2.

Gazul perfect 27

2.2 PROBLEME REZOLVATE

2.2.1. Într-un recipient cu volumul de 40 dm3 se găseşte oxigen la temperatura

t = 15oC şi presiunea p = 150 bar. Să se determine cantitatea de oxigen aflată în
recipient exprimată în kg, kmol şi m3N.
Se dau: MO2 =32 kg/kmol, RM = 8315 J/kmol K.
Soluţie
Din ecuaţia generală de stare se determină masa de O2 conţinută în recipient:
pV
pV  mR O2 T  m 
R O2 T
unde:
R 8315
R O2  M   259,84 J kgK
M O2 32
rezultă:
150  10 5  40  10 3
m  8 kg
260  288
Pentru a determina cantitatea de oxigen exprimată în kmol se foloseşte relaţia:
pV  n M  R M  T
rezultă:
pV 150  10 5  40  10 3
nM    0,25 kmol
RMT 8315  288
m 8
Se mai poate folosi şi următoarea relaţie: n   0,25 kmol
M O2 32
Cantitatea de oxigen exprimată în m 3N se determină din ecuaţia generală de stare scrisă
pentru condiţiile date şi starea normală:
pV pV p N V N
 ct.  
T T TN
Rezultă, deci că:
p TN 150 273
VN  V   40  10 3   5,6 m 3N
pN T 1013 288
Cantitatea de oxigen exprimată în m 3N este dată de relaţia următoare:
V N  n M  V M , N  0,25  22,414  5,6 m 3N

2.2.2. Debitul de aer comprimat ce curge printr-o conductă la temperatura de

30oC şi presiunea 100 kPa este de 20 dm3/min. Să se determine debitul masic în
kg/min şi debitul volumic în condiţii normale în m 3N h .
28 Bazele Termodinamicii Tehnice

Se dau: Maer =28,96 kg/kmol, Raer = 287,0 J/kg.K

Soluţie
Scriind ecuaţia generală de stare pentru cazurile considerate se obţine:
pV p N V N
 p  TN 10 5  273,15  60
  V N  V  20  10 3  0,0174 m 3N h
T TN pN  T 1,013  10  303,15
5

Debitul masic se obţine din relaţia următoare:

pV 10 5  20  10 3
pV  m RT  m    0,0229 kg min
R aer T 287  303,15

2.2.3. Să se determine densitatea aerului în starea normală tehnică; precum şi

valoarea densităţii la presiunea de 755 mm Hg şi temperatura de 18oC. Care este relaţia
dintre cele două densităţi (  şi N )?
Se dau: Maer =28,96 kg/kmol, Raer = 287,0 J/kg.K.
Soluţie
Din ecuaţia generală de stare a gazelor perfecte, rezultă:
p N v N  R aer T N
deci:
pN 1,01325  10 5
N    1, 2925 kg m 3N
R aer  T N 287  273,15
Pentru altă stare, la presiunea p şi temperatura T densitatea este dată de formula:
p 755  133,3
   1, 204 kg m 3
R aer T 287  291,15
Prin împărţirea celor două expresii ale densităţii se obţine:
p TN
  N kg m 3
pN T

2.2.4. Dintr-un recipient umplut cu aer având volumul VO = 0,15 m3, o pompă
de vid extrage un debit volumic de 0,2 l/s constant în timp (figura 2.4). Să se determine
timpul necesar de funcţionare al pompei pentru a extrage aer de la presiunea iniţială de
760 mmHg, până la presiunea finală de 0,2 bar. Temperatura iniţială a aerului este de
20oC şi cea finală de –5oC. Aerul se consideră gaz perfect.

Soluţie
În stările iniţială şi finală în vas se află
cantităţile de aer:
p V p f VO
m in  in O ; m f 
RTin RT f
Fig.2.4
Cantitatea de substanţă extrasă din
 2. Gazul perfect 29

rezervor în timpul dτ este:

dm  V    d
p
unde   .
RT
În recipient la un moment dat există m kg de aer, deci se poate scrie:
pVO  mRT
m

VO
Deci:
m
dm  V   d
VO
Separând variabilele:
dm V
 d
m VO
m V
de unde: ln in  
m f VO
pV
rezultă (cu ecuaţia termică de stare a gazelor perfecte m  , V = ct.):
RT
760
VO p in Tf 0,15 750 268
 ln   ln   19 minute şi 16 secunde

V p f Tin 0,2  10 3 0,2 293

2.2.5. Două compresoare introduc aer într-un rezervor, debitele lor fiind
m 1  180 kg/h, respectiv V N 2  80 m 3N/h. Rezervorul are o supapă de siguranţă care
se deschide la o presiune de 5 bar, dar orificiul ei a fost greşit dimensionat şi nu lasă să
iasă decât un debit maxim de n M ,3  6 kmol/h. La presiunea de 10 bar sunt
decuplate compresoarele. Să se calculeze timpul scurs dintre momentul deschiderii
supapei şi momentul opririi compresoarelor, ştiind că volumul rezervorului este
V=100 m3, iar temperatura aerului are valoarea t=20 ºC.
Se dau: Maer =28,96 kg/kmol, Raer = 287,0 J/kg.K.
Soluţie
Schema instalaţiei la care face referire problema este prezentată în figura 2.5

Fig. 2.5 Schema de

calcul pentru rezervor
30 Bazele Termodinamicii Tehnice

Debitele de intrare, respectiv de evacuare ale aerului din rezervor se exprimă în kg/h:
V N 2 80
m 2  M  28,96  103,2 kg/h
V M ,N aer 22,414
m 3  n M ,3 M  628,96  173,4 kg/h
aer
Masa de aer din rezervor în momentul în care se deschide supapa se determină
din ecuaţia termică de stare, rezultând:
p1V 5 10 5  100
m1    593,2 kg
RT 287,7293,15
În acelaşi mod, masa de aer din rezervor în momentul opririi compresoarelor este:
p 2V 1010 5 100
m2    1186,4 kg
RT 287,7293,15
Timpul cerut rezultă din relaţia:
m m3  m2 1186,4  593,2
τ    5,38 ore
m m 1  m 2  m 3 180  103,2  173,4
2.2.6. O cantitate de azot se încălzeşte la presiune constantă de la temperatura
t1= 134oC până la temperatura t2=466oC. Să se determine căldura specifică medie
raportată la kg pe acest interval de temperatură.
Soluţie
a) metoda bazată pe cunoaşterea expresiei analitice a căldurii specifice
t2
c p , N 2 ,m  a  b  t m  1,0425  1,528  10- 4  t m kJ kgK
t1

t 1  t 2 134  466 600

tm     300 o C
2 2 2
t2
c p , N 2 ,m  1,0425  1,528  10- 4  300  1,0883 kJ kgK
t1
b) metodă bazată pe existenţa de tabele cu călduri specifice reale
t t 134  466 600
tm  1 2    300 o C
2 2 2
Din tabel, se deduce:
t2
C M , p, N  C M , p , N 2 , m,300  29,968 kJ kmolK
2 ,m t
1

t2
C M , p, N
t2 2 ,m t1 29,968
c p , N 2 ,m    1,068 kJ kgK
t1 M N2 28
 2. Gazul perfect 31

c) metodă bazată pe existenţa de tabele cu călduri specifice medii pe intervalele

0…t [oC]
t1=134oC şi t2=466oC
Deoarece în tabel nu apar direct căldurile specifice pentru t1 şi t2 , pentru a le
determina se aplică metoda interpolării considerându-se o variaţie liniară a
căldurilor specifice pe intervalul de 100oC.
Din tabel se citeşte:
100 kJ
C M , p , N ,m  29,173
2 0 kmolK
200 kJ
C M , p , N ,m  29,298
2 0 kmolK
Se scad valorile temperaturilor şi respectiv valorile căldurilor specifice şi se
obţine:
34  0,125 kJ
x  0,042
100 kmolK
Deci, pentru t1=134oC:
t1 kJ
C M , p , N , m  29,173  0,042  29,215
2 0 kmolK
Din tabel se obţine:
400 kJ
C M , p , N ,m  29,675
2 0 kmolK
500 kJ
C M , p , N ,m  29,996
2 0 kmolK

66  0,231 kJ
x  0,152
100 kmolK
Deci, pentru t2=466oC:
t2 kJ
C M , p,N  29,675  0,152  29,827
2 ,m 0 kmolK
t2 t1
t2 C M , p,N  t 2  C M , p,N t1
2 ,m 2 ,m
C M , p,N  0 0

2 ,m t1 t 2  t1
29,827  466  29, 215  134 kJ
  30,074
466  134 kmolK
t2
C M , p,N
t2 2 ,m t 30,074
c p , N 2 ,m  1
  1,074 kJ kgK
t1 M N2 28

2.2.7 Să se calculeze căldurile specifice medii la presiune şi volum constante ale

aerului pe intervalul de temperatură t1=128 oC, t2=765 oC prin următoarele metode:
32 Bazele Termodinamicii Tehnice

a) Cunoscând aproximaţia polinomială a variaţiei căldurii specifice la presiune

constantă cu temperatura

C M , p t   28,738  6,636  103 t  5,902  107 t 2  6,687  1010 t 3  1,580  1013 t 4

b) Cunoscând variaţia căldurii specifice reale la presiune constantă cu tempera-

tura, prezentată în tabelul de mai jos.
t 100 200 300 400 500 600 700 800
[oC]
Cp 1,0094 1,0253 1,0455 1,0686 1,0932 1,1148 1,1365 1,1538
[kJ/kg.K]

Soluţie
a) Cunoscând aproximaţia polinomială a căldurii specifice molare la presiune
constantă cu temperatura:
C Mp t   b 0  b1t  b 2 t 2  b 3 t 3  b 4 t 4

Căldura specifică molară medie la presiune constantă pe intervalul considerat este:

 
t2

C Mp t dt 
1 1

t2 t2
C Mp ,m  b0 t  12 b1t 2  13 b2 t 3  14 b3 t 4  15 b4 t 5
t1 t 2  t1 t t 2  t1 t1
1

765
C M ,p  31,487 kJ kmolK
128
Căldura specifică molară medie la volum constant rezultă din relaţia Robert-
Mayer:
765 765
C M ,v 128
 C M, p  R M  31,487  8,314  23,173 kJ kmolK
128

Căldurile specifice masice medii la presiune şi volum constante au valorile:

765
765 C M,p 31,487
cp  128
  1,087 kJ kgK
128 M 28,97
765
765
C M ,v
23,173
cv 128
 128

 0,800 kJ kgK
M 28,97
b) Căldura specifică masică la capetele intervalului se determină prin interpolare
numerică:
c p 200  c p 100
c p t 1   c p 128  c p 100  128  100  1,0138 kJ kgK
200  100
c p 800  c p 700
c p t 8   c p 765  c p 700  765  700  1,1477 kJ kgK
800  700
 2. Gazul perfect 33

Utilizând acum pentru integrarea numerică metoda trapezelor se găseşte că:

t2

 c t   c t t
7

 c p t dt  1
2 p i p i 1 i 1  t i   691,37 kJ kg
t1 i 1

astfel încât căldura specifică masică medie la presiune constantă pe intervalul conside-
rat este:
765
765 1
cp  c p t dt  1,085 kJ kgK

128 765  128 128
Căldura specifică masică medie la volum constant rezultă din relaţia lui Robert-Mayer:

RM765 765
cv 128
cp
 0,798 kJ kgK 
M 128
Se observă că rezultatele obţinute prin cele două metode sunt foarte apropiate, dar nici
una din valori nu poate fi considerată exactă. În primul caz, aproximarea provine din
forma polinomiala de ordinul patru a variaţiei căldurii specifice cu temperatura, în cel
de-al doilea, din integrarea numerică al cărui pas de discretizare este impus prin datele
existente în tabelele termodinamice.

2.2.8 Printr-un schimbător de căldură trece un debit de aer V1  160 m 3 /h având
presiunea p1=1 bar şi temperatura la intrare în schimbător t1=27oC. Aerul este încălzit
la presiune constantă până la temperatura t2=373oC. Să se determine fluxul orar de
căldură primit de aer.

Soluţie
Fluxul de căldură primit de aer într-o oră este:
Q 1 2  VN  C N , p ,m tt12 (t 2  t1 ) kJ
h

unde V N este debitul orar de aer ce trece prin schimbător în condiţii normale.
p N  VN p  V
 1 1
TN T1
3
 1 p1  TN  150  1,2  273  161,8 m N
N  V
V
p N T1 1,013 300 h

t 1  t 2 27  273 400
tm     200 o C
2 2 2
t2
C M , p,N ,m t
t2 2 29,717 kJ
C N ,p,m  1
  1,325
t1 22,414 22,414 m 3N K
Q 1 2  VN  C N , p ,m tt12 (t 2  t1 )  161,8  1,325(373  27)  74000 kJ
h
34 Bazele Termodinamicii Tehnice

2.2.9 Într-un recipient se găseşte cantitatea de 23 kg amestec de gaze la

presiunea de 3,2 bar şi temperatura de 365oC.
Amestecul de gaze este format în participaţii de masă din:
g CO2  15%; g O2  8%; g N 2  77%. Să se calculeze:
a) Masa molară aparentă si constanta amestecului
b) Participaţiile volumice ţi presiunile parţiale ale gazelor în amestec.
Se dau: M CO2  44 kg/kmol ; M O2  32 kg/kmol ; M N 2  28 kg/kmol ;
RM=8314,3 J/kmolK

Soluţie
a) Constanta amestecului va fi:
R am   g i  R i  g CO2  R CO2  g N 2  R N 2  g O2  R O2 
8314,3 8314,3 8314,3
 0,15   0,77   0.08   277,7 J kgK
44 28 32
Masa moleculară a amestecului se calculează cu relaţia:
R 8314,3
M am  M   29,93 kg kmol
R am 277,7
R
Participaţiile volumice se calculează cu formula: r i  g i i
R am
Rezultă:
R CO2 0,15  188,96
rCO2  g CO2    0,102
R am 277,77
RN 0,77  296,94
rN2  g N2  2   0,823
R am 277,77
RO 0,08  259,82
rO 2  g O 2  2   0,075
R am 277,77
c) Presiunile parţiale se calculează cu relaţia: p i  p am  r i
Rezultă:
p CO2  0,102  3, 2  10 5  0,33 bar
p N 2  0,823  3, 2  10 5  2,63 bar
p O2  0,075  3, 2  10 5  0, 24 bar

2.2.10. Într-un rezervor cu volumul Vam=8 m3 se găseşte un amestec de gaze

format din n M ,CO 2  1,95 kmol CO2, m N2  20 kg azot şi oxigen, ocupând la starea
normală un volum V N ,O2  26 m 3N . Ştiind că temperatura amestecului este tam=40 oC,
să se calculeze:
 2. Gazul perfect 35

d) Participaţiile masice şi volumice ale gazelor în amestec.

a) Masa molară aparentă si constanta specifică a amestecului
b) Presiunea la care se află amestecul în rezervor.
c) Căldura specifică masică la presiune constantă a amestecului şi exponentul
adiabatic
Se dau: C Mp CO  38,297 kJ/kmol.K ; C Mp N  29 ,173 kJ/kmol. K ;
2 2
C Mp O  29 ,550 kJ/kmol.K
2
Soluţie
Masele componenţilor în amestec sunt:
m CO2  n M ,CO2 M CO2  1,95  44  85,8 kg ; m N2  20 kg
V N ,O2 26
m O2   32  37,12 kg
V M ,N 22,414
Masa totală a amestecului de gaze rezultă prin însumarea maselor componenţilor:
m am  m CO2  m N2  m O2  85,8  20  37,12  142,92 kg
Participaţiile masice ale componenţilor în amestec sunt:
m CO2 85,8
g CO 2    0,60
m am 142,92
m N2 20
g N2    0,14
m am 142,92
m O2 37,12
g O2    0,26
m am 142,92
Se determină numărul de kilomoli ai fiecărui component în amestec:
m N2 20
n M ,CO 2  1,95 kmol; n M ,N2    0,714 kmol
M N2 28
m O2 37,12
n M ,O2    1,16 kmol
M O2 32
Cu aceste date, numărul de kilomoli al amestecului este:
n M ,am  n M ,CO2  n M ,N2  n M ,O2  1,95  0,714  1,16  3,824 kmol
În aceste condiţii, participaţiile volumice ale gazelor în amestec au valorile:
n M ,CO 2 1,95
r CO    0,51
2 n M ,am 3,824
n M , N2 0,714
rN    0,187
2 n M ,am 3,824
n M ,O 2 1,16
rO    0,303
2 n M ,am 3,824
36 Bazele Termodinamicii Tehnice

Masa molară aparentă rezultă din relaţia:


M am  ri M i  0,51  44  0,187  28  0,303  32  37,372 kg/kmol
iar constanta specifică a amestecului este:
R 8314,3
R am  M   222,47 J/kg K
M am 37,372
Presiunea amestecului se determină din ecuaţia de stare a gazului perfect:
m R T 142,92  222,47  313
p am  am am am   12,446  10 5 N/m 2
Vam 8
Căldurile specifice masice ale componentelor amestecului sunt:
C Mp ,CO 2 39,297
c p,CO 2    0,87 kJ/kg K
M CO 2 44
C Mp ,N2 29,173
c p,N2    1,042 kJ/kg K
M N2 28
C Mp ,O2 29,550
c p,O2    0,923 kJ/kg K
M O2 32
Căldura specifică masică la presiune constantă a amestecului rezultă din relaţia:
c p,am  g i c p,i  0,6  0,87  0,187  1,042  0,303  0,923  0,908 kJ/kg K
iar exponentul adiabatic se calculează din expresia de definiţie:
c p,am c p,am 0,908
kam     1,324
c v, am c p,am  R am 0,908  0,222

2.2.11 O cantitate V N  1m 3N de CO2 aflată la p1=1 bar şi t1=20 oC este

supusă succesiv următoarelor procese termodinamice reversibile:
-o comprimare adiabată până la T2= 323 K;
-o destindere izotermă până când volumul creşte cu 25 %
-o destindere izobară până când volumul creşte de 2,5 ori
-o răcire izocoră până la presiunea iniţială.
Se cer:
a) Reprezentarea proceselor în diagrama p-V . Parametrii de stare (p, V, T)
în punctele caracteristice.
b) Căldura, lucrul mecanic şi lucrul mecanic tehnic schimbate de sistemul
termodinamic cu mediul ambiant pentru fiecare proces.
Se cunosc: M CO 2  44 kg/kmol ; k  1,33 .
Soluţie
a) Reprezentarea proceselor în coordonate p-V este prezentată în figura 2.6
b) Masa de gaze este dată de relaţia:
V 1
m  N M CO 2   44  1,96 kg
VM 22,414
 2. Gazul perfect 37

iar volumul ocupat de sistem in starea 1 rezultă din ecuaţia termică de stare a gazului
perfect:
mRT1 1,968314 293
V1   5
 1,087 m 3
p1 44 110
Pentru procesul adiabatic 1-2 se obţine:
1 1
 T  k 1  293  1,331
V 2  V1  1  1,087  0,81 m 3
T
 2  323 
mRT2 1,96287323
p2   1,47 bar
V2 0,81 Fig. 2.6 Reprezentarea proceselor în
Pentru transformarea izotermă 2-3 rezultă: coordonate p-V
V2 1,47
p 2V 2  p 3V 3 ; p 3  p 2  1,18 bar
1,25V 2 1,25
V3  1,25V2  1,250,81  1,01 m 3
Pentru transformarea izobară 3-4:
V4= 2,5V3= 2,5·1,01 = 2,52 m3
V3 V4 V
 T4 T3 4 3232,5  807,5 K
T3 T4 V3
În procesul izocor 4-5, temperatura în punctul 5 rezultă din ecuaţia termică de stare:
pV 110 5 2,52
T5  5 5   680 K
m R 1,968314 / 44
Mărimile de stare pentru cele cinci stări sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Starea p [ bar] V [m3] T [ K]
1 1,00 1,087 293,0
2 1,47 0,81 323,0
3 1,18 1,01 323,0
4 1,18 2,52 807,5
5 1,00 2,52 680,4

b) Se calculează mai întâi valorile căldurilor specifice:

RM 8314 1
cv    572,5 J/kg.K
M CO 2 ( k  1) 44 1,33  1
c p kc v  1,33572,57761,5 J/kg.K
Schimbul de energie pe fiecare transformare în parte se calculează cu relaţiile:
procesul 1-2: Q12 = 0 J
1   p  k 1  1   1,47 
L 1 2  p1V1 1  2  k   10 5 1,087 1     3,3  10 J
4
k 1   p1   1,33  1   1 
 
L t ,12  kL12  1,33   3,3  10 4  4,39  10 4 J
38 Bazele Termodinamicii Tehnice

V3 1,01
procesul 2-3: Q 23  L 23  L t , 23  p 2 V2 ln  1,4710 5 0,81ln 2,6510 4 J
V2 0,81
procesul 3-4: Q 34  mc p (T4  T3 )1,96761,5(807,5  323)7,2310 5 J
L 34  p 3 (V4  V3 )1,1810 5 ( 2,52  1,01)1,7610 5
L t , 2 3  0 J
procesul 4-5: Q 4 5  mc v T5  T4   1,96  572,5680,4  807,5  1,42  105 J
L 4 5  0
Lt ,4 5  V4  p4  p5   2,521,18  1  105  0,45  105 J

2.2.12 În cilindrul unui compresor la începutul procesului de comprimare se

află o cantitate de aer la parametrii: p1=1 bar, t1= 290 K, V1= 4·10-3 m3. La sfârşitul
procesului de comprimare politropic aerul are parametrii: p2= 3bar, t2=373,6 K. Ştiind
că Raer=287,0 J/kg.K şi k =1,4, să se determine:
a) Exponentul politropic al procesului de comprimare;
b) Lucrul mecanic şi lucrul mecanic tehnic schimbat cu exteriorul
c) Căldura schimbată cu mediul exterior în timpul procesului.
Soluţie
a) Exponentul politropic se poate calcula din ecuaţia transformării politrope:
n 1
T2  p 2  n n  1 ln T 2 T1  n 1 ln373,6 290
       0,230
T1  p1  n ln  p 2 p1  n ln 3 1
de unde rezultă n=1,299.
m RT1  T2 
b) Pentru procesul politropic: L 12   1  
n  1  T1 
Masa sistemului se calculează din ecuaţia de stare a gazului perfect, aplicată stării 1:
pV 1  10 5  4  10 3
m 1 1   4 ,8  10 3 kg
RT1 287  290
4 ,8  10 3  287  290  373,6 
L 12  1    383,9 J
1,3  1  290 
Lucrul mecanic tehnic va fi:
L t ,12  nL12  1,299 383,9  499,07 J
c) Căldura schimbată cu mediul exterior este: Q12  mc n (T2  T1 )
unde căldura specifică politropă este dată de relaţia:
n k R n k 287 1,3  1,4
cn  cv     239,1 J/kgK
n  1 k  1 n  1 1,4  1 1,3  1
ceea ce conduce la:
Q12  4 ,8  10 3 ( 239,1)( 373,6  290)  95,9 J