Aereopagul bestiilor - Ion Heliade-Rădulescu

Un lup odata se plangea tare De bestii arbitragiu.

Ca, de ce merge, lumea se strica: Petitia pornise pan lupul, sa se planga,

Bestie mare, Si-n dreapta-si lua locul, iar vulpea — in a stanga.

Bestie mica Procesul era-n forme, avea si avocati,

Tot zmei de doctorati

Azi e totuna, ori lupi, ori miei P-o limba bestiala

Grele prefaceri! timpi si mai grei! Ce-i zic si naciunala,

Ca pe el, lupul, toti il injura Erau si speptatori,

Si toti cu totul il prada,-l fura

S-apoi cand e o vulpe de rea reputaciune, Aptrite si actori;

D-o viata prea urata, ce nu se poate spune, Vorbea d-un reglemant,

Si, culme peste toate, Scotea s-un testamant

Vecina, din pacate, Pe limba bestiala,

Il fura, blestemata, intocmai ca un frate. P-atuncea naciunala.

Si n-o mai poate duce cu portu-i cilibiu, “Princip! proprietate!” nea lupul nainta;

Caci marea-i patienta il baga-n iad de viu. “Fratie! libertate!” lea vulpea declama.

Facu, dar, peticiune, “Justitie!” “Mpilare!” “Virtute!”Strambatate!”

Cu foc si rugaciune, “Ba cauza!” “Ba gasca!” “Minciune!” “Veritate”

P-o limba reformata, “Martiriu, abnegatii!” “Desfrau, ipocrizie!”

Si trase-n judecata “Ba Dumnezeu ma stie!”

Si el, ca naciunal, “Ba binele comun!”

Pe vulpe-n tribunal, “Ba binele strabun”

Compus, ca niciodata, Ba lupul si d-onoare cu dintii se tinea,

D-un urs cu branca lata, Si pana la candoare si vulpea intindea.

D-un bucefal-pardos, D-acestea talmes-balmes din ambe parti tuna,

D-un zriptor si cocos; Spelunca de cicane, de uiet rasuna.

Era s-un ’rangutan, Batea cu laba lupul, pe hoata fulgera,

Era si un curcan: Sarea, tipa si vulpea: “Calomnie!”striga,

Toti judeci ca aceia, inalt areopagiu, Si iarasi la martiriu, si iar la libertate,

1/2
Si iarasi la onoare, si iar la veritate. Si tu, vulpe, de unde iesisi cu a candoare?

Si vulpea, ca isteata, Pe amandoi sa-i lege!

A lupului trecute le da de tot pe fata; Furatele de vulpe de lup s-au fost furat,

Ci de trecutul vulpii si lupul se inhata. Vazute-nvederat,

Ajunsera, in fine, a-si arunca in nas, Si toate sa s-aduca aci in tribunal.

Pe tarnuit, pe ras, Articolul — cutare — din dreptul bestial

Ultrage foarte grele l-a unuia domnie Le da neaparat,

S-a vulpii dibacie; Dup-al naturii curs,

Ajunse pan’ sa zica ca lupii sunt rapaci! La zgripsor si la urs.

Si lupul sa intoarca ca vulpile-s carpaci! Cocosul si curcanul,

Atunci sa fi vazut Precum si ’rangutanul,

Ce nu s-a mai vazut! Precum si bucefalul vor fi de marturie,

Sa puie-aci pecetea, precum ca sa se stie.”

Scot dreptul natural,

Scot dreptul criminal,

Ba dreptul zoologic,

Ba cursul patologic

Fratiei medicale scotea si la patente,

Din cele mai potente,

Si dezvolta amarnic stiinta economica

Si arta hironomica,

Si drepturile toate, pe fata si pe dos,

Din scoarta pana-n scoarta retorice sofiate.

Demostene, Cicero ar fi ramas pe jos

Cu gurile cascate.

Nu prea stiau de carte ai judici bestiali,

S-avand cam pe a ranza pe zisii naciunali,

Pe unul si pe altul intruna condamnara,

Sentinta pronuntara:

“Tu minti, jupane lupe, cand ne vorbesti d-onoare,

Ca n-ai princip, nici lege;

2/2