Sunteți pe pagina 1din 2

7.

Legenda

-Definiție și semnificații
-Legenda- ,,Dragoș-Vodă’’
Legenda lui Dragos Voda

Dragoş-Vodă era un român deştept şi voinic din Maramureş. El era un bun vânător şi-i plăcea să
străbată pădurile, ca să ucidă fiarele sălbatice.
Într-o zi se porni la vânătoare cu haita sa de câini. Apucă prin nişte codri mari; umblă cât umblă
până când câinii dibuiră, în sfârşit, un taur sălbatic cu nişte coarne încovoiate şi cu o barbă
stufoasă. Era un bour sau un zimbru, adică un fel de fiară puternică şi mare ce nu se mai găseşte
acum prin ţară la noi. Câinii îl luară la goană pe acel bour care fugea ca turbat prin codri şi părea
că are aripi la picioare.
Dragoş-Vodă alerga şi el călare în urma haitei de câini, care lătrau toţi de urlau pădurile. Astfel
fugiră cu toţii o zi şi o noapte, fără ca să se oprească. Bourul fugea tot mai repede, iar câinii, câte
unul-unul, cădeau morţi deoboseală. Numai o căţea mai rămăsese care nu se lăsa de fugă şi p-aci,
p-aci era să ajungă pe bour. Dar fiara, sosind la malul unui râu mare, se repezi în apă ca să treacă
gârla înot. Căţeaua se aruncă şi ea în apă, dar puterile nu o mai ţinură; ea se zbătu din răsputeri,
până ce deodată se afundă în valuri şi se înecă.
Dragoş sosi şi el acolo, şi, văzând pierzania bietei căţele, aruncă după bour ghioaga sa cea
ţintuită cu cuie de fier. Ghioaga izbi fiara drept în creştet şi apa râului se înroşi de sângele ei.
Atunci Dragoş prinse bourul, şi tăie capul şi-l luă cu sine, ca un semn de izbândă.
Dragoş se făcu stăpân pe ţara unde se petrecuse această vestită vânătoare. Gârlei în care se
înecase vrednica lui căţea îi dete numele de Moldova, fiindcă pe căţea o chema Molda; şi toată
ţara dimprejur luă numele gârlei, iar semnul noii domnii din Moldova fu capul bourului ucis în
apa Moldovei de viteazul Dragoş.
sursa: Legende populare româneşti

← Dacii antici din Asia, „Sun-Gods”, intemeietorii civilizatiei Chinei.


Stiinta postmaterialista, un nou mod de a intelege lumea in care traim →

Legenda Papadiei
Publicat pe 16/02/2017de Lupul Dacic

7 Votes

La inceput Dumnezeu a trimis un inger la toate plantele ca sa spuna cum


vor sa arate. Numai papadia nu stia cum dorea sa arate si ingerul ii mai
lasa o zi sa se gandeasca.

In ziua aia papadia rugandu-se a dat cu ochii de soare si s-a hotarat sa arate ca
el si sa-i zica ingerului cum vrea sa arate, ca vrea sa fie galbena si frumoasa ca
soarele. Apoi vazu luna si se razgandi. Vroia sa arate ca ea. Sa fie alba, rotunda
si frumoasa. Apoi vazu si stelele si-i placura si acelea.Candveni ingerul nu stia ce
sa-i spuna vroia sa fie ca soarele, ca luna, ca stelele. Nu era hotarata.

Asa ca Dumnezeu i-a indeplinit toate dorintele. De aceea papadia este la inceput galbena ca
soarele, apoi alba si daca sufli peste ea se imprastie precum stelele.