Sunteți pe pagina 1din 17

MONEDĂ ŞI CREDIT

Unităţi de conţinut:

Subiectul 10 Banca centrală

GÎRLEA MIHAIL

10.1 Retrospectiva Băncilor Centrale.

10.2 Caracteristica generală a băncii centrale moderne.

10.3 Funcţiile băncii centrale.

10.4 Organizarea Băncii Naţionale a Moldovei.

10.5 Activităţile Băncii Naţionale a Moldovei.

Obiectivele studiului: :

să distingă esenţa, necesitatea, evoluţia bancilor centrale din diferite ţări, precum şi originea şi caracteristicile generale privind funcţionalitatea băncilor centrale;

să relateze particularităţile băncilor centrale din diverite ţări, precum şi despre organizarea şi funcţionarea băncilor centrale;

să expună obiectivele şi activităţile Băncii Naţionale a Moldovei;

să distingă funcţiile Băncii Naţionale a Moldovei;

să structureze într-un discurs cunoştinţele despre atribuţiile Băncii Naţionale a Moldovei;

să ilustreze structura organizatorică a Băncii Naţionale a Moldovei;

să aplice legislaţia bancară

să relateze despre principalele operaţiuni ale Băncii Naţionale a Moldovei;

să ilustreze rolul băncilor şi a altor instituţii financiare în cadrul economiei naţionale;

să relateze istoria activităţii bancare în Republica Moldova;

să examineze sistemul bancar al RM la etapa actuală.

Cuvinte-cheie: să examineze sistemul bancar al RM la etapa actuală . Banca Centrală, Banca Naţională a

Banca Centrală, Banca Naţională a Moldovei, autoritate monetară, emisiune monetară, creditarea economiei, politica monetară, politica valutară, norme prudenţiale, organigrama BNM, rata dobânzii de referinţă, dobânda de bază, curs valutar, rezervele minime obligatori, supraveghere bancară, reglementare bancarăi.

1

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

10.1 Retrospectiva Băncilor Centrale.

În perioada iniţială a dezvoltării relaţiilor capitaliste, se amplifică şi numărul băncilor. Prin diversitatea operaţiunilor şi serviciilor cu caracter financiar, ele s-au impus pregnant ca element medial în mecanismul economic de piaţă. Băncile aveau avantaj în efectuarea majorităţii operaţiunilor sale, dar mai ales în emiterea bancnotelor. Bancnotele emise de numeroase bănci mici nu se bucurau de încredere, deoarece, în cazul falimentului băncii emitente, ele îşi pierdeau capacitatea de plată şi de circulaţie. În acest sens, este relevant exemplul Veneţiei din secolul al XV-lea, când, din 103 bănci, 96 de bănci ajung în situaţia imposibilităţii onorării plăţilor. Aceste circumstanţe au impus necesitatea unor reglementări severe în ceea ce priveşte prudenţa în efectuarea operaţiunilor bancare, inclusiv emiterea biletelor de bancă. În acest mod, pe măsura evoluţiei relaţiilor de credit, emiterea biletelor de bancă a devenit avantajul băncilor marcante, fiabile, ale căror bancnote îndeplineau ireproşabil funcţia de instrument de credit universal şi mijloc de circulaţie liberă, totodată, bucurându-se atât de încrederea generală, dar şi a autorităţilor. Un alt motiv a fost profitabilitatea înaltă a băncilor, mai cu seamă a celor de emisie, care au atras atenţia, dar au şi instigat monarhii - autoritatea publică supremă din acea perioadă, la monopolizarea emisiunii monetare prin crearea băncilor regale. Pe această cale, se finanţau cheltuielile curţii, mai cu seamă - cele de război. În aceste circumstanţe, din ansamblul băncilor, graţie virtuţilor lor, se evidenţiază una căreia i se atribuie, formal sau neformal, dreptul unic de emisiune a biletelor de bancă. În acest mod, apare o nouă instituţie financiară inedită - banca de emisiune. În secolul al XlX-lea, emisiunea bancnotelor, în absoluta majoritate a ţărilor, devenise prerogativa unei singure bănci, numite iniţial banca de emisiune, iar mai târziu - Bancă Centrală. Această bancă, ulterior, atribuindu-se şi alte funcţii, devine instituţia centrală monetară şi de credit. Astfel, odată cu fondarea băncilor centrale, băncile răzleţe au început să se constituie în sisteme bancare naţionale, care funcţionau potrivit regulilor comune, stabilite de Banca Centrală. Primele bănci centrale au apărut cu peste trei secole în urmă. Una din cele mai vechi bănci centrale, precursor al băncilor centrale moderne, este considerată Banca Regală Suedeză, existenţa căreia începe de la 1668. Aceasta a avut-o ca predecesoare pe Stockholm Banco înfiinţată la 1656, care a dat faliment, ca urmare a emisiunii de bancnote fără acoperire, astfel încât succesoarea sa, Banca Regală Suedeză nu a mai avut dreptul emisiunii de bancnote. Abia după 1701, Banca Regală Suedeză a primit dreptul de a emite „note de credit”. Cea de a doua, însă cea mai asemănătoare cu băncile centrale moderne, a fost Banca Angliei, înfiinţată în 1694, cu statut de bancă privată, fiind, totodată, şi prima bancă pe acţiuni. Scopul creării acesteia a fost obţinerea de fonduri pentru finanţarea războiului cu Ţările de Jos. Cu timpul, prestigiul Băncii Angliei a crescut, biletele acesteia au căpătat o circulaţie largă, iar banca ajunge să joace rolul de casă de compensaţie interbancară. În urma multiplelor reforme (spre exemplu, prin Banking Charter Act de la 1825, Actul Peel de la 1844 etc.), Băncii Angliei i se încredinţează rolul de autoritate monetară, având privilegiul de a emite bancnote, de a fi împrumutător de ultimă instanţă al sistemului bancar, precum şi de administrator al rezervelor de aur şi devize ale statului. În anul 1946, Banca Angliei a fost naţionalizată. Interesant este şi faptul că Banca Angliei nu a fost, până de curând, o bancă centrală independentă, fiind subordonată Trezoreriei (Ministerul de Finanţe al Marii Britanii). Abia în anul 1997, Banca Angliei îşi câştigă independenţa, aliniindu-se standardelor europene.

2

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

În secolul al XVII-lea, nu a fost constituită nicio bancă centrală. Abia în anul 1800, este fondată Banca Franţei. În secolul al XIX-lea, au fost fondate 15 bănci centrale, toate, cu excepţia uneia, în Europa (tabelul 10.1.1).

Tabelul 10.1.1

Băncile Centrale înfiinţate înainte de 1900

Anul

Denumirea băncii Centrale

Observații

1668

Sverige Riksbannk (Banca Regală Suedeză)

 

1694

Bank of England (Banca Angliei )

 

1800

Banque de France (Banca Franței)

 

1811

Bank of Finland (Banca Finlandei)

la acea dată, provincie a Suediei

1814

Nederlandsche Bank (Banca Țărilor de Jos)

la acea dată Olanda și Belgia

1816

Austrian National Bank (Banca Națională a Austriei)

 

1816

Norges Bank (Banca Norvegiei)

la acea dată, provincie a Suediei

1818

Danmarks Nationalbank (Banca Națională a Danemarcei)

 

1828

Netherlands Antilles Bank (Banca Antilelor Olandeze)

 

1828

Bank Indonesia (Banca Indoneziei)

la acea data, colonie a Olandei

1846

Banco de Portugal (Banca Portugaliei)

 

1850

Belgian National Bank (Banca Națională a Belgiei)

 

1864

Государственный Банк России (Banca de Stat a Rusiei )

 

1874

Banco de Spana (Banca Spaniei)

 

1876

Bundesbank (Banca Germaniei)

 

1879

Бьлгарска Народна Банка (Banca Populară a Bulgariei )

 

1880

Banca Națională a României

 

1882

Bank of Japon (Banca Japoniei)

 

1883

Народна Банка Srbije (Banca Națională a Serbiei)

 

1893

Banca di Italia (Banca Italiei)

 

Secolul al XX-lea a fost perioada în care numărul băncilor centrale a crescut constant, de la deceniu la deceniu, pentru ca, spre sfârşitul acestuia, practic, în fiecare ţară să existe asemenea gen de autoritate monetară ( tabelul 10.1.2).

Tabelul 10.1.2

Evoluţia numărului băncilor central în secolul al XX-lea

Anul

Nr. bănci

1900

20

1910

20

1920

23

1930

34

1940

41

1950

59

1960

80

1970

108

1980

137

1990

161

2000

178

Băncile centrale s-au constituit, într-o perioadă concretă a evoluţiei monetare - trecerea de la moneda metalică, din aur şi argint, cu valoare intrinsecă, la banii de hârtie, fără valoare intrinsecă, numai reprezentanţi ai valorii, însă convertibili în metale preţioase. Sistemul monetar bazat pe convertibilitatea banilor de hârtie necesită un garant sigur care se bucura de încredere generală.

3

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

Aceasta explică faptul că, după o lungă şi tristă experienţă a băncilor private de emisiune a biletelor de bancă, dreptul de emisiune a fost încredinţată oficial unei singure bănci, numite centrale. În acest mod, Banca Centrală a fost instituită pentru a asigura executarea obligaţiilor pecuniare acceptate de toţi în economie, sau, altfel spus, pentru asigurarea încrederii în banii de hârtie. Constituirea multor bănci centrale a fost precedată de inflaţia înaltă, generată de emisiunea în circulaţie, de către guverne, a cantităţilor colosale de bani de hârtie fără acoperire, pentru finanţarea cheltuielilor ele război. Necesitatea protejării circulaţiei monetare de la imixtiunea nefondată a guvernului, controlului masei monetare şi readucerii încrederii în moneda naţională a impus înfiinţarea unei instituţii bancare independente.

10.2 Caracteristica generală a băncii centrale moderne.

Banca Centrală modernă, în urma evoluţiilor economice, financiare, monetare, dar şi a avansării cunoaşterii fenomenelor monetare, a devenit una din instituţiile decizionale cheie la nivel macroeconomic. Definirea Băncii Centrale, cel mai frecvent, are la bază identificarea locului şi rolului instituţiei respective in economie. Astfel, „Banca Centrală se defineşte ca instituţia care se situează în centrul sistemelor de plăţi pentru a garanta efectuarea plăţilor şi a controla expansiunea masei monetare. Această instituţie este considerată aptă să prezerve încrederea în moneda unei ţări” 1 . În opinia noastră, Banca Centrală modernă este autoritatea monetară a ţării cu competenţe exclusive în domeniul monedei şi creditului - emiterea de monedă, elaborare şi promovare a politicii monetare, gestionarea sistemului de plăţi, reglementarea şi supravegherea băncilor şi altor instituţii financiare. Băncile centrale diferă de la o ţară la alta. În acest sens, vom evidenţia câteva aspecte tradiţional analizate în raport cu caracteristicile sale, şi anume: proprietatea asupra băncii, obiectivele băncii, independenţa băncii. Proprietatea asupra băncilor centrale. Primele bănci centrale au luat fiinţă graţie capitalului privat în urma asocierii în diferite forme a persoanelor fizice. Odată cu trecerea timpului şi schimbarea opticii privind misiunea şi rolului Băncii Centrale, s-a conturat tendinţa de penetrare a statului în capitalul băncilor centrale, mai târziu - de naţionalizare a băncilor centrale, pentru ca, într-un final, băncile centrale să fie constituite în exclusivitate de stat. Generalizând experienţa privind constituirea băncilor centrale, se face concluzia că acestea au apărut pe două căi. Pe de-o parte, unele bănci centrale au începutul, în instituţiile financiare ordinare, care, pe parcurs, în anumite circumstanţe, devin unicele bănci de emisiune în ţara respectivă. Devenind centre ale sistemelor de plăţi, acestea, gradual, obţin şi alte funcţii, cum ar fi creditarea guvernelor, controlul relaţiilor monetare cu străinătatea, creditarea băncilor etc. De rând cu aceasta, Banca Centrală capătă şi o competenţă nouă - cea de reglementare şi supraveghere, plasându-se, astfel, deasupra celorlalte bănci şi obţinând statutul de autoritate monetară. Pe de altă parte, statul, conştientizând necesitatea controlului asupra circulaţiei monetare, înţelegând rolul monedei şi creditului în buna funcţionare a economiei, sesizând importanţa

1 În legătură cu acest eveniment, din 1995, ziua de 4 iunie a fost declarată Ziua lucrătorului bancar.

4

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

reglementării şi supravegherii activităţii instituţiilor financiare în vederea, evitării neregulilor şi riscurilor, înfiinţează, din contul banilor publici, Banca Centrală. Aceasta, din start, este amplasată în postura de autoritate monetară, cu funcţiile şi competenţele respective. În tabelul 10.2.1, este reflectată participarea statului în capitalul, respectiv proprietatea, băncilor centrale în diferite ţări.

Tabelul 10.2.1

Participare în capitalul Băncilor Centrale

Banca centrală

Cota de participare a statului la capitalul Băncii Centrale

Observații

Svericis Riksbank

100%

fondată ca bancă regală

Центральный банк Российской Федерации

100%

fondată de stat

Banco de Spana (Banca Spaniei)

100%

fondată de stat

Banca Națională a României

100%

fondată de stat

Danmarks Nationalbank (Banca Națională a Danemarcei)

100%

naționalizată în 1936

Reserve bank of New Zealand

100%

naționalizată în 1936

Bank of Canada

100%

naționalizată în 1938

Deutsche Bundesbank

100%

naționalizată în 1939

Banque de France (Banca Franței)

100%

naționalizată în 1945

Bank of England (Banca Angliei )

100%

naționalizată în 1946

Norges Bank (Banca Norvegiei)

100%

naționalizată în 1949

Reserve Bank of India

100%

naționalizată în 1949

De Niderlandsche Bank

57%

 

Norodwy Bank Polski

57%

 

Magyar Nemzeti Bank

57%

 

Bank of Japan

55%

45% proprietate a băncilor

Banque Nationale de Belgique

51%

cotă naționalizată în 1948

Austrian National Bank

50%

50% proprietate a persoanelor fizice și juridice

Swiss National Bank

37%

63% proprietate a cantoanelor

Federal Reserve Sistem of United Stats

 

100% proprietate a băncilor member ale sistemului federal de rezervă

Banca di Italia

 

100% proprietate a băncilor de interes național

Rezerv Bank of South Africa

 

100% proprietate private

După cum se observă, în prezent, există o largă diversitate de participare în capitalul Băncii Centrale. De la mijlocul secolului al XX-lea, băncile centrale nou-apărute au fost înfiinţate de stat. Printre acestea, se enumeră: Federal Reserve Sitem of Australia, Banca Naţională a Moldovei, Banca Naţională a Ucrainei, etc. Obiectivele statutare ale Băncii Centrale. Banca Centrală, în contextul gestiunii proceselor economice, are competenţa de elaborare şi promovare ei politicii monetare, fapt care impune necesitatea stabilirii certe a priorităţilor şi obiectivelor urmărite. Banca Centrală, de regulă, formulează şi declară obiectivele politicii monetare în statutele sale. Practica dată s-a extins în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Este evident că, în funcţie de obiective ale politicii monetare, sunt acceptate cele finale, macroeconomice, precum creşterea economică, stabilitatea monedei naţionale, stabilitate preţurilor etc. Obiectivele sunt selectate de Banca Centrală în concordanţă cu situaţia concretă din economie în perioada respectivă, în general, şi din sectorul monetar-banear, în particular.

5

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

Odată cu evoluţiile economice şi monetare, s-au produs schimbări şi în strategiile băncilor centrale, acestea manifestând interes preponderent pentru ţintirea inflaţiei. Aşadar, Deutsche Bundesbank are numai un singur obiectiv - stabilitatea preţurilor. De altfel, în statutul băncii, se specifică faptul că mandatul privind stabilitatea preţurilor primează asupra obligaţiei de a sprijini politicile economice guvernamentale. Aceasta face ca Germania să aibă cea mai independentă bancă centrală din lume. Băncile centrale ale Finlandei, Greciei, Irlandei, Olandei au ca obiectiv numai stabilitatea preţurilor. Băncile centrale ale Austriei, Danemarcei, Luxemburgului, Spaniei au ca obiectiv principal stabilitatea preţurilor, însă mai urmăresc şi un obiectiv compatibil. În acelaşi timp, băncile centrale ale Australiei, Islandei, Noii Zeelande, SUA, de rând cu stabilitatea preţurilor, urmăresc mai multe obiective compatibile. Alte obiective decât stabilitatea preţurilor ţintesc băncile centrale din Australia, Islanda, Noua Zeelandă, SUA. Şi, în sfârşit, băncile din Belgia, Franţa, Japonia, Norvegia nu îşi formulează expres niciun obiectiv. Independenţa Băncii Centrale este percepută în contextul raporturilor dintre puterea politică din ţară şi Banca Centrală, autonomiei băncii. în adoptarea deciziilor. În vederea estimării gradului de independenţă al Băncii Centrale, în practica internaţională, a fost conturat un cerc de aspecte care îl definesc. La acestea se referă:

modul de numire în funcţie a guvernatorului şi membrilor consiliului de conducere;

durata perioadei pentru care guvernatorul şi membrii consiliului de conducere sunt numiţi în funcţie;

neimplicarea executivului şi legislativului în aprobarea politicii monetare;

mâna liberă a Băncii Centrale în acţiunile de asigurare a stabilităţii monedei naţionale;

autonomia Băncii Centrale în stabilirea ratei dobânzii de refinanţare etc.

Indiferent de modul de organizare şi structurare a băncilor centrale, raportul cu puterea legislativă şi executivă este diferită de la o ţară la alta. Vom prezenta câteva aspecte. Modul de numire în funcţie a guvernatorului şi membrilor consiliului de conducere, fiind unul transparent şi realizat de un organ cu o reprezentanţă de interese mai largă şi mai diversă, se răsfrânge pozitiv asupra independenţei Băncii Centrale. În tabelul 10.2.2, sunt prezentate informaţii referitoare la modul de numire în funcţie a guvernatorului şi membrilor consiliului de conducere în diferite ţări.

Tabelul 10.2.2 Modul de numire în funcţie a guvernatorului şi membrilor consiliului de conducere

Țara

 

Guvernatorul

Membrii Consiliului de conducere

Australia

Guvernul

Guvernul

Austria

Guvernul

Guvernul

Canada

Guvernul

Guvernul

Germania

Guvernul (la propunerea membrilor Consiliului de conducere)

Parlamentul

SUA

Președintele țării

 

Președintele țării

Italia

Acționarii băncii centrale

 

Acționarii băncii centrale

Belgia

Guvernul

Coroana

Norvegia

Coroana

(la

propunerea

Parlamentul

Guvernului)

Elveția

Guvernul

Parlamentul și acționarii

Suedia

Membrii Consiluilui de conducere

Parlamentul

Africa de Sud

Guvernul

Acționarii

Marea Britanie

Coroana

(la

propunerea

Guvernul

Guvernului)

Japonia

Guvernul

Guvernul

6

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

Durata perioadei pentru care guvernatorul şi membrii consiliului de conducere sunt numiţi în funcţie. Un termen mai lung de numire demonstrează un grad sporit de independenţă în raport cu succesiunea la putere a mai multor formaţiuni politice. În tabelul 10.2.3, sunt reflectate duratele perioadei pentru care guvernatorul şi membrii consiliului de conducere sunt numiţi în funcţie.

Tabelul 10.2.3 Durata perioadei pentru care guvernatorul şi membrii consiliului de conducere sunt numiţi în funcţie, în unele ţări (ani)

Țara

Guvernatorul

Membrii Consiliului de conducere

Australia

7

5

Austria

5

5

Belgia

5

6

Canada

7

3

Elveția

6

3

Danemarca

nelimitat

5

Finlanda

nelimitat

nelimitat

Franța

nelimitat

4

Germania

8

6

India

5

3

Norvegia

nelimitat

5

SUA

14

14

Italia

nelimitat

5

Un grad sporit al independenţei băncii centrale permite acesteia să se opună emisiunii de bani „uşori” pentru acoperirea deficitelor bugetare. Totodată, aceasta nu exclude cooperarea reală care trebuie să existe, în permanenţă, între autoritatea monetară, executiv şi legislativ. Pe parcursul evoluţiei, în practica internaţională, s- au conturat anumite principii de activitate ale băncilor centrale. Succint, acestea pot fi prezentate în următoarele formule:

mandat clar definit al Băncii Centrale, cu cât mai puţine obiective, printre acestea, stabilitatea preţurilor situându-se la loc de frunte;

deplină discreţie Băncii Centrale în folosirea instrumentelor de politică monetară, în vederea atingerii obiectivelor propuse;

interdicţia pentru finanţarea deficitului bugetar (sau stabilirea limitelor stricte de finanţare) şi pentru administrarea datoriei publice de către Banca Centrală;

anunţarea publică a obiectivelor intermediare a politicii monetare şi asigurarea transparenţei şi previzibilităţii în atingerea acestora;

prezentarea periodică a rapoartelor privind atingerea obiectivelor anunţate publicului larg executivului şi legislativului;

informarea instituţiei de subordonare privind situaţiile conilictuale şi problematice apărute în

atingerea parametrilor monetari urmăriţi etc. Respectarea acestor principii contribuie esenţial la realizarea misiunii Băncii Centrale şi la construirea relaţiilor benefice cu mediul economic înconjurător. Mandatul încredinţat Băncii Centrale poate fi considerat lege în condiţiile unui regim bazat pe democraţia reprezentativă, în exercitarea misiunii, conturate pe parcursul evoluţiei acesteia, de control asupra sistemului monetar şi celui bancar.

7

MONEDĂ ŞI CREDIT

10.3 Funcţiile băncii centrale.

GÎRLEA MIHAIL

Băncile centrale moderne exercită funcţii prin care se evidenţiază rolul lor în cadrul sistemelor monetare şi bancare, dar şi al economiilor în ansamblu. La acestea se referă: funcţia de emisiune monetară, funcţia de centru al politicii monetare, funcţia de centru valutar, funcţia de bancă a statului, funcţia de bancă a băncilor. Funcţia de emisiune monetară, fiind monopolizată într-o singură instituţie, de fapt, a contribuit cel mai mult la apariţia Băncii Centrale. Emisiunea monetară a evoluat odată cu succesiunea formelor monedei şi a etalonului monetar. În perioada monedei metalice, baterea monedei şi punerea ei în circulaţie era prerogativa, suveranului. Masa monetară la acea vreme era direct deterninată de cantitatea metalului monetar disponibil. Odată cu apariţia banilor de hârtie esenţa şi rolul emisiunii monetare se schimbă radical. Capacitatea de a emite biletele de bancă era un privilegiu numai al băncilor, care făceau aceasta în urma depozitării monedei metalice. Însă semnele monetare puteau fi emise şi fără acoperire metalică, fapt care a condus la creşterea necontrolată a cantităţii de monedă cu urmările respective - deprecierea monedei, creşterea preţurilor, ruinarea deponenţilor, îmbogăţirea nejustificată a emitentului etc. Soluţia s-a prefigurat în monopolizarea emiterii de monedă de o singură bancă, care devine de emisie, respectiv, central. La mijlocul secolului al XlX-lea, băncile centrale au devenit singurele emitente de bancnote şi de monedă divizionară. Emisiunea monetară, care înseamnă punerea în circulaţie a banilor (moneda principală şi moneda divizionară), în prezent, are mai multe valenţe. Una este aceea de a satisface circulaţia monetară cu numerar. În acest sens, Banca Centrală este autoritatea împuternicită legal să stabilească designul şi semnele de protecţie a bancnotelor şi monedelor divizionare, să confecţioneze şi să organizeze alimentarea circulaţiei monetare cu semne băneşti, să supravegheze funcţionarea monedei. Altă semnificaţie a emisiunii monetare constă în controlul masei monetare în circulaţie. În acest caz. Banca Centrală gestionează, prin instrumentele de politică monetară (Politica monetară este abordată în capitolul 13), oferta şi cererea de bani. Funcţia de centru al politicii monetare este una recentă, extrem de importantă, care derivă din cea de emisie şi control al monedei. În urma cunoaşterii efectelor cantităţii de monedă asupra proceselor economice şi rezultatelor macroeconomice, Banca Centrală a implementat instrumente de natură monetară de influenţă asupra ofertei şi cererii de bani. Întreaga activitate în această direcţie a primit denumirea de politică monetară. Banca Centrală, în condiţii de independenţă în acţiuni şi de responsabilitate pentru obiectivele sale, a devenit instituţia centrală a politicii monetare. Ea analizează evoluţiile monetare şi economice, fundamentează tactici de manipulare a instrumentelor monetare şi realizează acţiuni de politică monetară în vederea corectării tendinţelor şi eliminării distorsiunilor în cursul economic. Funcţia de centru valutar, având, iniţial, la bază preocupările Băncii Centrale privind raporturile monedei naţionale cu monedele străine şi relaţiile cu alte sisteme monetare, în prezent, odată cu creşterea rolului politicii monetare şi amplificarea raporturilor monetare internaţionale, a obţinut noi conotaţii. Banca Centrală are competenţe în stabilirea genului regimului valutar şi cursului valutar oficial, este responsabilă de întocmirea balanţei de plăţi a ţării, formează şi gestionează rezerva valutară internaţională, reglementează şi supraveghează operaţiunile cu valută, realizează, în cadrul politicii monetare, acţiuni de menţinere a cursului valutar etc. Din acest spectru larg de activităţi, se conturează rolul autorităţii monetare de centru valutar al ţării.

8

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

Funcţia de bancă a statului este una cheie în apariţia Băncii Centrale. Băncile regale au fost înfiinţate, în primul rând, cu scopul ca acestea să acorde împrumuturi statului şi, abia ulterior, au obţinut monopolul în emisiunea de monedă. Pe parcursul evoluţiei sale, Banca Centrală a servit statul în aspect financiar din plin. Să amintim că băncile, la începuturile lor, au avut rolul de colector de impozite şi gestionar al banilor publici. Mai târziu, Banca Centrală a evoluat în rolul de trezorerie, fiind, de fapt, casieria statului care ţinea evidenţa şi efectua transferurile mijloacelor bugetului public. Banca Centrală, după cum a fost menţionat, mult timp a fost creditorul principal al guvernului. În prezent, raporturile Băncii Centrale cu administraţia publică diferă de la ţară la ţară prin atribuţiile deţinute, competenţele delegate, serviciile prestate etc. Cel mai frecvent, băncile centrale îndeplinesc rolul de consilier financiar al statului, de administrator al datoriei externe şi al plăţii dobânzilor aferente, sprijină direct şi indirect, statul în împrumuturile interne etc. Funcţia de bancă a băncilor s-a conturat pe parcursul constituirii sistemului bancar naţional şi devenirii Băncii Centrale drept miez al acestuia. Raporturile Băncii Centrale cu băncile din sistem cuprind multiple aspecte. În primul rând, Banca Centrală gestionează conturile băncilor deschise pentru efectuarea viramentelor şi compensărilor interbancare; În al doilea rând. Banca Centrală finanţează băncile potrivit diferitelor regimuri de creditare (prin reescontare, avansuri de lombard, linii de credit, credite overnight etc.), totodată, având şi rolul de creditor în ultima instanţă al acestora. În al treilea rând, Banca Centrală este consultantul metodologic al băncilor pe probleme de evidenţă, contabilitate, raportare etc. În al patrulea rând, la Banca Centrală se păstrează rezervele minime obligatorii ale băncilor, care sunt remunerate cu o dobândă. În afară de aceasta, Banca Centrală este autoritatea, de reglementare şi supraveghere a activităţii băncilor din sistemul bancar, fapt care, influenţează benefic întreaga activitate a băncilor. Băncile centrale îşi exercită funcţiile lor prin desfăşurarea a multiple activităţi şi efectuarea a diverse operaţiuni în conformitate cu atribuţiile şi competenţele lor.

în conformitate cu atribuţiile şi competenţele lor. 10.4 Organizarea Băncii Naţionale a Moldovei . În
în conformitate cu atribuţiile şi competenţele lor. 10.4 Organizarea Băncii Naţionale a Moldovei . În
în conformitate cu atribuţiile şi competenţele lor. 10.4 Organizarea Băncii Naţionale a Moldovei . În
în conformitate cu atribuţiile şi competenţele lor. 10.4 Organizarea Băncii Naţionale a Moldovei . În

10.4 Organizarea Băncii Naţionale a Moldovei.

În Republica Moldova, rolul băncii centrale îi revine Băncii Naţionale a Moldovei. Banca Naţională a Moldovei (în continuarea capitolului - BNM) a fost înfiinţată la 4 iunie 1991 prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova în vederea realizării politicii unice şi independente în domeniul circulaţiei monetare, a creditului, operaţiunilor în valută străină şi asigurarea unui control eficient asupra activităţii sistemului bancar din republică prin reorganizarea Băncii Republicane din Moldova a Băncii de Stat a URSS. Organizarea şi funcţionarea BNM este reglementate de Constituţia Republicii Moldova, Codului Civil nr. 1107-XV din 6 iunie 2002, Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95, Legea instituţiilor financiare nr. 550 - XIII din 21 iulie 1995, Legea privind activitatea băncilor nr. 202 din 06.10.2017 şi altele. BNM este Banca Centrală a Republicii Moldova. Ea este o persoană juridică publică autonomă şi este responsabilă faţă de Parlament.

9

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

Structura organizatorică a BNM include departamente, direcţii, servicii şi alte subdiviziuni. Organigrama BNM este prezentată în figura 10.4.1.

Organigrama BNM este prezentată în figura 10. 4.1. Figura 10.4.1. Organigrama BNM BNM, cu toate că

Figura 10.4.1. Organigrama BNM

BNM, cu toate că poate avea în ţară şi în străinătate filiale şi reprezentanţe, până în prezent, nu a existat necesitatea în înfiinţării acestora. Conducerea activităţii BNM este în competenţa Consiliului de administraţie, care este alcătuit din cinci membri: guvernatorul - preşedintele consiliului, primul - viceguvernator - vicepreşedinte al consiliului, trei viceguvernatori ai băncii naţionale. Membrii Consiliului de administraţie, inclusiv guvernatorul, se numesc pe un termen de 7 ani. Mandatul membrilor Consiliului poate fi reînnoit. Obiectivul fundamental al BNM, din 2006, este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Totodată, BNM promovează şi menţine un sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a statului. BNM are următoarele atribuţii de bază:

stabilește şi implementează politica monetară şi valutară în stat;

acționează ca bancher şi agent fiscal al statului;

licenţiază, supraveghează şi reglementează activitatea instituţiilor financiare;

constituie, licențiază, operează, reglementează și supraveghează infrastructurile pieței financiare, în condițiile stabilite de lege, și promovează funcționarea stabilă și eficientă a acestora;

activează ca organ unic de emisiune a monedei naţionale;

stabilește regimul cursului de schimb al monedei naționale;

păstrează şi gestionează rezervele valutare ale statului;

întocmește balanţa de plăţi a statului;

efectuează reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova;

activează în calitate de autoritate de rezoluţie;

licențiază, reglementează și supraveghează activitatea de prestare a serviciilor de plată și a activității de emitere a monedei electronice s.a.

10

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

Banca Naţională a Moldovei are un rol important în procesul de tranziţie la economia de piaţă

a Republicii Moldova. Din 1991 şi până în prezent au fost elaborate şi implementate un şir de

măsuri eficiente în vederea stabilizării mediului monetar şi de credit. Cel mai important pas în acest sens a constituit introducerea în circulaţie la 29 noiembrie 1993 a monedei naţionale - leul moldovenesc - cu promovarea ulterioară a unei politici monetare şi de credit antiinflaţioniste. Astfel

s-a reuşit stoparea inflaţiei galopante de la începutul anilor 90. Pâna la introducerea monedei naționale, pe teritoriul Republicii Moldova au circulat rublele sovietice și cupoanele moldovenești.

Banca Națională a Moldovei are dreptul exclusiv de a emite pe teritoriul Republicii Moldova

și de a retrage din circulație bancnote și monede ca mijloc de plata. De asemenea, Banca Națională

are dreptul exclusiv de a emite pe teritoriul Republicii Moldova bancnote și monede comemorative ca mijloc de plată și în scop numismatic. Prima emisiune numismatică a avut loc în 1996, odată cu punerea în circulație a monedei comemorative dedicate aniversării a 5-ea de la proclamarea

independentei Republicii Moldova. În anul 1995, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Banca Naţională

a Moldovei şi Legea instituţiilor financiare. Conform primei legi, BNM este independentă în

exercitarea atribuţiilor sale, fiind responsabilă faţă de Parlament. Cea de-a doua lege a avut drept

scop crearea unui sector financiar puternic şi competitiv, neadmiterea riscului excesiv în acest sistem şi protejarea intereselor deponenţilor. Începând cu anul 1998, Banca Naţională a renunţat la practica stabilirii cursului oficial de schimb al monedei naţionale faţă de dolarul SUA la Bursa valutară şi a procedat la determinarea acestuia ca medie aritmetică simplă a mediilor ponderate ale cursurilor de cumparare şi vânzare a dolarului SUA contra lei moldoveneşti pe piaţa inter- şi intrabancară. Acest fapt a permis descentralizarea pieţei valutare interne în corespundere cu practicile ţărilor dezvoltate

BNM dispune de capital, care se constituie din capitalul statutar şi conturile de rezervă. La rândul său, capitalul statutar reprezintă suma capitalului autorizat şi a fondului general de rezervă. Capitalul autorizat este subscris şi deţinut exclusiv de către stat, el nu este transferabil sau nu poate fi grevat cu sarcini. Fondul general de rezervă este format de bancă şi se utilizează, în exclusivitate, pentru acoperirea pierderilor înregistrate conform rezultatului exerciţiului la finele anului financiar. Capitalul statutar este dinamic şi se formează din profitul anului disponibil pentru distribuire şi/sau din contribuţiile Guvernului. Mărimea acestuia trebuie să atingă nivelul de 10% din totalul obligaţiilor monetare ale BNM şi să fie structurat potrivit proporţiei: 1/3 - capitalul autorizat şi 2/3 - fondul general de rezervă. La finele anului financiar, profitul disponibil pentru distribuire va fi alocat în proporţie de 50% pentru majorarea capitalului statutar. Profitul disponibil pentru distribuire reprezintă profitul net obţinut după: a) defalcarea tuturor veniturilor nerealizate în conturi corespunzătoare de rezervă ale veniturilor nerealizate; b) acoperirea tuturor pierderilor nerealizate din sursele conturilor corespunzătoare de rezervă ale veniturilor nerealizate, până când soldul acestora devine zero. Conturile de rezervă ale veniturilor nerealizate se creează separat pentru fiecare sursă care a generat aceste venituri şi sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor nerealizate ale perioadelor ulterioare, generate doar de sursele care au creat aceste rezerve. Personalul BNM constituie în jurul a 500 de angajaţi.

11

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

10.5 Activităţile Băncii Naţionale a Moldovei.

BNM desfăşoară activităţile sale în concordanţă cu conceptul sistemului bancar de două nivele, în care acesteia îi revine rolul de bancă centrală. Activităţile BNM sunt reglementate de Legea cu privire la BN a Moldovei nr. 548-XIII din

21.07.1995.

BNM în ipostaza de autoritate monetară naţională, desfăşoară multiple şi specifice poziţiei sale activităţi, cele de bază fiind:

stabilirea şi implementarea politicii monetare şi valutare;

acţionarea ca bancher şi agent fiscal al statului;

întocmirea analizelor economice şi monetare; autorizarea, supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare;

supravegherea sistemului de plăţi în republică şi facilitarea funcţionări: eficiente a sistemului de

plăţi interbancare;

activitatea ca organ unic de emisiune a monedei naţionale; stabilirea regimului cursului de schimb al monedei naţionale;

păstrarea şi gestionarea rezervelor valutare ale statului; executarea tranzacţiilor cu instituţiile

publice internaţionale în domeniul bancar, de credit şi monetar; Întocmirea balanţei de plăţi a statului; efectuarea reglementării valutare. Stabilirea şi implementarea politicii monetare şi valutare. BNM este instituţia abilitată în elaborarea şi promovarea politicii monetare. Deoarece aceasta este o activitate importantă, iar rezultatele ei au un impact esenţial asupra economiei, BNM, anual, evaluează starea economică şi financiară din ţară şi elaborează acţiunile de politică monetară şi valutară, şi prognozele privind rezultatele acesteia. BNM, în limita competenţelor sale, prin intermediul instrumentarului disponibil, în conlucrare cu Guvernul, în special cu Ministerul Finanţelor - autoritatea centrală de specialitate în domeniul finanţelor publice, realizează politica monetară adoptată.

Acţionarea ca bancher şi agent fiscal al statului. BNM acţionează ca bancher şi agent fiscal al statului şi al organelor acestuia. în acest context, BNM oferă Guvernului:

consultaţii curente în problemele monetare şi financiare importante ce ţin de competenţa sa;

relatări pe problemele monetare şi financiare la elaborarea proiectului bugetului de stat;

consultări şi informaţii asupra împrumuturilor sectorului public, inclusiv privind obiectivele în domeniul împrumuturilor interne şi externe sectorului public pentru următorul an financiar, sumele şi condiţiile la care aceste împrumuturi vor fi contractate;

acceptă depozite de la Trezoreria statului şi de la alte organe ale statului în baza unui demers al Guvernului. în calitate de depozitar, BNM primeşte şi eliberează bani, ţine evidenţa conturilor şi oferă orice alte servicii financiare. BNM poate autoriza şi alte bănci să accepte astfel de depozite la condiţiile stabilite prin înţelegere mutuală;

ţine contul unic al Trezoreriei statului, în care se varsă impozitele, taxele şi alte plăţi

obligatorii la bugetul de stat şi în fondurile speciale. Menţionăm că nicio tranzacţie sau operaţiune efectuată de bancă nu poate avea ca rezultat acordarea de asistenţă financiară organelor administraţiei publice. Ca agent fiscal, BNM acţionează în organizarea deservirii hârtiilor de valoare dematerializate ale statului în următoarele domenii:

desfăşurarea, pe baza acordului încheiat cu Ministerul Finanţelor, a plasării pe piaţa p rimară

a valorilor mobiliare de stat;

12

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

efectuarea înregistrărilor în sistemul de înscrieri în conturi ale valorilor mobiliare, organizat de BNM;

marketingul valorilor mobiliare emise de stat şi organele lui;

plata sumei de bază a valorilor mobiliare menţionate, a dobânzii şi a altor comisioane;

în alte domenii ce corespund obiectivelor şi atribuţiilor de bază ale BNM.

Remarcăm, în mod special, că BNM, începând cu anul 2006, nu acordă împrumuturi şi garanţii sub orice formă statului sau organelor acestuia, inclusiv prin procurarea pe piaţa primară a valorilor mobiliare de stat. BNM poate cumpăra: a) numai prin operaţiuni, de piaţă deschisă, valorile mobiliare de stat cu scadenţa de până la 180 de zile, care au fost emise public, şi b) în legătură cu acordarea de credite băncilor, care, în acest caz, gajează VMS. Întocmirea analizelor economice şi monetare. BNM desfăşoară o amplă activitate analitică privind analizele economice şi monetare, rapoartele trimestriale şi anuale etc. În baza analizelor, se furnizează informaţii şi propuneri pe problemele macroeconomice, monetare şi financiare pentru

autorităţile publice de specialitate centrale şi pentru Guvern. Totodată, BNM aduce, periodic, la cunoştinţa publicului rezultatele analizei macroeconomice, evoluţiei pieţei financiare şi informaţia statistică, inclusiv privind masa monetară, acordarea creditelor, balanţa de plăţi şi situaţia pieţei valutare. Autorizarea, supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare. BNM este

unica instituţie care efectuează autorizarea, supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare. în acest scop, Banca Naţională este împuternicită să:

emită actele normative şi să stabilească modul de aplicare a acestora;

acorde licenţe instituţiilor financiare;

elaboreze standarde de supraveghere bancară;

efectueze controale asupra tuturor instituţiilor financiare, precum şi să examineze registrele, documentele şi conturile acestora, condiţiile la care îşi desfăşoară activitatea, şi respectarea de către aceste instituţii a legislaţiei în vigoare;

ceară oricărui salariat dintr-o instituţie financiară să furnizeze BNM informaţiile necesare în scopul supravegherii şi reglementării activităţii instituţiilor financiare;

impună oricărei instituţii financiare măsuri de remediere sau să aplice sancţiunile prevăzute de Legea cu privire la instituţiile financiare, dacă instituţia financiară sau salariaţii ei:

- au încălcat legea menţionată sau vreun act normativ al BNM;

- au încălcat vreo obligaţie fiduciară;

- s-au angajat în operaţiuni riscante sau incorecte ale instituţiei financiare sau ale oricăreia din sucursalele ei.

Orice instituţie financiară este obligată să îndeplinească cerinţele actelor normative ale BNM cu privire la:

conturile de bilanţ, obligaţiile extrabilanţiere, veniturile şi cheltuielile privind anumiţi indici din conturi;

restricţiile sau condiţiile privind anumite tipuri de credit sau investiţii ce depăşesc nivelul stabilit;

anumite angajamente purtătoare de risc;

echilibrarea

elementelor

termenelor

de

scadenţă

ale

activelor

şi

pasivelor

şi

ale

extrabilanţiere;

poziţiile deschise privind valuta, operaţiunile de swap, opţioanele şi alte poziţii similare;

accesul la sistemul de plăţi.

13

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

Instituţiile financiare sunt obligate să furnizeze BNM orice informaţii şi date, solicitate de

aceasta, necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale, iar aceasta le poate publica, agregându-le integral sau parţial. Acordare de credite băncilor. BNM acordă băncilor credite garantate prin:

valorile mobiliare de stat cu scadenţa nu mai mare de un an de la data achiziţionării lor de către BNM;

valorile mobiliare emise de BNM;

cambiile simple sau tratele, emise şi făcute cu bună-credinţă în scopuri comerciale, industriale sau agricole, conţinând două sau mai multe giruri, din care cel puţin unul să aparţină unei bănci şi să fie cu scadenţa nu mai mare de 9 luni de la data achiziţionării lor de către BNM;

titlurile emise cu privire la bunuri sau mărfuri pe deplin asigurate împotriva riscului sau pierderii la nivelul stabilit de BNM;

depozitele şi alte conturi la BNM sau la o altă instituţie financiară acceptată de bancă,

reprezentând orice fel de active pe care BNM le poate cumpăra, vinde şi negocia. Creditele enumerate se acorda sub formă de avansuri, împrumuturi, cumpărări, vânzări, scontări şi reescontări ale instrumentelor negociabile, pe bază competitivă sau necompetitivă. BNM acordă şi credite negarantate, dar numai în cazuri excepţionale, când aceasta este necesar pentru protejarea integrităţii sistemului bancar. BNM stabileşte şi periodic aduce la cunoştinţa publicului rata minimală a dobânzii la care ea acordă credite băncilor şi criteriile conform cărora băncile vor fi eligibile pentru a li se acorda credite în mod competitiv. BNM poate stabili rate diferenţiate, plafoane pentru diferite categorii ale acestor tranzacţii şi termenele exigibilităţii lor. Concomitent cu creditarea, BNM poate deschide conturi băncilor care funcţionează în Republica Moldova şi accepta depozite de la ele în condiţiile stabilite de ea, ce prevăd plata dobânzilor şi stabilirea comisioanelor. Supravegherea sistemului de plăţi în republică şi facilitarea funcţionării eficiente a sistemului de plăţi interbancare. Banca Naţională acordă asistenţă băncilor prin organizarea serviciilor de clearing şi de decontări interbancare, inclusiv plăţi prin cec sau prin alte instrumente de plată, precum şi stabili reguli şi emite acte normative respective. Activitatea ca organ unic de emisiune a monedei naţionale. BNM are dreptul exclusiv de a emite în circulaţie bancnote şi monede metalice ca mijloc de plată pe teritoriul Republicii Moldova. În acest context, BNM, prin regulamentele sale, stabileşte valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, designul şi alte caracteristici ale bancnotelor şi monedelor metalice care sunt mijloc de plată în Republica Moldova, organizează tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor metalice şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor neemise în circulaţie, de retragere şi distrugere a bancnotelor şi monedelor metalice retrase din circulaţie, poate efectua schimbul monedei naţionale care este în circulaţie în Republica Moldova. BNM, prin hotărârea Consiliului de administraţie, poate retrage din circulaţie orice bancnote sau monede metalice care au fost emise de ea şi să pună în circulaţie în locul lor alte bancnote şi monede metalice în sume echivalente.

14

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

Stabilirea regimului cursului de schimb al monedei naţionale. BNM a adoptat regimul cursului de schimb valutar flotant. Ea are dreptul să cumpere, să vândă şi să negocieze monede de aur, lingouri de aur şi alte metale preţioase; să stabilească rata la care va cumpăra, vinde şi va efectua operaţiuni valutare. BNM stabileşte cursul valutar oficial al unităţii monetare naţionale faţă de unităţile monetare străine, susţine cursul de piaţă al monedei naţionale prin operaţiunile de vânzare şi cumpărare a valutelor convertibile. Păstrarea şi gestionarea rezervelor valutare ale statului. BNM menţine în bilanţul său rezervele internaţionale ale stalului care sunt reprezentate prin următoarele active: a) aur; b) valută străină în formă de bancnote şi monede metalice ori conturi bancare ţinute peste hotare în monedă străină; c) orice alte active recunoscute pe plan internaţional; d) cambii achitabile în valută străină; e) creanţe exprimate şi achitabile în valută străină, emise sau garantate de statele străine, băncile lor centrale sau instituţiile: financiare publice internaţionale, precum şi de acorduri de cumpărare forward şi recumpăreire încheiate cu sau garantate de acestea. BNM menţine rezervele internaţionale la un nivel, care, în viziunea sa, este adecvat pentru realizarea politicii monetare şi valutare a statului. Optimizarea volumului rezervei valutare se efectuează în funcţie de activitatea economică externă şi situaţia economică internă, care influenţează volumul rezervei, anume echilibrarea balanţei de plăţi externe, mărimea importului de mărfuri şi servicii, datoria externă de stat, masa monetară etc. Ideea de bază propusă în optimizarea volumului rezervelor valutare ale Republicii Moldova constituie determinarea acelui volum al rezervelor valutare care va acoperi sectoarele principale de utilizare a rezervelor pe o perioadă de trei luni şi jumătate, cu condiţia că posibilitatea de mărire a rezervelor în această perioadă va fi zero (se va importa tară a se exporta; se va efectua deservirea datoriei externe de stat fără a se primi credite noi; la bursa valutară interbancară şi în afara bursei, se va vinde valută fără a se cumpăra; de asemenea, către ministerele şi instituţiile de stat se vor efectua vânzări de valută fără a se cumpăra). Obiectivele principale în administrarea rezervei valutare sunt: menţinerea stabilităţii monedei naţionale prin promovarea politicii valutar-monetare; administrarea riscurilor de lichiditate, de credit şi riscul pieţei; menţinerea unui volum şi o distribuţie valutară optimă; alegerea activelor; efectuarea operaţiunilor valutare de investiţii conform parametrilor etalon aprobaţi. Executarea tranzacţiilor cu instituţiile publice internaţionale în domeniul bancar, de credit şi monetar. BNM, în numele Republicii Moldova, îşi asumă obligaţii şi execută tranzacţiile rezultate din participarea Republicii Moldova la activitatea instituţiilor publice internaţionale în domeniul bancar, de credit şi monetar în conformitate cu condiţiile acordurilor internaţionale. De menţionat că BNM reprezintă Republica Moldova la întrunirile, consiliile şi organizaţiile interguvernamentale în problemele politicii monetare, autorizării activităţii bancare, în problemele controlului bancar şi în alte probleme ce ţin de competenţa ei. Întocmirea balanţei de plăţi a statului. BNM întocmeşte Balanţa de plăţi a Republicii Moldova. Balanţa de plăţi este un document statistic de sinteză macroeconomică ce reflectă în mod sistematizat toate tranzacţiile economice ale unei ţări eu restul lumii pentru o perioadă de timp.

15

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

Structural, balanţa de plăţi este alcătuită, din două conturi mari: contul curent şi contul de capital şi financiar. Contul curent include: balanţa comerţului cu bunuri şi servicii, balanţa veniturilor, balanţa transferurilor curente. Contul de capital şi financiar constă din: transferuri de capital, investiţii directe, investiţii de portofoliu, derivate financiare, alte investiţii, active de rezervă. La majoritatea articolelor contului financiar al balanţei ele plăţi, înregistrările sunt efectuate în valoare neta. Balanţa de plăţi, poziţia investiţională internaţională şi datoria externă a Republicii Moldova sunt elaborate trimestrial şi anual în milioane dolari SUA. Efectuarea reglementării valutare. De competenţa BNM în domeniul reglementării valutare

ţin:

a) emiterea de acte normative referitoare la reglementarea (inclusiv autorizarea şi raportarea) operaţiunilor valutare ale persoanelor lizice şl juridice, inclusiv a instituţiilor financiare şi organelor de stat;

b) eliberarea şi retragerea licenţelor, supravegherea şi reglementarea activităţii unităţilor de schimb valutar, inclusiv a băncilor;

c) stabilirea de limite ale poziţiilor valutare pentru unităţile de schimb valutar, inclusiv băncile;

d) determinarea metodei ce stabilire a cursului leului moldovenesc în raport cu alte monede.

BNM, în caz de necesitate, poate desfăşura, în conformitate cu legislaţia, şi alte activităţi. Ca urmare a lichidării riscurilor excesive în bănci şi creării condiţiilor necesare pentru menţinerea stabilităţii financiare a acestora, în iulie 2004, a fost înfiinţat sistemul de garantare a depozitelor, prin lansarea activităţii Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Statutul legal al acestui fond îi asigură independenţă juridică, operaţională, financiară şi administrativă. La sistemul de garantare a depozitelor participă în mod obligatoriu toate băncile licenţiate de Banca Naţională a Moldovei. Mijloacele destinate pentru garantarea depozitelor se acumulează din contribuţiile băncilor. De asemenea, în contextul alinierii la standardele internaţionale, în anul 2006, Banca Naţională a Moldovei a implementat un nou sistem automatizat de plăţi interbancare (SAPI). Acesta este compus din sistemul de decontare pe bază brută în timp real destinat procesării plăţilor urgente şi de mare valoare şi sistemul de compensare cu decontare pe bază netă destinat procesării plăţilor de mică valoare. Astfel, a fost realizată o infrastructură modernă de plăţi, care a creat premise importante pentru prestarea serviciilor de plată de o înaltă calitate şi facilitarea efectuării plăţilor fără numerar. În anul 2012 a fost adoptată Legea cu privire la serviciile de plată și moneda electronică nr. 114 din 18.05.2012, în scopul stabilirii unui cadru legal uniform pentru promovarea activității eficiente și competitive pe piața de prestare a serviciilor de plată, de emitere și de răscumpărare a monedei electronice şi pentru protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale utilizatorilor serviciilor de plată și ale deținătorilor de monedă electronică. Intrarea în vigoare a acestei legi, ale

cărei prevederi au fost transpuse din cadrul normativ UE, a creat premise pentru apariția unor noi jucători pe piața serviciilor de plată electronice, și anume a prestatorilor de servicii de plată nebancari, fapt ce a impulsionat dezvoltarea și diversificarea metodelor de plată fără numerar.

16

MONEDĂ ŞI CREDIT

GÎRLEA MIHAIL

În vederea valorificării oportunităților și inițiativelor de promovare a noilor instrumente de

plată fără numerar, Banca Națională a Moldovei a înființat, în anul 2013, Consiliul Național de Plăți (CNP), un forum profesionist de consultare la nivel înalt între diverse instituții publice și private, pentru susținerea funcționării sigure și stabile a sistemului de plăți din Republica Moldova. CNP va facilita alinierea serviciilor de plată la cererea pieței și la cele mai înalte standarde internaționale și va contribui la încurajarea concurenței pe piața plăților fără numerar, astfel încât agenții economici

și populația să beneficieze de servicii de plată calitative la prețuri avantajoase.

De asemenea, pentru eficientizarea transferurilor de fonduri, în sectorul bancar din Republica Moldova, în perioada anilor 2013-2017, a fost implementat codul IBAN (International Bank Account Number) atât pentru transferurile internaționale, cât și pentru cele naționale, cu scopul de a minimiza erorile, timpul de procesare a datelor și de a reduce costurile serviciilor de transfer. Din anul 2013, Banca Națională a trecut la regimul țintirii directe a inflației. În conformitate cu Strategia politicii monetare pe termen mediu (aprobată prin Hotărârea

Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 303 din 27 decembrie 2012), BNM

a

stabilit ținta inflației calculată în baza indicelui prețurilor de consum în valoare de 5,0% anual cu

o

posibilă deviere de ±1,5 puncte procentuale. Totodată, în concordanță cu ținta inflației, Banca

Națională a Moldovei a optat pentru regimul de flotare gestionată a cursului de schimb, fără a avea

o țintă prestabilită. În scopul întăririi capacităților Băncii Naționale a Moldovei de a interveni în situații de criză, prin intermediul Legii nr.232 din 3.10.2016 privind redresarea şi rezoluţia băncilor, Republica Moldova a transpus Directiva 2014/59/UE privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, aceasta fiind și un angajament asumat de țara noastră în contextul Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Astfel, odată cu implementarea acestei legi, Banca Națională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluție, dispune de pârghii legale pentru a preveni insolvența sau, în cazul în care aceasta se produce, pentru a reduce la minim consecințele negative prin menținerea funcțiilor de importanță sistemică ale instituției aflate în această situație.

În temeiul Legii nr. 202/2017 privind activitatea băncilor, precum și în contextul alinierii la standardele Basel III, în august 2018, BNM a implementat primul set de instrumente macroprudențiale – amortizoarele de capital. Acestea au ca scop creșterea rezilienței băncilor împotriva potențialelor pierderi rezultate din materializarea anumitor riscuri sistemice. BNM revizuiește periodic ratele amortizoarelor de capital stabilite și, la necesitate, le ajustează. Banca Națională a Moldovei si-a desfăsurat activitatea sub conducerea guvernatorilor Leonid Talmaci, Dorin Draguțanu, Sergiu Cioclea. Din 30 noiembrie 2018, guvernator al Bancii Naționale este Octavian Armașu.

17