MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE

Studiu individual
la disciplina: Management financiar
Tema: FINANȚAREA HIBRIDĂ: ACȚIUNILE
PRIVILEGIATE; WARRANT-URILE;
HÂRTIILE DE VALOARE CONVERTIBILE

Autor:
elev gr. FIN 1406G,
Vasile VASILACHE

(semnătura)

Profesor:
Angela COLȚA

(semnătura)

Chișinău, 2018
 Cuprins

Acțiunile privilegiate: propietățile și utilizarea lor....................................................................3

Warrant-urile și evaluarea lor......................................................................................................4

Hârtiile de valoare convertibile.....................................................................................................5

Inovații recente în domeniul hârtiilor de valoare.......................................................................7

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................8

2
 1. Acțiunile privilegiate: propietățile și utilizarea lor

Valorile mobiliare hibride sunt create pe baza altor instrumente, contracte și valori mobiliare
existente, prin consolidarea sau modificarea unor drepturi sau clauze specifice, modificarea cărora
determină schimbarea raportului privind riscurile deținute de unele instrumente de bază. Emiterea
valorilor mobiliare hibride ține de ingineeringul financiar, de combinarea drepturilor și
obligațiunilor existente într-unul sau mai multe produse existente. Cea mai cunoscută formă este
acțiunea privilegiată. Pentru acțiunile privilegiate se plătește un divident stabilit.

Natura hibridă a acțiunilor preferențiale iese în evidență când încercăm să le clasificăm în

relația cu obigațiunile și acțiunile comune. Acțiunea privilegiată îmbinată în sine elementele unei
acțiuni și obligațiuni. În practica mondială sunt cunoscute mai multe tipuri de acțiuni privilegiate:
cumulative, cu dividend flexibil, răscumpărările, convertibile etc.

Neplata dividendelor pentru acțiunile preferențiale nu poate duce la falimentul întreprinderii,

ele sunt mai sigure decât datoriile. În același timp, dacă firma are succes, atunci acționarii comuni
nu vor fi obligați să împartă acest succes cu acționarii preferențiali. Acțiunile preferențiale au
câteva trăsături comune cu acțiunile comune și cu datoriile- un hibrid între aceste două modalități
de finanțare. Deținătorii de acțiuni consideră acțiunile preferențiale similare datoriilor deoarece au
drept asupra profitului firmei înainte acționarilor comuni, iar deținătorii de obligațiuni consideră
acționarii preferențiali drept proprietari deoarece deținătorii de datorii au drept prioritar la
profiturile firmei și la activele acesteia în caz de faliment.

Din punt de vedere al companiei, principalele avantaje ale finanțării prin acțiuni preferențiale
sunt:

a) Spre deosebire de obligațiuni, acțiunile preferențiale permit firmei să se eschiveze de la

obligația de a face plăți fixe obligatorii;
b) Se poate de extins utilizarea pârghiilor financiare fără riscul de faliment;
c) Prin vânzarea de acțiuni preferențiale se poate obține reparticarea inegală a dividendelor
pentru acționarii comuni și acționarii preferențiali;
d) Prin vânzarea de acțiuni preferențiale se poate obține păstrarea controlului companiei de
către acționarii comuni;
e) Acestea presupun costuri de capital mai mici ca în cazul acțiunilor comune.

Principalul dezavantaj al finanțării prin acțiuni preferențiale este costul deoarece dividendele
pentru acțiunile preferențiale nu sunt deductibile din impozite iar dobânda plătită pentru
obligațiuni este inclusă în cheltuieli și se deduce din profitul impozabil.

3
 2. Warrant-urile și evaluarea lor

Warrantul este o opțiune emisă de către o companie care dă deținătorului dreptul de a cumpăra
un număr de acțiuni ale acesteia la un preț specificat.

Warrantul poate fi abordat şi ca o formă de creditare pentru companii, pe termen lung, fără
dobândă, numai că şi riscul la care se expune compania nu este de neglijat. Warrantul are un anumit
preţ de exercitare legat de acţiunea-suport. De exemplu, la un preţ de tranzacţionare de 50
dolari/acţiune poate fi încheiat un warrant la un preţ de 80 dolari/acţiune. În momentul în care
preţul acţiunii ajunge la nivelul stabilit în warrant, posesorul warrantului poate să-şi exercite
dreptul de a cumpăra acţiunile, moment în care compania pierde complet valoarea acţiunilor.

Caracteristicile warrantului sunt:

 warrantul (garanţia) intră în categoria valorilor mobiliare care conferă deţinătorilor drepturi
viitoare de tranzacţionare;
 sunt emise de companii;
 dau deţinătorului dreptul să cumpere acţiunea-suport la un preţ specificat iniţial, mult mai
mare decât preţul de piaţă actual;
 banii încasaţi revin emitentului;
 la exercitare, compania emite acţiuni noi;
 nu au valoare nominală;
 preţul emisiunii de garanţii este o parte a capitalului atras pe baza unei emisiuni viitoare de
acţiuni ordinare;
 preţul de exersare a garanţiei reprezintă mărimea la care investitorul va achiziţiona
acţiunile într-un timp viitor;
 garanţia are o valoare prestabilită;
 garanţia are stabilit un raport sau rată de exersare sau de schimb;
 suma dintre preţul de emisiune şi cel de exersare a garanţiei formează pragul de
rentabilitate sau de exersare a garanţiei şi se regăseşte ca bază în formarea preţului de piaţă.

În managementul financiar warrantul reprezintă titlul de valoarea care acordă dreptul la

procurarea sau vânzarea instrumentelor dinanciare la o anumită sumă fixată într-o perioadă de
timp.

Există câteva tipuri de warrant:

 warrant tipic- dă dreptul de a procura un număr concret de acțiuni într-o anumită perioadă
de timp;
4
  warrant fără termen- dă dreptul de a procura acțiuni în orice moment.

Warrantul nu acordă dreptul la dobândă sau dividende, nu

acordă drept de vot, nu are o dată fixă și un preț al scadenței.
Warrantul se emite odată cu instrumentele financiare sau
separat. De obicei, acest titlu este emis rar și numai de
companii mari. Se emit în câteva luni, este echilibrat cu un
termen de intrare în aplicare ce de măsoară îna ni. După ce se
desprinde de instrumentul financiar warrantul circulă se sine
stătător.

Prețul warrantului se determină ca:

𝑊 = (𝑀 − 𝑃) ∗ 𝑁

unde: W- valoarea warantului;

M-valoarea de piață a acțiunii;
P- prețul de exercitare;
N- numărul de acțiuni pentru care warrantul dă dreptul de a fi achiziționat.

Warranturile și opțiunile sunt instrumente dilutive, adică la emisie valoarea acțiunilor se va

reduce. Deosebirea principală dintre opțiuni și warranturi este faptul că opțiunile pot fi emise și de
o terță persoană, pe când warranturile sunt emise doar de întreprindere.

3. Hârtiile de valoare convertibile

Un titlu de valoare convertibil este o obligațiune sau acțiune privilegiată care poate fi
schimbată în acțiuni comune la opțiunea deținătorului. La conversia titlului de valoare convertibil,
acesta este înlocuit cu acțiuni comune și nu are nici un transfer de numerar.

Conversia de către deținători a obligațiunilor sau acțiunilor privilegiate nu oferă fonduri

suplimentare companiei, dar are ca rezultat o rată mai mică de îndatorare.

Conversia poate fi realizată la consimțământul firmei și a investitorilor. Conversia cu

aprobarea investitorilor se numește conversie voluntară.

Una dintre cele mai importante clauze ale unui titlu de valoare convertibil este numărul de
acțiuni comune primite prin conversie de un deținător de obligațiuni sau acțiuni privilegiate. Acest

5
număr se numește rată de conversie (Rc). Legat de rata de conversie este prețul de conversie (Pc),
cre reprezintă prețul efectiv plătit pentru acțiunile comune când are loc conversia.

𝑉𝑎𝑙. 𝑛𝑜𝑚𝑖𝑛𝑎𝑙ă 𝑎 𝑡𝑖𝑡𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑣𝑒𝑟𝑡𝑖𝑏𝑖𝑙

𝑃𝑐 =
𝑁𝑟. 𝑑𝑒 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡𝑒 (𝑅𝑐)

Condițiile titlurilor convertibile sunt:

 răscumpărarea anticipată obligatorie;

 procedura de conversie se realizează în perioada creșterii valorii titlului până la prețul
executării.

4.Inovații recente în domeniul hârtiilor de valoare

Una dintre inovațiile recente în domeniul hârtiilor de valoare este opțiunea.

O opțiune este un contract care dă dreptul deținătorului de a cumpăra sau vinde un activ
la un preț predeterminat, numit preț de exercitare, într-o perioadă specificată de timp. Suma plătită
pentru acest contract se numește primă.

Există mai multe tipuri de opțiuni:

 Opțiuni americane- pot fi exercitate în orice timp pe parcursul perioadei de viață a opțiunii.
 Opțiuni europene- se pot exercita doar în ultima zi a perioadei de viață.
 Opțiuni de cumpărare (call)- dă dreptul ca cineva să cumpere un număr dat de acțiuni la un
preț specificat în contractual de opțiune
 Opțiune de vânzare (put)- dă dreptul deținătorului de a vinde un active la un preț specificat

Există opțiuni pure care au scop speculațiile la bursă ți nu presupun intrare de fonduri la
întreprindere, ci mai degrabă transferuri de fonduri dintre investitori.

Opțiunile managerilor pentru acșiuni sunt folosite ca stimulente pentru manageri. Aceste
opțiuni presupun emisie de acțiuni și încasare de fonduri dacă se exercită. De regulă, aceste opțiuni
sunt de tip call și se emit cu un peț de exercitare mai mare ca prețul actual pe piață.

Profitul cumpărătorului opșiunii put este prețul de exercitare minus valoarea de piață, minus
prima. Pierderea cumpărătorului opțiunii put este prima. Profitul emitentului opțiunii put este
prima, iar pierderea emitentului opțiunii put este prețul de exercitare minus valoarea de piață,
minus prima.
6
 Opțiunile se exercită ori prin transfer fizic de fonduri ori prin încasarea profitului în numerar.
Opțiunile se tranzacționează la bursele de valori sau la bursele de opțiuni. De exemplu, în SUA
există CBOT-Chicago Board Option Exchange specializată exclusive în tranzacționarea
opțiunilor. Însă, la fel sunt tranzacții și la NYSE, AMEX, PSE, etc.

La bursă se folosesc contracte standartizate ce facilitează listarea. De exemplu, perioada de 3,

6, 9 luni, pachetul minim de 100 de acțiuni. Incertituddinea ratelor dobânzilorși la dorința
companiilor de a alege instrumente de îndatorare pe baza așteptărilor privind evoluția viitoare a
ratelor dobânzilor a condus la o explozie de inovații financiare pe piața obligațiunilor.

 Obligațiunea în mărfuri- adică dobănda și principalul se plătesc într-o marfă produsă

de companie.
 Obligațiunea cu dobândă flotantă- are o maturitate fixă, dar rata dobânzii obligațiunii
se schimbă la fiecare 6 luni pe baza nivelului unei rate de referință a dobânzii.
 Obligațiunea riscantă- sau obligațiunea foarte subordonată, o emisiune de obligații cu
risc și randament ridicat, folosită pentru a finanța o achiziție ,o fuziune sau o companie
cu probleme.
 Swapurile- companiile schimbă între ele plățile datoriilpr, fie direct, fie pintr-un
intermediar financiar, convertind astfel datoriile cu dobândă fixă în datorii cu dobândă
flotanntă sau invers.

Inovații in domeniul acțiunilor preferențiale:

 Acțiuni preferențiale retractabile- ca și pentru o obligațiune, o clauză de retractare a unei

acțiuni preferențiale oferă deținătorului o opțiune de a forța compania să ramburseze titlul
de valoare la o dată specificată și la un preț specificat.
 Acțiuni preferențiale cu rată variabilă sau flotantă- acțiunile prefernțiale cu rată variabilă
au plăți ale dividendelor care fluctuează odată cu o rată de referință a dobănzii.

7
 BIBLIOGRAFIE

1. Moldovan, NAGY; Botezatu, ANGELA. “Management financiar”. Ed: LABIRINT,

Chișinău, 2011. 131 p.
2. https://www.google.com/search?rlz=1C1AVFC_enUA747MD747&biw
3. https://www.google.com/search?rlz=1C1AVFC_enUA747MD747&biw=1366&bih=6
62&tbm=isch&q=warrant&chips=q:warrant