https://www.scribd.

com/doc/291335109/Manual-de-Biologie-clasa-11-Corint-pdf

https://docslide.net/documents/181128029-manual-de-biologie-pentru-clasa-a-xi-a-stelica-ene-
pdf.html

https://www.scribd.com/document/369578351/BIOLOGIE-11-Ionel-Rosu-pdf

https://www.scribd.com/doc/300803140/7-Patologia-cristalinului

https://www.facebook.com/watch/?v=302283630405605

https://www.scribd.com/doc/275900320/Chirurgia-cataractei

https://www.scribd.com/doc/269434864/6097-PCN-32-20CS-pdf

https://newsmed.ro/cataracta-cauze-tipuri-si-tratament/

I 2.3 Stimularea retinei sau fotorecepția

Procesul fotorecepției este identic la cele două tipuri de celule fotoreceptoare.Pigmentul
vizual absoarbe energia radiației luminoase și se descompune în retinen și opsină.Deoarece
pigmentul face parte din structura membranei celulelor cu conuri și
bastonașe,descompunerea pigmentului determină modificări ale conductanțelor
ionice,urmate de apariția unui potential electric numit receptor sau generator.Aplitudinea
acestuia este proporțională cu logaritmul intensității luminoase.Acest potential determină
un influx nervos ce se propagă spre centrii vizuali.
Sensibilitatea receptorilor vizuali este foarte mare.Celulele cu bastonașe sunt mult mai
sensibile decât cele cu conuri,pentru a excita o celulă cu bastonaș este suficientă energia
unei singure cuante de lumină.
Cu cât conțin mai mult pigment,cu atât mai mare va fi sensibilitatea celulelor
fotoreceptoare.Cantitatea de pigment din conuri și bastonașe diferă în funcție de expunerea
lor la întuneric sau la lumină.Dacă o persoană este expusă la lumină puternică pentru o
perioadă de timp mai îndelungată,pigmentul vizual din conuri și bastonașe este descompus
în retinal și opsine.În plus,cea mai mare parte a retinalului din celule este transformat în
vitamin A,astfel încât concentrația pigmenților vizuali și sensibilitatea ochiului la lumină
scad.Acest process este numit adaptare la lumină.Deoarece rodopsina absoarbe toate
lungimile de undă ale spectrului vizual,va scădea mai ales sensibilitatea celulelor cu
bastonașe ,astfel încât vederea diurnă se realizează cu ajutorul celulelor cu conuri.Timpul
de adaptare la lumină este de 5 minute.
Dacă o persoană va sta pe o perioadă mai îndelungată la întuneric,retinalul și opsinele din
conuri și bastonașe sunt convertite în pigmenții vizuali,vitamina A este transformată în
retinal,crescând astfel și mai mult concentrația de pigmenți vizuali din celulele cu conuri și
bastonașe.Acest proces poartă numele de adaptare la întuneric.Sensibilitatea unei celule cu
bastonaș la întuneric este de zeci de ori mai mare decât cea la lumină,din acest
motiv,vederea nocturnă este asigurată de celulele cu bastonaș.
Retinenul provine din vitamin A,în avitaminoza A,adaptarea la întuneric este compromisă
deoarece fotocelulele retinei nu reușesc să se încarce în timp util cu pigmentul
necesar.Tulburarea apare mai evident la trecerea de la zi la noapte,în lumină crepusculară
și este numită nictalopie.
Stimularea celulelor cu bastonaș produce senzația de lumină alba,iar lipsa stimulării lor
produce senzația de negru.Corpurile ce reflect toate radiațiile luminoase apar albe,iar cele
ce absorb toate radiațiile luminoase apar negre.Stimularea conurilor produce senzații mai
diferențiate,deoarece conurile sunt de trei feluri,în funcție de tipul de pigment vizual pe
care îl conțin.Astfel,există conuri care conțin pigment sensibil la culoarea roșie,conuri cu
pigment sensibil la culoarea verde și conuri cu pigment sensibil la culoarea
albastră.Excitarea egală a celor trei tipuri de conuri provoacă senzația de alb iar excitarea
unei singure categorii de conuri provoacă senzația culorii absorbite.Culorile roșu,albastru
și verde sunt culori primare.Prin amestecul lor în diferite proporții se pot obține toate
celelalte culori ale spectrului înclusiv culoarea alba.Fiecărei culori din spectru îî
corespunde o culoare complementară,care în amestec cu prima,va da culoarea albă.
Vederea diurnă.cromatică este caracteristică retinei centrale sau maculare,în special
foveei,unde se află exclusive celule cu conuri.Vederea nocturnă în alb-negru este realizată
de retina periferică,unde predomină celulele cu bastonașe.Sensibilitatea diferită a conurilor
și bastoașelor se datorează și modului de transmitere a informației vizuale de la receptori
spre centru.
Potențianul receptor determină apariția unor modificări electrice în neuronii
bipolari,care,la rândul lor,determină apariția în neuronii multipolari a unor potențiale de
acțiune de tip tot sau nimic.Frecvența acestor potențiale este proporțională cu logaritmul
intensității luminoase.Axonii acestor neuroni se termină în corpii geniculați laterali sau
externi ai metatalamusului,de unde informația vizuală este transmisă spre scoarța
cerebrală.Din punct de vedere functional,retina este împărțită în retină nazală și retină
temporală.Pe retină,se formează o imagine răsturnată și inversată,adică jumătatea dreaptă
a obiectului se va proiecta pe fiecare din jumătățile stângi ale celor două retine respectiv
retina temporală a ochiului stâng și retina nazală a ochiului drept,iar jumătatea stânga a
obiectului se va proiecta în dreapta.Datorită modului particular de încrucișare a fibrelor
nervului optic la nivelul chiasmei optice,imaginile obiectelor situate în partea stânga a
ochiului care le privește se vor forma în emisfera cerebrală dreaptă și invers.
Prelucrarea stimululor vizuali începe de la nivelul retinei.Aceasta conține pe langă celule
fotoreceptoare și neuroni care asigură transmiterea și prelucrarea simțurilor generați în
conuri și bastonașe.
O celulă multipolară formează împreună cu celulele bipolare și celulele fotorceptoare de la
care pornesc semnalele luminoase o unitate funcțională retiniană.Există unități funcționale
retiniene specializate pentru vederea în alb-negru.Acestea conțin preponderant celule cu
bastonașe ca si celule receptoare.Alte unități retiniene sunt specializate pentru vederea
colorată,ele conțin conuri.Dacă la o celulă multipolară sosesc impulsuri de la conurule
“rosii” aceasta va transmite un impuls nervos care va genera pe scoarță senzația de
roșu.La fel și în cazul celulelor cu conuri verzi și albastre.Dacă o celulă multipolară este
stimulată în proporții diferite de conurile roșii,verzi și albastre ea v-a transmite scoarței
informații despre culoarea corespunzătoare,intermediară din spectru.
Retina este sediul receptorului analizatorului vizual și al primilor doi neuroni ai căii
vizuale,respectiv neuronului bipolar și neuronului multipolar.Ca și în cazul altor segmente
intermediare,la nivelul retinei se întâlnește fenomenul de inhibiție corticală.In fenomenul
de inhibiție corticală,celulele orizontale au rol esențial,acestea au conexiuni atât cu celulele
fotoreceptoare cât și cu celulele bipolare siuate in vecinitatea căii directe.Celulele orizontale
sunt excitate de celulele fotoreceptoare care excită un efect inhibitor asupra celulelor
bipolare.În urma stimulării punctiforme a unei singure celule cu bastonaș se va descărca
un potențial receptor care va pornii pe calea directă spre neuronul bipolar subiadiacent pe
care îl excită și declanșează stimulul spre centrii corticali și pe calea corticală,spre celulele
orizontale vecine.Acestea simt conectate cu neuronii bipolari din jurul celui excitat direct și
exercită asupra lor un efect inhibitor.În acest fel,neuronii bipolari,vecini căii de
transmitere nu vor transmite impulsuri nervoase deoarece ei nu sunt stimulați de celulele
cu bastonașe situate în întuneric și sunt inhibați de impulsurile colaterale de la celulele
orizontale ale bastonașului stimulat luminos.În acest fel se realizează contrastul foarte
puternic dintre celulele stimulate luminos și cele nestimulate,dintre punctele luminoase de
pe retină și cele obscure.Dacă suprafața totală a retinei este egal luminată,centrii corticali
nu mai pot disemina obiectele din jur.
La nivelul corpului geniculat lateral,de o parte sosesc aferențele de la hemiretina temporală
de pe aceeași parte și de la hemiretina nazală de pe partea opusă.Deoarece pe cele două
hemiretine ale unui glob ocular se proiectează aceeași zonă de câmp vizual,rezultă ca o
primă etapă în formarea imaginilor și vederea binoculară se petrece aici (fig....)Tot prin
suprapunerea zonelor neuronale talamice care primesc două imagini pentru fiecare obiect
văzut de cele doua hemiretine,este posibilă și analiza stereoscopică a câmpului
vizual,ambele procese fiind definitivate pe scoarța cerebrală.
Fiecărui punct de pe retină îi corespunde un punct specific de proiecție corticală.Aria
vizuală primară (campul 17) numită și aria striată (fig..),se întinde mai ales pe fața medială
a lobilor occipitali de o parte și alta a scizurii calcarine iar în jurul acesteia se află ariile
vizuale secundare sau asociative campurile (18 și 19)(fig...).Cea mai întinsă reprezentare de
la nivelul ariei vizuale este macula,care ocupă regiunea posterioară a lobului occipital.În
ariile vizuale se realizează senzația și percepția vizuală și transformarea stimulilor electrici
în senzație de lumină,culoare și formă.

I.2.6 Senzația de lumină

Senzația de lumină este capacitatea analizatorului vizual de a percepe și diferenția diverse
grade de intensitate luminoase.Pentru a se puea ajunge la perceperea luminii este necesar
ca stimulul luminos ce ajunge la retină să prezinte o anumită intensitate.Această valoare
minimă de intensitate a energiei luminoase ,necesară pentru a se putea forma senzația de
lumină este pentru celulele cu bastonașe a suta milioană parte dintr-o lumânare standard
sau lumina unei lumânări aflate la 27 km distanță pentru un ochi adaptat la întuneric iar
pentru celulele cu conuri este necesară o intensitate luminoasă de 200 de ori mai mare.
Limita maximă de intensitate luminoasă după care apare senzația de orbire este de 100.000
lumânări standard,adică lumina dată de un focar de 6000 grade la distanța soarelui.Dacă
această intensitate este

Procesul de fotorecepție la nivelul celulelor cu con este identic de cel de la nivelul celulelor
cu bastonaș.
Celulele cu con sunt în număr de 5-7 milioane,numărul lor este scăzut spre periferia retinei
vizuale și crescut spre centru,predomină în macula lutea iar în foveea centralis este prezent
numai acest tip de celule.Acest tip de celule sunt adaptate pentru vederea diurnă,pentru
perceperea culorilor respectiv vederea cromatică și pentru distingerea formelor.Perceperea
culorilor,este explicată prin mai multe teorii,una din ele fiind teoria tricomatică sau teoria
culorilor fundamentale.Conform acestei teorii,retina conține trei tipuri de celule cu con,cu
substanțe fotosensibile speciale care se descompun sub acțiunea radiatiilor roșii,verzi sau
albastre.(figura 2)

Figura 2-Culorile fundamentale ale celulelor cu con

Diferitele senzații cromaice sunt rezultatul stimularii concomitente și inegale a celor trei
tipuri de celule cu conuri.Stimularea lor egală măsură percepe culoarea albă iar în lipsa
stimulării luminoase,se percepe culoarea neagra (figura 3).Lipsa unui tip de celule cu con
sau prezența unui număr redus al acestora,determină incapacitatea de a percepe culoarea
absentă.Acest defect este cunoscut sub numele de daltonism și se manifestă cel mai adesea
prin dificultăți în perceperea culorilor roșu și verde.
Figura 3.-Receptarea culorilor RVA=rosu,verde,albastru

Celulele cu bastonaș sunt în număr de aproximativ 125 milioane,sunt mai numeroase spre
periferia retinei vizuale,numarul lor scăzând spre centru și lipsind in foveea centralis.Acest
tip de celule este responsabil pentru vederea în lumina difuză sau nocturnă,când nu se
disting culorile,detaliile și contururile obiectelor.Au pragul de excitabilitate mai scăzut
decât celulele cu con,permițând vederea la o cantitate mică de lumină.
Sensibilitatea celulelor cu con și bastonaș este diferită,fiind dată de pigmenții
fotosensibili.Celulele cu con conțin pigment fotosensibil numit iodopsină iar celulele cu
bastonaș conțin pigment fososensibil numit rodopsină.
Pigmentul vizual absoarbe energia radiației luminoase și se descompune în cele două
componente ale sale retinen și opsină.Cantitatea de pigment din conuri și bastonașe variază
în funcție de expunerea lor la lumină sau întuneric.Cu cât expunerea la lumină puternică
este mai prelungită,pigmentul vizual din celulele cu conuri si bastonașe este descompus în
retinen și opsine.Cea mai mare parte a retinenului este transformat în vitamina A,scazând
astfel concentrația pigmenților vizuali și sensibilitătea ochiului la lumină.Prin acest proces
ochiul se adaptează la lumină.Timpul de adaptare la lumină este de 5 minute. Expunerea
prelungită la întuneric convertește retinenul și opsinele în pigmenți vizuali,vitamina A este
transformată în retinen și cantitatea pigmențilori vizuali crește.Prin acest proces,ochiul se
adaptează la întuneric.