1

2
 Capiolul 1. Noțiuni generale de anatomie și fiziologie
Noțiuni generale de anatomie

Aparatul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care contribuie la

schimburilor de gaze dinte organism și mediul extern. Prin partea superioară a
cavității nazale, la nivelul mucoasei olfactive se percepe mirosul, iar laringele,un
alt segment al aparatului respirator, datorită corzilor vocale inferioare, realizează
fonația.
Topografic căile respiratorii sunt împărțite în:
- Căile respiratorii superioare: cavitățile nazale, faringe, laringe și trahee;
- Căile respiratorii inferioare: ramificațiile bronșice.

Cavitățile nazale

Numite și fosele nazale sunt protejate de nas, comunică cu exteriorul prin

narine si cu faringele prin orificii numite coane;
Cavitățile nazale sunt despărțite de un perete median, dispus anteroposterior
numit sept nazal constituit anatomic dintr-o parte anterioară, cartilaginoasă, o parte
posterioară, osoasă și o membrană fibroasă situată între cele două narine.Fiecare
cavitate nazală este formată din două parți: una anterioară numită vestibul nazal și
alta posterioară care reprezintă de fapt cavitățile nazale propriu-zise.
Vascularizarea cavităților nazale este asigurată de:
- arterele care provin din artera maxilară, artera facială și arterele etmoidale;
- venele care dreneaza sângele în venele superficiale ale feței, valului palatin
și faringelui;
- linfaticele care drenează limfa către ganglionii cervicali, retrofaringieni și
paratiroidieni.
Inervația cavitaților nazale este asigurată de ramuri ale nervilor maxilar și
oftalmic.

Laringele

Este segmentul cavitar cu schelet cartilaginos care are două funcții: conduce
aerul către plămâni și constituie principalul organ al fonației.
Laringele este situat în regiunea anterioară a gâtului sub osul hioid și înaintea
faringelui având forma unei piramide triunghiulare.
Cavitatea laringiană este căptușită de mucoasă iar pe pereții laterali corzile
vocale ridică perechile de plici vocale:
- două plici superioare, plici verticulare sau coarde vocale false;
3
 - două plici vocale inferioare sau coarde vocale adevărate.
Între aceste două perechi de plici se află spațiul denumit ventricul laringian
Morgagni.
Marginile coardelor vocale inferioare formează glota vocală.
Ca structură anatomică laringele prezintă urmatoarele elemente constitutive:
un schelet cartilaginos, ligamentele (asigură unirea cartilajelor), muțchii laringelui
și mucoasa laringiană.
Vascularizarea larigelui este asigurată de:
- artera laringiană provenită din artera tiroidiană superioară și inferioară
(ramuri ale carotidei externe și ale arterei subclavii);
- venele tiroidiene superioare și inferioare (urmează traseul arterelor);
- limfaticele laringelui care drenează limfa în ganglionii cervicali profunzi,
laringieni și traheali.
Inervația laringelui este asigurată de nervii laringieni superiori și recurenți
care provin din nervul vag.

Traheea

Este un organ tubular, fibrocartilaginos care începe la nivelul vertebrei C6

(continuă laringele), și se termină în mediastin la nivelul vertebrei T6, unde se
bifurcă în cele două bronhii principale sau pulmonare.
Traheea este un organ elastic cu o lungime de aproximativ 10-12 cm și
diametrul de 1,5 cm care topografic este împartită în porțiunea cervicală (luja
viscerală a gâtului) și porțiunea toracală (situată în mediastin).
Scheletul este format din suprapunerea mai multor cartilagii inelare (15-
112), incomplete posterior cu extremitățile unite prin mușchiul traheal.

Bronhiile principale

Bronhiile dreapta și stânga rezultată din bifurcarea traheei și reprezintă

ultimele componente ale căilor respiratorii extrapulmonare.
Bronhiile principale intra in plămân prin hilul pulmonar și se ramifica în bronhii
lobare și segmentare ceea ce reprezintă arborele bronsic.
Configurația externă și constituția anatomică a bronhiilor principale este
aceași cu a traheei.

4
 Plămânii

Plămânii sunt organele principale ale aparatului respirator, la nivelul lor

având loc schimbul de gaze dintre organism și mediul ambiant.
Plămânii sunt în număr de doi, drept și stâng, așezati în cavitatea toracică,
deoparte și de alta a mediastinului.
Capacitatea plămânului,volumul de aer pe care îl conține este de aproximativ
4500-5000 cm3.
Culoarea plămânului variază o dată cu vârsta și cu substanțele care sunt
inhalate (la fumători și la cei ce lucrează în medii cu pulberi, au o culoare cenușie-
negricioasă; la copii sunt roz).
Forma plămânului este asemănătoare a unui trunchi de con, cu baza spre
diafragm.

Configurația externă
Plămânul drept are trei lobi: superior, mijlociu și inferior. Plamanul stâng
este format din doi lobi: superior și inferior.
Lobii sunt delimitați de șanțuri adânci,schizuri, în care pătrunde pleura
viscerală. Fiecărui plămân i se descriu două fețe:
- costală în raport cu peretele toracic;
- mediastinală la nivelul căreia se află hilul pulmonar;
- trei margini: anterioară, posterioară și inferioară;
- o bază sau o fața diafragmatică în raport cu diafragmul și prin el cu lobul hepatic
drept, în dreapta si fundul stomacului, în stânga;
- vârful este porțiunea situată deasupra coastei II, are forma rotunjită, vine în
raport cu coastele I și II, corespunde regiunii de la baza gâtului.

Structura plămânului

Plămânii sunt alcătuiți dintr-un sistem de canale, rezultat din ramificarea

bronhiei principale,arborele bronșic și un sistem de saci în care se termina arborele
bronșic, lobuli pulmonari.
Arborele bronșic reprezintă totalitatea ramificațiilor intra-pulmonare ale
bronhiei principale:
- bronhii lobare (trei pentru plămânul drept și două pentru cel stâng)
- bronhii segmentare (câte zece pentru fiecare plămân; câte unu pentru fiecare
segment pulmonar)
- bronhii interlobulare;
- bronhii termonale:
- bronhii respiratorii;
5
- canale alveolare.
Lobul pulmonar continuă unele ramificații ale arborelui bronșic. Lobul
pulmonar reprezintă unitatea morfologică și funcțională a plămânului, la nivelul
căruia se face schimbul de gaze. Are forma unei piramide cu baza spre exteriorul
plămânului și vârful spre bronhiola respiratorie.
Lobul pulmonar este constituit din:
- bronhiola respiratorie;
- canalele alveolare;
- alveole pulmonare, împreună cu vase de sânge, limfatice, fibre motorii nervoase
și senzitive.

Alveola pulmonară

Peretele alveolar este format dintr-un epiteliu, sub care se gasește o bogată
rețea capilară, care provine din ramificațiile arterei pulmonare (ce aduc sângele
venos din ventriculul drept).
Epiteliul alveolar formează cu epiteliul capilarelor alveolare o structură
functională comună , membrana alveolocapilară. La nivelul acesteia au loc
schimburi gazoase, prin difuziune, între aerul dintre alveole, a cărui compoziție
este menținută constantă prin ventilație pulmonară și sânge. Sângele oxigenat
pleacă prin plămâni prin venele pulmonare spre artriul stâng.
Suprafața epiteliului alveolar este acoperită cu o lamă fină de lichid,
surfactan.
Mai mulți lobi se grupează in unități morfologice și funcționale mai mari,
segmente pulmonare.
Segmentul pulmonar este unitatea morfologică și functională, caracterizată
prin teritoriul anatomic cu limite precise, cu pedicul bronhovascular propriu și
aspecte patologice speciale. Segmentele pulmonare corespund bronhiilor
segmentare cu același nume, fiecare plămân câte zece segmente. Segmentele se
grupează la rândul lor, formând lobii pulmonari.

Noțiuni de fiziologie

Respirația reprezintă funcția vitală a organismelor prin care se asigură

schimburile gazoase cu mediul înconjurator.
Cele mai semnificative schimburi sunt absorția de oxigen și eliminarea de
dioxid de carbon (la nivel tisular = respirația internă, iar la nivelul plămânilor =
respirația externă).
Datorită mișcărilor respiratorii prin expansiune și retracție se modifică
diametrul cutiei toracice iar aerul pătrunde și iese din plămâni prin inspirație și
6
expirație, fregvența normală este de 16-18 respirații pe minut la adult, iar înscrierea
grafică a mișcarilor respiratorii se numeste pneumogramă.

Inspirația

Este un act cu o durată de aproximativ o secundă și constă în pătrunderea

aerului în plămâni (aproximativ un volum de aer de 500 ml) prin dilatarea
diametrelor cavității toracice.
Plămânii urmează mișcările cutiei toracice iar presiunea din interiorul lor
scade cu 2-3 mmHG față de presiunea admosferică determinând asfel pătrunderea
aerului atmosferic până la nivelul alveolar.

Expirația

Este un act în mare parte pasiv cu o durată de aproximativ două secunde și

urmează fără pauză după inspirație.
Cutia toracică revine la volumul inițial prin încetarea contracției mușchilor
respiratorii și creșterea presiunii în alveole cu 2-4 mmHG față de presiunea
atmosferică, determinând expulzarea aerului din plămâni.
Vascularizarea plămânului este dublată: nutritivă și funcțională.

Vascularizarea nutrituvă

Este efectuată de arterele bronșice care pleacă din artera toracică (transportă
sângele oxigenat și cu substanțe nutritive), se divide în ramuri interlobare,
peribronșice și se capilarizeaza in peretele bronhiilor.
Din aceasta retea de capilare se formeaza venele bronhice, care se varsa in
vena azygos ce ajunge in final in vena cava superioara.

Vascularizatia functionala

Transporta singele venos incarcat cu dioxid de carbon de la inima dreapta la

alveolele pulmonare unde are loc schimbul de gaze. Arterele pulmonare, dreapta si
stamga patrund in plamani si se vor ramifica;ultimele ramuri formeaza o retea in
jurul alveolelor (la acest nivel au loc schimburile gazoase).
Suprafata de schimb realizata de capilare este de 120-150 m2 si permite ca prin
plamani sa treaca in fiecare minut 6-7 litrii de sange.
In stare de repaus nu actioneaza toate capilarele (rezerva functionala a
plamanului) ele devin active la stari de suprasolicitare.

7
 Aceasta retea de capilare da nastere venelor ce conflueaza si in final dupa ce au
preluat sangele oxigenat parasesc plamanul prin venele pulmonare.
Linfaticele plamanilor ajung intai la ganglionii hilului pulmonar si ai bifurcatiei
trheobronsice, linfa fiind drenata apoi in canalul toracic si trunchiul linfatic drept.
Inervatia plamanilor sete asigurata de nervii sistemului vegetativ simpatic si
parasimpatic.
Nervii formeaza plexul pulmonar anterior si posterior situati inaintea si inapoia
bronhiei principale.
Inervatia simpatica are originea in ganglionii simpatici toracali iar cea
parasimpatica se face prin nervul vag

8
 Capitolul 2 Prezentarea generală a afecțiunii pleurezia malignă

Definiție.

Revărsatele pleurale maligne sunt caracterizate prin prezența celulelor

neoplazice în lichidul pleural, în țesutul pleural când aceasta este recoltat prin
biopsie, toracoscopic sau toracotomie în prezența sau absența diagnosticului de
tumoră primară malignă.

Clasificare.

Pleurezia malignă poate fi prima manifestare clinică a neoplaziei sau se

poate dezvolta ca o complicație tardivă a bolii avansate.
Sunt cunoscute din punct de vedere patogenic două tipuri de revărsate pleurale
maligne.
Tipul I în care pleurezia este consecința interesării pleurale primare sau
secundare, diagnosticul stabilindu-se prin prezența celulelor maligne în lichidul
pleural sau prin biopsie pleurală. Acestea sunt considerate ca fiind pleurezii
maligne adevărate.
Tipul II de pleurezii neoplazice sunt asociate cu tumori maligne, dar fără
interesare pleurală primară sau secundară.
Examenele paraclinice nu pot decela natura malignă a revărsatului. Aceste
diferențe între cele două tipuri de revărsare sunt reflectate și în patologia lor.
Pleurezia asociată limfoamelor- Limfomul Hodgkin recunoaște ca
mecanism patogenic dominant obstrucția limfatică prin invazia ganglionilor
mediastinali în timp ce limfomul non Hodgkin poate asocia și invazia directă
pleurală.
Pleurezia asociată mezoteliomului malign- Apare încă din stadiile
timpurii, ca rezultat al creșterii permeabilității capilare pleurale prin invazie directă
ți prin blocarea drenajului limfatic al spațiului pleural.
Pe masură ce tumora crește cele două foițe pleurale se contopesc având drept
consecință desființarea cavității pleurale și reducerea progresivă până la dispariție a
lichidului pleural.
Pleurezia asociată cancerului pulmonar - Cancerul pulmonar reprezintă
cea mai mare frecventă cauză de pleurezie malignă la bărbați.

9
Dintre cancerele pulmonare adenocarcinomul este cel mai frecvent tip histologic
implicat în afectarea pleurei, probabil datorită localizării sale preponderent
periferice.

Etiologia

Patologia aparatului respirator cuprinde un larg evantai de afecțiuni

multifactorială. Astăzi, suferințele respiratorii sunt a treia cauză de deces și ocupă
locul întâi în morbiditatea generală.Factorii de agresiune cu impact respirator se
asociază deseori și variază de la pacient la pacient, de la o boală la alta.
Dacă în cazul afecțiunilor acute cel mai des sunt încriminați factorii
infecțiosi, în cazul bolilor respiratiorii cronice sunt încriminați mai mulți factori de
risc. Ei pot fi grupati în factori de risc neinfluențabili și factori de risc ce pot fi
influiențați.
Vârsta și sexul sunt asociați adesea riscului crescut. Astmul bronșic apare
cu frecvența crescută până la 40 de ani, până la pubertate este mai frecvent la
băieți, apoi raportul se inversează. În cancerul brohopulmonar vârsta debutului este
aceeași la ambele sexe, dar boala este de 2-9 ori mai frecventă la bărbați decât
femei. Afectează aproape în exclusivitate pe cei de peste 40 de ani, fiind vârf de
morbiditate la circa 60 de ani.
Zestrea genetică are un cuvânt de spus în apariția mucoviscidozei,
sensibilitatea individuală, atopia din astmul bronșic, deficitul de IgA, de alfa-l-
antitripsina, etc. Studii consacrate factorului genetic arată că ereditatea determină
predispoziția pentru boală, iar factorii de mediu o mențin. Susceptibilitatea pentru
o boală respiratorie ne ajută să selectăm deja o grupă populată cu risc crescut ce
necesită evaluarea complexă și supraveghere medicală continuă.
Tabagismul Obiceiul de a fuma este factor etiologic și agravant în cazul
bronhopneumopatiilor nespecifice și al cancerului bronhopulmonar.Riscul de
îmbolnăvire crește proporțional cu numărul țigaretelor fumate pe zi și durata în ani
a fumatului. Incidența cancerului respirator este în creștere, ocupă locul întâi al
mortalității prin neoplazii.
Efortul fizic Astăzi e recunoscut faptul că efortul fizic poate induce criza de
astm bronșic. De asemenea, în efort crește frecvența respiratorie și volumul de aer
ventilat.
Dacă acesta este încărcat cu praf alveolar(sub 5 microni diametru
aerodinamic) sau cu gaze iritante, ele vor pătrundeîn proporție crescută în căile
respiratorii și pulmoni, favorizând apariția unor fenomene iritative (bronșite), a
fibrozelor pulmonare etc.

10
 Factorii psihici favorizeaza adesea instalarea , agravarea unor fenomene
respiratorii.Pot fi: emoții puternice, situații conflictuale, traume psihice,
personalitate nevrotică.
Habitatul Confortul termic, numărul de persoane ce locuiesc într-o
încapere, ventilația( aer viciat, aer condiționat), tipul de incălzire( sobe cu gaz,
cărbuni - pericol de intoxicație cu oxid de carbon), prezența mucegaiurilor,
localizare în zona industrială, pe artera cu trafic intens etc, sunt factori ce însumați
alături de construcție și mobilier pot concura la apariția unui sindrom specific,
„sick building syndrome”.
Condițiile meteorologice influențează starea respiratorie prin valori extreme
și variații mari ale temperaturii (infecții acute ale căilor respiratorii superioare,
bronșite, pneumonii), umiditați relative (creșterea umidității relative (creșterea
umidității relative favorizeaza apariția unor boli infecto-contagioase, dar în
anotimpul rece duce la o mărire a frecvenței hemoptiziilor la tuberculoși), presiuni
atmosferice (disbarismul favorizeaza crizele de astm bronșic, iar în condiții de
hipobarism se produce scăderea presiunii oxigenului în aerul alveolar, ce duce la
afectarea saturării cu oxigen a sângelui), electricității atmosferei, aeroionizarea sa
(creșterea incărcării cu aeroioni mari, pozitivi favorizează apariția senzației de
sufocare, crizelor de astm,hemoptiziilor, agravarea unei tuberculoze pulmonare.
Poluarea mediului înconjurator (inclusiv fumatul pasiv)prin
industrializare (fumuri, ce conțin în principal particule de dioxid de siliciu liber
cristalin, azbest, bioxid de sulf, oxizi de azot, bioxid de carbon, microorganisme
etc.), urbanizare (gaze de eșapament, fibre de azbest în intersecții, fum noxe
rezultate din termocentrale, construcții civile și de drumuri), noxe domestice (praf,
gaze de ardere, detergenți, praf microbian, etc.). Cancerul pulmonareste de circa 9
ori mai frecvent în orașele poluate decât în mediul rural.
Expunerea profesională la aeropoluanți și condiții necorespunzatoare de
microclimat la locul de muncă duce la apariția sau și agravarea unor simptome și
chiar boli. Noxele profesionale cu impac respirator pot fi:pulberi(aerosoli solizi și
lichizi, de natură minerală, vegetală, animală, microorganisme), gaze, vapori,
substanțe radioactive, gaze ionizante. Trebuie subliniat că în patologia profesională
un loc important ca frecvența și gravitate este ocupat de afecțiunile respiratorii:
pneumoconioze și bronhopneumopatii profesionale(afecțiuni alergice, astm bronșic
profesional, bisinoza, plămânul toxic, unele bronșite cronice legate de expunerea la
toxice iritante cu agresiune lenta, etc.). Profesia reprezintă adesea un factor de risc
major în apariția neoplaziilor respiratorii.

11
 Simptomatologie

Simptomele pleureziei maligne pot determina disconfortul pacientului și

cuprind:
- dispnee (respirație dificilă)
- tuse iritativă
- durere toracică
- scaderea greutatii
- febra cu sau fara frison

Diagnostic

În cazul pleureziei maligne este foarte important ca medicul să ofere un

diagnostic bun deoarece tratamentele pentru pleurezia malignă diferă de cele
ale pleureziilor care nu prezintă această caracteristică. Până la 50% din pleurezii
pot fi benigne chiar și în cazul cancerelor.
Pentru diagnosticul pleureziei maligne este necesară efectuarea unor teste și
examene de laborator. Printre acestea:
- radiografia toracică (susține diagnosticul clinic de pleurezie);
- scanarea CT contribuie la reperarea și tratarea pleureziilor maligne prin
identificarea locului de puncție.
Biopsia pleurală toracoscopică se poate efectua fie sub anestezie generală sau
locală. Ea permite efectuarea de multiple biopsii țintite din leziuni ale pleurei,
plămânului și mediastinului. Această metodă de diagnostic este superioară
celorlalte tehnici atingând o sensibilitate între 80-100%.

Evoluție și prognostic

Efuziunile pleurale sunt, în general, markerii de boală avansată, inoperabilă

sau progresivă. O efuziune paramalignă poate rezulta chiar de la o pneumonie sau
atelectazie. Aproximativ trei sferturi din pacienți prezintă simptome precum tuse,
dispnee, și disconfort toracic. Astfel de pacienți pot beneficia de eforturile de a
reduce cantitatea de fluid, în funcție de statutul lor de performanță, de
supraviețuirea așteptată și preferința pentru riscuri versus beneficii. În general,
scopul terapiei este paliația simptomelor. Măsurile terapeutice de succes pot
include drenajul complet al colecției, reexpansiunea pulmonară, lipsa de
reaccumulare a lichidului (de exemplu, durata răspunsului) și raportul subiectiv al
ameliorării simptomelor. Alegerea tratamentului depinde de prognosticul
pacientului, starea funcțională și obiectivele tratamentului.Pleureziile maligne au
12
un prognostic slab. Pacienții cu cancer pulmonar, de stomac sau de ovar
supraviețuiesc în general doar câteva luni din momentul punerii diagnosticului de
pleurezie neoplazică. În schimb pacienții cu cancer mamar pot supraviețui mai
multe luni sau ani, în funcție de răspunsul la chimioterapie. Pacienții cu pleurezii
neoplazice apărute în cadrul limfoamelor tind să aibe o supraviețuire intermediară
între cancerul de sân și celelalte carcinoame. După Sahn, pacienții cu pleurezii
neoplazice cu pH scăzut (< 7,30) și glicopleurie mică (< 60mm/dl) supraviețuiesc
doar câteva luni, în timp ce bolnavii cu valori normale ale acestor parametrii pot
trăi aproximativ 1 an. Se poate afirma astfel că, examenul biochimic al lichidului
pleural poate furniza informații utile în alegerea planului adecvat de tratament în
pleureziile neoplazice. În cancerul pulmonar pleureziile sunt cel mai frecvent
neoplazice, excluzând operabilitatea. După Decker, doar 5% din pleureziile
asociate cancerului pulmonar sunt paramaligne, făcând posibilă intervenția
chirurgicală cu intenție curativă. Deși există semne ce sugerează caracterul
paraneoplazic al pleureziei (tipul scuamos de cancer pulmonar, cantitatea redusă de
fluid pleural, prezența de transudat, asocierea unei penumonii), toracoscopia este
cea care tranșează diagnosticul și stabilește operabilitatea

Tratamentul

Tratamentul pleureziilor maligne are la baza cunoasterea exacta a prezentei

sau absentei metastazelor pleurale. Controlul terapeutic al cancerului duce la
eradicarea pleurezei. In prezenta metastazelor pleurale lichidul se poate acumula in
cantitate mare, producand fenomene de insuficienta respiratorie. In aceste cazuri
trebuie instituit un tratament paliativ avand drept scop tratarea pleurezei pentru
imbunatatirea confortului de viata a bolnavilor.
In pleureziile asociate cancerului pulmonar la pacientii cu stare generala
bubna in absenta celulelor tumorale din lichidul pleural sau din fragmentele
recoltate prin punctie biopsie pleurala, secventa terapeutica include obligatoriu
toracoscopia efectuata sub anestezie generala. In absenta metastazelor pleurale,
pleurodeza toracoscopica ca mijloc de tratament nesfecific ramane sa controleze
acumularea de lichid.
In pleureziile din mezoteliomul pleural se poate vorbi despre un tratament
specific asociat radioterapiei pre- si postoperatorii indepartarea in totalitate a
tumorii primare se poate realiza optand pentru unul dintre cele doua procedee
chirurgicale pleuropneumectomia in vas inchis sau pleurectomiadecorticare.
In alte situatii tratamentul specific poate include chimioterapia(pleureziile asociate
limfoamelor, cancerului de san sau a celui pulmonar cu celule mici),
hormonoterapia (cancerul de san) sau radioterapia pe ganglionii mediastinali

13
afectati de procesul neoplazic(pleureziile prin blocaj limfatic din cancerul
pulmonar cu celule mici sau din limfoame)

Tratamentul paliativ

Pleureziile asimptomatice, reduse cantitativ pot fi obsevate fara a intreprinde

vreo masura terapeutica. La pacientii dispneici, varstnici sau cu tare asociate severe
la care se preconizeaza o supravietuyire redusa este mai prudent sa alegem o
metoda paliativa cat mai putin invaziva de tipul toracocentezelor repetate sau a
pleurotomiei minime.
La bolnavii simptomatici cu status biologic acceptabil, fara tare severe
asociate este de preferat efectuarea unei interventii chirurgicale toracoscopice sub
anestezie generala, cu apreciere intraoperatorie a expensiunii pulmonare in functie
de care se va asocia sau nu o metoda de pleurodeza.
Ca metoda paliativa de rezerva trebuie considerata pleurotomia prin
toracotomie datorita morbiditatii si mortalitatii crescute pe care le implica. Acest
mijloc terapeutic se poate tenta doar la pacientii cu stare generala buna, care au o
supravietuire preconizata de cel putin 6 luni. Este vorba de pacientii cu plamanul
incarcerat intr-o pahipleurita viscerala sau la care pleurezia a recidivat dupa
pleurodeza.
Pleurodeza are drept scop oprirea acumulkarii de fluid pleural. Aceasta se
realizeaza desfiintand cavitatea pleurala prin crearea de aderente fibroase intre
pleura viscerala si cea parietala. Introducerea metodei a fost necesara deoarece
majoritatea pleureziilor neoplazice sunt refractate la chimio si radioterapie.
Pleurodeza intraoperatorie se face prin insuflarea de pulberi cu efect
sclerozant (talc), pe tubul de dren introdus prin pleurotomie minima sau
toracoscopic. Se pot folosi agenti citostatici:coloizi radioactivi, bleomicina,
doxorubicina si nitrogenul mustard combina efectele citostatice si sclerozant.
Terapia la pacientii cu plaman incarcerat
Pacientii la care se constata absenta expansiunii pulmonare dupa evacuarea
lichidului, nu sunt candidatii pentru terapia cu agenti sclerozanti si este putin
probabil sa beneficieze de instilarea intrapleurala de agenti citostatici.
La acesti bolnavi la care nu se poate stopa producerea de fluid, se incearca
eliminarea fluidului pentru ameliorarea simptomatologiei respiratorii.
O metoda de evacuare intermitenta a fluidului pleural o constituie montarea
unui sunt pleuro-peritoneal Denver cu valva unidirectionala.Este necesara
cooperarea pacientului sau sprijinul familiei, camera pompei montata intr-un
buzunar subcutanat peste marginea antero-laterala a coastelor, necesita 25 de
comprimari la fiecare 4 ore pentru un drenaj unidirectional.

14
 O alternativa de evacuare intermitenta a lichidului pleural este montarea
unui cateter permanent de drenaj pleural care poate fi utilizat de catre pacient la
domiciliu cand bolnavul devine simptomatic.

Complicatii

- transformare purulentă => empiem pleural

- insuficienţă respiratorie
- vindecare cu defect => pahipleurită
- fibrotorax pleurogen => CPC

15
 Capitolul 3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical
generalist în îngrijirea pacientului cu pleurezie maligna

- Luarea în evidenţă a pacientului ;

- Măsurarea şi notarea funcţiilor vitale în foaia de observaţie pe timpul
spitalizării;
- Educarea pentru menţinerea stării de sănătate înainte şi după actul medical;
- Supravegherea pacientului şi aducerea la cunoştinţă a actului medical ce
urmează a fi efectuat;
- Participarea la intervenția chirurgicală a pacientului;
- Monitorizarea postoperatorie a pacientului;
- Supravegerea pacientului după actul medical;
- Încurajarea pacientului să consulte un medic psiholog pentru a trece mai
uşor peste trauma suferită;
- Educarea şi consilierea pacientului în evitarea unor eventuale accidente.

Rolul delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu pleurezie

malignă
- Recoltarea probelor pentru analize medicale (sânge, urină, materii fecale);
- Administrarea medicamentelor la recomandarea medicului;
- Efectuarea tehnicilor specifice tratării suferinţei;
- Însoţirea pacientului la investigaţii exploratorii.

16
Măsurarea tensiunii arteriale (rol autonom al asistentului medical)
Fişa tehnică nr. 1
Măsurarea tensiunii arteriale (rol autonom al asistentului medical)
Definiție: Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant
asupra pereţilor arteriali.
Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare;
Elemente de evaluat: - tensiunea arterială sistolică ( maximă )
- tensiunea arterială diastolică ( minimă )
Materiale necesare:
- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale :
- stetoscop biauricular;
- tampon de vată;
- alcool;
- creion roşu sau pix roşu;
Metode de determinare: - palpatorie:
- ascultatorie.
Pregătirea pacientului:
- pregătirea fizică a pacientului: poziţia pacientului este şezând cu
braţul sprijinit pe masă sau culcat;
- pregătirea psihică a pacientului: se linişteşte pacientul şi se aduce
la cunoştinţă tehnica.
Execuţie:
- spălarea pe mâini;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientei, sprijinit şi în
extensie;
- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub
marginea inferioară a manşetei;

17
- se introduc olivele stetoscopului în urechi;
- se pompează aer în membrana pneumatică, cu ajutorul perei de
cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea
supapei, până la percepţia primului zgomot arterial ( sistolica );
- se reţine valoarea indicată pentru a fi consemnată;
- se continuă decomprimarea, zgomotelor arteriale devenind tot mai
puternice;
- se reţine valoarea indicată, în momentul în care zgomotele dispar ,
aceasta reprezentând tensiunea arterială mică ( diastolică );
- se notează în foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie
orizontală de culoare roşie, socotindu- se pentru fiecare linie a foii
o unitate coloană de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul
rezultat:
- în alte documente medicale rezultatele obţinute se înregistrează
numeric;
- se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool.

18
Fişa tehnică nr 2 (rol autonom al asistentului medical)
Definiței: Pulsul reprezintă senzaţia de şoc percepută la palparea arterei
superficiale pe un plan dur.
Scopul:
evaluarea funcţiei cardiovasculare;
stabilirea diagnosticului;
evaluarea evoluţiei bolii, a stării generale;
recunoaşterea complicaţiilor.
Elemente de apreciat:
ritm;
frecvenţa;
amplitudine;
tensiune.
Locul măsurării: Orice arteră accesibilă palpării ce poate fi comprimată pe un plan
osos sau vârful inimii: artera radială, artera carotidă, artera femurală.
Materiale şi instrumente necesare:
ceas cu secundar sau cronometru;
creion sau pix de culoare roşie;
foaie de temperatură.
Metode de măsurare:
palpatorie;
ascultatorie.
Pregătirea bolnavului:
Psihic. Se anunţă pacientul şi se explică tehnica.
Fizic. Repaus fizic şi psihic 10-15 minute.
Execuţie:
Asistenta îşi spală mâinile;
La măsurarea pe artera radială:
Se reperează artera în şanţul radial;
Se fixează vârful degetelor palpatoare, pe traiectul arterei, radiale
îmbrăţişând antebraţul cu policele;
Se exercită o uşoară presiune asupra peretelui arterial şi se percep
zvâcniturile pline ale pulsului timp de 1 minut;
Notare:
Se notează cifiric în caietul independent de observaţii clinice – se
notează inclusiv ora, dacă pulsul a fost măsurat în frison, etc;
Se notează grafic în foaia de temperatură – pentru fiecare linie
orizontală se socotesc 4 pulsatii- adică 4 valori/pătrat;
Prin unirea punctelor succesive se obtine- curbă pulsului;
Interpretare:
19
 Normal: puls regulat, bine bătut, ritmic, sincron, celeric;
Patologic: puls slab, imperceptibil, aritmic, asincron;
Frecvenţa – puls rapid- tahicardic; puls rar- bradicardic;
Ritm: regulat/neregulat;
Celeritatea – puls săltăreţ (creştere bruscă urmată de o scădere
bruscă), sau puls tard (cădere lentă);
Frecvenţa normală în funcţie de vârsta: N.n. 120-140p/min; adult 60-
80p/min.
Observaţii:
Măsurarea pentru valorile exacte se face timp de un minut;
Măsurarea se face după un repaus fizic şi psihic de 10-15 minute;
Curba pulsului normal este paralelă cu curba respiraţiei şi curba
temperaturii;
Frecvenţa pulsului creşte paralel cu temperatura – la un grad de
temperatură pulsul creşte cu cca. 10 pulsaţii;/minut.

20
Fişa tehnică nr 3 (rol delegat al asistentei medicale)
Injecţia intramusculară
Definiţie: introducerea unei substanţe medicamentoase – soluţii izotone
cristaline, uleioase sau a unei substanţe coloidale în stratul musculat, prin
intermediul unui ac ataşat la o seringă.
Scop : terapeutic
Locul injecţiei intramusculare:
Regiunea supero-externǎ fesieră, deasupra marelui trohanter;
Muşchii externi şi anteriori ai coapsei -1/3 mijloace;
Muşchiul deltoid;
La sugari – regiunea mijlocie a coapsei.
Materiale necesare:
Material general pentru executarea unei injecţii;
Seringa de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată;
Ac intramuscular lung (4,5,6,7 cm) cu bizou lung;
Soluţie medicamentoasă.
Pregarirea bolnavului:
Se anunţă bolnavul şi se explică tehnică;
Se aşează bolnavul în repaus – în decubit ventral, lateral, şezând său în picioare;
Se dezveleşte locul ales.
Execuţie:
Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbrăca cu mănuşi de protecţie;
Obişnuit se injectează la nivelul pătratului supero-extern fesier;
Se dezinfectează locul injecţiei cu alcool;
Se cere bolnavului să-şi menţină musculatura cât mai relaxată;
Se puncţionează perpendicular pielea pǎtruzȃnd 4-7 cm cu rapiditate şi
siguranţă;
Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă şi se injectează lent;
Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru
resorbţie.
Intervenţii după tehnică:
Se aşează bolnavul comod, în repaus, 5-10 minute;
Se ordonează materialele folosite.
Incidenţe şi accidente:
Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau al unei terminaţii nervoase;
Paralizie – prin lezarea nervului sciatic;
Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical;
Necroza ţesuturilor prin greşeala căii de administrare;
Hematom;
Supuraţie septică, abces, infecţie gravă;
21
 Flegmon – supuraţie septică prin nerespectarea normelor de igienă;
Embolie uleioasă – introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas de
sânge;
Observaţii:
Nu se injectează în regiuni înfiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee,
foliculită, furuncule;
Se evită injectarea repetată a aceluiaşi loc;
Cantitatea maximă de medicament injectat este de 5 ml.

22
 Fisa tehnica nr.4 Recoltarea analizelor pentru biochimie(rol delegat a
asistentei medicale)
Definiție
Reprezintă recoltarea de sânge pentru analizele de laborator, ce pun în
evidență cantitatea de substanțe chimice găsită în sânge (valoare
normală, valoare patologică).

Scopul:
- diagnostic
- aprecierea evoluției bolii

Materiale necesare:
Instrumente de recoltat sterile
Vaccumtainere cu capac roșu; holder cu ace speciale;
Ace de puncție venoasă , seringă și ace, eprubete, holder;
Alcool medicinal 70 grade , soluție Betadină;
Tampoane de vată, comprese sterile;
Mănuși de unică folosință ; Garou, tăviță renală. Câmp protector, pernă suport de
sprijin , la nevoie;
Lanțetă, stilet steril, pipete; Mănuși de unică folosință ; Garou, tăviță renală. Câmp
protector, pernă suport de sprijin , la nevoie;
Plasture pentru evitarea sângerării ulterioare și a suprainfectării.

Pregătirea psihică a pacientului: se ia consimțământul și se explică necesitatea

execuției puncției

Pregătirea fizică a pacientului :

se așează pacientul în decubit dorsal cu brațul in extensie și
suspinație (pentru cei adinamici și emotivi)
se aplică suport sub cot și un câmp protector;
poziția șezând cu brațul sprijinit pe un spătar este cea mai
folosită;
se vor examina ambele brațe ale bolnavului pentru identificarea
venelor și se vor evita locurile cu leziuni , cicatrici, hematoame,
arsuri.

Locul de elecție:
Venele de la plica cotului
Venele antebrațului

23
Venele de pe fața dorsală a mâinii
Venele femurale
Venele jugulare și epicraniene la copil și sugar

Execuția puncției :
Se îmbracă mânușile de cauciuc ;
Se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului puncției. Se recomandă pacientului să
strângă pumnul;
Se palpează vena și se alege locul puncției . Se dezinfectează locul ales;
Se pătrunde în venă cu acul bizoului în sus cca 1-2 cm. Se verifică poziția acului în
venă –prin aspirare în seringă;
Se continua tehnica în funcție de scopul urmărit ;
Se îndepărtează staza venoasă. Se cere bolnavului să deschidă pumnul;
Se aplică un tampon la locul puncției și se retrage acul brusc;
Se menține tamponul 1-3 minute –fără a îndoi brațul;
Se îngrijește locul puncției . Reorganizarea locului și îndepărtarea materialelor
utilizate;
Notarea în foaia de temperatură –foaia de observație puncția executată ,
cantitatea de lichid extras , aspectul, eventualele incidente și accidente.

Îngrijirea pacientului după tehnică:

Se face toaleta locală a tegumentelor dacă este cazul. Se schimbă la nevoie
lenjeria. Se asigură o poziție comodă. Se supraveghează pacientul
Se pregătește sângele recoltat pentru laborator.

Accidente și incidente
Hematom-prin infiltrarea cu sânge a țesutului perivenos. Se retrage aul și se
comprimă locul 1-3 minute.
Perforarea venei – se retrage acul
Amețeli , paloare , lipotimie, colaps- se întrerupe puncția și se acordă ajutorul
de urgență

Observații:
Pentru evidențierea venelor – se pot face mișcări circulare cu brațul , se poate
introduce mâna în apă caldă.
Pentru puncția venelor jugulare , pacientul se așează transversal pe pat, cu capul
atârnând la marginea patului.
Prin puncția venoasă se pot fixa și catetere transcutanate.

24
Capitolul 4.Procesul de îngrijire al unui pacient cu pleurezie maligna

Interviu
1.Informații generale
Numele și prenumele: Zbereanu Alin
Vârsta: 46
Starea civilă: cãsãtorit
Copii: 2
Profesie: constructor
Localitatea de domiciliu : Iasi
Diagnosticul de internare : pleurezie maligna
Data internării: 12.05.2018
2.Obișnuițe de viață:
Consumatoare de :
Aclool: ocazional
Cafea : da
Tutun: nu
Drog: nu
Dietă / regim alimentar - normal
Alergii cunoscute – nu se știe alergic
3.Probleme de sănătate:
Antecedente heredocolarerale: mama operatã de fibrom uterin
Antecedente medicale peronale: nu prezintã
Motivele internării actuale:
Dispnee, tuse, slăbiciune musculară,durere toracicã.
Istoricul stării actuale:
Pacient in varsta de 46 ani, fara antecedente patologice prezintă la internare
durere toracicã, dificultãti de respiratie. Pacientul precizeaza ca prezintă o stare de
oboseală si inapetenta. Se internează pentru tratament si diagnostic de specialiate.

Examenul clinic general:

Tegumente si mucoase – tegumente reci si umezi; mucoase palide si umede
Greutate – 61 kg
Înălțime – 1,82m
Țesut celular subcutanat – normal prezentat
Sistem ganglionar și limfatic –

25
Aparent loco-motor – aparent integru
Aparat respirator - tahipnee 20 respirații/min , respirație superficială
Aparat cardio-vascular: bradicardie puls 80 bătăi/min , șoc apexian spațiul V
intercostal stâng pe linia medioclaviculară , T.A 140/78 mmHg
Aparat digestiv: Hepatomegalie- la palpare , ficat mărit în dimensiuni , margine
rotundă , suprafață netedă , dur-elastic , sensibil sau dureros; Splenomegalie
– la palpare ;elastică indoloră.
Aparat uro-genital : bolnavul prezintă o urină hipercromă , loje renale nedureroase
Sistem nervos și organe de simț : cefalee , insomnie , anxietate

Investigații:
1. clinic - matitate, tăcere respiratorie, abolirea transmiterii vibraţiilor vocale;st.
gen alterata, adinamie,febra, frison
2. radiologie - opacitate omogenă, de intensitate supracostală, fără desen
bronhovascular, cu limita su¬perioară concavă (convexă în caz de tendinţă la
în-chistare sau cloazonare), uneori aspect hidroaeric (piopneumotorax - în
caz de fistulă bronho-pulmonară); tendinţa la cloazonare şi închistare poate
preta la confuzii (opacitate dorsală paravertebrală sau interscizurală
nedeplasabilă).
3. Paraclinic: VSH crescut, leucocitoza cu polinucleoza, sdr. anemic
Confirmarea diagnosticului se face prin puncţia pleurală.
Examenul lichidului:
1. aspect: tulbure, opalin, filant (streptococ), franc purulent, cremos
(pneumococ), ciocolatiu sau hemoragie;
2. miros: inodor sau fetid (anaerobi);
3. examen chimic: pH < 7,2, glucoza < 40 mg/dl, LDH > 1000 U/l;
4. examen etiologic: PMN > 10.000/mm\ adesea alterate (piocite);
5. examen bacteriologic: - direct
Alte examene de specialitate: CT , EKG, RMN ,radiografie

6.Tratamente: toracocenteză cu drenaj aspirativ.

Regim alimentar:
–regimul este desodat

26
 7.Epicriza și recomandări la externare:

Pacientul la externare prezinta o stare generala ameliorata, recomandari la

externare:
- evitarea eforturilor fizice intense;
- sa urmeze tratamentul medicamentos prescris de doctor;
- revine la conrol medical si pentru toracocenteza;
- evitarea frigului, renuntarea la vicii ce afecteaza sanatatea.

b. Nevoi fundamentale după Virginia Henderson

Nevoile fundamentale după Virginia Henderson

Nevoile Manifestări de Manifestări

Sursa de de
fundamentale independenţă dependenţădificultate
1. A respira şi a Numărul de respiraţii Pacientul respiră cu
Circulație
avea o bună la adult 16-18 r/min; inadecvată din
dificultate, cu
circulaţie. Tipul resiprației costal zgomot. Preznitǎ
cauza bolii
superior, prin ridicarea cianoză. manifestată
cutiei toracice; Pacientă prezintă
prin puls=
Să prezinte pauze egale alterarea respiraţie,
90/min., TA=
între respiraţii, deci o dispnee, alterarea
90/60 mm Hg.
respiraţie ritmică. vocii Alterarea
Pacientul respirației din
este
hipovolemic.
cauza durerii
manifestată.
2. A bea şi a Cavitate bucală cu Pacientul prezinta Refuzul
mânca. dentiţie bună; inapetenta. alimentar.
Masticaţia uşoară,
eficace;
Reflex de deglutiţie
prezent;
Hidratare – consum de
lichide în funcţie de
nevoie.

27
3. A elimină. Culoarea urinei – Pacintul prezinta Diureza este
galben deschis până la diureza normala estimata la
galben închis; 2000m/24 h.
Miros de bulion pentru
urină proaspătă.
4. A se mişca şi a Pacientul stă în Pacientul nu are Pacientul v-a
păstra o bună picioare (ortostatism); voie să stea în fi mobilizata
postură. Poate execută mişcări picioare, este la 2 zile după
de execuţie (a se scula, poziţionat în toracocenteza
a alerga, a ridica decubit dorsal cu pentru a
greutăţi). membrele inferioare facilita
uşor flectate, pentru recuperarea.
a facilita distensia
pulmonara şi
micșorarea durerii.
5. A dormi, a se Somn odihnitor; Insomnii parţiale; Durere;
odihni. Durata somnului 7-9 Calitatea somnului Stresul cauzat
ore; este scăzută din de dispnee;
Regenerator, calm, fără cauza durerii. Anxietate;
coşmaruri, vise Frustrare.
agreabile, plăcute.
6. A se îmbrăca şi Haine alese după gust Pacientul este în Pacientul
dezbrăca. şi circumstanţe; imposibilitate de a prezintă
Adecvate climatului, se îmbrăca sau dezinteres
statutului socio- dezbracă, el este pentru ţinută,
cultural dezbrăcat la il interesează
internarea în spital, doar
şi îmbrăcat în haine recuperarea
specifice perioadei fizică.
de covalescență şi
recuperare
postinterventie.
7. A menţine Păr curat, fără paraziţi; Preoperatoriu i se Slăbiciune
tegumente curate Mucoase umede, fose face toaleta zonei în provocată de
şi îngrijite. nazale libere; care urmează se se dispnee în
Unghii tăiate; intervină.Pacientul primele 24 h
Piele curată prezintă dificultate după
în efectuarea intervenţie,
duşurilor în toaleta se

28
 perioadă realizează la
postinterventi. pat.
8. A păstra temp. Pentru adult Stare subfebrilă Durere.
corpului în limite temperatură optimă 36- între 37-38 grade
normale. 37 grade Celsius în Celsius.
cavitatea axială;
Transpiraţie normala
9. A evită Să poată aplica metode Pacientul se Durere;
pericolele. de prevenire a prezintă vulnerabil Agitaţie;
accidentelor, în faţa pericolelor; Frică.
infecţiilor, Trebuie să fie
traumatismelor. mereu atent pentru
a evita o infecţie
nosocomialǎ, fiind
foarte vulnerabilă
din cauza plăgii
dupa interventie;
Există risc de
complicaţii datorită
intervenţiei
chirurgicale la care
a fost supus recent.
10. A comunica. Acuitate vizuală; Stare de nelinişte; Durere;
Acuitate auditivă; anxietate; Anxietate;
Debit verbal uşor, ritm Răspunde cu Stres.
moderat; întârziere la
Limbaj clar şi precis. întrebări;
Uşor confuz,
neatent;
Uşoare tulburări de
gândire.
11. A se realiza. Dezvoltare armonioasă Nepuținǎ; Depresie;
fizică şi psihică; Dificultate în a se Conflict cu
Activitate pozitivă; realiza propria
stări de satisfacţie de persoană
sine;
Dorința de a realiza cât
mai multe activităţi din
cele propuse

29
 Apartenenţă la o
grupare socială
12. A se recrea. Stare de relaxare, de Stare de tristeţe; Dezechilibre
încetare a unei tensiuni Stare afectivă provocate de
nervoase; manifestată prin durere
Sentiment de indispoziţie şi
mulţumire, de plăcere; insatisfacţie
Distracţie,
divertisment,
înveselire.
13. A învăţa. Învăţarea – activitate Ignoranţă faţă de Anxietatea;
de însuşirea de noi dobândirea de noi Scăderea
cunoştinţe. cunoştinţe şi încrederii în
Deprinderea – deprinderi. sine.
necesitatea formării de
atitudini şi deprinderi
corecte, necesare
obţinerii unei stări de
bine.
14. A-şi practică Participarea la Sentiment de vină, Stres;
religia. ceremonii religioase consideră că nu a Pierdere
conforme cultului din fost suficient de
care face parte; atent;
Libertatea deplină de Depresie uşoară
a-şi practică religia manifestată prin
insomnie,
Manifestări de furie
împotriva lui
Dumnezeu

30
 Plan de îngrijire pentru un pacient cu pleurezie maliglna

Problema de Obiectiv de Intervenții autonome şi delegate Evaluare

dependenţă îngrijire ale asistentului medical
1 Pacientul să - Pregătesc psihic pacientul După
Hgb = 7 treacă peste pentru interventia chirurgicală cu intervenţie
perioadă scop evacuator, şi anume pacientul este
critică toracocenteza (extragerea reeechilibrat.
fluidelor din cavitatea pleurala)
- Explic pe scurt tehnica și îi voi
cere acordul aparţinătorilor
deoarce pacientul în momentul
intervenţiei nu are discernământ
- Pregătesc fizic pacientul în
vederea intervenţiei:
- Poziționare pe masă de
operaţie
- toaletă locală cu apă și
săpun.
 Urmăresc și notez în foaia de
observație T.A., temperatură;
pulsul.
 Urmăresc cu atenție și alte
eventuale eliminări: vărsături,
transpirații, tranzit intestinal:
- Vărsături= 0
- Transpirații= difuze
- Tranzit intestinal= prezent
 Diureză= 1 l/zi.
2 Durere acută în Pacientul să  Evaluez caracteristicile Durerea
cutia toracica își diminueze durerii: cedează după
durerea  localizare= cutia toracica administrarea
 intensitate= moderat/ crescută preanestezicel
 durata= 5-6 minute or, pacientul
 frecvența= regulate este dus în sală
 factori care cresc intensitatea: de operaţii,
activitatea de orice fel, chiar după
şi modificarea poziţiei. intervenţie este
 factori care scad intensitatea: internat în
31
 repausul, poziția antalgică secţia de
 Stabilesc schema apariției și terapie
diminuării durerii pentru a intensivă şi i se
regrupa îngrijirile. acordă
 Observ poziția de protecție îngrijirile
adoptată. necesare.
 Plasez pacientul în poziția
antalgică.
 Evaluez gradul anxietății ce
însoțește durerea (anxietate
dureroasă).
 Învăț pacientul să practice o
respirație abdominală timp de
5-10 minute.
 Furnizez informații pacientei
succint și în termeni simpli,
informând-o asupra evoluției
durerii.
 Explic starea să
aparţinătorilor, diagnosticul
pus de medic, le explic
riscurile intervenţiei.
 Însoţesc pacientul în
deplasarea să către sala de
operaţii.
 Supraveghez funcțiile vitale
(TA, P, T, R) până la intrarea
în sală
 La indicația medicului voi
administra preanestezice.
3 Circulație Pacientul să  Asigur un microclimat Tegumente
inadecvată din prezinte o favorabil: umiditate, căldură, normal
cauza bolii circulație luminozitate, cameră aerisită. colorate.
manifestată prin adecvată  Poziționez pacientul în poziție Pacientul
puls= 120/min., postoperatori decubit dorsal, cu membrele prezintă o
TA= 90/60 mm u inferioare uşor flectate pentru circulație
Hg. a favoriza o distensie toracala. adecvată.
 Monitorizez și notez în foaia
de observație P şi TA;
 În terapie intensivă,
32
 postransfuzional pacientul
este în afară pericolului.
TA=100/65; P=90
 După revenirea în salon aplic
pacientei tehnici de favorizare
a circulației: exerciții active,
pasive, masaje.
4 Alterarea Că pacienta  Asigur bolnavei un Pacienta
respirației din să îți microclimat optim în sală de prezintă o
cauza durerii diminueze terapie și în salon (umiditate, respirație de
manifestată prin polipneea căldură, luminozitate, 18 r/min.
polipnee. aerisire).
 Urmăresc și măsor respirațiile
pacientei.
 Explic pacientei să respire
lent, profund și pe nas.
 Învăț pacientă să-și controleze
respirația, să practice exerciții
respiratorii timp de2 minute,
la interval de10 minute.
 Supraveghez colorația
mucoaselor, unghiilor, ritmul,
frecvența și calitatea
respirației.
 Dau pacientului explicații
clare și simple privind
respirația și în timpul
intervenției.
5 Diagnostic Ca pacientul  Liniștesc pacientul din punct Pacientul nu
potențial: să-și exprime de vedere psihic și nu o mai prezintă
grețuri, diminuarea părăsesc în timpul vărsături și
vărsături din grețurilor în vărsăturilor. nici grețuri.
cauza anesteziei decurs de o  Așez pacientul în decubit
și a manevrei ora. lateral în timpul vărsăturilor.
terapeutice.  Ajut pacientul să-și clătească
gura după vărsături.
 Învăț pacientul să respire
profund în timpul grețurilor.
 La nevoie dau pacientului
lichide negazoase și bucăți de
33
 gheață.
 Protejez patul cu mușama și
aleză.
 La nevoie spăl fața
pacientului și îi pun o
compresă rece pe frunte.
 Las o tăviță renală la
îndemâna pacientului și o
golesc frecvent.
6 Refuz de a face Ca pacientul Pacientul se
activități fizice să se ridice  Permit pacientului să-și deplasează
din cauza singur din pat exprime senzațiile dureroase. singură.
durerii. în decurs de 2  Evaluez caracterele durerii
zile. post intervenție.
 Informez pacientul că durerea
se va diminua și va dispărea
în totalitate în decurs de o
săptămână.
 Asigur pacientului un
microclimat adecvat (liniște,
căldură, lumină discretă).
 Instalez pacientul într-o
poziție antalgică (ghemuit în
decubit lateral drept).
7 Comunicare Ca pacientul  Explorez împreuna cu Pacientul
ineficace la să-și exprime pacientul cauzele anxietății: comunică
nivel afectiv din diminuarea manevra chirurgicală, „voi eficient cu
cauza anxietății. anxietății în avea o viaţa normală după echipa de
decurs de 2 interventie?” îngrijire.
zile.  Favorizez adaptarea
pacientului la mediu
necunoscut.
 Ofer informații clare asupra
îngrijirilor viitoare.
 Descriu programul secției
legat de investigație și
tratament.
 Ajut pacientul să-și descopere
anxietatea.
 Creez pacientului un climat de
34
 înțelegere empatică.
 Răspund la toate întrebările
pacientului;
 Explorez cu pacientul
metodele de soluționare a
problemelor care cauzează
anxietatea: dispariţia durerii.
 Ajut pacientul să utilizeze
mijloace de diminuare a
anxietății: tehnici de relaxare.
8 Cunoștințe Ca pacientul  Identific ceea ce pacientul Pacientul poate
insuficiente din să învețe să-și trebuie să învețe: să dea
cauza gestioneze - boala sa (pleurezia explicații
neaccesibilității sănătatea pe maligna) despre boala
la informație parcursul - toracocenteza (descriere, sa.
manifestată prin spitalizării consecințe)
întrebări - măsuri de prevenire
multiple despre - recomandări în
boala sa. convalescentă
- comportament ulterior
pentru o viaţa normală şi
echilibrată.
 Evaluez ceea ce știe despre
aceste subiect (posedă noțiuni
sumare).
 Dau pacientului explicații
simple fără detalii inutile.
 Verific cum a recepționat
pacientă informația prin
întrebări simple, deschise.

35
 Educatia pentru sanatate la un pacient cu pleurezie maligna
Este important să urmeze instrucțiunile medicului în perioadă postinterventionala:
Pacientul trebuie să se adreseze medicului atunci când vrea să expună locul
interventiei la apă;
 Pansamentele trebuie păstrate curate până la cicatrizarea plăgii;
 La dureri minore, poate lua analgezice ușoare care nu conțin aspirină;
 Trebuie evitate activitățile active (exerciții, haltere etc.);
 Este restrictionata conducerea autoturismului după intervenția chirurgicală;
 Pacientul are obligaţia de a lua medicamentaţia prescrisă de medic;
 Trebuie urmate întocmai instrucţiunile medicului.
După externarea din spital, trebuie să vă consultați un medic dacă apar
următoarele simptome:
 Semne de infecție, inclusiv febră și frisoane;
 Roșeață, umflături, durere severă, sângerare sau descărcare din incizia
chirurgicală;
 Tuse, dificultăți de respirație, dureri toracice, greață sau vărsături severe;
 Alte simptome alarmante.
Pacientul la externare este educat asupra unui regim de viaţa sănătos, să evite
consumul de alcool, tutun, grăsimi, şi sare. Este încurajat să consume legume şi
fructe în stare curda, sucuri de sfeclă roşie, urzică, coacăz negru şi roşu ( pentru
stimularea hematopoiezei).

36
 Bibliografie

1.) Carol, Mozes; Cartea asistentului medical (Tehnica ȋngrijirii bolnavului),

Ediția a VI-a; Editura Medicalǎ; 1999; București
2.) Elena, Scorțanu; Ghid de nurssing cu tehnici de evaluare și ȋngrijiri
corespunzătoare nevoilor; Vol. I; Editura Viața Medicalǎ Romȃneascǎ;
2008; București;
3.) Lucreția, Titircǎ; Manual de ȋngrijiri speciale acordate pacienților de
asistenții medicali; Editura Viața Medicalǎ Romȃneascǎ; 2003; București;
4.) Lucreția, Titircǎ; Tehnici de ȋngrijire și protocoale de pregǎtire a bolnavului,
2011; București;
5.) Lucreția, Titircǎ; Urgențe medico-chirurgicale (sinteze pentru cadre medii);
Editura Medicala; 1989; București;

37
Anexe:

Fig 1. Anatomia sistemului respirator

38
Fig 2 Pleurezia maligna unilaterala

39
Fig 3. Toracocenteza

40