COPILUL CU C.E.S.

-FACTOR INTEGRATOR AL ŞCOLII DE MASĂ

Prof pt înv primar Vidican Loredana

Şcoala cu cls I-IV Forău,com.Uileacu de Beiuş

Aşa cum am precizat ,numele meu este Vidican Loredana şi sunt învăţătoare la Şcoala cu clasele I-IV
Forău,structură a So8 Uileacu de Beiuş,şi am o vechime de 11 ani.În toamna acestui an şcolar am preluat clasa I care are un
număr de 10 de copii.Din discuţiile avute cu educatoarea ştiam că unul dintre aceşti copii nu frecventase deloc grădiniţa , în
persoana elevului AF B .Acest copil mi s-a părut de la început a fi un copil cu C.E.S deoarece problemele sale erau
evidente.El s-a născut la data de 18.06.2002,deci are 8 ani şi 6 luni.Domiciliul său este în localitatea Forău din comuna
Uileacu de Beiuş.Copilul locuieşte împreună cu tatăl său,Ghe B,în vârstă de 34 de ani,mama sa F.B în vârstă de 30 de
ani,care a crescut la Casa de Copii.
Pe lângă cei doi părinţi,elevul F B mai locuieşte cu fratele său,A.Bîn vârsta de 2,8 ani(menţionez că până la
această vârstă abia reuşeşte să articuleze „mama”şi „baba”iar pe de altă parte merge singur doar de 2 luni), şi cu bunica în
vârstă de 67 de ani care are grijă de copii,mama fiind angajată,şi se poate spune că bunica este singura care reuşeşte să
administreze(la un oarecare nivel)banii şi bunurile existente.
În ceea ce priveşte locuinţa,respectiv condiţiile de locuit,această familie posedă o
casa compusa din 2 camere,o bucătărie si un hol.
Din punctul de vedere al condiţiilor materiale şi igienice ale locuinţei şi familiei acestea sunt
nesatisfăcătoare,iar în ceea ce priveşte igiena personală şi a îmbrăcămintei,neglijenţa este evidentă,uneori copilul emanând
un miros greu respirabil.Acest lucru poate fi o consecinţă a faptului că mama este destul de mult timp plecată din cauza
serviciului, sau, mama fiind crescută la Casa de Copii prezintă carenţe în desfăşurarea activităţilor de familie,iar tata
prezintă un evident retard intelectual,în consecinţă a absolvit doar ciclul primar la şcoala din localitate.
În ce priveşte relaţiile dintre părinţi,bunica reuşeşte să stabilizeze un climat destul de bun în sânul familiei,ea
fiind cea care coordonează toate activităşile din casă atât cât poate. Atmosfera din familie este una pozitivă,rareori
perturbată de consumul de alcool al tatălui însă atitudinea lui faţă de copii,din fericire,este de a-şi arăta şi mai mult
afecţiunea faţă de aceştia.Certurile survenite în urma excesului de alcool au loc doar între cei doi părinţi,dar sunt imediat
ameliorabile.
În ceea ce priveşte atitudinea părinţilor faţă de educaţia copilului aflat la vârsta şcolară se poate spune că pâna in
momentul în care mama s-a angajat ,a venit o singură dată la şedinţa cu părinţii,în schimb de când este angajată nu a răspuns
deloc solicitărilor mele de a exista o comunicare între şcoală şi familie.Tatăl nu este deloc interesat de situaţia şcolară a
copilului.
Din punctul meu de vedere grav este faptul că părinţii nu reuşesc să conştientizeze situaţia copilului,ei înşişi
fiind două persoane limitate intelectual,locul lor de muncă presupunînd o activitate repetitivă ,astfel reuşind să se integreze
oarecum social.

1
 Lucrul încurajator şi demn de apreciat este că o colegă a acestui elev locuieşte foarte aproape ,şi la solicitarea
bunicii lui A.F.B ,această fetiţă ,într-un mod extrem de lăudabil îşi face timp aproape în fiecare zi ca să-l ajute la sarcinile
şcolare.
În ceea ce priveşte starea de sănătate şi evoluţia fizică a lui A.F.B.,acesta s-a dezvoltat fizic aproape
normal,musculatura degetelor prezentându-se diferit,în sensul că este mai slab dezvoltată.
Datorita lipsei de interes fata de rezultatele copilului nu am putut discuta cu părinţii,însă am reuşit să discut cu bunica într-
una din zile când m-am deplasat la ei acasă ,însă nici aceasta nu este doritoare de a admite că băiatul are probleme,pentru că
la ţară este” ruşinos”,un alt motiv invocat este acela că e prea bătrână ca să-l poată ajuta.De apreciat este faptul că ea a fost
cea care a rugat-o pe colega băiatului să-l ajute. Pe de altă parte stiu ca este folosit in activitatile din gospodarie, lipsind de
mai multe ori de la scoala .
A.F.B provine dintr-o familie în care singura cu un potenţial căt de cât normal este bunica, parinţii având nivelul
de inteligenta redus.
Acasa elevul isi pregateste temele superficial, in functie de gradul său de pricepere, dar si de timpul disponibil
pregătirii lecţiilor. Când intâmpină dificultăţi cere ajutorul unei colege de scoala dar din alta clasa. In clasa este ajutat de
copiii mai buni.
Este un copil timid, retras si foarte rar doreste sa raspunda sau sa fie in centrul atenţiei. În pauze evită să se joace cu
colegii de clasa, fiind mai retras si stând tot timpul in clasă.
Date culese prin convorbiri cu copilul:
Nu doreşte să iasă în evidenţă, la lecţii nu răspunde decat atunci cand este sigur că poate sa răspundă, ca să nu râdă
ceilalti colegi de el.
Se integrează foarte greu in grupuri pentru că nu se simte sigur pe el, este timid si neincrezător in forţele proprii.
Manifestă pricepere si indemanare in cadrul orelor de educaţie tehnologică, afirmându-se in mai multe rânduri,
acceptă cu placere să indeplinească sarcini la aceasta disciplină, simţindu-se bine ori de cate ori este apreciat si evidenţiat
.Cel mai bine se simte când este aplaudat.
Gândire- caracteristica fundamentala este gândirea preoperationala, nu poate manipula concepte decât cu mari dificultati
chiar si in mediul concret .
Memorie : Slaba - deficit de păstrare a informaţiei encodate şi de utilizare a acesteia în situaţii noi
-capacitate de reproducere a unui număr de aproximativ 2-4 elemente dintr-un sir de 5 –7 .
Atenţie : -prezintă deficit de atenţie ;
-afecţiuni atât la nivelul concentrării atenţiei, cat si la nivelul distributivitatii atenţiei ;
Inteligenta : inteligenţă sub nivel mediu .
În ce priveşte modul de comunicare copilul în cauză posedă un vocabular limitat, dificultati de utilizare a cuvintelor
potrivite pentru denumirea obiectelor din mediul imediat înconjurător ;cel mai frecvent foloseşte regionalisme
-construcţie deficitara la nivel de propoziţii (maxim 5 –6 elemente) , scris urat, ilizibil.
Pe de altă parte elevul nu are trăiri afective normale ,sănătoase,este influenţabil,stă izolat,nereuşind să se integreze în colec-
tivul de elevi,dar este şi indiferent,pasiv.

2
 Prezintă dificultăţi de învăţare,are un ritm lent de învăţare ,dificultăţi grave în succesiunea sarcinilor de lucru.În ceea ce
priveşte nivelul dezvoltării psiho-motrice are mari probleme de rezistenţă la efort.Din studiul pe care l-am efectuat la
Psihopedagogie specială,aş îndrăzni să asociez ochii de un albastru intens,părul foarte blond,muşchii degetelor slab
dezvoltaţi si nivelul intelectual scăzut ,cu oligofrenia.
Dintre măsurile pe care eu m-am gândit că se pot lua aş enumera:
 implicarea lui în anumite sarcini în care să aibă diferite responsabilităţi , in special in domeniul tehnologic,
unde este mai sigur pe el în momentul în care şi-a însuşit o deprindere.
 tratarea diferentiata – adaptarea programei scolare la ritmul lui de lucru;
 educarea unor deprinderi de autoservire şi relaţionare;
 trebuie obişnuit să se adapteze noilor situatii pe care le cere scoala,
 exemplificarea faptelor pozitive cu exemple din cadrul orelor;
 incurajarea progresului in activitatea personala;
 acordarea recompenselor la orice progres, fie el cat de mic;
 afisarea lucrarilor individuale reusite la panoul clasei;
 participarea la şedinţe de consiliere individuală orientate pe ameliorarea deficitului de atenţie, înlăturarea
dificultatilor de invatare, creşterea încrederii în sine, a independenţei, perseverenţei şi atitudinii faţă de semeni
(delicateţe, respect, omenie)
 întocmirea documentaţiei necesare pentru obţinerea serviciilor unui profesor de sprijin .
Menţionez că în acest sens m-am interesat personal şi mi s-a răspuns că efectivul de elevi nu este suficient pentru a
beneficia de serviciile unui profesor de sprijin.Eu nu am dezarmat şi voi căuta alte răspunsuri şi soluţii.
În concluzie, pot aprecia că problematica integrării în învăţământul de masă a copiilor in dificultate/cu nevoi
speciale este înţeleasă ca o necesitate, însă pentru atingerea acestui obiectiv trebuie conjugate eforturile tuturor partenerilor
implicaţi .
Modalitatea concretă pentru realizarea integrarii o reprezintă formarea continuă a cadrelor didactice în vederea
schimbării mentalităţii acestora (temeri exagerate cu privire la copiii care provin din instituţii şi la afectarea prestigiului
şcolii, confuzia care se face intre copil cu nevoi speciale, cu cerinte educative si copil in dificultate, neînţelegerea
importanţei rolului cadrelor didactice in facilitarea integrării copiilor în învăţământ si nu numai), existenţa cabinetului de
logopedie şi a profesorului de sprijin, încheierea de parteneriate între autorităţile implicate în integrarea copiilor.