4.

Calculul și proiectarea rotoarelor centrifuge și diagonale

4.1. Dimensionarea statistică a rotorului

Proiectarea se începe cu rotorul, întrucât este organul principal al pompei
(aici are loc schimbul principal de energie între mașina hidraulică și fluid).
Datele de bază pentru calculul rotorului sunt:
-natura și temperatura fluidului (apă curată și rece, care nu conține
materii în suspensie sau dizolvate, cu temperatura mai mică de 50 ºC);
-debitul refulat, Q;
-sarcina pompei, H.
Într-o primă etapă se estimează randamentul pompei, η ,care depinde de
mărimea pompei (D2 sau Q) și de rapiditatea pompei, apoi se calculează
puterea: ρ g QH
P=
η
 Întrucât este posibil ca instalația să mute punctul de funcționare și să fie
necesar un debit pompat mai mare decât cel de proiect al pompei, deci, o putere la
arbore mai mare, trebuie stabilită o putere maximă:

Pmax = (1,1....1,2) P

Corespunzător puterii maxime, se alege un motor electric cu puterea:

Pel = k ⋅ Pmax
unde k este coeficientul de supraechipare cu valorile: k = 1,2 .... 2

Într-o primă fază se face dimensionarea stastică, bazată pre relații empirice
care folosesc coeficienți dependenți de coeficienții de similitudine,

n P ω Q
nq =
n Q
, ns = , ωs = .
H H H H
H H
- rapiditatea cinematică - rapiditatea dinamică
- viteza unghiulară
specifică
 Astfel, viteza meridiană la intrarea și la iesirea din rotor se poate exprima:

c1m = K c1m 2 gH 0,60

0,50
0,40
c2 m = K c 2 m 2 gH 0,30
0,25
0,20 Kc1m
0,15
- coeficienţii Kcm au fost determinați de Kc1m 0,12 Kc2m
Kc2m 0,10
A. J. Stepanoff
0,07
1012 15 20 25 30 40 50 60 80 100 120150 200 300
nq

Viteza periferică a rotorului, u2, se poate calcula în funcție de coeficientul de

presiune, ψ, care variază în funcție de rapiditate:
ns 40 40-80 80-100 100-200 150-350 400-600 600-1000 1000-2000

ψ 1,2-1 1,1-1 1-0,9 0,9-0,6 0,7-0,6 0,6-0,4 0,4-0,2 0,16-0,06

2 gH H Ψπ 2
Ψ=
2 gH Ψ = 2 2 2 60 ⇒ 2
= 
u 22 π D2 n 2 g 602 D22n2 
 ⇒ H = kn 2 2
D2
π D2 n Ψπ 2 
u2 = k= 
60 2g 602
Viteza periferică a rotorului, u2, se poate calcula în funcție de un coeficient de
viteză, ku, care variază în funcție de raportul diametrelor, pentru rotoare centrifuge
cu β 2 = (25 ,..., 30 ) și numărul de pale z = 6....8, astfel:
0

D2/D1 3 2,5 2 1,7

ku 0,93...0,97 0,97...1,02 1...1,05 1,1...1,15

Ψ=
2 gH
⇔ u 2
=
1
2 gH ⇔ u =
1
⋅ 2 gH 
2 2
Ψ
2
Ψ 
u2  ⇒ u2 = ku 2 gH
1 
ku = 
Ψ
4.2. Schema rotorului ideal – influenta grosimii palelor

Într-o primă aproximaţie se poate utiliza modelul unidimensional:

- cu un număr infinit de pale, infinit de subțiri,
- fluidul este presupus ideal,
- mișcarea fluidului este în mod riguros axial-simetrică (fără a fi bidimensională).
Se consideră un rotor de pompă centrifugă lentă cu diametrul de intrare în rotor D1,
diametrul de ieşire D2, lăţimea canalului la intrare b1, respectiv la ieșire b2. Linia de
curent 1-2 reprezintă axa canalului delimitat de două pale consecutive. Punctul 1’ este
situat imediat amonte de punctul 1, în afara rotorului, iar punctul 2’ este situat de
asemenea în afara rotorului, dar aval de punctul 2.
2′
r r 2
c1 w1
c 1m r r
u2 u
r
α1 β1 1 r r u1
r r r 1′
c2 r w1
c1 ϕ w 1ϕ u1 c r
1 c1
r R
r r
w
c2 w2
c2m D1 R1
α2 β1 b1 D2 = 2 R2 2
r r
r
r
c 2ϕ w2ϕ u2
w2

b2
 Primă corecție referitoare la ipoteza rotorului ideal, se face considerând
grosimea palelor, s, care este finită. Astfel, secțiunea de curgere la intrarea în pală (în
punctul 1) se îngustează față de secțiunea de curgere din punctul 1’, cu un coeficient
de contracție, ε1=1/φ1.

s – grosimea palei
s1
σ – proiecția grosimii palei
t – pasul rețelei de profile
1 s1
β1
πD1 1’
β1
t1 = t1
z σ1
t1

t1 − σ1 1 ϕ =
t1
=
1
ε1 = = ⇒ 1
t1 ϕ1 t1 − σ1 ε1
t1
ϕ1 =
s1
s1 s t1 −
sin β1 = ⇒ σ1 = 1 sin β1
σ1 sin β1
Atunci când în amonte de rotor nu există un aparat director paletat care să modifice
direcţia vitezei fluidului (în punctul 1’) , atunci se consideră că intrarea în rotor este
ortogonală: r r
c1 = c1m
α1 = 900 ⇒ c 1ϕ = 0 ⇒ c1 = c1m
r r
c1′ = c1′m r
w1
De asemenea, la intrarea în rotor, datorită
r
prezenței palelor, secțiunea de curgere se w1′
α1=90o β1
micșorează si atunci: β1′
t1 r
c1m > c1′m ⇒ c1m = c1m′ = c1′ mϕ1 r r
w1ϕ = w1′ϕ
u1
t1 − σ1
πDn r
u= D1 ≅ D1′ ⇒ u1 ≅ u1′ c1 r
60 c1m r
r
c c1′ w1
w1 = c12m + u12 sin β1 = 1m
w1 r
r w1′
α1 c1′m
Dacă intrarea în rotor se face cu un unghi α1 ≠ 90
0
α1′ β1 β1′
(adică intrarea nu mai este ortogonală, c 1ϕ ≠ 0 ), r r r
r r
c1ϕ = c1′ϕ w1ϕ = w1′ϕ u1
triunghiul vitezelor se prezintă sub forma:
c1ϕ = c1′ϕ ≠ 0
La ieşirea din paletajul rotoric secțiunea de curgere în punctul 2’ se lărgește față de
secțiunea de curgere din punctul 2, iar viteza meridiană va scădea datorită lipsei
palelor. Coeficientul de contracție al secțiunii datorită prezenței palelor este, ε2=1/φ2.
πD2 t2
t2 s s
t2 = 2’ σ2 sin β 2 = 2 ⇒ σ 2 = 2
z
β σ2 sin β 2
2 2
s2 t2 − σ 2 1 t2 1
t2 ε2 = = ⇒ ϕ2 = =
t2 ϕ2 t2 − σ 2 ε 2
t2
ϕ2 =
t2 − s2 / sin β 2
r r
c2 c2m r
w2 t2
c2′ m < c2 m ⇒ c2 m = c2′ m = c′2 mϕ 2
r t2 − σ 2
r
c2′
r
c2′ m w2′
α2 β2 Qc D2 ≅ D2′ 
α 2′ β 2′ r c2′ m = ⇒
u2 πD2′b2′ ′
b2 ≅ b2 
r r r r
c2ϕ = c2′ ϕ w2ϕ = w2′ ϕ
Qc Qc t
πDn ⇒ c2 m = ⋅ϕ 2 = ⋅ 2
u= D2 ≅ D2′ ⇒ u2 ≅ u2′ π D2 b2 πD2b2 t2 −σ 2
60 gH t
1
H t = (u2c2ϕ − u1c1ϕ ) ⇒ c2ϕ = + u1c1ϕ gH t g H 
g u ⇒ c2ϕ = = ⋅ 
 u2 η h 
2
u2
daca c 1ϕ = 0
 4.3. Schema rotorului ideal – influenţa numărului finit de pale
A doua consecinţă a numărului finit de pale este perturbarea simetriei axiale a mişcării
prin rotor. Datorită numărului finit de pale mişcarea fluidului nu mai este axial-
simetrică. Fluidul este presupus în continuare nevâscos (nu au loc dispiații hidraulice).

Mişcarea produsă de vârtejul relativ poate fi pusă în evidenţă la o pompă dispusă

cu axul vertical, care are canalul şi discurile rotorului transparente şi la care se
urmăreşte funcţionarea cu vana de pe conducta de refulare închisă.
Într-un canal rotoric este dispus un plutitor AB, a cărui direcţie este urmărită pentru
toate poziţiile canalului rotoric.
Se va observa că direcţia plutitorului AB rămâne
constantă indiferent de poziţia canalului rotoric.
Acest lucru se explică prin prezenţa vârtejului
relativ care readuce plutitorul AB pe direcţia
iniţială când acesta este rotit prin mişcarea
rotorului. ω

https://www.youtube.com/watch?v=2sKYOJgBG2Y
https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1742-6596/52/1/004/pdf
https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1755-1315/163/1/012091/pdf
https://link.springer.com/article/10.1007/s10494-017-9877-z
https://www.youtube.com/watch?v=5ppMtNLw0yo
 În canalul I, este prezentată curgrea în ipoteza numărului infinit de pale (fără influența
numărului finit de pale). Mișcarea este axial simetrică, iar liniile de curent sunt
congruente cu palele.

În canalul II, se prezintă mișcarea produsă de vârtejul relativ, în care liniile de

curent conturează canalul dintre pale. Sensul de parcurgere a liniilor de curent în
mişcare relativă coincide cu sensul de rotaţie la intrarea în rotor şi este opus
acestuia le ieşire .
I
B
r
Efectul prezenței palelor în număr wϕ′′
finit este perturbarea simetriei axiale II
a mişcării prin rotor → mişcarea
fluidului nu mai este axial-simetrică. r
wϕ

ω
A
C

D
Peste mişcarea axial-simetrică corespunzătoare -la intrare: c1ϕ > c1′′ϕ (c1′′ϕ = 0)
ipotezei numărului infinit de pale, la care liniile de
curent sunt curbe congruente cu palele (canalul I), se r
suprapune mişcarea produsă de vârtejul relativ c1 r
r w
(canalul II). Se notează cu indice superior prim dublu r w1′′ 1
(‘’) vitezele corespunzătoare numărului infinit de pale, c1′′
și rezultă:
w1ϕ β1 β1′′
r r
(c1′′ϕ = 0)
c1ϕ
r
I r u1
w 1′′ϕ
r r r
B ∆w1ϕ = w1′′ϕ − w1ϕ
r
wϕ′′
III r II -la ieșire: c2ϕ < c2′′ϕ
wϕ
r r
∆w2ϕ c2′′
r
r r
c2 r w2′′
wϕ w2
ω

r r β2
r A c2ϕ w2ϕ β 2′′
∆w1ϕ C

r r r
c2′′ϕ r r r w2′′ϕ u2
D ∆w2ϕ = w2′′ϕ − w2ϕ
 -la intrare: c1ϕ > c1′′ϕ (c1′′ϕ = 0) -la ieșire: c2ϕ < c2′′ϕ

Sarcina (energia specifică) a rotorului cu număr infinit de pale: H t∞ =

1
g
(c2′′ϕ u2 − c1′′ϕ u1 )
Sarcina (energia specifică) a rotorului cu număr finit de pale: Ht =
1
g
(c2ϕ u2 − c1ϕ u1 )
H t∞ =
1
g
(c2′′ϕ u2 − c1′′ϕ u1 ) > H t = (c2ϕ u2 − c1ϕ u1 )
1
g
→ Sarcina/energia specifică a rotorului cu număr finit de pale este mai mică decât în
cazul rotorului cu număr infinit de pale
Ht
Coeficientul de influenţă a numărului finit de pale: µ =
Ht ∞

Această reducere a sarcinii (energiei specifice) nu reprezintă o pierdere, ca în cazul

pierderilor de sarcină hidraulică, care sunt cauza randamentului hidraulic subunitar.

Coeficientul μ reprezintă o limitare a schimbului de energie din cauza mişcărilor

induse de către numărul finit de pale rotorice.
 Determinarea coeficientului de influenţă se face prin relaţii aproximative deduse cu
ajutorul ipotezelor simplificatoare (Stodola–Maisel, Proskura, Pfleiderer şi Eck) sau
prin calculul mişcării fluidului în reţele spaţiale de profile sau prin integrarea
numerică a ecuaţiilor de mişcare pentru întregul rotor.
c2ϕ c2′′ϕ − ∆w2ϕ π u sin β 2
A. Stodola - Maisel µ= = =1− 2
c2′′ϕ c2′′ϕ z c2′′ϕ

π sin β 2 + (R1 R2 )2 sin β 2

B. Proscura µ = 1−
1 − ( R1 R2 )
2
z

C. Pfleiderer – metoda a fost descrisă în tratatul său publicat în 1924. Este cea
mai aplicată metodă în prezent pentru toate tipurile de pale.

µ=
1 R22 S = ∫A, B R dsm momentul static al liniei medii de
p = Ψ′
1+ p zS curent în raport cu axa pompei

Ψ ′- este un coeficient empiric, cu diferite relații de calcul în funcție de tipul rotorului, ca de ex:
- pentru palele radiale cu R1 / R2 < 0,5 urmate de aparat director paletat:
(
Ψ′ = 0,6 1 + β 20 / 600 )
- pentru palele radiale cu R1 / R2 ≥ 0,5 ′ = (1,6,K ,2 )( R1 / R2 )Ψ′
Ψcor
 (
- pentru pompele şi compresoarele cu cameră spirală Ψ′ = (0,65, K, 0,85) 1 + β 20 / 600 )
- dacă în aval de rotorul centrifug există difuzor nepaletat Ψ′ = (0,85 , K,1)(1 + β / 60 ) 0
2
0

- pentru pompele diagonale Ψ′ = 0,85(1 + β / 60 ) sau Ψ′ = (0,55, K ,0,68) + 0,6 sin β

0
2
0
2

- pentru rotoarele axiale Ψ′ = (1,1 ,K,1,2)(1 + β / 60 ) 0

2
0

πD22b2 sin β 2 1,5 + 1,1 β 20 / 900

D. Bruno Eck: p= sau p=
z[1 − ( R1 / R2 ) ]
8 zS p 2

1,20
o o
β2 = 40 β2 = 90

În faza de anteproiectare şi β2 = 20o

0,80
în lipsa unei experienţe de p
proiectare se poate 0,80
determina coeficientul lui
β2 = 10o
Pfleiderer din grafic 0,60
p = p(z, β2)
0,40
o
β2 = 5

0,20

0,0
2 4 6 8 10 12 14 16
z
 4.4. Influența unghiului β2 asupra formei palei
Unghiul de intrare în pala rotorică, β1, este întotdeauna ascuţit astfel încât rotorul se învârte
cu muchia de intrare orientată în faţă.
Rotorul pompelor centrifuge poate fi construit pentru diferite valori ale unghiului de ieşire
din pală, β2 . Valoarea acestui unghi influenţează forma canalelor rotorului, deci şi randamentul
pompei dar mai ales diametrul D2, respectiv energia specifică schimbată E (sau sarcina H).
Unghiul poate avea următoarele valori:
caz I) β2 < 900 - pale curbate înapoi;
1
(
H t∞ = c2ϕ u2 −c1ϕ u1
g
)
caz II) β2 = 900 - pale cu ieşire radială;
caz III) β2 > 900 - pale curbate înainte.

I R2 R2
II III
r r
u2 r r r c2
B cr A2 u2 c2 u2
A2
A1 1 B1 A2 2 B
A1 A1
B R1 1 R1
ω
r B1 1
R1 2 r
w2 r w2
2 2 B1
ω w2 ω
R2 β2<90o
β2=90o β2>90o
B B2 B2
A1 A2 A1 A2
A1 A2
B1 B2 B
B1 B2 B2
 Se prezintă canalele rotorice A1A2B2B1A1 între două pale consecutive, curba 1-2,
congruentă cu palele, fiind axa fiecărui canal.
Sub fiecare tip de pală s-a reprezentat forma canalului între două pale, desfăşurat în
lungul axei canalului, având raza R1 în secţiunea de intrare, raza R2 în secţiunea de ieşire,
numărul de pale, și unghiul β1 egale în cele trei cazuri.
Se observă că pentru tipul I de rotor forma canalului este cea mai potrivită datorită
evazării continue şi relativ lente a secţiunii canalului. Linia de curent 1-2 este cea mai lungă în
acest caz. Ca urmare a acestei evazări progresive forma I este utilizată aproape în exclusivitate
la construcţia pompelor centrifuge datorită randamentelor mult mai bune pe care le realizează, în
comparaţie cu tipurile II şi III.

I R2 R2
II III
r r
u2 r r r c2
B cr A2 u2 c2 u2
A2
A1 1 B1 A2 2 B
A1 A1
B R1 1 R1
ω
r B1 1
R1 2 r
w2 r w2
2 2 B1
ω w2 ω
R2 β2<90o
β2=90o β2>90o
B2 B2 B2
A1 A2 A1 A2
A1 A2
B1 B2 B
B1 B2 B2
 În aceleași condiţii pentru cele trei forme de rotoare: razele R1 şi R2, unghiul, β1 şi debitul Q
(adică aceeaşi componentă c2m), formele II şi III asigură componente tangenţiale mai mari decât
forma I, realizând şi energii specifice mai mari.
u2c2ϕ
H t∞ = Et∞ = u2c2ϕ
g
Palele şi rotoarele de formele II şi III se utilizează la ventilatoare pentru reducerea
gabaritelor (în defavoarea randamentului).
Palele de forma III se utilizează în special la turbine unde sensul de rotaţie, respectiv de
curgere prin rotor sunt inverse, deci canalul este convergent.

I R2 R2
II III
r r
u2 r r r c2
B cr A2 u2 c2 u2
A2
A1 1 B1 A2 2 B
A1 A1
B R1 1 R1
ω
r B1 1
R1 2 r
w2 r w2
2 2 B1
ω w2 ω
R2 β2<90o
β2=90o β2>90o
B B2 B2
A1 A2 A1 A2
A1 A2
B1 B2 B
B1 B2 B2
 4.5. Influența unghiului β2 asupra schimbului de energie
Pentru a se evidenţia influenţa unghiului β2 asupra energiei specifice schimbate, se
consideră pentru toate cazurile de pale (I, II și III) următoarele elemente constante:
- unghiul de intrare în pală, β1,
- unghiul vitezei absolute la intrare α1 = 900 (intrarea ortogonală, c1φ = 0),
- viteza de transport la ieşirea din pală u2 (deci raza R2 şi viteza unghiulară ω) şi
- viteza meridiană în lungul palei c1 = c1m = c2m.

În aceste condiţii triunghiurile vitezelor pentru cele trei cazuri sunt de forma:

r r rI r
c1 = w1 c2 r r w2III
r
c1m =
c2II r w2II
r
r III w2I
c2m c2 β2=90o

β1
r β2<90o β2>90o
u1 r
u2
rI r II r
c2ϕ c2ϕ c2IIIϕ

H t∞ =
1
g
(c2ϕ u2 −c1ϕ u1 ) H t∞ =
u2c2ϕ
g
Et∞ = u2c2ϕ
 u2 − c2ϕ u2c2ϕ u
ctgβ 2 = ⇒ c2ϕ = u2 − c2mctgβ 2 H t∞ = = 2 (u2 − c2mctgβ 2 )
c2m g g
Atunci când unghiul β2 crește, ctg β2 scade, deci sarcina Ht∞ va crește
r r r
c1 = w1 c2I r
r w2I
c1m =
r
c2m r
β1 u1 β2<90o r
r u2
r r c2Iϕ
c1 = w1 r r
r c2II w2II
c1m =
r β2=90o
c2m r r
β1 u1 u2
r
c2IIϕ
r r
c1 = w1 r
r c2III
c1m = r
r w2III
c2m β2>90o
β1
r r
u1 u2 r
c2IIIϕ
 Et∞ = gH t∞ = u2 c2ϕ − u1c1ϕ Daca c1ϕ = 0 ⇒ Et∞ = u 2 c2ϕ

Energia specifică totală variază liniar cu c2ϕ

c22 − c12 u22 − u12 w12 − w22

Et∞ = + + = u2c2ϕ
12 2 3 14 24 4244 243
E c∞ E p∞

c22 − c12 c2m + c2ϕ c1m + c1ϕ c2ϕ

2 2 2 2 2
c22ϕ
Ec,∞ = = − = ⇒ Ec,∞ =
2 2 2 2 2

Termenul cinetic variază parabolic cu c2ϕ

Se definește gradul de reacţiune al rotorului R∞ (sau gradul de suprapresiune) ca

fiind raportul dintre energia specifică de presiune E p,∞ schimbată şi energia specifică
totală Et ,∞ schimbată:
E p,∞ Et ,∞ − Ec,∞ Ec,∞ c22ϕ 1 c2ϕ
R∞ = = =1− =1− ⋅ ⇒ R∞ = 1 −
Et ,∞ Et ,∞ Et ,∞ 2 u2c2ϕ 2 u2

Gradul de reactiune variază liniar cu c2ϕ

 ∆ABC , β 2I < 90 o c22ϕ c2ϕ
Et∞ = u2 c2ϕ Ec,∞ = R∞ = 1 −
2 2u 2
E =0
 t∞
 D
c2ϕ = 0 ⇒  Ec,∞ = 0 C
r r
E
 R =1 r r c2II c2III
 ∞ c1 = w2I r
r w2II
c1m = r
r β2III>90o w2III
c2 m β2II=90o
β2I<90o r
∆ABD , β 2II = 90 o A u2
r r r r
c2Iϕ = 0 c2IIϕ B c2III
ϕ = 2u 2
2
 Et∞ = u 2
 Et,∞
 u22 Et,∞
c2ϕ = u2 ⇒  Ec,∞ = Ec,∞
 2 Ep,∞ Ec,∞ 2u22
 R ∞ = 0,5 u22
Et,∞
u22 / 2 Ec,∞
0
u2 2u2 c2ϕ
∆ABE , β 2III > 90 o
2 R∞
Et∞ = 2u 2 1

 2
c2ϕ = 2u2 ⇒ Ec,∞ = 2u2
 R∞ = 0,5
 R ∞ = 0 0
u2 2u2 c2ϕ
 Pe măsura creşterii unghiului β2 de la C D E

valoarea β2,min la β2,max (de la β2I la β2III) energiile r

c1 =
r
w2I
r
c2II r
r
c2III
r w2II
c1m = r
specifice, totală şi cinetică, cresc de la zero la r β2II=90o
β2III>90o w2III
c2 m
β2I<90o
valoarea maximă. A
r
u2
r r r
Pentru valori ale β2 ∈(β2,min, 900), respectiv c2IIϕ B
ϕ = 2u2
c2III

R∞ ∈ (0,5; 1), energia specifică de presiune are o Et,∞

Et,∞
Ec,∞
pondere mai mare în energia specifică a rotorului, Ep,∞ Ec,∞

Ec,∞ Et,∞
canalul dintre palele rotorice are o formă mai 0
r u2 2u2 c2ϕ
c
favorabilă, iar viteza 2ϕ are o valoare mai mică, R∞
1
deci traseul particulei fluide în organul fix din aval
de rotor (camera spirală, aparatul director) este R∞ = 0,5
0
mai mic. u2 2u2 c2ϕ

Astfel, randamentul hidraulic şi implicit și cel

global al turbopompelor cu unghiul β2 ascuţit, la I
care palele sunt curbate înapoi faţă de sensul de r
u2
rotaţie, este mai ridicat decât al celor cu β2 ≥ 900, B cr
A1 1 B1 A2 2

iar curba caracteristică E(Q) - sau H(Q) - este mai ω B

r
R1 w2
căzătoare şi asigură o funcţionare stabilă a 2

pompei. R2 β2<90o
B
 Atunci când unghiurile β2 sunt ascuţite Et∞ = u 2 c2ϕ u 2 = πDn / 60

(β2 < 900) se obțin componente tangenţiale C D E

r r r r
c1 = w2I c2II r c2III
w2II
c2ϕ cu valori mai mici şi pentru o energie r
c1m = r
r β2III>90o w2III
c2 m β2II=90o
specifică Et dată, rezultă valori ridicate β2 <90o
I
r
A u2
r r r
c2IIϕ ϕ = 2u2
c2III
B
pentru viteza de transport u2, adică
Et,∞
Et,∞
necesitatea unor turaţii n mari, a unor Ec,∞
Ep,∞ Ec,∞
diametre D2 mari sau să se repartizeze Ec,∞ Et,∞
0
u2 2u2 c2ϕ
energia specifică E pe un număr mai mare
R∞
1
de etaje.
Astfel, adoptarea unor unghiuri β2 R∞ = 0,5
0
u2 2u2 c2ϕ
ascuţite prezintă dezavantajul unor
I
gabarite mari sau al unor turaţii ridicate.
r
u2
Majoritatea turbomaşinilor de lucru se B cr
A1 1 B1 A2 2
construiesc cu rotoare cu pale curbate ω B
r
R1
înapoi (adică β2 <
w2
900). În cazul pompelor 2
R2 β2<90o
se utilizează β2 = 200...400. B
 În cazul rotoarelor cu ieşire radială, β2 = 900, D
C E
(tip II) canalul rotorului are unghiul de difuzor mai r r r r
c1 = w2I c2II r c2III
r w2II
mare, iar energia specifică cinetică este egală cu c1m = r
r β2III>90o w2III
c2 m β2II=90o
cea de presiune Ec,∞ = Ep,∞ (R∞ = 0,5). Rezultă β2I<90o r
A u2
r r r
c2IIϕ ϕ = 2u2
c2III
B
gabarite mai mici dar şi randamente mai scăzute.
Acest caz se întâlneşte în cazul pompelor de Et,∞
Et,∞
Ec,∞
hidromecanizare care au pale radiale, carcasa Ep,∞ Ec,∞

Ec,∞ Et,∞
inelară şi rotorul retras, şi se pot utiliza în ambele 0
u2 2u2 c2ϕ
sensuri de rotaţie.
R∞
Rotoarele cu pale curbate înainte (β2 > 900, tip 1

III) au avantajul unor gabarite minime la o energie R∞ = 0,5

0
specifică dată, dar unghiul de difuzor al canalului u2 2u2 c2ϕ

dintre pale este mare şi există pericolul

desprinderii stratului limită, în special la debite R2
R2
III
II r
mici. De asemenea este necesar să se r c2
r r u2
A2 u2 c2 A2
recupereze energia cinetică în organe fixe în aval R1 A1
B
A1
de rotor. Din acest motiv soluţia cu β2 > 900 se R1 1
B1
1
2 r
w2
B1
r ω
utilizează în special la ventilatoarele de pe ω 2 w2
β2>90o
o
instalaţii mobile, care au conducte de refulare β2=90 B2
B2
scurte.