Ce se ascunde în spatele imaginilor

perfecte
Cum a reuşit Walt Disney să-şi construiască
imaginea de om cu o moralitate
ireproşabilă? În timp ce Hollywood-ul era
frământat de scandaluri, în compania
fondată de Walt Disney erau aplicate
standarde stricte. În anii ’30, Disney avea un
cod al uniformei, care le cerea bărbaţilor să
poarte cravată, iar femeilor fuste de culoare
închisă. Dacă vreun bărbat se uita
provocator la o femeie la studiourile Walt
Disney, risca să fie dat afară imediat. În anii
’50, dacă vreun angajat era auzit spunând nu
contează ce fel de înjurătură era concediat
instantaneu, indiferent cine era. Disney nu le
permitea angajaţilor săi de sex masculin să
aibă păr pe faţă, deşi el însuşi purta mustaţă.
Nu era admis să existe alcool în cadrul
studiourilor, deşi el însuşi consuma o
cantitate foarte mare în biroul său. La
început, Walt nu le permitea artiştilor săi să
deseneze personaje nud. Aceste reguli stricte
nu izvorau dintr-o adevărată convingere
morală, ci din necesitatea de a se asigura că
reputaţia Disney rămâne nepătată.
Astfel de reguli morale stricte sunt
paravanul pentru a ascunde multe, de la un
puternic sentiment de vinovăţie, până la
ritualuri satanice. De exemplu, Hitler se
spăla obsesiv pe mâini de mai multe ori pe
zi. Şi despre Disney se povesteşte că se
spăla pe mâini de mai multe ori pe oră, în
fiecare oră. Walt Disney făcea eforturi mari
pentru a menţine o imagine nealterată asupra
afacerii sale. De exemplu, el a scris o
reclamaţie foarte vehementă atunci când un
personaj din desenele sale animate a apărut
într-o reclamă la bere. La fel ca şi în cazul
lui Billy Graham (cel mai renumit predicator
baptist american din prima perioadă a
secolului XX, mason de gradul 33),
„iluminaţii” şi-au oferit toată susţinerea
pentru promovarea lui Walt Disney.
Walt Disney era mason de grad 32. La casa
sa de vacanţă din Palm Springs obişnuia să
joace golf împreună cu Ed Sullivan şi Bob
Hope, ambii masoni de grad înalt. Dacă
Disney era atât de nepătat şi bine intenţionat,
cum de avea astfel de prieteni apropiaţi?
Alt prieten apropiat al său era Ronald
Reagan. Ambii erau masoni de grad înalt şi
proveneau din medii socialiste, ambii erau
informatori FBI şi ambii erau implicaţi în
abuzuri făcute asupra „sclavilor” controlaţi
mental. Walt a susţinut mereu, plin de
generozitate, campaniile politice ale lui
Reagan, iar acesta din urmă i-a oferit
favoruri politice lui Disney, în calitatea pe
care o avea de guvernator al Californiei.
Ronald Reagan şi prezentatorul TV,
„iluminatul” Art Linkletter, l-au susţinut
foarte mult în public pe Disney.. Printre
ocultiştii faimoşi care au susţinut industria
Disney pe parcursul timpului se numără:
Bob Hope, Sammy Davis Junior, Frank
Sinatra şi familia Clinton. Uriaşul parc de
distracţii construit de Disney, Disneyland, a
fost vizitat de-a lungul timpului de toţi
preşedinţii americani, de la Dwight D.
Eisenhower la George Bush Jr., împăratul
Akihito al Japoniei, toţi regii „iluminaţi” ai
Danemarcei şi ai Belgiei, cel de-al treilea
preşedinte al Egiptului – Anwar El Sadat,
Robert Kennedy, fostul dictator al
Indoneziei – Suharto, şahul Iranului –
Mohamed Reza Pahlavi.
Disney a primit de la începutul carierei sale
premii de recunoaştere de la multe
organizaţii promotoare ale Noii Ordini
Mondiale, cum ar fi loja masonică B’nai
B’rith, de la care a primit titlul de „Omul
anului”; Camera de Comerţ i-a dăruit în anul
1936 premiul anual „Tânăr remarcabil”;
instituţiile Yale şi Harvard i-au dat medalii
de onoare. „Cei care se ocupau de imaginea
lui Disney exercitau o presiune imensă
asupra oricui insinua măcar că Walt Disney
nu ar fi arhetipul perfecţiunii binevoitoare şi
al moralităţii ideale,” declară Leonard
Mosley în cartea sa „Disney’s World”.
„În spatele faţadei plăcute a lui Disney se
găsesc producţii de filme hard porno, snuff
(filme care presupun filmarea unei crime),
prostituţie, controlul minţii precum şi
atragerea mai multor generaţii de oameni
către practicile de vrăjitorie”, susţine Fritz
Springmeier în cartea „Deeper Insights into
the Illuminati Formula”. În America, nimeni
nu a mai vândut ocultismul negru şi
vrăjitoria aşa cum au făcut-o fraţii Disney.
Film după film, acestea au fost aduse în
atenţia publicului sub masca aşa-zisei
distracţii. De exemplu, „Întoarcerea de pe
muntele vrăjitoarelor” a fost una dintre cele
mai mari promovări făcute vreodată
vrăjitoriei.
Vincent Price a fost unul dintre principalii
ocultişti care a introdus în lume multă oroare
ocultă prin cărţile şi scenariile pe care le-a
scris. A lucrat câteva proiecte pentru Disney
şi a fost vocea lui Ratigan din „Marele
şoricel detectiv”.
În ce priveşte filmele pentru adulţi, la un
moment dat Disney a rămas dator
sindicatelor. Pentru a putea plăti datoria, a
început în secret să producă o cantitate mare
de filme porno. Fritz Springmeier afirmă că
directorul Joe Roth al studiourilor Walt
Disney se ocupa de asemenea cu conducerea
studiourilor Touchstone, Miramax,
Hollywood, „care sunt toate create pentru a
ascunde producţia de filme pentru adulţi
aparţinând lui Disney”.