Cuprins

Introducere............................................................................................................... 2
Date generale ........................................................................................................... 3
Pro și contra energiei nucleare .................................................................................. 3
Hiroshima si Nagasaki .............................................................................................. 4
Reactorul nuclear .................................................................................................... 6
Accidentul nuclear de la Cernobâl ............................................................................ 7
Știați că ? .................................................................................................................. 9
Concluzie ................................................................................................................ 10
 Introducere

Energia nucleară sau energia atomică a debutat cu descoperirea radiațiilor ionizate,

care au constituit doar o curiozitate de laborator, cunoscută numai câtorva inițiați.
Descoperirea radioactivității artificiale și apoi aceea a fisiunii uraniului, în
deceniul al patrulea al acestui secol, au dat un puternic imbold cercetărilor de fizică
nucleară. Pentru marele public, energia nucleară a ieșit însă din anonimat abia dupa
aruncarea celor doua bombe nucleare în 1945 asupra Japoniei.
Această sursă de energie – energia nucleară– a fost adusă la cunostința omenirii
prin forța distructivă și va fi multă vreme privită cu teamă și suspiciune, întâmpinând
destule obstacole în drumul dezvoltării ei în scopuri pașnice. De aceea se impune
familiarizarea maselor largi cu problema nucleară, atât cu părțile bune, cât și cu
pericolele poluării radioactive, astfel încât deciziile să fie luate cunoscându-se toate
datele problemei.

2
 Date generale

Energia nucleară se bazează pe reacții nucleare. Reacțiile nucleare – sunt transformările

suferite de nucleele atomilor unor substanțe, când sunt bombardate cu particule alfa, beta și
neutroni.
a) daca energia de reacție Q mai mică decât 0, avem reacții endoenergetice, care se petrec
numai cu absorbția unei părți din energia cinetică a particulelor incidente.
b) dacă energia de reacție Q mai mare decat 0, avem reacții exoenergetice, în care se
eliberează energie nucleară sub formă de energie cinetică, se mai numesc și reacții exoterme,
deoarece se eliberează energie și sub formă de căldură.
Într-o reacție nucleară numărul de nucleoni care intră în reacție, este egal cu numărul de
nucleoni rezultați din reacție.
În 1934 Enrico Fermi a studiat reacții pe nuclee grele, la bombardarea acestora cu
neutroni. În experiențele lor Joliot Curie și Savitch, stimulați de Fermi au găsit printre produșii
derivați un element beta- activ, pe care l-au luat drept un izotop al radiului. Otto Hahn si F.
Strassman au încercat să identifice acest izotop, găsind spre surprinderea lor că activitatea Beta-
trebuie să aparțiă unui izotop de bariu și nu se lasă identificat ca radiu. În publicația lor (ianuarie
1939) Hahn și Strassman trăgeau de aici concluzia, că la bombardarea cu neutroni lenți nucleul
de uraniu se scindă în doua fragmente, aproximativ egale ca marime, eliberându-se în acest
proces căldura și neutroni.
Termenul de energie nucleară este folosit în două contexte:
– la nivel microscopic, energia nucleară este energia asociată forțelor de coeziune a nucleonilor
dată de interacțiunea tare a protonilor și neutronilor din nucleele atomice.
– la nivel macroscopic prin energie nucleară se ințelege energia eliberată prin reacțiile de fuziune
nucleară din stele și din bombele cu hidrogen, respectiv cea eliberată prin fisiune nucleară în
bombele atomice și în aplicațiile civile (centrale nucleare).
De-a lungul erei nucleare, energia nucleară a fost folosită în diverse scopuri, mai mult sau
mai puțin constructive, iar unele dintre acestea au dat naștere la anumite incidente.

Pro și contra energiei nucleare

Energia nucleară prezintă numeroase avantaje.

Este economică: o tonă de U-235 produce mai multă energie decât 12 milioane de barili
de petrol. Este curată în timpul folosirii și nu poluează atmosfera. Din păcate există și câteva
dezavantaje. Centralele nucleare sunt foarte scumpe. Produc deșeuri radioactive care trebuie să
fie depozitate sute de ani înainte de a deveni inofensive. Un accident nuclear, ca cel produs în
1986 la centrala nucleară de la Cernobâl, în Ucraina, poate polua zone intinse și poate produce
îmbolnăvirea sau chiar moartea a sute de persoane.
Cercetările se îndreaptă către descoperirea de noi surse inepuizabile de energie. Unele
dintre ele sunt deja utilizate. Energia eoliană (a vântului) a fost folosită de sute de ani la
propulsia corabiilor și la acționarea morilor de vânt.
Turbinele eoliene moderne au fost construite să poată genera electricitate. Doar în
California se găsesc 15000 de asemenea turbine. Oamenii de știință din SUA au calculat că
3
întreaga cantitate de energie ar putea fi generată de vânt. Energia solară este dată de căldura
soarelui. Captatoarele solare sub forma unor panouri pot acoperi necesarul energetic al unei case.
Celulele de combustie, realizate din siliciu, sunt utilizate pentru producerea energiei în spațiul
cosmic.

Hiroshima si Nagasaki

Totul a început cu Proiectul Manhattan. Acesta a fost proiectul de dezvoltare a primei

arme nucleare (bomba atomică) în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial de către Statele
Unite ale Americii, Regatul Unit și Canada. Ceea ce a fost denumit oficial Districtul Ingineresc
Manhattan, se referă anume la perioada 1941-1946, când proiectul s-a aflat sub controlul
Corpului de Geniu al Armatei SUA, sub adminstrația Generalului Leslie R. Groves. Cercetarea
științifică a fost condusă de fizicianul american J. Robert Oppenheimer.
Proiectul a avut succes în dezvoltarea și detonarea a trei arme nucleare în 1945: o
detonare de test a unei bombe cu implozie cu plutoniu pe 16 iulie (testul Trinity) lângă
Alamogordo, New Mexico; o bombă cu uraniu îmbogățit denumită „Little Boy” pe 6 august
deasupra orașului Hiroshima, Japonia; și o a două bombă cu plutoniu, denumită „Fat Man” pe 9
august deasupra orașului Nagasaki, Japonia.
Rădăcinile proiectului s-au aflat în
temerile oamenilor de știință ai anilor 1930 ca
Germania Nazista investiga ea insăși
posibilitatea producerii armelor nucleare. Născut
dintr-un mic program de cercetare în 1939,
Proiectul Manhattan a ajuns să angreneze peste
130 000 de oameni și să coste aproape 2 miliarde
de dolari (23 miliarde, la nivelul din 2007 al
dolarului, pe baza CPI). A avut ca rezultat crearea multor puncte de producție și cercetare care au
operat în secret.
Cele trei centre primare de cercetare si producție ale proiectului au fost centrul de
producție al plutoniului aflat la Hanford Site, centrele de imbogatire a uraniului de la Oak Ridge,
Tennessee, și laboratorul de proiectare și cercetare a armelor, cunoscut astăzi ca Laboratorul
National Los Alamos.
Cercetări s-au desfășurat și în peste treizeci de alte locații din Statele Unite, Canada, și
Regatul Unit. Districtul Ingineresc Manhattan a controlat producția de arme din SUA până la
formarea Comisiei de Energie Atomică în ianuarie 1947.
Arma nucleară, numită și bomba atomică, este o armă tehnicizată extrem de distrugătoare
care se bazează pe energia eliberată prin următoarele procese fizice:
– la prima generație de bombe nucleare: prin fisiune nucleară;
– la a doua generație (bomba cu hidrogen): prin fisiune, urmată de fuziune nucleară.
După cum mulți oameni știu, bombele atomice au fost folosite doar de două ori în timpul
celui de al doilea război mondial.
Pe 6 august 1945, avionul de tip B-29 „Enola Gay”, pilotat de colonelul Paul Tibbets, a
lansat o bombă atomică baza de uraniu cântărind patru tone și jumătate, poreclită „Little Boy” ,
asupra orasului Hiroshima. Podul Aioi, unul dintre cele 81 de poduri care leagă delta râului Ota a
4
 fost țintă acestei bombe. Era așteptat ca ciupercă
atomică să se înalțe la 600 de metri deasupra solului. La
ora 08 si 15 minute, bomba a fost lansată de pe Enola
Gay. A ratat ținta cu numai 260 de metri. La ora 8 și 16
minute, într-o clipa, 66 000 de oameni au fost omorâți
și 69 000 au fost răniți într-o explozie atomică de 10
kilotone. Punctul de vaporizare totală a măsurat 1 km în
diametru.
Distrugerea totală s-a produs într-o zonă cu
diametrul de 1,8 km. Pagube importante au fost provocate pe o zona cu diametrul de 3,5 km, la 4
km depărtare, tot ce era flamabil a ars.
În zona de impact, temperatura mediului a egalat-o pe cea a soarelui. De obicei
temperatura urcă treptat, atinge un punct maxim și apoi scade treptat. Dar aici temperatura a atins
punctul culminant într-o fracțiune de secundă, transformându-se într-o sferă de foc de ordinul a
milioane de grade. Cei aflați sub punctul 0 s-au descompus, impregnându-se în pietre.
Țiglele acoperițurilor s-au topit pe o rază de 500 de metri de la punctul zero. Primarul
orașului Kabe, situat la 16 km de Hiroshima, a văzut fulgerul și a simțit căldura. La Academia
Navală Japoneză de pe insula Eta Jima, situată la aproape 100 de km S-E de Hiroshima, elevii
aflați în sălile de curs au auzit un sunet de joasa tonalitate si au simțit adierea unui vânt
neobișnuit de cald prin ferestrele deschise. Cei care lansaseră bomba erau la rândul lor îngroziți
de parjolul pe care îl provocaseră. „Era o viziune infricoșătoare, o masă clocotitoare de fum gri-
purpuriu și care avea un miez roșu” a declarat la sfârșit unul dintre piloți. De-abia după 12 ore de
la cataclism, spre seara s-a putut intra în prima retortă în care avusese loc o reacție urmată de
moartea atomică.
Pe 9 august 1945, Nagasaki a avut parte de acelasi tratament ca si Hiroshima. De aceasta
data, o bomba pe baza de plutoniu, poreclita „Fat Man” a fost aruncata asupra orasului. Cu toate
ca bomba a avut o deviatie de aproape 2 km, totusi a distrus mai mult de jumatate din oras.
Populatia orasului Nagasaki a scazut intr-o sutime de secunda de la 422 000 de locuitori la 383
000. Au fost omorati 39 000 de oameni si au fost peste 25 000 raniti. Aceasta explozie a avut mai
putin de 10 kilotone. Estimarile fizicienilor care au studiat fiecare explozie sustin ca a fost
folosita doar o miime din puterea exploziva a acestor bombe. In timp ce insasi explozia unei
bombe atomice este destul de letala, puterea ei distructiva nu se opreste aici. Radiatiile atomice
creeaza un alt pericol de asemenea. Ploaia care urmeaza oricarei detonari atomice este incarcata
cu particule radioactive. Multi supravietuitori ai exploziilor din Hiroshima si Nagasaki au murit
in urma otravirii produsa de ploaia radioactiva.
In prezent, singurele tari recunoscute oficial ca puteri nucleare sunt Statele Unite ale Americii,
Rusia, Marea Britanie, Franta, China, India si Pakistan. Rusia a mostenit armele de la Uniunea
Sovietica.
Este posibil ca și alte țări să dețină arme
nucleare, dar ori nu au recunoscut aceasta în public,
ori posesia lor nu este confirmată. Spre exemplu,
Israelul are sisteme de aeropurtare moderne și pare să
aibă și un program nuclear extensiv; Coreea de Nord a
declarat ca are capabilitați nucleare (desi a facut
cateva declaratii schimbatoare in legatura cu părăsirea
5
 programului sau de armament nuclear, de multe ori
în funcție de clima politică din acel moment), dar nu
a realizat un test confirmat; de accea statutul armelor
sale rămân neclar. De asemenea și Iranul este acuzat
la momentul de față (2008) de către un număr de
guverne ca ar vrea să dezvolte capabilități nucleare;
gurvenul iranian spune însă că activitățle sale
nucleare, cum ar fi îmbogățirea uraniului, urmăresc
numai scopuri pașnice.
Cea mai puternică armă nucleară detonată, până în prezent, este Bomba Tsar. Bomba
Tsar este numele dat de Occident celei mai mari bombe atomice construite vreodată. A fost o
bombă cu hidrogen, fabricată de Uniunea Sovietică sub numele oficial de RDS-220, numele de
cod fiind Ivan.
Proiectul inițial prevedea o putere echivalentă de 100 megatone TNT, redusă mai apoi la
50 Mt, pentru limitarea contaminării radioactive. A fost detonată la 30 octombrie 1961, în
arhipelagul Novaia Zemlia. Scopul ei a fost doar demonstrarea capacității tehnologiilor militare
ale URSS; s-a construit un singur exemplar, cea detonată, iar o machetă se află în prezent la
Muzeul armelor nucleare rusești din Saratov. Bomba avea masa de 27t, și era de forma unui
cilindru lung de 8 m, cu 2 m diametru. Este una din cele mai „curate” bombe atomice create
vreodata, 97% din energia ei fiind data de reacția de fuziune nucleară (care nu produce reziduuri
radioactive).
Bomba a fost lansată dintr-un avion Tu-95V modificat, acoperit cu o vopsea specială
reflectorizantă, care a decolat din peninsula Kola. A fost lansată de la altitudinea de 10500m, și
detonată la 4000m deasupra solului. Pentru a-i încetini căderea s-a folosit o parașută de 800kg,
dând astfel timp avionului să se îndepărteze suficient. A explodat la 11:32 AM ora Moscovei (30
octombrie 1961), deasupra poligonului atomic Mityushikha. Ciuperca atomică s-a ridicat la
60km înălțime. Explozia a putut fi văzută și simțită până în Finlanda, spargând și geamuri. Unde
de soc atmosferice s-au propagat pana la 1000km. Oamenii care s-ar fi aflat la mai puțin de
100km ar fi suferit arsuri de gradul 3. Socul seismic a măsurat 5’5,25 grade pe scara Richter.
Puterea degajată în cele 39 nanosecunde ale exploziei a fost de 5,4×1024 watt (5,4
yottawatt), aproximativ 1,4% din puterea Soarelui.

Reactorul nuclear

Reactorul nuclear este o instalație în care este inițiată o reacție nucleară în lanț,
controlată și susținută la o rată staționară (în opoziție
cu o bomba nucleară, în care reacția în lant apare
într-o fracțiune de secundă și este complet
necontrolată).
Reactoarele nucleare sunt folosite pentru
numeroase scopuri. Cea mai semnificativă utilizarea
curentă este pentru generarea de putere electrică.
Reactoarele de cercetare sunt folosite pentru
producerea de izotopi și pentru experimente cu
6
neutroni liberi.
Din punct de vedere istoric, prima folosire a reactoarelor nucleare a fost producerea
plutoniului pentru bomba atomică. O altă utilizare militară este propulsia submarinelor și a
vapoarelor (deși aceasta presupune un reactor mult mai mic decât cel folosit într-o centrală
nuclearo-electrică).
În mod curent, toate reactoarele nucleare comerciale sunt
bazate pe fisiunea nucleară și sunt considerate problematice datorită
nesiguranței lor ți riscurilor asupra sănătății. Din contra, alții
consideră centrala nucleară ca fiind o metodă sigură și nepoluantă de
generare a electricității.
Instalația de fuziune este o tehnologie bazată pe fuziunea
nucleară în locul fisiunii nucleare.
Există și alte instalații în care au loc reacții nucleare într-o
manieră controlată, incluzând generatoarele termoelectrice
radioizotope și bateriile atomice, care generează căldură și putere
exploatând dezintegrările radioactive pasive, cum ar fi, de exemplu,
instalațiile Farnswoth-Hirsch de producere a radiațiilor neutronice.

Accidentul nuclear de la Cernobâl

A fost un accident major în Centrala Atomoelectrică Cernobâl, pe data de 26 aprilie 1986

la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea
radioactivă a zonei înconjuratoare.

Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul nr. 4 a suferit o explozie catastrofală
a vaporilor de apă, care a declanșat un incendiu, o serie de explozii adiționale și fluidizare
nucleară. Accidentul poate fi gândit ca o versiune extremă a accidentului SL-1 în Statele Unite
din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei oameni), radioactivitatea
raspândindu-se direct în interiorul clădirii unde se afla SL-1. în timpul accidentului de la
Cernobâl însă, aceasta a fost dusă prin vânt spre frontierele internaționale.
Centrala electrică se afla în apropiere de orașul părăsit Pripiat, Ucraina. Acest dezastru este
considerat ca fiind cel mai grav accident din
istoria energiei nucleare. Un nor de
precipitații radioactive s-a îndreptat spre
părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei
si părțile estice ale Americii de Nord.
Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia
au fost puternic contaminate, fiind evacuate
aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60%
din precipitațiile radioactive cad în Belarus,
conform datelor post-sovietice oficiale.
7
 Accidentul a pus în discuție grija pentru
siguranța industriei sovietice de energie nucleară,
încetinind extinderea ei pentru mulți ani și impunând
guvernului sovietic să devină mai puțin secretos.
Acum statele independente – Rusia, Ucraina și
Belarus au fost supuse decontaminării continue și
substanțiale. E dificil de estimat un număr precis al
victimelor produse de evenimentele de la Cernobâl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a
îngreunat numărarea victimelor. Listele erau incomplete și ulterior autoritățile sovietice au
interzis doctorilor citarea “radiație” din certificatele de deces.

Problemele energiei nucleare

1. Cea mai mare problema a energiei nucleare este legată de siguranţă.

Siguranţa este în mod evident o problemă importantă în ceea ce priveşte energia nucleară,
aşa cum tragedia din Japonia arată clar. Cu toate acestea, ani de zile, cea mai mare provocare
pentru energia nucleară sustenabilă nu a fost legată de siguranţă, ci de costuri.

În Statele Unite, construcţia de noi centrale nucleare a fost deja încetinită chiar înainte de
catastrofa nucleară de la Three Mile Island din 1979; dezastrul doar i-a pecetluit soarta. Ultima
centrală nucleară a început să funcţioneze în 1996, dar construcţia sa a început în 1972. Astăzi,
energia nucleară rămâne considerabil mai scumpă decât energia produsă de combustibili sau gaz,
în principal pentru că centralele nucleare sunt extrem de scumpe de construit. Chiar dacă
estimările variază, o centrală poate costa până la 5 miliarde dolari. Un studiu din 2009 al MIT a
estimat costul de producere a energiei nucleare (în care intra inclusiv construcţia şi întreţinerea
centralei şi combustibilul necesar) cu aproximativ 30% mai mare decât cel necesar pentru
producerea de energie pe bază de combustibili fosili sau gaz.

2. Centralele nucleare sunt ţinte pentru terorişti.

Există cu siguranţă riscuri reale: expertul în domeniul nuclear, Matthew Bunn, de la

Universitatea Harvard, a arătat că atacurile teroriste bine planificate ar putea produce un colaps
simultan al mai multor sisteme de backup (răcire), aşa cum se întâmplă în prezent la reactoarele
din Japonia. Cu toate acestea, este cu mult mai greu să vizezi o centrală nucleară decât s-ar putea
crede, iar teroriştii vor întâmpina dificultăţi mari în a reproduce impactul fizic pe care cutremurul
de săptămâna trecută l-a avut asupra reactoarelor japoneze. De asemenea, ar fi greu ca aceştia să
treacă dincolo de cupolele de beton şi de alte bariere care înconjoară acum reactoarele din SUA.
Şi cu toate că atacuri asupra centralelor nucleare au fost încercate în trecut - cel mai notoriu fiind
cel al separatiştilor basci, în Spania, în 1977 - niciunul nu a condus la pagube pe scară largă.

3. Democraţii se opun energiei nucleare; republicanii sunt pentru.

Da, este adevărat că republicanii sunt entuziaşti cu privire la energia nucleară, iar democraţii sunt
sceptici. În plus, mulţi politicieni republicani ajută industria nucleară, oferind garanţii la
împrumuturi pentru dezvoltatorii nucleari, în timp ce numeroşi democraţi se opun. Cu toate
8
acestea, politica energiei nucleare s-au schimbat în ultimii ani, în principal din cauza
schimbărilor climatice. Democraţii, inclusiv mulţi susţinători ai mişcării de protecţie a mediului,
au devenit mai deschişi cu privire la recurgerea la energia nucleară, ca opţiune pe scară largă
pentru furnizarea de energie cu emisii zero. Cu toate acestea, deşi democraţii deveniseră mai
deschişi faţă de energia nucleară, puţini au devenit deplin entuziaşti. Tragedia din Japonia i-ar
putea face pe mulţi să îşi reconsidere poziţia.

4. Energia nucleară este cheia pentru independenţa energetică.

Atunci când oamenii vorbesc despre independenţa energetică, ei se gândesc la petrol, pe

care majoritatea îl folosim pentru autovehicule şi în producţia industrială. Atunci când vorbesc
despre energia nucleară, oamenii se gândesc la electricitate. Mai multă energie nucleară
înseamnă cărbune mai puţin, mai puţin gaz natural, mai puţină energie hidroelectrică şi eoliană.
Cu toate acestea, dacă nu vom începe să folosim energia nucleară pentru maşinile noastre, mai
multă energie nucleară nu va însemna mai puţin petrol.

5. O mai bună tehnologie poate face energia nucleară mai sigură.

Tehnologia poate spori siguranţa, dar vor exista întotdeauna riscuri în ceea ce priveşte
energia nucleară. Reactoarele japoneze foloseau o tehnologie veche care le-a sporit
vulnerabilitatea. Următoarea generaţie de reactoare va fi "racită pasiv", ceea ce înseamnă că dacă
sistemul de backup va cădea, aşa cum s-a întâmplat în Japonia, topirea va putea fi evitată mai
uşor. Chiar dacă sistemele de backup variază, caracteristica lor comună este lipsa dependenţei de
o sursă externă de energie.

Cu toate acestea, ceea ce s-a întâmplat în Japonia ne aminteşte că vulnerabilităţile neanticipate

sunt inevitabile în orice sistem extrem de complex. O proiectare atentă poate minimaliza
posibilitatea unor dezastre, dar nu le poate elimina. Operatorii şi
autorităţile vor trebui să se asigure că sunt pregătite pentru a face
faţă unor probleme neaşteptate, chiar pe măsură ce lucrează pentru
a le preveni.

Știați că ?
...un grăunte de uraniu 238 poate produce aceeași energie termică
cu cea produsă la arderea a 2,7 tone de carbune sau1,9 tone de
petrol?
...rezervele de uraniu și toriu sunt suficiente pentru a asigura consumul de energie în viitor pe o
perioadă de 7-8 sute de ani, dacă se utilizează uraniul 238 în reactori rapizi reproducători?
...daca vom putea realiza reacția de fuziune a deuteriului cu deuteriul, atunci un metru cub de apă
va avea un continut echivalent cu 300 tone de carbune sau 1300 barili de petrol.Rezervele de
energie, în acest caz, devin atât de mari încât nu mai avem probleme pe o durată de câteva mii de
ani?

9
 Concluzie

În concluzie, energia nucleară este una dintre cele mai bune metode de producere a
energiei electrice, ea producând cea mai mare cantitate de energie electrică.
În același timp este cea mai ieftină metodă de producere, dar în același timp este și
cea mai periculoasă, datorită radioactivității ridicate, deșeurilor toxice și tot timpul
uraniul trebuie menținut la o temperatură constantă, deoarece încălzirea puternică a
acestuia poate duce la o catastrofă naturală cum ar fi cea de la Cernobâl, Ucraina.

10
 Bibliografie:
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Energie_nuclear%C4%83
2.
http://www.arhiconoradea.ro/Info%20Studenti/Note%20de%20curs/Ionescu%20G
h/1%20SISTEME%20ENERGETICE%20IN%20CONSTRUCTII/8%20ENERGI
A%20NUCLEARA.pdf
3. https://www.descopera.org/energia-nucleara-aplicatii-si-impli.

11