Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proba curajului
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
NICOLETA NEAGOE
ALCRIS
M-94
Capitolul 1
c` e[ti un actor ratat. Nu uita ce-]i spun, prietene, actorul `sta mare,
nimic de zis, o s` ne fac` o mul]ime de probleme.
F`cu ultimele verific`ri \nainte de amerizare. Panoul de la bord \i
ar`ta c` indicatorul vitezei aerului [i giroscopul de direc]ie erau
stabile. La fel [i aparatul de m`surat presiunea. Indicatorul de
m`surare a temperaturii \i ar`ta c` se apropia de Flandra. |n clipa
aceea, avionul era situat chiar deasupra locului marcat cu x pe harta ei
de zbor. Dup` amerizare, \n orice clip` « St`pânul Cerului" putea fi
localizat, dar nu se a[tepta ca \ntâlnirea s` dureze mult. Pân` când
vreunul din paznici va raporta amerizarea unui elicopter, ea \[i va fi
terminat treaba [i va fi plecat.
Trase de câteva ori aer adânc \n piept, opri motorul [i se l`s` \n jos
pentru a elimina orice alt zgomot. T`cerea era deplin`. « St`pânul
Cerului » se scufund` \n bezn`. Lisa ciuli urechile [i auzi cum un
cruci[`tor se plimb` \n jurul elicopterului. « Aceasta e persoana de
contact » \[i spuse \n sinea ei. « E, f`r` \ndoial`, un angajat care ne va
duce la marele b`rbat \n carne [i oase. Hai s` vedem ce e a[a de urgent
de f`cut \n Maroc, \ncât s` fim nevoi]i s` ameriz`m aici \ntr-o noapte
f`r` stele ».
Lisa s`ri pe sc`ri]a de funie care era ag`]at` deasupra b`rcii de
pescuit. Cruci[`torul pentru care venise p`rea c` se \ndep`rteaz`.
St`tu ceva timp \n barc`, \ncercând s` se orienteze. Se a[teptase la
altceva. |n cel mai r`u caz, la un iaht lucios [i lung. Ambarca]iunea la
bordul c`reia se afla era, \ntr-adev`r, un vas de pescari. Mirosea numai
a pe[te.
– E cineva aici ? \ntreb` ea.
Drept r`spuns, i se puse o lantern` \n ochi. La impactul cu lumina,
Lisa clipi.
– Hei ! Stinge chestia aia !
PROBA CURAJULUI 9
***
|[i d`du seama c`-l cuno[tea, dar nu [tia de unde s`-l ia. Avu un
sentiment de deja vu, ca atunci când te \ncruci[ezi cu cineva pe strad`
[i ai sentimentul c` l-ai mai \ntâlnit undeva.
– Sunt Gary Mitchell. {tii care Gary Mitchell.
Cum ea p`rea s` nu-[i dea seama despre cine e vorba, b`rbatul
ad`ug`:
– Pe tat`l meu \l cheam` Henry Mitchell, [i e editor.
– A[adar, tu e[ti prietenul! spuse ea cu u[urare.
– Sper c` nu e[ti dezam`git`.
– Cred c` nu s-a inventat \nc` un cuvânt care s` exprime \ntocmai
ceea ce simt acum. M` a[teptam s` fiu b`tut` pe um`r de un b`rbat
arab acoperit cu o glug` [i dau peste un prieten din copil`rie.
|ncerc` s` rosteasc` aceste cuvinte pe un ton cât mai firesc. Pe de
o parte, pentru c` v`zuse c` unii oameni se uitau la ei plini de
curiozitate, iar pe de alt` parte, pentru c` \ncerca s`-[i limpezeasc`
gândurile. |[i aminti de parc` s-ar fi \ntâmplat ieri c` ultima dat` când
a stat fa]` \n fa]` cu Gary Mitchell a fost cu mult timp \n urm`, \ntr-o
var`. Cât s` fi avut pe atunci? {aisprezece ani? Poate [aptesprezece?
Vara aceea a r`mas \ntip`rit` \n mintea ei ca o var` s`lbatic`, deoarece
atunci \[i d`duse seama de farmecul pe care-l exercita asupra b`ie]ilor.
Gary Mitchell f`cea figur` aparte printre ace[tia, deoarece era mai
retras. La serile dansante st`tea \ntotdeauna pe margine sau o privea
de pe vaporul tat`lui lui. P`rea mai matur decât ceilal]i, de[i erau de
aceea[i vârst`. Avea, cum se spune, [coala vie]ii de vreme ce \l urmase
pe tat`l lui peste tot. Lucrase ca ziarist, se dusese \n locurile cele mai
fierbin]i ale planetei ca reporter \n c`utare de subiecte, unele din ele
periculoase [i nepl`cute.
|n acea « var` s`lbatic` » nu se gândise prea mult la Gary pân` \n
seara de dinaintea \ntoarcerii la [coal`. |n seara cu pricina, se certase
cu prietenul ei [i se dusese s` se lini[teasc` pe dig, stând cu fa]a \n
PROBA CURAJULUI 21
***
22 AMALIA WALDEN
– Continu` !
– La \nceput, totul a decurs normal, f`r` complica]ii. M-am \ntâlnit
cu Jake la hotel, a[a cum stabilisem. Am sosit pu]in mai devreme la
\ntâlnire. Când a coborât \n hol, mi s-a p`rut c` \l preocup` ceva.
– Deranjat, \ngrijorat poate?
– Nu. Pur [i simplu \ngândurat. Prietenul nostru Akbar Youssef a
insistat s` trimit` o ma[in` s` ne ia. Am fost surprins de faptul c` a
ajuns la timp, deoarece marocanii sunt cunoscu]i pentru faptul c`
lovesc ceasul cu pumnul [i-l stric`.
– }i s-a p`rut ceva suspect \n timpul c`l`toriei ?
– {oferul era nervos. Sau a[a mi s-a p`rut mie. Se tot uita \n
oglinda retrovizoare.
– Când e urm`rit, Jake obi[nuie[te s` fac` un gest anume.
– Care e acesta ?
– |[i pune p`l`ria pe cre[tetul capului. Cred c` e un gest reflex.
Alt`dat`, [i-o trage pe ochi. Când [i-o pune pe cre[tetul capului, \mi
dau seama c` \n clipa aceea cineva \l urm`re[te.
– N-a f`cut nici unul din aceste gesturi. De fapt, p`rea foarte
relaxat. Toat` seara fusese vesel. P`rea f`r` griji [i a fost chiar sufletul
petrecerii. A fost o mas` \mbel[ugat`, cu pui f`cut \n sos, cartofi pr`ji]i
asezona]i cu mirodenii [i multe alte bun`t`]i. Am mâncat a[a cum
m`nânc` marocanii: f`r` tacâmuri. B`trânul Youssef e un tradi]ionalist
[i a insistat s` mânc`m servindu-ne de cele trei degete ale mâinii
drepte, ca [i ceilal]i membri ai familiei. Jake s-a descurcat de minune.
Eu eram foarte stângaci, iar cei din familie au râs de mine, dar m-au
\ndemnat s` continuu.
– Cât de mare era familia ?
– So]ia, doi b`ie]i mai mici [i dou` fete mai mari decât b`ie]ii.
Dou` frumuse]i cu ochi alba[tri pe care le chemau Aysha [i Zuhra.
P`reau o familie fericit`.
PROBA CURAJULUI 25
***
Jefferson bandajat. Se \nfior`. Pentru a-[i reveni, s`ri din pat, se duse
la fereastr`, trase draperiile, deschise geamul [i trase adânc aer \n
piept.
|ncepu s` se gândeasc` la ce avea de f`cut. Trebuia s` rezolve
unele lucruri \nainte de apari]ia lui Gary Mitchell. |[i d`dea seama c`
nu-i va fi deloc u[or s`-l ]in` deoparte pe acest b`rbat. Se gândi mai
\ntâi la ce hotel s` poposeasc`. Rabat-Hilton nu intra \n discu]ie. Prea
mul]i oameni aflaser` ce i se \ntâmplase lui Jake Jefferson. Toat`
lumea b`nuia c` detectivul american murise. Raportul din ziarul
parizian fusese reluat de presa marocan`. Lisa [i Gary aflaser` de
lucrul acesta \nc` de asear`. Nu fusese descoperit nimic din ceea ce ar
putea ajuta poli]ia la deschiderea unei anchete.
Dar marocanii se dovedeau pricepu]i când era vorba de ceva care
\i privea. Personalul de la Hilton ar fi intrat \n alert` dac` ar fi aflat c`
ea era tân`ra cu care urma s` se \ntâlneasc` Jake Jefferson.
– Hotelul Hilton iese din discu]ie, \i spuse ea lui Gary.
Se certar` cu privire la acest subiect, deoarece Gary dorea ca ea s`
stea tot acolo. |n cele din urm`, Lisa opt` pentru Majestic, hotel situat
pe bulevardul Husein I, destul de aproape de Medina. Nu-[i dorea s`
fie prea aproape de Gary. Era un b`rbat de treab`, foarte grijuliu, dar
Lisa dorea s` fac` unele lucruri de una singur`.
A doua oar` s-a certat cu Gary \n clipa \n care acesta i-a spus s` se
\ntoarc` acas`.
– S` m` \ntorc acas`? S`-l las singur pe Jake, \n starea \n care se
afl`?
– Sper c`-]i dai seama c` nu te afli \ntr-o situa]ie prea pl`cut`,
replic` el.
– De parc` n-ar fi la mintea coco[ului! spuse ea. De trei ani de când
practic aceast` meserie, orice misiune s-a dovedit un risc. Acesta e
numele jocului.
30 AMALIA WALDEN
|n afara unui b`rbat a[ezat la una din mesele din fa]` [i a unei
tinere care discuta cu aprindere cu proprietarul, localul era gol.
Gary [i Lisa se a[ezar` undeva mai \n spate. Chelnerul puse
tacâmuri \n dreptul fiec`ruia, iar la mijloc o lumânare \ntr-un suport
de sticl` ruginie.
Lisa \nc` mai era [ocat` de ceea ce i se \ntâmplase lui Jake. Mânc`
\n t`cere, con[tient` de faptul c` Gary o privea [i \ncerca s`-[i dea
seama care e motivul pentru care se comporta \n acest fel.
– Tu nu m`nânci ? \ntreb` ea pe un ton care tr`da iritarea.
– Am mâncat deja.
– Atunci, f` ceva! Rupe o chifl` sau sparge un pahar! Orice ! M`
intimidezi când te ui]i a[a la mine.
Lu` un corn [i puse ni[te magiun pe el. Dup` aceea, zise :
– Spune-mi, Lisa, ce ai cu mine?
– Cu tine ? Absolut nimic. Numai la asta nu mi-a stat mintea.
– Chiar a[a ?
– Da, chiar a[a. Mintea mea a fost preocupat` de cu totul altceva.
Ca de exemplu: situa]ia lui Jake. Iar acum trebuie s` m` gândesc cum
s`-l scot din acel spital. Am vorbit cu doctorul Hammire. E vital s` fie
luat de acolo [i dus \n alt` parte, pentru a fi salvat.
– E[ti sup`rat` pe bun` dreptate. Iar cum se \ntâmpl` s`-]i fiu \n
preajm`, \[i rever[i mânia asupra mea.
Gary spuse aceste cuvinte cu acea complicitate specific` celor care
f`ceau parte din aceea[i breasl`. Se pare c` reu[ea de minune s` vad`
prin ea. Lisa \[i d`du seama c` trebuie neap`rat s` scape de el, dac`
voia s` nu aib` nepl`ceri. Era un fin psiholog [i reu[ea s` vad` dincolo
de fiecare gest sau vorb` a ei.
– Nu e vorba numai de asta, se gr`bi ea s` spun`. Adev`rul e c` \]i
port pic`. Erai cu Jake când s-au \ntâmplat toate astea. Ai fost de fa]`
când i s-au mutat lucrurile din hotel, mi-ai trimis acea telegram`, ai
36 AMALIA WALDEN
|[i \ncerc` norocul mai \ntâi la cele dou` hoteluri din Allal Ben
Abdallah. Hotelul Capitol, mai mare [i mai elegant, avea un personal
mai eficient. Fu privit` cu suspiciune [i \ndreptat` spre direc]iune. Nu,
domnul Rozier din Paris nu mai era \nregistrat. Nu puteau s`-i dea alte
informa]ii. La Velleda, fusese primit` mai degrab` cu indiferen]` decât
cu suspiciune. Nu, \i spusese persoana de la recep]ie c`scând prelung,
domnul Braidotti din Milano nu mai st`tea acolo. Plecase cu o zi
\nainte. Tot cu o zi \n urm` plecase [i Reflet Turhan din Turcia care
tr`sese la hotelul Splendid. La clubul acela privat, care era de fapt o
oaz` britanic` \ntr-un de[ert arab, Lisa spera c` va afla ceva mai mult
decât faptul c` un englez venise [i plecase. |ntreb` de domnul Colin
Gates. I se r`spunse c` nu se ofereau str`inilor informa]ii referitoare
la oaspe]i. Dac` doamna dorea s` afle mai multe, se putea \ntoarce la
prânz, când cineva din personalul autorizat va vorbi cu ea.
Lisa se r`suci pe c`lcâie cu zâmbetul pe buze, \n pofida frustr`rii
pe care o resim]ea. E uimitor, \[i spuse \n sinea ei, cât` hot`râre pot
pune englezii \n pronun]area unui singur cuvânt care e acest
"doamn`".
P`r`si zona aceea cu o presim]ire neagr`. |i spuse taximetristului
s` n-o mai a[tepte [i o lu` pe jos spre cel mai faimos cartier din ora[,
Rabat. Nu exista nici cea mai mic` posibilitate ca aici lucrurile s` stea
altfel decât \n celelalte locuri. Una din persoanele pe care urma s-o
\ntâlneasc` Jake locuise acolo. Dup` nume – Abdul Haddad – p`rea a
fi din Orientul Mijlociu. Numele acestuia era unul obi[nuit prin acea
parte a lumii. Se \ntreb` de ce na]ionalitate era : sirian, irakian,
iranian, libanez ? Din cele cinci nume de pe list`, acesta fusese cel care
\i atr`sese aten]ia. El fusese singurul care st`tuse la o re[edin]` privat`.
La ni[te prieteni arabi, f`r` nici o \ndoial`.
Cum nu avea nici o speran]` de a afla la care din case tr`sese Abdul
Haddad, se \ntreb` ce putea face. M`car la un hotel putea cere
40 AMALIA WALDEN
ajuns chiar s` practice meserii pân` mai ieri tipic masculine : doctori,
filosofi, psihologi, profesori, avoca]i.
– Sigur ! Dar prive[te \n jurul t`u. Aici e un monument
comemorativ. Pot s` pun prinsoare c` nu exist` nici un mormânt al
unei femei \ntr-o ]ar` cu moschei atât de frumoase, de luminoase; cum
se face c` femeile sunt trimise \n alte locuri ? Ca [i cum ar fi segregate.
– M`car le d` voie s` intre. Unor necredincio[i ca mine [i ca tine
nu le e permis s` intre \ntr-o moschee \n Maroc.
Lisa \i arunc` o privire. |]i trebuia ceva perspicacitate pentru a
prinde sclipirea de ironie din ochii lui Gary.
– Gary Mitchell, m` faci furioas`. Am impresia c` mai tot timpul m`
iei peste picior.
– Poate c`, de fapt, \mi doresc s` fac altceva.
– Ce anume?
– Asta.
O trase aproape [i o privi drept \n ochi. |i mângâie p`rul, obrajii
[i-i atinse u[or buzele cu degetul, dup` care o s`rut`. Fu un s`rut lung
[i dulce. Lisa se sim]i cuprins` de nostalgie, ca [i cum ar fi fost din nou
adolescent`. O fat` stând la piciorul unui pod, \n b`taia lunii. |n locul
mirosului florilor plutind prin aer, \[i imagin` mirosul pe care-l au
frunzele arse toamna.
Brusc, se desprinse din \mbr`]i[area lui.
– Ce s-a \ntâmplat, Lisa ?
– Nu-mi plac b`rba]ii care profit` de femei sau de conjunctur` :
lumina lunii, cin` romantic`, apropiere.
– Crezi c` profit de tine ?
– Cum i-ai spune unei astfel de situa]ii ?
– I-a[ spune iubire. Te iubesc, Lisa. M-am \ndr`gostit de tine din
clipa \n care te-am v`zut pentru prima dat`. |mi amintesc perfect
momentul \n care privirea mi s-a oprit asupra ta. Era \ntr-o var`
PROBA CURAJULUI 59
***
Lisa \[i spuse c` trebuie neap`rat s` afle dac` aceasta era fata pe
care o c`uta. Dar va trebui s` ac]ioneze cu discre]ie. Gary Mitchell nu
trebuia amestecat. Cu nici un chip. Acesta era un caz privat pe care-l
acceptase de la Peter Joring. N-ar fi cinstit nici fa]` de Gary, nici fa]` de
actor s`-l implice pe Gary \n c`utarea fetei disp`rute.
Se \ntoarse spre Gary. Acesta o privea cu un aer de plictiseal`
enigmatic`.
– |]i plac chestiile de genul `sta ? \ntreb` el.
Replica aceasta fu un pretext minunat pentru Lisa, care spuse :
– Ai dreptate, ar trebui s` plec`m. A[ vrea s` m` duc pân` la cabina
de machiaj \nainte de a pleca.
Pe drum, \l abord` pe unul din chelneri c`ruia \i puse ni[te
\ntreb`ri directe, deoarece nu avea nici un rost s` se ascund` dup`
deget, mai les c` acestuia \i pl`ceau bac[i[urile.
– M` intereseaz` cei doi tineri care sunt acum pe scen`. Sunt \n
c`utare de tinete talente. Nu exist` nici un afi[ cu ei \n foaier.
– Cei doi \i \nlocuiesc pe angaja]ii localului, care sunt \n vacan]`.
– Po]i s`-mi spui cum \i cheam`?
– |[i spun Crispin [i Sabrina. |[i dau numai numele mici, pentru c`
genul acesta de persoane nu \[i declin` niciodat` adev`rat` identitate.
Crispin [i Sabrina ! |[i aminti c` Peter Joring \i spusese c` numele
adev`rat al fiicei sale vitrege era Linda Demarest, dar c` [i-l schimbase
ori de câte ori se ivise ocazia.
– {tii cumva de unde sunt?
– Cine poate spune ? Pot fi din Portugalia, din Spania sau din
oricare loc de pe coast`. Cineva [i-a amintit c` i-a v`zut [i pe Costa del
Sol. Cântau \ntr-un club mic.
Chelnerul se uit` \n direc]ia meselor, ner`bd`tor.
– Cum c`l`toresc ?
– Ca ni[te ]igani. Au o camionet`.
PROBA CURAJULUI 63
Avu nevoie de ceva timp pentru a-l convinge pe Gary s-o duc` la
hotel \nainte de miezul nop]ii.
– A fost o zi foarte lung`, spuse ea \n timp ce beau ceva la barul
« Renaissance » de pe Mohamed V.
– Credeam c` o s` facem turul ora[ului.
– Din p`cate, m` simt epuizat`.
– Cum spui tu. Ceea ce e interesant \n privin]a miezului nop]ii e
c` numai câteva ore \l despart de zori. Acum c` tot am aflat c` e[ti
genul de persoan` care se scoal` cu noaptea-n cap, am s` vin negre[it
mâine diminea]` s` te iau pentru micul dejun.
|n timp ce Gary o s`ruta \n semn de r`mas-bun, Lisa nu se gândea
decât la ce va face \n cazul Peter Joring. Cu cât se gândea mai mult, cu
atât mai convins` era c` Sabrina era fiica vitreg` a acestuia.
Gary o s`rut` din nou, dup` care se \ndep`rt` pu]in de ea [i o
privi.
– Ai avut o reac]ie de neimplicare la s`rutul meu, domni[oar`
Clark. Aminte[te-mi \ntr-o alt` zi s` te \nv`] cum s` s`ru]i.
Pentru o clip`, repro[ul o sup`r`, dar \l accept` cu zâmbetul pe
buze [i se \ndrept` spre lift.
PROBA CURAJULUI 65
Era cu totul alt b`rbat fa]` de cel care o ]inea cu tandre]e \n bra]e
[i o s`ruta cu câteva zile \n urm` \n gr`dina de var`.
– Dac` rezi[ti tu, am s` rezist [i eu, zise ea. Dar trebuie s`-]i spun
c` joci foarte tare [i c` sunt de-a dreptul uimit` de omul pe care l-am
descoperit.
Capitolul 6
urm`, p`mântul era uscat. Locul era bine \ngrijit \n pofida faptului c`
vegeta]ia p`rea secular`. Nimic nu fusese l`sat la voia \ntâmpl`rii. |n
locurile \n care repara]iile erau necesare, ele fuseser` f`cute. Nu
pu]ine cl`diri aveau antene de televizor. Singurul lucru anacronic erau
câteva c`mile priponite de un stâlp. T`cerea nu era \ntrerupt` decât
de zgomotul pe care-l f`ceau c`milele [i de vâjâitul generatorului de
electricitate.
– Aici \l ve]i a[tepta pe Ahmad.
Femeia deschise o u[` de metal construit` \n stil maur [i-i pofti
\n`untru.
– Ave]i aici r`coritoare, ni[te cafea american` adus` special pentru
voi, precum [i pâine proasp`t coapt` [i ni[te carne de capr`. Ahmad
nu va \ntârzia s` apar`. M` duc dup` el. Bucura]i-v` de mas` [i fi]i pe
pace.
|nteriorul cl`dirii fu o surpriz` pl`cut`, ca \n cazul atâtor altor
cl`diri marocane. Pe jos erau puse covora[e pl`cute la atingere. Un
divan imens era acoperit cu blan` de oaie. Pe cele câteva m`su]e
r`spândite ici [i colo prin \nc`pere, se afla mâncare [i b`utur`. Ce[tile,
farfurioarele [i platourile erau toate din aur. Carnea fusese t`iat`
foarte sub]ire.
Lisa se uit` pe pere]i. Peste tot erau carpete. |ntr-un singur loc v`zu
portretul unui b`rbat \n floarea vârstei. Avea ni[te ochi atr`g`tori, care
te urm`reau, [i a c`ror culoare de un albastru cenu[iu contrasta cu
tenul m`sliniu. Avea un nas de uliu, iar pe cap purta un turban de un
albastru verzui.
Lisa tres`ri când \l auzi pe Gary spunând \n spatele ei :
– E tat`l lui Ahmad. Arabii pun foarte rar câte un portret pe perete
de când Islamul interzice reprezentarea chipului uman \n art`. Acesta
e o raritate.
80 AMALIA WALDEN
auzit ce ]i-a spus. Fii atent`, pentru c` nu-]i promite luna de pe cer, ci
se d`ruie[te pe el \nsu[i.
Spunând acestea, \i d`du drumul aproape \mbrâncind-o.
– Ai terminat? \ntreb` ea.
– Da.
– Acum, e rândul meu s` vorbesc. Nu [tiu cum sau de ce crezi c`
e[ti amestecat \n povestea asta. Am venit aici pentru a afla cine l-a
b`tut cu atâta bestialitate pe partenerul meu, Jake Jefferson. I-am
promis, de asemenea, lui Peter Joring, s`-i g`sesc fiica vitreg`, care se
pare c` se ascunde sub numele de Sabrina. Cuno[ti toat` povestea, a[a
c` nu mai are nici un rost s` continuu. Acum, vreau s` fiu l`sat` \n
pace. Ai auzit, l`sat` \n pace ! Sunt detectiv autorizat interna]ional [i
sunt \n stare s`-mi port singur` de grij`, f`r` ajutorul sau amestecul
altcuiva.
– Dar cu drumul la Amogdul cum r`mâne ?
– Nu cred c` mai e nevoie s`-]i amintesc c` am nevoie de tine, dar
vreau s` fiu l`sat` \n pace.
Acesta \[i mai turn` o cea[c` de cafea pe care o b`u, iar apoi rupse
un col] de pâine din care \ncepu s` m`nânce, nesl`bind-o din ochi.
– Nu-]i amintesc c` ai nevoie de mine, \]i spun... |]i spun c`
suntem implica]i \n aceea[i poveste. N-ai vrut s` se \ntâmple asta, cum
nici eu nu mi-am dorit a[a ceva. Tu ai un caz de rezolvat, a[a cum am
[i eu un caz de rezolvat, dar nu [tiu cum se face c` acestea sunt legate
\ntre ele.
– N-ai \n]eles unde bat.
– Dac` m` vei asculta, vei vedea c` am \n]eles. Nu sunt aici pentru
a scrie o carte, ci sunt pe urmele unei fete pe care-o cheam` Sabrina.
– Din ordinele cui ?
– Din ordinele cui crezi tu?
Se privir` \n ochi. Lisa fu cea care se uit` \n alt` parte.
PROBA CURAJULUI 83
***
erau g`zdui]i. Spre marea surpriz` a Lisei, locul acesta se dovedi un fel
de garderob [i care avea \nf`]i[area culiselor dintr-un teatru.
Erau acolo \n[iruite cuiere cu rochii tradi]ionale marocane, halate
[i alte articole de \mbr`c`minte cu care ai fi putut s` deschizi un
magazin de haine ieftine.
|n cel`lalt cap`t se g`seau tot felul de obiecte de papet`rie,
marochin`rie [i piel`rie. Perni]e, gen]i din piele de c`mil`, corturi din
piele de capr` neagr`, carpete, [ei de c`mil`. Pe scurt, tot ce-]i trebuia
\ntr-o cas` aflat` \n Sahara.
– Ce face]i cu toate astea ? o \ntreb` Lisa pe doamna Rachid.
R`spunsul pe care-l primi fu la fel de enigmatic ca [i celelalte pe
care i le d`duse de când poposise acolo.
– Sunt folositoare.
Lisa \[i alese o mic` garderob` [i v`zu cum \i vin hainele.
– Totul e bine, cu excep]ia unui singur lucru, i se adres` ea
doamnei Rachid.
– Care anume ?
– Totul pare a fi fost f`cut pentru o persoan` care are cu vreo [ase
sau [apte kilograme mai mult decât mine.
– Ai dreptate, spuse ea dup` ce o privi cu mult` aten]ie. Femeile
berbere sunt bine propor]ionate. {tii s` co[i?
– Pu]in.
– Am s` te ajut. Asta ne va ocupa ceva timp.
Felul \n care doamna Rachid spusese asta \i l`sase Lisei impresia c`
voia cu orice pre] s-o ]in` ocupat` pentru a nu mai pune \ntreb`ri
deranjante.
Zilele se scurgeau \n acest fel, \ns` nu toate serile erau la fel de
obositoare. Cina era un ritual. Ahmad, mama lui, Gary [i Lisa st`teau
pe perni]e \n fa]a m`su]elor \n timp ce servitorul, un b`rbat \n vârst`
care [chiop`ta u[or, le aducea bucatele. |l chema Seddrate. Ahmad le
88 AMALIA WALDEN
p`r, ce s` mai vorbim ! Curios era c` fetele puteau s`-l fluture \n vânt,
dar cu b`ie]ii era alt` poveste. P`rul acestora era ras, cu excep]ia unei
singure [uvi]e care se transforma \n codi]`. Adul]ii \[i t`iau p`rul scurt.
B`rbile erau [i ele permise.
Gary \[i l`sase [i el barba s` creasc` \n timpul [ederii lor la familia
lui Ahmad. De altfel, metamorfoza acestuia era atât de bine realizat`,
\ncât Lisa se gândea c` ar putea trece pe strad` pe lâmg` el f`r` s`-l
recunoasc`.
Dar nu numai \nf`]i[area fusese schimbat`, ci [i felul de a merge [i
de a se comporta. Pasul mare [i hot`rât fusese \nlocuit cu unul mic.
Gary p`rea relaxat, se sim]ea bine \n pielea lui. Nici urm` de tensiune
nu mai putea fi z`rit` pe chipul lui. Lisa nu se putu ab]ine s` nu-l
tachineze.
– Am auzit c` agen]ii profesioni[ti sunt excelen]i actori. Tu e[ti
dovada cea mai bun`.
– Nici tu nu te descurci r`u, \i replic` el. Orice mare [coal` de
actorie din lume ar fi mândr` de tine.
– M-a[ descurca [i mai bine dac` a[ [ti ce rol joc. Când o s`-mi spui
ce e important?
– Când va fi necesar s` [tii.
Era clar c` nu putea s` scoat` nimic de la el. |n zilele acelea, nu-[i
putea nici m`car permite s` se certe cu el.
Dar nu numai Gary se schimbase. |n timpul [ederii \n satul
fortificat, \nf`]i[area Lisei se schimbase radical. |n camera ei de la
"Oaza lui Kenny" avea o oglind` mare \n care se privea din când \n
când.
Lisa nu se mai vopsise pân` atunci. Se gândise c` ar fi bine s`-[i
pun` o peruc`, dar Gary nu fu de acord. |i spusese c` s-ar putea
demasca \n orice moment, asemenea unui personaj care face parte din
alt` poveste.
96 AMALIA WALDEN
Dac` n-ai fi z`rit câteva b`ltoace pe ici pe colo, nu ]i-ai fi dat seama
c` plouase pân` \n acea diminea]`. Nimeni nu p`rea s`-i acorde nici
cea mai mic` aten]ie. |n Medina, ghizii se ]ineau dup` tine ca s`-i
angajezi. Aici, se \ncruci[` cu mul]i ghizi, dar nici unul nu-[i oferi
serviciile. |i era foarte greu s` admit` c` acum era unul dintre
marocani. O berber` care coborâse din mun]i pentru a petrece o zi
sau dou` \n ora[.
Mul]imea era adunat` \n jurul unui b`rbat care \nghi]ea s`bii. Lisa
se opri [i ea [i privi fascinat`. Era atât de absorbit` de ceea ce vedea,
\ncât nici n-o auzi pe femeia de lâng` ea spunând ceva. Numai \n clipa
\n care sim]i c` cineva pusese mâna pe bra]ul ei, \[i d`du seama c`
remarca fusese f`cut` pentru ea. Se \ntoarse. Un b`rbat [i o femeie
care purtau \nsemnele berbere ca [i ea o \ntrebar` ceva. Lisa ar`t` spre
mul]ime, iar apoi spre ureche pentru a-i face s` \n]eleag` c` nu auzea
ce spuneau din pricina mul]imii. |ncerc` s`-i dea seama care erau
cuvintele cheie ale discu]iei. Acestea p`reau a fi "sabie" [i "stomac".
Cei doi ar`tau \nspre stomacul aceluia [i râdeau. Lisa \[i aminti c`
Admah \i vorbise despre foarte pronun]atul sim] al umorului specific
berberilor. Pân` la urm`, Lisa \[i d`du seama ce voiau s` spun`.
Femeia \i sugerase c` \nghi]itorul de s`bii trebuie s` fi avut o
durere de stomac \n zori.
– Da, da, spuse Lisa, izbucnind [i ea \n râs.
De \ndat` ce putu, plec` din mul]ime. Avea mâinile umede [i
sim]ea cum pic`turi de sudoare se preling pe gâtul [i pe bra]ele sale.
Era cu totul alt` persoan` decât cea care lua lec]ii de conduit` de la
Ahmad.
|[i spuse \n sinea ei c` trebuie s` stea departe de mul]imi [i s`-[i
vad` de probleme. Oare care era magazinul unui negu]`or pe care-l
chema Ben Idriss?
PROBA CURAJULUI 101
– Ca pe mine \nsumi.
– Am observat c` [tii s` te faci folositor.
– Face fiecare ce poate. De restul se ocup` Allah.
Iat` un filozof [i un \ntreprinz`tor la vârsta de unsprezece ani !
gândi ea \n sinea ei.
– Am nevoie de ajutor pentru a da de cineva. Un prieten mi-a spus
c` e un prieten demn de \ncredere.
– Majoritatea negustorilor sunt demni de \ncredere. De cei
ambulan]i trebuie s` te fere[ti. Ce vinde acest negustor?
– Mai \ntâi, s`-]i spun cum \l cheam`. Ai auzit de cineva care poart`
numele Ben Idriss?
B`iatul \i arunc` o privire plin` de \n]eles.
– Sunt trei negustori care poart` acest nume. La care dintre ei vrei
s` te duc?
– Nu vreau s` m` duci la nici unul dintre ei, ci numai s`-mi ar`]i
unde \[i au magazinul.
– Cum vei [ti c` l-ai localizat de Ben Idriss pe care-l cau]i?
– Asta m` prive[te pe mine. |i cuno[ti ? Po]i s` mi-i identifici?
B`iatul o lu` de mân` [i o trase \ntr-o parte, dup` care spuse:
– Acolo e vânz`torul de papuci. Iar acolo, \n dep`rtare, e cel care
vinde vopsele. Aici, lâng` noi, e cel de-al treilea, tinichigiul.
Lisa lu` câteva monezi din banii pe care-i avea la ea [i-i d`du
b`iatului. Acesta se uit` uimit la bani [i spuse :
– E prea mult. N-am f`cut nimic altceva decât s` ar`t cu degetul \n
trei direc]ii. Pentru atâta lucru nu prime[ti o avere.
Fu rândul Lisei s`-l priveasc` surprins` \n timp ce b`iatul se
preg`tea s`-i mai dea \napoi din bani.
– P`streaz`-i, \i spuse ea. Cum te cheam`?
– Ibrahim.
– Ibrahim, e[ti un b`iat foarte \n]elept.
PROBA CURAJULUI 103
– Am s` fiu atent dac` te mai z`resc pentru a vedea dac`-]i mai pot
fi de ajutor, zise el zâmbind.
Lisa se gr`bi s` plece pentru a-l g`si pe acel Ben Idriss pe care-l
cuno[tea Peter Joring. |n pia]`, forfota atinsese cote maxime.
Dup` o or`, Lisa se \ndrepta spre « Oaza lui Kenny » deoarece
expedi]ia ei nu se sold` cu nici un rezultat. Era furioas` pe ea \ns`[i.
Totul \i ie[ise pe dos. Oricum, ai luat toate deciziile din mers. Trebuia
mai \ntâi s` te gânde[ti cum anume s` abordezi problema, care e
solu]ia cea mai bun`. Uneori stai [i cânt`re[ti bine lucrurile, alteori
mergi pe presupuneri. A[a s-a \ntâmplat acum. Se gândise c` se va
duce la fiecare din vânz`torii care purtau acest nume, le va studia
m`rfurile, iar apoi, ca din \ntâmplare, va \ntreba :
– "Caut o fat` pe care o cheam` Sabrina. Mi s-a spus c` [ti]i unde
se afl`."
Asta era ceea ce partenerul [i mentorul ei, Jake Jefferson, numea
metoda: "Ia-i prin surprindere!" Evident c` prin aceast` strategie nu te
a[teptai s` storci vreo informa]ie, dar ultilizând aceast` veritabil`
"lovitur` de baros" dat` psihicului, puteai spera ca vinov`]ia ascuns`
\n adânc s` se manifeste printr-un gest, o vorb` sau un act de negare
vehement`. Asta ar fi \nsemnat nu numai c` persoana respectiv` [tia
ceva, ci mai ales c` era foarte implicat`. Dac` va putea s`-l « dibuiasc`
» \n acest fel pe « vinovatul « Ben Idriss, ar putea dup` aceea s`-l
urm`reasc` sau s` fac` unele cercet`ri care s`-o duc` pe urmele fiicei
vitrege a lui Peter Joring.
Se duse mai \ntâi la vânz`torul de obiecte din aram`. Alese un
obiect pentru decantarea parfumului [i i-l \ntinse. |n timp ce acesta se
preg`tea s`-i dea restul, Lisa spuse :
– Caut o fat` pe nume Sabrina. Mi s-a spus c` [ti]i unde se afl`.
B`rbatul o privi absent, ridic` din umeri, \i d`du restul la bani,
dup` care \i \ntoarse spatele. De acela[i tratament avu parte [i \n
104 AMALIA WALDEN
– Nu, se gr`bi ea s` spun`. Mai bine, \mi spui dac` m` vezi prin
pia]` sau prin cafeneaua \n care mi-am uitat papucii. E important s` nu
vorbe[ti nim`nui despre aceast` fat`, Sabrina. E un secret \ntre mine
[i tine. Nimeni nu trebuie s` [tie c` vreau s-o g`sesc. |n]elegi ce vreau
s` spun ?
– |n]eleg. Nu te teme! Exist` o vorb` la noi : « Allah a f`cut limba
pentru a vorbi, nu pentru a tr`nc`ni. »
Capitolul 8
Oare cât de mult putea s`-i spun` lui Gary despre \ntâlnirea la care
asistase \ntâmpl`tor acas` la Ahmad? Era o \ntrebare la care \i era
foarte greu s` r`spund`.
Trebuia s`-[i p`streze mintea limpede. Ca detectiv particular, i se
\ncredin]ase misiunea de a o g`si pe Sabrina. Dar miza pentru care
juca Gary era mult mai mare, deoarece implica guverne [i state. Lisa
mai fusese amestecat` \ntr-un caz similar, când se afla pe urmele unui
activist spaniol. Dup` ce te-ai ars, sufli [i-n iaurt.
Nu era nici o problem` dac` o urm`rea pe Jade Savana. Era ceva
obi[nuit \n munca ei. Ba mai mult, poate c` va afla ceva despre locul
unde era Sabrina. Dar dincolo de asta, era mai bine s` nu amestece
cazurile mai mult decât erau deja. Gary avea o misiune, iar ea alt`
misiune.
Urm`rirea lui Jade Savana devenise o obi[nuin]` pentru Lisa. Jade
se scula târziu. Comportamentul ei nu p`rea a avea nimic extravagant
\n el. Servea micul dejun \n camer`, iar la ora unu dup`-amiaz` se
plimba \ntr-unul din costumele sale exotice. |n ziua care urm`
conversa]iei pe care Lisa o avusese cu Gary, lucrurile nu se petrecur`
altfel. O auzi \nvârtindu-se prin camer`, mâncând [i \mbr`cându-se.
Apoi, coborând sc`rile pentru a merge la plimbare. Lisa ie[i pe hol la
timp pentru a o vedea pe Jade \mbr`cat` \ntr-un costum indian cu
broderii. O lu` pe bulevardul Moulay Hassan. Lisa se strecur`
neobservat` \n mul]imea de pe artera principal`.
O urm`ri pe Jade pân` ce aceasta se opri pentru a lua masa la o
cafenea. Lisa \[i omor\ timpul \ntr-unul din parcurile din apropiere, iar
apoi o lu` din nou pe urmele lui Jade când aceasta p`r`si restaurantul
[i \ncepu s` se uite prin vitrinele magazinelor. |[i cump`r` ceva
dintr-un magazin fran]uzesc, apoi se duse \ntr-un salon exclusivist de
frumuse]e. La \ntoarcere, se opri la o patiserie de unde lu` ni[te
bun`t`]i [i se \ntoarse la « Oaz` ».
PROBA CURAJULUI 117
Lisa r`mase mult \n urm`, intrând \n cl`dire prin u[a din spate.
Când ajunse \n camer`, \[i scoase costumul de pe ea cu disperare.
Ce pierdere de timp ! se gândi ea. Nu m-am ales decât cu ni[te
picioare care dor [i cu ni[te membre care amor]esc. Dac` seara se va
dovedi la fel de neproductiv`, am s` mor de plictiseal`.
|[i puse caftanul de brocart pe ea [i a[tept` s-o aud` pe Jade
plecând. Aceasta se duse direct la cazinou, f`r` a se \ntâlni cu cineva.
Exasperat`, Lisa se opri la sta]ia de taxiuri [i comand` unul pentru ora
22.30, or` la care Jade \[i va fi terminat spectacolul.
« Cei trei Flamenco » aveau o od`i]` lini[tit` \n spatele scenei, unde
\[i p`strau instrumentele. Lisa \l g`si pe Ahmad singur, a[teptând-o.
– Unde e Gary ?
– Mi-a spus c` te a[tep]i s` lipseasc` pentru un timp din
Marrakesh.
– A[a repede? Nu credeam c` va pleca ast`zi.
– A f`cut-o \nainte de r`s`ritul soarelui.
– Ma[ina lui e parcat` \n acela[i loc, spuse ea \n speran]a c` ar
putea afla vreo informa]ie nou`.. Are alt` ma[in`.
Dup` ce termin` partea ei din spectacol, Lisa se retrase \ntr-un col]
pentru a o urm`ri pe Jade. Era extraordinar`. Prezen]a ei fizic` de-abia
perceptibil` p`rea c` electrizeaz` sala.
|n seara aceea, avea \n repertoriu cântece din Tailanda [i, pentru a
fi mai expresiv` \[i \nso]ea melodiile cu gesturile ample ale
dansatorilor din aceast` ]ar`. Publicul nu voia s-o lase s` plece,
chemând-o mereu pe scen`. |n cele din urm`, femeia f`cu un gest prin
care l`sa s` se \n]eleag` c` spectacolul se terminase.
Lisa credea c` pe Jade o va a[tepta afar` o ma[in`, dar se \n[el`
amarnic. Jade o lu` pe jos, p`[ind gra]ios. Lisa se v`zu nevoit` s`-l
concedieze pe taximetrist [i s-o ia [i ea pe jos.
118 AMALIA WALDEN
pe Jade din vedere când aceasta d`du col]ul. |n cele din urm`, o z`ri
\naintând prin zona \mprejmuit` care separa Medina de plaj`. O coti
pe o strad` cu case care aveau por]i mari, protectoare. Era genul acela
de case care te puteau induce \n eroare. Ceea ce p`rea a fi un ghetou,
era de fapt un cartier al oamenilor \nst`ri]i, al negustorilor care nu
doreau s` renun]e la propriet`]ile mo[tenite.
Jade era \n mod cert a[teptat`, deoarece poarta era descuiat`. Lisa
a[tept` pân` ce fu sigur` c` Jade a ajuns suficient de departe, apoi
trase z`vorul ruginit [i intr`.
Capitolul 9
Lisa era foarte surprins`. V`zuse curtea foarte \ngrijit` a lui Akbar
Youssef [i se a[tepta s` g`seasc` [i aici acela[i lucru. |ns` acest loc
p`rea complet l`sat \n paragin`. Câte o fântân` p`r`sit` amintea de
elegan]a de alt`dat`. Peste tot era un gunoi care r`spândea un miros
urât mirositor. Lisa avea senza]ia c` se afl` \ntr-o jungl`. |ncerc` s` stea
cât mai departe de copaci pentru a nu trezi vreo pas`re care s-o
alerteze pe Jade. Croindu-[i cu dificultate drum printre buc`]ile de
c`r`mid` ale zidurilor care \ncepuser` s` se pr`bu[easc`, Lisa ajunse
\n fa]a casei. Clasica poart` a unei vechi case marocane fusese scoas`,
iar locul r`m`sese gol.
Asta nu e o cas` de locuit, \[i spuse Lisa \n sinea ei \n timp ce
p`trundea \n interiorul cufundat \n bezn`. Se a[ez` \ntr-un col] pentru
a putea percepe eventualele zgomote. Nu auzi nici unul. Pe m`sur` ce
ochii i se obi[nuiau cu \ntunericul, \[i d`du seama c` se afla \ntr-un
vestibul care ducea spre o camer` spa]ioas` de oaspe]i. D`du s` fac`
un pas, dar auzi un zgomot [i se opri. Se \ntoarse cât putu de repede
\n col]ul ei.
Zgomotul venea dinspre curte. Era zgomot de pa[i. Cineva \[i croia
drum prin moloz. Cel care venea p`rea a fi b`rbat pentru c` p`[ea
PROBA CURAJULUI 125
ap`sat. Lisei nu-i trecuse prin cap c` Jade ar putea ajunge prima la
\ntâlnire. Mul]umi cerului c` intrase \n cas` la timp pentru a nu fi
surprins` \n timp ce se afla \n curte. Se \ntreba dac` b`rbatul avea vreo
lantern` care s`-l ajute s` p`trund` \n vestibul.
Când acesta p`trunse \n`untru, Lisa \[i ]inu respira]ia. De[i nu avea
lantern`, nu p`rea a avea vreo dificultate \n a merge prin cas`. Purta
un caftan \n dungi. La fel ca boinagiul Ben Idriss din Djemaa el Fna.
Comportamentul lui ar`ta c` e un obi[nuit al casei. Intr` \n camera de
oaspe]i [i disp`ru undeva \n labirintul de coridoare din spate. Lisa vru
s` se ia dup` el, dar mai a[tept`. Decizia ei fu una \n]eleapt`, pentru
c` auzi din nou zgomot de pa[i \n curte. Un b`rbat intr` \n vestibul [i
se opri. Lisa se a[tepta s` vad` costumul \nflorat al unui b`[tina[. |n
schimb, v`zu un b`rbat \mbr`cat \n stil hippie : blugi, un poncho [i
sandale. |l cuno[tea foarte bine pe acest b`rbat. Era Ahmad Rachid.
Ca [i Ben Idriss \[i croi drum prin molozul din camera de oaspe]i
cu o u[urin]` care ar`ta c` locul \i era familiar. Lisa se gândi la situa]ia
\n care se afla. Chiar dac` locul era foarte strâmt, tot mai putea s` fug`.
Dac` va \nainta, se va expune unui risc foarte mare. Dar de ce s` nu-[i
asume acest risc ?
A[tept` ca Ahmad s` se \ndep`rteze, ascult` pentru a fi sigur` c` nu
mai vin [i alte persoane, dup` care p`trunse \n camera de oaspe]i.
Coridorul d`dea spre vreo cinci camere. Se vorbea pe un ton ridicat [i
mereu pus pe gâlceav`.
Dup` câte se p`rea, persoanele din`untru se sim]eau \n siguran]`
[i nu se a[teptau s` fie deranjate. Zgomotele veneau din camera cea
mai \ndep`rtat`, aflat` pe stânga. Aprinzându-[i discret lanterna, Lisa
v`zu c` nu era nimic pe coridor, \n afara a dou` gr`m`joare de piatr`.
Se apropie cu aten]ie de camera \n care avea loc discu]ia. Nici aceasta
nu avea u[`. Cineva aprinsese ni[te lumân`ri. |i vedea cum se mi[c`
dintr-o parte \n alta [i gesticuleaz`, datorit` umbrelor care se formau
126 AMALIA WALDEN
Vorbir` iar cu voce joas`, a[a \ncât Lisa trebui s` fac` \nc` un pas
\nainte.
– S-a dus la Marsilia.
A[adar, Ahmad [tia unde e Gary.
– Marsilia? De ce la Marsilia?
– Cine [tie ? Dac` se afl` pe urmele unei organiza]ii interna]ionale
de trafic de droguri, locul \n care se afl` e numai bun pentru a[a ceva,
nu ? Ar trebui s` [tii asta, Jade Savana. Sau s`-]i spun Isis Zarif? Sau
oricare altul din numeroasele nume pe care le-ai purtat? Ar trebui s`
[tii de ce se duce un b`rbat preg`tit pentru astfel de activit`]i la
Marsilia. Cu un prieten foarte bun care e c`petenia fr`]iei corsicane,
n-ar trebui s` \ntrebi de ce un agent american a plecat la Marsilia.
Jade spuse, pe un ton dispre]uitor :
– Nimeni din afar` n-ar putea p`trunde \n fr`]ia corsican`. Nici un
corsican n-ar tr`da pe unul de-al lui pentru c` acolo totul se pl`te[te
atât de bine, \ncât dolarii americani nu valoreaz` nici cât o ceap`
degerat`. Americanul \[i irose[te timpul.
– N-are decât! Dar când se va \ntoarce, o s`-i d`m de lucru.
– Care e planul ?
– Mai lucrez \nc` la detalii. |n linii mari, o s`-i spunem unde e
Sabrina.
– Iar el se va duce la ea [i-i va spune cine e. |ntrucât e o fugar`
speriat` [i care de-abia a[teapt` s` \ntâlneasc` pe cineva \n care s` aib`
\ncredere, \i va \napoia casetele.
– S` sper`m c` a[a va face.
– A[a crezi tu.
– Da. Dup` ce le ob]ine, \i ]inem calea, lu`m casetele [i punem \n
scen` acela[i lucru pe care l-am f`cut [i \n apropierea conacului lui
Akbar Youssef. Numai c` de data asta, cu succes.
Lisa sim]i c` o trec fiorii.
PROBA CURAJULUI 129
– Suntem prieteni. M-a ajutat \n Djemaa el Fna. Mi-a spus c`-l pot
g`si aici dac` vreau s`-l mai v`d.
– Nu e[ti trimis` de autorit`]i, nu ?
– Sunt american`. Nu cunosc aproape pe nimeni \n ora[, a[a \ncât
nu prea am cum s` vin din partea autorit`]ilor. V-am spus deja, sunt
o prieten` de-a lui Ibrahim.
– Trebuie s` fim cu b`gare de seam`. B`iatul n-ar trebui s`
locuiasc` singur. Spunem c` avem noi grij` de el, iar pân` acum nu am
avut probleme. Trebuie s` fim mereu cu ochii-n patru. Mai ales pentru
c` suntem francezi marocani [i suntem nevoi]i s` tr`im la vârsta
noastr` \ntr-un asemenea loc. Camera lui Ibrahim e \n josul holului.
Am s` te conduc.
Descuie camera [i spuse:
– Po]i s` intri. Trebuie s` apar` [i Ibrahim. Trece pe la noi s` vad`
ce mai facem [i s`-[i ia cheile. Cine s`-i spun c`-l a[teapt`?
– Americana care [i-a uitat pachetele.
Lisa intr` \n`untru. |n contrast cu holul neprimitor, camera
acestuia p`rea a fi locuibil`. Pe jos era o carpet` \n dungi, luat` nu se
[tie de unde. Erau [i câteva piese de mobilier, vechi dar bine
\ntre]inute : o mas`, dou` otomane, un cuier \n care erau puse mai
multe c`m`[i.
Z`ri o etajer` [i se duse s` arunce o privire. V`zu ni[te c`r]i, dintre
care Torahul evreiesc [i Coranul. Mai erau acolo ni[te c`ni din
por]elan, ieftine dar f`cute cu bun-gust, câteva fotografii ale unor
actri]e marocane.
« A reu[it s`-[i fac` din locul `sta o cas` », se gândi Lisa.
Nu fu nevoit` s` a[tepte foarte mult. Auzi zgomot de pa[i, apoi
ni[te voci \n`bu[ite. Peste câteva clipe se trezi cu el \n pragul u[ii.
– Bun` ziua, doamn` !
– Bun` ! \i r`spunse Lisa.
134 AMALIA WALDEN
– Unde anume?
– |n casa unui om \n vârst` pe nume Abba Isaacs. E unul dintre
pu]inii evrei r`ma[i \n Mellah. Face bijuterii. |n casa lui se ascund \n
vremuri tulburi mul]i b`[tina[i. La parter, are magazinul. La etajul al
doilea st` el, dar sunt multe c`m`ru]e \n care te po]i ascunde. Acolo a
stat Sabrina.
– Cum adic`, a stat ? Vrei s` spui c` a plecat ?
– Da, au mutat-o ieri.
– Cine anume ?
– Doi b`rba]i. Aveau acte pe care i le-au ar`tat lui Abba Isaacs. Au
vorbit cu fata care p`rea dornic` s` plece cu ei. Nu numai ea, ci [i
b`rbatul b`rbos care e cu ea.
Lisei aproape c`-i era team` s`-l \ntrebe:
– }i-a spus prietenul t`u cum ar`tau b`rba]ii?
– Unul dintre ei era un amestec de berber [i arab, \nalt, drept, cu
tenul m`sliniu [i ni[te ochi alba[tri pe care nu prea-i g`se[ti printre
oamenii de la munte, iar cel`lalt un b`rbat care [chiop`ta.
– Ahmad [i Seddrate ! Unde o duceau pe Sabrina?
– N-au spus. Dar Abba Isaacs mi-a zis c` e sigur c` se vor duce \n
mun]i. Aveau o ma[in` special` pentru mun]i, a[a cum are [i Abba.
– Un Land Rover.
Ibrahim d`du din cap a \ncuviin]are.
-{i zici c` [i prietenul t`u are o astfel de ma[in`?
– Da. Abba se duce \n fiecare s`pt`mân` cu bijuterii \n mun]i,
pentru c` femeile berbere [i-ar cump`ra \ntr-una numai bijuterii, dac`
ar avea bani.
– Ibrahim, prietenul t`u n-a f`cut bine l`sând-o pe Sabrina pe
mâna acestor b`rba]i.
– Da, era [i el \ngrijorat dup` plecarea fetei. Ce-i vor face?
– Nu putem sta cu mâinile \n sân.
138 AMALIA WALDEN
Berberii erau p`stori [i-[i mânau turmele sus de fiecare dat` când
o permitea vremea. Ca majoritatea satelor de munte, Ait Seddrate era
a[ezat \ntr-o vale [i sem`na mai degrab` cu o tab`r`. Ad`posturile nu
erau acele corturi din piele de capr` ale berberilor din de[ert, pentru
c` oamenii ace[tia erau nomazi. P`reau c` de-abia veniser`, iar a doua
zi \n zori urmau s` plece.
Lisa \[i scoase binoclul [i privi \n vale. Abba Isaacs \i spusese s`
caute un loc numit « Cuibul Uliului ». Se spunea c` acest loc apar]inea
unui om cu influen]` numit « Uliul ». Se [tiau pu]ine lucruri despre el.
Ducea o via]` departe de ochii lumii, dar avea un anume fel de control
asupra satului. Ba se spunea c` e vorba de un oficial arab, ba c` e
vorba de un str`in.
Lisa privi cu aten]ie \n jur. Stânca Uliului sus]inea un fel de
castel-fort`rea]` destul de ciudat. Avea o pist` de aterizare unde era
a[ezat un elicopter ce se asem`na cu o pas`re imens` cu aripile
strânse. Accesul \n locul respectiv se f`cea printr-un fel de lift din
acelea care transport` doritorii la panta de schi.
Hei! exclam` Lisa. Se pare c` exist` cineva care ]ine foarte mult la
intimitatea lui. Sau poate c` nu ]ine atât de mult la ea, cât mai degrab`
are nevoie de ea.
Satul asupra c`ruia \[i \ndrept` binoclul nu era la fel de
spectaculos. V`zu cum ni[te b`rba]i [i copii joac` un fel de fotbal. De
la un gr`tar imens se r`spândea fum. Se auzeau ni[te ritmuri flamenco
asem`n`toare cu acelea pe care Ahmad le cânta la cazinou.
Se \ntoarse din nou cu binoclul asupra « Stâncii Uliului » [i gândi
cu voce tare :
– Dac` i-a dus pe cei doi acolo, pot s`-i spun lini[tit` lui Abba
Isaacs s` \ntoarc` ma[ina ca s` plec`m.
Gândindu-se mai bine, zise :
– Nu, nu cred c` a f`cut asta, pentru c` nu e rentabil.
PROBA CURAJULUI 143
– Vreau s`-mi dai cele dou` casete pe care le ascunzi atât de bine
de atâta vreme [i s` le \nlocuie[ti cu astea dou`, care sunt
ne\nregistrate.
– E[ti de-a dreptul nebun` dac` ai impresia c` am s`-]i dau
casetele.
– Nu cred c`-]i dai seama c` agentul american care vine \n seara
asta \[i pune via]a \n pericol f`r` s` [tie.
– Cum a[a?
– E trimis dup` casete pentru c` e singura persoan` \n care ai
\ncredere. Adev`rul e c` Ahmad, cel care v-a adus aici, lucreaz` pentru
re]eaua interna]ional` de trafic de droguri de care de-abia a[tep]i s`
scapi. E un mercenar care \[i ofer` serviciile celui care ofer` mai mult.
|n cazul de fa]`, a fost \mputernicit de unul dintre cei men]iona]i pe
acele casete s` le recupereze cu orice pre].
– {i cum vrea s` le recupereze dac` i le dau americanului ?
– Cum crezi ?
Se privir` o clip`.
– Dup` ce-l elimin` pe american, urmezi tu.
– O s` plec`m din Maroc poimâine, f`r` a fi deranja]i \n vreun fel.
Ni s-a promis asta.
– Da, ve]i ie[i din Maroc prin Ceuta, punctul cel mai nordic al
Marocului. Cineva o s` pun` droguri \n ma[ina \n care v` ve]i afla. Ve]i
fi ridica]i de poli]ia spaniol`. Continuarea e previzibil`. V` ve]i petrece
toat` via]a \n \nchisoare. Vre]i s` v` petrece]i dou`zeci sau treizeci de
ani \ntr-o \nchisoare spaniol`?
– De unde [tim c` ne spui adev`rul? \ntreb` Crispin, \n timp ce o
prindea pe Sabrina de mijloc.
– N-ave]i de unde. Exist` momente \n via]` când trebuie s` mergi
pe \ncredere. Ca atunci când te \ndr`goste[ti [i te angajezi fa]` de
cealalt` persoan`.
PROBA CURAJULUI 147
Cum Sabrina privea fix cele dou` casete care le aduseser` atât de
multe necazuri, Crispin fu cel care i le \ntinse Lisei.
– V` asuma]i o mare responsabilitate, doamn` Clark. Dac` nu ai
grij` ca aceste casete s` ajung` pe mâinile cui trebuie, nu meri]i prea
mult` fericire \n via]`.
– |mi doresc acest lucru la fel de mult ca [i tine. Rolul meu e s` le
fac s` parvin` cui trebuie, dar al t`u nu s-a terminat \nc`.
– Ce vrei s` spui ?
– Americanul pe care-l a[tep]i va ajunge aici \nainte de miezul
nop]ii. |l cheam` Gary Mitchell. Va crede c`-i dai casetele adev`rate.
Dup` ce-i dai casetele ne\nregistrate, rolul t`u s-a \ncheiat. Un [ofer v`
va a[tepta pe vârful muntelui. Dar nu va fi u[or s` pleca]i de aici. A[a
c` ascult` bine ce-]i spun. Ai un ceas ?
Crispin ar`t` spre mâna lui stâng`.
– Da]i-i lui Gary Mitchell cincisprezece minute. Nici mai mult, nici
mai pu]in. Timpul e esen]ial. Când s-au scurs exact cincisprezece
minute de la plecarea lui, ve]i pleca [i voi imediat. Ave]i grij` s` v`
mi[ca]i repede.
– Unde s` ne ducem?
– O s` v` ar`t.
|i duse la u[`, aprinse lanterna [i le ar`t` poteca pe care venise ea.
– Aceast` potec` duce \n vârful muntelui. A fost f`cut` de p`stori.
Când am s` plec, uita]i-v` cu aten]ie pe unde o iau. Lua]i lanternele
astea, pentru c` ve]i avea nevoie amândoi de câte una. Eu mai am una
pentru mine. Poteca e abrupt` [i plin` de stânci. Trebuie s` merge]i
cu mare aten]ie. Dar de vreme ce a]i pornit, s` nu v` mai opri]i. Nu
privi]i \n urm`. Totul depinde de rapiditatea cu care ajunge]i sus. E
posibil ca s`tenii s` fie alerta]i, a[a \ncât nu trebuie s` v` opri]i. Nu va
fi u[or. Nici m`car nu v` \ntreb dac` ave]i curajul de a face acest`
escaladare.
PROBA CURAJULUI 149
– Da, a[a e. Asta \nseamn` c`, \n timp ce-i \ntindea actele lui
Crispin cu mâna dreapt`, cu cea stâng` scoate u[or ni[te plicule]e cu
droguri pe care le strecoar` \n rucsac.
– S` pornim, atunci !
Totul se petrecu atât de repede, \ncât Lisa aproape c` nu-[i d`du
seama. B`rbatul mic de statur` se d`du jos din ma[in` [i porni pe
strad`. O ma[in` ap`ru parc` din p`mânt, \ns` b`rbatul nu apuc` s`
urce \n ea, pentru c` Gary se puse de-a curmezi[ul drumului. {oferul
celeilalte ma[ini \ncerc` s`-l ocoleasc`, dar nu putu. Gary blocase
drumul. B`rbatul cel mic de statur` \ncerc` s` se piard` \n mul]ime.
Nu ajunse prea departe. Lisa le spuse celor de la poli]ia spaniol` s`-l
\ncol]easc`. |n \nc`ierare, b`rbatul \[i \ntoarse fa]a spre locul \n care
Gary parcase ma[ina. Lisa \l privi cu mult` aten]ie pe b`rbat. Fa]a
acestuia nu-i spunea prea multe pentru c` avea ni[te ochelari negri
foarte mari, iar pe cap o benti]`. {i totu[i, ceva \i era familiar : felul de
a p`[i, de a merge.
|ncercând s` scape din strânsoare, \i c`zur` ochelarii pe jos, iar
Lisa \[i d`du seama cine e.
B`rbatul care venise pân` aici pentru a se asigura c` planul e dus
pân` la cap`t, iar re]eaua lui de droguri nu va fi descoperit`, cel care
nu avea nici un scrupul \n a distruge via]a a doi copii nevinova]i era
cel cu care discutase \ntr-o barc`, pe Marea Nordului.
Era Peter Joring.
Vara veni devreme \n acel an peste acel ora[ din Connecticut. Lisa
era bucuroas` c` ajunsese, \n sfâr[it, acas`. Avea o senin`tate pe care
i-o d`dea timpul petrecut departe de meseria riscant` pe care o avea.
|i era, evident, dor de partenerul ei, Jake Jefferson, dar acesta era
pe cale de \ns`n`to[ire [i urma s` se \ntoarc` acas` \n toamn`.
|n ziua aceea, cerul era senin, iar copacii [i vegeta]ia erau \nflori]i.
|i pl`cea s` stea la soare al`turi de Gary.
PROBA CURAJULUI 155
Poate c` ar trebui s` l`s`m asta tinerei genera]ii. {i, fiindc` tot veni
vorba de tân`ra genera]ie, trebuie s`-]i spun c` Sabrina [i Crispin s-au
\ntors la New York. Mi-au telefonat asear`.
– Ce mai fac ?
– Urmeaz` s` se c`s`toreasc`.
– Grozav! Poate c` \n sfâr[it Sabrina se va reg`si. Am \ndr`git-o din
prima clip`. S` fug` atâta timp de tat`l ei vitreg din cauza fricii pe care
i-o inspira! Peter Joring s-a comportat foarte urât spunându-mi cât de
apropia]i erau, când de fapt ea f`cea totul pentru a sta cât mai departe
de el. Iar eu am fost suficient de proast` \ncât s`-l cred.
– Nu te mai \nvinov`]i atâta. Recunoa[te c` [i-a jucat rolul foarte
bine.
– Cred c` tu l-ai mirosit pe Peter Joring de la \nceput.
– Un singur lucru mi s-a p`rut c` scâr]âie \n povestea lui. Faptul c`
a sus]inut c` Sabrina \i spusese c` [i Jake Jefferson era \n pericol. Era
ceva cusut cu a]` alb`. O tu[` teatral` inspirat` de sim]ul lui pentru
dram`. Ne spunea fel de fel de fleacuri, jucându-se cu noi prin
vulnerabilitatea pe care [i-o acorda cu de la sine putere. Când Jake a
fost atacat, a trebuit s`-i lu`m povestea de bun`. A riscat, dup` care a
l`sat totul \n seama noastr`.
– Pân` \n ziua aceea, la Ceuta.
– Pân` \n ziua aceea.
– Dar [tia c` Sabrina se afl` \n posesia casetelor. Era atât de
disperat, \ncât a trimis un detectiv pe urmele ei. Nu a \ndr`znit s` se
foloseasc` de oamenii lui, a[a \ncât mi s-a adresat mie [i lui Jake. Dar
cum a aflat c` acele casete se aflau la Sabrina ?
– A aflat de la omul lui de \ncredere, mâna lui dreapt`. O adev`rat`
armat` de oameni era pe urmele Sabrinei.
– Cine a \nregistrat aceste casete ?
– Un corsican care s-a sim]it p`c`lit de cei din organiza]ie.
158 AMALIA WALDEN
Sfâr[it