Copiii sunt observatori atenţi şi neobosiţi ai mediului extern: privesc plini de
curiozitate insectele, stau câteva ore să demonteze o maşinuţă sau să pregătească mâncare păpuşii şi la fel de curioşi prind fiecare cuvânt al adulţilor. Valoarea de adevăr reprezintă acel conţinut care poate fi verificat şi confirmat prin consecinţe, experienţa anterioară sau directă (context), persoană de încredere. Câteodată oamenii acţionează nu în funcţie de realitate, ci pe baza modului cum îşi reprezintă ei această realitate, a imaginilor pe care le poartă în minte. Emoţiile şi sentimentele nu au valoare de argumentare deoarece ele nu ţin de logică. Dacă plecăm în procesele de raţionare de la adevăr ajungem sigur la adevăr. Invers vom ajunge doar întâmplător. Între lucruri există raporturi din puncte de vedere material şi formal. Exemple: talpa – pantof Talpa face parte din pantof (raport material, parte fizică), dar nu există şi un raport formal deoarece pantoful nu este talpă. pelerină – ploaie Între cele două cuvinte există doar un raport formal deoarece când plouă foloseşti pelerina, dar pelerina nu face parte din ploaie (raport material). legume – morcovi În această pereche de cuvinte este prezent atât raportul material cât şi cel formal. Legume sunt şi morcovii (raport material) dar si morcovii sunt legume (raport formal). În consecinţă, putem spune că dacă îi vom pune pe copii în cât mai multe situații concrete de învățare, experiențele vor fi tot mai numeroase argumentând valoarea de adevăr printr-o comunicare eficientă și corectă, în care oferim explicații, prezentăm dovezi clare, dăm exemple și tragem o concluzie, în încercarea de a susține o afirmație. Argumentarea flexibilă, pentru că oferă șansa interlocutorului să-și expună și el propria argumentare, și ne oferă posibilitatea să-i înțelegem mai bine pe ceilalți, să ieșim din subiectivism, să gândim cu claritate. .