Violența în bază de gen (VBG)11 este termenul general utilizat pentru a cuprinde violența care are loc ca

urmare a așteptărilor de rol asociate fiecărui gen, împreună cu relațiile inegale de control și putere
dintre cele două genuri, în contextul unei societăți specifice.” În timp ce atât femeile/fetele, cât și
bărbații/băieții pot fi victime ale violenței în bază de gen, o atenție mai mare se concentrează pe
violența împotriva femeilor și a fetelor. Aceasta nu înseamnă că violența bazată pe gen împotriva
bărbaților nu există. De exemplu, bărbații pot deveni ținte ale atacurilor fizice sau verbale pentru
încălcarea conceptelor predominante ale masculinității. Bărbații, de asemenea, pot deveni victime ale
violenței în familie, fiind agresaţi de către parteneri sau copii.

O familie în care violenţa are un grad ridicat sau persistent de manifestare poate deveni un focar15 de
producere şi răspândire socială a agresivităţii. Devenind adult, copilul va reproduce deseori modele de
agresivitate însuşite prin socializarea în mediul familial. Familia cu manifestări agresive, la care copilul nu
participă ca actor şi nu este victimă directă, ci doar asistă ca spectator la descărcările agresive (verbale
sau fizice), organizează şi declanşează indirect un comportament agresiv în structura afectivă a copilului.
Mai mult, modelele familiale disfuncţionale, inclusiv cele conflictuale şi agresive, tind să se transmită
transgeneraţional şi să devină tot mai problematice cu trecerea timpului.

a) tulburări emoționale: - tulburări de anxietate16; - tulburări afective (depresie majoră, tulburare

bipolară etc.); - tulburări de alimentație (anorexie17, bulimie18); - tulburări de comportament
(tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate – ADHD, intenția suicidală etc.); - tulburările de
personalitate (evitare, comportament antisocial, personalitate pasiv-agresivă, tulburări de personalitate
de limită (borderline)19 etc.); b) tulburări cognitive, caracterizate prin modificări ale structurii și funcției
cerebrale care produc afectarea capacităților de învățare, de orientare, de judecată; slăbirea memoriei și
a capacității intelectuale; c) tulburări comportamentale (devin violenți, se dezorganizează sau se
superorganizează, încercând să devină foarte buni sau aproape perfecți); d) tulburări de dezvoltare
psihosomatică (depresie, stimă de sine scăzută etc.); e) tulburări de dezvoltare intelectuală și nereușite
academice/școlare (le scad rezultatele la învățătură, se pot retrage de la școală).