MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL

Subiectul 7
Dobânda şi rata dobânzii
Unităţi de conţinut:
7.1 Esenţa şi funcţiile dobânzii.
7.2 Varietăţile dobânzii.
7.3 Semnificaţia şi diversitatea ratei dobânzii.
7.4 Calcularea şi factorii nivelului dobânzii.
7.5 Dobînda şi rata dobânzii în Republica Moldova.

Obiectivele studiului:

 să recunoască conceptele de bază cu privire la dobândă, a funcţiilor şi varietăţilor acesteia

precum şi a semnificaţiei şi diversităţii ratei dobânzii;
 să distingă principalii factori de influienţă asupra determinării nivelului dobânzii;
 să identifice formulele de calcul al cuantumului dobânzii precum şi a legislaţiei Republicii
Moldova pentru evidenţierea laturilor formale ale dobînzii şi ratei dobânzii;
 să compare nivelul ratei dobânzii din diferite ţări cu cel din Republica Moldova
 să ilustreze cunoştinţele şi abilităţile privind dobînda şi rata dobînzii în identificarea rolului
dobînzii şi ratei dobânzii precum şi calcularea cuantumului dobânzilor la creditele şi
depozitele oferite de bănci şi instituţiile financiare nebancare;
 să elaboreze lucrări scrise şi prezentare a discursurilor verbale pe problematica dobînzii şi ratei
dobînzii;
 să ilustreze rolul dobânzii în cadrul economiei naţionale.

Cuvinte-cheie:

dobândă, rata dobânzii, scont, dobândă nominală, dobândă reală, dobândă fixă,
dobândă flotantă, dobândă percepută, dobândă bonificată, dobândă simplă, dobândă
compusă, rata nominală a dobânzii, rata reală a dobânzii, rata variabilă a dobânzii.

9
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
7.1 Esenţa şi funcţiile dobânzii.
Dobânda a apărut în antichitate şi, permanent, a însoţit împrumutul. Ca argument serveşte
Codul lui Hammurabi, unul dintre cele mai vechi acte juridice, care consacră dobânzii reglementări
stricte, menite să stabilească nivelul acesteia şi să protejeze interesele împrumutătorilor.
Tot din timpuri străvechi, au început şi disputele privind dobânda. Aşadar, dobânda a fost şi
este una din materiile cele mai discutate de economişti, filosofi şi sociologi.
Filosoful antic Aristotel susţine că banii trebuie să servească numai pentru înlesnirea
schimbului şi că ei nu pot produce un plus de bani.
În Biblie, textele căreia vin din veacuri, de asemenea, se regăsesc referinţe la dobândă.
Adepţii religiei creştine se ridicau împotriva ideii de dobândă, care stă la baza împrumutului.
Evanghelia Sfântului Luca spune: „lubiţi-vă duşmanii, faceţi numai bine şi împrumutaţi fară a
pretinde la ceva”. Oficial, mănăstirile nu aveau voie să perceapă dobânzi, recurgând, totuşi, la alte
metode pentru a obţine profit. Acestea îşi organizau veniturile din ipoteci, din comisioane pentru
împrumuturile acordate şi pentru alte servicii prestate.
Deşi Biblia şi unii filosofi interpretează dobânda drept ceva ce contravine firii lucrurilor,
justificarea dobânzii vine din realitatea economică existentă în cursul istoriei.
Cu timpul se schimbă şi optica clerului Calvin1, în prima jumătate a secolului al XVI-lea,
oferă o interpretare nouă a versetelor Deuteronomului.
Pentru cei săraci, camăta este o operaţie prohibită, dar, pentru cei bogaţi, ea poate să fie o
ocazie salutară de investire, de fructificare a avutului şi de îmbogăţire legitimă pentru cel care
acordă împrumut2. În prezent, atitudinile bisericii în raport cu dobânda au evoluat adecvat.
Până în secolul al XVlII-lea, dobânda a fost numită camătă.
Obiect al cercetărilor ştiinţifice dobânda a devenit mult mai târziu, în perioada dezvoltării
economiei capitaliste, atunci când aceasta ajunge una din cele mai importante forme ale venitului.
Adam Smith arată că „venitul ... scos din capital, de către persoana care nu îl întrebuinţează ea
însăşi, ci îl dă cu împrumut alteia, se numeşte dobândă sau venitul banilor”3.
De-a lungul timpului, asupra dobânzii s-au emis multiple definiţii şi s-au prefigurat diverse
opinii. Sistematizându-le potrivit elementului definitoriu, observăm, că tratarea esenţei acesteia se
centrează în jurul câtorva concepţii de bază: dobânda ca formă de remunerare; dobânda ca formă
de redistribuire a plusvalorii; dobânda ca preţ al banilor; dobânda ca preţ de echilibrare a cererii
şi ofertei de monedă; dobânda ca primă contra riscului; dobânda ca instrument de influenţare a
procesului economisire-investire.
Dobânda ca formă de remunerare. Conceptul se sprijină pe ideea că dobânda este ca o
remunerare pe care capitalistul o primeşte pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originară a
capitalului) sau pentru capitalul încredinţat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului) pe
o durată dată, pentru o folosire oarecare. Acesta este conceptul clasic, susţinut de Adam Smith,
David Ricardo şi Alfred Marshall. Adam Smith abordează dobânda ca preţ care trebuie plătit pentru
folosirea capitalului, nivelul acesteia fiind reglementat de rata profitului ce se poate obţine din
afacerea respectivă: „Se poate stabili ca o maximă, că oriunde se poate realiza mult cu ajutorul
banilor, se va plăti, de obicei, mult pentru folosirea lor; şi cu cât se va realiza mai puţin cu ajutorul
banilor, cu atât se va da, de obicei, mai puţin pentru ei”4.

1
John Calvin (1509-1564) - reformator religios francez. A fost unul din iniţiatorii Reformei protestante, dezvoltând o doctrină
proprie - calvinismul.
2
Deşi biserica era oficial contra dobânzii, Codul de drept canonic din 1918, stipulând, încă, faptul că un contract de împrumut nu
justifică profitul, totuşi, face referire la aceea că legile lumeşti pot fi de altă părere. Pasajul referitor la camătă a fost eliminat
abia în noul Cod de drept canonic din 1983.
3
SMITH, Adam. Avuţia naţiunilor. Chişinău: Universitas, 1992, p. 63.
4
TURLIUC, Vasile, COCRIŞ, Vasile, BOARIU, Angela. Monedă şi credit. Bucureşti: Editura Economică, 2005, p. 152.
10
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
Aşadar, dobânda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau
preţul folosirii capitalului. De pe aceste poziţii, vin şi enunţurile de genul „dobânda este forma de
remunerare a creditorului de către debitor pentru folosirea capitalului de împrumut, este „preţul”
capitalului de împrumut, al valorii de întrebuinţare a acestuia”5 sau că dobânda este „suma de bani
pe care debitorul o plăteşte creditorului pentru împrumutarea unei alte sume de bani, de regulă, mai
mari”6.
Dobânda ca formă de redistribuire a plusvalorii. Acest concept este pus în evidenţă de
gândirea marxistă, obiectivul căreia a fost demascarea capitalismului ca sistem economic de
exploatare. Economiştii din această tabără afirmă că dobânda este o formă de redistribuire a
plusvalorii şi că, în acest caz, bancherii îşi însuşesc, fără plată, o parte a plusprodusului. Această
doctrină sugerează ideea caracterului de abuz şi de nelegitimitate a dobânzii.
Această teorie şi-a găsit materializare practică, imediat după lovitura de stat din 1917, din
Rusia, prin anularea banilor, lichidarea băncilor şi, respectiv, a creditului şi dobânzii. Economia, în
asemenea împrejurări, nu a putut funcţiona, transfonnându-se întruna de tip naturală, etatizată, cu
exploatare extraeconomică centralizată. În consecinţă, după trei ani de asemenea experiment
inuman, s-a revenit la bani, credit, dobândă şi bănci. Este adevărat că dobânda a avut un rol
decorativ în economia sovietică. Şi cu toate că acest punct de vedere a predominat în teoria
economică socialistă şapte decenii, economiştii marxişti n-au găsit o explicaţie plauzibilă a dobânzii
în sistemul planificat şi centralizat de gospodărire.
Cu toată această ideologizare, abordarea respectivă posedă suficientă plauzibilitate, deoarece
dobânda este instrumentul monetar prin care se realizează redistribuirea valorică la diferite faze ale
utilizării veniturilor.
Dobânda ca preţ al banilor. Acesta este conceptul neoclasic care defineşte dobânda ca
expresie a preţului banilor, în momentul actual, exprimat în banii de mâine. Irwing Fisher,
reprezentant de vază al curentului, defineşte dobânda ca „plaţă pentru nerăbdarea” de a folosi
bunurile imediat în loc de o folosire viitoare.
Dobânda ca preţ de echilibrare a cererii şi ofertei de monedă, de asemenea, este o idee de
sorginte neoclasică şi interpretează dobânda ca preţ stabilit în condiţiile echilibrului dintre cererea
globală de capital existentă şi stocul de capital oferit pe piaţă.
Dobânda ca primă contra riscului. Această optică apare din perspectiva anumitor riscuri -
inflaţionist, de insolvabilitate a debitorului sau de altă natură. Susţinătorii acestui punct de vedere
afirmă că dobânda reprezintă remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv.
Dobânda ca instrument de influenţare a procesului economisire-investire. Acest concept se
regăseşte în keynesism şi tratează dobânda ca instrument de influenţare a volumului de investiţii,
care are repercusiunile respective asupra recesiunii şi şomajului. Această interpretare stă la baza
politicii de impulsionare, prin diminuarea (ratei) dobânzii, a volumului investiţiilor în economia
reală, de stimulare a creşterii economice şi de reducere a şomajului.
Keynesismul defineşte dobânda şi ca o recompensă pentru renunţarea la lichidităţi pe o
anumită perioadă de timp. Anume această afirmaţie stă la baza „teoriei preferinţei lichidităţii” a lui
Keynes, care afirmă că satisfacţia deţinerii în numerar a unei sume de bani are drept cost dobânda
ratată.

5
KIRIŢESCU, Costin, DOBRESCU, Emilian. Moneda. Mică enciclopedie. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1998, p.120
6
Noţiunea de efect Fisher este cunoscută în domeniul economic atunci când se analizează relaţia dintre rata dobânzii şi rata
inflaţiei.
11
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
După cum se observă, unele din abordările expuse sunt preponderent de natură conceptuală,
altele: - de gen funcţional. Cu toate acestea, numai în ansamblu ele oferă o imagine suficient de
închegată asupra instrumentului magic, dar şi fenomenului enigmatic, numit dobândă. Totodată,
menţionăm că practica economică se axează pe interpretări formale (în subcapitolul 7.5, vom
aborda dobânda şi în termeni juridici).
Pornind de la ideea că există mai multe abordări funcţionale ale dobânzii, putem desprinde
prin deducţie că ea exercită o întreagă gamă de funcţii cu o largă dispersie de efecte.
Astfel, dobânda, în ipostază de instrument economic, exercită funcţiile de remunerare,
redistribuire, reglementare, conservare şi stimulare.
Funcţia de remunerare a dobânzii decurge din esenţa acesteia de a fi o formă a venitului pe
care îl obţine deţinătorul de bunuri, inclusiv bani, în urma împrumutării lor altei persoane pentru
folosire provizorie. Aşadar, dobânda este venitul creditorului obţinut de la debitor.
Funcţia de redistribuire valorică a dobânzii rezultă din specificul sursei sale. Dobânda nu se
formează în cadrul distribuţiei primare a venitului încasat de producător; ea, analogic altor
instrumente financiare (impozite, dividende etc.), izvorăşte din veniturile primare - profit, salariu
etc. În. aşa mod, graţie dobânzii, are loc redistribuirea noii valori între toţi posesorii factorilor de
producţie.
Funcţia de reglementare a dobânzii este una cu multiple efecte. Dobânda asigură nivelarea
diferitelor venituri, cum ar fi profitul agenţilor economici din economia reală, veniturile agenţilor
financiari din sectorul financiar al economiei - dividende, preţul acţiunilor etc. De asemenea,
dobânda reglează raportul dintre cererea şi oferta pe piaţa monetară. Dobânda influenţează repartiţia
capitalului de împrumut între agenţii economici, ramurile economiei naţionale etc., ca, într-un final,
să regleze şi nivelul producerii în ansamblu. Această funcţie asigură dobânzii rolul unui instrument
eficient al politicii monetare.
În funcţia de conservare a valorii împrumutate, dobânda contracarează riscurile cauzate de
inflaţie, diminuarea puterii de cumpărare a monedei, slăbirea cursului valutar etc. Graţie dobânzii se
păstrează valoarea iniţială împrumutată şi se asigură, totodată, o valoare adăugată. În aşa mod,
valoarea împrumutată nu îşi pierde din cantitate şi după rambursare poate fi inclusă în circuitul
economic din nou.
Funcţia de stimulare, pe care o exercită dobânda, încurajează utilizarea eficientă a valorii
împrumutate, împrumuturile, prin axiomă, trebuie să fie valorificate astfel, încât să genereze
venituri cât mai mari. Anume veniturile obţinute sunt sursa nu numai de plată a dobânzii, dar şi de
rambursare a principalului. De asemenea, dobânda are misiunea de stimulare a persoanelor fizice şi
juridice pentru economii, dar şi instituţiile financiare pentru intermediere.
După cum se observă, funcţiile dobânzii sunt variate, cu acţiune multidirecţională şi efecte de
diversă natură.

12
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL

7.2 Varietăţile dobânzii

Dobânda este un fenomen cu mai multe faţete şi un instrument financiar de largă utilizare. În
cazul fiecărei forme a creditului, dobânda, având aceeaşi esenţă, totuşi, are particularităţi inedite,
fapt care generează existenţa unei varietăţi largi ale acesteia, identificate în raport cu anumite
criterii sau în baza unor semne.
În aşa mod, diversitatea de dobânzi este predeterminată, în primul rând, de formele creditului
- comercial, bancar, de consum, ipotecar, obligatar, public, bugetar, internaţional. În al doilea rând,
trăsăturile de fond ale dobânzii, regăsite în modul de redare a acesteia, modalitatea de formare a
nivelului dobânzii în raport cu împrumutul, tehnica de calculare a cuantumului, dobânzii, procedura
de plată a dobânzii etc., condiţionează existenţa diferitelor tipuri de dobânzi.
Aşadar, fără a pretinde la exhaustivitate, vom prezenta cele mai importante genuri de
dobândă.
În funcţie de segmentarea perioadei nominale de acumulare a dobânzii, dobânda este simplă
şi compusă.
Dobânda simplă se aplică în cazul acordării împrumutului pentru o perioadă nominală de
acumulare a dobânzii integre şi, se calculează reieşind numai din principal. Perioada pentru care se
acordă împrumutul poate fi exprimată în ani întregi sau în fracţiuni de an (zi, săptămână, lună,
trimestru, semestru etc.).
Dobânda compusă se aplică în cazul acordării împrumutului (de regulă, la depozitele
bancare) pentru o perioadă nominală de acumulare a dobânzii, fragmentată în mai multe perioade
nominale elementare de acumulare a dobânzii cu condiţia capitalizării acesteia, astfel calculându-se
reieşind din principal şi dobânda acumulată în perioadele precedente.
Dobânda, din punct de vedere al băncii, este bonificată şi percepută.
Dobânda bonificată este dobânda cu care sunt remunerate disponibilităţile băneşti ale celor
care şi-au constituit depozite bancare. În aşa mod, dobânda bonificată este dobânda achitată de
băncă titularilor de depozite la vedere, la termen, în valută şi a conturilor curente.
Dobânda percepută exprimă dobânda încasată de bănci de la clienţii care beneficiază de
creditele acordate. În general, dobânda percepută pentru credite este mai mare decât dobânda plătită
pentru depozite şi conturile curente, marja constituind venitul băncii.
Potrivit naturii sale, dobânda poate îmbrăca atât forma scontului, cât şi forma dobânzii
ordinare.
Dobânda aferentă operaţiunilor de scontare a titlurilor de credit este numită scont. În general,
„scontarea” este denumirea unei dintre principalele operaţiuni active ale băncii. Esenţa acesteia
constă în transformarea creditului comercial în credit bancar. În acest context, banca creditează
prezentatorul titlului de credit înainte de scadenţă cu suma înscrisa în titlu, diminuată cu mărimea
dobânzii aferente, posibil şi cu mărimea unui comision. Băncile, asemenea întreprinzătorilor, nu
aşteaptă scadenţa titlurilor de credit scontate, ci le prezintă spre reescontare marilor bănci sau băncii
centrale.
În celelalte cazuri, dobânda îmbracă forma sa ordinară.
În conexiune cu intenţiile creditorului, se operează cu dobânda pozitivă şi negativă.
Dobânda, de regulă, este pozitivă, deoarece ea se plăteşte creditorului pentru acordarea
împrumutului în scopul de obţinere a venitului.
Dobândă negativă, din contra, se percepe de la creditor, în cazul în care acesta depune
mijloacele pentru păstrare. Drept exemplu serveşte experienţa băncilor elveţiene, care, într-o

13
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
anumită perioadă, au introdus-o asupra conturilor bancare ale străinilor pentru îngrădirea importului
de capital. Deţinătorii de conturi acceptau asemenea condiţii în schimbul securităţii economiilor.
În raport cu facilităţile aferente dobânzii, se operează cu dobânda standard şi dobânda
preferenţială.
Dobânda standard este dobânda la nivelul stabilit pe piaţă.
Dobândă preferenţială, este numită dobânda de o mărime mai mare, în cazul depozitelor, sau
mai mică, în cazul creditelor, în comparaţie cu nivelul dobânzii practicat pe piaţa liberă. Spre
exemplu, dobândă preferenţială este cea percepută de bănci la creditele în cont curent pe care le
acordă celor mai solvabili clienţi, firme cotate pe piaţă etc., la un nivel mai mic decât cel existent pe
piaţă. De asemenea, dobândă preferenţială este cea oferită anumitor categorii de deponenţi
(pensionari) la un nivel mai înalt decât cel de pe piaţă.
În teoria şi practica financiară, se utilizează şi alte tipuri de clasificări ale dobânzii.

7.3 Semnificaţia şi diversitatea ratei dobânzii

Dobânda are expresie valorică cuantificată în unităţi monetare. Cu toate acestea, încă din
Antichitate, s-a încetăţenit modalitatea de exprimare a dobânzii prin mărimi relative, ca pondere în
împrumut.
Cu timpul, ponderea respectivă a fost redată în procente. Indicatorul obţinut a fost numit rata
dobânzii şi a devenit indiciul principal care caracterizează indirect nivelul dobânzii. Totodată, rata
dobânzii arată, pe de o parte, care este cota venitului generat de împrumut în raport cu capitalul
împrumutat, numit şi principal, şi, pe de altă parte, care este povara datoriei debitorului.
Rata dobânzii, redată prin relaţie matematică, are următorul aspect:
D
Rd   100
L
în care:
Rd - indică rata dobânzii;
D - dobânda;
L - capitalul împrumutat (principalul).
Aşadar, în orice economie, dobânda se exprimă în mărimi relative cu ajutorul ratei dobânzii.
Rata dobânzii, fiind un indicator economic aflat în conexiune cu timpul, se referă la o anumită
perioadă de timp. Dacă nu este specificată această perioadă, orice referire la rata dobânzii presupune
că este vorba de rata dobânzii anuale.
Rata dobânzii, analogic dobânzii, reprezintă o diversitate (figura 7.3.1).
Rata nominală a dobânzii
Din punct de vedere a
relaţiei existente între rata
dobânzii şi rata inflaţiei
Rata reală a dobânzii

Rata fixă a dobânzii

În funcţie de stabilitatea pe
perioada împrumutului
Rata variabilă a dobânzii

Figura 7.3.1 Varietăţi ale ratei dobânzii

14
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
Din punct de vedere al relaţiei existente între rata dobânzii şi rata inflaţiei, există distincţia
dintre rata nominală a dobânzii şi rata reală a dobânzii.
Rata nominală a dobânzii exprimă, ca atare, rata curentă existentă pe piaţă. De fiecare dată,,
dacă nu este specificat altceva, se are în vedere rata nominală a dobânzii.
Rata reală a dobânzii exprimă venitul real generat de capitalul împrumutat şi se determină ca
diferenţa dintre rata dobânzii nominale şi rata inflaţiei. În acest context, rata reală a dobânzii este
direct proporţională cu rata nominală a dobânzii şi invers proporţională cu rata inflaţiei.
Corelaţia dintre rata reală a dobânzii şi rata nominală a dobânzii, într-o formă generală, poate
fi redată prin expresia:
rr  rn  r ,
în care:
rr - exprimă rata reală a dobânzii;
rn - rata nominală a dobânzii;
rπ - rata inflaţiei.
Un grad sporit de exactitate în determinarea influenţei inflaţiei asupra ratei dobânzii poate fi
obţinut apelând la formula cunoscută sub denumirea „efectul Fisher”7:

1  rr   1  rn 
1  r 
De aici, rata reală a dobânzii:

rr   1  rn   1
1  r 
În funcţie de stabilitatea nivelului ratei dobânzii, pe perioada împrumutului, aceasta poate fi
fixă sau variabilă.
Rata fixă a dobânzii este valabilă pe întreaga durată a împrumutului, ceea ce înseamnă că
nivelul ratei dobânzii nu se revizuieşte, rămânând constantă până la scadenţa creditului.
Rata variabilă a dobânzii, numită şi sensibilă, se modifică pe perioada împrumutului, în
funcţie de diferiţi factori, precum: rata inflaţiei, conjunctura pe piaţa de credit etc.
Revenind la forma particulară a dobânzii - scontul, menţionăm că indicele relativ al acestuia
este numit taxa scontului. Aceasta, în funcţie de etapa de scontare a titlurilor de credit, este de două
genuri: taxa privată a scontului şi taxa oficială a scontului.
Taxa privată a scontului este taxa percepută de bănci pentru scontarea înscrisurilor cambiale
prezentate de agenţii economici.
Taxa oficială a scontului este taxa percepută de băncile centrale sau băncile mari pentru
reescontarea portofoliilor de titluri de credit prezentate de bănci. Taxa oficială a scontului este mai
mică decât taxa privată a scontului, diferenţa reprezentând venitul băncii.
În practica financiară, se întâlnesc şi alte tipuri de rată a dobânzii.

7
Titlurile comerciale se emit, de regulă, pe termen scurt, aceasta explicând calcularea scontului pentru perioadă mai
mică decât un an.
15
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
7.4 Calcularea şi factorii nivelului dobânzii
Modalităţile de calculare a cuantumului dobânzii utilizate în practica economică sunt
diferite, fiind în funcţie de specificul împrumutului (depozite bancare, credite bancare, conturi
curente) sau de alţi factori.
Aici, vom aborda tehnicile de calcul al mărimii dobânzii simple şi compuse, valabile atât
pentru dobânda percepută, cât şi pentru dobânda bonificată.
Dobânda simplă este valabilă în cazul în care depozitele se constituie, iar creditele se acordă
pentru o perioadă nominală de acumulare a dobânzii integre (aceasta fiind şi perioada nominală
elementară de acumulare a dobânzii) şi se calculează reieşind numai din mărimea capitalului
împrumutat (principal). Formula de calcul al dobânzii simple este:

De   L  rd  N Z
100 360
în care:
De - reprezintă dobânda simplă (elementară) în expresie valorică;
NZ - durata perioadei nominale (elementară) de acumulare a dobânzii în zile;
rd - rata dobânzii;
100 - cifră de transformare a procentelor în coeficient;
360 - numărul de zile în an.
La rândul său, scontul se calculează potrivit următoarei relaţii:

DS   Vn  t s  N Z
100 360
în care:
DS - indică scontul în expresie valorică;
Vn - valoarea nominală a titlului de credit;
tS - taxa scontului.
Dobânda compusă este valabilă în cazul în care depozitele se constituie pentru o perioadă
nominală de acumulare a dobânzii fragmentate în mai multe perioade nominale elementare de
acumulare a dobânzii cu condiţia capitalizării dobânzii. Aceasta înseamnă că dobânda rămâne la
dispoziţia debitorului, astfel suplinind capitalul iniţial pe care acesta continuă să-l folosească. De
aici, dobânda pentru perioada următoare se calculează reieşind din principal şi dobânda acumulată
în perioadele precedente.
Relaţia de calcul al dobânzii compuse are la bază formula progresiei geometrice.
Formula de calcul a dobânzii pentru fiecare perioadă nominală elementară de acumulare a
dobânzii (Den) are următoarea înfăţişare:
  N Z   rd
n 1

Den    L  1     
rd
  100 360   100
în care:
NZ - exprimă durata perioadei nominale elementare de acumulare a dobânzii în zile;
n - numărul de perioade nominale elementare de acumulare a dobânzii.
În acest mod, dobânda totală (compusă) ar putea fi determinată prin însumarea valorilor
dobânzilor din fiecare perioadă nominală elementară de acumulare a dobânzii.
De aceeaşi origine este şi formula pentru calcularea capitalului fructificat (Lf), care înglobează
capitalul împrumutat (principalul) şi dobânda totală.

16
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
n

L f   L  1  rd  N Z 
 100 360 
Relaţia:
n

k f   L  1  rd  N Z 
 100 360 
reprezintă coeficientul de fructificare (kf).
Coeficientul de fructificare, poate fi găsit şi în tabelele speciale, unde este prezentat ca
rezultat al calculelor efectuate pentru diferit nivel al ratei dobânzii şi diferit termen de împrumutare.
De aici, în cazul în care se cunoaşte valoarea capitalului fructificat, dobânda compusă (totală)
poate fi calculată şi potrivit formulei care porneşte de la relaţia ce exprimă logica generală a
venitului - diferenţa dintre capitalul fructificat şi capitalul împrumutat:
DC  L f  L  L  k f  L
sau
n

DC   L  1  rd  N Z   L
 100 360 
Respectiv, formula dobânzii compuse, comodă pentru utilizare, are următoarea înfăţişare:
 n

DC   L  1  rd N 
 Z   1
 100 360  
Menţionăm că aparatul matematic oferă o gamă largă de modalităţi de calculare a dobânzilor
în diferite combinaţii ale capitalului împrumutat, ratei dobânzii, perioadei nominale de acumulare a
dobânzii etc.
Practica bancară internaţională cunoaşte mai multe metode de calcul al numărului de zile (pe
lună şi pe an), utilizate în calculul dobânzii:
1. Metoda germană, conform căreia se iau în calcul 30 de zile pe lună, 360 de zile pe an:

Si  Rd  30
D
100  360
2. Metoda engleză, conform căreia se ia în calcul numărul efectiv de zile pe lună şi pe an:

Si  Rd  28 / 29 / 30 / 31
D
100  365 / 366
3. Metoda franceză, conform căreia se iau în calcul 30 de zile pe lună şi numărul efectiv de
zile pe an:

Si  Rd  30
D
100  365 / 366
În Republica Moldova, băncile utilizează, în majoritatea cazurilor, metoda engleză, în cadrul
căreia se iau în calculul dobânzii numărul efectiv de zile ale lunii şi numărul efectiv de zile ale
anului.
Calcularea dobânzii în conturile curente denotă faptul că pot exista situaţii în care băncile au
posibilitatea efectuării unui volum de plăţi mai mare decât disponibilităţile existente în contul
curent, caz în care contul curent apare cu sold debitor la bancă. Pentru aceste solduri debitoare,
băncile percep o dobândă superioară celei pe care o bonifică pentru disponibilităţi.

17
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
În consecinţă, tehnicile de calcul al nivelului dobânzii înlesnesc procedura de determinare a
mărimii concrete a acesteia pentru fiecare caz în parte.
Mărimea dobânzii, în formă de rată a dobânzii, în economia de piaţă, se formează prin
confruntarea cererii şi ofertei de mijloace de împrumut, şi este în funcţie de o serie de determinanţi,
numiţi factori ai nivelului dobânzii. Şi, deşi ca element al contractului de credit nivelul dobânzii
este acceptat, în fiecare caz aparte, aceştia servesc drept orientări, care motivează şi justifică soluţia
participanţilor la negocierile de contractare a unui împrumut.
Factorii nivelului dobânzii înglobează o diversitate multiplă, principalii fiind: productivitatea
capitalului, inflaţia, termenul împrumutului, raportul dintre oferta şi cererea de credite, riscul
nerambursării etc.
Productivitatea capitalului decurge din destinaţia capitalului de a genera profit şi este
înţeleasă ca rentabilitate, eficacitate, avantaj a acestuia. Productivitatea se cuantifică cu o anumită
rată a profitului, aflată într-o dinamică determinată de evoluţii şi conjuncturi. Întreprinzătorul,
atunci când îşi propune să mobilizeze un capital suplimentar, trebuie să evalueze obiectiv efectele
valorificării acestuia. Anume, profitul aşteptat este sursa de remunerare a împrumutătorului,
Productivitatea capitalului se redă prin indicatorul rata rentabilităţii. În acest context, deoarece
profitul obţinut este sursa de remunerare a deţinătorului de capital, rata rentabilităţii trebuie să
depăşească rata dobânzii. Aşadar, rata dobânzii este în funcţie directă cu profitabilitatea capitalului.
Inflaţia, de asemenea, influenţează nivelul dobânzii. Astfel, majorarea nivelului ratei inflaţiei
conduce la micşorarea ratei reale a dobânzii, obţinute de creditor. Evitarea acestei situaţii este
posibilă prin majorarea ratei nominale a dobânzii.
Termenul împrumutului este un factor esenţial al nivelului dobânzii, având acţiune cu
orientare diferită, în funcţie de politica de credit promovată la etapa respectivă de creditori şi
debitori. De regulă, la depozite, nivelul dobânzii creşte odată cu creşterea perioadei de depunere, în
acelaşi timp, nivelul dobânzilor la creditele bancare scade odată cu creşterea termenului pentru care
sunt acordate.
Raportul dintre oferta şi cererea de credite este, evident, un factor esenţial în determinarea
nivelului dobânzii. Oferta de credite este determinată de nivelul de economisire, de opţiunile
populaţiei pentru economii. La rândul său, cererea de credite este determinată de politica bugetară a
guvernului, predispoziţia de investire a agenţilor economici şi înclinaţia spre consum a populaţiei
etc. În formarea conjuncturii pe piaţa creditelor, un rol deosebit în încurajarea formării capitalului şi
impulsionarea investiţiilor revine stabilităţii economice şi politice.
Nerambursarea împrumutului conduce la prejudicii egale cu suma creditului acordat şi
dobânzii aferente. Astfel, riscul nerambursării este un factor-cheie în stabilirea nivelului dobânzii.
Rambursarea la termen este o condiţie a perpetuării raporturilor de credit. Restituirea
împrumutului este o cerinţă generală, care poate fi realizată, dacă se iau măsurile necesare de
evitare şi acoperire a riscurilor. Aceste cerinţe, în general acceptate, conduc la includerea în
dobândă a unui spor necesar pentru recuperarea riscului nerambursării, respectiv pentru acoperirea
pagubelor suferite pe această cale. Un risc mai înalt al nerambursabilităţii condiţionează o plată mai
înaltă necesară pentru recuperarea lui, respectiv o dobândă mai înaltă.
De rând cu factorii principali ai nivelului dobânzii, există numeroşi factori secundari, care, în
funcţie de circumstanţe, pot avea influenţe esenţiale asupra mărimii dobânzilor.

18
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
7.5 Dobânda şi rata dobânzii în Republica Moldova
Legislaţia Republicii Moldova reglementează dobânda, rata dobânzii şi mecanismul acesteia.
În raport cu împrumutul, art. 867, Capitolul VII „împrumutul”, Titlul III „Categoriile de
obligaţii”, Cartea a treia „Obligaţiile” al Codului Civil al Republicii Moldova consacră: „(1) în baza
contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobânzi, care trebuie să se afle într-o
relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. (2) înţelegerea asupra
dobânzii, prin care se încalcă dispoziţia alin. (1), este nulă. (3) Se plăteşte dobânda la expirarea
fiecărui an pentru perioada dintre momentul încheierii contractului şi cel al restituirii împrumutului,
dacă în contract nu este prevăzut altfel. (4) în cazul în care împrumutatul nu plăteşte dobânda în
termen, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a împrumutului şi a dobânzii”.
În legătură cu creditul bancar, art. 1236, Secţiunea a 3-a „Creditul bancar”, Capitolul XXIV
„Contractele şi operaţiunile bancare”, Titlul III “Categoriile de obligaţii”, Cartea a treia
„Obligaţiile” al Codului Civil al Republicii Moldova consacră: „(1) Părţile contractului de credit
bancar pot conveni asupra unei dobânzi fixe sau flotante. (2) În cazul în care părţile au convenit
asupra unei dobânzi flotante, mărimea acesteia poate fi modificată prin acordul părţilor.
(3) Creditorul nu poate modifica în mod unilateral mărimea dobânzii decât în cazurile prevăzute de
lege sau de contract. În cazul când contractul prevede dreptul băncii de a modifica în mod unilateral
mărimea dobânzii, aceasta se va (efectua în funcţie de rata de refinanţare a Băncii Naţionale, de rata
inflaţiei şi de evoluţia pieţei, ţinându-se cont de regulile echităţii. (4) Creditorul îl va anunţa în scris
pe debitor despre modificarea mărimii dobânzii cu cel puţin 10 zile înainte de modificare. Mărimea
nouă a dobânzii se va aplica la soldul, existent la data modificării, al creditului”. În continuare, art.
1238 consacră: „în afară de dobândă, părţile pot conveni asupra unui comision pentru serviciile
prestate în legătură cu utilizarea creditului”.
Aşadar, art. 585 „Rata dobânzii”, Secţiunea 1 “Dispoziţii generale cu privire la executarea
obligaţiilor”, Capitolul IV „Executarea obligaţiilor”, Titlul I „Despre obligaţii în general”, Cartea a
treia „Obligaţiile” al Codului Civil al Republicii Moldova consacră „În cazul în care, conform legii
sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobândă, se plăteşte o dobândă egală cu rata de
refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, dacă legea nu prevede altceva”.
În practica financiară, autohtonă se utilizează o gamă largă de dobânzi, respectiv, rate ale
dobânzilor, înglobate în următoarele grupe: ratele dobânzilor la instrumentele de reglementare
monetară ale BNM; rata dobânzii la creditele Băncii Naţionale a Moldovei pe termen lung; ratele
medii ponderate ale dobânzilor la valorile mobiliare de stat; ratele medii ale dobânzilor la
tranzacţiile pe piaţa monetară; ratele medii ale dobânzilor la creditele acordate şi depozitele atrase
de bănci; ratele medii ale dobânzilor la operaţiunile BNM pe piaţa monetară; ratele dobânzilor de
referinţă pe piaţa monetară interbancară.
La rândul lor, ratele dobânzilor la instrumentele de reglementare monetară cuprind: rata de
bază a BNM, rata la creditele „overnight”, rata dobânzii la depozitele „overnight” plasate la
BNM, rata la facilităţile de Lombard.
Rata de bază a BNM este rată de referinţă pentru principalele operaţiuni de politică monetară
pe termen scurt. Aceasta se stabileşte de Consiliul de Administraţie al BNM într-una din zilele de la
sfârşitul lunii calendaristice. În baza analizei evoluţiei indicatorilor macroeconomici şi monetari, şi
intră în vigoare în ziua publicării hotărârii în Monitorul Oficial (de regulă, întruna din zilele de la
începutul lunii calendaristice).
Rata la credite „overnight” este rata care se achită pentru creditele acordate băncilor de BNM
pe termen scurt, de regulă, peste noapte, fiind cea mai mare rată a dobânzilor din grupa respectivă.

19
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
Rata la depozite „overnight” este rata care se achită pentru depozitele băncilor deschise la
BNM pe termen scurt, de regulă, peste noapte, fiind cea mai mică rată a dobânzilor din această
grupă.
Nivelul ratei la depozitele şi creditele „overnight’ se stabilesc în acelaşi mod ca şi al ratei de
bază.
Evoluţia ratelor de bază, la depozitele „overnight”, la creditele „overnight”, în anul 2018-
2019, este prezentată în tabelul 7.5.1.
Tabelul 7.5.1
Statistica privind ratele de dobândă la instrumentele de reglementare monetară ale
Băncii Naţionale a Moldovei
Data intrării în Rata la depozite Rata de bază, (rata aplicată la Rata la credite
vigoare overnight (%) principalele operaţiuni de politică overnight (%)
monetară pe termen scurt) (%)
30.01.2018 3.50 6.50 9.50
01.03.2018 3.50 6.50 9.50
03.05.2018 3.50 6.50 9.50
05.06.2018 3.50 6.50 9.50
27.07.2018 3.50 6.50 9.50
04.09.2018 3.50 6.50 9.50
31.10.2018 3.50 6.50 9.50
12.12.2018 3.50 6.50 9.50
06.02.2019 3.50 6.50 9.50
14.03.2019 3.50 6.50 9.50
07.05.2019 3.50 6.50 9.50
19.06.2019 4.00 7.00 10.00
31.07.2019 4.50 7.50 10.50
11.09.2019 4.50 7.50 10.50
Sursa: elaborate de autor în baza Statisticii monetare a BNM pentru anul 2019
Rata la facilitatea de lombard este rata anuală a dobânzii folosită în determinarea preţului de
recumpărare a activelor de o bancă de la BNM în cadrul mecanismului facilităţii de lombard.
Facilitatea de lombard a fost implementată în anul 1995. Rata lombardului este stabilită la nivelul
raitei de bază a BNM plus o marjă.
Rata dobânzii la creditele Băncii Naţionale a Moldovei pe termen lung. Necesitatea
determinării ratei dobânzii BNM la creditele pe termen lung este condiţionată de faptul că, BNM
continuă, în baza unor hotărâri ale Parlamentului Republicii Moldova, deservirea creditelor pe
termen lung, acordate în anii 1993-2000 pentru finisarea caselor cooperatiste de locuit.
Rata dobânzii BNM la creditele pe termen lung se determină în baza nivelului mediu al
inflaţiei pentru 5 ani anteriori lunii de calcul, diminuată sau majorată cu o marjă, în funcţie de
tendinţa nivelului inflaţiei şi condiţiile pieţei de credit.
Consiliul de Administraţie al BNM aprobă nivelul ratei dobânzii la creditele pe termen lung
pentru un trimestru (de regulă, la sfârşitul primei luni a trimestrului). Pe parcursul anului 2017-2019
Consiliul a modificat nivelul ratei dobânzii o singură dată: de la 7,0% la 6.5%.
Ratele medii ponderate ale dobânzitor la valorile mobiliare de stat sunt calculate ca rată
medie anuală ponderată la Bonurile de Trezorerie cu scadenţele de până la 1 an (rată nominală şi
rată efectivă) şi la Obligaţiunile de Stat (rata efectivă) comercializate pe piaţa primară în perioada
lunii de gestiune. Evoluţia ratelor medii ponderate ale dobânzilor la valorile mobiliare de stat în
anul 2019 este reprezentată pe platform BNM.
Ratele medii ale dobânzilor la tranzacţiile pe piaţa monetară, la care se referă: rata medie a
dobânzilor la tranzacţiile cu valorile mobiliare de stat, rata medie a dobânzilor la operaţiunile
REPO, ratele medii ale dobânzilor la creditele depozitele interbancare.
20
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
Rata medie a dobânzilor la tranzacţiile cu valorile mobiliare de stat reprezintă media ratelor
ponderate la volumul tranzacţiilor efectuate pe piaţa secundară cu valorile mobiliare de stat cu
scadenţele de până la un an.
Rata medie a dobânzilor la operaţiunile REPO reprezintă media ratelor ponderate la volumul
operaţiunilor REPO interbancare pe termen scurt (până la 7 zile, 7-14 zile, 14 zile - 1 lună, 1-3 luni,
mai mult de 2 luni), cu excepţia operaţiunilor de piaţă deschisă ale BNM.
Ratele medii ale dobânzilor la creditele depozitelor interbancare reprezintă media ratelor
ponderate la volumul creditelor/depozitelor interbancare pe termen scurt (până la 7 zile, 7-14 zile,
14 zile - 1 lună, 1-3 luni, mai mult de 3 luni).
Ratele medii ale dobânzilor la creditele acordate şi depozitele atrase de bănci, la care se
referă: rata medie a dobânzii la creditele interbancare, rata medie a dobânzii la creditele acordate
de bănci, rata medie a dobânzii la depozitele atrase de bănci, rata medie a dobânzii la depozitele
atrase la vedere cu dobândă.
Rata medie a dobânzii la creditele interbancare se diferenţiază după valuta în care s-au
acordat (în lei sau în valută străină). Ratele sunt ponderate după volumul tranzacţiilor din fiecare
categorie.
Rata medie a dobânzii la creditele acordate de bănci se diferenţiază după valuta în care s -au
acordat (în lei sau în valută străină), după sector (persoane juridice sau persoane fizice), şi după
scadenţă (până la 1 lună, de la 1 lună la 3 luni, de la 3 luni la 6 luni, de la 6 luni la 12 luni, peste 12
luni). Ratele sunt ponderate după. Volumul tranzacţiilor din fiecare categorie.
Rata medie a dobânzii la depozitele atrase de bănci se diferenţiază după valuta în care au tost
atrase (în lei sau în valută străină), după sector (persoane juridice sau persoane fizice), după
categorie (la vedere şi la termen), şi după scadenţă (până la 1 lună, de la 1 lună la 3 luni, de la 3 luni
la 6 luni, de la 6 luni la 12 luni, peste 12 luni). Ratele sunt ponderate după volumul tranzacţiilor din
fiecare categorie.
Rata medie a dobânzii la depozitele atrase la vedere cu dobândă se diferenţiază după valuta
în care s-au acceptat (în lei sau în valută străină). Ratele sunt ponderate după volumul tranzacţiilor
din fiecare categorie.
Ratele medii ale dobânzilor la operaţiunile BNM pe piaţa monetară reprezintă media ratelor
ponderate la volumul operaţiunilor efectuate de către BNM, pe piaţa monetară, în luna respectivă.
Ratele dobânzilor de referinţă pe piaţa monetară interbancară8, la care se referă: rata de
referinţă CHIBOR şi rata de referinţă CHIBID.
Ratei dobânzii de referinţă CHIBOR (engl. Chisinau Interbank Offered Rate) reprezintă rata
de referinţă calculată în baza cotaţiilor băncilor contributorii (primele 10 bănci cu cele mai mari
volume ale activelor şi/sau sunt active pe piaţa monetară interbancară) pentru plasarea mijloacelor
băneşti în lei moldoveneşti la alte bănci.
Rata dobânzii de referinţă CHIBID (engl. Chisinau Interbank Bid Rate) constituie rata de
referinţă calculată în baza cotaţiilor băncilor contributorii pentru atragerea mijloacelor băneşti în lei
moldoveneşti de la alte bănci.
Ratele dobânzii de referinţă CHIBOR şi CHIBID se determină, în mod automat, de către
Agenţia de fixing în fiecare zi lucrătoare la ora 11:00, ora locală, prin calcularea ratei medii
aritmetice a cotaţiilor prezentate de către băncile contribuitorii pe următoarele scadenţe: ON,
1 săptămână, 2 săptămâni, 1 lună, 3 luni, 6 luni, 12 luni.

8
Această concepţie stă la baza formării cadrului juridic al sectorului financiar al economiei din Republica Moldova.
21