Profetul Iezechiel

Iezechiel în traducere înseamnă „Dumnezeu este tare” sau „Dumnezeu

întăreşte”.
Profetul Iezechiel făcea parte din neam preoţesc (fiul preotului Buzi). A fost
contemporanul mai tânăr al lui Ieremia. În 596 a fost deportat în Babilon, împreună
cu regele Iehonia. Acolo a locuit în Tel-Abib, lângă canalul Chebar, într-o colonie de
evrei. Se presupune că a fost ucis de un judecător pentru că l-a mustrat din pricina
idolatriei.
Activitatea Profetului Iezechiel se împarte în 2 mari etape:
 Prima înainte de dărâmarea Ierusalimului
 A doua după dărâmarea Ierusalimului.
Misiunea principală a profetului a fost în primul rând de a-i feri pe iudei de
idolatrie, mai ales pe cei deportaţi. Râvna pe care el a depus-o în apărarea
monoteismului şi lupta împotriva politeismului şi a idolatriei păgâne, l-a consacrat în
rândul celorlalţi profeţi cu supranumele de „Profetul fidelităţii divine”.

Consideraţii asupra Cărţii Iezechiel

 Începe cu o introducere formată din primele 3 capitole în care se pune accent pe

chemarea la profeţie.
 Partea I : cap. 4-24. Aici întâlnim profeţii referitoare la căderea regatului lui
Iuda şi în general profeţii de ameninţare la adresa poporului ales.
 Partea II : cap. 25-32. Conţine în deosebi profeţii împotriva popoarelor străine.
 Partea III : cap 33-48. Aici se fac referiri cu privire la încetarea robiei străine şi
întoarcerea iudeilor în Ţara Făgăduinţei.
Trebuie remarcat faptul că această carte are o caracteristică specială între
celelalte cărţi profetice, are o profunzime şi un mister adesea greu de pătruns. Tocmai
de aceea tradiţia rabinică a interzis lecturarea acestei cărţi de cei care nu au împlinit
vârsta majoratului (30 de ani).
Ceea ce conferă acestei cărţi un specific aparte, este de fapt abundenţa
viziunilor, a acţiunilor simbolice şi a parabolelor.

Profeţii mesianice în cartea Iezechiel

1. Iezechiel 17, 22-23: „Noua Împărăţie” „Aşa zice Domnul Dumnezeu:
<<Voi lua din vârful cedrului celui înalt un lăstar şi-l voi sădi, din creştetul lui voi
rupe lăstarul cel plăpând şi-l voi sădi pe un munte înalt şi măreţ. Pe muntele cel înalt
7
al lui Israel îl voi sădi şi va slobozi ramuri, va aduce rod, şi se va face un cedru
falnic şi vor locui în el tot felul de păsări, tot felul de înaripate vor locui în umbra
ramurilor lui”. Vlăstarul sădit este o continuare a împărăţiei Davidice. Muntele cel
înalt şi măreţ este centrul spiritual al întregii lumi, Noul Ierusalim. Mântuitorul face
referire la această profeţie când aseamănă credinţa cu grăuntele de muştar.
2. Iezechiel 34, 22-25: „Păstorul cel bun” „Eu voi veni să scap oile Mele, ca
să nu mai fie pradă şi voi judeca între oaie şi oaie. Voi pune peste ele un singur
păstor, care le va paşte, voi pune pe robul meu David, el le va paşte şi el va fi
păstorul lor. Iar Eu, Domnul, le voi fi Dumnezeu, iar robul meu David va fi prinţ
între ei. Eu, Domnul, am grăit acestea. Voi încheia cu acela legământul păcii şi voi
depărta din ţară fiarele sălbatice, încât oile Mele să trăiască în siguranţă în pustiu şi
să doarmă în pădure. În Noul Testament Mântuitorul se identifică cu Păstorul cel
bun. Idee întâlnită şi la Ieremia cap. 31. Fiarele înseamnă ideile ateiste, păgâne.
3. Iezechiel 36, 25-27: Apă şi Duh” „Şi vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi
curăţi de toate întinăciunile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţii. Vă voi da
inimă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da
inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi după
legile mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile mele”. Se referă la Taina Botezului,
face referire că noua învăţătură nu este doar superficială ci pune accent pe cele
dinăuntru, pe schimbarea inimii, capacităţile interioare ale omului.
4. Iezechiel 37, 26-27: „Legământul cel nou” „Voi încheia cu ei un legământ
al păcii, legământ veşnic voi avea cu ei, îi voi înmulţii şi voi aşeza în mijlocul lor
locaşul Meu pe veci. Fi-va locaşul Meu la ei şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi
poporul Meu”. Face referire la noul legământ, legământul veşnic, va stabili o nouă
ordine morală, noua lege creştină, Dumnezeu să sălăşluiască în noi. Hristos când s-a
înălţat la cer nu ne-a părăsit, a rămas cu noi prin Taina Euharistiei, prin Pâinea şi
Vinul de la Sfânta Liturghie.
BIBLIOGRAFIE
1. „BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu
Anania, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 2001.
2. BABA Teodor, Pr. Dr., „Introducere în Studiul Vechiului Testament (Aspecte Generale)”, Ed. Universităţii Aurel Vlaicu, Arad,
2007, pp. 128-131.
3. CIUDIN Nicolae, Pr. Prof., „Studiul Vechiului Testament”, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 1978, pp. 198-206.
4. IDEM, „Studiul Vechiului Testament”, Ed. Credinţa Noastră, Buc., 1997, pp. 156-162.
5. MATSOUKAS Nikolaos, „Cărţile Bibliei”, trad. Lect. Dr., Sabin Preda, Ed. Bizantină, Buc., 2017, pp. 247-251.
6. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., „Studiul Vechiul Testament”, manual pentru
Institutele teologice, Buc., 1955, pp. 146-150.
7. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof., „Studiul Vechiul
Testament”, manual pentru Institutele teologice, ediţia a II-a, Buc., 1985, pp. 245-252.
8. IDEM, „Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a III-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Cluj-Napoca, Ed. Renaşterea, 2003, pp. 213-218.
9. IDEM, „Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a IV-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, pp. 213-218.