APA – SURSA VIEŢII

Apa constituie elementul fundamental al mediului natural, fără de care nu se poate concepe viaţa
pe Pământ; este totodată o importantă sursă în viaţa economică. Sunt vieţuitoare care suportă căldura
deşertului, rezistă la temperaturi scăzute ale frigului arctic; altele se pot lipsi de aer sau chiar de lumina
soarelui. Nimic însă din ceea ce este viu: plante, animale, oameni, nu poate trăi fără apă.
Apa este izvorul vieţii pe Pământ, este unica substanţă care poate exista în natură în funcţie de
temperatură şi presiune în toate cele trei stări de agregare:
solidă:

gheaţă zăpadă grindină

lichidă: (apa de ploaie, ape subterane, oceane, mări, fluvii, râuri, lacuri, bălţi).

gazoasă: (vaporii de apă din atmosferă şi emanaţiile vulcanice).

Planetei albastre îi revin 71% apelor şi doar 29% suprafeţei uscatului.

În natură nu există apă pură. Apa pură se obţine din apa obişnuită, prin distilare. Apele naturale
conţin dizolvate cantităţi variate de diferite substanţe. Atmosfera conţine vapori de apă în concentraţii ce
variază cu temperatura şi presiunea. Acestea provin în majoritate din evaporarea mărilor şi oceanelor şi
în mică parte din evaporarea gheţarilor. Vaporii de apă din atmosferă se condensează sub formă de nori,
ceaţă, ploaie, grindină sau zapadă când este atinsă presiunea de saturaţie la temperatura respectivă şi sub
formă de rouă, brumă sau chiciură când condensarea apei are loc pe suprafeţe reci.
 Apele minerale sunt ape naturale subterane termale sau atermale cu un conţinut variabil de
săruri, de gaze sau de substanţe minerale radioactive, caracterizate prin proprietăţi terapeutice.
Apa bună de băut trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să aibă o temperatură de 7-150C;
- să conţină dizolvate mici cantităţi de săruri;
- să nu conţină bacterii patogene.
Centrele populate folosesc ca apă de băut şi de spălat apa de râuri, purificată în instalaţii speciale.
Pământul se deosebeşte fundamental de celelalte planete prin cantitatea mare de apă din
straturile sale exterioare. Omul însă nu este conştient de grija pe care trebuie să o acorde acesteia,
poluând-o.
Natura nu poate să ia atitudine asupra celor răi, asupra celor care o distrug, dar încearcă să-i
sensibilizeze şi să-i impresioneze prin frumuseţe, diversitate, prin curgerea lină a apelor cristaline,
spunând că odată şi odată toţi oamenii vor înţelege necesitatea păstrării unui mediu curat şi sănătos. De
aceea consider necesară educaţia ecologică a elevilor încă din clasele primare, ba chiar din grădiniţă.
Maria Montessori spunea:
,,Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari.
Şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
Aşadar trebuie să-i învăţăm pe copii să fie descoperitori, să privească, să asculte, să-şi
mobilizeze vibraţiile inimii descoperind şi preţuind comorile ascunse ale lumii, iar cunoştintele şi
deprinderile formate să constituie o piatră de temelie a educaţiei ecologice, care să devină o componentă
importantă a educaţiei permanente.
Educaţia ecologică e un proces complex care nu se termină la sfârşitul unui ciclu de învăţământ,
iar în realizarea lui trebuie pornit de la simplu şi uşor spre lucruri din ce în ce mai complexe.
Astfel am început educaţia ecologică la elevii mei prin formarea bunului obicei de a păstra
curăţenia în clasă, de a nu călca în picioare iarba şi florile şi am continuat cu acţiuni desfăşurate la colţul
viu al clasei şi cu activităţi mai complexe de amenajare şi întreţinere a spaţiilor verzi, plantare de pomi
în grădina grădiniței.

Prin specificul structurii lor, plantele permit o cercetare mai amănunţită, iar descompunerea lor
în părţi componente ajută pe copii să descopere relaţiile dintre procesul de creştere şi condiţiile necesare
pentru dezvoltare, să sesizeze transformările care au loc sub influenţa diferiţilor factori de mediu.
Pentru a demonstra acest lucru împreună cu copiii am făcut simple experienţe.
Am udat florile cu apă amestecată cu detergent sau petrol; am aşezat o floare într-o vază goală,
altă floare într-o vază cu apă; am pregătit două ghivece cu plante pe unul udându-l, pe celălalt nu; am
pregătit probe de germinaţie pe una am udat-o, pe alta nu, etc. Am atras atenţia copiilor că zilnic trebuie
să observe ce se întâmplă cu probele noastre. Îndrumaţi cu întrebări corespunzătoare, ei au găsit singuri
explicaţia: plantele mor fără apă.
 O activitate interesantă cu caracter practic experimental a fost cea intitulată ,,Circuitul apei în
natură”. Cu această ocazie copiii şi-au reamintit importanţa apei pentru păstrarea şi continuarea vieţii pe
pământ. Au aflat că apa pură se găseşte într-o cantitate mică pe glob şi de aceea trebuie economisită.
Acvariul existent în clasă i-a ajutat pe copii să înţeleagă cum trăiesc vieţuitoarele apelor; au
înţeles că apa trebuie împrospătată la câteva zile că altfel, peştii pot muri. Vizionarea programelor TV de
pe canale specializate ne-au dat prilejul să înţelegem că şi în apa sărată a mărilor şi oceanelor trăiesc
plante şi animale care s-au adaptat la acest mediu:

alge pesti mari si mici

rechini delfini balene

Pentru om apa este o bogăţie naturală mai preţioasă decât cărbunele, petrolul, gazele naturale,
fierul, ea fiind singura sursă care nu poate fi înlocuită. Omul consumă apa pentru a-şi potoli setea,
pentru a-şi prepara hrana, pentru necesităţi de igienă, pe timp de vară - pentru agrement, iarna - pentru
încălzirea locuinţelor. Fără hrană, omul poate supravieţui 50 de zile; fără apă însă, nu ar putea
supravieţui nici măcar o săptămână, moartea ar surveni în 5 zile.
Apa pe care o consumăm nu trece pur şi simplu prin organismul nostru, ci ea exercită un şir de
funcţii vitale:
- umectează oxigenul necesar respiraţiei;
- reglează temperatura corpului;
- ajută la asimilarea substanţelor nutritive;
- protejează organele vitale;
- ajută la transportarea hranei în energie;
- participă la procese metabolice;
- elimină deşeurile din organism.
Apa este parte componentă a tuturor organismelor vii de origine vegetală şi animală.
Conţinutul apei în organismul uman este de 70%:
- în oase - 22%
- în creier - 75%
- în muşchi - 75%
- în sânge - 83%.
 Pe parcursul a 60 de ani de viaţă omul consumă peste 50 t de apă.
Ocaziile prin care am informat copiii despre apă ca sursă a vieţii au fost multiple.
Redau câteva aspecte:
Convorbiri : ,,De unde vine apa?”; ,,Cum ne dăm seama că apa unui râu nu este poluată?”; ,,Ce
s-ar întâmpla dacă n-am avea apă?”; ,,Cum sunt pedepsiţi cei care poluează apa?”. Întrebările şi
răspunsurile elevilor arată dorinţa lor de a cunoaşte, de a descoperi şi de a preveni şi combate
fenomenele negative ale poluării.
Ştefan Milcu spunea: ,,Dacă nu vom gospodări cu înţelepciune rezervele planetei şi nu vom
ocroti natura, vom rămâne în cele din urmă singuri, pe o planetă pustie.”
Acest îndemn trebuie să constituie un semn de întrebare pentru toţi cei care ştiu ce înseamnă
,,poluare”.
Rolul nostru ca educator constă în a îmbogăţi experienţa copilului în contact cu frumuseţile
naturii, a-l sensibiliza faţă de acesta, a-i sădi în conştiinţă dorinţa de a le păstra intacte.
Trebuie să-i învăţăm să aibă grijă de pământ, astfel încât să se poată bucura de albastrul cerului,
de sunetul valurilor mărilor şi oceanelor, să se poata plimba în pădure şi să poată asculta cântecul
păsărilor.
Când copilul începe să fie atras de ,,locuitorii” colţului viu, când sare în ajutor celor care nu
cuvântă, vom putea spune că munca noastră nu a fost zadarnică.

BIBLIOGRAFIE:
 Ciclul apei - SURSA: "APA - Ce poţi face tu?", Editura Rao, București, 2009
 Jerghiuţă S., Apa - un univers intr-o picătură, Editura Document, Iaşi, 1997 editur
 Apa - sursa vieţii - http://www.greenagenda.org/eco-aqua/potabil.html

REZUMAT:
Apa constituie elementul fundamental al mediului natural, fără de care nu se poate concepe viaţa
pe Pământ; este totodată o importantă sursă în viaţa economică. Sunt vieţuitoare care suportă căldura
deşertului, rezistă la temperaturi scăzute ale frigului arctic; altele se pot lipsi de aer sau chiar de lumina
soarelui. Nimic însă din ceea ce este viu: plante, animale, oameni, nu poate trăi fără apă.
Apa este izvorul vieţii pe Pământ, este unica substanţă care poate exista în natură în funcţie de
temperatură şi presiune în toate cele trei stări de agregare: lichidă, solidă, gazoasă.
Copiii trebuie să înțeleagă încă de la vârste fragede importanța acestui bun al nostru, al tuturor, oferit de
Mama Natură și să facă tot posibilul, prin acțiunile lor, să protejeze acest bun de care ne bucurăm cu
toții.
o, 2009