Sunteți pe pagina 1din 23

As. med. princ. As. med. princ.

Pop-Şioldea Dorina Pop-Şioldea Vasile

Noţiuni de geriatrie
şi
gerontologie

Pentru uz intern
Feldru
2016

1
Gerontologia ca termen se defineşte ca ştiinţa proceselor de îmbătrânire.
Geriatria se defineşte drept o ramură a medicinei care cercetează şi tratează
aspectele patologice ale imbătrânirii. Geriatria presupune, pe lângă cunoştinţele din
domeniul medical, şi cunoştinţe din domeniul psihologiei şi sociologiei, devenind astfel
o ştiinţa de sine stătătoare, cuprinzând capitole importante din cardiologie, psihiatrie şi
neurologie.
Se apreciază că denumirea de “persoană de vârsta a treia” este mai acceptată decât
cea de persoană in vârsta, deoarece evocă intregul sector al populaţiei care a depăşit
mijlocul vieţii. Spre deosebire de imbătrânire, care este un proces dinamic indiferent de
vârsta cronologica, senescenţa cuprinde ultima perioadă a vieţii. În cadrul acesteia se
delimitează senilitatea, care este o perioadă finală cu deteriorări biologice severe.
Senescenţa nu este o boală, este un proces fiziologic, chiar dacă imbătrânirea se
asociază de regulă, deşi nu obligatoriu, cu imbolnăvirile. Diversele modificări
fiziologice par sa fie in raport direct cu imbătrânirea, dar multe persoane vârstnice işi
conservă capacităţile lor funcţionale cu toată degenerescenţa organică aparentă. Se
considera astazi ca prag al batrâneţii, vârsta de 60 – 65 de ani.
O clasificare curentă a persoanelor in vârstă distinge:
- intre 65 (60) – 75 de ani, trecerea spre batranete sau perioada de varstnic
- intre 75 – 85 (90) de ani, perioada de batran
- peste 85 (90) de ani, marea batranete sau perioada de longeviv.
In afara de aceasta clasificare cronologica, se foloseste si o clasificare medicala:
a) imbatranirea fiziologica, armonioasa, in care varsta cronologica se identifica cu
varsta biologica;
b) imbatranirea patologica, nefiziologica, cea mai frecventa forma de imbatranire,
care la randul ei poate fi:
- prematura, cand incepe de timpuriu, arata o neconcordanta intre
varsta biologica si cea cronologica – varsta biologica este mai mare decat varsta
cronologica.
- accelerata, cand ritmul de imbatranire se accelereaza la un moment
dat – dupa pensionare, dupa decesuri in familie, dupa internari, etc.
- nesincrona sau asincrona – tip de imbatranire in care aparatele si
sistemele imbatranesc diferentiat – imbatranirea cu manifestari cardiovasculare,
neurologice, psihice, etc.

2
Notiuni generale.
Batranetea, etapa fiziologica, nu boala.
O.M.S. defineste starea de sanatate ca o stare completa de bine fizic, mintal si
social. La batrani capacitatile fizice regreseaza, avand loc si o deteriorare intelectuala si
o dezangajare sociala cu marginalizarea persoanei. Totusi batranetea nu trebuie privita
ca o boala. Daca la baza acestui fenomen stau modificarile de varsta suferite de
diferitele organe si sisteme, unele evenimente ce intervin in existenta varstnicului o
precipita ( pensionarea, decesul partenerului de viata, plecarea copiilor, imbolnavirile
diferite, disparitia vechilor prieteni, etc ), criza de adaptare la aceste noi conditii avand
mari implicatii psihologice.
Definitia notiunii de sanatate suporta modificari la varstnic, prin statutul sau fizic,
psihic si social.
Declinul aptitudinilor psihomotorii incepe de la varsta de 25 – 35 de ani.
Fenomene de imbatranire normala:
- fenomene de imbatranire ale pielii si fanerelor – piele uscata, pete senile, riduri,
incaruntirea, rarirea si caderea parului, incetinirea cresterii unghiilor.
- scaderea acuitatii vizuale si a câmpului vizual.
- scaderea acuitatii auditive.
- slabirea vocii ( fonastenie ).
- scaderea masei si fortei musculare si a tolerantei la efort precum si reducerea
amplitudinii miscarilor articulare.
- hiposomnia ( scadere a duratei somnului ).
- hipomnezia ( scaderea memoriei ), scaderea atentiei.
- hipoaciditatea gastrica.
- reducerea secretiilor salivare, deglutitie dificila, intarzierea tranzitului intestinal
(constipatia ).
- diminuarea gustului, mirosului, a sensibilitatii termice si dureroase.
- edentarea ( caderea dintilor ).
- cresterea TA si pulsului in repaus, cu puls periferic slab perceptibil.
- nicturie, incontinenta urinara la efort, hipertrofie de prostata.
- reducerea reflexelor voluntare, usoara depresie.
Pe plan bioumoral la varstnic vorbim de valori de referinta, nu de valori normale:
- valorile T.A. tind sa creasca, mai accelerat T.A. sistolica. Valori de 160 – 165
mmHg pentru cea sistolica si 90 – 95 mmHg pentru cea diastolica, sunt considerate
valori de referinta pentru varstnic.
3
- glicemia la o valoare de 130 mg/dl este in limite fiziologice pentru batrani.
- colesterolemia depaseste frecvent valorile adultului.
- VSH ajunge la 15 mm la varsta de 70 de ani.
- sideremia are valori in scadere.
- ureea, acidul uric si creatinina au valori superioare adultului.
- proteinemia are valori scazute.
- numarul de hematii este in scadere, ceea ce duce la o oxigenare deficitara a
tesuturilor.
- numarul de leucocite ( limfocitele ) este in scadere, ceea ce duce la o scadere a
rezistentei la infectii.
- apar modificari ale homeostaziei apei si electrolitilor, ceea ce duce la
deshidratare.
- apar dereglari ale termoreglarii → hipotermie.
- scad secretiile endocrine si apar modificari biometrice, cu modificarea armoniei
locomotorii si a sistemului osteo-muscular.
Schimbari psiho-sociale.
1. Pensionarea – treapta a vietii pe care unii o asteapta cu placere, daca au o buna
stare de sanatate, sau de care altii sunt nemultumiti, prezentand riscul unor depresii si
dificultati de adaptare.
2. Izolarea sociala poate fi consecinta prejudecatilor defavorabile si de respingere
din partea celor din jur, precum si din cauza diminuarii responsabilitatilor si a
prestigiului.

Notiuni de imbatranire psihologica.


Daca la baza imbatranirii stau modificarile de varsta suferite de diferitele organe si
sisteme, unele evenimente care intervin in existenta varstnicului, o precipita.
Se disting in psihologia senescentei trei aspecte generale:
- caracterul diferential, existand diferente de imbatranire semnificative de la o
persoana la alta, si chiar la aceeasi persoana de la un organ la altul;
- nivelul imbatranirii depinde mai putin de varsta cronologica si mai mult de
particularitatile genetice, somatice, sociale si morale ale persoanei.
- caracterul relativ al deficientelor, datorita rezervelor compensatorii si echilibrarii
complexe, un exemplu concludent fiind nivelul de inteligenta – maximul nivelului de
inteligenta se situeaza intre 16 si 25 de ani, totusi de multe ori se obtin performante mai

4
mari si dupa aceasta perioada ( de unde si ceea ce se spune, ca varsta a treia devine o
varsta a intelepciunii ).
Examinarea clinica a unui batran implica nivelul de constienta, capacitatea de
orientare, starea afectiva, gandirea, memoria, ideatia, aspectul global al compor-
tamentului, integrarea in familie si societate, limbajul, trasaturile de personalitate.
Nivelul psiho-fiziologic al varstnicului pune in evidenta modificari importante:
- cresterea timpului de reactie si incetinirea tuturor reactiilor psihomotorii.
- scaderea proceselor inhibitorii, situatie in care se favorizeaza iritabilitatea,
labilitatea emotionala si logoreea.
- o fixare mai greoaie a reflexelor conditionate, cu consecinte in reducerea
capacitatii de invatare si de adaptare a persoanei varstnice.
- fragmentarea din ce in ce mai mare a perioadei de somn, prin perioade de veghe,
si somnolenta diurna intermitenta.
Senescenta senzoriala apare constant. Scade auzul si vazul, scade sensibilitatea
tactila, sensibilitatea la cald si rece, sensibilitatea la durere. Diminua mirosul si gustul.
Diminua atentia, scade memoria de scurta durata dar se conserva memoria de
lunga durata.
Gandirea imbraca doua aspecte la varstnic:
- scaderea ritmului ideativ, a spontaneitatii si flexibilitatii gandirii, ceea ce
favorizeaza rigiditatea si inertia, stereotipiile si dificultatea de adaptare.
- conservarea sau cresterea functiilor de sinteza, generalizare si schematizare, care
favorizeaza reflexivitatea, circumspectia, cumpatarea si contemplarea ( conduita de
spectator ).
Limbajul reflecta dificultatile gandirii varstnicului, cu aparitia unei scaderi a
fluxului verbal.
Apare apatia, depresia, scaderea capacitatii de rezonanta afectiva.
Comportamentul instinctual este dominat de modificarile aparute in planul
sexualitatii, cu reducerea vietii sexuale si a suportului endocrin, dar care nu sunt insotite
de o diminuare a erotismului si a tensiunii libiduale care pot persista la varstnici,
favorizand exagerari de tandrete.
Personalitatea va reflecta trasaturile senescentei la toate nivelele integrate
personalitatii.
Tipuri de imbatranire dupa personalitate:
- modele de imbatranire cu risc patogen – care fixeaza trasaturile egocentriste,
introversive, depresive si anxioase, cu tendinte ipohondriace ( cu teama de boala ).

5
- modele de imbatranire sanogena – cu personalitati echilibrate, care-si regrupeaza
si reinvestesc fortele intr-o activitate pe masura noului statut bio-psiho-social si
familial. Sunt varstnicii care mentin active comunicarea si colaborarea cu celelalte
generatii.
- modele de imbatranire cu risc patogen crescut – unde solicitarea este data de un
hiperego excesiv si care abordeaza nivele de activitate ce depasesc posibilitatile
varstnicului, expunandu-se unor traume psihice si somatice.
Uneori trecerea anilor pot conferi o anumita nota negativa generala unor aspecte
ale personalitatii adultului. Astfel adultul analitic va deveni batranul cicalitor, adultul
circumspect va deveni batranul banuitor si susceptibil, adultul meticulos va deveni
batranul stereotip iar adultul strangator va deveni batranul zgarcit, avar.

Probleme frecvente ale varstnicilor.


1. Probleme de asistenta sociala.
Deoarece relatiile sociale ale individului varstnic, in cadrul familiei sau generale,
pot favoriza sau agrava imbolnavirile cronice, medicul si asistenta medicala trebuie sa
aiba si notiuni generale de sociologie a imbatranirii si de asistenţa sociala, deci trebuie
sa formuleze si un diagnostic social. Asta inseamna ca trebuie sa cerceteze si aspectele
psihosociale ale varstnicului – pensionare, stressul retragerii din activitate, solidaritatea
familiala, raporturile cu familia ( daca este tolerat, neglijat sau ignorat ), etc.
2. Afectiuni mai frecvente in practica geriatrica.
Printre cele mai frecvente afectiuni ale varstnicului se numara: cardiopatiile
aterosclerotice, HTA, tulburarile de ritm si de conducere cardiaca, anemia pernicioasa,
leucemia limfatica cronica, diverticuloza, ischemiile digestive, DZ, ateroscleroza
cerebrala, boala Parkinson, dementele senile ( dementa Alzheimer ), depresiile,
glaucomul, cataracta, osteoporoza, poliartrozele, keratozele, cancerul cutanat. Exista si
o clasificare a bolilor varstei a 3-a:
- boli comune si varstelor anterioare.
- boli comune cu anumite particularitati la varstnic.
- boli specifice varstnicilor, ce se mai numesc geropatii sau gerodistrofii –
gerontoxonul ( prezenta unui inel cenusiu-albastrui la periferia corneei, ce semnifica o
dereglare a metabolismului lipidelor ), cataracta senila, prezbiacuzia, prezbiopia,
pruritul senil, keratoza senila, HTA geriatrica, arterita Horton, parapareza senila –
afectiuni ce apar numai la varsta a 3-a.
A. Bolile cardiovasculare reprezinta principala cauza de deces la batrani. Ca
frecventa sunt urmate de bolile neurovasculare si bolile psihice. Ateroscleroza in primul
rand, apoi obezitatea, diabetul zaharat si guta se asociaza frecvent tulburarilor
6
cardiovasculare. Restrangerea activitatii fizice face ca doua din cele mai importante
simptome ale bolilor cardiovasculare – dispneea de efort si durerea precordiala – sa
lipseasca, sa fie diminuate sau cu manifestari atipice.
Infarctul miocardic acut la varstnic. Inima unui varstnic nu se mai poate adapta la
efort, aparand astfel dispneea la eforturi minime. De aceea la batrani simptomul
principal al I.M.A. nu este durerea precordiala ci dispneea. Tabloul clasic este inlocuit
de tablouri asimptomatice, de aspect atipic sau cu simptomatologie de imprumut. Apar
astfel infarcte cu tablouri fals abdominale, fals cerebrale sau fals pulmonare. Alteori
apar tablouri nesemnificative, ce sugereaza o suferinta minora – algii toracice minore,
algii articulare, curbatura, etc. Se pot intalni si infarcte cu simptomatologie cerebrala –
confuzie, disartrie, agitatie psihomotorie, vertije si chiar coma.
Hipertensiunea arteriala este principalul factor de risc la varstnic, crescand
incidenta accidentelor vasculare cerebrale si coronariene. HTA esentiala nu este
caracteristica varstnicului, ea aparand in cursul varstei tinere sau adulte, la batrani
evoluand cu unele caractere clinice speciale si se insoteste si de ateroscleroza.
Simptomatologia HTA la varstnic are unele particularitati:
- se intalnesc uneori cazuri cu valori tensionale crescute dar fara semne clinice;
- simptomatologia este de obicei nezgomotoasa;
- frecvent apar simptome nespecifice – cefalee, vertij, tulburari de vedere, nicturie;
- apar semne de suferinta cardiaca – dispnee la eforturi minime, palpitatii, ritm de
galop;
- dupa varsta de 70 de ani apar semne de insuficienta circulatorie cerebrala –
insomnie, agitatie, dezorientare.
Complicatiile HTA pot fi cardiace, cerebrale sau renale si sunt date de
modificarile aterosclerotice.
Principii terapeutice in HTA:
- repausul si calmantele nu sunt necesare pentru ca scad autonomia varstnicului.
- regimul desodat nu se prescrie la varstnic, pentru ca prin anorexia pe care o
provoaca creeaza carente proteice si vitaminice.
- supravegherea valorilor tensionale.
- supravegherea bilantuluI sodiu-potasiu ( Na-K ).
- tratamentul va fi bland, progresiv, cu asocieri medicamentoase in doze mici ( ⅔
din doza adultului ).
- medicatia diuretica se va administra cu prudenta la inceput.
- se monitorizeaza circulatia cerebrala.

7
- terapia va fi in trepte: initial administrare de diuretic, apoi administrare de
antihipertensiv + diuretic, apoi antihipertensiv + diuretic + regim dietetic hiposodat,
moderat si adecvat.
Hipotensiunea arteriala, intelegandu-se scaderea presiunii sistolice cu mai mult
de 20 mmHg, la trecerea de la clinostatism in ortostatism. Frecventa ei creste odata cu
inaintarea in varsta. Se insoteste de astenie psihofizica, palpitatii, vertij, sincope,
pierderi de cunostinta, caderi.
Arterita cu celule gigante – arterita temporala sau arterita Horton. Apare la
bolnavii varstnici dupa varsta de 50 de ani si obisnuit dupa 60 de ani. Se localizeaza la
bifurcarea carotidei sau la nivelul arterelor faciala sau temporala. Debutul este insidios,
cu cefalee, oboseala, anorexie, scadere in greutate, polimialgii reumatice, febra
moderata ( 38ºC ) sau subfebrilitate. Caracterul cefaleei este sugestiv – localizare
temporala uni sau bilaterala cu iradiere in pielea capului si regiunea occipitala. Evolutia
este cronica de la cateva luni la 2 ani sau chiar mai mult. Tratamentul este cronic si se
face cu preparate cortizonice ( Prednison, etc ) si antiagregante plachetare ( Aspenter,
etc ).
B. Boli neuropsihice.
Tulburarile psihice si neurologice din imbatranire sunt grupate in ceea ce s-a
numit imbatranirea cerebrala. Ele cuprind tulburari nevrotice, psihoze functionale, stari
confuzionale si psihoze organice. Morbiditatea psihiatrica a batranului ocupa locul 2 in
ansamblul morbiditatii sale generale, dupa cea cardiovasculara. Momentul cel mai
traumatizant psihic pentru un varstnic, este retragerea din activitatea profesionala
(pensionarea). Acest moment este mai greu de suportat de catre barbati, perceput uneori
ca un adevarat soc al pensionarii, numit de catre unii “boala a retragerii” sau “moarte
sociala”. Prin pierderea prestigiului social castigat dupa o viata de munca, incepe
constientizarea imbatranirii si mai ales teama de moarte.
Cele mai importante semne neurologice ce pot sa apara la o persoana in varsta
sunt: mersul cu baza de sustinere marita, o spasticitate discreta, rigiditate cu limitarea
miscarilor, tendinta la abolirea reflexelor, hipotrofia musculara, miscari involuntare,
tremuraturi, modificari de pozitie, de memorie, de limbaj, de mimica si modificari ale
organelor de simt si ale afectivitatii. Cele mai reprezentative tulburari neuropsihice la
batrani sunt: tulburarile de somn, depresiile tardive, sinuciderile, starile confuzionale
acute, dementele, ateroscleroza cerebrala difuza, accidentele vasculare cerebrale
ischemice tranzitorii si parapareza ( paraplegia ) senila.
Tulburarile de somn. Somnul este o functie fiziologica mult modificata la
varstnici fata de adulti. Batranul are o nevoie de somn in medie de 6 ore zilnic. Totusi
varstnicii se plang adesea de insomnie, mai ales femeile, acest lucru explicand cresterea
consumului de hipnotice la varsta a treia. In general somnul nocturn este discontinuu,

8
fragmentat, cuprinzand perioade de treziri, posibilitatea readormirii fiind greoaie. Ziua
starea de veghe este intrerupta de perioade de somnolenta. Exista si factori care tulbura
somnul – adenomul de prostata ( urinari frecvente ), refluxul gastroesofagian, puseele
dureroase de reumatism, bronsite rebele, etc. Pentru corectia somnului sunt preferabile
masuri nemedicamentoase – culcarea la aceeasi ora, plimbari scurte in aer liber, masa
de seara sa preceada culcarea cu cel putin 2 ore, se vor evita alimentele greu digerabile,
bauturile excitante ( alcool, cafea, cola, etc ), evitarea fumatului, a vizionarii specta-
colelor si filmelor stressante, a discutiilor in contradictoriu. Tratamentul medicamentos
se va institui numai dupa epuizarea celorlalte metode ( Nitrazepam, barbiturice,
tranchilizante, etc ).
Depresiile tardive sunt cele mai frecvente afectiuni psihice intalnite la varstnici
(15 % ), apar in nevroze, boli cerebrale, boli degenerative, vasculare, endocrine,
metabolice, dar si in psihoze maniaco-depresive, in melancolia de involutie sau dupa
traume psihice ori crize de neadaptare. Clinic predomina ideile depresive, ipohondriace
si de negatie, sentimente de culpabilitate, de inutilitate si de autoacuzare. In formele
grave apar deliruri, idei de persecutie, confuzie, halucinatii, dezordine afectiva. Dupa
fiecare faza depresiva, intervalul liber se scurteaza. Tratamentul vizeaza tratamentul
bolilor cerebrale si a bolilor somatice coexistente, ameliorarea conditiilor psihosociale
si tratamentul psihofarmacologic ( administrare de psihoanaleptice, timoanaleptice,
antidepresive, anxiolitice, etc ).
Sinuciderile sunt frecvente, reprezentand 25 – 35 % din totalul sinuciderilor la
toate varstele, fiind o expresie a depresiei. Grupele de varstnici cu risc crescut sunt
persoanele cu boli cronice traind in izolare si lipsuri, refuzul de adaptare si cei cu crize
emotionale ( moartea partenerului de viata, pierderea legaturilor afective, internarea in
unitati de asistenta sociala ). O forma particulara o reprezinta batranii care pierd dorinta
de a trai. Sinuciderile sunt mai frecvente in randul sexului masculin, iar O.M.S. a
stabilit cauzele suicidului in urmatoarea ordine: izolarea sociala, pierderea unui rol
social, incetarea activitatii profesionale, intreruperea unui mod de viata obisnuit ( prin
internare intr-o unitate de asistenta de exemplu ), moartea partenerului de viata, starile
de sanatate fizica si mentala deficitare, lipsurile materiale.
Starile confuzionale acute. Se instaleaza mai mult sau mai putin brutal si altereaza
global constiinta, comportamentul mental si relational. Sunt reactii acute cu durata de
ore sau zile, fiind reversibile spontan sau terapeutic. Apar de obicei seara sau noaptea.
In aparitia lor intervin:
- factorii declansatori – boli cardiovasculare, cauze metabolice ( uremie,
hiperglicemie, hipoglicemie, etc ), boli infectioase, respiratorii sau urinare, boli
cerebrale ( AVC, tumori, etc ).
- cauze medicamentoase ( iatrogene ) – dupa administrarea de antidepresive,
antiparkinsoniene, neuroleptice, sedative, tranchilizante, hipnotice, etc.
9
- factorii psihosociali – moartea partenerului, incetarea activitatii profesionale, etc.
Semnalul de alarma il constituie schimbarea brusca de comportament, ca
simptome aparand tulburari de atentie, obnubilarea constientei, iluzii, halucinatii,
dezorientare, etc. Diagnosticul diferential se face in principal cu dementa: starea
confuzionala are un debut brutal, evolueaza cu perioade de luciditate si este reversibila;
dementa are un debut progresiv, tulburarea este globala iar evolutia este ireversibila.
Dementele sunt frecvente la varstnici. Se caracterizeaza printr-o scadere progresi-
va si ireversibila a activitatii psihice si prin modificari organice cerebrale de natura
degenerativa sau vasculara ( aterosclerotica ). Evolutia poate fi precipitata de factori
psiho-socio-culturali.
Se deosebesc:
- demente senile ( degenerative ) – dementa Alzheimer, care poate fi presenila
(inainte de 65 de ani ) si senila ( dupa 65 de ani ).
- demente vasculare ( aterosclerotice ),
- demente mixte.
Cauza cea mai frecventa ( 80 % ) o reprezinta degenerescenta primara a tesutului
cerebral ( boala Alzheimer ). Diagnosticul poate fi presupus in doua situatii:
- degradarea accentuata, chiar brutala, de durata a unui varstnic pana atunci activ,
declansata de un factor favorizant.
- alterarea progresiva, in trepte a performantelor intelectuale.
In practica se observa frecvent tendinta de a eticheta ca dementa tulburari psihice
de imbatranire, stari depresive sau stari confuzionale reversibile. Tulburarile globale de
memorie, dezorientarea in timp si spatiu, tulburarile de exprimare si intelegere, de
limbaj, de recunoastere si comportament, de judecata si atentie, asociate cu evolutia
lenta, pledeaza pentru dementa. Tratamentul dementei apartine domeniului psihiatriei,
probleme grave ridicand instabilitatea afectiva, insomnia, refuzul hranei si a igienei
corporale, incontinenta urinara. O atentie deosebita trebuie acordata fumatului si
manevrarii gazelor ( pericol de incendii, explozii, intoxicatii ).
Ateroscleroza cerebrala difuza. Se descriu tablouri clinice caracteristice, dupa
acumularea leziunilor in anumite zone ale creierului. Ele se instaleaza in timp, insidios
si sunt in general asimptomatice mult timp. Se datoresc hipertensiunii arteriale si
aterosclerozei, care se influenteaza reciproc.
Accidentul vascular cerebral ( AVC ). Un accident vascular cerebral apare atunci
cand un vas de sange ( o artera ) care furnizeaza sange la nivelul unei zone a creierului,
se sparge ( AVC hemoragic ) sau este blocat de un cheag sanguin ( AVC ischemic ).
Celulele nervoase din acea zona sunt afectate si pot muri in cateva ore.
Simptomele generale ale AVC include debutul brusc, cu:
10
- stare de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau piciorului, de
obicei pe o jumatate laterala a corpului ( hemipareza sau hemiplegie ).
- tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata,
diplopie sau pierderea vederii.
- confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere,
- tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii,
- cefalee severa.
Simptomele depind de localizarea cheagului sanguin sau a hemoragiei si de
extinderea regiunii afectate.
Factorii de risc: varsta, istoricul familial, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat,
fumatul, hipercolesterolemia, endocardita infectioasa, fibrilatia atriala, obezitatea,
sedentarismul, tulburarile de coagulare.
Cele mai frecvente AVC la varstnic sunt AVC ischemice tranzitorii, ca o
complicatie a HTA si a aterosclerozei cerebrale. AVC ischemic tranzitoriu este relativ
benign, apare in jurul varstei de 70 de ani si se intalneste in aproximativ 20 % din
cazurile de AVC. Reversibil intr-un interval de 24 de ore are un prognostic imediat bun,
dar indepartat rezervat. Este de obicei minor, debuteaza brusc, fara pierdere de
cunostinta si dureaza cateva minute sau ore. Afecteaza doua teritorii cerebrale –
carotidian si vertebro-bazilar:
- cand afecteaza teritoriul carotidian apare o amauroza tranzitorie, o hemipareza ce
prinde si hemifata si dureaza minute sau ore.
- cand afecteaza teritoriul vertebro-bazilar apare vertij, instabilitate in ortostatism
sau mers, tulburari de vedere, de vorbire, de deglutitie si chiar tulburari motorii si
senzitive. Pot apare caderi, ictus amnezic tranzitor, agitatie, dezorientare. Dureaza
cateva ore.
Tratamentul prompt al AVC si al problemelor medicale asociate cu acesta, poate
minimaliza lezarea creierului si poate imbunatati sansele de supravietuire. Inceperea
unui program de reabilitare cat mai curand posibil dupa un AVC, creste sansele de
recuperare a unora din abilitatile care au fost pierdute.
Parapareza ( paraplegia ) senila. Se intalneste frecvent in practica geriatrica.
Apare lent, progresiv, la un subiect varstnic, cu astenie, adinamie pana la impotenta
functionala a membrelor inferioare si aparitia sindromului de imobilizare. Cauzele
specifice varstnicului sunt vasculare ( mielopatia vasculara ) si degenerative, mai rar
tumorale, traumatice, etc.

11
C. Boli digestive.
Procesul de imbatranire afecteaza si tubul digestiv. Edentatia ( lipsa dintilor ),
atrofia glandelor salivare si a mucoasei gastrice si esofagiene, aclorhidria ( lipsa
secretiei de acid clorhidric ) sunt relativ frecvente.
Parotidita supurata a batranului. Apare la varstnicul de peste 80 de ani casectic,
in stare grava. Clinic se exteriorizeaza ca o tumefactie pre- si intraauriculara, care
deformeaza figura, cu semne de inflamatie ( eritem si caldura locala ) precum si secretii
purulente in orificiul canalului Stenon.
Refluxul gastro-esofagian consta in intoarcerea continutului gastric in esofag, din
cauza insuficientei functionale a cardiei. Printre cauzele favorizante se numara
obezitatea, stenoza pilorica cu dilatatie gastrica consecutiva si sarcina. Consecinta
refluxului este esofagita peptica cu pirozis, regurgitatii acide si varsaturi.
Patologia ischemica digestiva. Bolile digestive ischemice sunt destul de frecvente
la varsta a treia. Se datoresc aterosclerozei arterelor viscerale abdominale, au mecanism
de producere ischemic ( tromboze, infarcte, embolii ) si prezinta dureri de tipul
claudicatie intermitenta.
- infarctul mezenteric este cel mai spectaculos accident, constituind o adevarata
drama abdominala. Se datoreste ocluziei totale prin embolie, a arterei mezenterice,
apare brusc si se manifesta cu semne de abdomen acut, cu durere violenta continua si
tenace, ce iradiaza in intreg abdomenul. Se poate insoti de diaree sanguinolenta,
varsaturi alimentare, bilioase sau sanguinolente, colaps, hipotensiune, puls slab,
hiperleucocitoza, agitatie extrema, gangrena intestinala.
- ischemia intestinala cronica apare la persoanele peste 50 – 60 de ani cu atero-
scleroza arteriala mezenterica. Durerea apare la 10 – 15 minute dupa mese si dureaza 1
– 3 ore si este proportionala cu cantitatea de alimente ingerate.
Incontinenta anala este o infirmitate frecventa, cu repercursiuni psihosociale
grave, fiind alaturi de incontinenta urinara, escarele de decubit si de dementa, una din
marile probleme ale ingrijirii si asistentei varstnicului. Consta in pierderea involuntara a
materiilor fecale si gazelor prin orificiul anal. Se asociaza de obicei cu incontinenta
urinara si cu deteriorarea psihica avansata.
Alte boli digestive sunt colecistitele si angiocolitele acute, ocluziile intestinale,
cancerul de colon stenozant, apendicita acuta, ulcerul gastro-duodenal, toate putand fi
originea unui abdomen acut cu prognostic foarte rezervat.

12
D. Boli metabolice.
Diabetul zaharat tardiv. Este o boala metabolica cronica, care are drept cauza
principala deficitul absolut sau relativ de insulina si se caracterizeaza prin perturbarea
predominanta a metabolismului glucidic, cu hiperglicemie, glicemii pe nemancate ce
depasesc 120 mg/dl, prezenta glucozei in urina, alaturi de afectarea metabolismului
lipidic si protidic. Clinic se deosebeste:
- diabetul zaharat de tip I, insulino-dependent, care se echilibreaza numai prin
administrare de insulina. Apare la copil ( diabetul juvenil ), la adolescent si la adultul
tanar, mai rar la varstnici peste 60 – 65 de ani.
- diabetul zaharat de tip II, insulino-independent, care apare in genere dupa varsta
de 40 de ani. Din aceasta categorie face parte si diabetul care apare dupa varsta de 65 –
70 de ani, din cauza ateroslerozei vaselor pancreatice. Este tipul de diabet cel mai
frecvent intalnit.
La varstnici DZ este relativ frecvent ( intre 4 si 10 % din populatia de peste 65 de
ani ) si este de obicei insulino-independent ( tip II ). Lipseste caracterul ereditar, domina
ateroscleroza pancreatica,debutul este insidios, este descoperit cu prilejul unui episod
infectios intercurent, evolutia este lenta si se manifesta prin triada clasica – poliurie,
polifagie, polidipsie. Printre caracteristicile DZ la varstnic se numara:
- frecventa mai mare a diabetului latent ( 40 % ),
- obezitatea este un factor net predispozant,
- hipertiroidismul favorizeaza hiperglicemia si glicozuria,
- debutul este insidios, iar formele iatrogene ( mai ales dupa administrarea de
cortizon ) sunt relativ frecvente
- riscul major metabolic este coma hiperosmolara,
- microangiopatia diabetica este rara, in schimb predomina macroangiopatia
(interesarea vaselor mari – cerebrale, coronariene, arterele membrelor inferioare ), cu
AVC, infarct miocardic, arterite periferice.
- arteriopatia membrelor inferioare are o simptomatologie mai frusta.
Dintre complicatiile acute cea mai severa este coma hiperosmolara,
neacidocetozica. Apare la diabetici insulino-independenti tratati insuficient sau ignorati.
Poate fi declansata de lipsa insulinei, diuretice tiazidice, cortizon, hipotermie cu
scaderea consumului de glucoza, aport exagerat de glucide, infectii, deshidratari. Coma
este vigila. Se descriu doua tipuri de manifestari:
- neurologice – hiperreflectivitate, semnul Babinski pozitiv, tremuraturi, convulsii
generalizate, incontinenta de urina.

13
- si semne de deshidratare – piele uscata, limba prajita, deglutitie dificila, globi
oculari hipotonici.
La acest tablou se adauga hipertensiunea arteriala, lipsa mirosului de acetona a
urinii, prin lipsa corpilor cetonici, si a dispneei Kusmaul. Valorile glicemiei sunt foarte
mari.
Alte complicatii care mai pot sa apara sunt:
- coma diabetica clasica, hiperglicemica, acidocetozica, este mai rara.
- coma hipoglicemica, este frecventa la varstnic.
- complicatii infectioase, mai frecvent urinare, cutanate si pulmonare.
Tratamentul DZ senil include dieta si medicatia hipoglicemianta. Dieta trebuie sa
asigure 30 – 35 % din ratia calorica glucide ( 150 – 200 g/zi ), proteine 15 – 20 % ( 1,25
– 1,50 g/kg greutate/zi ) si 30 – 35 % grasimi ( 40 – 60 g/zi ). Aportul de lichide trebuie
sa fie suficient, iar aportul de vitamine si saruri minerale normal. Combaterea obezitatii
este obligatorie, iar exercitiul fizic necesar, in sedinte mici.

E. Patologia geriatrica a sangelui.


Anemia se datoreste deficitului factorilor eritropoetici necesari formarii
hemoglobinei ( fier, vitamina B12, acid folic, vitamina B6, proteine ). Cele mai frecvent
intalnite tipuri de anemie la varstnic sunt :
- anemia feripriva, mai frecventa la femei si barbatii peste 60 de ani, prin sangerari
digestive, malnutritie, neoplasme.
- anemia Biermer ( anemia pernicioasa ) cauzata de lipsa vitaminei B12. Este in
relatie mai ales cu tiroidopatiile si diabetul zaharat.
- anemiile secundare altor imbolnaviri – in hepatopatii cronice, limfoleucoza
cronica, etc.
Ca tratament se administreaza preparate de fier in anemiile hipocrome feriprive,
acid folic in anemiile carentiale si vitamina B12 in anemia pernicioasa.
Leucemia limfatica cronica este cea mai frecventa leucoza intalnita la varstnici.
Apar infectii repetate, adenopatii generalizate, splenomegalie, limfocitoza. Numarul de
leucocite poate depasi 100 000/mmc.
Alte hemopatii intalnite la batrani sunt gamapatia monoclonala benigna sau
mielomul multiplu si macroglobulinemia Waldenstrom dintre hemopatiile maligne.
Tratamentul acestor boli consta in primul rand in administrarea de citostatice
(Clorambucil, Endoxan, etc ).

14
F. Patologia gerodermatologica.
Epidermul senil se subtiaza, reinoirea epiteliala se reduce, cicatrizarea plagilor se
face greu iar elasticitatea si troficitatea pielii diminua. Apar frecvent dermatoze senile.
Mai frecvent se intalnesc pruritul senil, purpura senila, epitelioamele si ulcerul ischemic
de presiune ( escara ) care va fi tratata la alt capitol.
Pruritul senil apare de obicei dupa varsta de 60 de ani, se intalneste mai frecvent
la barbati, lipsesc leziunile cutanate, este foarte rezistent la tratament si nu are o
etiologie cunoscuta bine. Suferinta este chinuitoare, impiedica somnul, se insoteste de
depresii care pot merge pana la suicid. Se considera ca se insotesc de prurit unele
anemii si boli hepatice, boala Hodgkin, leucozele, poliglobulia, hiper- si hipotiroidia.
Uneori pruritul apare ca o manifestare paraneoplazica. Nu exista tratament etiologic.
Purpura senila este un sindrom hemoragic specific varstnicilor. Apar pete
echimotice pe fata dorsala a mainilor si antebratelor. Apare mai frecvent la femei.
Dureaza cateva saptamani si este urmata de macule cafenii persistente.
Epitelioamele pot fi bazocelulare si spinocelulare.

G. Patologia urogenitala geriatrica.


Patologia este dominata de infectiile urinare, incontinenta urinara si hipertrofia de
prostata.
Infectiile urinare sunt afectiunile cele mai frecvent intalnite la persoanele
varstnice – 20 % dintre femei si 10 % dintre barbatii peste 65 de ani. Adeseori sunt
latente, asimptomatice. Imobilizarea la pat, deteriorarea psihica si incontinenta urinara
contribuie la aparitia acestor afectiuni. Purtatorii de sonde vezicale permanente prezinta
aproape obligatoriu infectii urinare, de obicei polimicrobiene. Tratamentul se bazeaza
pe antibioterapie cu spectru larg.
Incontinenta urinara. Este una din marile probleme ale asistentei geriatrice, alaturi
de incontinenta anala, de imobilizare, escare si dementa. Este foarte frecvent intalnita si
incidenta ei creste odata cu inaintarea in varsta. De obicei la bolnavii aflati la domiciliu
se intalneste in 10 – 15 % din cazuri, in timp ce la bolnavii spitalizati se intalneste in 30
– 40 % din cazuri. Examenul prostatei la barbat si examenul ginecologic la femei este
obligatoriu.
Incontinenta urinara poate fi:
- de stress sau de efort – prin pierderea involuntara dupa un efort de tuse, stranut,
râs, etc. Este mai frecventa la femei iar prognosticul este benign.
- tranzitorie – apare ca reactie fie la o afectiune acuta ( infectie urinara,
pneumonie, stari confuzionale, AVC ), fie la o schimbare psihologica ( spitalizare, etc ).
Repausul la pat este un factor favorizant.
15
- incontinenta definitiva – este de obicei neurogena si rareori cauzata de un
adenom de prostata sau de o retentie de urina cu mictiuni prin “prea plin”. Alteori poate
apare in tabes, in neuropatia diabetica, boala Parkinson, etc.
Tratamentul include psihoterapie, suprimarea obstacolului, reeducare vezicala,
tratamentul infectiilor.
Retentia de urina. Este o tulburare a mictiunii frecventa in geriatrie, constand in
imposibilitatea eliminarii urinii din vezica. Se insoteste de glob vezical. Poate fi acuta
sau cronica. Retentia acuta poate apare in boli infectioase sau in stari toxice. Retentia
cronica apare lent si progresiv la varstnici, in special din cauza hipertrofiei de prostata.
Tratamentul consta in sondaj vezical evacuator, cu sonda vezicala tip Foley. Sonda
permanenta trebuie pe cat posibil evitata, din cauza infectiilor urinare cu care se poate
complica.
Prostata la batrani. Adenomul de prostata afecteaza aproape in totalitate barbatii
varstnici. Mictiunile frecvente ( polakiuria, disuria, nicturia ) sunt simptomele
principale in adenomul de prostata. Complicatiile cele mai frecvente sunt infectia
urinara, retentia de urina si incontinenta urinara ( prin “prea plin” ). Exista si un
tratament conservator, dar cel mai eficient este tratamentul chirurgical.
Deshidratarea. Imbatranirea se insoteste obisnuit de tulburari hidroelectrolitice,
cu pierderi de apa si implicit deshidratare. Simptomatologia deshidratarii simple consta
in uscarea tegumentelor, prajirea limbii, senzatie de sete, apatie, depresie, disfagie,
oligurie cu urini concentrate, hipotensiune ortostatica, caderi, coma hiperosmolara.
Tulburarile favorizeaza trombozele, in special cele cerebrale si coronariene.
Deshidratarea apare in special in sezonul calduros si in starile febrile, cu transpiratii
abundente. Tratamentul consta in inlocuirea apei pierdute per oral sau, la nevoie
parenteral. Cand apar si pierderi de Na, se administreaza solutii saline.

H. Aspecte caracteristice de geropatologie a aparatului locomotor.


Procesul de imbatranire afecteaza predominant oasele si articulatiile.
Caracteristice sunt osteoporoza si fractura extremitatii proximale a femurului. Artrozele
apar aproape intotdeauna, iar cifoza dorsala si hiperlordoza cervicala sunt modificari de
postura specifice varstnicului.
Osteoporoza de involutie face parte dintre bolile care afecteaza in grade diferite,
dar cu predominanta varstnicii. Este o atrofie osoasa caracterizata printr-o afectare egala
a celor 2 componente ale osului – substanta organica fundamentala si substanta
minerala. Explicatia prezentei ei la varstele inaintate consta in actiunea concomitenta, la
aceste varste, a majoritatii sau a tuturor factorilor etiologici. Printre factorii etiologici ai
osteoporozei se numara:

16
- factorul hormonal – scaderea nivelului estrogenic in postmenopauza la femei, si
scaderea functiei testiculare la barbati – factor cu atat mai important cu cat apare mai
precoce.
- varsta – reprezinta un factor major, prin restrangerea activitatii fizice.
- instalarea sindromului de imobilizare – substanta osoasa diminua rapid.
- tulburarile circulatorii locale.
- factorul nutritional – carente proteice, vitaminice, calorice.
Diagnosticul se pune aproape intotdeauna tardiv, de cele mai multe ori cand apare
o fractura a scheletului.
Complicatiile cele mai grave ale osteoporozei sunt fracturile – intre 50 si 60 de ani
predomina fracturile antebratului ( indeosebi a regiunii radiocarpiene ), in jurul varstei
de 70 de ani predomina fracturile vertebrelor iar dupa varsta de 70 de ani fracturile
extremitatii superioare a femurului ( a colului femural ).
Cand osteoporoza este clinic manifesta osul a pierdut deja in proportie de 50 %
substantele sale componente. Ca tratament medicamentos se pot administra estrogeni,
preparate de calciu si vitamina D, calcitonina ( Miacalcic, Nylex, etc ), bifosfonati
(Fosamax, Bonviva, Didronel, Aclasta, etc ). Tratamentul complicatiilor se refera in
primul rand la tratamentul fracturilor ( reducere ortopedica sau tratament chirurgical ),
evitarea imobilizarii prelungite dupa o fractura si mobilizarea precoce. Pentru
prevenirea osteoporozei se recomanda conservarea unei activitati fizice care sa permita
limitarea pierderii osoase, regim alimentar bogat in vitamine si calciu.
Fracturile extremitatii superioare a femurului se intalnesc la toate varstele. La
tineri si adulti sunt rare si de cauze accidentale. La varstnici sunt accidente obisnuite, cu
prognostic foarte grav, cu mare invaliditate si mortalitate crescuta, fiind una dintre cele
mai temute complicatie a osteoporozei. Tratamentul este chirurgical – osteosinteza
centromedulara cu tija Ender si blocaj antirotator sau artroplastie cu endoproteza
cimentata sau necimentata.

3. Caderile.
O situatie clinica frecventa si particulara varstnicului, o constituie asa-zisele
“caderi”. Caderile pot fi unice, in AVC sau in infarctul miocardic, sau repetate. Cadrul
clinic cel mai important al caderilor este reprezentat de patologia cardiovasculara,
cerebrovasculara, neurologica si locomotorie. Printre cele mai importante cauze
morbide se numara tulburarile de ritm si conducere, angina pectorala, sincopa,
emboliile pulmonare sau cerebrale, ateroscleroza carotidiana, hipotensiunea ortostatica,
epilepsia, insuficienta circulatorie vestibulo-bazilara, hipoglicemiile, anemiile, etc. Se
descriu mai multe variante: caderi fatale, pierderea echilibrului datorita varstei inaintate

17
si unor medicamente, impiedicari si alunecari, impleticeala, clatinarea datorita
nesigurantei pasilor, ameteala, lipotimia, vertijul la schimbarea pozitiei.

4. Sindromul de imobilizare.
Reprezinta un tablou clinic specific geriatriei, in raport cu patologia varstnicului si
cu caracteristicile procesului de involutie.
Factori favorizanti: varsta, terenul neuropsihic ( depresie, etc ), conduita necores-
punzatoare a anturajului familial, etc.
Factori determinanti: afectiunile severe, invalidante, afectiuni psihice,
imobilizarea autoimpusa prin teama de accidente, factori iatrogenici ( polipragmazia
psihotropa ), etc.
Simptomatologie:
- simptome psihice – anxietate, depresie, dezorientare, negativism, mutism, stari
revendicative.
- simptome somatice – atrofie musculara, retractii musculare si redori articulare,
limitarea mobilizarii, escare de decubit, tulburari circulatorii, constipatie, embolii
pulmonare, complicatii urinare, pneumonii de decubit.
- semne metabolice: demineralizare osoasa, osteoporoza, calculi urinari.
Tratamentul preventiv presupune conservarea activitatii cotidiene, kineziterapie,
ergoterapie, tratamentul afectiunilor cauzale. Tratamentul curativ se aplica de obicei in
unitati specializate ( unitati de cronici, de recuperare ) si urmareste reeducarea,
reabilitarea si reintegrarea intr-o viata activa a varstnicului.

5. Crizele de adaptare.
Sunt legate de schimbarea mediului – pensionare, internarea intr-un spital sau intr-
o unitate de asistenta sociala. In linii mari crizele de adaptare se caracterizeaza prin :
- simptome psihice – anxietate, insomnie, depresie, agitatie, negativism, fobii.
- modificari nutritionale – scadere in greutate, adinamie, escare,
- tulburari cardiovasculare, tulburari in sfera circulatiei cerebrale.
Prevenirea este laborioasa si dificila. Presupune pregatirea prealabila a bolnavului,
supraveghere speciala.

6. Escara sau ulcerul de decubit.


Escara este o necroza ischemica a tesuturilor cuprinsa intre planul osos si planul
de compresiune ( planul dur al fotoliului sau patului ). Zonele cele mai expuse la escare
18
sunt regiunea sacrata, zona calcaneeana si occipitala – pentru decubitul dorsal, regiunea
marelui trohanter, maleolele si pavilionul urechii pentru decubitul lateral. Printre
factorii favorizanti se numara imobilitatea prin boli grave mai ales neurologice ( AVC
cu hemiplegie sau hemipareza, etc ), traumatismele medulare cu paraplegie sau tetra-
plegie, aparatele gipsate, sindromul de imobilizare la varstnici, dementa senila, etc.
Semnul de debut al escarei este “placa eritematoasa” care evolueaza rapid spre
leziune dermoepidermica, leziune cutanata pentru ca in final sa cuprinda toate
tesuturile, inclusiv periostul.
Profilaxia escarelor vizeaza mentinerea uscata a lenjeriei prin schimbare
frecventa, indepartarea cutelor si firimiturilor sau a altor corpuri straine din pat. Se
impune schimbarea pozitiei pacientului in pat la 2 – 3 ore, protejarea reliefurilor
anatomice prin utilizarea de colaci de cauciuc, perne sau saltea speciala anti-escare.
Tegumentele se spala zilnic, in caz de incontinenta de urina si fecale chiar de mai multe
ori pe zi, se usuca iar plicile se pudreaza cu talc. Zonele expuse se maseaza cu alcool
mentolat.
Tratamentul curativ urmareste indepartarea zonelor de necroza si stimularea locala
a epitelizarii prin pansamente cu Dermazin, pansamente cu suprafete de contact
impregnate ( Atrauman, Grassolind, etc ) sau pansamente hidroactive Hartmann
(TenderWet, PermaFoam, Hydrocoll, Sorbalgon, Hydrosorb, etc ). Escarele de gradul
III si IV beneficiaza de grefe de piele.
Aparitia escarelor la un bolnav varstnic reprezinta o adevarata catastrofa,
prognosticul fiind sumbru.

7. Starile terminale.
Moartea este un fenomen obligatoriu, implacabil. Exista o tendinta tot mai
frecventa, de a indeparta moartea din familie, de a o muta in institutii medicale. Oricare
ar fi situatia, tratamentul muribundului nu va fi suspendat pana in ultimul moment.
Medicul si cadrele medii au obligatia morala de a nu-si schimba conduita in fata
muribundului. Trebuie sa asigure acestuia nevoile fundamentale de confort, igiena,
hrana, respiratie, etc, nevoile specifice ( cum ar fi combaterea durerii ) dar si nevoile
personale ( comunicarea, prezenta umana ). Nu se vor omite nevoile si preferintele
personale, dorinta bolnavului de a-si vedea rudele, prietenii sau preotul.
Cauzele mortii in geriatrie:
- moartea cardiaca ( 37 % la populatia peste 65 de ani ) prin ateroscleroza, HTA,
tulburari de ritm si conducere, insuficienta cardiaca globala.
- moartea cerebrala, prin patologie vasculara cerebrala ( AVC ) si afectiuni
degenerative ale creierului.

19
- alte cauze – neoplazii, boli respiratorii, boli metabolice si de nutritie, boli
endocrine, boli de sange.
- se vorbeste si despre o “moarte de batranete”, notiune neacceptata de catre
O.M.S.

Administrarea medicamentelor in geriatrie.


La persoanele varstnice se inregistreaza un consum exagerat de hipnotice,
psihotrope, laxative, antibiotice, hipotensoare, tonicardiace. Un studiu privind modul in
care varstnicii urmeaza prescriptiile medicale, semnaleaza:
- 87 % iau in mod regulat medicamentele,
- 13 % nu respecta prescriptiile, expunandu-se pe de o parte accidentelor si pe
de alta parte ineficientei tratamentului si agravarii bolilor existente.
Reguli generale de prescriere in geroterapeutica.
- informarea corecta a medicilor si personalului mediu care asigura asistenta
varstnicilor, privind specificul administrarii medicatiei la varstnici.
- reducerea dozelor cu ⅓ pana la ½ fata de doza adultului, in special la drogurile
cu eliminare renala.
- prescrierea si administrarea va fi in general de scurta durata.
- se va controla periodic daca prescriptiile sunt bine intelese si corect aplicate.
- vor fi preferate drogurile cu timp de eliminare rapid.
- vor fi cercetate cu grija istoricul bolii, medicatia luata anterior, cunoasterea
eventualelor alergii manifestate.
- se va cauta cu atentie prescrierea formei galenice adaptate.
- va fi instruit si anturajul, chiar in scris, folosindu-se grila terapeutica.
Terapia ocupationala ( ergoterapia ).
Alaturi de terapiile medicamentoase, de fizio- si kinetoterapie, psihoterapie,
recuperarea complexa a varstnicului cuprinde si terapia ocupationala (ergoterapia ). Isi
gaseste locul in terapia nemedicamentoasa acordata bolnavului varstnic. Justificarea sa
o dau stressurile psihosociale ale batranului: insingurarea sociofamiliala, dezinsertia
sociala, socul pensionarii, crizele de adaptare, regresia psihomotorie, pierderea
autonomiei, etc. Ergoterapia urmareste recuperarea motricitatii, reluarea activitatilor
cotidiene, redobandirea autonomiei si reintegrarea psihosociala. Aici intra activitatile
recreative, hobbyterapia, gradinarit, bricolaj, pictura, traforaj, broderie, tricotaje,
artizanat, etc.

20
Probleme frecvent intalnite in ingrijirea varstnicilor.
- deficit nutritional cauzat de lipsa danturii sau lipsa resurselor financiare.
- sentimentul de inutilitate cauzat de diminuarea responsabilitatilor sau izolarea
fata de familie.
- starea depresiva – are drept cauze neadaptarea la rolul de pensionar, lipsa
interrelatiilor sociale, pierderea partenerului de viata.
- potential de accidentare, din cauza tulburarilor senzoriale, demineralizarea
oaselor, mediu inadecvat.
- alterarea imaginii de sine, din cauza dependentei fizice, a modificarilor
fiziologice evidente.
Obiective:
Vizeaza combaterea factorilor care accentueaza imbatranirea:
- favorizarea adaptarii la schimbarile suferite.
- mentinerea unui grad acceptabil de autonomie.
- reintegrarea sociala.
Interventiile asistentei medicale in ingrijirea persoanelor varstnice.
1. Comunicarea adecvata cu persoana varstnica se va face intr-o maniera prin care
sa simta preocupare pentru persoana sa. Propozitiile se vor formula clar si concis, se
repeta sau se reformuleaza intrebarile, pentru a fi intelese, se acorda timp necesar pentru
ca varstnicul sa puna sau sa raspunda la intrebari.
2. Mentinerea autonomiei. Asistenta medicala va manifesta incredere in capacita-
tea de autonomie a persoanei varstnice, va incuraja persoana sa efectueze anumite
sarcini, sa ia decizii, oferindu-i numai ajutorul strict necesar. Asistenta medicala va
verifica daca aparatele necesare ( ochelari, proteze auditive sau dentare ) sunt in stare de
functionare si va felicita persoana varstnica pentru orice progres in comportament.
3. Stimularea varstnicului pentru desfasurarea unor activitati.
Asistenta medicala va tine cont de preferintele varstnicului si ii va stimula
interesul pentru activitati recreative ( excursii, filme, spectacole de teatru, etc ) si le va
adapta in functie de starea fizica si psihica a acestora. Se vor evita activitatile care
presupun efort fizic si psihic intens.
4. Facilitarea adaptarii in cazul internarii intr-o unitate geriatrica.
Varstnicul se simte in siguranta in locuinta sa. Internarea intr-un camin-spital este
considerata o ruptura fata de familie si societate, si de aceea in timpul internarii apar
manifestari de inadaptare. Dintre acestea, cele mai des intalnite sunt:
- tulburari de nutritie – anorexie, negativism alimentar.

21
- tulburari psihice – agitatie psiho-motorie, depresie, anxietate, cefalee, insomnie.
- tulburari cardiace – palpitatii, cresterea T.A.
Adaptarea in aceste camine-spital este si in functie de nivelul socio-cultural, de
conditiile materiale ale familiei, de starea emotionala si afectiva, microclimatul si
dotarea institutiei unde a fost internat, de modul de primire si de pregatirea persoanei
varstnice de catre familie. Pentru a preveni inadaptarea la aceasta schimbare trebuie sa
se tina cont de urmatoarele interventii:
- persoana varstnica sa fie pregatita din timp de asistenta medicala de dispensar
sau de asistenta sociala.
- primirea la sosirea in camin sa se faca cu atentie si respect.
- repartizarea in camera sa se faca in functie de nivelul cultural si de afectiunile
prezente.
- familia va fi informata ca poate vizita cat mai des pacientul varstnic.
- varstnicul va beneficia de activitati care sa produca satisfactii ( plimbari,
vizionarea programelor TV, citit, etc ).
- varstnicul poate sa beneficieze de terapie ocupationala.
5. Masuri de prevenire a efectelor imobilizarii.
La unii varstnici exista tendinta de imobilizare voluntara, manifestata prin
negativism, limitarea activitatilor, petrecerea majoritatii timpului in pat. Aceasta
atitudine este influentata de starea neuropsihica a pacientului, de varsta, de atitudinea
familiei si a persoanei de ingrijire, de teama de imbolnavire si de traumatisme. Ca
interventii menite sa previna efectele negative ale imobilizarii amintim:
- schimbarea periodica a pozitiei bolnavului ( la 2 – 3 ore ).
- mobilizare activa si pasiva.
- masajul zonelor expuse la escare.
- igiena tegumentelor, a lenjeriei de pat si de corp.
- servirea la pat cu plosca si urinar.
- pentru imbunatatirea imaginii corporale vom ajuta persoana varstnica sa-si
efectueze igiena corporala, vom stimula si mentine un aspect fizic si vestimentar
agreabil.

Educatia sanitara a varstnicului.


Persoanele in varsta trebuie sa tina cont de unele masuri pe care trebuie sa le
urmeze. Schimbarile fiziologice difera de la o persoana la alta, sunt de grade diferite si
sunt subordinate evenimentelor consecutive care marcheaza viata fiecaruia. Este

22
important a se aprecia si modul in care este perceputa de varstnic diminuarea capacitatii
fizice, afective si sociale.
Principalele masuri pe care trebuie sa le urmeze o persoana in varsta sunt:
- continuarea activitatii fizice, chiar daca varstnicului ii scade abilitatea iar
miscarile sunt mai lente.
- plimbari pe jos, exercitii de gimnastica pentru mentinerea tonusului muscular si
a mobilitatii articulare.
- evitarea surmenajului fizic, iar la primele semne de oboseala – slabiciune,
tremuraturi ale membrelor – varstnicul se va opri din activitate, fiind necesara o
perioada de refacere.
- evitarea surmenajului psihic.
- asigurarea unui somn odihnitor, fara somnifere.
- alimentatie echilibrata, bogata in fructe, lactate, legume si vitamine.
- hidratare echilibrata, in functie de pierderi.
- prevenirea caderilor prin amenajarea corespunzatoare a camerei de locuit,
utilizarea mijloacelor auxiliare ( baston, ochelari ), purtarea de incaltaminte comoda, cu
talpa nealunecoasa.
- corectarea unor deficient cu proteze dentare, proteze auditive, ochelari.
- aplicarea masurilor de prevenire a imbolnavirilor ca evitarea expunerii la frig sau
caldura excesiva, evitarea contactului cu personae bolnave, evitarea abuzurilor de orice
natura ( alcool, tutun, sex ).
- prezentarea periodica la medicul de familie, pentru controlul starii de sanatate.

23

S-ar putea să vă placă și