1=1 ; pentru x=l se obţine /(2)=2 şi pentru x=2 avem /(5)=5;
b) Demonstraţie inductivă; într-adevăr, pentru n =O avem f(a 0 ) = f(O) =O= a0 şi dacă
2
f(ak)=ak pentru un kEN oarecare, atunci f(ak+I) = f(l+a/) = f (ak)+l =
= a/+ 1 = ak+I ; c) Considerăm g = f(X)-X E JR[ X] . Conform b) avem g(an) =O:
deci g are o infinitate de rădăcini, rezultă g=O~ f(X)=X . III. 1. a) /(0-0) =

= (~O) = -oo şi /(O+ O) = (:o) = +oo, aşadar dreapta de ecuaţie x =O este

asimptotă verticală la graficul funcţiei; bunul-simţ (matematic) îmi spune că avem


asimptote oblice (gradul numărătorului este exact cu 1 mai mare decât cel al numitorului).
f( x) . x2 + 1 . ( 1) not. .
A!vem astfel: lim - - hm .- 2- = hm 1+-
2
= 1 = m; hm (f(x)-mx) =
x-.+oo X x--+oo x x-.+oo x x--+oo

243
= lim
x2 + 1 - x2 J=O not.
= n; spre -oo absolut analog, aşadar dreapta de ecuaţie
x--->oo ( x2

y = mx + n , adică y = x este asimptotă oblică spre -oo şi spre +oo la graficul funcţiei;
2
b) Se obţine imediat că derivata funcţiei este egală cu J' (x) = x ~ 1 şi astfel ecuaţia
X

J' (x) =O are soluţiile x1 = -1, x2 = 1. Deoarece /(-1) = -2, /(1) = 2, tabelul de
variaţie a funcţiei/ este:
X -00 -1 o 1 +oo
J' (x) + o - I - o + +
f(x) /' -2 ~ -00 I +oo ~ 2 /' /'
Deducem că pentru orice a< O avem f(a) ~ -2 = /(-1) ~ -f(a)?. 2 (1) şi pentru
orice h >O: f(h)?. 2 (2); adunând, membru cu membru, inegalităţile (2) şi (1), se obţine
inegalitatea de demonstrat; c) Iniţial am propus elevilor inegalitatea sub forma
f (h) - f (a) ?. 2(h - a) şi încercările unora au mers pe următoarea cale (cu observaţiile
aferente!): privind acum la enunţ şi la derivată, pentru că, în principiu aşa ceva te invită să
foloseşti teorema lui Lagrange, îmi dau seama că am greşit, adică inegalitatea e falsă;
2
• w A • h +1 a 2 +1 (a-h)(ah+l)
e suficient sa mcerc ş1 elementar: f(h)- f(a) = - - - - - = ... = = .
h a ah
Inegalitatea propusă, adică f (h) - f (a) ?. 2( h - a) este aşadar echivalentă cu
(a-h)( ah + l)?. O, evident fals pentru că a< h şi ah> O; în concluzie, corect ar fi:
3
ah
f(h)- f(a) ~ 2(h-a) (dar a~easta este o inegalitate „slabă"!); una mai puternică (sau
mai grasă ... ) cred că este f(h)- f(a) ~ (h-a) şi atunci o demonstrez tot aşa, elementar,
sau cu mult îndrăgita teoremă a lui Lagrange aplicată funcţiei/, care este o funcţie Rolle
pe orice interval [a, h), O< a < h ; conform acesteia avem că există c E (a, h) astfel încât
2 :
f(h)- f(a) = J' (c)(h-a) < h-a, deoarece J' (c) = c ~ 1 <1 (se vede din avion!).
c
Finish. 2. a) Azi în clasă (asta era prin mai 2014 ... ) s-a pus în evidenţă fapul că

Il+x 2
2
x 1~1, Vx E JR, aşadar 1~1~2-, Vx E JR
(evident că
la examen nu se poate scrje
l+x 2
ceva de genul acesta, aşadar ultima inegalitate trebuie demonstrată; ce e mai aiurea e că
trebuie să gândesc că trebuie să folosesc această majorare! ştiu ... ); oricum, se arată
imediat că pentru orice x >O avem ~ ~ _!_ (3) (aceasta este echivalentă, imediat,
l+x 2
cu (x -1) 2 ?. O ; sau, ca să nu mai spun că pot folosi subiectul anterior, adică 1, conform

244
2
căruia /(x) = x +
1
~2, Vx >O , de unde 1
- - ~ _!_ ; frumos , nu?). Revenind, integrăm pe
X f(x) 2

[O, 1] inegalitatea (3) şi ~ _!__ x /~ = _!_ .


(Sau: ~ ~ x (4), deoarece
ajungem la / 0
2 2 l+x
numitorul fracţiei din stânga este evident mai mare decât 1; se integrează apoi (4) pe
[o,l]. E mai OK aşa? Oricum cred că nu e chiar foarte uşor. ) De fapt, cred că orice om
1 2 1
normalarfaceaşa: 10 =-·f
1 (1 + x
2 l+x
)
2
1 1
dx= ... =-ln2<- , deoarece ln2<lne=l (serios,
2 2
0
aşa simplu de fapt? ... păi ce ne mai chinuiţi cu inegalităţi tâmpite?) Concluzia: uşor, doar
eu le complic sau le văd prea complicate ... ; b) pur şi simplu, In = .!...
2
ln(l + x 2 )/n+l
n
=

~ .!..1n1 =O; c) Ăsta da, e mai greuţ. Să vedem... f :[n, n + 1] ~IR ,


2
= .!... 1n[ 1+ (n +2l) )
2 1+ n n---.oo 2

f (x) = ~ este continuă şi, cu bine cunoscuta teoremă de medie, avem că există
l+x
n+l
c=c(n)E[n, n+l] (deci depinde de n!!!) pentru care f f(x)dx=f(c) ; cum
n
f ( n + 1) ~ f ( c) ~ f ( n) (deoarece funcţia f este descrescătoare pe (O, +oo)) deducem
n · f (n + 1) ~In ~ n · f (n) şi folosind teorema „cleştelui", obţinem imediat că
lim ln = 1.
n---.oo
Succes la viitoarele examene .. . care încep cu cel mai simplu: BACALAUREATUL!

4.2.2. Teste pentru programa M_şt-nat şi M_tehnologic

Testul 1. I. 1. a =
2 8
+ =5 ~ raţia progresiei este r + 5- 2 = 3 ~ b = 11 + r = 14 . 2. x = 2
2
(Verificare!). 3. l+t=2 3 ~
t=7. 4. a= · =10=Mo<AA=b. 5. 3=m+ şi
5 4 4
1· 2 2

m= -l+S
2
~m=2 . 6. E(tr)=_!_+_!_=lEZ. II. 1. a) D(2,1)=1
6 2 2
3
ll=O; b) x=l ,
3 1
y=O ; c) x -7=2 ~ xE{-3,3}.2.a) k=lEZ;b) Vx,yEA ~ (x-l)( y -1)>0 ~
2

~ 3.xy - 3x - 3y + 4 > 1 adică x * y E A; c) t 3 - 3t 2 + 3t - 2 =O sau ( t - 2) ( t 2 - t + 1) =O ~


~ t1 =2EA,t2 , 3 ~IR, aşadar t=2. III. 1. a) /(l)=m şi /(x)=3x 2 -4x+l ~

245
=> /{1)=0; m+O=l => m=l; b)/(x)=O are soluţiile x1 =},x2 =1 (punct de

maxim local, respectiv minim local; de ce?); c) lim


X-HXl
f {x) = -oo, f (.!.)3 = _i_
27
+ m,

f {1) = m şi lim f {x) = +oo ; toate soluţiile ecuaţiei f {x) =O sunt reale şi distincte dacă
x~ oo

şi numai dacă _i_+m>O şi m<O, adică mE(-_i_,o). 2. a) cosxdx - f fo dx -


27 27 o

!
2
sinxdx = sinx j~
7r
-x I~
7r
+ cosx j~
7r
= (1 - O) -
(
~-O
)
+ (O - 1) =
1(

2'

2 2
b) J
o
(cosx+cosxsinx)dx = sinx fo + .!.J
20
sin 2
xdx = l+_!__( _ _!__cos2x)
2 2
j%o =
...
= i.
2'
7r
- ' 7r
2
( 1 + sin x) ,-2 = ... = ln 2 .
c)
J 1+ smx
0
. dx = ln ( 1 + sin x)
o

2 2 2 • .
Testul 2. I. 1. ~ = q ·q = 3q = 27 => q = 9 => q = ±3 ; bn >O, 'v'n E N => q = 3 ş1

b4 =q ·q3 sau b4 =~ · q=81.2. {/o/){O) = /(/(0)) = /(2) =4-6+2=0.


noi 2
3. x+l>O şi x+3>0 => xE{-1,oo)=D; 2log 2 (x+l) = log 2 (x+l) = log 2 (x+3)

x 2 =-2<!.D. Aşadar
2
=> {x+1) =x+3 => ... => x1 =1ED, x=l. 4. p =

nr. cazuri favorabile = ... (explicaţii) = ~ ; 5. ~ = a+ 1 => a = 3 ; 6. x = tr .


nr. cazuri posibile 90 1 a- 1 4
1
II. 1. a) a + b = 2 {a + b) <::::> a + b = O <::::> b = -a ; b) AB = (a: a ; ).

I
811 = (ab b+l) ; a+ 1 = b + 1 <::::>a= b; c) a= 1( ... ). 2. a) /{2)=0<::::>a=-6;
o 1
2
b) A=(x1 +x2 +x3 ) - 2(x1x 2 +x1x 3 +x2 x 3 ) = 0 2 -2·{-1) = 2 E N (Viete);
c) Deoarece A = 2 deducem x 1, x 2 , x 3 E Z <::::> x 1 =O, lx2 I= 1, jx3 j = 1 (nu contează ordinea)
2
' 2x-2x '
=> f(xi)=a=O, contradicţie cu ipoteza. III. 1. a) f (x)= ... = 4
=> f {1)=0;
X

b) f (O - O) = f {O + O) = -oo => dreapta de ecuaţie x = O este asimptotă verticală la


246
G1 ; lim f (x) = O => y = O este ecuaţia asimptotei orizontale spre -oo şi spre +oo la
x--.±oo
G1 . c) / ( x) = O ~ x = OE IR.* sau x = 1; pe (1, oo) se obţine că f este strict
descrescătoare şi astfel .fi.< J3 => !(.fi.) < < f (J3); evident se poate demonstra
inegalitatea şi prin înlocuiri, calcule efective (clasa a VII-a). 2. a) orice primitivă a lui g

este o funcţie derivabilă G cu proprietatea că d (x) = g ( x) > O, Vx E ( ~, oo J => G este

strict crescătoare; b) f x· f(x)dx = f(2-!Jdx = ... = 2 - ln 2; c) Integrare prin părţi:


I I X

2 2 2 ' 2 2
Jx 2 · ex · f ( x) dx = J(2x -1) ex dx = J(2x -1) (ex) dx = ( 2x - 1) · ex J
I - 2 ex dx = ... =
I I I I I
2
= e +e.

Testul 3. I. 1. a 2 = l l+S = 8 => a1 +a 2 +a3 =24. 2. (f 0 /)(1)= f(/(1))= f(O) =3.


2
3. 2 2(x+ 3)=2 3(x+z) => 2x+6=3x+6 =>x=0.4.Calculefectivsau Ci+ci+ct+c: =
4
= L,cik-C~=2 7 -1=127. 5.2·3+(a+2)(a-3)=0=>a=1(a:t:O).6.Dacăceste
k=O

lungimea unei catete, atunci aria este A= { = 18 => c = 6. II. 1. a) A+ B = (


2
6 2
o 2
) şi
det (A + B) = 6 · 2 - O· 2 = 12 ; b) AB = ( ~ ~). BA = ( ~ ~} cum 3 :t: 5 => AB :t: BA ;

c) det(An)=(detAr=2n=256 => n=8. 2. a) (X-l)!f ~ /(1)=0 ~ m=3;

b) Cu relaţiile lui Viete avem A=-~ =3 => m=-lEZ; c) B = 2(xf +xi+xj} -

- 2( x1x2 + x1x3 + x 2x3) = 2 · (a+ 2)- 2 · (-1) = 24 E N. III. 1. a) / ( x) =ex ( x + 1) =>


=> / (O)= 1; b) x = -1 este punct de minim local (chiar global); c) feste strict crescătoare
pe (-1,oo) şi -1 <.fi.< J3 =>!(.fi.)<!( J3). 2. a) F' (x) = f(x) >O, '<ix E (O,oo) =>

=>Feste strict crescătoare pe (0,oo);b)


2/(x) 2 2
J2
f--dx= exdx=ex Io =e -e=e(e-1);
. I X I

c) Din nou integrare prin părţi: I= fx · (ex)' dx =xex I~ -ex I~= ... = 1 E Z.
o

247
Testul 4. I. 1. Ridicăm la pătrat şi avem 4- x = x 2 + 4x + 4 => x( x + 5) =O =>
=> x 1 = O,x2 = -5 . Verificare obligatorie! Avem doar soluţia x =O (sau, de la început:
nat
4-x~O, x+2~0 => xE[-2,4]=D şi-5f/.D, OED).2.RelaţiileluiViete: x1 +x2 =
1
=4, x1 ·x2 =1 => xf+xi=4 2 -2·1=14 . 3. x1 =-l-2i,x2 =-1+2i . 4. p=- . 5. n=3
25
(soluţiile fiind tr ,tr şi tr ) . 6. k E {-1, 7}, k E N => k= 7. II. 1. a) cadou; b) D(x) =O <=>
3
2 2
<=> 2x 2 +3x-14=0 şi avem soluţiile x1 =2,x2 =-7._f/.Z , aşadar
A={2};c) D(x) =
2
= D(y) este echivalentă cu (x-y)(2x+2y+3)=0; dacă x ,yEZ şi xt=y , atunci
egalitatea anterioară este absurdă deoarece 2(x + y) este număr par, pe când 3 este
impar. 2. a) E(î,î) = Î + Î + Î = â; b) x E {â,2}; c) E(Îx,Îy) = 4x 2 + 4xy + 4/ =
2 2 • 2x • •
=x +xy+y =E(x,y),\ix,yEZ 3 . III.1.a)f(x)=-- 2
=>/(1)=1;/(x)=O <=>
l+x
<=> x =O şi f este strict crescătoare pe (-co, O), strict descrescătoare pe (O, oo) .

c)
.
hm~--~
[ ln ( 1+ x
2
)J lim
2
x =O; conform teoremei lui L'Hospital pentru cazul
00
=>
x~ oo x' x ~oo 1+x
2
oo
f(x) n+I 1
=> lim-=0 . 2. a)
x~ oo X
Jg(2)dx=g(2)·(n+l-n)=g(2)=1n3; b) fg(x)dx
n O

I ,
= J(x+l)ln(x+l)dx=(x+l)ln(x+l)
· li li-x
4 ln (x+l)
= ... = ln-; c) 1 = - - -
2
li
0 o o e 2 o
2 (sau l'.J.O 1osm
ln2-
=- . ~ . . pnn
. d metoda integram ~ ") .
. parţi
2
Testul 5. I. 1. x+l=-2 sau x+1=2 => x1 =-3,x2 =l şi p=x1 ·x2 =-3 . 2. k=-1.

3. (a,b)=(~·~J. 4. el+ cg +c: = ... =11. 5. 2·1+m =l => m =-1. 6. tg45° =l,

sinl50° = sin(180°-30°) = sin30° = ! , cos60° = _!_ =>A= 4 E Z. II. 1. a) cadou!


2 2
a = 1, b = 1 (grijă la redactare, chiar dacă e supersimplu!); b) a= b E Z => x =OE Z,
y =a E Z; c) det( An)= ( detAf = 2n = 2015; aceasta este o egalitate absurdă între un

număr par ( n ~ 1) şi unul impar, aşadar ... 2. a) 4 o (-4) = 4- 4 + - l 6 = -8; b) 2n + 2n +


2
+ 2n 2 = 6 => n2 + 2n -3 =O; această ecuaţie are soluţiile n1 = 1 E N, n2 = -3 f/. N;

248
c) pentru orice x,y EH avem x o y E Q; în plus, dacă x o y = -2, se ajunge la (calcule
elementare): (2+ y )(2+x) =O ::::> x =-2 sau y =-2. Aşadar, dacă x :;t:-2 ::::> y :;t:-2,
avem şi xoy:;t:-2, deci xoyEH. III. 1. a) /(x)=3x 2 -12x+9 şi /(l)=m ::::>
::::> m =O ; b) pentru orice număr real m ecuaţia / ( x) =O are soluţiile x 1 = 1 , x 2 = 3
(tabel de variaţie de exemplu. x 1 punct de maxim local, x 2 punct de minim local); c) f este
strict descrescătoare pe intervalul (1,3), 1<.f3<J5<3 ::::> !( .f3) > !( JS). 2. a) cadou;
b) fg(x)dx = f
0 0 x2
1
+ ( J3)
2 dx = _I
.f3
arctg~ 11 = _1
.f3 o .f3 6
("-o) = ___!!_
6.f3
;r.fj;
18

o
1
= ln4-ln3 = tni3 (A fost dificil?).

4.3. Teste de pregătire pentru Olimpiada Naţională de Matematică


0 1• Etapa locală
1. Din a), pentru y = z =.!..,folosind b), deducem că x *.!.. = .J;, Vx >O. Pentru y = z = .!..
2 2 4

obţinem ~ ::::> 4*.!..4 = v'2. Dacă în a)


2
în a) (x*.!..) = x *.!.. =
4 2
Fx ::::> x*.!.. =
4
punem

y = z = 1 , avem x 2 = x * 2 , apoi y = 2 , z = 1 conduce la x 3 = x * 3 ; se demonstrează


imediat prin inducţie că xn = x * n, Vx >O, n E N*, aşadar rezultatul căutat este
2006 1003 . 2. Considerăm a,c E G arbitrare; din f(ac) = f(a)f(c) şi g(ac) = g(a)g(c)
.
ajungem la ( ac )11 = a 11 c n , ( ac )n+I = a n+I c 11+1 şt,· 1me
· d'1at( ... ), deducem c n a = ac n ; fio losm
· d
surjectivitatea lui/ avem că există b E G astfel încât /(c) = b şi astfel obţinem ab =ba.
3. Avem imediat că dacă feste bijectivă, atunci şi g este bijectivă. Presupunând că g
admite primitive, avem că g are proprietatea lui Darboux. Fiind şi injectivă, g este strict
monotonă. Pentru x =O, avem g(g(O)) = f (O); dacă g(O) =O ::::> f (O)= O; contradicţie
cu ipoteza, aşadar g(O) = k E (O, oo) . Presupunem acum că g este strict crescătoare şi
astfel ajungem la g(g(x)) > g(O) = k >O ::::> f(x) > k >O, Vx E JR, adică există y E ( O,k)
pentru care f(x) :;t: y, Vx E JR, contradicţie cu surjectivitatea lui f Analog dacă g este
strict descrescătoare, aşadar nu există funcţii g cu proprietatea din enunţ. 4. Avem imediat
F 1(x) = f(x) >O, Vx >O, deci Feste strict crescătoare şi astfel F(x) > F(O) 2'. O, Vx >O,
deci F este strict pozitivă. Prin urmare, G este strict crescătoare ca produs de funcţii
pozitive şi strict crescătoare, deci G este injectivă. Acum, lim G(x) =O şi, din
x~O ,x>O

lim F(x) >O, deducem lim G(x) = oo, de unde G este imediat şi surjectivă.
x~oo

249
0 2• Etapa locală
1. a) Dacă a e H, deoarece H este subgrup, avem şi a 2 =a· a e H; reciproc, din a 2 e H
şi jHj = 2n + 1, deducem a 2n+I = e şi, deoarece e = a 2n+I =~·a=> a e H;
n
b) Deoarece H c G, H -:t:. G , avem că există a e G\H . Dacă luăm b = a , deoarece
a e G, deducem şi a e G, iar dacă am avea a e H, din a) am ajunge la a e H,
2 2

contradicţie, aşadar a 2 ~ H => a 2 ~ G \ H . 2. Se verifică imediat că cele două mulţimi au


structuri de grup în raport cu înmulţirea! Acum, dacă grupurile ar fi izomorfe, ecuaţia
2
X = 12 ar trebui să aibă acelaşi număr de soluţii în ambele grupuri. Dar, conform relaţiei
Hamilton-Cayley, această ecuaţie are exact două soluţii în H, anume -/2 şi / 2 (verificare

i :}
imediată, dar obligatorie!); pe de altă parte, remarcăm faptul că ecuaţia are soluţii şi în

G \ H , de exemplu X a ~ ( a e C' (din nou, verificare!). 3. a) Presupunem că


funcţia este injectivă şi, deoarece are proprietatea lui Darboux (admite primitive), avem că
este strict monotonă; dacă f este strict crescătoare, atunci pentru orice x e (O, u) avem
f(x) < f(u) =O, absurd (contrazice modul de definire al funcţiei); dacă funcţia este strict
descrescătoare, avem pentru x e ( u, 1) , f (x) < f (u) = O; b) Deoarece F este strict cres-
cătoare deducem F(x) > F(O) =O, \ix e (O, l] şi 1- x 2 -:t:. O, \ix e ( 0,1), deci egalitatea de

de~onstrat are sens. Considerăm acum g:[O,lJ~lR,g(x)=F(x)-(l-x 2 ); se verifică


imediat că aceasta satisface ipotezele teoremei lui Rolle, care se şi aplică„. 4. Să

observăm pentru început că J~dx = 2Jx · (~1 +ex ) dx = 2x~l +ex - 2J~l +ex dx :
1

l+ex

Pe de altă parte, avem (calcule mai prelungite şi duse cu atenţie): [ln [ 1+ex+1l JJ g- 1

b+2(~1+ex)
1
1 r:--; l+ex
= .r:--; . Avem mai departe acum: v1 + ex = ,;,,
vl+ex ~l+ex X

= g-
(ln [ l+ex +ll JJ' + 2 (~I+ e' )' şi finalizarea vă aparţine.

250
03. Etapa locală
1. f(f(x)) =(J(x)t1 = f(x- 1 ) , Vxe G şif injectivă conduce la f(x) = x- 1 ; cumf
este şi morfism, avem f(xy) = f(x)f(y), de unde (xyr 1 = x- 1 • y- 1 , Vx,y e G.
Deducem astfel y- 1
• x-
1
= x- 1 1
• y- , Vx, y e G şi deci grupul este abelian. 2. Dacă

A(x) = ( ~ fix)), deducem imediat că f(xy) = xf(y) + f(x) şi xf(y) + f(x) =


= yf(x)+ f(y) sau f(x)(y-l)=f(yXx-1) . Luăm
y=2 şi ajungem la f(x)=a(x-1),
aE JR . Se verifică acum complet axiomele grupului. 3. Considerăm H : JR ---+ JR ,
H(x) = F(x)- x , care este evident derivabilă, pentru care avem H 1(x) = f(x)-1 <O,
'<ix E JR . Aşadar, H este strict descrescătoare. Considerăm acum şi G : JR ---+ lR o primitivă

a funcţiei
lxl
g(x) = -,-, ,x E lR şi deducem imediat că G(x) =
{x+ln(l-x) ,x$0
.
1+ X X - Jn(l + X) , X > 0

Considerăm acum D: JR.-+ JR , D(x) = F(x)-G(x) care este derivabilă şi D 1(x) =


= f (x)- g(x) $O, '<ix E lR, deci D este descrescătoare pe lR. Fie acum x $O; avem:
D(x)~D(O) şi D(x)=F(x)-x-ln(l-x), de unde F(x)-x = D(x)+ln(l-x) ~

~ D(O)+ln(l-x) . Deoarece lim (D(O)+ln(l-x))=oo, rezultă Jim (F(x)-x)=oo.


x-.+-oo x-.+-oo
Pentru x>O, avem D(x) $ D(O), unde D(x) = F(x)-x+In(l+x) şi ajungem la
F(x)-x = D(x)-ln(l + x) $ D(O)- ln(l + x); cum Jim ( D(O)- ln(l + x)) = -oo, deducem
x-.+ao
şi Jim ( F(x)-x) = -oo. Aşadar, H fiind continuă, strict crescătoare şi Jim H(x) = -oo,
x-.+ao x-.+ao
Jim H (x) = oo , deducem că există un unic x0 E lR astfel încât H ( x0 ) = O,.. . 4. Avem
x --+-oo

imediat if(f(x))- f(f(y))I ~ IJ(x)- f(y)I ~ Ix - YI , Vx,y e lR. Deducem astfel că


f of este injectivă şi, având proprietatea lui Darboux, este strict monotonă şi deci este
continuă. Cum I! 0 f(x)- f 0 f(y)I ~ IJ(x)- f(y)I, deducem că feste continuă, deci
admite primitive.

04. Etapa locală


1. O problemă dragă nouă (frumoasă şi instructivă). 1) Se consideră funcţia g: G .-+ G,
g(x) = f (x) · x -I şi se arată destul de repede că este injectivă; deoarece G este finită,
avem că funcţia este şi surjectivă, de unde concluzia este imediată; 2) Aşadar, pentru
y E G arbitrar, există x E G astfel încât g(x) = y , de unde f(y) = f(f(x) · x- 1) =

= x·f(x- 1) = (!(x)·x- 1 r1
= y- 1 ; ajungem astfel Ia f(xy)=f(x)f(y) ~ (xyf 1 =
= x- 1y- 1 sau xy = yx, Vx,y E G; 3) Dacă x * e, avem f(x) *x => x * x- 1 şi astfel

251
toate submulţimile de forma {x, x -I} formează o partiţie a lui G \ {e} , ale cărei clase
conţin toate câte două elemente, adică G \ {e} conţine un număr par de elemente,

concluzia fiind imediată şi aici. 2. a) Verificări imediate; b) Dacă X=( kba b),
a

Y=(~ ~)EAk,X,Y:t:02 şi XY=02 , se ajunge la ac+kbd=O, ad+bc=O. Prin

înmulţirea celei de a doua egalităţi cu c, ţinând cont de prima, deducem -kbd 2 + c 2 b =O


şi, deoarece b :;t: O (în caz contrar am avea X = afi, a E 'li/ şi XY = 0 2 ~ Y = 0 2 , con-

tradicţie), ajungem la k =( ~ J adică k este pătratul unui număr raţional (de fapt chiar
2
,

~mtreg). Rec1proc,
.. e su fiic1ent
. ~ ~
sa 1uam matnce
. 1e X [Jk
= k Jkl J, y = [-Jk k l J,
-Jk
k E N, k = m2 ; c) Presupunem că există un izomorfism f: Ak ~ AP şi considerăm

matricea X= (
0
k
1
O
) E Ak şi imaginea sa prin izomorfismul/ Y = f(X) = ( a
pb
b).
a

remarcăm mai întâi că b E z• (din b =O ar rezulta /(X)= a/2 = a/(12 ) = /(a/2 ) şi
· folosind injectivitatea lui/ am obţine X= afi, imposibil); de asemenea, să mai observăm
şi X 2 = kfi şi aplicând izomorfismul, deducem Y2 = kfi, de unde a 2 + pb 2 = k şi
2ab =O, de unde p I k (şi ambele au acelaşi semn). Considerând izomorfismul invers,
ajungem la k Ip ; concluzia e imediată ... 3. Pentru orice n E N* şi orice x E [O, 1] , avem
1 xn+l
O~ -(1- x) = < xn+I; integrăm, trecem la limită,
l+x+x 2 + ... +xn . l+x+x 2 +„ .+xn
I
teorema „cleştelui" şi limita cerută este _!_. 4. Deoarece
2
J- 1
-
1+x 2
dx = 1l
4
, considerăm
0

g : [O, 1] ~ R , g( x) =- - 2 f (x) , care este continuă. Folos im, de exemplu, teorema de


1
-
l+x
medie.

0 5• Etapa judeţeană
1. Pentru orice yEA avem y=y6=(-y) =-y~2y=O,VyEA. Fie acum XEÂ,
6

arbitrar; deoarece x · 1=1 · x, putem folosi formula de dezvoltare Newton şi avem: x + 1 =


= ( x + 1)6 = x + 6x + 15x + 20x3 + 15x + 6x + 1 = x 6 + x + x + 1 , de unde ajungem la
6 5 4 2 4 2

252
x 4 +x 2 =0 sau x 4 =-x 2 =x 2 . Concluzionăm că x=x 6 =x 2 x 4 =x 2 x 2 =x 4 =x2 .
2. Deoarece A este finită, funcţia f : A--t A,f(x) = xn -x nu este surjectivă, pentru că nu
este injectivă (/(O)= O= /(1) ), aşadar există a EA\ Im(/) şi deci g EA[ X],

g = xn - X - a nu are nicio rădăcină în A. Frumos! 3. I= J2 1+ sin x + cos x dy;


X

0
Jr Jr Jr
- -(- -x) ( )/ 2 - -y
J
2
2 2 Jr -x
2
dx f- 1+ sin2y + cos y dy 2
o 1 + sin( " - x) + cos(" - x) 0
2 2
2
f 1+ sin y1+ cos y dy
2
- I; deducem de aici că I = " J 1
4 1+ sin y + cos y
dy
0 0

"4 fo 1+ tg1 2:'.. (i + tg y2 ) dy


1
= " ln 2 . 4. Cum x + Jr [Jr ,Jr + Jr] , deducem sin x +
E
4 4 4 2 4
2

+cos x = .J2 ·sin ( x + : ) E [ 1, .Ji] .Evident, se poate obţine acest rezultat şi studiind
comportamentul funcţiei f :[O, ~] ~ IR., f (x) = sin x +cos x . Acum deducem

~-2n1-J (sinx+cosxtdx~-2n1- - "(J2)n


2
_l_."
2n 2 2
; aplicăm acum lema cleştelui şi obţinem
o

1 2
imediat lim -
n~oo 2n O
-J
(sinx + cosxt dx =O.

0 6• Etapa judeţeană
i. Să reamintim că elementul x E A este pătrat dacă există y E A cu x = y2 . Să începem
minunata problemă (adevărul e că enunţul e frumos, nimic de comentat, Marian chiar e
· nu numai· ~m domenm
artist, · l asta.
- n +-1 E 1~'11 , deducem tme
..) . D eoarece - · d"iat ca- n este
2
număr impar (deja aveţi 1 punct din 7, lucru mare ... ). Fie acum k ordinul lui 1 în grupul
(A,+) ; deoarece k I n , avem că şi k este impar, chiar cel puţin egal cu 3, deci ( 2, k) = 1 .
Aşadar, există u, v E Z, cu u >O, astfel încât 2u + kv = 1 şi ajungem la (1 + 1) ·

253
· ( 1 + 1 + ... + 1) = 1, adică a = 1:t 1 este inversabil. Treaba e că problema mai avea încă
un subpunct. Se găseşte în Gazeta Matematică (de exemplu), pe care ar trebui să o aveţi
cu toţii, dacă aţi ajuns până aici, cu creionul sau pixul şi hârtia ... ar trebui să le spuneţi
celor care vă urmează pas cu pas, să se aboneze ... 2. ( K, +) este grup comutativ cu 8
elemente şi astfel ~ = O sau ( 1+ 1) (1 + 1)(1 + 1) = O; deoarece K este corp,
8 ori

ajungem la 1+1=0 . Considerăm acum polinoamele f,g,hEK[X], f=X 7 -1,


g=X 3 -X-1, h=X 4 +X 2 +X+l. Cum K este corp comutativ şi h are gradul 4,
avem că h are cel mult 4 rădăcini în K, deci există a E K* cu h( a) * O; deoarece f = gh
(calcul imediat) şi ( K* ,-) are 7 elemente, rezultă că f(a) =a 7 -1 =O, de unde