COMUNICARE NONVERBALA

Eşti decis să îţi îmbunătăţeşti abilităţile tale de comunicare nonverbală

dar nu ştii de unde să o începi? Mai jos sunt cîteva sfaturi care ar putea să te
ajute în drumul tău spre o comunicare de succes:

1. Atenţie la semnalele nonverbale. Oamenii pot comunica informaţii în

diferite moduri; aşa că primul lucru ce trebuie să îl faci este să începi a observa dincolo
de cuvinte. Atrage atenţia la mişcarea ochilor, gesturile, postura, mişcările corpului,
expresiile feţei sau tonul vocii. Chiar dacă încă nu ştii semnificaţia fiecăruia din
elementele enumerate mai sus, este important să le poţi observa şi să conştientizezi
că nu doar gura este cea care vorbeşte.
2. Atenţie la comportamentul nonverbal care nu corespunde cuvintelor
vorbite. Comportamentul nonverbal conţine elemente ce reprezintă supapa corpului
în faţa emoţiilor neexprimate de creier. Astfel corpul ”strigă” prin mişcările sale de
fiecare dată cînd se află în dezacord cu vorbele rostite. De exemplu cineva poate să
îţi spună că se simte bine şi este fericit, în timp ce se încruntă şi priveşte în
pămînt. Odată ce începi să sesizezi acest lucru la oamenii din jur, e timpul să te
gîndeşti şi la limbajul trupului tău atunci cînd minţi.
3. Atenţie la tonul vocii tale atunci cînd vorbeşti. Tonul vocii tale poate
furniza foarte multă informaţie, variind de la entuziasm, dezinteres sau furie. Începe
să observi cum tonul vocii afectează modul de a-ţi răspunde a oamenilor cu care
comunici. Încearcă să empatizezi ideile pe care le comunici şi vei fi uimit de
feedback-ul primit din partea partenerilor de conversaţie.
4. Atenţie la privire. Ochii oamenilor sunt receptivi veştilor bune dar fug
de cele rele. Dacă le urmăreşti ochii în timpul unei conversaţii, vei observa, corelînd
cu cuvintele rostite, lucrurile de care ei se tem şi lucrurile care le fac plăcere.
Negocierile sau interviul de angajare reprezintă situaţiile perfecte cînd îţi poţi antrena
această abilitate.
De asemenea observă clipirile din pleoape. Oamenii clipesc mai des atunci
cînd sunt entuziasmaţi de o idee decît în situaţiile cînd sunt calmi (acesta este unul
din motivele ce îi motivează pe jucătorii de poker să poarte ochelari de soare în timpul
jocului). Clipirile din pleoape nu trebuie însă confundate cu anxietatea sau
nervozitatea – cel mai des acest lucru exprimă fericire şi excitaţie pozitivă. Cercetările
mai arată că oamenii clipesc de fiecare dată cînd le vine în minte o nouă idee.
 De asemenea nu uita şi de contactul vizual pe care îl ai cu interlocutorul tău.
Contactul vizual reprezintă o componentă importantă a limbajului nonverbal,
sugerînd interes, atenţie, faptul că încerci să înţelegi mesajul ce ţi se transmite etc..
Dar este important să nu uiţi că un bun contact vizual nu înseamnă să stai fixat în
privirea cuiva. Allan Pease, expert în comunicarea nonverbală, recomandă că pentru
a construi relaţii bune cu o altă persoană, privirea noastră trebuie să se întâlnească cu
a ei cam 60-70 la sută din timp. Aceasta trezeşte şi simpatia celeilalte persoane faţă
de noi. Nu este, deci, surprinzător că faţă de oamenii nervoşi sau timizi, care ne
privesc mai puţin de o treime din timp, nu prea simţim încredere.
5. Nu ezita să pui întrebări. Dacă eşti confuz privind semnalele nonverbale
ale persoanei cu care discuţi, nu ezita să pui întrebări care să te ajute să înţelegi mai
bine mesajul acestuia. O idee ar fi să repeţi propria interpretare ce o ai cu privire la
mesaj şi să întrebi pentru a clarifica ideea. Un exemplu ar putea fi: ”Deci ceea ce tu
spui este că….”.
6. Utilizează limbajul gestual atunci cînd transmiţi un
mesaj.Comunicarea verbală şi nonverbală sunt strîns legate una de alta în
transmiterea eficientă a unui mesaj. Tu iţi poţi îmbunătăţi
comunicareaverbalăutilizînd semnale nonverbale şi gesturi care consolidează şi susţin
ceea ce spui. Acest lucru poate fi cu deosebire util atunci cînd susţii o prezentare sau
vorbeşti în faţa unui public larg. Nu uita că gesturile reprezintă şi un punct de atenţie
pentru public în timp ce vorbeşti, astfel auditoriului tău îi va fi mult mai interesant să
îţi urmărească gesturile decît să privească pe geam.
7. Nu interpreta semnalele nonverbale individual. Un singur gest poate
semnifica o sumedenie de lucruri sau în genere nimic. Secretul interpretării cît mai
exacte a limbajului nonverbal constă în a privi spre grupurile de semnale care
consolidează un punct comun. Dacă te axezi prea mult doar pe un singur gest, rişti să
ajungi la concluzii total greşite cu referire la spusele interlocutorului tău.
8. Atenţie la context! Comunicînd cu alţi oameni, ia totdeauna în
consideraţie contextul şi factorii externi care influenţează procesul de comunicare.
Sunt situaţii care pot să ceară cît mai multe manifestări nonverbale fără a avea vre-o
legătură cu ceea ce spune persoana în cauză. Astfel, nu te grăbi să cataloghezi
interlocutorul tău ca fiind inhibat, deoarece a stat tot timpul cu mîinile încrucişate,
atîta timp cît este frig în încăpere.
9. Îmbrăcămintea, mirosurile şi selectarea culorilor tot pot transmite un
mesaj. Parfumul tău poate fi pentru cineva agresiv, prea compleşitor sau ademenitor.
Modul cum te îmbraci poate spune cît de cool, conservativ sau rebel eşti. Atrage
atenţia la felul cum ceilalţi reacţionează la stilul tău personal şi asigură-te că nu
transmiţi din start mesaje neintenţionate.
10. Învaţă. Dacă vrei cu adevărat să îţi îmbunătăţeşti nivelul tău de
comunicare, trebuie să înveţi cît mai mult. Sunt multe cărţi specializate în acest
domeniu care ar putea să îţi fie utlie. Deasemenea nu rata ocazia de a participa la
diverse traininguri, seminare tematice etc.. Experimentează cu prietenii, cere-le
părerea cu privire la exprimarea ta nonverbală; dacă ai ocazia, nu ezita să îţi filmezi
discursurile publice şi apoi priveşte cu atenţie comportamentul tău nonverbal şi
observă aspectele la care mai ai de lucrat. Mult succes!
Cum să „citești” limbajul non-verbal – Cele 6 poziţii ale corpului, care
„vorbesc” despre noi

Un studiu din anii ’70, realizat de Dr. A. Mehrabian, valabil până în zilele
noastre, arată că, în procesul nostru de comunicare cu cei din jur, doar șapte la sută
reprezintă limbajul verbal, la care se adaugă 38 la sută comunicarea paraverbală
(variaţii ale vocii, intonaţia, viteza cu care vorbim, pauzele). Cel mai mare procent,
55 la sută, îl reprezintă limbajul non-verbal – în principiu, limbajul trupului.

Oamenii au tendinţa de a se focusa pe cuvinte, pe informaţiile articulate pe

care vor să le transmită, încât nu iau în considerare că anumite părţi ale corpului lor îi
contrazic. „Această discrepanţă majoră între ceea ce spune gura şi ce transmite corpul
s-a acutizat în epoca Facebook, deoarece oamenii şi-au pierdut din antrenamentul
comunicării faţă în faţă. Oamenii au uitat să transmită emoţii reale, au uitat că, în
întreg procesul de comunicare, corpul nostru ne confirmă sau ne infirmă cele
transmise. Îngrijorător este faptul că oamenii au uitat chiar şi de importanţa
comunicării paraverbale. Mulţi nu reuşesc să-şi adapteze tonul vocii la contextul
social, vorbesc mult prea lent sau, dimpotrivă, mult prea repede, prea tare sau prea
încet. Din cauza acestor inadvertenţe, oamenii nu se mai înţeleg unii cu alţii faţă în
faţă, iar acest lucru poate duce la irascibilitate din partea ambelor părţi sau chiar la
certuri”.

Braţele şi picioarele „vorbesc” mai mult ca noi

Există cel puţin șase poziţii ale corpului la care să fim foarte atenţi atunci
când vorbim cu o persoană. Dacă vom fi mai atenţia la posturile pe care le adoptăm
atunci când purtăm o conversaţie cu o altă persoană, vom observa imediat că acea
persoană devine mai receptivă, mai interesată şi mai deschisă în raport cu noi.
 1. Braţele încrucişate la piept. Atunci când persoana cu care vorbești își
încrucișează brațele la piept înseamnă, de cele mai multe ori, că persoana caută la un
nivel inconștient să se protejeze și folosește brațele pe post de scurt. „Modul în care
își încrucișează brațele, precum și momentul din discuție în care o face, poate
determina cauza pentru care cealaltă persoană adoptă această postură. Cele mai
întâlnite motive pentru care oamenii îşi încrucișează brațele la piept sunt nesiguranța
sau neîncrederea în sine, reticență sau reținere în exprimarea emoțiilor, invadarea
spațiului personal și nevoia de protejarea a acestuia, plictiseală sau ostilitate (atunci
când brațul dominant este cel drept)”.

2. Mâinile în buzunar. „Atunci când persoana cu care suntem în dialog îşi

bagă mâinile în buzunar, poate fi, de asemenea, un semn de nesiguranță ori un semn
de rușine. În funcție de context și de modul în care este făcut acest gest, poate fi privit
și ca un gest de disponibilitate sexuală. Mâinile acționează ca niște indicatoare către
organele sexuale”.

3. Braţele deschise, relaxate. „Atunci când observăm o persoană cu brațele

relaxate, pe lângă corp, acesta este un semn că persoana se simte relaxată,
confortabilă, și este în majoritatea cazurilor un indicator al unei persoane calme și
deschise. Îmbinată cu o postură dreaptă (spatele drept, pieptul în față, privirea
ridicată), aceasta poate indica faptul că persoana este încrezătoare și sigură pe sine”.

4. Picioarele strânse, lipite sau încrucişate. „La fel ca în cazul braţelor

încrucişate, şi în cazul picioarelor lipite, strânse sau încrucişate, persoana simte
nevoia de a se proteja. Această protecție poate să fie un indicator al nesiguranței sau
al neîncrederii în sine, ori al senzației de pierdere a controlul, din teamă.

5. Picioarele întinse, încrucişate sau drepte. „Atunci când observăm o

persoană așezată cu picioarele întinse și încrucișate, poate însemna că acea persoană
se simte nesigură și încearcă să mascheze acest lucru adoptând o poziție care pare
relaxată. Dacă își ține picioarele întinse în față, dar fără să le încrucișeze, atunci
persoana caută să își mărească spațiul pe care îl ocupă și astfel domină prin poziție și
printr-o atitudune relaxată. În funcție de situație și context, această poziție chiar poate
fi, într-adevăr, și o dorință de relaxare după o zi lungă. Persoana în cauză caută să se
odihnească într-o poziție comodă, lejeră”.

6. Picioarele relaxate, cu tălpile pe podea. „În majoritatea cazurilor, acest tip

de poziție o adoptă persoanele sigure, încrezătoare, optimiste și deschise. De
asemenea, o persoană care stă în acest fel știe ce are de făcut, cum să o facă și este
conștientă de propriile forțe și capacități. Cunoaște modul în care poate să acționeze
și mai mereu reușește să găsească o soluție sau o cale pentru a duce lucrurile la bun
sfârșit”.

Limbajul nonverbal – comunicarea non verbala

Limbajul trupului este o forma de comunicare non-verbala mentala si fizica

a omului, constand din pozitia corpului, gesturi, expresia faciala si miscarea ochilor.
Trimiterea si interpretarea acestor semnale se face aproape in intregime in
subconstient.

Comunicarea in relatiile interumane presupune transferul reciproc de

informatii (mesaje) prin intermediul limbajului. Exista doua tipuri ale comunicarii
directe: comunicarea verbala si comunicarea nonverbala.

Comunicarea verbala se realizeaza prin limbaj si depinde strict de mediul

cultural in care se formeaza.

Prin comunicarea nonverbala intelegem transmiterea voluntara sau

involuntara de informatii si exercitarea influentei prin intermediul elementelor
comportamentale si de prezenta fizica a individului sau ale altor unitati
sociale(grupuri sau unitati umane), precum si perceptia si utilizarea spatiului si
timpului ca si artefactelor.

Comunicarea nonverbala (body language) prezinta interes din cel putin doua
motive:

1 - Rolul ei este adesea minimalizat;

2 - Intr-o comunicare orala, 55% din informatie este perceputa si retinuta

prin intermediul limbajului nonverbal. Limbajul nonverbal poate sprijini contrazice
sau chiar substitui comunicarea verbala. Mesajul nonverbal este cel mai apropiat de
realitatea emitentului si este cel caruia i se acorda de catre interlocutor atentia cea mai
mare. In acest fel, de multe ori constatam ca, desi interlocutorul sustine ca spune
adevarul noi simtim ca el minte.

In general se considera ca femeile au al sase-lea simt mai bine dezvoltat

decat barbatii. O posibila explicatie ar fi aceea ca femeile sunt mai abile in a interpreta
limbajele nonverbale, deoarece au experienta cresterii copiilor care, in primii ani de
viata, comunica predominant prin limbaje nonverbale. O alta explicatie posibila ar fi
aceea a dezvoltarii acestei abilitati pentru compensarea lipsei lor de forta fizica.

Specialistii in domeniu au stabilit urmatorul raport al perceptiei informatiei de catre

receptor intr-o comunicare orala:

-7%- cuvinte;

– 38%- paralimbaj (in principal intonatia si inflexiunile vocii);

– 55%- limbaj nonverbal.

Comunicarea nonverbala are, datorita ponderii ei mari in cadrul comunicarii

realizate de un individ, un rol deosebit de important. Aceasta se refera la transmiterea
de semnificatii prin infatisare, gesturi, mimica fetei, tinuta, miscare, inflexiunile vocii,
intonatie, privire, imbracaminte, etc.

Limbajul contribuie la comunicare prin expresia fetei, miscarea corpului

(gesturi), pozitia corpului, aspectul general si comunicarea tactila.

Expresia fetei- Comunicarea prin expresia fetei include mimica, zambetul si

privirea.

Mimica este acea modificare a fizionomiei care comunica:- manie, mirare,

nesiguranta, zambetul (este un gest foarte complex, care poate exprima o gama larga
de informatii), rasul este expresia valabila exclusiv oamenilor.

Privirea- modul in care privim si suntem priviti are legatura cu nevoile

noastre de aprobare, acceptare, incredere si prietenie. A privi sau chiar si a nu privi
pe cineva are un inteles.

Miscarea corpului In literatura de specialitate au fost stabilite sapte grupuri

principale de expresii faciale, desi fiecare grup are mai multe variatii.Acestea sunt:
fericirea, surpriza, teama, tristetea furia, curiozitatea si dezgustul/dispretul. Aceste
grupuri de expresii faciale par sa reprezinte semnale recunoscute in toate societatile
umane.

Comunicarea tactila se manifesta prin frecventa intensitatea atingerii, prin

modul de a da mana, modul de imbratisare, de luare de brat.

Mana este cel mai des folosita in limbajul corpului. In felul acesta sunt
transmise date despre starea ta de aici si de acum. Atunci cand oferi o mana moale si
fara vlaga, nu mai trebuie sa te miri ca persoana careia i-ai dat-o te crede, lipsit de
vointa, moale, fara vlaga. Nici prinderea mainii cu putere si zguduirea ei nu lasa o
impresie mai placuta.

Cu persoane diferite, dam mana diferit. Contactul mainii, alaturi de celelalte

semnale, reprezinta un indicator valoros al personalitatii. Persoanele rigide, autoritare
forteaza intoarcerea mainii interlocutorului cu fata in sus. Dimpotriva, cei ce intind
mana cu palma in sus au o fire defensiva gata oricand la capitulare neconditionata.
Agresivii, mai ales aceia care in acest fel isi acopera nesiguranta, folosesc mana ca pe
o menghina. Rapiditatea retragerii mainii din contact, denota evitarea implicarii in
relatie.

Iata ce se recomanda: cuprinde intreaga palma si lasa-ti, la randul tau, palma

sa fie cuprinsa de mana celuilalt. Contactul este ferm, insa fara sa fie dur, iar
desprinderea mainii se realizeaza in acelasi timp cu partenerul. In mod obisnuit o
strangere de mana dureaza 3 secunde.

Tinerea mainilor in buzunare poate sa semnifice ascunderea nesigurantei de

sine. Aceste persoane, care isi tin mainile in buzunare arata un dezinteres pentru
discutii sau negocieri, iar in cazul unor discutii oficiale este perceputa ca o lipsa de
amabilitate.

Modul de comportament al unei persoane intr-o comunicare, din punctul de

vedere al modului de miscare al corpului, poate fi:

- caracterizat de miscari laterale, se considera buni comunicatori;

- caracterizat de miscari fata-spate, se considera om de actiune;

-caracterizat de miscari verticale, se considera om cu putere de convingere.

Picioarele sunt mai “sincere” decat orice parte a corpului. Asta pentru ca, de
milioane de ani, picioarele au fost primele care au trebuit sa reactioneze la pericole.
E ca si cand picioarele noastre sunt mai instinctuale decat restul corpului. Asa ca ele
comunica mai bine ceea ce se petrece in interiorul mintii si emotiilor noastre din acel
moment. Ceea ce gandeste un om nu e atat de important cat e ceea ce simte. Emotiile
sunt mai importante decat gandurile pentru ca ele indeamna la actiune.

Deci ca prim element de retinut in limbajul nonverbal este sa ne dam seama

ca prin nonverbal interpretam emotii, si nu ganduri.

Picioarele sunt o completare a informatiilor pe care le avem atunci cand

“citim“ expresiile de pe fata unui om. Nici o parte a corpului nu iti poate spune exact
ce simte cineva daca nu iei in calcul minim asemenea doua elemente, minim doua
parti ale corpului. Daca pe fata vezi zambet, dar restul corpului ramane rigid, fix,
imobil, atunci zambetul e fals si ai fost pacalit.

Legat de interpretarea nonverbal a miscarilor picioarelor, exista cel putin 40

de feluri de mers. Fiecare din aceste moduri de a merge ne dezvaluie starea de spirit
a cuiva, emotiile pe care le simte, siguranta pe care o are, etc. Oamenii veseli merg
intr-un fel, oamenii tristi altfel, oamenii autoritari merg tintit, dominant, oamenii
timizi merg parca pe sticla, etc.

De obicei oamenii au o tinta spre care se indreapta. Ce este mersul daca nu

un mijloc de a ne ajuta sa atingem acea tinta? Mersul unui om arata de obicei ce
emotie simte atunci cand se indreapta spre acea tinta, spre destinatia sa.

Un om care merge la plimbare, fara o tinta precisa, o sa aiba un mers diferit

fata de cineva care merge la o intalnire sau la serviciu.

Prezenta personala comunica de exemplu, prin intermediul formei corpului,

a imbracamintei, a mirosului, bijuteriilor si a altor accesorii vestimentare.

Oamenii inalti sunt adeseori angjati pe posturi care implica un contact direct
cu clientii, datorita respectului pe care uneori inaltimea il atrage. Studiile arata ca
oamenii cu un aspect exterior placut sunt considrati mai credibili decat cei cu mai
putin sarm.

Artefact-urile semnifica imbracamintea, podoabele, parfumurile,

cosmeticele, mesele de par. Ele sunt utilizate ca o extensie a persoanei ce le poarta,
deci in scopul de a crea o imagine a respectivei persoane.

Imbracamintea se poate folosi pentru a crea un rol in situatiile de

negociere.De exemplu femeile care acced la o functie manageriala inalta vor sa tinda
sa se imbrace intr-un mod particular (costum sobru din doua piese), purtand accesorii
similare celor barbatesti (sevieta diplomat).
 Pentru situatii de afaceri este apreciata imbracamintea eleganta si de calitate,
dar nu sofisticata.

Impresia de tinuta ingrijita este data de o imbracaminte curata. Nu are

importanta daca ea este imbracaminte de stil sau numai o imita pe aceasta.

Imbracamintea, in masura in care este rezultatul unei alegeri personale,

oglindeste personalitatea individului, este un fel de extensie a eului si in in acest
context, comunica informatii despre acesta. De exemplu, imbracamintea
nonconformista comunica faptul ca purtatorul este un original, razvratit social, posibil
creator de probleme sau artist. Culorile stralucitoare sunt alese de oamenii de actiune,
comunicativi, extravertiti, iar cele pale de timizi, introvertiti.

In anumite intreprinderi din SUA s-au stabilit reguli de tinuta care au fost
fixate in scris. Peste jumatate din intreprinderi au insa o zi pe saptamana in care se
renunta la tinuta conservatoare. Totusi libertatea are limitele ei. Nu fost vazut nici un
bancher in sort tip bermude.

Timpul, respectiv modul in care acesta este utilizat, ofera numeroase

informatii despre o persoana. De exemplu se pot spune multe despre o persoana care
vine la o intalnire la timp, mai devreme sau mai tarziu. Managementul timpului este
un foarte bun indicator si comunicator al abilitatilor si personalitatii unui individ.

Igiena personala constitue un factor important. Mirosul telegrafiaza mesaje

pentru multe persoane chiar fara a fi constiente de aceasta. Parfumul puternic, chiar
si de calitate ne atrage atentia intr-un mod neadecvat si ne sugereaza prostul gust si
anumite intetii

Avem in cultura noastra anumite atitudini privind legatura dintre forma

corpului, aspectul exterior si personalitate. Distingem trei tipuri de fizic:

 ectomorf (fragil, subtire, inalt);

 endomorf (gras, rotund, scurt);
 mezomorf (musculos, atletic, inalt).

Datorita conditionarilor sociale am “invatat” la ce sa ne „asteptam”de la

oamenii apartinand diferitelor categorii. Astfel, tindem sa-i percepem pe ectomorfi ca
fiind tineri, ambitiosi suspiciosi, tensionati, nervosi si mai putin masculini; pe
endomorfi ii percepem ca fiind batraniciosi, demodati, mai putin rezistenti fizic,
vorbareti buni la suflet, agreabili, de incredere, prietenosi, dependenti de altii; pe
mezomorfi ii percepem ca fiind incapatanati, puternici, aventurosi, maturi in
comportare, plini de incredere in sine, vesnic invingatori.

Prin urmare, se pot obtine indicii importante pentru cunoasterea unei

persoane daca analizam aspectul sau fizic.

Tonul vocii – regele neincoronat al comunicarii

Atunci când vine vorba de comunicare, nu cuvintele pe care le utilizăm sunt

cele mai importante, ci modul în care le transmitem. Știm că expresiile faciale ne
trădează emoțiile și că anumite gesturi ne pot asigura succesul sau dimpotrivă. Dar
câți dintre noi acordăm atenție tonului pe care îl folosim în demersurile
comunicaționale?

Înțelesul pe care îl extragem din mesajele receptate în timpul unei conversații

provine în proporție de 7% din cuvintele pe care le auzim și în proporție de 38% din
limbajul paraverbal, respectiv tonul pe care acele cuvinte sunt rostite, ritmul și
volumul vorbirii. Restul de 55% provine din limbajul trupului.

Deși procentele ar indica un alt câștigător, trebuie avut în vedere faptul că

elementele limbajului nonverbal (al trupului) sunt diverse și mult mai greu de
controlat. Ele țin de mimică, gestică, fizionomie și postură.

Dacă să-ți împiedici fața din a-ți arăta emoțiile cere efort și antrenament
îndelungat, să utilizezi un ton impunător și un volum ridicat atunci când vrei să captezi
atenția nu este la fel de dificil.

Motivul pentru care tonul vocii are un rol atât de important este următorul:
cel care rostește mesajul transmite prin intermediul tonului său o atitudine, iar
receptorul va răspunde în funcție de aceasta. Dacă doi colegi îți solicită ajutorul în
același timp, unul dintre ei folosind un ton rugător, iar celălalt un ton autoritar, pe care
dintre ei o să-l ajuți?

Mai mult, tonul poate schimba radical înțelesul unei propoziții. Dacă la o
petrecere unul dintre invitați îți spune “Desertul a fost delicios”, o să zâmbești
mulțumit. Dar dacă a folosit un ton sarcastic, o să te grăbești să-l mai guști înca o dată
și o să petreci câteva minute întrebându-te dacă nu cumva ai pus prea puțin zahăr.

Având în vedere importanța sa și faptul că este mai ușor de controlat decât

alte elemente ce țin de comunicare, tonul vocii poate fi cu ușurință considerat unul
dintre elementele de bază ale transmiterii de mesaje. Cu toate acestea, mulți dintre noi
tindem să nu-i acordăm suficientă atenție și îl utilizăm instinctiv, fără a-l integra în
strategia noastră de comunicare.

Dacă e să-l credem pe Mucchielli, care spunea că până la urmă orice formă
de comunicare e un act de influențare (prin care încercăm să-l convingem pe
interlocutor fie de o idee anume, fie să acționeze într-un anumit mod), atunci să
utilizăm tonul vocii fără a-l controla e o imprudență pe care nu ne-o putem permite.

Limbajul trupului

Limbajul trupului este o formă de comunicare non-verbală mentală și

fizică a omului, constând din poziția corpului, gesturi, expresia facială și mișcarea
ochilor. Trimiterea și interpretarea acestor semnale se face aproape în întregime în
subconștient.

James Borg spunea că limbajul omenesc constă din 93 la sută în comunicare

non-verbală, în timp ce doar 7% din comunicare este formată din cuvinte; Cu toate
acestea, Albert Mehrabian, cercetătorul a cărui lucrare din 1960 este sursa acestor
statistici, a declarat că asta este o neînțelegere a constatărilor.

Alții au afirmat: "Cercetările au sugerat că între 60 și 70 la sută din toate

semne sunt derivate din comportamentul non-verbal" (Engleberg).

Limbajul corpului poate oferi indicii cu privire la atitudinea sau starea de

spirit a unei persoane. De exemplu, acesta poate indica agresiune, atenție, plictiseală,
relaxare, plăcere, distracție sau intoxicație.

Înțelegerea limbajului trupului

Tehnica de "citire" a oamenilor este folosită în mod frecvent. De exemplu,

ideea de oglindire a limbajului corpului pentru a ușura comunicarea este frecvent
utilizată în timpul situațiilor de interviu. Limbajul corpului poate arăta sentimentele
altor persoane, care lucrează în schimbul de alte persoane. Oamenii care au un limbaj
al corpului ușor de descifrat își pot dezvălui sentimentele și gândurile. Este important
de reținut că unii indicatori de emoție (de exemplu, zâmbetul sau râsul atunci când
fericit, încruntarea sau plânsul atunci când trist) sunt în mare parte universale.[Cu
toate acestea, în 1990 Paul Ekman a extins lista sa de emoții de bază, inclusiv o gamă
largă de emoții pozitive și negative. Nu toate din cele care sunt codificate în mușchi
faciali.

Emoțiile nou incluse sunt:

Un studiu în limbajul corpului .

1. Distracția
2. Sfidarea
3. Mulțumirea
4. Jena
5. Surescitarea
6. Vina
7. Mândria
8. Consolarea
9. Satisfacția
10. Plăcerea senzorială
11. Rușinea

Semnalele limbajul corpului pot avea un alt scop decât comunicarea.

Semnalizatorii clarifică semnalele pentru a indica originea biologică a acțiunilor lor.
Comunicarea verbală necesită, de asemenea, limbajul corpului pentru a arăta că
persoana cu care vorbim ascultă ceea ce vorbim. Aceste semnale pot consta în
contactul cu ochii și înclinarea capului pentru a arăta că înțelegem ce a vrut să spună
interlocutorul. Alte exemple ar include: căscatul (somnolența) arată lipsă de interes
pentru subiectul conversației. Artiștii de pantomimă utilizează aceste tehnici de a
comunica spectacole întregi fără a spune niciun cuvânt.
 Expresia fizică

Expresiile fizice cum ar fi legănarea mâinii în semn de salut, arătarea cu

degetul, atingerea aplecarea sunt exemple de forme de comunicare nonverbală.
Oamenii muta corpurile lor în timpul comunicării, deoarece, așa cum au arătat
cercetările, acesta ajută la ușurarea efortului mental atunci când comunicarea este
dificilă. Utilizarea expresiilor fizice dezvăluie multe lucruri despre persoană. De
exemplu, gesturile pot evidenția un punct de vedere sau un mesaj, postura poate
dezvălui interesul sau, dimpotrivă, plictiseala, iar atingerea poate transmite încurajare
sau prudență.[5]

Contactul vizual

Contactul vizual consecvent poate indica faptul că o persoană se gândește

pozitiv la ceea ce spune vorbitorul. Aceasta poate însemna, de asemenea, faptul că
cealaltă persoană nu are suficientă încredere în ceea ce spune vorbitorul, pentru a își
„lua ochii” de la acesta. Lipsa de contact vizual poate indica negativitate. Pe de altă
parte, persoanele cu tulburări de anxietate sunt adesea în imposibilitatea de a avea
contact vizual, fără disconfort. Contactul vizual poate fi, de asemenea, un gest
secundar și înșelător, deoarece normele culturale legate de acesta variază foarte mult.
Dacă o persoană se uită la tine, dar face gestul de încrucișare a brațelor de-a lungul
pieptului, contactul vizual ar putea fi un indicator că există ceva care deranjează
persoana, și că el vrea să vorbească despre aceasta. Sau, dacă o persoană este
neliniștită sau neatentă, chiar și în timp ce se uită la tine direct, ar putea indica faptul
că atenția îi este în altă parte.

De asemenea, există trei zone standard care caracterizează o persoană în

funcție de setările contactului vizual:

 Dacă persoana privește de la un ochi la altul, apoi la frunte, aceasta

indică o poziție de autoritate.
 În cazul în care privește de la un ochi la altul, apoi la nas, aceasta
semnalează faptul că nu consideră a fi o "conversație la un nivel
superior" pentru niciuna dintre părți.
 Ultimul caz este de la un ochi la altul și apoi în jos pentru a privi in
zona buzelor. Aceasta este o indicație puternică a sentimentelor
romantice.

Neîncrederea în interlocutor este adesea indicată de evitarea privirii, sau prin

atingerea cu privirea a urechilor sau a bărbiei. Atunci când o persoană nu este
 convinsă de ceea ce spune cineva, atenția sa este invariabilă, iar ochii privesc la o
distanță mai mare.

Plictiseala este indicată de înclinarea capului într-o parte, sau de ochii care
privesc direct la vorbitor, dar privirea devine ușor nefocalizata. Un cap înclinat poate
indica, de asemenea, un gât inflamat, încredere sau un sentiment de siguranță (o parte
a gâtului devine descoperită, deci vulnerabilă). Este practic imposibil să se încline
capul în fața cuiva în care nu avem încredere sau ne sperie, sau când avem tulburări
de vedere. De asemenea, ochii neconcentrați pot indica probleme oculare ale
ascultătorului.

Interesul poate fi indicat prin contactul vizual prelungit, dar și printr-o

poziție a ascultătorului de a sta în picioare și de a asculta în mod corespunzător.

Minciuna sau omisiunea de informații pot fi indicate prin atingerea feței în

timpul conversației. Deasemeni, și clipitul în exces este un indicator bine-cunoscut al
mințirii.

O expresie facială aspră sau inexpresivă indică adesea ostilitate.

Interpretarea gesturilor și expresiilor faciale (sau lipsei acestora), în

contextul limbajul corpului, poate duce la neînțelegeri și interpretări greșite (mai ales
în cazul în care limbajul corpului este însoțit de limbajul vorbit). Deasemenea,
oamenii din diferite culturi pot interpreta limbajul corpului în moduri diferite.

Alte semnale ale limbajului corpului

Unul dintre cele mai de bază și puternice semnale ale limbajului corpului
este atunci când o persoană își încrucișează brațele peste piept. Acest lucru poate
indica intenția subconștientă de a pune o barieră între acea persoană și pe alți oameni.
Cu toate acestea, încrucișarea brațelor mai poate însemna și faptul că brațele persoanei
sunt reci, ceea ce ar putea fi întărit prin frecarea sau strângerea brațelor. Atunci când
atmosfera generală este amiabilă, aceasta mai poate însemna că o persoană se
gândește profund la ceea ce se discută, dar într-o situație tensionată, aceasta poate
însemna că o persoană își exprimă opoziția. Acest lucru este cu atât mai mult în cazul
în care persoana este la o distanță mai mare de vorbitor.

În tabelul următor, găsim alte semnale ale limbajului corpului.

Limbajul corpului Indicație Interpretare alternativă

Apăsând degetele ( trosnit degete) Plictisit, anxios sau agitat Obișnuință

Joaca cu degetele Plictisela sau are ceva de spus Obișnuință

Joaca cu obiecte (de ex. pix) Plictiseală sau are ceva de spus Obișnuință

Brate deschise sau palme la vedere Arata incredere si interes Invită și pe alții să își spună opinia

Insecuritate, sentimente
Acoperirea unei mâini cu cealaltă Mâini reci
contradictorii

Agățarea de obiecte Confuzie și insecuritate Respectivul obiect e important

Mâini strânse Defensivă Pozitie obișnuită

Pumn strâns Agresivitate, iritare Ține ceva strans în pumn

Strângere de mână fermă Incredere Obișnuință

Strângere de mână slabă Nervozitate, timiditate Are mâna rănită

Rosul unghiilor Nervozitate Obișnuință

A-și frânge mâinile Nervozitate Obișnuință

Uitatul la ceas Plictiseală Trebuie să se încadreze în timp

Relaxare, autoritate sau

Bătutul din picior în scaun sau alte obiecte Obișnuință
posesie

Bătut din picior Nerăbdare sau atenție distrasă Obișnuință

Nervozitate, îngrijorare,
Mișcarea continuă a picioarelor Nu poate sta liniștit
stres sau furie

Statul cu picioarele încrucișate către Relaxare, incredere si

Obișnuință
atentie catre persoana/subiect
interlocutor
Picioare încrucișate în directia usii Ar dori să iasă afară Obișnuință

Siguranță, încredere în sine,

Picioarele larg depărtate Dezinteres
lider

Jucatul picioarelor cu încălțămintea Atracție fizică Obișnuință

Bătut în podea Nervozitate A stat prea mult timp jos

Bărbia sau obrazul sprijinit de

Plictiseală sau dezinteres Oboseală
palmă
 Atentie, seriozitate sau
Privit peste rama ochelarilor Probleme cu vederea
atitudine critică

Probleme cu nasul sau ochelari

Împinsul ochelarilor pe nas Gânduri profunde
nepotriviți

Obișnuință sau senzații,

Atingere în zona nasului Gânduri negative sau dubii
probleme în zona nasului

Nesiguranta sau cantarirea unor

Atingere în zona urechilor Probleme în zona urechilor
posibilitati

Impacientat/ă sau dorește să

Dat din cap repede Ascultă muzică
adauge ceva conversației

Dat din cap încet Ascultă muzică

Interes, validarea comentariilor sau încurajare

Dezaprobare sau dorește să încheie

Buze strânse Buze crăpate
conversatia

Buze strânse și obraji ridicați Agresivitate Mimica obișnuită

Mușcatul buzelor Lipsa de încredere în sine, rusinare Obișnuință

Ascunde o mimă, vorbit fără ca alții

Pune mâna la gură Ascunderea unui strănuit, căscat
să audă sau indicarea unei greșeli

Sprâncene ridicate Surpriză Încercare de focalizare a privirii

Mediile întunecate

Ochii larg deschiși Mirare declanșează deschiderea

largă a ochilor

Frunte ridicata Incercare de reamintire sau plans Se uita în sus

Privit la distanță Încercare de reamintire Se uită la ceva anume

Tușit Nervozitate sau dorește să spună ceva Răceală

Scoaterea ochelarilor si curățarea

Dorește timp înainte de a continua Ochelari murdari
lor
Sprâncene relaxate Confort -

Sprâncene încruntate Confuzie, tensiune sau teama Obișnuință

Lăsat pe spate cu mâinile la ceafă Confort Obișnuință

Clipit Secret sau moment împărtășit Ochi uscați

Masarea tâmplelor Anxietate Durere de cap

Tocmai ce a terminat exercițiile

Respirat mai repede Nervozitate sau furie
fizice

Inspirație prelungă Dorește să întrerupă conversația Lipsa de aer

Respirat usor Relaxare si confort Probleme de respirație

Lipsa de interes sau se sinte în

Umeri aplecați în față Oboseală
inferioritate

Aranjatul cravatei Insecuritate sau dorește să impresioneze Cravata are nevoie de ajustare

Umeri tensionați Ingrijorare Postura obișnuită

Nehotarare în legatura cu actiunile

Umerii la nivele diferite Postura obișnuită
urmatoare

Postura rigidă a corpului Anxietate Postura obișnuită

Stat liniștit/ă Interes fata de ce se spune si se face Oboseală

Răspândirea comunicării non-verbale

Diferite studii au descoperit cantitati diferite, cu unele studii care arată că o

comunicare facială este considerată de 4,3 ori mai des folosită decât sensul verbal al
comunicării verbale care o însoțește, iar comunicarea verbală într-un ton neutru are
de 4 ori mai multe șanse de a fi înțeleasă decât o expresie facială inexpresivă. Albert
Mehrabian este de remarcat pentru că a găsit ”regula 7% -38% -55%” (adică, într-
o conversație, ponderea importanței este 7% comunicare verbală, 38% tonul, 55%
expresia feței), ceea ce denotă cât de mult se presupune comunicare a fost conferită
prin cuvinte, ton, și limbajului non-verbal (expresia facială, în acest caz).

Proxemică – studiul distanțelor măsurabile între oameni

Introdus de Edward T. Hall în 1966, termenul proxemică este studiul

distanțelor măsurabile între oameni în care acestea interacționează între ei. Distanța
dintre oameni într-o situație socială dezvăluie adesea informații despre tipul de relație
între persoanele implicate.
 1. Intimitatea fizică variază între 18-46 de centimetri, și este rezervată pentru
îndrăgostiți, copii, membrii familiei și prieteni foarte apropiați, și, de
asemenea, animale de companie.
2. Distanța personală începe de la aproximativ lungime de braț distanță
(46 cm) de persoană și până la aproximativ 122 centimetri distanță. Acest
spațiu este utilizat în conversațiile cu prietenii, cu asociații, și în discuțiile de
grup.
3. Distanța socială (1,2 m - 2,4 m) distanță este rezervată străinilor, grupurilor
nou formate și noilor cunoștințe.
4. Distanța publică (peste 2,4 m), este utilizată pentru discursuri, prelegeri, și
teatru. Distanța publică este, esență, intervalul rezervat pentru un public mai
larg.

Gradul de proximitate variază în funcție de cultură.

Gesturi neintenționate

Începând din anii 1960, a existat un interes uriaș în studierea indiciilor

comportamentale care ar putea fi utile pentru dezvoltarea unui sistem om-mașină
interactive si adaptive.

Gesturile neintenționate ale omului, cum ar fi frecarea ochiilor, relaxarea

bărbiei, atingerea buze, mâncărimea nasului, scarpinarea capului sau a urechilor,
încrucișarea brațelor, precum și blocarea degetelor au fost asociate cu transmiterea
unor informații utile în contexte specifice.

Există, de asemenea, un interes uriaș în procesul de învățare pentru a evita orice

gest neintenționat care ar putea lăsa o impresie negativă asupra privitorilor. Un număr
mare de oameni au început să participe la sesiuni speciale cu privire la controlarea
comportamentului corpului și consultarea unor experți sociologi.

Buna învățare a limbajului corpului este importantă în interacțiune, în orice fel

de comunitate globală.

Tonul şi întervenţia în comunicarea orală

Astăzi voi continua să relatez despre normele de etică într-o comunicare orală.
După cum ştim comunicarea este puntea care ne leagă de oameni, prin care putem
cunoaşte lumea, putem să avem o relaţie cu cei din jurulnostru. De asemenea de
comunicare ţine şi relaţia noastră cu Dumnezeu.
 Tonul comunicării, reprezintă un factor care în unele cazuri poate determina
buna înţelegereşi dispoziţia majoră a celor implicaţi într-o conversaţie, iar în alte
cazuri poate cauza dificultăţi, tensiune sau chiar conflicte. Evident tonul comunicării
se realizează în mare măsură prin vocea vorbitorului. Intensitatea vocii celui care
vorbeşte trebuie să fie suficientă pentru a fi auzită normal de către interlocutor.

O voce prea slabă , şi mai ales dacă vorbeşti sub nas, poate enerva ascultătorul.
Unele defecte în vorbire apar chiar dinneglijenţa noastră, când trunchiem unele
cuvinte cum ar fi „dimneaţa” în loc de „dimineaţa„, „văzt” în loc de „văzut„.

Este cu totul nerecomandabil de a vorbi cu o voce prea ridicată, sau, cu atât mai
mult, a striga.

În cazul când vorbeşti aşa vei avea parte de un efect invers, şi vei declanşa zarvă
şi tensiune.

Unele persoane utilizează tactica vocii ridicate, având convingerea că astfel au

de câştigat şi pot să se impună. Este o convingerea total înşelătoare. Vocea ridicată
nu a contribuit niciodată la rezolvarea problemelor. Tonul unei comunicări trebuie să
fie moderat, fără excese enervante.

Este evident că aceste recomandări ne se extind asupra tuturor situaţiilor din

viaţă. O dată Domnul Isus Hristos a intrat în Ierusalim. Cănd a intrat în Templu mare
ia fost mirarea să vadă cum oamenii au făcut din casa lui Dumnezeu o piaţă, atunci
Isus Hristos cu blândeţea-i caracteristică „a început să scoată afară pe cei ce
vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi
scaunele celor ce vindeau porumbei. Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas
prin Templu. Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: „Casa Mea se va chema o
casă de rugăciune pentru toate neamurile”? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de
tâlhari.”(Marcu 11:15)

Intervenţia în comunicare interlocutorului, în situaţiile normale, intevenţia

în comuncarea interlocutorului sunt nerecomandabile, ele dând dovadă de lipsă de
educaţie. Dar acest lucru se întâmplă în situaţiile normale când vorbitorul are simţul
măsurii, îşi structurează corect comunicare, vorbeşte laconic şi nu face risipă de timp.
În celelate situaţii intervenţiile sunt motivate, dar pot fi făcute numai în momentele
potrivite. Prin urmare caracterul şi locul intervenţiei depinde de caracterul
comunicăriişi de atmosfera în care se desfăşoară ea. De regulă nu se fac intervenţii
într-o comunicare oficială. Când situaţia este este neoficială şi se discută liber, este
permisă intervenţia, însă şi aici trebuie de respectat anunite norme. De obicei într-un
cerc sunt unele persoane care încearcă să se impună fără a da dreptul şi la alţii să mai
spună ceva. Intervenţiile se fac în următoarele scopuri: a întreba sau a clarifica un
aspect dinmesaj, să completezi mesajul, sau să îţi expui un punct de vedere. Şi să nu
uităm că comunicarea sau vorbirea noastră trebuie să „ fie totdeauna cu har, dreasă
cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (Coloseni 4:6)

Decodeaza limbajul trupului

Toate privirile sau gesturile pot fi interpretate si pot transmite un mesaj

clar interlocutorului. Uneori, ca femeie de afaceri, trebuie sa stii sa controlezi
limbajul gesturilor pentru ca, intr-o negociere importanta, este esential sa nu lasi
sa se intrevada nici o slabiciune.

Controlul limbajului trupului ar trebui sa fie invatat de orice femeie pentru ca,
in functie de modul in care sentimentele sunt proiectate in gesturi, depind reactiile
celor din jur.

Jannine Fallon, director executiv al companiei de comunicatii Edmunds a facut

cursuri de auto-control, atunci cand a lucrat 10 ani la Volvo.

"Imi amintesc foarte clar o situatie. La o masa mare, de consiliu, eram cateva
femei si un barbat, seful cel mare. Dupa ce ne-am asezat toate si eram gata sa incepem
sedinta, respectivul barbat si-a pus un picior peste celalalt, s-a lasat pe spate pe scaun
si si-a pus palmele pe ceafa. In mod clar se simtea superior, iar noi, femeile de la
masa, am avut clar sentimentul de umilinta. De atunci nu am mai folosit aceasta
pozitie in public", spune ea, citata de Forbes.

In general, orice femeie trebuie sa stie ca o imagine face cat 1.000 de cuvinte.
Drept care, pe langa aspectul fizic si vestimentatie, conteaza foarte mult si gesturile
si mimica.

Studiile demonstreaza ca este nevoie de numai patru minute pentru o prima

impresie, atunci cand doi oameni fac cunostinta.

Potrivit profesorului Albert Mehrabian de la UCLA, limbajului trupului

conteaza in procent de 55 la suta in aceasta prima impresie. Tonul vocii conteaza in
procent de 38 la suta si numai in procent de 7 la suta sunt importante cuvintele.

Avantajele interpretarii corecte a limbajului trupului

Exista mai multe avantaje, de cele mai multe ori sunt valabile in relatiile sociale
si profesionale. Insa si in familie este bine sa-ti dai seama cand copilul tau minte sau
sotul se simte amenintat de vreuna dintre atitudinile sotiei.
 Cunoasterea limbajului trupului interlocutorului poate duce la incheierea unor
vanzari mai bune, poate dezvolta o comunicare mai buna, poate determina cand este
cazul sa fortezi nota sau sa o lasi mai "moale".

Acest barometru este o unealta excelenta atata timp cat stii sa o folosesti.
Trebuie sa fii constient in acelasi timp ca interpretarea poate sa nu fie 100% adevarata.

Interpretarea iti ofera anumite repere in functie de care sa te pozitionezi si sa

mergi mai departe.

Intuitia, calea spre descifrarea comunicarii non-verbale

O cale foarte buna de a interpreta comunicarea non-verbala este intuitia.

Aceasta calitate tine de inteligenta sociala si emotionala si este adevarat ca este mult
mai dezvoltata la femei. Motiv pentru care femeile sunt mult mai abile si in
interpretarea limbajului corporal.

Pe de o parte ea tine de programarea genetica, de o anumita sensibilitate sau

inclinatie nativa, insa este influentata foarte mult si de factorii educationali.

Barbatii folosesc limbajul trupului intr-un mod diferit fata de al femeilor, mai
retinut. In prezenta unei femei barbatii sunt mai putin agresivi, iar acest lucru
influenteaza si limbajul trupului.

Cel mai greu test

Cel mai greu test la interpretarea limbajului trupului il dau jucatorii de poker.
Acestia incearca sa descopere exact cand anume partenerul are o mana buna, cand are
o mana rea.

Ei incep prin a studia comportamentul interlocutorului iar dupa ce vad exact ce

carti a avut trage concluzii, cum ar fi: "Deci partenerului meu, cand are o mana buna,
i se maresc pupilele, respira parca mai repede, isi incruciseaza foarte des picioarele si
se uita de cel putin 5 ori la carti in timpul jocului".

Apoi in urmatorul joc urmareste iar semnalmentele si cauta sa afle daca intr-
adevar ceea ce a observat mai inainte apare si acum.

Normele de etică în comunicarea orală

Orice activitate umană, oricât de simplă ar fi, presupune respectarea anumitor

regului, fără de care nu se poate atinge rezultatul dorit. Comunicarea în general şi cea
orală în special se desfăşoară în cadrul unor norme, a căror respectare asigură buna
înţelegere. Vreau acum să împărtăşesc câteva reguli pentru o discuţie civilizată.

1 Ascultă până la urmă interlocutorul – norma etică elementară a comunicării

orale prevede ascultarea până la capăt a interlocutorulu. Un om bine educat îşi ascultă
atent interlocutorul dând dovadă de tact şi respect pentru el. Cineva afirma că unul
din cele mai importante secrete ale diplomaţiei este de a te arata interesat de ceea ce
spune cineva, chiar dacă nu te interesează cu adevărat. Biblia spune că „ascultă
sfaturile şi primeşte învăţătura ca să fii înţelept pe viitor” (Proverbe 19:20). Este
adevărat că trăim într-un secol grăbit, dar este foarte important să ne învăţama asculta
oamenii care doresc să vorbească cu noi. Chiar dacă doreşti să îl întrerupri pe
interlocutorul tău, trebuie să o faci cu o doză de înţelepciune folosind diferite formule
(mă iertaţi că vă întrerup, pardon). Evident uneori comunicare poate să nu fie prea
importantă, având caracter de rutină, atunci încălcarea de etică este reparabilă, prin
revenirea la subiect cu alte ocazii. Un lucru la fel de important într-o comunicare este
răbdarea. Acum trăim într-o societate cu un nivel scăzut al culturii comunicării. De
multe ori în diferite discuţii cu mai mulţi participanţi, fiecare crede că opinia sa este
cea mai indicată şi corectă. Nimeni nu vrea să aştepte, şi toţi vorbesc în acelaşi timp.

2. Alegerea momentului potrivit pentru abordarea temei- uneori

insuccesul unei discuţii poate fi cauzat de faptul că înainte de aceasta nu a fost
confirmată disponibilitatea tuturor părţilor referitor la subiectul respectiv. Alteori ,
deşi este important de discutat la acest subiect, o piedică poate fi nematurizarea
subiectului, lipsa de anumit informaţii, pentru a avea un tablou general asupra
subiectului. În cazul în care ni se propune să discutăm o problemă pentru a ne spune
opinia sau a lua o hotărâre, dar nu suntem pregătiţi pentru acest lucru, trebuie să o
spunem delicat dar foarte clar de la început. Acest lucru este necesar, deoarece unele
persoane pot profita de prezenţa, de reputaţia, sau autoritatea ta şi pot pune în
circulaţie unele opinii pe care nu le împărtăşeşti.

3. Volumul timpului destinat comunicării- un mare gânditor spunea că a

vorbi prea mult înseamnă a atenta la timpul celui ce te ascultă. De aceea fiecare mesaj
trebuie să fie laconic, conţinând doar informaţia strict necesară. Înainte de a ne angaja
într-o comunicare şi a ne expune trebuie să ţinem cont de câteva reguli. Şi anume,
gradul de interes al celor prezenţi faţă de subiectul pe care dorim să îl expunem,
oportunitatea abordării subiectului şi timpul de care dispun cei prezenţi pentru a
asculta mesajul. Domnul Isus Hristos a fost unul dintre cei care au ştiut cum şi ce să
vorbească astfel ca oamenii să îl asculte. Pentru că El avea cel mai important mesaj
şi că „toţi cei ce vor crede în El , să nu piară ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:15 ).
Întodeauna dintr-un mesaj trebuie de scos informaţia de prisos. Este foarte important
de a oferi un mesaj concis, provocând curiozitatea şi dându-i posibilitatea
interlocutorului să afle detaliile care îl interesează.