Caracteristicile efortului îîn îînot

Prin efort se înțelege mărimea acțiunilor fizice asupra organismului, dar și a

nivelului de dificultate obiectivă și subiectivă depășite în cadrul lor, fiind direct
proporțional cu volumul și intensitatea lui.

În diferitele probe pe care le presupune înotul întâlnim folosirea atât a

capacității aerobe, cât și a capacității anaerobe.

În timpul antrenamentului capacitatea aeroba are scopul de a mări și a optimiza

sistemul cardio respirator.

Spre exemplu, în timpul sprintului(viteză) predominant este efortul anaerob.

Este caracterizat de o intensitate mare, de o cerință mare de oxigen care depășește
aportul de oxigen asigurat de sistemul cardio respirator. Acesta are loc în condiția unui
deficit de oxigen ducând la epuizarea substratului energetic. De aici rezultă o
acumulare de acid lactic peste limitele normale, apare epuizarea grupelor musculare
utilizate. La un sportiv antrenat, pragul lactat apare la intensități de efort de 80-90%
din VO2max, la persoane mai puțin antrenate la 50% din VO2max. Crescând starea de
antrenament, pragul lactat poate fi determinat la intensități de efort din ce în ce mai
mari. Intensitatea de efort la care apare pragul lactat este considerată un indicator mai
bun de performanță decât exprimarea procentuală din VO2max. Testarea pragului
lactat se face utilizând analizoare de lactat în timpul testelor de efort.Deficitul de
oxigen ”se plătește” dupa terminarea efortului. Astfel obținem o rata anaerobă care e
directă proporțională cu intensitatea efortului.

Efortul aerob crește odată cu distanța parcursă. Intensitatea efortului este mică,
medie sau maximală. Spre comparație de efortul anaerob, cerința de oxigen se găsește
în echilibru real cu aportul de oxigen. Substratul energetic se reface pe măsura
consumării lui. Rata aerobă e invers proporțională cu intensitatea lui.

Moldovanu Costin Rareș

Grupa 2, Natație