MISIUNEA DE AUDIT

IN CADRUL UNEI

ENTITATI ECONOMICE

“Auditul intern furnizeaza managementului unei organizatii o opinie independenta si

obiectiva cu privire la faptul ca riscurile cu care se confrunta organizatia sunt sau nu
ameliorate la un nivel acceptabil prin controlul intern” - .D. Griffits

Scopul misiunilor de audit financiar realizate de auditorii interni este de a examina

credibilitatea sistemului contabil si de informare financiara. Opinia auditorilor interni este
constransa de apetitul pentru risc al conducerii, in timp ce opinia auditorilor externi are drept
criteriu dereferinta imaginea fidelain relatie cu pragul de semnificatie. De altfel, in ipoteza in
care raportul auditorilor interni privind activitatea financiar-contabila ar fi public,
credibilitatea lui ar fi nula, avand in vedere faptul ca scopul principal alauditul ui intern este
de a sprijini atingerea obiectivelor si intereselor organizatiei.

Auditul intern reprezinta o activitate de asigurare independenta si obiectiva cu privire la

controlul exercitat asupra operatiunilor desfasurate de o organizatie. Auditul intern trebuie sa
contribuie la imbunatatirea operatiunilor organizatiei si sa creeze un plus de valoare pentru
aceasta. Auditul intern ajuta entitatea sa-si atinga obiectivele evaluand, printr-o abordare
sistematica si metodica, procesele de management al riscurilor, de control si guvernanta
corporativa si formuland propuneri pentru consolidarea eficacitatii acestora

MISIUNEA DE AUDIT

Practicile de elaborare a planurilor de audit intern si a programelor de misiune sunt variate,

majoritatea acestora fiind ancorate la o strategie traditionala de audit care plaseaza in centrul
atentiei auditului intern una sau mai multe dintre urmatoarele variante: auditul pe procese, pe
functii, pe meserii, pe teme, auditul de conformitate, auditul operational, etc.

Etapele unei misiuni de audit sunt:

ETAPA 1 – EVALUAREA RISCURILOR

Obiectivele acestei etape vizeaza obtinerea unei asigurari cu privire la faptul ca riscurile
situate peste nivelul apetitului pentru risc au fost identificate si evaluate corect de catre
management, cu scopul de a stabili credibilitatea folosirii ulterioare a registrului de riscuri. In
acest sens, auditorii interni aplica urmatoarele proceduri de audit:

 Discutii cu managementul cu privire la riscurile la care este expusa societatea

 Documentarea cu privire la: obiectivele organizatiei, metodele folosite de conducere
cu privire la evaluarea riscurilor, scala de evaluare a dimensiona relevanta acestora,
efectuarea unui registru al riscurilor
 Examinarea documentelor obtinute
 Formularea unei concluzii cu privire la credibilitatea si posibilitatea utilizarii
registrulu riscurilor pentru actiunile ulterioare.
INTOCMIREA REGISTRULUI RISCURILOR Registrul riscurilor reprezinta o lista
completa a riscurilor (de obicei o bazade date) identificate de conducerea organizatiei, care
ameninta atingereaobiectivelor organizatiei. Dacain cadrul organizatiei exista o functie
demanagement al riscurilor, atunci construirea si actualizarea acestei baze de dateeste
responsabilitatea acesteia. Evident, volumul de munca al auditorilor internieste mult redus
daca managementul riscurilor existasi functioneazacorespunzator. In lipsa managementului
riscurilor, auditorii interni pot sprijini si consiliaconducerea superioarain ceea ce priveste
infiintarea registrului deriscuri, evaluarea riscurilor si determinarea apetitului pentru risc.
Unii auditori interni prefera construirea registrului riscurilor plecand directde la sursa:
consiliul de administratie si persoanele relevante din cadrulorganizatiei. Desi, aceasta
procedura directa economiseste foarte mult timppretios,prezinta dezavantajul ca, unele riscuri
pot ramane neidentificate, dat fiindfaptul ca auditorii nu mai au o baza de confruntare
pregatita de ei anterior. De principiu, exista trei proceduriutilizate cu scopul de a identifica
riscurile: Interviul. Rezultatele unui interviu reflecta punctul de vedere individualexprimat de
catre cel intervievat referitor la riscurile la care obiectiveleorganizatiei sunt expuse. Printre
avantajele aceste proceduri se numara: usurintastabilirii unei intrevederi cu o singura
persoana fata de un grup de persoane,respectiv confortul mai mare al intervievatului in
exprimarea punctelor sale devedere pe care intr-un seminar poate nu si le-ar exprima deschis.
Printredezavantajele utilizarii acestei proceduri pot fi enumerate dificultatea de aomogeniza,
punctele de vedere individuale exprimate si de a clasifica riscurileastfel obtinute. Seminariile
de identificare a riscurilor. Rezultatele seminariilor seconcretizeazaintr-o lista de riscuri care
pun in pericol obiectivele organizatiei,respectiv o dimensionare a probabilitatii si consecintei
acestora. Un avantaj alutilizarii acestei proceduri constain faptul ca persoanele
interactioneazasi creeazaidei noi. Evidentele contabile. Examinarea fiecarei clase/pozitii din
situatiilefinanciare sau din evidentele contabile, precum si a evenimentelor atasate
acestorapoate scoate la iveala o scrie de riscuri importante. (Camelia Liliana Dobroteanu,
Laurentiu Dobroteanu – Audit Intern)

DIMENSIONAREA RELEVANTEI RISCURILOR Avand construit registrul riscurilor,

pasul urmator trebuie sa vizezesprijinirea consiliului in ceea ce priveste rafinarea registrului
riscurilor prinidentificarea tuturor riscurilor „semnificative".Acest proces este resposabilitatea
departamentului de management al riscurilor, in cazul in care acesta este instituit.
Dimensionarea relevantei riscurilor (R) este realizata prin prisma celor doua variabile
componente ale fiecarui risc: probabilitatea (P) si impact (I). Aritmetic, relatia de calcul este
exprimata astfel: R(relevanta riscului) = P(probabilitate) x I(impact) Grecu Constantin -
Alexandru Analiza sistemului de audit intern la o societate din sectorul productie panificatie

ETAPA 2 – INTOCMIREA PLANULUI DE AUDIT

Obiectivele urmarite de auditori in cadrul acestei etape vizeaza:

 Determinarea riscurilor care vor fi incluse in planul de audit

 Alocarea acestor riscuri misiunilor de audit
 Elaborarea planului de audit.

Filtrarea riscurilor din registru pentru identificarea celor care vor fi incluse inplanul de audit
anual se realizeaza prin raportarea la apetitul pentru risc alconducerii drept criteriu
prioritar.Astfel, riscurile care se situeaza sub nivelul apetitului pentru risc alconducerii nu vor
necesita o atentie din partea auditorilor si, drept urmare, nu vor fi incluse in planul de audit.
In ceea ce priveste riscurile situate peste nivelulapetitului pentru risc, pot exista urmatoarele
situatii cu privire la care auditoriiinterni vor decide mentinerea sau eliminarea lor din planul
de audit:

 Riscurile pe care conducerea le considera ca, din diverse motive, nu vor putea fi
ameliorate astfel incat sa fie reduse la nivelul apetitului pentru risc, motiv pentru care
le accepta;
 Riscurile pentru care au fost adoptate masuri de prevenire de tipul transferului.
Inclusiv acestea vor putea fi mentinute in planul de audit, deoarece auditorii vor dori
probabil sa se convinga, in contextul unei misiuni, daca toate riscurile de acest gen au
fost transferate si daca transferul este eficient si eficace ca mecanism de protectie;
 Riscurile pe care conducerea este decisa sa le elimine prin diverse actiuni sau
programe. Asupra acestor riscuri auditorii vor decide daca le pastreaza sau nu in
planul de audit. Mentinerea lor in plan poate fi justificata de faptul ca actiunile
conducerii de eliminare a riscului respectiv, pot genera alte riscuri, iar auditorii vor
dori sa se convinga ca aceste sunt controlate corespunzator;
 Riscurile examinate si evaluate de o terta parte (ex: auditorii externi) care furnizeaza
o asigurare directa consiliului de administratie asupra gradului de control exercitat de
organizatie asupra acestora. In astfel de cazuri, strategia si politicile interne ale
organizatiei reprezinta un punct de sprijin in adoptarea unei decizii asupra mentinerii
sau eliminarii lor din planul de audit;
  Riscurile care au fost aduse in limita apetitului pentru risc, fapt dovedit de rapoartele
misiunilor de audit intern anterioare. In functie de intervalul de timp care a trecut de
la finalul acelor misiuni, precum si de rezultatele relevate de programele dc
monitorizare post- audit cu privire la implementarea masurilor corective, auditorii
vor dccide daca pastreaza sau nu in planul de audit aceste riscuri. (Camelia Liliana
Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu – Audit Intern)

Toate celelalte riscuri care au ramas vor fi incluse in planul de audit. Alocarea riscurilor pe
misiuni de audit are ca punct de plecare registrul riscurilor, actualizat cu rezultatele
procesului dc filtrare precedent. Criteriile dc alocare cel mai frecvcnt utilizate sunt ;

 Perioada de timp si resursele necesare pentru o misiune de audit (cu cat mai multe
riscuri si procese alocate pe o misiune, cu atat mai lungasi mai costisitoare va fi
misiunea de audit);
 Persoanele ce se intentioneaza a fi intervievate in contextul misiunii;
 Locatia proceselor auditabile, etc.

Existasi companii care prefera gruparea riscurilor pe misiuni, dupa ce obtin o lista cu toate
procesele auditabile sigruparea lor ulterioarain functie de locatie sau alte criterii particulare.
In ceea cepriveste prioritizarca misiunilor de audit si includerea acestora in planul
anual,auditul intem trebuie sa formuleze un rationament rezonabil, tinand cont deresursele
financiare, materiale, umane si fondul de timp avut la dispozitie. Nu esteobligatoriu ca toate
misiunile identificate sa fie incluse Grecu Constantin - Alexandru Analiza sistemului de audit
intern la o societate din sectorul productie panificatie intr-un singur plan anual,daca toate
considerentele de mai sus nu permit acest lucru. Este motivul pentrucare, unele companii
opereaza cu planuri de audit multi-anuale. De asemenea,companiile care abia infiinteaza
functia de audit intern fac fata unor constrangericonsiderabile, mai ales in ceea ce priveste
resursa umana. Planul de audit trebuie aprobat de catre comitetul de audit si consiliul de
administratie al organizatiei si i se poate transmite unraport care sa contina detalii referitoare
la: riscurile si procescle ca vor face obiectul misiunilor de audit cuprinse in planul de audit,
riscurile si controalele asupra carora auditorii interni vor formula o opinie pe baza rezultatelor
cumulate, activitatile de consultanta ce vor fi acordate de catre auditul intern conducerii
organizatiei, riscurile neacoperite, datorita politicilor organizatiei sau limitarii resurselor,
asigurarea ca planul de audit este in conformitate cu carta auditului intern.

ETAPA 3 – PLANIFICAREA MISIUNII

Pentru a elabora planul de audit, auditorii trebuie sa se familiarizeze mai intai cu natura si
structura clientului. Aceasta cunoastere preliminara aclientului pentru a fi utilaeste
organizatasivizeaza colectarea unor informatii structurate pe patru sectiuni principale:

 organizarea entitatii si a proceselor ce vor face obiectul misiunii de audit (personal,

bugete, performante, resurse, etc.);
 obiectivele proceselor ce vor fi auditate;
 mecanismele si tehnicile utilizate in cadrul proceselor ce vor face obiectul misiunii de
audit;
 actualizarea informatiilor privind riscurile specifice prin referinta la planul anual si
registrul riscurilor. (Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu – Audit
Intern)

Planificarea misiunii de audit are ca principal scop determinarea arieide intindere a acesteia
prin evidentierea urmatoarelor aspecte importante:

 motivatia misiunii de audit: motivul pentru care se face misiunea?

 obiectivele proceselor ce urmeaza a fi auditate, riscurile si controalele ce vor fi
examinate
 programul de lucru elaborat in conformitate cu manualul de proceduri interne de audit
 limitele ariei de intindere a misiunii
 echipa de auditori care va realiza misiunea
 perioada de timp in care misiunea va avea loc
 destinatarii planului de misiune, a rapoartelor interimare, respectiv a raportului final al
misiunii. (Camelia Liliana Dobroteanu, Laurentiu Dobroteanu – Audit Intern)

ETAPA 4 – AUDITUL INTERIMAR

Auditul interimar sau realizarea misiunii este marcata de sedinta de deschidere a misiunii. Pe
parcursul acestei etape auditorii interni sunt preocupati de douaprobleme majore:

a) sa examineze daca pentru sectiunea auditata:

i. exista un proces prin care riscurile sunt identificate si evaluate

ii. opereaza un sistem de control

b) sa evalueze controalele interne utilizate pentru ameliorarea riscurilor identificate

 i. controalele directe

ii. controalele de monitorizare.

Cu privire la prima problema registrul riscurilor esteobligatoriutrebuie detaliat si actualizat cu

informatiile pe care auditorii levor colecta pe parcursul acestei etape din misiune. Existenta
controalelor interne trebuie testata, in special a celorcare au ca efect semnificativ asupra
riscului inerent. Astfel, determinarea scoruluide control este utila pentru a putea aprecia
efectele controalelor interne testateasupra riscurilor considerate. Scorul de control poate fi
dimensionat dupa relatia: SC(scor de control) = RI(risc inerent)– RR(risc rezidual)

 valoare pozitiva este de asteptat si reprezinta un indice pozitiv;

 o valoare nula indica ineficacitatea controalelor interne testate in ameliorarea riscului
respectiv;
 o valoare negativa a scorului trebuie sa ridice semne de intrebare in ceea ce priveste
fie evaluarea riscului inerent, fie identificarea controalelor aferente.

Riscul inerent poate aparea in cazul lipsei sistemului de control intern, tranzactiile efectuate
pot sa nu fie inregistrate in contabilitate deloc sau in mod eronat. Aceste situatii pot conduce
la ascunderea unei erori sau a unei intentii de frauda.

Risc rezidual este riscul care ramane dupa ce conducerea ia masuri de reducere a impactului
si probabilitatii de aparitie a unui eveniment advers, incluzand activitatile de control derulate
ca reactie la un risc.

Procedurile utilizate pentru testarea controalelor interne includ teste deconformitate,

reconcilieri, teste computerizate, teste de urmarire, teste inductive,etc. Testele de urmarire
sunt utile in verificarea gradului de acoperire acontroalelor interne, poateidentifica acele
riscuri care nu sunt acoperite prin controalele interne. Testeleinductive sunt utile in
verificarea functionarii efective a controalelor interne si permit auditorului sa depistezeacele
controale carenu functioneaza adecvat in ameliorarea riscurilor.

Probele obtinute in baza testelor de control aplicate ii vor permiteauditorului evaluarea

riscurilor reziduale, aspect cheie ce va conditiona opiniilecontinute in raportul de audit.
Determinarea risculuirezidual permite auditorilor verificarea acuratetea cu care au fost
evaluate riscurileinerente. Scorul de control ar trebui sa fie pozitiv sau,cel mult, nul deoarece,
o valoare negativa nu poate fi interpretata altfel decat prinfaptul ca mecanismele de control
atasate riscului respectiv au drept efectaccentuarea riscului.
ETAPA 5 – RAPORTUL DE AUDIT

Raportul de audit este un document oficial adresat conducerii organizatiei si este foarte
important ca raportul sa fie descriptiv, clar si concis pentru a fi credibil si
transparent.Raportul de audit trebuie transmis si comunicat tuturor partilor interesatedin
cadrul organizatiei, in principal managerii de departamente. Normelede audit intern nu
prescriu un format standard al raportului de audit intern. Inpractica se obisnuieste ca fiecare
sectiune a raportului sa prezinte o opinie aauditorilor asociata acesteia, respectiv la final sa
existe un paragraf de opinieglobala.

Daca forma de redactare nu este standardizata, continutul trebuie insa sa contina urmatoarele
mentiuni:

A. un rezumat ce cuprinde motivatia si obiectivele misiunii, riscurile si procesele auditate,

concluziile si actiunile necesare a fi adoptate;

B. riscurile esentiale vor fi prezentatedataliat si sunt riscurile reziduale cuprinse in

intervalele [9- 25], situate mult peste nivelul apetitului pentru risc al conducerii. Trebuie
prezentatedetalii cu privire la impactul si consecintele acestora in cazul producerii lor,
masurile corective necesare,etc; Grecu Constantin - Alexandru Analiza sistemului de audit
intern la o societate din sectorul productie panificatie

C. riscurile semnificative sunt riscurile reziduale cuprinse in intervalele [5-8] care fie vor
fi acceptate de catre conducere, fie vor fi atenuate prin masuri de control eficiente din punctul
de vedere al costurilor de implementare. Poate fi inclusasi o descriere a controalelor propuse.
Pentru a avea eficacitate maxima, raportul de audit de obicei include si
masurile/recomandarile auditorilor pentru a elimina deficientele identificate si reduce / evita
riscurile aferente. Recomandarile ar trebui agreate cu managementul responsabil si
identificate persoane responsabile pentru implementare precum si termenul in care acestea
vor produce rezultate. Raportul de audit este de obicei un raport de exceptii – care prezinta
problemele identificate cu scopul de a le inventaria si stabili masuri de remediere a acestora.
Insa opinia globala trebuie sa exprime viziunea globala asupra ariei auditate, care bineinteles
considera si toate aspectele pozitive identificate/ verificate in cursul auditului. Pot fi incluse si
mentiuni pozitive acolo unde procesul respectiv reprezinta un standard de urmat si de alte
subunitati.
RESPONSABILITATI POST-AUDIT Munca auditorilor nu reprezinta doar activitatile
prezentate mai sus ci si monitorizarea evolutiei implemntarii ulterioare programelor de
actiuni agreate de management cu privire la ameliorarea riscurilor luate in urma prezentarii
raportului de audit. Principalele responsabilitati post-audit se refera la implementarea unui
proces de monitorizare a implementarii recomandarilor agreate in cursul auditului, masurarea
impactului acestora si raportarea stadiului conducerii societatii/ Comitetului de Audit. De
asemenea formarea unei opinii globale pe baza rezultatelor auditurilor diferitelor procese, in
diferite unitati din grup, precum si pe baza monitorizarii continue a inventarului de riscuri la
care este expusa unitatea, reprezinta una din functiile importante care dau conducerii
companiei o opinie consolidata asupra controlului intern si eficacitatii acestuia in diferite
procese interne, posibilitatii aparitiei unor erori semnificative sau riscuri latente care ar pune
in pericol compania in viitorul apropiat. De asemenea opinia auditorilor este esentiala in
stabilirea opiniei auditului extern si situatiilor financiare ale unitatii. Grecu Constantin -
Alexandru Analiza sistemului de audit intern la o societate din sectorul productie panificatie

CONTRIBUTII PERSONALE. PROIECT DE PERFECTIONARE SI APROFUNDARE 4.

STUDIU DE CAZ: EVALUAREA SISTEMULUI DE AUDIT INTERN

Studiul de caz va prezenta activitatea departamentului de audit intern din cadrul unei
societatii comerciale din domeniul productiei si distributiei deproduse de panificatie si
totodata se va face o analiza pe baza datelor colectate.Se vor trage concluzii cu privire atat la
modul de organizare si actionare al departamentului cat si la calitatea activitatii prestate de
acesta. Departamentul de audit intern analizat face parte din cadrul societatii comerciale
PANADOR SA, unul dintre importantii producatori si distribuitori de paine si produse de
panificatie pe piata de profil din judetul Galati.

DESCRIEREA SOCIETATII COMERCIALE PANADOR SA  Compania a fost infiintata

in 1993 si detine 3 fabrici de paine si produse de panificatie.  Date financiare:  Capitalul si
managementul societatii este autohton.  Departamentul de audit intern a luat fiinta la finele
anului 2010 si are in componenta 3 persoane.

ETAPA 1 – EVALUAREA RISCURILOR PANADOR SA

Pentru ca departamentul de audit intern activeaza in cadrul companiei de putin timp, anul
2011 fiind primul an in care s-a pus in aplicare un plan de audit care sa asigure reducerea
riscurilor in atingerea obiectivelor companiei si pentru ca, datorita marimii medii a structurii
organizatiei, managementul nu are departament specializat in managementul riscului, echipa
de audit a avut ca prima sarcina intocmirea registrului de riscuri. Auditorii au preferat
construirea registrului riscurilor plecand directde la sursa: consiliul de administratie si sefii de
departament. Desi, aceasta procedura directa prezinta dezavantajul ca, unele riscuri au putut
ramane neidentificate nu mai au o baza de confruntare pregatita anterior si deci s-a considerat
solutia optima. S-au organizat interviuri atat cu managerii de departamente cat si cu
resonsabilii cheie de procese, cu ar fi: contabilul sef, casiera societatii, gestionarul sef, sef
ciclu productie, etc. Rezultatele interviurilor reflecta punctul de vedere individualexprimat de
catre cel intervievat referitor la riscurile la care obiectiveleorganizatiei sunt expuse. Totodata
s-au verificat evidentele contabile pe ultimii 5 ani, auditorii avand acces permanent la arhiva
societatii. Enumerarea riscurilor din registru si detalierea lor vor fi prezentate in raportul de
audit.

ETAPA 2 – PLANUL DE AUDIT

La efectuarea etapei de audit interimar au participat toti membrii departamentului si fiecare a

avut sarcini bine definite. Interviurile au fost sustinute de seful departamentului iar testele de
control au fost efectuate de catre cei doi auditori juniori.

ETAPA 3 – PLANIFICAREA MISIUNILOR

Datorita nivelului de dezvoltare si expansiuni a companiei si a numarului redus de personal

incadrat in departamentul de audit intern planificarea misiunilor nu a fost elaborioasa si deci
nu va fi dezvoltata in studiul de caz.

ETAPA 4 –REALIZAREA MISIUNII DE AUDIT

Datorita inexistentei in anii precedenti a unui departament de audit intern sau de management
al riscului care sa creeze o arhiva cu date despre riscurile inerente, in alte cuvinte datorita
lipsei de date elocvente ajutatoare la intocmirea matricei riscurilor, aceasta nu a putut fi
intocmita in prealabil asumarii planului de audit aferent 2011.Insa la finele anului, cand toate
misiunile de audit au luat sfarsit si s-a intocmit raportul de audit, s-a completat si matricea
riscurilor reziduale pentru ca urmatorul plan de audit, aferent 2012, sa fie mai precis in
inlaturarea erorilor si sa atace direct problemele mai delicate care au fost omise sau chiar
trecute cu vederea in anul precedent din motive logistice sau din cauza relevantei reduse la
momentul respectiv. La asumarea primului plan de audit din cadrul companiei, s-a dorit o
verificare a tuturor riscurilor care pot duce la pierderea de valoare a activelor societatii sau a
productivitatii muncii si s-a considerat ca orice risc inerent este destul de relevant. Astfel au
fost audiatate toate departamentele si toate procesele atat tehnologice cat si comerciale.
Procedurile utilizate pentru testarea controalelor interne au inclus teste deconformitate a
procedurilor, verificari ale arhivei cu privire la corectitudinea intocmirii documentelor
contabile, reconcilieri cu clientii si furnizorii unde au fost gasite nereguli, verificari ale
stocului, ale remuneratiei personalului, etc. Probele obtinute in baza testelor de control
aplicate au condus la evaluarea riscurilor reziduale si la completarea, pentru prima data, a
matricei riscurilor reziduale. Determinarea risculuirezidual va permite auditorilor, in anii
urmatori, sa verifice acuratetea cu care au fost evaluate riscurileinerente in anul precedent.
Pentru o reprezentarea mai usor de inteles riscurile au fost grupate pe categorii ce prezinta
caracteristici sau implicatii comune, astfel matricea riscurilor reziduale aferenta 2011 este
urmatoarea:

A. Lipsuri in tinerea evidentei materialelor consumate in productie

B. Lipsuri in tinerea evidentei stocurilor de materii prime si produse finite / marfa

C. Lipsuri in evidenta contractelor de clienti (conditii contractuale, grile de discounturi

nerespectate)

D. Lipsuri in tinerea evidentei comenzilor primite si a cantitatii de marfa livrate

E. Evidenta insuficienta si eronata in contabilitatea incasarilor de la clienti

F. Strategii de marketing implementate gresit

G. Tinerea arhivei contabile in mod necorespunzator (lipsa doc, doc intocmite eronat, lipsa
rapoarte lunare, etc)

H. Program informatic neperformant

I. Control inexistent asupra alocarii de useri si nivele de securitate in programul de gestiune

J. Baza de date intretinuta precar (inregistrari lipsa / duplicate)

ETAPA 5 –RAPORTUL DE AUDIT 2011

In continuare se gaseste raportul de audit aferent anului 2011 intocmit de departamentul de

audit intern si cuprinde concluziile la care s-a ajuns in urma testelor de control. Raportul a
fost prezentat consiliului de administratie si a fost intocmit cu scopul de a expune intr-un mod
cat mai transparent riscurile mari cu care se confrunta societate. Totodata s-au prezentat si
efectele negative care au avut loc sau implicatiile ce ar putea aparea pe viitor. In raport au
fost aduse si recomandari cu privire la corectarea erorilor sau la reducerea in limite admise a
riscurilor. Raportul nu prevede termene de implementare a recomandarilor si persoanele
responsabile cu stabilirea sarcinilor. Acest lucru ar face raportul un instrument mai util in
urmarirea implementarilor in perioada de monitorizare. De asemenea, raportul este mai mult
o lista de nereguralitati sau imbunatatiri identificate in cursul auditului si nu sunt prezentate
modul de selectie a esantionului acolo unde s-a facut testarea prin sondaj; nu prezinta o
concluzie generala sau o opinie asupra eficacitatii sistemului de control intern luand in calcul
si aspectele pozitive observate in cursul auditului;acolo unde s-au idetificat deficiente grave
sau cu risc ridicat nu a fost identificat impactul potential al acelor nereguli. Luand in calcul
numarul mare de riscuri observate si facptul ca acesta este primul proiect desfasurat de catre
departament de audit intern, atat raportul prezentat cat si activitatea desfasurata de-a lungul
primului an fost un pas important in corectarea erorilor si imbunatatirea sistemului de control
intern in cadrul companiei PANADOR SA. Raportul de audit a reprezentat un studiu foarte
imporant pentru managementul societatii si efectul scontat a depasit asteptarile:consiliul de
administratie a impus urmatoarele modificari ce au avut ca termen de implementare primul
semestru al anului 2012:

- in ceea ce priveste personalul companiei s-au facut recrutari de personal calificat si

s-au inlocuit anumite posturi cheie;

- sistemul informatic a fost imbunatatit prin achizitia unui nou soft de gestiune; -
sistemul de proceduri a fost regandit si imbunatatit;
 - s-au introdus controale periodice pentru verificarea intocmirii corecte ale
documentelor contabile si in evidentierea corecta a stocului de marfa sau materii;

- totodata s-au impus noi standarde in ceea ce priveste calitatea raportarii

interdepartamentale.